A gandi in alb-negru

Violeta este o fetita cu parul de aur, ochii de azur, pielea de

catifea, privirea senina. Viata ei a fost mereu ca un film in alb-negru,
ca o carte fara poze.
Ea are opt ani. De mica, locuieste cu bunicii. Mama sa plecase
departe si nu o vazuse niciodata. Alaturi de bunici, viata era un
paradis. Simtea ca este o floare ce infloreste pe zi ce trece mai mult, dar
in acelasi timp se ofileste.
Intr-o zi de iarna, o sulita a discului de foc incandescent a iesit
de sub plapuma de puf a norilor si a simtit ca un nou drum se va
deschide. Se plimba prin gradinita. Din bolta senina a cerului cadeau
flori de argint. Fulgii erau albi precum cristalul, dar negri in sufletul
sau. Orice lucru ce parea a fi un vis, pentru ea era un cosmar. Era un
mic bobocel al unui trandafir rubiniu, dar nu putea creste mai departe
fara floarea cea mare. Chiar daca era udata, o planta are nevoie si de
iubire.
Dupa ce a iesit din gradina, se hotaraste sa se plimbe prin
padure. Copacii pareau fantasme de zapada ce suspinau dupa Mama
Natura, mereu vesela si verde. Zareste in departare un loc magic. Se
duce acolo. Era o fantana cu apa pura. Din ochii sai incepe sa cada o
picatura de argint.
-Mami... Unde esti, mami?
 -Aici, draga mea!
Surprinsa, Violeta se uita in jurul ei. In apa era o sirena
frumoasa ca soarele , dar trista ca luna, blanda ca un ghiocel, dar
neinfricata precum un leu.
-Sunt Sirena Melancoliei. Ti-am auzit glasul aurit, dar nostalgic.
Ce-i cu tine?
-Mi-e dor de mama!
-Mama ta?
-Da. Nu am vazut-o niciodata, dar stiu ca este undeva si ma
iubeste mult!
-Imi pare rau, scumpo! Uite!
Sirena ii daruieste Violetei un lantisor cu o inimioara.
-Acum, deschide-l!Pune-l la ochisori si lasa sa curga o lacrima!
Iti va aparea imaginea mamei tele.
Violeta descopera ca sirena este mama sa si se imbratiseaza
amandoua.
Acum, viata o traia in roz, iar in carte au aparut imaginile.