George Tarnea

Ludmila
Te-am iubit, Ludmila, cand eram mai mic Oferindu-ti zilnic flori presate-n plic, Te-am iubit in taina, cu tot visul meu Agatat de sfoara unui subred zmeu. Cand saream pe ciotul cailor de var Te-am iubit, Ludmila, langa samovar, Tu cantai romante pe maidanul sud, Eu ciopleam supliciul unui zeu absurd. Si prin toata vara plopilor cu bozi nventand iubirea, te trageam de cozi. Ce mai faci, Ludmila! n ce ploi te scalzi! Si-n ce iarba luneci, cu genunc"ii calzi! #lori de mar presate cu-albe flori de crin $ai pastrez si astazi, intr-un colt de scrin. Si mai fug de-acasa cand imi vine c"ef Sa alerg prin tara ierbii de sidef, %ar ma-ntorc statornic langa acelasi ceai &lin de gust de toamna cum doar tu faceai. mpletind aiurea flori de mucava Te-am iubit, Ludmila, foarte mult candva.