M

Gt0R0E

ItcuLEsc0-iltzIt

CALINA $] FAT-FRUMOS D]N IMPARATIA PASARILOR

La marginea unui sat indeptrrtat tr6ia, impreuni cu mama sa, o fetiti pe nume Cilina.

Tatil

seu fusese tAietor de leme.

se rasuci gi-l pr6pldi. Celina i;i aducea aminte d el cu drag $i amarAciune. Apoi o podideau lacrF mile. $tia ci era un birbat frumos, inalt ca bradul. Avea ochii ca murele pi stia sd-i spunl tot felul de poveqti aflate de la bunicii lui. Fata impreu, cu mama sa tr6iau cum puteau, din bruma de pemint ce o aveau pe llnga c6a sbricicioasl, ficuti din lut $i acoperittr cu trestie. De pufine bucuii avusese parte Ctrlina! Nu vlzue jucfuii niciodati, Juciriile ei erau florile clmpului pe cae le mingiia si cu @re vorbea duios. Ele parcA o intelegeau qi, in adierea caldd a vintului, se leginau fi se plecau spre ea. Cind se ftrcu mare, grijile incepuri si o

Intr-o zi, cind merse la p6dure s[ doboare un @pac inalt, buturuga

apese.

lesa toate deoparte cind auzea pisirelele lnsenina, ochii ei mari se faceau gi mai frumogi. Cdlina iubea pesdrile, le ingrijea qi le dddea de mincare. _ lntr-o zi, mma a trinis-o in pdduea de la margitrea satului str culeagd frag.i. Ii atrare ins6, ca de obicei, atenfia si fie cubegare de semi, sd nu se indepirteze prea mult de casd..

Fata pleca dupi treburi, dar

se

cintind Fala i

Fata asculta de sfaturile mamei sale DupA ce umplu cogul cu fragi pomi spre cas!. Dar, deodattr, s opri. Aui un piuit jalnic de pastrre Ascultl cu atentie si nedumerire. Se dus intr'acolo. Dar. e-i vlzure ochii? Un pui' o.od"tii"u pufuso. *oate de aur. cu aripioarele mici de culoarea erului senin' Tare se mai bucurh cind il vazul ll puse cu grijh ti pe el in coi Puiul tdcu ca prin minune, Ajunsi acasi, fata povesti mamei sale cum l-a gisit' Duptr ce il

admiri, mama ii

cum invatese de la tatal ei, li aiczd pui$orul acolo. Ca str doarmb bire-ii agternu un fuior de in moale; ziua, Cdlina il dua in grtrdinh sub teiul din lala casei' iar seara il aducea din nou in casd. Puiul crescu rdpede; se fdcu o pastrre mare ti frumoase cum nu se mai vlzuse pintr atunci, Mama Ctrlinei nu era prea bitrin[, dar nevoile o ficurd aga cum artrta Era mai mult bolnavtr decit santrtoastr. Fata muncea toat[ ziua. Orinduia totul in castr cu grijl 9i pricepere Despre htrrnicia ei se dusese vestea piln toate satel din imprejurimi La gcoall nu mrgea ctrci pe atunci in satul ei 9i in ele aliturate nu era nici o Foali Cllina invtr'ia tot dul de deprinderi: se coase flrumos, str toarci fir sublire de linl sau de borangic, si facl piine, sd numere, chiar sa socoteasce. De multe;ri auzeai cum numar[ plsbrelele care se asezau in pomul din minte pe de rost cifi boboci de trandafir au infloril, cite fala casei lor.

nici ce m vtrzut vreun pui mai frumos Yreodati! - CAlina. Da, mdmico, iti plael Nu'i aga cd-i frumos'l r6spunse Ctrlina' Nu $tia c sA-i mai factr. li impleti o colivie frumoasA din nuielule albe'

spuse:

a9a

Tinea flori avea in grddind ti-i spunea mamei, care o asculta bucuroasi. lntr-o zi mama Cilinei se imb-olnivi tar riu. Fata plingea disperatt Atita tristete li lacrimi adunase in suflet ctr s muiau 9i pietrcle de mila ei, Nu avea pe nimeni. Cu cine sd nai vorbeascd, in nopli de iamd, la gura sobei, pind noaptea tirziu? Cine-i va mai purta de grij6 $i o va ajuta si creasci marc?

Cine o va mai invtrla ce e bine gi ce e rtru ? Singura fiintd dragi era mama, carc o crescuse. Pe ea o iubea mai mult decil orie pe lume. De itita .jale ce se cuibarise in inima fetei,soarele se ascunses 9i el dupi o perdea grea de nori pentru ca s[ nu-i vadl fata trista. Dar puiul pe care il gAsise in pidure 5i care acum era o pasdre mare 9i nease-uii de frumoasA, cu aripile puternice, nu-si gAsea locul in colivie Cind o vedea pe Cllina cum se chinuie$te, parci vroia str-i vorbeasca. Odaie. Cilina se duse lingtr colivie, deschise u9i1a mici prin care ii didea de mincare, o mingiie, cum ftrma de obicei, gi-i zise Tu ce ai, pasirea mea dragA? Pasare de aur, de ce te zbati $i tu? Mama mea

se prlpidette $i-mi dmli numai tu!, Apoi incepu iardgi sd plingi. Pastrrea plrea cI inlelegea vorba fetei. O privi cu ochii trigti gi prinse a gltrsui:

Cdlind, Cdlind, Floare de sullind, Dd-mi &umul, Cdlind, sd'il JAc bine.
.

- l1i dau drumul dograbd, fie cum vrei tu, dar mi s cind m[ gindesc cl mi despart de tine.
Intr-o clipl nu

Fata. uimiti,

ii

zise:

lngreuneazl sufletul

$i fata det drumul frumoasei ptrsiri, carc, bdtlnd din aripi, se lnllftr spre cer. se mai vtrzu. Se auzea doar cum gltrsuia de sus cdtr fsti, care uita spre r cu chipul lndurelat:

Cdlind, Cdlind, Atteapfi Cdlind,

Maru

Md intoft la tine sd-li lAc bine

Pastrlea de au! era,'pastrmite, ndzdrivatrtr. Ea zburi peste Fri 9i mlri $i ajunse tocmai in impddtia pdstrrilor, la Fit-Frumos, $i-i spuse cu sufletul la gure cum s-a reticit prin ptrdure, cum a furat-o un nor de cind era mictr 9i lnvi{a si zboarc pentru a fi slobode $i sprintenl Si, ln snrgit, cum a ingrijit-o frumoasa Cdlina, Ftrt-Flumos din imptrrilia pbsdrilor locuia departe 9i avea un palat a$ezat intr-o poiand frumoasA. Cind vizu frumoasa pasirc se bucuri

mult, si-i ziw: - Credem ci te-ai prapidit d cind te-a furat norul cel negru, buna mea pasdre. Dar ved cit de mindd te-ai fecut! Aasta probabil multumitd numai Cilinei, wa harnicd, despre ere a ajuns vestea gi in impirtrlia m9a. Plsiiile mele merg departe, trrc pe la ea, apoi vin sd-mi spuntr cit de mindri qi frumoasi
s-a f6cut.

Da, Ftrt-Frumos, a$a este. Eu o ltiu mai bine. N-o cunosc, dar patc6 o vid. Mi-e dor de chipul ei li a$ vrea s-o aduc cit mai curind ln lmperilia noastrtr. Bineinleles dacd li ea va vrea.

Aooi. Daserea cea mliastre ii povesti de e venise Trecrrse o slptiminl de cind plicase paserea de atrr' Cllina veghea zi 5i noapte la ciptrtiiul mamei sale. O ingrijea cum se pricepea mai bine' Era istovitl qi aiia re mui linea pe picioare, dar nu spunea nimic Era gata si mun@asctr ori pe atit numai si-li vadd mama sin[toasi Zorile o gtrseau mereu
de trei de veghe.

ti

iind aasta se mai lini$ti pulin, pe Cilina o prinse un somn adinc odihnilor. prin Ela o dimineale senini de iunie. Mireasma de ierburi qi flori piLtrundea
Cilina'

geamul deschis tgcmai acolo unde dormea

' bu.

de aripi o trezi Cllina se gindi si iasi cil mai repede din ui, fognei "u casa, sa vada dacl nu cumva s-a inlors pasirea' Nu-i venea si-gi crqdtr ochilor c vezu Credea ca viseaza ln fala caset el

opriseocaleatcecutoiul5icutotuldearrr' Ineaerauaiezalelolfeluldeflori' cire mar de care mai frumoase si mai parfumale'

Se minun5 albastrc-

li

mai mult cind vizu calea$ca trasA de paserea de aur' cu aripile

Cilina se uiti fari sl scoattr o vorbi Era tot tflsta Avea lacrimi in ochi' de bucurie ci pasirea crescute de ea cu atita drag se intorses' Paslrea de aur scoase deodattr cu cioctll, de sub aripa dreaptl' o sticlule mice cil un degetar $i o dete fetei. zicindu-i:

APa

14, aqa, Cdlind,

.ferme(ala Din nunt,l luutd. Cu lutt imi udatd'

Cd(i .u ea iil.lqla

Bosl!-i

vindecald

in

rtr. bune trnlru lameduirea bolii ": Cdlina'fifu sticluta si-i dete mamei citet piceluri Aceasla se inviore indali' O"*f,i* Jftii. opoi"obori din pat Cind o lazu sanaloase' Calina se lhcu 5i mai frumoastr. le5i afara li spuse cu lacrimi in ochi: l1i nullumesc, po.er", a"u dragb, pasare de aur, ce mi-ai salvat mama de la moarte!

tocmai Paserea de aur zburase departe, acolo unde o tdmisse Ftrt-Frumos' virful muntelui alb, unde ntr ajunge piciiri de om. Acolo gesi licoatea femeca-

Iar

pasAra

ii

respunse:

Em lntuneric, nu se mai vedea $i nu se mai auzea nimic. Nu erau nici mdcar parci era de smoald. Doai cite o limbi de foc se mai zitea pe cat. Parc[ isi revdrsa rizbunarea pe impnrl1ia nelegiuitului Om Riu. Fata auzi, aproape de ea, pe Omul Riu, vorbindu-i: Credeai ci ai sa-mi scapi, porumbito? $i plesni din biciul seu vrajit. Deodata; in locul fetei frumoase cu ochi de afine gi cosilele ca pana corbului, rtrsdri, ca din pimint, o jalnic[ pasire cu pene cenugii. Omul Rtru ridea cu gura pina la urechi, Ha, ha, ha! zise cdtre Cosina. Acum poti sipleci asa cum etti, daca pofte9ti Dar Cosina nu mai avea grai omenesc. Cind vdzu in ce ha1 ajunsese din pricini cd n-a dat ascultare @lor spuse de pirinfii ei, de durere nu putea nici sb plingd.
ste19; cerul

Doar
ai

se

pleci, zise din nou Omul RAu, dar cind oi vrea eu. Mai intii cinci ani mea ti pe urma te vei duce unde vei vedea cu ochii' dar tot ca pasere te las. O pasAre ca tine care sd se vaite imi lipsea. Cosina gindea tot ca un om, dar nu mai avea grai omenesc. Se vdita, se viita, de se cutremurau ruinele din impiri{ia Omului Rbu. Fiindca te vaifi mercu gi spui numai au, au, am sd te numesc in loc de Cosina cea frumoasd, cum erai, Cucuveaua uritd,. Neamul tbu li-l blestem sa-!i gdseascd loc numai prinlre ruine. Cosina, acum cucuvea, fugi gi se ascunse cit mai adinc, in intuneric.

viita.

si stai aici in lrirpiratia

Ai

sd

UitasemsAvAspuncaOmulRaunuaveaputerevrajitadecitasupraoamenilor. In timpul acesta, elul Cosinei, cel alb ca pana de lebidi, trecuse peste hotarul Omului Riu. Pirinlii Cosinei cum il vdzurl in ce hal era igi ddduri seama ce se intimplase cu singura lor fiica. Agteptad zile, nop{i, saptimini, luni, ani' Cosiiia nu se mai intoarse niciodatn din impirilia Omului Rdu. De durere, duph trei ani de a$teptare, muri intii tatil Cosinei, apoi mama sa. Casa rimasese singuri li pustie. Vintul incepu, curind, si guiere prin hornuri, prin u$i $i ferestre.
Calul Cosinei,

el

alb ca pana d lebAde, de trist ce era, nu mai minca, nu mai

domea, tinjea mereu dupd stipina lui. Curind, se prdpidi 9i el. Toati lumea era miniath de ele lntimplate, de farldelegile Omului Riu care i$i bitajoc de omeni. Vestea despre Cosina ii indurerh pe to1i. Copiii plinserd cind aflari, dar nici unul nu md nesocotea vorbele pirinlilor lor. S-aupus oamenii pe ginduri: cum sh scape de Omul Rbu. Trecu o vreme ;i-i venird de hac. Mai multi oameni se strinseragi gisirl calea. $tiind cb Omul Rbu nu avea putere decit asupra oamenilor, se imbrdcard toJi in piei de animale, se inamari pina in dinfi 9i se duseri drept in impirifia Omului Rhu. Cind ii vizu, Omul Rlu plesni de ciudA, dminind pradd corbilor. De bucurie, oamenii prinsertr a petrece, ln locul ruinelor 9i al grimezilor de

care, insdndtolittr, se bucura de minuntrtiile care-i incintau vederea. Acum Dutem Dleca, pasarea mea de aur. Du-md la Fat-Frumos. care m'a indraiii Prra se ma vad6. iare mi-a salvat mama de la moarte li despre a cirui buntrtate 9i frumusete s"a dus vestea in toattr lumea. Sl scap de siricie si de mizerie, sd fiu fericite ahturi de el 9i de mama mea. spre ce! din@lo de nori' incit Pasirea de aur filfii ugor din aripi $i se niai nu se mai vedea. Duse pe Ctrlina 9i pe mama ei tocmai in impdrdlia ptrstrrilor,

lnllll

acolo unde treia linigtit Fet-Frumos. Cele mai frumoase pdsiri insoleau ln stoluri caleasca de aur, trastr de paslrea de aur cu pene albastre. Cobori din lntrllimi tocmai in fata palatului. Fdt-Frumos, imbrdcat in straie strilucitoare, o attepta'pe Calina. ga, cina-il vazu, simli cum inina ii bitea mai tare. li plicea neipus de mult 9i il indrlgi din prima cliPtr.

Caleagca de arrr trase ln fala palatului, tocmai sus pe scdrile inahe, unde FltFrumos ajutA pe Cblina gi pe mana ei sd coboare. O lui pe C[lina de mini, o duse in palatul lui, care era totul impodobit numai cu covoare din cele mai frumoae ii mai colorate pene. Pe paturi 9i pe seune erau agezate peme din puf fin de paslre m[iastr4. Fii bine venitd in palatul meu, zise Ftrt'Frumos. Apoi grdi mai departe, sorbind-o pe Cdlina din ochi:

Floare

Cdlind, Cdlind de sulind, Vrei sd-mi ./ii mireasd.

Solie. aleasd?

Da, Fit-Frumos, weau s6-!i fiu mireash, rispunse mindri Cllina. Sosise vremea sd-$i aleaga mirele. Doar atita a zis Cdlina ti un stol de pasdri albe w lisartr din itrdllimile @rului deasupra $i-i puserd pe cap valul alb de mireastr, rupt din spuma mtrrilor. Deasupra lui ii asara o coroniF. strtrlucitoare. din mArgiritarc' Alte stoluri d pdstri se hsau deasupra lor gi cintau in triluri nesfirtite pentru Cilina 9i FAt-Frumos. Mama Calinei Plingea de fericire. pini Se ficu nunti mare. O pereche mai mindrtr ti mai frumoastr nici ci fusese atunci, Toate ptrslrile din impirAlie veniserA sA petreactr Si sd se inveseleasci' lelul tot in rotogoale, dansau, Daci te uitai pe cer, te minunai cit de frumos de pistrri, care.mai de @re avind un colorit mai viu. Zile in $ir au petrccut' l0

Cilina 9i mama ei au trlit multumile fi &ricit su.turi de Flt-Frumos cel din imptrrAlia ptuerilor. Multc ptrsAli le Inonjurau cu dragoste 9i voie buntr. C5lina era 9i mai fericitl, ctrci ln preajma ei s afla intotdeauna pasArea cea dragl, cu pene de aur, cu aripile albastre, pe ere o crescus de mic5. ll ajuta pe Flt-Frumos si orinduiasi cit mai binc treaba ln lmptrritia sa, ca lumea pisirilor str tliiasctr cit mai fericitl. S-a dus vestea despre ei clt de bine se inlelegeau. Ca s[-i bucure 9i mai mult, pas[lea de aur li plimba cu caleagca de aur pe toli trei, 9i-i ridica spre inaliimile cerului, dincolo de nori. Aga a fost aiunci, de mult, de foarte de mult. $i, dacl or mai trii, se md plimbi qi zi, pe sus, prin impdralia pharilor, dinrclo de nori. Voi nu i.ati vazut?

ANTILOPA VRAJ]TA

c[

De mult, in impiratia unei pidui, unde nu pitrunde picior de om, tttria un leu fioros, foarte lacom gi rdu. Se dusese vstea peste m6ri gi tiri desDr riutatea lui. Toate viettrtile Dtrdudi vorbeau despre el cu teami. Slatuitorul lui apropiat {a un gal bitdn, cu vorba mieroasi qi ochi gireli. Cind ku-implrat punea cva la cale, mai intli se sfdtuia cu tacalul @l bitrln. In perioada ploilor, inainte ca pidurea str se reimprospiteze, Leu-impirat se pregitea se dea obitnuita lui rerbare la care invita p toli suputii, spunind vrea strl audi pe hecare

e-l

doare, ce nrozuri il apasi.

deosebitd.

Ca un hrlger se rtrspindi vestea despre apropiata serbare. Stiau cA Leu-impiiat vroia o noui pradi. Mai speriate 5i mai infrico$te erau antilopele $i gazelele pentru ci lui Leuimp[rat ii pllcea in mod deosebit carnea de antilope $i de gazeli. ln impirAlia lui Leu-impirat trtria o familie de antilope cir totul ti cu totul

Toli

Singura bucurie a familiei era mezina, antilopa cea frumoasd fi sprinteni. Ceilalli copii erau mai mari $i in@pusertr sA se descurce singuri. Antilopa era atit de frumoasi,incit toate animalele pidurii se opreau in loc $i o priveau cu admiralie. Avea pielea moale gi catifelati; iarochii erau blinzi gi frumogi, incit te odihneai privindu-i.

Tatil o insotea oriunde

se

ducea: la pdscut, la adtrpat, la joacl.

l3

Antilopa iSi as(impAra setea in fiecare zi din apa cu fala ca oglinda de la marginea phdurii, Intr-o zi gleci singurtr la adtrpat. Scornonind cu copita ti lisindu-se tot mai jos, aproape de apA, antilopa auzi un glas duios, strigind-o: FrumoasA antilopi, di-mi gi mie o crengula verde din pomul a@la frumos, cA nu pot sA ajung pini acolo. Picioarele mele nu pot sb calce pe pAmirt, ala cum ale tale nu pot sA calce pe.aptr. Cind auzi aceste vorbe, antilopa ramase inniirmuriti. Se uiti jur imprcjur spriati. Vru str fugtr, dar picioarele nu se migcau. Parci erau prinse de ptrmint. Dar fiptura cu ochiul ginga$, ce ieqise din fundul apei, imbrAcata in frumoase valuri, o strigi din nou: Hai, frumoasd antilopa, rupe-mi o crenguF, cA nu pot pirlsi apa, ala cum tu nu poli ptrrtrsi pddurea. Antilopa inlelese. FtrItr sa-i dspunda, alerga la pom, ttrie cu dirtii ei albi

o crenguli gi i-o

duse.

Fiptura gingaqi care ieiise din aptr nu era alta decit stapina apelor. O sdrutd pe antiloptr 9i ii puse la git un $irag de prle, spunindu-i: primejdie, str ba{i de trei - Fnrmoasi antiloptr, dac! weodattr ai sd fii in ori din piciorul sting. Am sd te aud $i am si-!i vin in ajutor. Se desptrrlirtr, iar antilopa fugi repede acasi. Perinlii o asteptau ingrijorali. Trebuia sd mearga impreune la serbarea lui Leu-imparat. Pini atunci pe ea nu o luase niciodata la asemenea serbdri. Le era frici ca nu cumva Leu-imptrrat si puntr ochii pe frumoasa antilopd. Dar de data aceasta nu au avut incotro: Leu-imperat avusese grije sA trimittr chiar pe sfetuitorul lui.5acalul cel btrtrin. pntru a invita la serbare Si pe antilopa cea

frumoasi. imprerrni cu parintii sei. in mijlocul pidurii, intr-o poiana frumoasi. acoperitA cu un covor verde de iarbe mitisoasi, Leu-impbrat a$tepta sd inceape sefbarea. Mai intii se inl6-

lisartr maimulele. apoi neamul pisicesc strlbatic. papagalii, gazelele sprintene. zebrele imbracate simetric. girafele cu gitul lung, care dominau imprejurimile, ti alte viettrli ale pedurii ;i savanei, ce se intreceau in tot felul de ghidugii. Leuimpirat nu mai putea de ris. Horciia. se zvircolea, se linea cu labele de burlh, aratindrr-Si collii lui galbeni 5i puternici. Deodattr, ca prin minune, se opri mut de uimire. Toati lumea pidurii, care era la serbare, intoarse capul sA vadi ce se intimplase. Sosise la serbare, insolitA de pArintii sai, fmmoasa antilope cu pielea catifelatd, cu giragul de pcrle atirnindFi la git. Cum o v[zu, Leu-impimt ii ficu semn qacalului str se apropie: O vezi? De cind o astept. Asti-searl str o aduci la mine la palat, ii porunci

Leul.$tergindu-$i cu laba musglile d linglndu-s pe bot cu limba lui laomd. Intomai, imptrrate! raspuse Fca.lul, gcind o pl4trciune pine la pAmint. Antilopa inlelese ci en vorba despre ea. Parc5 o slgoti va la inimtr, Dar se ficu ctr nu bagi de semi 9i rdmase pinh la stl4itul serbtrrii. $acalul chemi la el cipetenia amatei, o himtr bbtdnl, sld.b6noagi gi adustr pulin de spate. DupI terminarca serbdrii, fmoasa antiloptr plecase cu pdrinlii ei spre casd. Du, pe dre, gacalul cel tiet ti hiena slibinoagA ii ajuse din umi, adreslndu-se, mieros, @pului fmiliei: seua, stimate. Fiica voastrt, mtilopa, este invitag la palat. Leuimptrrat vrea si o cunoasctr. Fiica mea? zise tat6l speriat, biuuind @ o agteaptA. Fiica mea nu va veni nioiodatl. la lf,u-imptrat. El mi-a omorit fratii li nepoatele. Au fost invitati la palat $i nu s-au mai lntors niciodatt. Dactr nu vrei, va h t6u de tine, ll ameninli Fcalul, ridicindu-$i gtasul. Antilopa, care auzise ele spuse de gacal, se infttliq6 aestuia, privindu-l

- Bui -

cu nfndrie.
Ce este, pacalule? De ce ne tulburi noaptea? $acalul el giret ii fdcu o plectrciune Si cu vocea lui mieroasi, spuse; Iertare, frumoase antilopd.! Stapinul nostru, Leu-impirat, vtr invitl la palat. Bine, merg; dar vreau s! am cuvintul lui Leu-impirat cl nu se va atinge de ptrrinlii mei. Ai cuvintul lui cd nu le va face nici un rlu. Nu cred ln cuvintul lui. Dar, fie, am str merg. ln zadar au lnercat ptrrinii si o opreasc' Nu a iost chip. Antilopa ii linifti, spuninduJe ci leul nu-i va putea face nici un rtru. $i pomi lmpreuntr cu Fcalul la palat. Aruta lui Lulmpirat cra alc.etuite din tot nc;mul hienelor qi gacalilor. DacA wemul indrtraca sI zictr eva impotriva stipinului sau nu-i respecta poruncilc, era rfncat de viu. Cum ajunse la palat, gacalul predtr pe fmoua antilopA in grija unei hiene bltdne, spre a o conduce la Leu-lmpirat. Hai, frumoaso, vino! Abia te a$teaptl Lu-imptrrat. N-a mincat lntr-adins nimic. $i eu slnt himesite, dar o mai remhe va din tine !i pentru mine. Antilopa ttrcu. Leu-impdrat obitnuia sd minlnre prada singur, fdrtr sl, fie stingherit de cineva. Ce rlmlnea dupA @ se situra, nul interes.

Antilopa a fost dusi in fata lcului. Clnd aesta o vizu,in@pu s! rinjeasi dindu-i tlrcoale gi linglndu-se pe bot cu limba lui lungi gi asgd. frumoasi antiloptr! Abia to asteptam. Acum esti a mea. $i Leu-

-Aqu...

I6

imparat incepu s6 scoag niSte regete infiorltoare, incit

animale
le .

cutremurari toate

Pentru o clipd antilopei i se {Acu fricd. Vru str fugi. Dar nu avu timp. LerF imptrrat se apropie de ea. lncerce str-i ruptr colierul cu laba lui mare qi grea. Ia laba de pe mine,leu murdar 9i lacom! prinse curaj antilopa, care igi adusc amint de stlpina apelor. BAtu de trei ori din copita stinga. Pe loc palatul lui Leu-impirat se cutremurtr. Toate uiile se deschiseri Si antilopa putu se
scape,

rtrmas impietriti. Cind w dezmetici leul, didu alarma aritindu-9i collii putemici Si riutdcioqi: stati, neghiobilor! Nu vedeli ci ne-a tras pe sfoale? Haideli! Plecali, - Ce urla plecati! el. SA mi-o prindeli vie! Repede, cit mai repede! Antilopa fugea de-i sfiriiau copitele. ToatA armata hienelor ti Fcalilor, in frunte cu hiena cea sldbanoage gi gacalul cel $iret. alerga. adulmecind, pe urmele atrtilopei. Ea se duse insi drept la stepina apelor. Cind, disperati, tocmai vroia sA se arunce in lac, sttrpina apelor, infilurattr in valuri fine, iegi din undele argintii ale acestora 9i o intimpind, zimbind: vrei sd faci, frumoasd antilopd? - Ce Vreau sA ma arunc in adincul apei. Mai bine sA mor aga, decit si mi las sfiSiata de Leu-impArat.

Toli cei de fat5 au

Apoi spuse antilopei si treactr. Ajunstr la malul elilalt al lacului, antilopa privea cum toata armata hienelor gi gacalilor se imbulzea sd treaci podul pentru a o prinde. Cind ajunserd.lajumltatea podului, stepina apelor ficu iar un semn gi podul se scufunde in adincul apelor. Valurile inghiliri, flAminde, intreaga amati
urmlritoare. Frumoasa antilopA privea bucuroasa, impreuntr cu ptrrinlii ei, pe care tot stdpina apelor ii trecuse pe malul celalalt, cum intreaga armati a lui Leuimpdrat piera in valurile apei. E a fericiti ct a scdpat din ghearele leului lacom. Vestea mortii intregii armate a lui Leu-imparat se rrspindi ca fulgerul printre

$tiu tot, nu te necaji, Lasa cA te aptrr eu. $i zicind acestea facu un semn. indata se inblltr un pod de argint peste

apA.

locuitorii pidurii.

impirat, alungindu-l cit mai

Toate vietuitoarele se inarmarA cu ce puturi 9i porniri impotriva lui LeF

departe.
Si, de-atunci, intreaga lume a

pldurii a trtrit lini$titi, fdra teamA ci o ameninta vreo primejdie. Iar leul cutreiera li asttrzi junglele, lacom $i crud, in cAularea altor animale car sa-i potoleasca foamea.
17

FATA D]N IMPARATIA CURCUBEULU]

lntr-o pldure, unde nu cilcase picior de om, treia un singur cerb.

ln fieere zi, cind soareleda in apus, el ietea $i igi astimptrra setea din lacul care afla la marginea pidurii; apoi riminea ceasui intregi nemiSet gi pdvea cum soarele @boart in adincul apei de clettar. Dar intr-o sear6, cind sta ca de obi@i trist fi privea cum soarele se pierde domol, erbul, cu ochii lui ageri, observd cA deasupra apei plutea un nourag se apropia de el. <Ce-o fi ?> i9i zise cerbul.
se

vru si plce. ' $i Deodatil, nouratul

De

se

viluri de.mltase de culoarea curcubeului,

Cerbul sta nemiicat.
privegti

risipi 9i, tingi el, apiru o fatl frumoasb,

lmbrieti

in

ce stai in fiemre seari li cum soarele coboar'i? il intrebe fata. - Fiindctr sint trist, li rispunse cerbul. Toli fralii mei au pierit aici, in adincul apei, alungali de un vrijitor care triia prin a@stea; de:atunci, stau

tinutudle

9i,

mereu singur $i privesc cum soarele apune. Gindurile mele tdste se indreapt?t

spre locul unde ei au pierit.

Cerbule, zise fata, nu mai fi tdst. DacA ai sA vrei, am se vin in fitrare seare s6-ti lin de urlt. Vom privi mindoi cum soarele se stinge ln adincul apei, ducind

cu el gindurile triste, ctrtre fratii tdi. Cerbul se bucuri cind auzi propunerea fetei.
Seare de

sari,

fata Si

crbul

sttrteau de vorbtr plntr noaptea tirziu.

18

Fata il mingiia gi-l incuraja. Dar erbul era din ce in ce mai nefericit, mai trist. Ofta mereu. intr-o seari, cind luna presara raze argintii in undele lacului, cind fata vroia, ca de obicei, s5-qi ia ramas bun, vazu cA ochii frumogi;i ageri ai cerbului se intristad intr-aiit, incit se umeziri, ldsind si cadd, pe iarba verde 9i matisoasd, doui lacrimi ca doui piceturi de roui. Cu vocea gituiti de emotie, o rug5 pe lati sA mai riminl $i sI asculte povestea vielii lui. Fata rdmase. Simt c[ inima mi se sfi;ie de durere, incepu rbul. Mtr simt atit de singurl Si eu am avut infeli$are omeneasce, tot atit de frumoasi ca a ta. Dar vrijitorul care a alungat pe fralii mei, pe mine nu m-a putut alunga gi m-a prclAcut in cerb. Fata il asculti cu luare-aminte, cumptrni pu{in 9i zise: unde-i vrijitorul acum? -Cerbule, A pierit si el, iar eu am rimas cerb, qi nu-mi giscsc locul nici.in rindul oamenilor 9i nici'in mijlocul animalelor. lntr-o zi voi inchide ochii pentru totdeauna, spuse el. Tot rb voi muri! Asculte-ma, zise fata, vrei si vii cu mitre? Unde? Departe, departe, in impAretia curcubeului. Acolo vrtrjitoriile i$i pierd puterea, iar tu ai sA-li capti inf'ligarea de om. Cerhul ofti din adincul sufletului. Nu mai fi trist, il intrerupse fata. Hai, spune-mi, mergi? Daci spui tu, merg. Nu mai stau pe ginduri. Cerbul qi fata, inviluili de un nouraq. pluteau prin vizduh spre ImpirAlia Curcubeului.

lndati ce ajunse, cerbul i9i schimbi inlatilarea. Intr-un fltrciu frunos,

chipeq qi voinic. ln Impirilia Qurcubeului erau atitea minunAtii! Fatail luide minl, privindFl cu drag, gi-l conduse prin impirilia Curcubeului. Dupi ce-i aliti toate minuntrliile il duse intr-o cas[ de margean. Aici, spre uimirea lui, i$i gnsi toti fralii. Pasimite, tot fata cea frumoasi ii salvase! S-au imbr5lilat cu totii, apoi qi-au povestit peripetiile. Au ramas cu tolii acolo 9i au tdit fericili. lntr-o zi, pe cind se plimbau ca de obicei, fllchul se opri li, uitindu"se drept in ochii fetei, ii spuse: Fata mea cea.buntr li frumoase, te rog si primeiti sA fii solia mea. Te voi imbrica numai in vtrlurile curcubeului $i te voi aptrra de toate necazurile...

Si se facu nunte mare. Casa fetei avea peretii de mbrgean 9i acoperi;ul in culorile curcubeului. Pentru atilia invitati a devenit oeincapdtoar. Iar tinerii cisitoriti au trlit ir liniste si fericire pin6 la adinci batrinete.

COS]NA CEA FRUMOASA

$r NEASCULTATOARE.

Tattrl ti mama o invatau tot felul de lucruri frumoase. Cum sA se poarte, ce trebuie gi ce nu trebuie sd faci, sd fie bund 9i cinstitA, sA nu bati copiii, sd tru strice juciriile, s4 nu rupd florile, qi multe, multe altele. Fetila ii asculta, dar nu prea biga in cap ce-i spuneau pArinlii. Cind se l6cu mai mare, ptrintii o invAlara nu se indeptrrteze de case. Dar fetita tot nu da ascultare. Ea pleca de-acasd cit mai departe si se lnt<jrcea tocmai seara tirziu. Mama fi tatll o dojeneau, dar ea nu lua nimic in seamd.

aveau o singurA fetitd @re se numea Cosina. glasul ei. Era pline de famec ti voio$ie.

De mult, intr-un tinut indepirtat,

triia o familie foarte fericita. perintii ln toat, casa nu w auzea dsil

Tatd sgruia mai mult, doar, doar o inlelege. Aga credea. Dar Cosina, pasimite, parce nu era acolo. Bunul ei tatA contitrua s6-i atraga atentia, dar vorbele lui parintetti nu se prindeau de ea. Cosina, sd nu calce piciorul tdu in imptrrifia Omului Rdu, cA are putere vrtrjita, preface fiinFle omenegti in pr.strri cu infdtitare urit6. Daci te-o prinde c6-i calci hotarul, e vai de tine. Cosina nu voia sd audi, dar, ca si-i factr pe plac tatdlui, ii raspundea:
21

._osina, fata mea, nu te avem decit pe tine. Toata bucuria fericirea vielii 5i noastre e$ti tu. Te-ai fecut mare gi trebuie sA iei aminte ce-1i spunem noi. ln viali nu este bine se faci numai ce vrei tu. Dar Cosina asculta 9i se gindea in altd parte.

Intr-o zi. lalel. fiind ingrijorat.

ii

zise:

Bine, tata, n-am sa mrg pe imprdtia Omului Riu. lntr-o zi de mai, cind Cosina implinea 12 ani, pirintii au sdrbdtorit-o cu totul deosebit. Au invitat fete ii bnieli de virsta ei din toate imprejurimile.. Cosinei nu-i lipsea nimic, avea rochii frumoase gi pantofi noi, minciruri bune, prijituri, jucArii, tot ce-i poftea inima. Cosina se ntrscuse in belgug. Pdrintii ei aveau cu ce tdi, aveau d toate. Serbarea a tinut pinA seara tirziu. Ftele ti btrietii veseli au fAcut tot felul de jocuri tinere$ti. Dar, cind se temin6 serbarea, Cosina incilecd iub pe calul ei alb ca pana de lebAdA ti ie$i sA se plimbe. Uitase de sfatul pe care i-l diduse tat?il slu. Firi s[ se gindeascd o clipd ce rAu i se poate intimpla, fdrA sa spuni niminui, p5rasi gind de intoarcere acasd. curtea padnteasci $i merse, merse, cale lungd Flrtr sI sti, ajunse 9i cilcd pe hotarul Omului Riu, cu putere vrljite de a preface orice fiin1i omeneascd in pashre cu infati$are urittr. Nu stia u4de se afltr qi cit de departcera de case. Acolo, insl, vdzu numal ruine giauzinumai lipete infioriroare venind din intuneric, Calul inainta greu, sforiia $i da semne de nelinitte qi obosealh, Deodata, Cosina tresiri. Un glas dogit, care venea parci din fundul plmin-

llri

tului,

ii

spuse:

Ce cauli aici, pe tirimul meu, Cosina? Nu gtii cd cine ajunge aici nu mai pleacl ? Abia atunci, fata i$i aduse aminte de vorbele tattrlui sAu. Un fier ro$u simli in inimd. Nu mai putea scoate o vorbtr. lgi dtrdea seana ci se afltr in imp6rilia

Omului Riu. Dar, pintr la urmd, tot vorbi:

Omul -

Ce vrei de la mine, Om Rau?

Rdu puftri intr-un ris batjocoritor:

Bine, porumbilo, tat5-ttru nu te-a povituit str nu-mi calci hotarul? Ctr despre mine a aflat ell Au mai ctrlcat pb-aici 9i alte rubedenii de-ale lui gi nu s-au mai intors niciodattr, spuse el 9i rise iardgi, batjocoritor. Ba gtiam despre riutatea ta, dar n-am crezut. Om rtru, dt-mi drumul sA plec, cd n-am siL mai calc niciodattr vorba tatdlui meu. Dar Onul Riu se facu cb nici nu aude. Rise din nou, hodorogit. Nu mA lagi? Bine, lasi c6-ti ardt eu! Iqi aduse aminte pentru prima dattr, cu ingrijorare, ca o a$teapti plrintii ei, care o iubeau atit de mult. Cosina igi indemntr calul s-o ia din loc, sa fuga, ii dtrdu pinteni. Cu disperare, elul ei alb fugea de-i sfirliau copitele, printre ruine, sdrea pest gropi. Cosina era apdnsA toati, era numai foc, plrul ei negru flutura in vitrt, veimintele ei roze, de culoarea trandafirului de mai, erau acum sfiliate toate, Calul fugea pe vial6 $i pe moarte, dar, cind si ajungtr 1a iesirea din hotarul Omului Rlu, auzi din nou risul batjocoritor al a@stuia. Cosina credea ctr scipase, dar, iata, lul se impie-

dici si

cdzu.

Era intuneric, nu se mai vedea ti nu se mai auzea nimic. Nu erau nici me@r stele; @rul parce era de smoale. Doai cite o limbe de foc se mai zerea pe @r' Parcl iti reversa rizbunarea'pe imperelia nelegiuitului Om Rtru. Fata auzi, aproape de ea, pe Omul Reu, vorbindu-i: Credeai ce ai se-mi scapi, porumbilo? $i plesni din biciul seu vrrjit Deodati, in locul fetei frumoase cu ochi de afine $i cosilele ca pana corbului' rtueri, ca din peminl, o jalnice paslre cu pene cenu$ii. Omul Reu ridea cu gura

pinl la urechi.
Cosina. Acum poli sl pleci a$a cum e9ti, daci poftesti. mai avea grai omenesc. Cind vezu ine hal ajunsese din pricini c[ n-a dat ascultare @lor spuse de perin.tii ei, de durere nu putea nici se plingi. Doar se veita. Ai sd pleci, zise din nou Omul Reu, dar cind oi vrea eu Mai intii cinci ani ai sA shi aici in irirpirelia mea li pe urmA te vei duce unde vei vedea cu ochii, dar tot ca pastrre te las. O pasAre ca tine care sd s vaite imi lipsea. Cosina gindea tot ca un om, dar nu mai avea grai omenesc Se vtrita, se veita' de se cutremurau ruinele din imperilia Omului Rdu Fiindci te vaili mereu 9i spui numai au, au, am se te numesc in loc de Cosina cea frumoase, cum erai, Cucuveaua urite. Neamul teu 1i-l blestem sd_$i giseasci loc numai printre ruine. Cosina, acum cucuvea, fugi gi se ascunse cit mai adinc, in intuDeric. Uitasem s5 vA spun ceOmul Reu nu ava putere vrajite decit asupra oamenilor ln timpul a@sta, calul cosinei, cel albca pana de lebldl, trecuse peste hotarul Omului Rdu. Phrinlii Cosinei cum il vazura in ce hal era i$i dadurtr seama ce se intimplase cu singura lor fiici. A$teptare zile, nop[i, septemini, luni, ani. Cositra nu se mai intoarse niciodate din impirilia Omului Reu. De durere, dupe trei ani de a$teptare, muri iltii tatll Cosinei, apoi mama sa Casa rimisese singure $i pustie. Vintul in@pu, curind, sd guiere prin hornuri,

DarCosinanu

Ha, ha,

ha ! zise ctrtre

prin u$i $i ferestre.

Calul Cosinei,

dorhea, tinjea mereu dupd stbpina lui. Curind, se pr5pidi 9i el. Toattr lumea era miniatd de cele intimplate, de teddelegile Omului Rlu care isi btrteajoc de oameni. vstea despre Cosina ii indurerb pe toli. Copiii plinseri cind aflare. dar nici unul nu mai nesocotea vorbele pirinlilorlor. S_aupus oafrenii pe ginduri: cum sd sape de Omul Riu. Trecu o weme $i-i venire de hac. Mai mulli oameni se strinsere li gesird calea Stiind ce Omd Reu nu avea putere decit asupra oamenilor, se imbrlera toli in piei de animale, se inarmaltr pine ln dinli si se dusere drept in imperlta Omului Rtru. Cind ii vizu, Omul RAu plesni de ciudtr, rtrminlnd pradi corbilor' De bucurie, oamenii prinsertr a petre@. ln locul ruinelor gi al gremezilor de

el

alb ca pana de lebeda, de trist

ce

era,

!u mai minca, nu mai

gunoaie au ridicat grddini infloritoare, sldite de mlinile lor hamie. Impartrlia oamenilor buni s-a intins pintr departe, Cosina s-a intors li ea acastr, dar rlmase tot cucuv, prinsa de vrijile Omului Riu. A stat Cosina gi s-a vIitat Strptimini ti luni feri str iastr dintre ruinele cawi lor. Cind se glndea cit de fericit, fus$e, clt o iubeau pirinlil ei 9i cum a nesocotit povetele lor, o apue din nou jalea li se viita. Iacrimi nu mai avea de durere. De atunci, Cosina se asunde de lume ii se vait?t pentru cI 9i-a pierdut p6rin{ii ti chipul ei ftumos de fati. Tlnguire ii ste plintr de amlrlciune. Noapte de noapte Cosina l$i plinge mereu durerea.din suflet. Ochii ei slnt tdtti qi speriati ca gi sufletul.

PE$TI$ORUL DE AUR

Georgictrera tare fericit. Avea gi de ce. Tatd.l shu ii aduses un pettisor cu totul 9i cu totul deosebit de @ilalti care se aflau in acvariu. dd-mi voie sl pun gi eu mlna pe el. - TIticule, se poate, pgtitorul este mic ti dacil atingi moarc. - Nu Dar, titicule, te rog mult de tot! - Nu w poate! PrivegteJ doar. Georgici nu se multumi sA se uite la micuful petti$or cu solzi aurii, cu ochi de ttrciune, ca doui mdrgele. Vroia strl mingiie, sd-l lind in palma sa micd, si se joace cu el. Era atit de frmos, incit nu-gi mai lua ochii de la el. Arzind de nertrbdare, trea dintr-o parte In @alalti a acvariului. Din cind in clnd intindea mlna sdl prind6, dar se lovea de cristaiul strtrveziu al astuia. Pe$titorul pdvea parci li el speriat h beietelul cu bucle estanii. Deodatd,

$coah.

Georgici auzi glsul mamei: se te culci, Georgica. - Hairog, mtmico, lasA-mh si mai stau putin cu pe$ti$orul. - T Nu se poate. A venit ora de culcare. E tiuiu !i miine hebuie si.te duci la -

La steruinlele mamei, Georgici merse la culere .In mintea lui de rcpil, insl, iqi fdceau loc fel dd fel de planuri. Curind, noaptea i$i a$temu vilul de metase. Georgice adomi cu glndul la

geamul acvariului.

pe$ti9orul de aur. Acest gind il lacu si viseze toatl noaptea peitisorii din acvaliu. Dar @l mai.mult ti mai mult ii stAruia inaintea ochilor lEltitorul auriu pe care_l adusse tiiticul s6u. In vis, se fecea ct, dind plapuma la o parte, Georgidi intr6 in emera unde era acvariul cu pe$titorii. Aprinse lumina, uitindu-se in stinga gi-n dreapta spre a hu fi vezut gi auzit de nimeni. Era atit de bucuros! Va fi el singur cu pegtigorul! Se apropie in virful picioarelor ti-i spuse in goapta; Ei, pe9tigorule! Stai, sA te prind! Nici nu teminl vorba gi viri mha pini la cot in acvariu. Pegtigorii, trezili din somn, inotau speriafi, lovindu-se unul de cehlalt !i de

Miculul pegtigor cu solzi aurii, cu ochi de ticiune, mici ca doui mirgele, se strecurd printre ceilalti, se ldsa h fund !i prinse a vorbi cu glas sublirel mustrA_
for:
$i

- gi domi

De

si

nu vrei str fii cuminte, Georgici? De ce nu asculli de mdmica ta, se nu ne chinuiegti ?

- fundul cltre Ai
str

AuzinduJ vorbind, curiozitatea lui crewu 9i mai mult. pestigorul nazdrava care vorbegte! Tot am sA te prind! -Tii! egti
Ba n-ai

dacd mai poll, n6zdrdvanule! Dar nu apucA si sfirgeascA vorba,

mai adinc in acvariu. Prinse cu putere pe$ti$orul care se zbdta. sufocindu_se. ti-i spuse: Ooo! Cir esti de frumos! Ce solzi. ochi. ce aripioare!.., Acum scapd

mtr prinzi glasul pelti$orului eri se avinttr - auzi Georgictr acvariului, ascunzindu-se printre eilalti pettigori, inoti pini ai sl obose$ti gi tot am sA te prind. Georgici viri nina 9i

si

intr-o cliptr, el zburase departe. Geolgici rdmase nedwerit.

ci

peiti$orul se lEcu nevdzut. pastrmite,

Ce s-a intimplat ? Deodatd l-a cuprins un settimflt de nelini$te amestecattr cu putinA tema. Cu glasul sugrumat, intrebtr: te-ai ascuns. micutule? -Unde lnepu siJ strige. si cotrobtriasca prin caDeri. ll ceutd pintr Si sub covor, in nacu api. Nurtmasenici un coltnescotocit. Darpertirorul numai era. Amldt, Georgici incepu sI plingi. ln tAcerea noplii tiEii dbar suspiaele lui stribtteau p-ini departe, a@lo, in imptrritia pegti$orilor zburitori, undi se afla gi pegtigorul s6u de aur. Plinse cit plinse qi inepu si strige, in loapti: unde te-ai ascuns? Nuli mai fac nici un riu. Am si te las se - Pettitorule, inoli, si te joci toata ziua cu fraii tai! Dar chemarea lui Georgici se pierdea in noapte fertr nici un respuns. Intr-un tirziu. pettitorul de aur veni din nou in acvariu. Cind l-au vizut fralii lui mai mari din nou in impardfia lor, nu mai puteau de bucurie. prin*r6 sl din_ fuiascd. in jurul lui,. minglindu-I, ere mai de care, cu codifele gi aripioarele,

pentru a-i alina suferinta pe care Lo provocase Georgicl atunci cind il strinsese in min6. lncet, inet, miculul p$tiidr i|i reveni, se prinse 9i el in joc, strecudndu-se printre plantele firave, care se tr[geau inlr-o parte, parci spre a-i fae loc. DeodatA, pe$tisorul de aur iegi din joc. ll cupdnw o tristele aptrs6toare. Fralii lui s-au oprit gi ei din dtrn(uialE. ingrijorali, nu indrdzneau strJ intrebe. Pine in @le din urmA, unul din ei prinse curaj: Dar ce s-a intimplat, fratioare? Ce ginduri negre s-au abitut asupra ta de te-au tulburat atit?Un altul, dintre ei mici, ii striga cu glas pitigliat:

I s-au inecat cortrbiile! Micutul pettifor nu rispundea. Asculta parcd eva

care venea din.depbrtare,

ca o unda ncvazrite. Teeli! spuse deodat6, migcindu-5i aripioarele. Dar ce auzi tu, frdtioare, de te-ai intristat atit de tare?

Noi nu auzim decit - apelor care ne leagtrni in val pinl adomim. gopotul glas rugator de copil, care mi cheam6. Eu aud ahceva. Aud un - Dar nu spuneai tu ce e$ti fericit cA te-ai intors printre noi? - Da, asa credeam, dar acum tristetea mA apasi $i vreau se m! intorc la el. Un altul ii spuse: te-a ftrcut sA suferi! - Dar Da, asa este, Il aud, totu$i, cum spune ca de-acum inainte va fi cuminte, va asculta pe mtrmica 9i ttrticul lui gi nu ne va mai face nici un rbu. DacI e aga, trebuie si te duci la el, spuse altul. Pegtiqorul igi lui rimas bun gi porni la drum; inotind cu iutealt prin undele
tremurinde.

lntr-o clipi iegi la suprafap. Iqi lutr zborul stribAtind camera gi ajunse aproape de patul btrieFlului cu bucle aurii. Georgice tocmai visa ctr adomise . Pegtilorul incepu sd se roteasctr deasupra patului. Au apirut mai intii ochii de ttrciune, ca doue mirgele, 9i apoi doui aripioare aurii.

- vino! Hai,

Pestitorule, nlzdr[vanule, spuse Georgica, te-ai into6? Unde-ai umblat?

Pestitorul sta nemi$cat gi nu raspundea Nu-1i mi fac nici un riu. Pegtilorul, vesel, prinse din nou si spund cu glas sublirel:

Daci ai si fii cuminte, rtrmin. Da- am si fiu-

Pettigorul lncepu iar sA zboare pe deasupra pului lui Georgici, mingiindu-i obrazul cu'aripioarele aurii 9i sorbitrdn-i o lacdmi ca o picetura de roui, care sta fixati pe obrazul lui de copil. Georgice era fericit cb s-a implcat cu pegti$orul 9i au rimas pdeteni buni. Deodat6, un fosnet deosebit, @ o adiere uSoari a vltrtului, l-a trezit. Lacrimile i se ameste@u cu somnul. Simti mina taglui siu mingiindu-i buclele aurii 9i invelindu-l cu plapuma in jurul gitului. Il trase lingi el fi, strlnglndu-l in brate cu toata puterea lui de copil, ii spuse printre suspine: N-am str-i mai fac nimic, titicule. lli promit. Am stl ingrijesc tot aSa cum voi me ingrijili pe mine.

TARA BUCURIEI

o
De mult, lntr-un ord$el inconjurat numai numai de apA $i salcii pletoase, 9i cu crengi e de beteald, tri.ia un biielel pe nume Danui. ' Perinlii lui se prepidisera din muza unei-nolime ere se abetuse prin p64ile . 9i ,_.11-]1119 lntr-o zt it reli in ele o namili de-om. Avea o voce gravtr 9i o privire pocitanie, ii zise omul. Unde te duci? -Ei, Danul siln-ti ci=i ingheale slngele in vine, cind il vtrzu atit de aproape . orfan. tdielelul._umbla singur pe srr6zi, fldmtnd
zdrenreros. aspr6. de el.

locului.

Avea o.barbd mare-mare $i nitte musteli groase gi risucite. $tii cine slnt eu? spuse cu vocea lui de bas. Beielelul.ticea gi-l privea cu ochii holbali. pe unde calci, eu stepinesc!

-Pe-aici, Ddnul rispunse

gtiu,

nu vd cunosc. - Nu - Cum nu mi cunogti ? Vino cu mine, pocitanie, gi ai si mi cuno$ti! vedem Ia e te priepi! gi omul il apuci de um6r $i_l1r"r";;;t;i--' Tot drumul
nu
.

cu vo@a aproape

sugrumattr:

SA

- nu ar fi putut-o mite. nici Cum ajunse-acas6, il dete ln primire unei btrtrine, mma stdpinului, care arete de-ndate e are de fdcur.
31

Ei, iati

se auzea dmlt zgomotul lacut de cizmele Jtepinufui. c-am ajunsl gi deschise o poarth grm, din lemn a" Oai"pfuf

,i"j'*

ii

De

diminea6 $i pintr seara, treblluia. Lacrimile ii curgeau firoaie $i se amesstriga fiul stipinului.

ttrau cu praful de Pe drum. Toli ai casei ii poruneau.

cizmele, - Adu-mi Mi-ai pregltil pantofii? se auzea vocea piligiiatd a fiicei Dlnul nu auzea deit vorbe urit. Locul de dormit il avea sub bolta sobei

imprani

cu pisicile 9i ciinii. Toate imbricemintea lui era formata dinh-o haina vche, peticiti, iar pe deasupra un gorl rupt' mai lung decit el' ln picioare avea niste ciubote mult mai mari decit piciorul lui.

A9a imbrtrcat, alerga toatd ziua, se indeplineascl poruncile stipinilor' -. altor stipini se distmu Se apropii AnulNou. Copiii stepinului, imprcund cu fiii

frcindu-$ tot felul de jocuri de iarnb.

Dinui

nu indrbznea sd se apropie. Nu avea voie str stea printre a@$ti copii

de stipini.

Duja e toli plecara !i strigdtele lor se auzeau ca un ecou' razele argintii ale lunii lisau si se'vada o mogildeale de zapada. Dlnut, sfios' atinse' cu degetele lui, omul de zepada. si-i zise: Omuletule, pe tine nu te bate nimeni ? Tie nu li-e frig? Nici hainnu-li nu trebuie? Apoi, privind la ochii lui de ticiune: Tu ai prieteni mulli copii' Eu de am pe nimini. i.timeni nu-mi este prieten. $i doul lacrimi, ca doui picituri roui, alunecarl pe obmjii lui inghetali. il va Deodat5, i$i aduse aminte cb mai avea de fbaut nigte treburi Sthpinul ciuta. Pomi in fugi spr casa. lntorcindu-se pentru o clipd, mai privi omulelul de zdpadi l se pirea cl-i
zimbegte gi-i face cu mina.

ia ienedere, la revedere, omule{ule! se auzea ecoul indepirtat al strigtr- lui DAnu!. $i pomi la drum. tului pus Iama era trimis dupd lemne, in phdure, iar dupd ce termina de c6rat, era la alte treburi de cltre mama stipinului De dormit, nu avea timp prea mult' De mincat, minca pulin !i in fugtr. ln schimb, muncea toat6 ziua' Intr-o zi, cind plicase sd aduci lemne' s-a stimit un vint puternic' Nu s-a mai putut intoarce devreme acasi. li inghelasera miinile 9i picioarele Vintul, auzind plinsul jalnic al lui Dhnut, ii veni in ajutor. Ii strinse vreascurile !i crcngulele pe re el le taiase cu toporul lui mic 9i i le puse in spinarc' beoiath, in fala lui apiru o fat6 frumoasi, imbrtrcattr intr-o mantie albl ca ztrpada. Era Fata Iemii, care-l intrebl: ce plingi, bAieF!? - De ce nu pot cdra lemnele plnl acas[ la stApin - Pentru 9i trebuie se plingi pentru atita lucru ? zise fata. Apoi, impreunb cu vintul, lutr grimada de lemn 9i intr-o cliph o purtad

pintr in faia casei stipinului. $i asta, zi de zi, toat6 iama. O datA cu primivara, in sufletul lui D6nu[ se strecure o raztr de speranti' Primii ghiocei biruiserl stratul'de zdpadl. Collul ierbii crude se ivise ici, colo Baietelul credea ctr a sctrpat de munca cea mai grca, de cirutul lemnelor. Stapi nul avu insA grija sn nu-l lase ftrrb treab[. Ii gisi una toi atit de anevoioasi' lntr-o zi, pe cind b6iatul mltura curtea, auzi vocea stipinului: Ei, slug6, vino-ncoace!

- Vin, stipine! - Acum a trecut iama, - porci, ai auzit? pentru

Di,

ai teminat au ciratul lemnelor.

Ai

sd @ri iarba

- $tii de unde? - Nu, stApine! - Cum nu gtii,'pocitanie? - @pul bEiatului. pest Duptr

rispunse Dlnul temurind, cu oahii holbati la stlpin.

Te faci cd nu gtii, ai? Apoi igi l6si palma lui grea

Duptr ce-i mai trase o injurtrturb, stlpinul

Nu ltiu, strigtr DAnut, disprat. cel bAtu bine, staplnul ii zise: Din pidure: de unde ai adus.lemne, ai Am inleles. stepine. Acuma ttiu.

sA

aduci

;i iarbi!
:

plecl, ltrsindul pe Danul plingind'

Dar nu temini bine vorba stipinul, c.i Ddluf auzi vocea mamei a@stuia Ai dat mincale la porci? Apd le'ai dat?

- Da! rispunse D6nul pdntre sughiluri. - Uite sacul pentru iarbtr! Se obignuise cu tot felul de injurdturi.

lSi lisase ciubotele cele mari gi acum umbla descult' dar tot cu $o4ul agbtat de

git. lncurcindu-se in el, Pomi spre pddure. Clnd v6zu covorul de iarbtr verde !i mtrtdsoas!, se mai inviord putin.-lnepu si alerge duptr fluturi, apoi se apleci spr ginga$ele flori ale pddurii ii le mingiie. Deodatt iti aduse aminte pentru ce venise. Mlinile lui mici lncepurd si adune, ln grabi, iarba fragedi pe care-o puse in sacul atit de mare. lncit nici vorbb sd se umple. Toat?l ziua rupre iubb. Sacul nu se mpluse Spre sear[ obosi. ln murg nu mai avu puterc sA plee spre str. lnsemrea il prins in pddure'

jurul se desprinsera din tulpinitele lor, dmsau 9i cintau in lui, legAnindu-i somnul. O fati tl acoperm cu vtrlul ei de metase. Ddnul w trezi' Zoril;diminefri ii mingiiau genele. Deschire ochii 9i vdzu injurul lui numai flori, multe gi felurite flori $i toate se apl@au spre el, deschizindu-9i petalele, zimbind

Adomi cu epul pe Se fdca ci florile

sac.

ln nijlocul lor era o fatd frumoasi. pe cap purta o cunund din cele mai alese flori, iar pe rochia ei erau prinse florile cimfului. pantofiorii tot flori. Pjrul auriu, in care erau prinse flori, i se revarsa pe umeri. ".uu "uruti "u Lui Danul i se peru ci este o hoare mai mare ca elelaite. Se uita la fali nedumedt. Aceasta, cu vorbi caldl 9i duioastr, il intreb6: ce mA prive$ti atit de mirat qi de speriat, Ddnul? - De Dar tu cine efti? De unde-mi cunogti numele?
Fata Primeverii, pi se apropie de el, zimbind, intinzindu_i o floare l.ru- Sint moasi, care rispindea un parfum foarte pldcul Apoi licu un semn cu mina gi florile se indepdrtarA, cuminli. lli mirllumesc. respunse Danu!. Eu ce pot sa-1i dau in schimb? Fata se uila la el. cu blindels: - O, tu nu trbuie sd-mi dai nimic, am venit si te ajut, pentru ci ai un suflet bun 9i curajos. Ai inteles, Ddnuf? De unde ttii toate acestea ? $tiu mai multe! $tiu o lume lerd st6pini, mai buni, unde mpiii sint imbracali frumos, au jucirii qi dulciuri multe, invaltr sd scfie sd citascn. Dacn 9i vrei, te iau cu mine.

aga, se hottut Ddnut, sint gata! gi purtafi de vint, baiatul pri_ 9i Fata - Dac6-i mdverii zburard prin vdzduhul necunoscut, peste munti qi ape,9i poposirtr tocmai in Jara Bucuriei. fir6 stapini. \i gesi rostul Dtrnul. Crescu 5i se ficu un flic5u voinic. Cu dragd . Acolo, jnimi ajuta pe toatd lumea fi era iubit de toti. Era ascultdtor qi i".ri". frru.iii carte li citi mult, ajungind un mare invrlat, Scrise gi povegti pentru voi, dragi copii. $i, daci mai treielte, mai scrie qi astizi tot p;ve9ti p"ntru uoi,-a"rp." copiii din Jara Bucuriei.

Danul F- bucuri nespus. da,r nu arhti aceasta. Se temea de sttrpinul sdu. Ii spuse fetei, timid ctr ea nuJ Doate ajuta, c6 daci ar prinde-o sitrpinul ar bate-o ti ar pune-o la munctr. li vorbi de bdt6ile mizeria p" iJ induru 9i zilnic gi o sldtui sd fuga. Dar fata nu se lisi speriaia. Ii ,pur" lui "ur" Denul cA ea le $tie pe toate, cE poate strl ajute, ce tocmai pintru aceasta a venit.

ORA$UL CU PAPU$I

Daniela era o fetile tar drlglIagtr.

Avea

Obmjii, ca dou{ petale rogii de trandafir, iar ochii, albagtri ca sminul erului' Ptrrintii, buica ti rudele o iubeau mult. In fieere zi i-ar fi cumpirat o jucirie, daca ea ar fi dorit Toti li ficeau daruri Si se intreau care si fie mai frumoase.
Danielei nu-i era orice pe plac. Cele mar multe dintre juciriile ei erau pApugile. Dar niai una dintre ele nu-i retinu atentia. Daniela implinise gase ani. Toli ai sei ii pregiteau cite o surprizi: mimica, titicul, bunica, sora' lntr-o diminealtr seninl de vartr, cltrd razele soarelui ptrtrunsercrA pin, la pdtucul ei alintind-o, Daniela se trezi gi se minunA vizind in camerl trei ptrpusi mari. Toate erau frumoase. Deodattr lgi ucui sprinenele ca doui aripioare de porumbel gata si-ti ia

ptrr

lug

9i auriu.

lnsi

zborul 9i le spuse:

- Ne-a adus ziua ta, rtrspunsed ptrpu$ile in cor. - Ce, credeli ctr sinteti atlt de frumoase cum spune mtrmi@, t5ticul 9i bunica ? Tu, cea mai marq ai nasul cim. $i tu, ea de a doua, ai miinile scurte, 9i tu, a

Ce

ciutali

aici?

de a treia, ai o rochild care nu-mi plae, cAci nu este a$a de frumoasi ca a mea. Apoi Daniela porni intr-un ris zglobiu. Dupd ce le invirti, le suci mlinile fi picioarele, le arunci in rind cu elelalte 9i nu le mai bigtr in seame. Veni timpul de culcare. Daniela, obositi de joaca, adomi leginati de adierea u5oartr a vintului. Dar somnul nu i-a fost prea lini$tit. Un scinet de opil parctr se auzea $i n-o lisa se doam6, Trase plapuma li intoane epul pe perna moale gi albi m zdpada. inrercind se adoarme. Scincetul aela neobi$nuit continua. Se ridicl 9i asculti cu atentie; nu-Si dtrdea seama cine plinge. Deodata auzl:

Au, mi Alt glas:

Au,

doare mina!

doare capul! - Vai, mtr piciorul! - Mi-e frig! Daniela se infurie 9i strig6:
Ce-nseamnd asta? Nu pot domi! $i se apropie, inceti$or, de collul unde erau pepu$ile arunte. Am, voi nu me Usali str dom, zdrenltrroaselor? $i le

lovi cu piciorul. Vintul, cu adierea lui cald!, alunectr prin ferestra deschisl 9i-i mlnglie cu blindele chipul gingat ti incruntat, resfidndu-i pdrul ca de mtrtase. tu, vlntule, de e nu-mi dai pae? zise Daniela. - Si Eu, copil4, lli dau pace, dar fii bunh 9i nu mai chinui pipugile. rdspunse vintul. Lasi-m6, nu vreau str te mai ascult. Atunci, vintul se opri 9i nu-i mai adie cositele. lli purtl aripa in collul unde paputile se tinguiau gi le spuse: plinge[i, prindetiva de aripile mele. Apoi le ridici - Miculelor, nu mai u$or, tot mai sus, pini la teiul care-gi legina crengile inctrrcate de floare gi parfum in fala ferestrei din camera Danielei. Pdpugile au fost leginate de vint toattr noaptea, pe crengile teiului inflorit, pini cind au adormit gi n-au mai gtiut de nimic. Dmiela a adormit supdratA, gindindu-se: ($i teiul li vintul mi-au gisit vinA>. Nici n-a simtit cind vintul a adus pipugile inapoi, agezinduJe cu griji la locul

lor, lAra s-o

trezeasca.

A doua zi de dimineatd, infuriate, n-a vrut str mai gtie de nimic. Se duse drept la mama sa: - Memico, te rog woate toate pepu$ile din emera mea! Nu le mai pot suferi! Nu vreau sA mai remine la mine nici una.

nu te mai cu ele? - Cum, mAmico, nu-vreau se le mai vid. - Nu, nu-ti opregti nici und, nici pe aceea lrc @re fi-a cumpirat-o teticul? Si - Nici pe aceea. - Dar pe aceea care fi-a cumptrrat-o buni? * Nu! Nici pe cea care ti-a cumpdrat-o m6mica? nu, nu! Nu vreau, mdmico! Plinsul aproape ctr-i indbugi glasul. -Nu, Cind o vdzu atit de superate pe pipugile ei, mama ii spuse:
Bine, fetita mea, am sA le s@t. - Te mai rog ceva, mimico! Str mergi cu mine in oragul papugilor. - Mergem. - Vreau chiar asdzi. chlar astizi, dar mai tirziu. - Mergem mdmim: spuse enervatA. - Acm. Bine, acum, rtrspunse mma Danielei, miratd. Numai noi sintem vine, c6.te-am rasfdlat prea mult.

joci

de

Daniela, neribdbtoare, se imbrrcl repede, i9i puse pardesiul, pmtofii de lac, pilarioara $i nu uit6 nici gentula.
Daniela? se auzi glasul mmei. - Egti Da, mimico, sint gata. prinse Se de bralul mamei, voioastr, dorind si ajungA cit mai repde, se-$i aleag6 o ptrpug mai frmoastr deit @lelalte, sd le poattr fae in new. gata,

Oraplul pipugilor rlmtrsese pustiu. Daniela, mihnite., era cit pe aci sd izbucneasctr-n plins, dar pipugi o fEcu sd.-'i intoarce repede capul:
38

D@dat6 ziri una frumoas6, frumoasi, mai fmoasl deit toate celelalte. Alergd cu bralele deschise, s-o cupdndd. Dar pipuga inepu str strige: Nu yreu la tine, nu vreau la tine, ajutor! Dup[ aceasta,toate pdpugile au ineput si strige: Nu vrm la Daniela, nu vrem la Daniela! Apoi au fugit toate li s-au ascuns. lntr-o cliptr, nici umi de pipugi.

Clnd ajunse ln origelul pbpugilor, vbzu tot felul de p6pugi, care mai de ere mai frumoase. cu ptrrul ca de bormgic ori negru pila corbului. Erau imbricate cu nitte rochife frumoase gi vaporoase, pictat cu tot felul de floricele de clmpie. Dmiela privea mirati la ele cu ochii ei mari, de copil. P6pugile se plimbau. se zbenguiau. dar nici una n-o bdga ln seama, Ea le zlmbea, intindea mina sl le prind6, dar toate se fereau din calea ei.

glas ugor.de

Nu veRim la tin, Daniela, fiindcA qe chinuielti. Surioarele noastre ere au venit la tine au fost tot atit de frumoase ca gi noi, dar le-ai rupt picioarcle, miinile, capul... Glasul mamei o sctrpA din incurcdturtr: Ce e, fata mamei, nuJi place nici una? Nu, hai acasi nai repede. Tot drumul, mama n-a mai intrebat-o nimic. $i nici ea n-a spus nici utr cuvint mamei. Voia sd fie ltrsatA in pace. Avea gitrdurile ei. li pdrea riu ci nu le putea face in necaz pipugilor de acasd. Ce va fae acum? Cu cine se va mai juca? Ce-o sl spJtrtr prietenele ei cind vor afla ci pAputile n-au vrut sA meargi la ea? Cum aiuise asi, se desprinse de bratul mamei, urcd in grabi cele citeva trepte de la intrare si se opri tocmai in camera ei. Vru sd vadi dactr nu cumva mama sau bunica au scos papuSile ftrrtr ca ea sA fi obseNat. Cind le vizu, ii veoi inima la loc. ' Se dezbrlctr repede si incepu sa ute va prin scrinul in care isi linea lucrurile. Era destul de dezordonat. Scoase de acolo, rind pe rind, rochile 9i cimigi pe care nu le mai purta fiindu-i mici, dupe care puse totul ltr ordine. lqi lui foarfeele, acul !i ata $i lncepu str croiascI ii s6 coasi. Zile in tir n-a vAzut-o nimeni pe afar6. Cosea 9i proba rochile. Cind toate pepu$ile erau imbra@te frumos de nu-li mai puteai lua ochii de la ele, Daniela se culci lini$tit6, iar papu$ile ii cidtartr: Domi, Daniela, domi somn dulce 9i lin de copil! Teiulisi list ti maijoscrengileinclrcatede floare 9i parfun, iarvintulpatrunse pdn fereastra deschistr, leginindu-i somnul li preslrindu-i patul cu flori de tei. 5i teiul si vintul mumurau in cor: Domi, Daniela, dormi somn dulce 9i lin de copil. Acum toate ptrpu$ile vor fi prietnele tale ele mai apropiate,

IONA$ ISTETUL

pdscut.

lui nu se soarele da in asfinlit Si vetul. cop-ii, tineri, toli raor"rta ,rinioic"ru'taculi I,,'l^::lT:i,ili,"$"mea. ei obo$fl pe utilele satului, prin praful stimit de turmele de vite e veneau de la

t. se mai spunea gi hapsinul, Cei care muneau pe mogia alegeau cu nrmrca. Ba pintr la um6 ii scotea datori. Cind

-.Demuit. Mavrodrn.

intr-un sat de la marginea unei piduri, locuia fmilia boierului

Trtruse un an de zile de cind lonag munca la mogia boierului fArd nici o resphte. Era pus la tot felut de munci !..r", ,e *i" i"ri"'", #i""'0.*L, hrani la vite- lntr-o zi, clnd ducea un. sac greu ln spinare, cdzu nemaiputin_ "or, du+e ridica. L-a_ajutar mo9 lon, argatul bet;i;;;;; l"il-i,*ririiiiscoaltr-te, biiete, cA de are sl te vadi boierul te iupe in bitaie. Dar el nu.mai putea de durere. Mult timp a zicut lonag. Abia du;I citffi s;pt6mini, slebit. linindu{e cu greu pe picioare, ieqi el sd vadtr pri.ii.,ur" 9i de aprilie.. Pomii erau getiti parci in beteah "i.io"*fui 9i voal di mireas6. -*" ' i se in_ silinari Si s sim{ea mai inviorat de aerul proaspat al primav;;t. Ochii
41

La moqia lui hapsin-boierul se afla un bAielel pe nume lona$. Despre $tia c6 pe.in[ii ii muriserr. ratat pieca'se ,ili"p.i i"l."rrr "" oin pri.in" ani ei ru s mai inrorrcse. Mam s prtrpaais l*l11ll1:,":,1s trecazunlor tt mizeriei. LiDsit de ajutoare, neavind pe nimini, rimas orfan, Ionat treia din mila strtenilor. lntr-o zi..Mavrodin_hapsinul pus mina pe el duse la mogie, g.sind motive ci perinlii iau 9i-1 .a-a, iutori'ai p. jili'traruu. Ionae era un t6iat foarte iste1. Avea l0 ani, d", .";;;;i; ;;;ii"'is. crno a ajuns la boierul-hapsin i s_a lntuntrat sufletul de trist"1e.

u:":t3-l-gu

Dar aceasta nu a durat prea mult.. Boierul tocmai se pregitea str plece pe invir11 zdri pe Ionas cum sta $i pdvea visltor la un roi de albine care se teau printre florile albe ale unui cais. Cit de fericite sint albinele, gindea el' I9i aduni hrana din ele mai frumoase flori. Nu le pune nimeni sA care greutdfi mierea este atit de dulce $i parfu9i ce bun trebuie sb fie nectarul florilor daci matA. Nici nu observA ci, lingd el, era boierul. La vocea lui trestrri Vizindu-l
mosie.

cu biciul ridicat, incremeni. Ce faci aici, jigodie? Stai la soare in loc sA muncegti? Ce, curtea mea este - pentru ttintoiii 5i jap, jap! It lovea unde nimerea. Ionag ramase locului azil ldraii poirtl scoate macar o vorb5. ll podidiri lacrimile' AtraJde zgomotul din curte, mot Ion, argatul cel bitrin, vtrzu pp boier curfi il lovea pe lonag. Se apropie cit putu de repede $i zise: Boierule, biiatul a fost bolnav. A cdzut un saa plin de porumb peste el !i l-a betegit. De-abia a stat si se faci putin mai bine ca sA poata munci iar' Cind auzi, boierul se infurie 9i mai riu. ii pui parte, slugi bAtrintr? Fugi c[ te iau 9i pe tine, de nu v[ mai scapd

- satul. tot

LasAl, boierule, cil onori! Ai $i dumneata un biiat' Boierul se linisti la strigtrtul lui mog Ion $i se indreptd zicind:

Dar mog lon nu se lbsa 5i-i zise 5i mai tare:

riu

- nai vede pe-aici. m[ inima de tine, Ional, dar ce treaba sa-li dau? Crudtr soarta - Mi se rupe ai mai avut str rimii singur si neocrotit de nimenil lac6, o si ml gindesc ai o sl-li gisesc eu una ca str scapi de pacostea asta de boier. Peste citeva zile mot Ion ii zise lui lonag: Iate, li-am gisit o treabl buni, care sb te lase sd crelti, si te faci ti tu -

Sluga bitrina, de mline sd nul mai vld in curtea mea, cd vei pali mai decit el. Boierul incilectr pe cal tr leti p poarta conacului. lona;, cu lacrimile pe obraz, ii zise lui moq lon: DA-mi $i mie o treabi, undeva mai departe, cA boierul mi omoari daci

mare, str plsi din iadul Asta. Muilumesc, mo9 loane. Spune' ce treabi m s[ fac? De miine ai sI mergi cu vitele la pescut. Dar ai griji: vai ti amar de tine dacd ie va intimpla cevalu vreuna. Acolo are str fie mai bine, nu ai sa mai fli in ochii hapsinului. li puse o bucate de m[mAligb in traistA $i Ionat plece cu vitele la plscut ln mijlocul ptrdudi, lntr-o poiani frumoastr, cu iarbe mAtasoastr li moale ca un @vor d; [n6. Erau flori de toate culorile, pe car el le culegffi ti uucttqele. Era atita liniste in otrdure! Pesdrelele zburau 9i ciripeau

tomi i"ieiii-iii

in jurul lui, inveselindul. Lui lonag ii veneau lacrini in ochi clnd le vedea atit de fericite, 9i la fiecate mastr le didea ldrimiturile care ii rbmineau. Intr-o zi ii veni in minte str-gi fac6 9i el un fluier, cum vtrzuse la btrtrinii satului care cintau doine frumoase. Trecu imediat la treabl. i;i lud culitul 9i incepu sl alerge prin pidure dupd o butd de lemn buntr pentru fluier. Una, doutr, trei, in sfir9it gisi una tocmai buni. Iqi ciopli fluierul, dar parci nu clnta asa de frumos ca awlea pe care le aveau lautarii satului. A doua zi i5i f6cu altul 9i ata ti-a fdcut Ionaf tot felul de fluiere si cinta cu ele din ce ln ce mai frumos. Cinta impreuni cu pdsdrelele. Parcd invalase @va din $aiul lor. Dar, intr-o zi, boierul igi aduse aminte de el 9i il intrebi pe mo9 lon: Hei, slugi bdtrini, utrd e trintorul de nu l-am mai vizut? SA triie$ti, boierule, l-am trimis cu vitele, s[ nu vi mai incurcali de el, rispunse moq lon.

la sal trimili la mine, cind o veni. Am inlles, boierule, spuse betrinul cu amtrrdciune. Cind s-a intors Iona$, mo! Ion ii spune ce boierul il cheame st stea d vorbi cu el. Auzind acestea, pe Ionag ll cuprinse nelinist@. $tia ctr nu grelise cu nimic, dar mai ltia cb boierul btrtea slugile lbre nici un motiv, Cind str ur sirile conacului, il vede pe boier cllare, Toamai se intorcea de la biserici 9i, dacl nu se ferea din cale-i, dtrdea cu calul peste el. ce cauti in calea mea, tdntorule? tunt boierul. Acum te-ai gAsit s! vii ? $!l atinre cu nuiaua de salcie pe care o luare de la biserictr in Duinica Floriilor, Ionap nu se mai gindi la nimic Si vru sb fugi. Stai, strigi boierul, ctr de nu,te strivesc! Am eu o socotall mai veche cu tine. Credai cd m uitat? Miine de dimineap str fii la mine, am s6-li dau o alti treab[ de ficut. Vtd ce-li merge prea bine. Vlu sbJ atingtr din nou, dar Ionag grlbi pagii spre grajd. Toattr noapta nu putu dormi. Pllnse mult gi lue hotddra str plece de la mosia lui Mavrodin incotro va vedea cu ochii. Mai bine in ptrdure decit la el' ln zorii zilei, cind soarel nu resarise inci si cind toti ai casei domeau, Ionag, cu boccelula in min6, pirtrsea pntlu totdauna curtea boierului. Se duea in pidure, in locurile indrtrgite de el, acolo unde cintau pasdrelele, unde fluturii zburau din floare

blindaclprioari, cuerese imprietenire,ii linea tovarisie de cind plecase de la curtea boierului. Era o zi frumoasl de iunie. Ionas clnta parcd mai frumos ca oricind. Cintecul lui era inse trist. un cintec care te induio$a pini la lacrimi lnvi.tase ceva din taina meite$ugului piserilo r. Cinta mai bine ca hutarii Si muzican.tii satului. AuzinduJ, pisirile veneau cit mai aproape de el, ciripind in toate felurile. Pini qi priviinfloare, liberi
qi unde Trecuse aproape o

luni

ghetoara venise. Deodattr, din inil.timile cerului se revirsi o melodie. Era cintecul ciocirliei

care venea prin vtrzduh pini la inima lui Ionaf, induiorate. El, lisind fluieragul qi vizind frumoasa ciocirlie cum se rotea in albastrul cerului, incepu a_i cinta:

'

Mindrd cioctrlie,
Cintd-mi numai mie,

gi dorul de

Urltul md-apasd,
casd,

Numai flukrugul

mai line gl6ul.

ceprioara, leglnat de freamatul pddurii, in mireasma florilor, domea somn dule. Dar zilele treceau l6rtr nici o schimbare. Vara era pe sfir$ite, toamna inepuse sh imbrace copacii cu mantia sa ruginie. plsarile ciltrtoare zburau stoluri, stolud, peste pldure $i se pierdeau in zirile de argint, spre ttrrile calde. Intr-o zi_molorite de septembrie, Ionag auzi un glas plingitor in pddure. _ Parcd era glas de fetit! care se v6ita. (Cine-o fi ?> se intrebi gi se duse inti-amlo. $i ce-i vlzuri ochii ? O fetitn cu o legeturtr de lemne linge ea. Sd fi avut vreo opt-noui ani. Piciorul drept ii era prins de scorbura unei buturugi. Fata, cind il vizu, lnepu si pllngtr, speriati. Nu{i fac nici un riu, fetito, nu mai plinge. Dac6 vrei, te ajut. Ea dedu - ep in semn din de aprobare. ceutat cu piciorul aici ? o lntrebe. - Ce-ai Ca si duc lemne pentru baba scorpia, respunse fata. Ionag lue culitul, tiie buturuga ln jurul piciorului gi i-l eliberi din strinsoare. Fetita ofta uturat6. poli sb pleci. Daci wei, te duc pintr la marginea piduru. - Acum unde te duci ? intrebe fata cu sfiaE. - Tu Eu locuiesc aici, in ptrdure, r[spunse Ionaq. - nu fric6? {i-e - $i De ce str-mi fie fric!! Stind aici am scepat de boierul el hapsin; re me betea cumplit. Fata se uiti la el, nelncrezitoare. Mama ta unde este? Ionag ofte:

$i ciocirlia, infelegind parci dorul lui Ionag, se lds6 tot mai jos, iproape de el. Dupd ce-ii termini frumosul cintec, se indlli din nou in v6zduh, tot mai sus 9i se duse tocmai'spre soare-resare. Cind se ldsa din nou inserarea, pe Ionat il cuprindea tdstetea. Cdprioara infelegea qi-gi lisa gitul ei catifelat lingd obrazul lui Iona9. $i aga, mingiiat de

cunoscut. Eu l-am cunoscut pe tatdl meu. Eram mic pe atunci, Dar tin minte, era $i frumos. MA linea pe genunchi ti me invala multe lucrud frumoase. sa lupte cu du$manul $i nu s-a mai intors. Lumea din sat spune cA tata s-a prapidit; asa zicc $i hapsinul. Dar eu nu cred, cA em prea bun. Intr-o zi tlticul meu va veni, cu siguranli. lntr-o zi boierul Mavroditr, hapsinul, m-a prins gi m-a dus la motia lui. Daci ra tata, nu indraznea el! Zicea cL patinlii' mei i-au ramas datori. Dar tu unde stai? a intrebat-o pe fetiF. Eu nu am pe nimeni, m-a luat baba scorpia. Mi bate 9i md alearga toata ziua: sd-i car lemne, s5-i scot ape cu cofa ca mare, pentru tirla ei'de porci, sd dau mincare la vite $i cite ti mai cit. Dace vrei, rdinii cu mine in pddure. Am si-li arat pisirelele, ciprioara 9i iepuragul meu. Pe mine mtr cheama Ionas. Dar pe tine? Iulia, rispuns fata gi w apropie de Ionat, bucurlndu-s. Rbmin gi eu cu tin. Mai bine-aici, drcit la scorpia uriti li rea. Ionag o lui de mini !i poniri prin ptrdure, spre locul unde iii avea coliba $i a9a, zi de zi, alergau er fericili prin ptrdure, se ascundeau dupi copaci, culegeau fragi, zmeurtr, mure ii alte budtali ale padurii. Ionaf $tia ctr prin pdr;ile locului era obiceiul ca toamna, la culesul strugurilor, fltrctrii satului, cintind sorocul fetelor de meritat, urindu-le orinduiali buntr in viaItr, sA fie intimpinati cu ulcele cu vin ti tultb caldd. lntr-o zi, pe inwrat, Ionag igi lutr fluieragul 9i porni spre sat. Vru sl-$i incerce fi el norocul. Poate o capata vreo bucilicl de piine, ci de mult nu mai gustase. Igi alese o casi care era in marginea satului, unde ttia cb locuielte fata cea frumoastr qi tocmai de mdritat a lui mot Marin. Se duse lingi gemul ei Si lncepu a cinta din fluien9, aqa cum invilase dl de la privighetoare $i d la ciocirlie:

l-am

Nu am mme, a murit. Si, dupb o pauze: Dar tu ai? Eu, rispunse fetila aproape pllngind, nu am mami $i nici pe tata nu

tare bun A plet

Fatd mare, Jatd Eu stnt norccul

Mre'

Ti-a wnit sotocul: Fldcdi hanici te-ot Peli'

Mile8d min&d

vei

/i'

Frumoasa fata se apropie de fereastra. Dedu perdeaua la o parte, se minunA cit de frumos cinta baiela9ul acesta istef. DupI @ ispdvi cintecul, fata ii zise: Norocule, cu ce se te rispltrtesc, cb prea frumos ai cintat? Dach cu o bucate Fata se intoarse cu o piine alb[, caldi vrei,
de piine.
gi

cu o bucate de cal proaspit.

- la sA mdninci. Se mai cinli $i la alte fete tot ata de frumos. Btriatul multumi $i pleci mai departe, spre pddure unde ll attepta lulia. $i a$a cinte lonat la multe fete frumoase din sat. lntr-un tirziu, cind toattr lumea uitase de copil, pe ulitele satului ifi iacu aparilia un birbat voinic, cu pieptul plin de decoralii. Era htel lui Iona$. Amard i-a fost durerea cind a aflat ele intimplate. Se duse, in grabA, la boierul Mavrodin st-i cear6 socoteali, dar acesta, vizindul in ogradi, se ascunse de frice 9i dete porunce slugilor sa-i spuntr ci nu-i acas6. Tatdl lui Ionag repari mai intii esa, lui apoi.copiii satului pe care ii invifd se ciEascd 5i sI scrie frumos. El lnstr era ti un bun vindtor. ln timpul liber iqi lua pugca gl pleca in pidure. Despre copil nu afli mai nimic. Intr-o zi, ins6, fata cea frumoase de la marginea satului, cereia ii cintase Ional, povesti intimplarea @a adeveratd cu un beieFl ere i-a cintat {in fluier, urindu-i orlnduiall buntr in viat4. Auind a@stea, in inima tatilui incolli u griunte de spran@. Merse [a mog Ion 9i-l mai intrebi odati cam pe unde mergea mpilul seu. Pomi, apoi, ln grabd se-ti caute copilul pe drumurile pe care ii spusese mog Ion ci mergea cu vitele. Dacb btriatul pierise ata cm ii spusere satul, barm str vadtr locurile pe mre le indrigise atlt de mult. Mergea tlcut gi tdst spre mijlocul ptrdurii. Era spre sfirsitul lui septembrie. Deodate, z&i printre tufi$uri o caprioare 5i dupi ea un iepurag gchiop. Mergeau incet. Se lui dupi ei liri se fie vizut, dar cilci pe o crenguti ti atrase atentia ciprioarei. Ciulind urechile, cdprioara se uiti inapoi gi porni iulind pagii mai departe prin pidure pierzindu-se printre pomi cu iepuraqul qchiop dupi ea. Tatil lui Ionat mergea in urma lor. De undeva, din pddure, se auzea un cintrc de fluiera$, atit de frumos cum nu mai auzise niciodati. Cind se apropie de locul de unde venea cintecul, rimase uimit: vdzu un biiat mre cinta la fluier 9i o feti16 ere sta lingi el. Alituri erau tomai clprioara 9i iepuragul el schiop. St4tu si asculte lere str-i tulbure. Cind se apropie mai mult rimase impietrit. Era fiul sdu, Ionag, il recunoscu. <Este fiul meu>, igi zise, abia putindu-se stipini. <Dar fetila cine-o fi?> Iqi r6spunse singur: (Trbuie se fie gi ea vreo fiinF necljitl. Dace am st tulesc am str-i sperii. Mai bine sd-i spun cd sint tatbl lui.D Cu glasul tremurlnd de emolie, cu lacrimi in ochi, tatil se apropie de ei 9i strigi duios: Ionag! ronag! Aesta treseri. Nu"l mai strigase astfel nimeni pinl atunci. I'i intoarse capul spre locul de unde venea strigetul. parci - Iona$, slnt tatbl ttru! M-am intors! Si se apropie de copii. Iona$ sim{i ci-i sdgeta inima. Il recunoscu. Era tatbl lui. Nu se schimbase prea mult, doar mai lncirunlis pulin.

- plingind. saruti

T4... Teticule! izbucni el alergind cu bratele intinse.

Ii

strri de git ti-l

$tiam cA ai si te intorci. gtiam aA nu ai $ me hgi singur! - Tbticule, - Bdiatul meu, scumpul meu biiat, unde ai ajuns Si cite umiliqte ai indurat! Dar ce frumos ai invblat str cinli din fluier! Ai fermeet pidurea 9i ptrstrrile cu fluierul tau. De la ele am invilat se cint ata de frumos, tati. Fetila sta deoparte $i se uita la ei cu lacrimi prc obraz. Uitasem, tattr: ea este lulia, pdetena mea. Am gtrsiGo in ptrdure. Nu are pe-nimeni. O luase scorpia cea bdtrintr Si o btrtea a$a cum md bdtea pe mine hapsinul.

ninic.

ti-o gtrsi rdsplata dupl faptele lui. On avea noi grijd de asta! ma lce in picioare cu calul, zise lonal. Hai, copiii mei, s! mergem, zise tatel lui lonag. Merge ii Iulia, ttrticule? Da? Va fi $i ea fata ta gi sora mea? Vrei, lulia? o intrebi tatAl lui Ionag li o siruti pe frunte. Fata plingea de bucurie. DAdu di! cap aprobator, neputind sA mai spuni
Lase, fiule, cA
sA

A vrut

Ti-m spus, Chipul ftei se lumini. Se uita zimbitoarc la lonat.

se

Iulia, ce tlticul meu

intoarce?

Iona$ lu6 cu el si iepuragul cel gchiop, pe cale il ingrijise, pentru aJ face bine, spuse: Pe tine, ciprioara mea, am se vin str te vad mereu. $i-o sdruti pe ochi. Ea irtoarse gitul stru catifelat li-l lipi de obmzul lui. Apoi, adresindu-se pisrrelelor, Ionat le spus, cu duiosie:

iar pe frumoasa caprioard o mingiie li-i

$i pe voi, pdsarelelor, vA stuut ci m-ali str ve ascult mereu cintecul vostru fritmos.

Acum putem str mergem, ttrticule, dar sd nu uitem fluierul, scumpul meu fluier.

.-

lnvitat

s6

cint. Am str viu 9i am

Tatil lui @piii de mintr !i pomirt spre sat. Vestea despre gdsirea lui lonag se rispindi ca fulgerul. Sltenii venirA Se minunau, auzinduJ cit de frmos cinttr din fluier gi se hottrriil strl tlimittr, p cheltuiala lor, sI studieze la gcoli inalte, unde mergeau numai @pii de boieri. Pe boierul.hapsln oamcnii l-au alungat din sat $ i-au dat foc la conac. Acum erau liberi! La qcoali, Iona$ lndrtrgi foarte mult sunetele viorii, care sotea nilt triluri lntomai ca de ciocirlie. Cind se lntoarse in sat toatl lumea il attepta cu bucurie. Ca s6-i rlspliteascA, Iona$ le cinta foart frumos, a$a cum invAlase, cintecul ciocirliei. Dar nu uita niciodati ca primul cintec strl cinte tat?ilui sau qi Iuliei.
vadi.

sll

Mos Ion il asculta intotdeauna cu lacdmi in ochi. S-a dus vestea despre cintecul lui peste nouA ti noutr mdri. Toti il chemau si le cinte. Pinh ti boieili cind feceau nunttr odraslele 1or. Dar Ionag nu se ducea la a@$tia. Nu uita niciodatb suferinlele indurate de la boierul-hapsin. Oricit de departe se dua, se intor@a la tatil siu gi-i mingiia batrinetele cu cintecul lui. Iulia il a$ulta vdjitd $i se mindrea cu un aga frate. Ea avea acum 18 ani $i invita copiii satului si scrie 9i sA citeasce frumos, aga cum ficuse tatil lor cu ei. Primivara pe Ionag il apuca dorul de pddure, de pisdrele qi de ciprioara lui. l9i lua vioara 9i-n mijlocul naturii se lua la intreere cu ciocirliacare, din v6zduh, cobora in triluri neslirgite li se rotea deasupra capului slu. Ionag ii spunea:

Fi

'

Cinl Penlru line' Mindrd ciocirlie'

Sd duc wste-n

lafi

Cd nu-i alta-qJard
C4 tine sd cinte, Dotul sdJ alinte'

Iar ciocirlia, dupd ce-gi termina cintecul, zbura spre inillimi, ducindu-se spre soile-rAsare. Iona$ se intorcea aaastr, fedcit, ducind mai departe faima cintecului pe @re il inv6tase de la mindra ciocirlie.

FRUMOASA $I VITEAZA DIANA

Departe, undeva la nargine unei imparitii, era un or6Fl, nici prea marg nici prea mic ca intindere. Lumea care locuia aolo nu era nici prea multtr,nici prea pulin5. Aici oamenii dueau o viali linistiti. Casele lor erau modeste dar, in schimb, erau foarte curate, perelii strtrluceau la lumina soarelui, de ingrijite e erau. Toate casele erau construite numai din piatrA colorattr. fiindci pe acolo era multe piatri, de jur-imprejurul ortrgelului curgeau riuri qi fluvii. Acoperigurile erau din olani ftrcut?t de mina lor. Pe-atunci oamenii munceau mult gi agoniseau putin. Fetele lor erau nici prea vesele nici. prea triste. Bdrbafii, @i mai mul1i, mergeau la pescuit ti la munca cimpului. O partedintre ei, mai invdlati, gi din acestia putini ci-i numirai pe degete, luau parte la munca de conduere a ori$elului. Feneile umblau dupi treburi, incolo gi lncoace, infdlurate ln fuste lungi, trecute mult tEste genunchi gi bluze albe ca spuma laptelui, cusute cu tot felul de flori, care mai de care mai frumos colorate. lmbrlcimintea lor era curatA, ln picioare purtau sandale impletite din rafie. Toate erau lacute de miinile lor, fir crescut Si lesut, apoi aroit $i cusut. Iar fetele erau gi mai mindre, imbrd@te in bluzele lor albe, Copiii, cind erau de-o gchioapa, se jucau, Cum se l6eau mai mlricei plecau, minati dup6 tleburi, ca sA poat6 agonisi $i ei ele trbuincioase pntru hranA

si imbdciminte.
Locuitorii ortrqelului nu erau prea avuli, dar triiau ln armonie li lntelegre. Numai blrbalii mergeau, odag pe srpttrmint, la tirgul de la marginea ortrqelului.

igi cumpirau le trcbuia, sau vindeau altor srteni venili din alte localittrli pulinul p re ll aveau de prisos !i se intor@u aaasi veseli;i bucurosi. Soliilor tinere le adueu podoabe iftinc, pentru giteala lor de dminictr. Dar linigtea gi nunca lor pagnicl fu intrerupti li nipidittr de zile negre. Origelul era alat tocmai la hotarul fnrii lor $i se invecina cu impiri(ia lui Ochi Calbni, cum i se spunea de c6tre supu$ii lui. Era tare rtru. Totdeauna avea glnduri de vrajba ii cauta pricine ci doar, doar str mi ciupsci cva ptrmint, vite gi chiar copii pe care ii fura li-i crerrea ca ostatici la el in imptrrAtie. ln impirtrfia lui,locuirorii erau toli posomoriti, ofiliti ti gilbejili ta infhti$re. La cuget gata oricind sl faci scandal ti chiar str ucidi. Impirilia lui Ochi Galbeni devenise spaima linuturilor. Nu era prea mare aceastA impirltiq dar era pline de vrajbtr li de olEvi. Supugii lui nu flceau alt@va drcit str se preglteascA pentru lupt6. Nivileau peste alre impirdlii pddindu-le de tot ce agoniseau, rtrpinduJe copiii mai mlriei, mai ales bAielii. Femeile ti fetele @le libere gi frumoase aveau mari necazuri, fiindci le luau. le batjocoreau, apoi le omorau, sau le dldeau drumul si se duce unde-or vrea. Clnd w abitea nenor@irea $i fete tinere, nevitovate, cideau in mina lor. cra mare jale, l plingai de mil6. De rugine, cind sctrpau, igi rupeau pirul din ep. Altele i'i reama, se arun@u in prima fintinl care le iegea in cale, dac! n-ajurgeausi iast diD orblel pintr la riu, sau la btrtrinul fluviu,ce se legina in albia lui ca o fisie de mltase argintie intinst la hotarul oralului, pinl departe in liniitei. EI era martor al amlrtrciunilor omenetti. -impirelia lmperatul Ochi Galbeni voia cu orice prel sl se intindi dincolo de ortgelul acela din |ara Liniitei, unde oamenii tdiau in pa@ li buni inlelegere. Tara Litrittei era condusi de un om de virste mijlocie, se fi avur 40 de aoi, dar tare intelept ti dettept in alc condu@rii ttrrii lui. Poporul il iubea, fiindcd prima grijtr a lui era ca locuitorii sd aibi in primul rind lini$te. Cind linea sfat, le spunea ctr va fa@ totul, ca oamenii sl aibi numai bucurii. Conducatorul TArii Lini$tei era animat numai de ginduri bune, de prietenie Si inlelegere cu veinii lui. Dar se pregitea !i pentru apArare, mai ales cd $lia despre Ochi Calbeni cit de hain 9i de lacom este 9i ce ginduri ascunse are. A luat tot felul de mAsuri str-$i apere lara lui frumoasi, in care domnea numai lini$te gi pace. Dar, intr-o zi, pe neatteptate oastea lui Ochi Galbeni nivtrli peste orelel. Locuitorii lui au luptat vitejeft li i-au alungat pe cotropitori. Nu se agtepta Ochi Galbeni la una ca asta! Cum, orAgelul aela mic sd-i dea de furci, sl-i omoare Si si-i alunge oastea lui, pe ere o credea de neinvins?

fieu

nici picior din o6tea lui Ochi Galbeni n_a mai c{cat F terimul Lini$rei. Dar et nu se ltrsd de giidurite lui n"f"giutt"lip.ga,i nAvAIre. Cu oastea mai numeroastr, mai barbari, pitrunse ln oriFlul lini$tit, cind . nimeni nu se mai attepta. Toi bnrbatii erau la treburi, acasi doar fmeile fetele tinere. li
_-O-

Tirii

yr-"

ii"iou .

Fmeile au fugit clt au putut Si au dat de veste birbatilorAu scuns cm au putul copiii. $tiau ci bubarii lui Ochi Galbeni nu_i vor cruta.

ca o llode de clmp, cu fala artrmi(i de soare, cu @site negre si lu_ cioasc.prinse in cozi, cu ochii negri li ageri. cu priui.. uain"e, ,iie'ir,iija'i,i""t. ce_an. sta cu mina slrqlintr la @hi, se uira gi chibzuia. Striga, fdcind semne cu mim, StrH, clnd pe o gurtr, cind pe un bultm, ciod citirlndu_sc . cu irileali, ca o pisici, pe cumpeDa uei fintini. Toatc fetcle s-a'u alitumt ei.

tI mlndra

Unadin fete,treera orfao! gcresutidebuniciiei,penumeDiana,

frumoasl

trii ln libertate.

cu tofii, s&ta de lupg, in asteptarea oastei barbare ,li:"lt:Ill t:l bdrbalii ld-unat ru.uch'_iet-beni: cu strgelj, fmeile cu pietroaie iuate de la riu. urua lil tud arcul Irc @re il mlDuia de cind eB micl 9i se urce in cel mai inalt mllo^cul ortrsclului lor Iiniitit. Fllciii ti;;;:c;re ;;";;;;;, ir"_ lolac.din murau pentru floarea yietii ei_ Nu implinise nicj neei lf ui. Toli se ingrtrmadu str fie clt mi aproalE de a. Diana strigi la toli sA fie la posturi, e oastea inamate pine in dinli a lui ^ O:li C.lbeni sd se izb@sctr Oe noterim tor airze, iryor,rte'Ji; l;;; ;.

:^:1:ilrt.pj": mascate. umplute

Batrini $i tineri agteprau cu infriorareclprali prin rcpaci,-prin locui ubroare, udc ,Emu.fllcii nu Duleau fi veali de du$mani. Dar in @pacul ef nai ioaft en e, i uespre curajul ei sdtmii stiau_ Tatil lrma Diaaei muiprA tot lntro $ lupcl impolriva o$tilo. invadatoare ate lui ochi C",;;;. ;i;;;;;;l;;i;"" omtui rtrnit sufl ete$te. voia sa_$i rezbue piriqlr lfJr.r" J"ii" ri.i,i"iria. Se apropia du5matrul. Toatt lumea s pregitB. Btrrbafi.atteptau cu arcurile intinrc, @u$i cit Eai bine, la l@uri potrivite, cum cxvine pe barbari ;"

"

In fruntea oaslei invadatoare era Ntrdnc, restit prin cruimea lui, om mtre incredere.
Eina dreaptd a lui Ochi Galbeni.

cu aptr. fdcute de ei.

G;,;;;il'"1

,ji,,",,

de

de sus bine ascunse de verdala oastea lui Ochi Galbeni' Sagefile curgeau ca ploaia, trimise din toate parlil. Dar @le din @pacul inalt mergeau toate la

f,n virful castanului inflorit. Diana strige deodati: Cala! Primul atac s-a dezltrnluit. Berbalii i6liri au ne,vllit $i au impresurat

li din @lluri tintl-

segeata Diana pindea si ocheapecei mai aprigi dusmani Spr.a@ltiastrebtrtea gii"f"f ;i-i aoUo,u Fetele mai tinere, care nu puteau si minuiarci arcul' "" "i cit mai asculite peotru a-i ripune pe dugmui. pregnieau'segelile ' ira ri de i-unie..Spre seari lupta se inteli, dulmanul era lndirjit' dar d[dea semne de oboseall. lnci un salt, striga Nedtac, comandantul, disprat, cu vocea lui barbarl ca de plumb. Deoiatl barbarul o vizu pe Diana. Ochi fetiscana care trimtea slgeli ii omora rind pe rind pe cei mii buni barbari ai lui O urmiri, trimiff,d citeva al sigeli in diriclia u"i"u, .pr. castan. Dar nu nimeri linta Frumosul chip Diao"i seas"undeaduptrfrunzele late alecastatrului infloritsi rtrmineanmi$cate cind ii ghicea gindul lui Nidrac. Apoi sarea pe alttr creangl, fdrtr s[ milte frun-

zele, ca un gind nevezut. Fhceii tin;ri, care a indllgeau mult pe Diana, luptau pe viali li pe moarte pentru nimicirea vrajmalului @ le cotropise ortrlelul pentru a-i umili, a-i prlda gi a-i dezonora. Nidrac, aomandantul barbarilor, nu pierdu din ochi pe liana, pe care o umdrea voind s-a nimiceasci. Ltcuitarii Tnrii Lini$lei au luptat ca nitte eroi' inna"erarea li dirzenia omului care iubeste libertatea' litri$tea eu lrpiut "u bitrini, flecbi, fte ditr ori$elul de la h.tarul implrn$ei lui Ochi pacea, tineri,
9i

Galbeni. Sprc asfinlitul soarelui, Nidrac prinse un mament cind birbalii din oralul liniqiit erau mai istovi[i de lupte, profittr de faptul ci ii sosise intilriri-$i alergtr ca un virtej negru, aresteefcu singe. Trase a strgeate citre aastanul itrflorit' cltre Diana cea frumoasi $i curajoasi. Dianafu atinside virlul otttrvit al sageFi' Frunzele se mi;cartr, darea nu ctrzu' Inctr o strgeatl, inci una. Nu putea si-i vini nimeni in ajutor, toli @ilalli piept oastei numeroase. iinau ' Diana mai trase o segeati cu teria sufletului 9i a inimii ei viteze' a dorului de libertate $ bralul lui Nbdmccizu. Dar, imediat dupt a@ea, se prtrbugi 9i Diana' printre frunreie de castan inflorit care indurerate se aplwau agale, fhcind ca trupul flrav al fetei str aoboare spre pemint. NAdrac se repezi asupra ei cu furie.

Ii

biciui chipul ei frumos. cilcindul in picioare, apoi ordona sd-i taie capul,

ala renite cum era. Deodata, un fleciu in

cema$A albe,'ivit ca din pimint, cu fata arstr de soare, frumos la infdliqare, i$i potrivi arcul $i, din inallimea calului seu alb $i inspumat, ridicat ln doui picioare, trimise fulgerltor o strgeattr ca fulgerul drept in pieptul nelegiuitului Ntrdrac, care horcli fi pe loc i$i dedu sufletul. Oastea lui Nldrac se impriotie inspiimintag. Un grupde cillreli din Tara Lini$ti, in cimtr9i albe caneaua, urmi pe fltrciul

qrc-l

O. cil voiAm

omorise pe N[drac cetre locul unde ctrzu Diana. Fltrciul siri din 9a lingi pul Dianei, pe care o indrigise de cind em copil. A lngenuncheat lingtr trupul ei $i, strrutind-o llcrtrmind, i-a spus: Viteaza mea Diana, cil mi-ai fost de dragtr! Ce mi voi face lirtr tine?

Ceilalli
venire

si*i fii so1ie, se te iubesc toate viala! flicii desctrlecali $i ei. stiteau in picioate'

la capul Dianei. Fetele

Nici un leac n-o mai putea salva pe Diana. Era rdnit[ de sbgeata lui Nidrac.
Cu o ultimd licerire de viata, cu pdvirea inlierbiDtatd de avintul luptei $i de in-telegere petrtru iubitul se,u, areti cu mina vliguittr cltre impiralia lui Ochi c;b;i. A;oi i$i dndu sufletul. Tofi,ca unul, infelesertr semnul Dianei incilecar, si se repezire dupa oastea lNrpit, a barbarilor, o zdrobire, il prinserdL 9i-l pedepsidpe Ochi Galbeni, scepind astfel omenirea de lacrimi gidurere. Apoi, in alai dureros, purtata pe brafe de fete 9i flictri' Diana fu dusi pe ultimul drum, cu onorurile ce se cuvin unui erou, rtrpus de ama otrevita a vrijmaqului, in lupta vitejeascA,pline de blrb6tie. Din frunze li flori de castatr i-au lAcut vestmint $i au ingropat-o la ridicina castanului din care, cu arcul seu, a luplat viteje$te, pind la jertfa suprmi. Toli au ingnuncheat in fala ei, in frunte cu voinicul cel drag. A trccut de atunci vreme multe. Pilda de vitejie a frumoasei Diana a remas, strrbe,tind veacurile,asa cum stribitea ea cu ptiYirca ageri zirile indeprrtate. De atunci toate lerile au treit in pace !i linigte. Iar bitrlnii mai povestesc si astizi cele auzite de la buicii lor despre vitejia Dianei gi a strimotilor lor. Legenda Dianei nu va muri niciodattrFetite $i blieti, nicii qi fete mindre ca florile cimpului nostru, trec pe la castanul din mijleul oriqelului. Se opresc citeva clipe in semn de onagiu 9i pun la cepetiiul Dianei, acolo unde ea doarme somn dulce 9i moale, presirat cu

ti

ele. ldcrimind.

flori de nireasi, bucheJele de flori roqii. Doarme zina noastrd, spun betrinii. Este tot tiniri Si frumoasi ca gi legenda ei; pe care o $tim cu tolii n-o vor uila nici uma$ii umasilor nostn
56

Si pe care

ZINA FLORILOR
sr

CONDEIUL FERMECAT AL LAVINIEI

A fost odattr o fetile pe care o chma Lavinia. P6rintii, atunci clnd o mingliau, ii spuneau gi Lavi. Lavinia era o fetill risfAFttr nu numai de tatiil 9i de mama ei, mre o aveau numai pe , ci $i d ei doi unchi ere nu aveau copii. Dar, mai ales, era risfitatl de bunici, ere nu avcau alli nepofi. Cit a fost fetit[ mic6, Lavinia se credea frumoasi. Nu zic nu, era chiar frumoasl. Avea ochii mari 9i negri de credai ctr te afunzi ln ei, nilte plete nege, numai cirlionli. Pielea ei fini era de culoarea bronzului. Mama, care ra tue prieputi, o lmbrica pe Lavinia in rochile albe gi roze, vaporoas li transparente ca apa izvouelor. Vara, mai ales, ceputorul ei rlsdrea dintre funde dintr-un boschet de trandafiri. Lavinia gtia prea de mititictr pe clt este de frumoase 9i nu-9i mai lua ochii de la oglindt. Clnd opii de vlrsta ei veneau str sejoace, feea ce fe@a, li ltrsa qi fugea iar la oglindi si-pi priveasci chipul ei drtrgtrla9. Mama Laviniei nu mai putea de bucurie clnd o vedea cum aleargi fericiti prin toatl casa 9i prin toati curtea. li cosea cu mina ei tot felul de rochil, care de care mai frumoas. Plpugi, nu mai vorbesc! Avea de la ele mai mici, pini la ele mai mari: abia ctr le puta du@ ln bale. Spre dmsebire de alt fetite, Laviniei nu-i pltrea sb factr baie. Cind aurea
57

pe mama ei ci treblie s-o imbeieze, bo@a toattr ziua pini i se inro$eau ochii. Zicea cd ea nu trebuie si se spele, cA este frumoasA $ a$a. li era teami st nu-i piartr frumurclea cind s-o spela, caci.linea foarte mult la ea, Mai bine str stea a$a, nesptrlate. Mama Laviniei era ingdjorattr, nu ltia ce sd mai faci cu fetila ei, sA nu mai fugi de api cind vrea s-o slrele. Ii cumptrra tot felul de sipunuri parfumate, cu chip de pApug si chiar de Mol Gerild li le aleza in lddila ei. Pintr ti pe pdpuF ei cea mare, pe re o botezase Corina, o dezbrica de rochile gi o alea lingi ea deasupra apei cildute, ce doar. doar se va obiSnui.

Dar in adar! l,avinia lipa de parci cineva ar fi strins-o de git. Dar mama sa nu s-a hsat. S-a gindit @ s-a gindit ti, lntr-o zi de mai, cind cimpiile 9i pddurile sint pline d verdea{6 9i pomii plini de floare, iti lub fetila de minl 9i me$e cu ea la bunici. Aegtia locuiau pe malul riului Prahova. Lavi avea gase ani$ori. Se oprirl intr-o pajitte frumoasb gi insoilttr, aproape de 6e1e cinci izvoare care litneau din pdmlnt ca ni$te fire subfrele de argint, apoi deveneau tot mai late $i apa lor clipocea si $o$otea ca ptrmitrtul gi ierburile proaspete, scurgindu-se la val. Mama Laviniei scoase o velinte de lina inflorattr 9i se agezi aproap de izvoare. Avea mama ei un gind anume! Fetila, atrastr de clipocitul abia Soptit al fi$iilor de ap6, se apropie intitor de ele, tot mai aproape,parci sA tru le sperie. Le privi lung cum coborau, alunecind. spre riul ce-9i mina apa prin apropiere. ln timp @ fetila privea nedumeriti, vede pe mamtr-sa ce se apropie de izvoare pi, cu miinile strlnse pumn, sorbea din apa proaspdti, firi str se uite spre ea. Deodat6, Lavinia ii zise mamei: este atit de buni? Vid ce nu le mai saturi de apa. ' - Mamico, Da, ftila mea, este foarte bund! Ia i!@arci si bei $i tu. Dar fetila se codea si se apropie mai mult. Cum sta gi se gindea & sA faci, vede, deodati, un stol de ptrsdrele albe ctr se lasi deasupra izvoarelor ciripind fericite qi, cu ciocufile lor mici, sorbeau apa. Apoi iti ridicau aripile gi-9i spilau fiecare fulg in parte. Mama Laviniei intr-adins a dus-o a@loi $tia ea @ Stia de pe citrd fusese ca fetila ei. Venea deseori cu perinlii sau cu fralii mai mari la cele cinci izvoare pi privea cum ptrsirelele se seldtr in apa cristalini a lor. Lavinia nu-qi mai lua ochii de la ptrstrrelele acelea frumoase cu pene albe ca ztrpada. Vroia sd puni mina pe ele si le mingiie, dar nu indriaea, Se tot uita qi se minuna, ar fi vrut se fi li ea ca ele. Nemaiputlnd ribda, o intrebi pemma care ticea $ o llsa in pace: Mimi@, de @ sint atit de frumoas $i atit d albe ptrsdrelele acestea mititele?
58

Fiindctr se spald mult ti nu le este frici de api. Fetita nu mai zise nimic. iqi. aduse a'minte ce p5lea ti ce teamtr ii era cind
vedea apa

pentru baie.

ii

Seara, spre asfinlit, Lavinia cu mama ei

zise:

pl*ari

spre casa bunicilot. Fetila

se

scaldtr

cum stau apoi la soare se-si usuce penele. Ti-a pltrcut? Da. te rog si mai venim. Bine, fetila mamei, miine mergem in alttr parte. aici vreau eu, - Nu, lje ce numai aici ? gi eu sd-i lac miine baie Corinei asa cum flceau pui$onr. mhmico,-vreau $tii, Mama, care o iubea foarte mult, se uiti la ea, mingiind-o cu privirea. A doua zi, mersertr in altd parte. spre Dunere, tot pe malul unei ape. Se a$zard la umbra unui stejar. Fetila incepu str se joace. $tia mama ei ce ltia $i acum. Deodat[, dintr-un stulEriq, iegi un stol de lebede albe care se opriri deasupra apei qi incepuri sd-gi intindd aripile lor imaculate ca nilt mari evantaie. Lavinia, atrase de filliitul aripilor, se apropie uitindu-se la ele. Nu mai vezuseri ochii ei de copil niciodate asmenea frumusete de ptrsiri albe. $i, cum pluteau deasupra apei, parcA erau din hirlie: nici mecar nu se mi$cau! Feti(a se minuna tot mai mult. Mama sa o urmtrrea de departe si o ldsa sA se joace. ln stuldrigul acela, undeva, lrtria o lebddd impreuni cu cei Sapte pui ai ei, care acum rc licusertr mari. Lebdda{amA ii invtrta str zboare, sA se sple. apoi si sc joace ori sA danseze cil mai frumos pe apa cu fata ca oglinda. Unul din puii lebedei, cel mai mare. care $tia gindul copiilor fiindcl era nizdlivan, vezind-o pe Lavinia cum privea la lebede, in rochia ei albtr legati la umeri cu doue mari lunde bleu, tinind in brale pipusa. se apropie de mal, gi-i spuse pe numc: Lavinia, nu vrei sA te joci cu noi ? Pasemite el $tia ce Laviniei ii este frictr de ape ti tipa cind ii face baie. fiindu-i team.6 sb nu-ti piardd fnmustea. Ctr doar nu degeaba en el nezdrtrvil! Fetita se ui1i intr-o parte, in ccalalte. si vadi dact mai e cineva care ii zice pe nume. dar nu vtrzu pe nimeni, decit pe mma ei care, ceva mai departe. se ltrcea ci doarme. Puiule, vreau si le intreb. de ce esti tu atit de alb? spuse Lavinia, fera sd raspunda la intrebarea lui. Fiindch me spel mereu si nrL mi-e fricl de apA.

Mdmico, imi place aici, mai renim? lmi place !tr vAd pislrelele cum

li

60

Si deodatd, piliul s alundd in apd. Nu i se mai vedea decit coada. leSi iar la suprafa;i ti iar. bildibic. Fetifa se uila la el $i parcd-i venea sd faci la fel. Dar nu. nu! Din nou iqi aduse amidte de frumuselea ei. Puiul de lebedi ii zise: $tiu ctr 1i-e frictr sa-(i l'aci baie Si plingi. Lavinia se ru$ina ii plece la mama ei, aproape plingind. Se uittr de dcparte la lebtrdd ti la puii ei cum se spalau. Ce pene albe $i stralucitoare aveau si cit de lrumos dansau in rotocoale de unde pe apa albaslruie, Din ziua aceea Laviniei nu i-a mai fost lricd de baie. li era rugine cind se gindea ci $i puiul de lebAde Stia $i ridea de ea. Mama ei nu mai putea de bucuric vizind ci feiila incepea sh nu se mai teamd de apd. Ba dimpotriv{ vroia 5i ea sa invete sa inoate tot aia de frumos ca puii de lebldA. Dar Lavinia era o fata tarc nAslrusnice, mereu ii dadea btrtaie de cap mamei. Tatil ei mergea heparte, peste pAduri $i cimpii, acolo unde se scoate titeiul, mereu in ctrutarea lui, geurind pAminlul la mari adincimi 9i scotindu-l la iveaH. El era mai mult plecat. Lavinia $i mama sa abia il aiteptau; cind il vedeau ii strreau de git fericite. La virsta ei, Lavinia fecea multe pozne. $i te intrebi de e! Dactr acum iii licea baie Si nu mai plingea cd-i piere frumusetea cind se spali, f:cea alt ii alte trisntri care o necijeau pe mama gi pe tatll ei. $i toate acestea se inlimplau $i din pricina unchiului ei. care nu awa copii $i locuia aproape de oragul unde se niscuse Lavinia 9i din pricina bunicilor care nu aveau alt nepot, aga cum am mai spus. lnlr-o zi, fiind la ei Si tot alergind prin ogradi, dupA cirduri de piseri, i se nhzAri deodatA sd-i spuie mdtuqii $i bunicii si laie bobocii de raF ca ath vrca ea. ci asa a visat. Nici una, nici doud. mtrtuga, care tinea foarte mult la Lavinia Si ctruta c! orice prel str-i implineascl voile,.i&e bobocii de ratd cI aEa vrea nepoala ei..Fata ridea cil o linea gura de isprava Ecutb de mdtuga ei. In alti zi se lingutise pe lingi bunica $i-i spusele ci vrea si manince carne de pui. Bunica nici nu mai agtept! sa mai zicl o date $i har$, ii tAie in grabd un pui qi i-l ficu fript... - Nu, nu vreau numai unul. ii vreau pe toti!! qi se porni pe plins de rizgiiattr ce era. Cind a venit unchiul stru de la treburi $i il vAzuGo plingind, aflin<i de ce ofteazi fetila, har$, Si taie toli puii. asa cum a cerut fetita, zicind ctrtre mama lui

si facd ce vrea. Dac6 o vrea st dea - la case, se o ltrsati, ce de-asta e copil, sA loc se joace. Lavinia se uilA pe luri9 la el, apoi se lisa alintate. Intr-o zi i se ntrzdri altceva gi mai grozav. li spuse bunicului ca ar minca ni$le carne de vi1el. Bietul bunic avea o vileluqi frumoasi. dar o tiie de dragul nepoatei.

$i cAtre solie: Cum de lasali fetita sA plingtr ? Ltrsali-o

Clnd auzi mama Lilviniei ce priptrd face fetila ei din gospodaria bunicilor
$i a

asA li n-a mai sllbit-o din ochi. tot timpul ln preajma ei. Au mai trecut clteva luni 9i hvinia a inaput primul an de invtrliturI. A pornit ea citrc casa aea inalti, cu scdri de piatrl albtr, din mijlocul oratului, cu team5. <Ce-o fi li cum o fi?> iqi ziea in gindul ei. Mma Laviniei ii purtao grijtr deosebiti. $tiacd fata ei fusese rtrsftrlatidecind era mici fi roi ltia ci face tot felul de ntrzbitii! Acolo, Lavinia trebuia si fie ateng. Dar se intimpla ca atunci cind em intrebatA de profesorii ei, ea si s gindeasct in alti parte. Pirintii Laviniei erau tot mai mrriti. Au inceput sA fie tot mai aspri cu fiica

unchiului ei, re s-au pus la mintea fetildi, a alergat intr-un suflei, a adus-o

lor, care fdcuse citeva luni de tcoaltr. O lngrijau, ii pregiteau rochite frumoase li curate, So4ulelele toate ctlste ti ageate cu grijt. Dar Lavinia tru s deprindea cu lnvilitura. Gindurile ii fugeau tot la pApugile ei, la puii de gisctr, la cei de rali care abia ie$iseri din ou, la ce ftr@au i ii cine i-o alerga prin curtea bunicului.
Vocea profesoarei o trezea din gindurile ei copilire$ti @re, paslmite, erau duse departe. De sris se nu mai vorbim: nu scria de loc frumos. Nu ci n-ar fi stiut, dar nu-!i dld@ ostneala prea mult. Mama Laviniei, dac! a vtrzut cA fiica ei nu se indreapt, la invifituri, a trecut la pedepse. Nu o md risfala ca mai inainte, nu o mai lrsa sh se joace cu copiii 9i nici cu piputile. O litrea numai in estr. Dar ln zadar: fetita se plictisea. Ar fi zbughit-o afari, daci nu i-ar fi fost teami de mama ti de tattrl ei. lntr-o zi a supdrat-o reu pe mama ei care a dat-o afartr din casi. Ba, mai mult, i-a tras o chelftrneall d credeai ctr nu mai uite! lavinia adomi plingind. Nu s-a nai gindit la nimic. Suspina ln somn, parctr ii era teami sA se trezeasi, s, nu o vadtr iar p mama ei cu palma ridicati. Lavinia avu un vis foarte frumos. In somnul i chinuit ii apiru Zina Florilor, care o mingiie ti-i aduse mireasma florilor ln dar pntru a-i fa@ somnul mai

dule.

Imbrtr@ttr in viluri, brodatecu @le mai frumoase flori, Zina Florilor se apropie de Lavinia, purtattr de ghirlande palfumate. Fetila s minune in vis, si sufletul ei tremura sub plapumi. Somnul ii era

adinc $i suspinat.
Frumoasa Zintr a Florilor o lua pe Lavinia de mini gi o duse in impadlia ei, departe, plutind peste nori, peste munti. Nmd flori, cll vedeai cu ochii. In mijlocul lor utr palat lnAUat catre soare, in fomtr de floare. Perelii ii erau aurili, iar la stre$ini erau btrtute in nestemate ghirlande de culoarea florilor. 62

Ii zie Zina Floriior, lti plae in impirilia me? - Lavinia, tare mult. Dar cine etti tu? - Da, Zlna Florilo-r. lmptrrtrgia mea nu are hotare; se lntinde hit, - Sint peste lntreaga lme. I1i plac florile
mele?

Zina Florilor o purtA pe Lavinia prin toatd impirtrlia ei. Fetila f6ea ochii mari,_se ninuna gi suspina ln somn de cittr frmusele vedea.

departe,

- Da, dar trebuie sd mtr intorc acasA, ci mtr bate mtrmi@. - Acum n-o si te mai bata, Lavinia! Uite, ia condeiul trsta femffit gi fd cu el o floare, alege-o tu pe ea re este mai frumoasi. Si Lavinia intinse mina cu sfial', luI condeiul aurit din mina Zinei gi incepu
si factr cu el uh ghiml, apoi altd erau femecate.
gi

alti floare. Mlna

gi

ondeiul mergeau de parcd

si

pieri, piezindu-se dup6 nori, cu implrilia ei cu tot. lOo.i Zha Zorile zilei iti tuihisel' soli ti Lavinia fu trezitl de mama ei, ingrijoratl din pdcina fetei care toatl noaptea se frimintase ln somn. Lavinia deschise ochii mri. Era dimineali, O raztr de soae se strura prin gem 9i se rdsfdp in perul ei. Tiea, nu-i venea si cradtr ctr se alla in petucul ei. Tot pe Zina Florilor o vedea 9i o aurea cu vom ei blindi cum ii intinOea condeiul aurit, care semIna cu condeiul ei adus de m6mie. Lavinia siri din pat repede, w duse la locul unde l$i ._ linea cartile ii creioanele, il lud pe cel auriu ere semina cu condeiul zinei ji in*pu ,i d"r"n"r" cu florile din gridina casei lor, a9a cum ficuse in somn, Or, minunea m "l atit ae mare! Lavinia rcria 9i desena tot mai frumos, de uimise p toli @piii pe fi maimarii. gmlii. Toli se minunau gi nu mai puteau de Oragut ei. ' P6rinlii uo. copii zieau ctr Lavinia are condei femrcat ce de aeea li ,tie
deseneze aga frmos. Dar nu era adevlrat. Lavinia incepuse si invete. Cel mai mult ii pliea laviniei si deseneze flori.

De alunci, Lavinia n-a mai supdrat pe nimeni gi nici pozne nu a mai ficut. ^ Crercu 9i se f6cu o fatl frumoasd, Cu ondeiul aurit derena, in culori frumoase, casa unde se niscure, pe . bunicii ti IE mltu$a care ldcusri tot ce visa ea noaptea, numai ae aragui ei. Despre frumuselea desenelor ei aflari toti @piii, De condeiul femeat Lavinia nu s-a mai dezlipit niciodate. lar pe Zina Florilor n-o uiti niciodati. Mai ales c6 i s p6rea ctr smini citeodatA la infiligare 9i chiar la vorbi cu mama ei.

ALIN $I LAUTA FERMECATA

"ffit;rt* *

frumos De mult, de mult, a fost odati un flicau voinic ai frumos Dar mai lui carc rtrmtrsse 9i vintura lmea' Se spunea despre el ci fusesc "inia"i ltr acrotr la parinlii lui mai erau inci gase copii Era tomai din rrii"u o"""" u tetii unde sint minele de cirbuni Tatal em ti miner 9i mucea din ditrtre toli ii"u J intt"f.e toue guri. ctr atllia erau lmpreuni Cel mai marc de-bucurii' ii" efi",.ut! a. -ic ftivllas str cinte frumos. viata lor era lipsittr "f, din greu 9i ciltiga destul de putin, @ sl faca.fat[heltuielilor t"tel'.unea grtp"Oeti"i. efit Jra la'gcoali atunci, dar s glndea tot mai mult la p-lrinlii pentru viala copiilot lor' Parcb simlea-rispuniui,'u6riodu-i ."r"u ingrijorali -mai mici. Vroia si faci eva ca si fie mai de folos Pe Aerea fa6 ae fralil tui nu trtriau ca asttrzi, ln case frumoas' minerii in umi, atunci, cu mu\i lu.inoase, nici unul din opiii lor nu mergea la @le mai inalte

ui

in"epito"t"

si

9i

institute de lnviFmlnt. Pe vremea @ea toti munau acolo, in min6, ti scomoneau tocmal m inima plmintului, rco$;d drbunele negru li lucios pentru viata bun6 a omului' Nimeni nu-i lua in sml. viala lor cra ingopati ca si mina ln care mun@au taie clr' cum puteau, ctr doar nu existau ma$i[ile de astAzi, care ajutl omul li bunele singure, a@lo ln futrdul plmintului' Omul le minuie$te cu pricepere' Mune nu mai ste istovitoare, ca atunci, demult, clnd mincrii cideau de tineri pradi bolii 9i se stingeau din viattr, rimlninduJe copiii pe drumuri, aga cum a rlmas li Alin cu ei gase frali ai lui,

Despre fleceul acesta frumos de are am vorbit la in@putul povestirii,i care cinh neasemuir de dulce. oamenii au vorbit mult prin oerili" fo"uiui. Stia^toatd tumea. despre minundlia cintecului siu. D. .i";;il;:;il;;;* demtnre tarilui sAu. AIin sra g s uita la poarta a@ea a ptr;intului ftcuti qe omenr 9r asculta cu uimire lama care cuprindea p taiil s6u cu felinar cu tot, trigindul parctr tot mai adlnc itr intun;ric. Sta ;l @ sta, o uou"u spre_@sr, pe ceriri de piatrtr, descull. Lua la spintre "poi traista, ."u uoaoi ,. cotulet in erc du@a merinde pentru tat?il s6u. ibia pagind de oto."Ji L,et aJungs tocmar ooaptea la clsula luiprea micd pentru fmilia a$a denueroasa. Acolo iti ges lini$tea. A doua zi o pomea din nou. h setulelul aela nu era nici o $coali. Alin trebuia si treaci pste dealuri, pe^*e,mun! ca se meargd la singura gcoald, aga de departe de casa lbr. Acolo a. mvalat doar patru mi; atit era ;coala pentru lune nevoiagl. Daci vrea sa.lnvele mar mult. trebuia se m@rgtr tocmai in orag. Dar cine ajungea acolo? Minenlui nu ii da mina sd pleteasce pentru copiii lui la 5coli cu-pre"giLire mai inalta. Ce era si facd bierul minercind simbrialui era atit demici, fnciiAeaUiafl ajungea pentru toi fralii lui Alin? Iarna, pe weme rea, stitau in casl. Vara, o_cdmd$uld de cinepa pe ei, iroinirmu a" aiA"""ll piia *"*. {1"rtti, "u ce4i. La Ahn nu avea t@ale lnvila pe carlile unei fetite pe qe o ctrena Nlteta, tsra vstne cu s lor. Tatel ei era totminer, dar io esi aveau gloatll mai Dutine: ffi numai s o un frtrlior mai mic. Atin ,i Nileta plecau tipreuna la'rc'mU 9i vqeau tot lmpreul. Amtndoi ltrveFu bine. f;meuua li ;;;;i;r, dupd e rminau de scds si de citit, pieeu impreua prin pad"r""'l" Ur"a qln aproplelca sselor lor, hoinerind clteva easuri. Seara se lntor@au cu @gulelele plin d zmzurd 9i de mure coapte. Frarii ei nici ai i"l' ai;r, il "Ui" ll^T:.p_,11.,Cl^d :ed:lu. d: departe ii sireau inainte gi_i lr- *;;.;"1", oclenndu-te pe masl. Mma lor. ttrcuul. ii irviluia cu o privire catda, apoi . tea tapre po4ri egale. Oprea cite pufn pentru ea gi peitru tatil lor, Alin feea tot felul de jucdrii fmflor mai mici. Modela lmne tin"." a. ioo"" sau ftrea cite un instrument muzical, Fragi l"i Ali";;;;;;";;;;;;#; ln leagin s frtrforul lor mai nare str le clnte, str le mumre.' - ----- -'Mama lol, ocupati cu de-ale gospodtrriei, il punea p Alin sa_i legene, Odag, .. biata femeie avu doi gemeni. Alin, inrre doue albioaie, cinta l"g?i" iJit"li gmeni, noo-nlsculi. Vara ii duea in fafa casei, ta untra mui 9i nerisi nama tor, ere era foarte priceputi, fdce o plnzd u fel de hmc, o les; dr;.;;;i" merului la inellimea porrivit ca se ajung fiul stru mai mare. AIi-n,.e_i l";;;;, cind. intr-o_ parte, cind in cealalt?l a pomuluj. El le cinta. iar ei adome-au qi crcttu sdnltogi. Mma lor era libed sd-$i vadi de heburi. Alin cinta, imitind gunguritul pistrrelelor. A@stea vetrsu aproape de el,

s aiezau pe

o crengule, cb putei s[ le apuci cu mina. El iti vedea de cintec, cu vocea lui lde, duioasi de copil: NanL nani. frdliori. Am sd. cint pin-^dormili, Sd vaduc doat inclntare, Sd domili ihr lin$tili.
Ei adormeau. suspinind in somn. parcd fericili. Pe Alin il apuaa uneori dorul de muzicatrtii bitilni, @-i ciniau din lauttr,
pe cind el avea gase anigori. Atunci cind erau chemali la o nuntd, dar mai ales cind se prtrptrdea vreo fat, tinerd su un biiat, bltrinii cintau cujale, l6rd pbtn, cd nu puteau sA ia de lit omeni pulinul pe ere il aveau. Mai erau copii care ascultau pe bdtrinii muzicaali 9i s tineau dupi ei ca

dup6 urs! Dar ca Alin nu era nici unul. Unii rideau, chicoteau, dar el asculta gi parctr vroia sA ptrtrundd tot mai adinc in taina cintecului. ,,Oamenii 6ttia, muzicanfii trstia, ili spunea el in gind, cinti atit de frumos, cu toate ci sint n-or fi mers 9i ei, cind erau mai tinei, in alt6 parte, si-i atit de btrtrinil De

audi

lume?" Betrinii cintau din ldutn 9i din gurtr. Dar vocea lor se 6m hodorogise de neqiunsuri. Unii din ei nici nu aveau copii. Alin s apropia tot mai mult de acetti bAtrini, care l-au vizut cu citi ardoare sorbea cintecul lor. Unul diotre muzi@nti, ceva mai bitdn, cu barbl 9i plete argintii, il mingiie p Alin, trecindu-si degetle lungi 5i osoar prin pdrul lui astaniu, zicindu-i: Alin, btiatule, de cind port ltruta -nu m vtrzut nici un copil sa asculte aintecul ei cu atita patimtr, cm faci tu. Vrei si inveli sI cinli? Pentru titre buculos imi dau osteneala, deti sint bltrin, Numai str duci faima cintecului nostru, izvorit din duredle omenelti. s[ mrgi la su{letul omului. Barbule, zise Alin, grtrbindu-se str rispundtr cit mai rpede. - Da, nea Vreau str qtiu ti eu si cint ca dumneata gi ca nenea lordache. Eu vrau sd ajung mare, st cint gi prin alte pirfi, si audl !i alta lum cintecul nostru frumos. Bine, Alin, ne bucurtrm cu tolii, ziserd muzicanlii, intr-un glas. Dupd @ temini patru ani d invetituri, Alin rimase acas6. Didea o mina de ajutor la treburile gospodtrregti, mmei sale, mai neputincioasl acum din pricina anilor gi a vietii aspre p care o duca, ti pleca degmbd la na Barbu, muzicantul bdtrin, care de zece ui mingiia cu cint4ul lui sufletele trudite, inveselindu-le pe la nunli fi botezuri. Alin invdlase str cinte frumos. Ciata fi el din liutA ti din guri, iar vo@a lui ra suava, cristalind. lnepuse se cigtige $i el cite ceva ajutindu-li pAritr{ii carc

li altt

\
incuviinFre_@ fiul lor se invele str cinte. Se gindeau cl, poate, o avea ,i el o soarti mai bund. Dar lntrc zi mohoritd d toamnd, cu ploi multe qi r@i, clnd Alin abia lmpli_ nise paisprerce ani, latdl Niletei $i incd u miter aduserd vest@ nenorociFii lnlimplate: lui murise. O galerie de minl se prtrbu$ise Si o vine de aptr -tatil ptrt.unsese in portiunea izohti. Murirtr ln@ali ratil lui AIin inct doi tova_ $i rl$i din echipa lui.

fdri

. .Mma lui Alin iti pierdu firca $i cizu lesinatd in bralele fiului sdu. Alin l$i simfea sufletul $i fiinfa lovite ca de trisnet. Picioarele i s milu, dar gindul era cu totul absent. De la poaitd, de unde primise vestea mortii tatilui stru, pltrt in asi i s-a ,i prst @l mi lung drum pe @re il fecuse reodattr. Acolo mma iri mai reveni si izbucni in hohole de plins. Ceilalli copii au lnFles cd s-a intlmplat o nflorocirc cu tatel lor. ceci lntirzia str sosease. Sliau ei cd se mai intimplas $i alti Etici str piare sub birnele pubezite din abatajele minelor. _ S-au pomit ti ei pe plins. Te durea iqima vdzindu_i strlngi pe llnge mama lor, @ puiqorii pe litrgi clogci,pfingind fdrd sd se poattr opri. Nmai AIin nu pllngea. pe fala lui se agtemu tristelea, iar in sullet tder@
iegire.

bolnavesti. Mai mare durere nici ca * poati. Oa, rrebuie sa riaieni pen.u noil vazind mama ca fiul el mare o roage in genunchi sa nu maj plinga. i$i Slerse lacrimile. inchizind durerea aolo. in inimd. p{ivi la fata l"iifuiar;:; frumoase. la ochii lui lri$ti Si il serute pe frunle. Copiii ceilalli lacura si ei. Nilela. ferila care era vecinzi fusese colega cu si Alin. veni qi ea gi plinse Ia fel ca roli fralii tui Atin. Dupe inmominlarea talalui lor au urmat zile de teere. In case Si in cu(e nu se mai auzea glasul zglobiu al celor mici. Se jucau in linigte qi o umbri de tristele steruia pe chipurile lor tinere. Singurul mijloc de exlrr*ia p"flJ pe^@re.il cigtiga Alin cu betrinii muzicanli. "Copiii crescuri Si se facurtr Si ei mai mdrrcei. Cei care urmau Ia virste dupa Alin ajulau FE mama lor la lreburile gospodaretti. Dar vremea lrecu. Altn era tare mindru si frumos. inalt, cu ochii fermeba_ tori, frunza codrului, cu miini $i degete mlidioase, care se arcuiau pe ldute.

Afar[, troapte neagri. Nu deslugeai nimic, d@it stropii ploii @re se pfe_ .. lingeu pe geamuri ca oitte Iire argintii. Lui Alin i se plrea ctr el este dirijorul, iar ln fala sa crispatd e a unei statui sttr orchestn, care lnalle imnul durerii ctrtrc lumile nepltruie. Ctra in genunchi, deodat[, in fata m@ei, li sirute miinile $i-o alinti, zicindu_i: mamA, eu 9i fraln mer re rugAm nu mai pllnge ci ai se rc im_ , --Scumptr_

7
qi coardele viorii transmiteau acorduri dulci $i alinau simtirea ommilor, care awulhu huta feme@ti a lui Alin. Toate satele, toate citunele veneau se asculte lluta lui femecati. Intr-o zi btrtrinul muzi@nt Barbu inchise ochii pentru totdeauna. Dar murise fericit i impe@t, fiindcd dobindise ce nu gindea vreodate. Cit era in via(i se gindea ctr, atunci cind vor muri el gi prietenii lui muzicmti, cintecul izvorlt din tinguiri ii bu@rii omenesti va pieri, dar o datd cu descoperir@ lui Alin, era @nvins ce muzi@ lui va trai de-a pururi. Alin ftr@a se vibreze inimile triste 9i dezamtrgite. Clntrcul lui vibra cu celdure. Vorbele frumoas pe care le rostea ln cint@, singur le alegea ti le potrivea ca si-i meargl omului la suflet, str nu mai lie lnristat. Inepea cu o melodie mol@m[, tristd, apoi in acorduri de veselie zblmiiau @ardele llutci de ciedeai ci se rup. Duptr ce temina cintecul, cit ar fi fost de lntristat omul, ii venea str joae de dragirl lui, cdlcind peste tristeli $i neazuri. Nu degeaba lumea spunea despre ltruta lui Alin ci-i femecattr' La nunli cinta numai Alin, cl de la o vreme nici o fati de prin partea locului nu mai vroia str faci nunta pini nu-l chema pe Alin, cu leuta lui femecatl' Si-i cinte cintecul mirepi, asa fiumos cum gtia numai el Mireasa plingea 9i nu-li mai lu ochii de la el. Si toate miresel pe rlnd, pe unde a cinht Alio, il lndrigire intr-atit,incit to;te ar fi preferat btrrbatul lor se fie ca el. Cind cinta el mirii ti miresele, toli nuntalii jucau de rupeau ptrmintul. Dar el pleca mereu mai departe. Nu se opre intr_un loc. Se intor@, apoi, la mma 9i la fratii lui pe care nu-i uia niciodata' ajutindu-i ti muncind penlru ei ca str-i face mari. Nici pe Nileh nu o uital Pe ctudri adomite, seara, pe sub bolta lnstelati, se plimbau amlndoi ti se tineau de minl @ atunci cind erau @pii. Sufletul lui Alin simlea alinarea cind era aproape de Nileta, @re ll privea cu dragorte Si lncredere. Ea era o fattr frumoase, sub(iric5, putin pistruiattr. Alin o preluia gi {inea mult la ea. Din copiltrrie se intelessrd. Umblase mult, era chemat mult 9i plcase peste tot cu liuta lui, itrtllnise fete frumoase, toate w topeau de dorul lui, dar el isi vedea de drum, cinta, l$i lua rtsplata $i se intorcea tot la ai lui li la Nileta, fata re il iubea qi pe @re o iubea de cind erau @pii. Nici minglirile @lor mai frumoti ochi de fati, nici privirea letrase, ademenitoare a uni femei tinre nul clintirl pe Alin. El mergea pe drMul lui neabitut. Se du@a obosit gi se lntorcea in-

Lemnul

viorat ti proaspdt. Intr-o zi, tomai clnd se intor@a a@sa, de pe drum, vtrzu cum in curtea lor pdtrund trei cildreli. Hainele lor parcd eEu aurite. Cum intnrtr' intrebard de il. li adurcra vestea cd stiplnul lor, Craiul de dincolo de munli, vroia str-i

cinte la o serbare. Auzise si el despre Alin $i buta lui feme@t , spuneau solii. Trebuia str plece chiar atunci, serbarea avea loc a dou zi. Mma sa il indtume s6 se duca. d poate o sa-i.plateasci mai bine. AIin se pregiti clt putu de rcpede $i pomi la drum. Clad ajunse la @rtea Craiului fu primit foarte fmos,

oaspetii invitali la curtea Craiului. Tinerc fete, lmbrd@te care mai de care mai frmos, hnDopotonate cu tot felul de lEnglici $i zorzoane, s htor@au spe el. MErita si-fi opre$ti ochii asupra lor! Da! iatl ct apare $i Craiul umat de alai, iar alituri de el luliana, fiica lui, lo cinstea cIrcia era datA srbarea. Strtrlucitoarc $ mlldioastr, la dleapta tatilui ei, cile de parci nu atingea pdmlnrul. Ti s pirea ci ni$te valuri line o aduc uqor cltre sald, tot mai aproape de @i care o atteptau. Toli i$i ple@rt frulile. Craiul se agezA in s@unul siu, ia! fii s alituri, Imtru ci mami !u av, muris p clnd ea era micd. Chipul fii@i de Crai era snin, fala ei frumoast. Sta fixll, @ nu cmva sA i se stri@ gdtelile e-i impodobeau epul, Lumea agtcpta nertrbditoare. Omul de la curtea Craiului, caE em inslrcinat cu organizuea ceremoniei, a serberilor la curte, anunle d de departe a fost adus un tiner pe @re il chema Alin penlru ca sa le clnte din laule. Tmpreune cu tovarasii lui, AIin incepu se cinte, adresindu-se linerei fete a Craiului. Ptr$ind incet, parctr nevezut de nime4i, se apropie tot mai mult de crai si de fiica lui.

srlnse pe talie. pma cime maroq. picior. Pentlu prima dati ln via{a lui vedq Alin atltea minuntrlii. Coridoare lungi, lucrate trumai ln aur. Slugile umblau fodota prin palat 9i prio curtea palatului, curatd 9i pietruittr atit de frmos, cd puteai s6 domi pe jos. Motivul srbirii il afll Alin de la Craiul ere li spu* c[ singura lui fiici impliterte optspGrece ani ln luna $i in ziua a@a gi de a@a i.a pus nmele Iuliana, ctrci eia ntrscuti chiar in ziua a optsprerea a lunii iulie. I-a mai zis Craiul lui Alin str ciote cit mai frumoq ctr fata lui e @m niaroasi $i nu-i place orie. $i i-a mai spus cl, odati, citrd era mai micl, tot a$a, au venit ni$te muzicanli Si, dupi @ au teminat cintecul, a poruncit st fie biciuiti 9i s-a pomit pe plins trei zile itr $ir. Alin awultase, dar nu pr@ Iui ln s@me e spunea Craiul despre odrasla sa ntrzuroasl. Atltea fete ti-au sucit capul 9i inimile dupi el $i dupi huta lui 9i -tocmai pe faa Craiului se o nemullumeascdl Nu-$i F6@a el griji. In marea sale a palalului se pregdli srbarea. De jur imprejurul selii erau

Cit e de frumos ! Lali vtrzut ? Alin era imbrlcat cu straie albastre,

Fetele tinere de la curtea Cniului lgi ziceau:

de parca erau lipile de

Cinta Alin pntru Crai $i pentru tofi cei de fati, ere asultau vr4ili. Dar @l fiai mult asculta lata Craiului @re nu-9i mai lua ochii de la el. Ii pli@a clntecul, dar li pld@a $i de Alid. Niciodatd, pirtr atunci, nu mai auzise un clntec mai frumos ti nici nu vlzus un muzicant Mi frmos ca el. (Parctr-i un crai!) isi zise fata, in glnd. Alin privi peste capetele oaspetilor $-9i opri, apoi, privirea la fala crdiesei, vroind $ petrundd clt mai adinc in gindurile ei. Clnta cu incordare, Clnteele lui se desligumu parctr vldjite ti nest?tvilite, o viltoare ame(itoare care ii cuprinse pe loli. La sffr$it izbucnirtr ovatii si ropote de aplauze. Toti din sall il rugare pe Alin str cinte din nou. El nu s-a llsat rugat. Porni ln melodie potoliti, duioasd, vibranttr, @re le mergea la inimd tuturora. Fata Craiului, Iuliana, amutis. ll privea doar pe Alin 9i pieptul i trestrrea ca inima unei potumbile ln pdmejdie. Se ridictr deodate cdiasa si, fdri sl tini sama de nimeni, se duse spre Alin @re cif,ta tot mai tare, privind-o cu ochii lui negri tot mai adinc; un cirlion( ii ju@ pe frunte o datd cu mi$area mlinilor ti a trupului, $i se lnvlrtea citrd lntr-o parte, cind in alta, in ritmul clntecului. Iuliana se apropie tot mai mult de Alin. Cind se opri, nu-i spuse nici o vorbtr. Ii dtrdu un trandalir roz pe re ll purta in timpul serblrilor. Alin s pleci,

covlrlit de aplauze 9i ovatii. Trei sdpttrmini inve*li Alin, cu clnt@le lui, palatul Craiului. Era nuroi
veselie qi voie

in

bunl ln ori@ @ltigor al palatului. Trei strptimlni dut[ srbarea cinstea Iulianei. Toate linuturile aflaserl despre aga mindri rerbare. Plni gi mama ii fralii lui Alin afla*rl despre serbarea de la curtea Craiului

$i faima frumosului lor Alin. Mafra lui Alin nu-9i ftrea inimtr rea cl fiul siu petr@e, se lnveselelte si are str uite de @. Stia bine cl Alin, oilunde merge, tot acasl vine la fralii lui si n-o

uitd nici p

ea.

Iuliana, fiica Craiului, era cea mai fericite. Nimeni n-o \dzuse pini atunci dlntuind cu atita tardrete. Fiii multor crai o luartr la dans. Ea le rtrspundea, darcu ochii privea pe ascuns la Alin. Juca de dragul clntecului lui, nu de dragul fiilor de cni. Cind se incheie serbarea, duptr trei sdptimini, Craiul mullumi lui Alin 9i tovaretilor lui cu tot felul de bunuri. Era indmnat de Iuliana. fiica lui. care nu ttia e si frai factr strJ multumeasd pe tinlrul muint cu ochii negri ti adlnci ca noaptea. A plwat Alin lncircat cu de toate spe lralii Si mama lui, cdrora le purta de grijd. Dar nu apucl sd se odihneascd bine, ci din nou Craiul trimise dupa

el o solie se ductr degrabe h o noue serbare. S-a mai dus Alin de citeva ori pini" h umd, luliana ea ntrzuroasi ii @ru tatllui ca Alin ti cu tovar6$i lui str se mute la ei, la curte, str nu mai plece. craiul li spuse lui Alin dorinla fii@i sale $ totodattr, parcd ii porunci sd se mute a@lo.

-'

Mindre Crai, mullumesc pentru bundvointd, dr eu md simt bine a@lo mama mea 9i lingi Nileta, prietena mea din copiltrrie. Citrd auzi Craiul ce refuzi str vind la curtea lui, l$i inlspri vorbele, zicindu-i: Du-te unde ai vrea, nu merii cinstea asta! Apoi,4u mai zise nimic. Alin - e o sigeati jignirea, dar a tdcut Si a plecat indati din fala Craiului. sim{i Merse acastr ti-i povesti mamd sale ele intimplate. Ea ll mingiie 9i el uitd de necazul cu Craiul. In seara aceea,.sttrtu de vorbe mai mult cu mama e. li spuse ci eite hot4rit str ia de sotie pe Nileta, pe care o iubea. Cind aui, mama ll strruti pe frunte $i li spuse: Fiul meu, asteptam si-mi spui vorbele asta inh-o zi. Pe Nileta o iubesc ca pe tine, de clnd era mici. De clnd a murit maict-g este $i mai tristi $i mai tAcutl. El li strrutd miinile. Apoi toti fralii lui Alin adu*rd pe Nileta, rc se uita la Alin 9i la mma lui imbujolati 9i parci rutinate. Alin o lud de minl, o strruttr IE obnji ii-i spus: Nileta, draga mea, prietena mea din copilirie, vrei s[-mi fii solie? Fata se uitd in jos, apoi privi drept ln ochii lui Alin 9i simti cu s pierde in adincimca 1or, izbucnind ln lacrimi de bucurie. Alin o imb!trti$I. Se fdcu o nunti ma!e, Clnd autrl de nunta lui Alin, vfliri @i mi vestili . muinti din toate lmprcjurimile. Intr-o zi frumoasl de aprilie, cind verdea(a it@puse sI iastr din mugure, in fala @sei lor, nu prea aritoasi, se pomeni cu luliam, Cdiasa, insoliti de

Alin a stat pulin in cumplnl 9i a risputrs, hotlrit:

- fralii mei, lingtr lingi

curteni.

ll ciuta pe Alin. El nu se sim(ea prea bine gi iegi Nileta ere ii spuse ci Alir 6te cam bolnav. Creias, arldgoasa. li zise: Cine eqti tu? Str vinl muzientul tinlr! Vreau str fa@m o serbare chiar - ln ptrdure, chiar acum! aici,

- Cine elti, vo.begte odatd, pistruiato? - sl aibi o sorl tine. poate

Apoi, ajutati, cobori din aleasci $i incepu str bati din picioare, infudatl: Eu slnt, eu,.. Nileta, nu indrahea str zic[ sotie. Ce doar n-oi fi sora lui, ci el nu

Nileta fugi $i inchis usa, amerite. Alin. atras de zgomot, ie$i. Cind v&u pe fata Craiului. nettiind @ cduta. s minunl. Dactr afli de ce venise, @ru si-i dea regaz o zi pedtru a se odihni
Iuliana se pomi pe ris cind aui ctr miinile lui sint prea obosite. Dar ln adincul inimii, luliana il plicea pe Alin $i ar fi vrut se-l vadi mereu in jurul ei, cit mai aproape, s5-i demierde auzul cu clntecele lui. Crtriasa ii @ru din nou lui Alin str se mute la Curte. A@sta ii rtrspuns cl rtrmine cu mma, cu fralii.gi cu draga lui solie. Iuliana era sa crape de minie. Plece suptrrattr, ftre si mai priveasci lnapoi, cuprinsl de gindurile tregrc ale rizbunlrii. Peste noapte trimise oamenii ei de incredele se dea foc casei lui Alin A@sta nu domea qi putu sA se salve&. A doua zi ura Iulimei era li mai mare. Puse din nou slugile si.i biciuiasce ti s[-i alunge clt mai departe, lntr-un birlog unde era numai pialrtr. ca sa piartr cu tolii. Dar Zina Clntecului re auzise de toate grozlvia intimpldrii le veni in ajutor $i-i ldstr in impertrfia ei. In ziua cind se tlnguiau, r[mati fdre adepost 9i alungali de creiasd, Zina Cint@ului veoi aproape de Alin ti-i zise: Alin, fii binevenit in imptrrtrlia mea. Alin rimase lnmimurit. Dar cine esti? - Sint Zlna Cintwului. Pe toli credinciotii mei ii ajut ti-i inal!. Pe tine te aduc ln impirefa m, mde ai str trtriegti fericit impreutri cu draga ta Nileta' cu mama $ cu fralii tdi. ln lmpidtia Zinei Cintecului iti gesi iard$i linigtea Alin $i ai sei. El o-a uitat niciodat, ci este fiul mirerului, re a pieiit trudind din greu. Nu si-a perisit fralii si mai ales m@. A triit impreunl cu ei toattr viala. Despre vestea cesetoriei lui aflard multe fete tinere $i bogate care oltasetd duptr el si ltruta lui $i tare o pismuiau pe Nileta. Alin ii Nileta $i-au Frcut viaF fericittr. Au gustat din bucuriile vilii plni la adinci-batrhete. Apa tulbure a vie(ii nu a shimbat caracterul lui Alin, rtrmlnind curat pini la capit. Faima talentului $[u s-a du$ mai departe, iar clntecele lui se mai aud pe la

btrtrldi muinli.

ALEASA SOARELUI

Departe, undeva, trtria o familie de oameni gospodari ti pri@puti in ale agriculturii. Fmeia 9i bdrbatul pleu la munca cimpului ti se intor@au sara tirziu. Ei nu erau tocmai saraci. Aveau cele rrebuincioase traiului, mai aveau qi eva in plus. Dar omul vroia si aiba tot mai mult. Femeia nu eta de pirerea blrbatului siu. Ii spunea cd ajunge cit au pentru ei gi singura fiicl a lor,iloare, cA a$a o chema Si era atit de frumoasd Si mindri, parci mai frumoase d@it o floare, de nu era alta prin imprejurimi. Se duseF vest despre frumusetea ei pinl departe..Tot ii spunea femeia bdrbatului ei ctr se simte bolnavi,i obositd de atita munce si ci nu mai are nici un gust de toate cite are pe linge castr. Dar berbatul nici nu vroia str aude. Plecau in zori li tot noaptea se intorceau cu gindul se se fttrbogdleasctr. Pe fiica lor, Floarc, o Esau acastr. Tagl, clnd ple@, ii @rea str nu iasi din case, si nu o vadi soarele, ci faF ei frumoasl $i albi m petalele de crin se va^fae negricioastr Si nu-si va mai gasi un mire bogat p mesura $i frumustea sa. In mintea talelui incollea un gind. Mlnat de dorul de a se imbogeli cu orice pref, vroia se vlndi cit mai sump frumuF(@ fetei. Credea ctr Floare este micd !i neqtiutoare. Vroia ca meritind-o cu fiul bogatului Alexe, re era slut ii hair la suflet @ ti taicl-slu,lmbogltit pe seama elor @ mun@u pdmintul, ftrrl dsplata cuvenit4, se-9i rotunj@sctr averea. Floare arculta supusi. Igi asundea fala sub marama ei fiotr de mltas, lesuti din fir de bormgic. Nu $tia e ginduri phnuieste tatdl stru. De cind nu lmplini$ inci 14 ani, o promisese

de sofie lui lvan, slutul, fiul bogitanului, in shimbul unei li$ii de prmint ii al unei cilede de vite de cea mai buni rasd. Floare nu gtia nimic despre toate cite i se pregtrteau. lmplinire gaispreae ani. lntrc zi, cind sta qi broda la o ie 9i razele soarelui ii mingiiau cu gingigi degetele ei lungi li subfiri care se desenau parce pe pinza albd ca zApad., ii ntrzeri un gind. Se ridicl, lis, lucrul deoparte li se duse spre feieastrd. Privi lung citre soare, care trimitea firele sale argintii pintr la geamul ei, priDtre frun4le trmufinde ale bdtrinului nuc @ strijuia'fata casei. (De ce ttrticu mi-a zis str-mi acoptrr fala?D se tot intreba Floare, in glnd. Deodatl se repezi, igi lud oglinda de pe mastr si igi privi, indelung, fala frumoasd pe care o mingiie cu privirea 6i nevinovati ti un zlmbet li Inflori pe buele rore. Din ziua awa Floare $i-a llsat marama giaga cu ptrrul ei camitasa revirst pe spate, F preumbla pe toate potecile grtrdinii lor. Parcd le vezus pentru prima dati. Alergd fericit{ plntr se apropia ora venirii pirinlilor ei qi din nou i$i acoperea fata cu nefiama frumoastr. $i aSa, zi de zi, de dimineali, de clnd primele raze ale soarelui se ingemdnau cu 4firul de pe oline 9i pintr la asfiolit. Floare intimpina voioastr soarele diminelii $i inima i s frlmlnh ii selta cu o infrigurare necunoscuti pinl atunci. De ce o oprise htll ei sl iase afar6, si priveasci la soare, ciod este atlt de frumos? Se tot lntreba, in gind, Floare $i din nou porne veseli, tot piivind la soare, apoi lti lua lucrul de mlnl $ broda mai cu spor, cu sulletul plin de mireasma proasptrti 9i vrejitl a diminelilor

de mai.
Dar simlirea ei o indemna str alerge, sl zburde ca o mielutl; destul lusese lntr patru pereli. Acum se simlea bine, soarele parcd schimbase @va in fiiota ei. DatoritA lui se fdcuse mai frumoasl Si mai sprinteni. Clteodate i9i llsa lucrul, se ducaa in mijlocul grddinii, se uita spre @r tot mai Strgalnic, pekeclnd cu privirea soarele plntr cind trecea de part@ @alaltl, peste dealuri. Fala lui strtrlucitoare em, la asfinlit, parc, insingeratl $i mlniate de clte vedea. Ginga$ $i alb @ petalele de crin, chipul fetei se llcuse acum roz, tlandafiriu. Fecea ce fd@a prin @se $i apoi se uita tot spre @r. Dar, lntr-o zi, se intimpH o minune: soarelui ii cizu drage fata. Tot privind el de sus gi mblind prif, toate lume, altl ldpturi nai gingagd 9i cu suflet mai curat nici ci vdzus! Nu-i veoea s6-Si verse vepaia peste chipul ei ti o privea cu o duiosie de dupl un nor. $i aga, zi de zi, privea el din inelgmea boltei retti la faptura pdminteascb care ii devenise prea dragi gi pe re o mingiia cu raale lui. Fata sta zile ln tir $i se uita la el cum rtrsare li cm apune. Dimineala Il vedea vercl ti proasplt, parce scildat ln roua ierburilor. Pe la prinz pdrea obosit. Ssra $lipirea lui s acoperea cu o perdea purpurie $i se pierdea duptr deal, tot mai adinc, dinolo de ptrmlnt.

Oh! cit e de frumos! i$i spunea fata oftind $i ce dulci sint razele lui; imi mingiie $i imi lumici tot trupul. $i fita i$i intindea bralele, iar el ii timitea
pe unda unei raze seruttrri. Dar vintul, care pdtrunde peste tot, l Stie 9i le aflA pe toate. lntr-o zi pinse papta fetei care ofta li tot se alinta uitindu-se la soare. Floare se agezd sub un mer inflorit din gredind Raze argintii stribeteau printre flo.ile gingate si ii mingiiau chipul. Vintul ii resfid ptrrul si tot se juca injurul ei. Rupse qi el un trandafir alb $i il prinse fetei la sin Cu adierea lui, ii inchise u$or geana tremurindi, ii leglni soinnul 9i plml mai departe, pe aripi nevezute, in vezduhul necunoscut. Deodatl. fata se trezi. Oh. ce somn dulce am dormit! Ce miresme, @ parfum! Dar ii1e un tran' dafir; cit de frumps este! Si il prinse de @si{a ei aude intr-o zi. tatel fetei grdi cltre nevasta sa: Mari, ia te uite, fata noastri, Floar. parcd din zi in zi se face mai fru moasi. $i @ bine ii sth cu trandafirul alb prins in p5r! Da, btrrbate, fata noastre era ea frumoastr, dar, parcf, de la o vreme e $i mai frumoase! Parce in sufletul ei a inflorit ceva, este mai veseltr 9i ochii ei

sint mai adinci $i strdlucitori. Eu zic cA i-a venit vrehea str o maritam, a trecut de $aisprezece di' doar $tii bine ctr am fdgiduit-o lui Alexe, pentru fiul sdu Ivan, gi nu degeaba. Vorba e vorbl, btrrbate, o bate vlntul. Fala mea n-o 8i s mirite cu un - ti u hain. E plea frmoasi gi prea mindrtr 9i este $ tee wednice la te slut uiti cu e cuslturi frumoase a impodobit @sa; numai de mlna ei ficute. Trebuie str-$ aleagt @ uo mire @re li pla@, fmos 9i mindru, e 9i 4... Ei, fmeie, vtd ctr tru mtr inleleg cu tine. Pe Floarc tot lui Ivatr al lui Alexe i-o dau. Nu pbt si 1as sl-mi s@pe bunitate de pdmint li nici cireada de vite tr o str i le dea. Frmusetea fetei noastrc are prel marc. Si, apoi, Alexe ard Si el u singur fiu, el este siogurul mo$tenitor. Dar tru lnlelgi tu, bdrbate, c! nu slnt de partea ta, nici in ruptul capului ? - o aui @pila noastrl are str se spede 9i cioe $ie @ o 86 s mai inthnple! Clnd Pdi tru vezi ctr sti nMai cu @pul qi ochii pe sus? Ce-o vedea ea, tot spre
soare ?

de el. n-a fost bogat, dar a fost

De, blrbate, doar n-o se se uite pe jos. Neamul nostru a fost mindru cinstit $i fata mea de e sa-$i plece capul? Dacl una' o mii str se mtrrlte cu slutul lui Alexe, se nu_si tactr seama Eu i! mal spun be.bate: ia aminte. dar nu-mi otrtrvi viala mie gi I-etei noastre, lase bogtrlia ea, se @ tiner frumos, ea mirele, se-9i aleage ti fata incolo cd ai destultr, las! nu ia gloaba bogltanului Alexe de care fug toate fetele din imprejurimi Doar ea' cea mai grea soart[ ca toattr viala s[ aibi un nAdrdu lingf, nu -"iite "u

La ce bun tlogd{ie, daci nu-i dragoste? Se va pdpddi Si ea $i eu. Femeia iner@. doar. dou sd-l induplee pe barbat str-$i schimbe holerirea. dar nici o vorbtrl Inciptrlinarea lui pusele ptrt la roate. Amerita. ofk. ceci Stia ce viala chiouire a dus linge btubalul seu. dupe care ptrrintii o dedused16rl str-l vrea. Singura bucurieii erafata, Floare, impodobittr la chip 5i suflet cu toate frumuselile lmii. Inlr-o zr ntci una. ntcl doua. latal chema pe Floare Si-i spus despre plmuril lui. Cind auzi Floare, fa(a $i sufletul i se intunecari 9i ramre liniuiri locului
cu privirea fixati asupra tattlui ei. ParctrJ priv@, dar se gindea departe, undeva. Peste pulin timp rispun$, cu voce itr@attr,vqittr parci de la rori deptutiri:

nunta. Fata indrezni se mai zice: Bine, tate, zic cum zici tu, dar nici inima nici sufletul meu nu-{i ascultt porunca. $i Floare pleace din fala tatdlui ei, impleticindu-se. parce pimintui se invirtea cu ea. Floare, cu sufletul aidoma unei petale strivite, din pricina vorbelot aspre . si hotedrii luate de tatdl sau, se ascunse intr-un coll al casei $i plinse mar citeva zile si nopli in fir. Dar vintul, care ltie tot Si pltrunde peste tot, prinse suspinele fetei 9i le duse spre inel$mile cerului, pini la soare. Soarele o caute, dar Floare nu se mai arlta. Era tare mihni6. In sufletul ei curat Si nevinovat era numai soare. Pe el il iubea Si vroia se fie laettr in pa@. Citeva zile fala soarelui a fost intunecate, se ascunse dupe o perdea de nori fumurie. Parctr $i el imperttr$ea triste{ea fetei pe care o indregise $i o minglia cu razete sale, alintind-o. Zile de tristle, se abAtuseri asupra fetei. Soarele tot agtepta sA o vadtr. Ea nu vroia inse si-Si arate fala plinse 9i infdti$area plind de amertciune. El o ctruta fdrd in@tare, cduta tot mai mult si petrunde pine la s. Si iate ce o razd ajunse gi, o voce $optite, ne@iauzittr $i n@unoscuti, suspinl coborind

TatA, ai.cumpenrt tu bine cind ai gindit se-mi alegi de mire pe lvan at lui Alexe? N-or mai fi flacAr pe lume mindri ti loinici? Ca doar atitia au venil sd ma,eara? Tie nu li-a plecur nici unul? - Asta-i bogal. li frumuselea ta nu vreau sA o dau pe apa. Trebuib sa inlelegi ctr ei i{i dau zestre, nu eu si le dau lorl Tafi, dar ce imi trebuie mie zestre? Eu ml simt bine acasi. aici unde - ntrscut. m-am Nu vreau se me merit, doar sint destul de tindrtr. Dar tatel i-o retezd minios, zicindu-i: Aqa vei fael Ai si te mirili cu Ivan! De acum in doud septimini lacem -

parci din inellimile boltei inlinire:

Floare, frumoasa Floare, eSti aleasa mea, nu hai plinge! $tiu despre

dorinla tatdlui tiu. Vlntul mi-a dat de itire. Ili dau toate clrnpiile pimitrtului sd alergi, sb tejoci, dar cu o rugtminte: str md privetti numai pe mine. In sufletul tiu, unde sdlltluiegte numai bundtate 9i frumusete, str-mi odihnesc chipul obosit de peste zi. Fata se cutremurtr 9i se infiord la auzul aestor vorbe. Nu indrehi sd zice nimic, dar simlea ci iniBa ii este cuprinsd lntr-utr @rc de jiratic. Tu esti, soarele meu?! O, clt mi bucur ci te aud! Simt cl vorba ta imi dA vigoare! l1i voi arculta sfatul. Mai bitre a ta dcit a lui. Tatil mergea inainte cu piegdtiile pentru nunti. Mai erau trei zile, plnl in ziua sorociti. Mama nu se putu lmpotrivi birbatului 9i de inimtr rea se lmbolndvi. Dar fattrl fetei nu woia sI lini se@a de nimic' Veni !i ziua nulii. Floare, imbrd@te in rochie albtr de Direastr, cu vqluri bogate $i fin pe ep, dar cu fata 9i sufletul imbrdcate in giulgiul negru al tristelei, trebuia si lntimpine mirele. CM putea ea sd lndurc jugul cde vroia tattrl sdu si i-l puie! Aqa, imbrtrcartr frumos, alergl cit putu spre grtrdintr. Io mijlocul florilor izbucni in hohote de pllns. lmpreuni tfinile, iniltindu-le spre cer: Soa.e, soarcle meu, cum te lnduri st mi laqi? Doar slnt aleasa ta! Soarele ieqi de dupd un tror. O lictrrire de speranli si de bucurie lnsenind chipul fetei. Ce se va intimpla miine nu itia. Aesta apiinse pe fruntea ei cununl de raze auii. In locul rochiei albe ii le$u o haintr de purpurl $'i gr[i, in suspitre,

din lndeplrtirile nesflrtite ale bollii

@resti:

Sint aici, draga mea aleasi. Deodattr, din raa de soare aphu w fltrciu - chipe$, imbrtrcat in haine strilucitoare, cu ochi de vipai, care lulnd-o voinic,
de mini o imbrltitl ti o a@peri cu o ploaie de slrutiri lde. Floare suspina, gi parc-i nu mi simt@ nimic. Uitase de supdrarca @re-i aptrsa sufletul. In vtrzul nuntagilor se petrecu minunea: Floarc, lnvtrluiut intr-un somn

dulce, nu mai simli limic din durerile piminte$ti Pe @ele strllucitoare se tndlli spre @r impreund cu voinicul, pintr la lmpbdlia soarelui, ditrcolo de nori, trecind prin depdrtiri nesnrsite. Iar in locul frmoasei fete cre$u din pemint o floare mladioase cu peale galbene, inalti 9i puternicd. Nunta$ii s speriari ii fugirtr. Mma fetei se prtrbuti $i de durere mun. Tatil seu, din @ua licomiei de avutie, iti pierdu minlile. Iar vlntul, care ttie si fie ii blind ti aprig, l$i inreci suflar@, cu lnvergunare mlturlnd de pe faF pimlntului casa unde s nd.scuse Floare 9i unde suferise atit de mult, o @estectr cu pulbera pemintului. Floare a fost aleasa soarelui? In durerea neintelease de tattrl siu, ea a dorit cu toati puterca sA fie mai bine floare a soarelui, libertr ti alintati de vint, @re-i alungi tristelea qi-i resfirtr petalele. Cimpiile slnt ale ai. Privelte cu d!a-

,,,y'.\

'/G\)

s,// ]9:;

li

goste spre soare, de cum rdsare cu razele proaspete, sceldate in roua pidurilor in clettarul apelor. pina apune obosit. Fata a rtrmas Flose a soarelui aleasr. Ldcomia $i setea de imbogqire ndreapte se pedepsette. A$a cm aii citit in aeasla poveste, scrise penlru voi. dragi copii.

PRIVIGHETOAREA FERMECATA iMPARATTA

clNrEcuLUr Et

$r

De mult,de la fa@rea lumii, din vremuri foalte indeptr.tate, ptrlidle pldurii erau aga frumoase cum sint ast2[zi. Iar unel nu clntau atit de frumos. In lmpirtrlia unei pdduri, inconjuratl numai de izvoare sclipitoue ca argintul . itr lmina soarelui, trria o familie de pes&i, nici prca mari, nici pre mici ji nici prea frumoase. Dar se deosebeau de @lelalte prin curipnia pnilor, prio linuta lor sob!tr $i rezervatd. Aceast, familie.a pistrrilor ditr impnrtrga pIdurii avea o singurtr fag, pe care nu s intrecea str o risfep. In schimb fata era foarte agezati 9i cuminie. Atit p tattrl cit Si pe mama ii vedea foarte pulin. Ei ili aveau treburile lor, plMu ti-i ctrutau hrana in locuri indepirtate li se pregeteau pentru zile mai rele: ploi, vinturi, zdpadd, cind nu puteau iesi din cuiburile loi. Fata riminea singur, $i veghea asupra casei lor sd tu vinl alte plslri lacome, str le ia @le strinse de pdrinlii ei. Era singura fatl ditr lumea pedurii care nu ieqea din vorbele plrinlilor ei. Cind ei nu erau acasi, veghea asupra casi lor cu stdtnicie. Dacl cineva indreznea str se atingtr de cuibul lor, ea chema, cu ciripitul ei putemic, toate plstrrile ptrdurii, ere li veneau in ajutor, alunglnd pe @i nepoftiii. FiindcA priveghea cu atita srra$nicie. perinlii ii spuneau priveghea. Ea spurta atit de flumos cu toate @lelalte pdstrri din implri{ia pidurii, ctr toate o indli-

ru

geau.

Cind ple@u pirinlii, sta $i s gindea, ascultlnd clipocitul apelor, foqnetul frunzelor adiatJ de vint, freamtrtul pidurii.'$i glasul ei prinse str s@ati nitte sunete duioase, di! @ io ce parctr mai frumoas Intr-o zi de strrbtrtoare, w duse Ia izvorul de lingi casd, cu apa ca de cristal, i9i spiltr aripioarele ti Ie curtrli. Apoi pl@d sd se plimbe ln stol cu alte plsdri de virsta ei, cu care w lmprietedse. Cele cu care ela lmpreund ciripeau in toate limbile. Ea le asculta ti deodatl ln@pu sd s inaue in zbor, scolind un cintec nemaiauzit de fiumos $i duios de i(i dsfeta inima $i sufletul dace 1l auzeai. Celelalte peslrele tlcuri deodag, ascultind-o doar pe a, si rctindu-se

jurul i cu gingtrqie. Priveghea clnta aia cum invllase ea de la izvoare, de la freamitul ptrdurii, de la vint. care li aduceau sunete indepirtate din toate lum@. Ttr@au pberelele ti ascultau citrtecul vrtrjit al miculei prietene din mijlocul
ln

lo!. Perintii nu o lisau se iastr prea mult, sl sejoace cu @lelalte pberele. Sufletul ii tlnjea insl dupi joace. Priveghea clnta, cinta mereu. Glasul ii ajunse pini la ptrrinlii ei, care ietite la plimbare $i se a$eard pe o creangi de pom inflorit. Nu auzi ceva? zise tatll Priveghei. Un viers ftumos, nemaiauzit. Cine o cinta? zise el ursuz ti mohoilt, ata cum eta de cind il cuno$tea Priveghea, fiie sa. O fi o pasire frumoasd, venitl din alte locuri. N-am mai auzit-o pine acum! zise mama Priveghei. Dar Priveghea noastrd pe unde-o fi? intrebtr el. - S-a dus $i ea sa se joa@ cu @ilalii pui de pasire ci, de cind s-a invelat jurul str zboare, nici n-am lesat-o sd w joace, se zburde $i ea. Sta numai in
casei

ti privegheaze. Treaba ei este aici lingl sA, nu sA se joace, zise tatdl. Dar e mice $i ea, trebuie si o lnlelegi. Tu ai uitat de cind erai mic? Dar htel Priveghei se fdcu cd nu ia in seamtr @le spuse de solia lui. Cintcul din mijlocul pddurii ptrtrundea din ce in ce, mai duios, pine h ei' Ia hai 5i noi str vedem minunea. Cine cinti asa? Era prea curios tatil Priveghei str nu meargtr 9i el in partea a@a a pddurii

de unde venea cintecul. Clnd se apropiad, ce vdzuri? Grupu.i de pdsirele zburau in rotogoale, in

jurul fiicei lor, Priveghea, si ea cinta, cinta, 9i fdea piruete pe bolta albastre a @rului, cu picioarele ei mici ti cu aripile deschise in formd de evantai.

Ce pasire este aceea? zis el deodate - Sdrmana Priveghea noastri! fu vorba mamei sale. care o recunoscu 9i lacrimi de bucurie si duio$ie ii trecurd prin ochii ei ageri, verzi-enutii, cind auzi cit de frumos cintl fata sa!

Tatel Priveghei se infurie. Vroia ca pe fata lui si nu o faci ciotereaF. El vroia se o rostuiasctr 9i si rimind lingl ei doar pasere, si se mtrrite, sd-ti facd pui, str-i crse, se le dea de hincare li atit. Dar Priveghea avea alte dorin(i ti alte insuliri. Visa cintecul. Cind izvorul toptea, suspina. cind vintul fotnea, cind auzea freamltul pddurii coardele sufletului ei vibrau. Vroia $i ea sl fie @ ei, sd fie mereu pretutindeni, str dezmierde cu glasul ei vietuitoarele pldurii, piserile din impiri{ia unde ea se ndscuse $i din alte impereili. Cind slir$i cintecul, elelalte pestuele bdteau din aripi Si-$i ple@u ciocurile. O mingiiau pe Priveghea cu aripile lor in semn de laudi. Ai cintat frumos, ai cintat minunat, zisre toate in cor. Trebuie str mergi la dasclli mai btrtdni sd te inve(e din iscusin(a cintecului lor Si cu siguran(e cA tu, Priveghea, vei lae cinste neamului nostru pisiresc, iar cintecul tiu, nMele tlu, va rlmlne peste multe lumi $i multe impid(ii, ce prea cinti frumos. Cit era de fericittrl Inima ii era plintr de bucurie pentru prima oartr. Dar tattrl, cind auzise @-o invtrtau plstrrile, se inllltr 9i, luind de mot cu furie pe fiica sa. o duse spre case. intrebind-ol Cine te-a invtrtat str cinli a$a? - Izvoarele, freamltul pedurii vuietul vintului, rtrspunse Priveghea Si
suspinind.

Ele?! Lasd ci le artrt eul zise tatel, tot mai furios. Dar ele nu mi-au fdcut nimic, tattr, rdspunse Priveghea cu un oftat. Doar dcultat $i atit. lnima gi limba mea a tors cintecul @re l-ai auzit. Ei, lastr cd n-o str hai ie$i din si. Am str te inchid. Nu vreau sd fii cintdreale, md auzi? Sd pleci departe de @se, si te instrtinezi ? Noi cu cine se stam la bitrine(e?! Tati, nu pl@, se rugtr Privegh, dar lasd-me sl ml plimb prin ptrdure, str cint, ci asta-i via(a mea, Dar htelui nu-i ptrsa de ceea ce se petrece in sufletul $i in gindul fiicei sale. Priveghea era tare supdrati de cele @ auzi de la tatll ei. Dar ticu. A doua zi pdrinlii ple@rd din nou duptr hrantr ti o inchisertr ln casi. A stat Priveghea inchisd o zi, doul, trei, o strpteminl. Tattrl ei nu revenea
Ie-am

asupra

hotiririi

luate.

Intr-o zi, tr@use cam o lunl, Privegiea, nemaiputind rdbda, cdlce pentru prima date cuvintul tattrlui ei, qi o zbughi afari. Se opri tocmai la izvoarele ei dBgi. Cit a stat inchisi in case nu mai putea me@r se cinte aga cum ltia. Pdvegh@ avea de gind e, indati e o bea ape proaspete din uddele izvoarelor $i o zbura pu{in p deasupra pidurii, sA intre iar in castr, ca nu cumva perinlii
sd

afle d plecarea ei.

Se intlmpltr @, tocmai in ziua aceea, pirinlii ei sd vin, mai devreme ca de obicei acastr. Tatil se ftrcu foc cind vezu c[ Iiprcqt. M@a s gindea cu ingrijorare unde o fi fiica ei. N-are e mai cAuta acasi, daca a qilcat cuvintul $i a plecat fdre gtirea mea! - Dar n-a fecut nimic reu. I s-o fi urit $i ei se tot stea inchise in case, cind afarl este atit de frumos, acum in luna mai. Fata noastri buni, dar tu nu o inlelegi: in loc sA o aju(i, o instriinezi. Nu-mi pasd, nu vreau se fie cintbreale. in loc sA o trimili se invele cu profesori mai pricepuli! Nu vezi ce mititica are dorul ciitecului in suflet? Nu, asta niciodate! N-are d@it s, s duce unde o wea. La u$a mea nu lin

ocinlareala:
noastrd? In zadar

Dar n-ai auzit ce ea cinti mai frumos decit toate pesArile did impirllia

ii luh apirarea dreapta mama Priveghei, ce tot n-o scoase la capdt. Incipelinarea lui era fire margini. Priveghea se intoarse veseld, ochii ii surideau, dar cind vlzu ce ptuinlii sint a@str, ii inghell inima. Ce va spune tatel ei ? De el ii era teamtr. Dar el nici nu vru s-o asculte 9i, ftrre inimd, o izgoni din estr. Mama Priveghei plinse, plinse mult li tristetea o cople$i din pricina hottrririi solului ei. Cu sufletul Si inima plini de amiriciune, Priveghea plece in lumea pedurii, tot mai adinc, flrl adepost, fere nici un sprijin, izgonitd de tatel ei. Inima o indemna str-$i impleteascl tristetea in cints nemuritor. A umblat pe la rudele tattrlui ei, dar n-au prihit-o. Din partea mamei nu avea pe nimeni. Trei cum putu, singure. Cind erau ploi se zgribulea in scorbura unui copac. Dupl ce ie$ea soarele, o cuprindea veselia Si cinta tot mai frumos. TristeFa se pierdea tot mai mult. Cint@le ei deveneau tot mai atrlgtrtoare ii odihnitoare. Profesori li erau mumurul izvoarelor, freametul pedurii Si spicuirea vintului. ln fiecare zi cinta ca ei, apoi laolalti cu i se intreceau in a cinta. Cintecul ei se pierdea din nou, se aduna, revtrrsindu-se ca o vraje peste codru. Se duse Priveghea tot mai departe, dar gindul era tot la ktel ei, care fusese nedrept cu ea. $i a ajuns mica Priveghe tocmai sus, in virful muntilor, unde se adunau ti cedeau izvoarele limpezi $i cristaline, pe cdrlri inguste, ni$te fi$ii de argint, in clipocit de scadd. Priveghea le asculta, se minuna $i-$i modela glasul dup! ele. Deodate, vintul

apoi fremintate-@ o Sfichiuia pedurea $i ea cinta o melodie duioase ca apa lini' cascadi. ca si sufletul ei, apoi ca un rtuerit de soare, legdnat in albia linigtite

a riului. intr-o zi, o apuce dorul de cash, de locurile unde se nlscuse 9i copiltrrise' crud cu ea de mama sa pe care o iubea atit de mult ti chiar de tatal ei care fusese
qi o izgonise. Nem-aiputind rarbda dorului. pleca spre meleagurile asei parinlesti La hohrul impareliei. sloluri de pesarele cu care copilarise o intimpinare ln p."gaii.a o serbare frumoastr, la care invitare tot ptrstrretul pedurii'

"ir"t"u pe pdringii Priveghei, care nu $tiau nimic despre venirea fiiei lor' chiar - gi "i inti-d pi,i"na'tiu-o;f,, inveluittr in ierburi mltesoase, cu flori miresmate'
de

toate;ulorile,

va cinta foarte frumos' Stiau ca venise o cintdreb!tr de departe care Priveghea se geti cu grije Prietenele ei, pesIrelele, ii aduseri rochie culeasi din argintul izvoarelor lnspumate 9i brodattr cu petale de narcise' ln zi-ua aceea Priveghea era mai mindri $i mai strelucitoare @ oicind' Duptr ce cortina gria, lucrati din frunze de stejar 9i de laur, avind un cbetrat pe poale din florile ptrdurii se ridice ti chipul gingat al Priveghei aperu'
.tesut

Phslrile din impdrllie

se pregati con@rtul pe care avea sel suslind Priveghea ' se gdtire ti ele cit mai frumos Nu ttiau cine va cinta'

tot-pisdretul pddurii bdtu din alipi $i-i contmpl[ fimuselea' lriveghea incepu s[-$i rvelse melodia, ln@t, apoi mai tare, tot mi tare' in acorduri nesfirtite, izvolite din gltul ei micut, parci vr4it' Cinta duios, cafieamitt! pedurii, sprinlar ca apa izvorului ln cidere, melodios ca goapta vlntului frlmintate peste ape. Perinlii ti-au adus aminte de ea ti tdcrimau; pine $i tatll, cdruia i-a pirul riu ce nu a lisat-o liberi. Plingeau mindoi de bucurie ti fericire. Tattrlui ii venea sA alerge la ea, se-i @re iertare, fiindce fuses atit de nedrept, nelnleleglndu-i dorinla. Melodia Ptiveghei f6@a ca tot plsdretul str asculte nemi$cat' Vintul, izvoarele, fre@etul pidurii, care o invelaseri si cltrte, acum o acomPaniau. Peserelele se legbnau. Dansau in virtejuri de frunze pltr6 ti copacii pndurii' Cintecul devetrea iot @i virtuos, tot mai ame.titor ti din nou, nota d sus atingea pe cea de jos. cu acord grav. Ciripilul ei salta in acorduri de bucurie Dupe ce se temintr ultimul cintec ai serbarea se incheie, beie$i 9i fetelg din lumea pdsiretului li dusertr in dar, Priveghei, coillele impletite din nuiele tingre d alun, iocelcate cu tot felul de flori inmiresmate, Duph ce o lmbritilard pirinlii Si toate pdsirile pidurii'o rugard se nu mai plrisiasctr impdrilia lor, si nu mai plece pe meleaguri streine, si stea clt o

v@
$r

Cintecul ei vr4it pitrunde tot mai adinc in sufletul elor care o asculte. El ii poarttr in tainele sale vrejib, sceldind cimpiile in razele soarelui. Ircindu-i $i pe cei care o asculle sa patrunde pina acolo. in impiralia .lnte.uiui Ju.

$r cum o vrea in imptrrelia unde s-a niscut Si a copildrit. Ea asculLA.rugeminlile 5i rhmase linga parinrii ei. S-a mutat pe copacii ei azr lmpodobe$te ptrdurile pamintene. Priveghea este frumoasa gi mindra privighetoa. de astdzi.

ZINA TRANDAFIRA
$l

CRAIUL DIN IMPARATTA

1'RANDAFIRILOR NEGRI

A fost o datd o gddintr mare de trandafiri, mare cit o impertrlie. Aici cre9teau

tot felul de trandafiri, car de care mai frumogi gi mai mirositoil: roz, rotii ca focul, dar cei mai mulli erau ei albi ln aceastl impirelie trdia Zina Trandafira, stdpina impareiei, impreune cu
sora sa. Ea avea grija trandafirilor, str nu le lipseasctr nimic. Atunci cind vedea ctr vreunul se ofile$te chema pe muma florilor, care aducea apl femcate, culease din piclturi de routr, !i trandafirii se inviorau. Cei mai resldlati din toati imptuelia zinei Trandafira erau trandafirii albi. Cum iesea la plimbare zina, s desprindeau din tulpinilele lor, 9i-i sareau in cale, se zbenguiau, ii impleteau cunune proaspeta 9i moale din ramuri Si petale albe si i-o a$eau pe frunte sau i se agilau de rochia ei albe brodate cu petale' roz de trandafiri. Dar, la un semn pe @re il fecea, ei se indepertau 9i se a$ezau

la locurile lor.
Palatul Zinei Trandafira era asezat intre doutr izvoare albastre Slraje sau

ziduri inalte de cerdmide nu

avea.

Spaliere inalte de trandafiri albi li roz imprejmuiau palatul Perelii palatului erau lucrali din marmure albl 9i roz incrustat5 cu forme de petale de trandafiri. Despre lrumuselea 9i imperalia Zinei Trandafira se dusese vestea peste leri 9i m{ri. Undeva, departe, tot pe atunci, era $i implr5lia trandafirilor negri Aceaste

imperilie era la mari deptrrttri de imptue{ia Zinei Trandafira. Acolo, departe, trtria un crai frumos, cu fala de culoarea bronzului cules din mare 9i bun la suflet. El era sttrpinul impditrliei trandafirilor negri. Despre imperalia li frumuselea Zinei Trddafira ajunsese vestea pine la el. Tntr-o zi. minal de dorul se o vade. a plecat craiul trandafirilor negri citre imperdlia Zinei Trandafira Si a merc le lungi pine aproape de hJarul ei. Nu putea str se apropie: trandafirii tedeau de straje h gimill Toli ar li strrit cu ghimpii pe el $i l-ar fi ucis. A dat el tlrcoale pe o parte, pe alta, a atteptat, doar, doar s-o vadi si, iatd ctr, intr-o zi, cind Zina Trandafira cobora sc?hile palatului se meargtr la izvorul cu aptr albastrtr 9i cristalini, o vtrzu in toatd frumusetea ei, lminatd de soare, imbrtrcat, in viluri de ptale roze gi albe. pe cap purta o @ronili tot albl

din petale proaspete.

Craiul lrandafirilor negri trestrri. Inima era gaE. gata st-i spargi pieptul qi-l indemna st alerge spre ea, sd-i cadi la picioare sl-i siruie sndaua ei 9i auriti lucrati in formtr de petab. Dar F opri. I$i frlni pornirea. Ar fi ftrcut o faptl greritd; tEndafirii ar fi sirit s-o apere $i el ar fi fost petruns de ghihpii lor plne h slnge. Se relinu, a$adar, Si isi $terse cu mina sudoarea de pe frunte. De emolie $i de uimire amulise. Ba il cuprinse, deodata, o tristele adince. OftA atit de tare, ce era cit pe aci

plia, i$i spunea el, prea estg frumoasi Si albtr!) Pdrul Zinei Trandafira era mai frumos in strelucirea soarelui. Era el cum spuneam inaft! chipes, cu pielea de culoara bronzului de - ochi adinci -negri mare. Avea ca sclipirile diamanlelor. Dar prelura Zina Si Trandafira aceste insugiri? Cum sl incere el sufletul ftpturii minunate, cum si-l cercetea daci este bun sau aspru, cald ca ploaia de varl sau uscat ca o piatrb arstr de soare? <Noapte, cind ii dorm florile preferate igi spunea am se ci{iva .. - impt!trla el - Am sdaduc din @i mai frumo$i arbu$ri de trandafiri din mea. pun sd fie sidili chiar ln fala palatului, Iingtr bane aurite betu6 cu petale de nmdafirir Cind o str iasA are sd-i vadtr: dactr o sa-i placi, are si-i ocroteasci in fel qi chip $i i9i vadeschide sufletul in falapetalelornegre; atunci am se-mi dau."u."du"i este o Zin, buni 9i dacl ml va iubi toat?t viata a$a cum o iubesc eu acuh.) Zis 9i fecut.
precum

se se factr auzit. (Nu, niciodattr nu me va

lntors aesi, craiul tilmis vulturul lui alb, cu ciocul putrnic, care ftrcu ii poruncis stipinul: sddi cifiva din @i mai frumosi trandafiri negri in fala palatului Zinei Trandafira.

Cind

lcultr dimineaF, Zina cobori din palat, se arezl pe banca ei aulittr

dintre boschetele de trandafiri $i mingire cu privirea imptrrtrlia inflorite. Dar mare ii fu mirarea cind vezu trandafirii negri, crescu! $i inflorili.

Alerg[ iute spre ei. ea. Crne v-a adus iil imperilia mea, unde - Cit de frumogi sinteli! zise sint numai lrandafiri albi, roz $i ro$ii ? li mingiia cu mina alba $i-i lot inlreba: voi aici, dragii mei? Trandafirii negri se legrnau in - De unde a{i resarit adierca molcomtr a vintului, dar nu rispundeau. La auzul glasului Zinei, trandafirii de pe ptrminturile.ei vorbeau; trandafirii negri nu. ln zada. stirui Zina Trandafira se afle cum au ajuns ei acolo, ce nu pulu afla nimic. Cei mai superati erau trandafirii albi, care str5juiau palatul. <Cum am putut dormi atit de greu?D igi ziceau ei. Ba unul, mai is1et, adeuge: De unde se fi raserit trandafirii ditia negri tocmai in fala palatului stipinei noastre? Ce stali $i so$otili a$a, frumo$ilor? se auzi atunci glasul Zinei. Ce v-a!i - atit petalele? infoiat Ve intrebali cum au ajuns trandafirii negri la noi in imptrrAte? Noaptea i-a adus, ce daci era ziul $tiali si voi cine i-a pus aicr.Nu va fura somnul! Zina Trandafira nu-Si mai lua ochii de la trandafirii negri. Parce o atregea ceva acolo, und erau resldili. Ba ii ingriji chiar cu mina ei citeva zile, ca sa se simti cit mai bine in imp{rilie. ii mingiia mereu ti igi lesa obrazul alb gi catifelat tot mai aproape de corolele lor intunecate. Trandafirii negri i$i desfaceau petalele respindind un parfum vrejit, amelitor, deosebit de acela al trandafirilor din imperalia ei. O, ce parfuml Simt ctr amelesc! zia ea si i se plrea ca pafumul trandafirilor negri ii fdcea somnul mai dulce si mai adinc. Cind vezurd pe stepina lor indrtrgind cu atita caldura trandafirii negri, cei albi se miniare de-a binelea. lnlr-o zi, linure sfat cum sd scape de ei fi hotbrire ca noaptea, cind Zina va dormi, si-i biciuiasci pina ii vor ucide. Zis Si ftcu1. Pe la jumetatea noplii urmtrtoar, ciliva din @i gdldgio$i $i resftlali teb[rirb asupra trandafirilor negri cu ghimpii 9i le prepadira petalele; apoi fugire
Si se ascunserA.

Dimineala, Zina Trandafira vizu de pe scara palatului cele intimplate. Cine a indrlznit? Cine a lbcut asta? Cine mi-a schilodit scumpii mei trandafiri negri ? se auzi vocea miniate a Zinei.

Alergtr intr-un suflet la ei, ctrzu in genunchi. Trandafirii negri abia suspinau, iar petalole lor zdrenluite ldcremau. Oh! Numai voi, trandafirilor albi! Lasd cd ve invtr! eu minte. O se vorbesc cu muma ploilor se nu va mai adape. Sb murili de sete. Am sI vorbesc cu soarele se va ardA petalele li cu vintul sA vtr smulgi toii ghimpii. In jur totul amulise. Nu se mai auzea nici un fognet. Citeva zile a plins Zina Trandafira pentru durerea trandafirilor negi. I-a scos apoi din grtrdintr $i i-a dus in palat. I-a stropit cu api fermecate adustr de muma ploilor de dincolo de norii albi. Vulturul alb didu de veste craiului despre ele intimplate. Acesta, auzind cele povestite de trimisul stru, fu miscat pine h hcrimi, dar nu se hse doborit de emolie, ci porni la fapte. Cum sta zina ti plingea, mingiind trandafirii negri, vtrzu deodattr ca deasup.a palatului ei coboare ufl stol de vulturi albi purtind in ciocurile lor puternice ghirlande de t.andafiri negri-violet, cu petale catifelate 9i parfum imb5tetor. Ce minune vad ? gldsui ea. Ce bucurie mi-ali fdcut voi, vulturilor? Cine - trimis? Hai, spuneli! De unde venili? v-a Un vultur alb, cel mai adtos, se inlalitd zinei Trandafira, ldcu o pleciciune, adunindu-si cu o mi$care u$oare aripile lui putemice $i prinse a glAsui:

Ctaiul

Venim de departe! nosttu, poate.

ht doruri se zbate;
Chipul tdu

$i le trca
Leghii

li-l stie solie. sfrdbate, Vdind de depatte, In genunchi sd-li &dd. Cit ii etli de drugd!

Meryu-i legdnat,

Pdtul lui bogat lyi vea doar noroc.

Odiasd sd Jii,

fn douA impddlii.
Trundalitii negti

in dar

1i-am adus,

Din impdfilia
Craiului supus.

mulu in sufletul ei alb ca peEla trandafirilor:

Dupe cele auzite, Zina Trandafira cump[ni si rosti ctrtre vultur. cu bucurie

Ce gtdie$ti tu, vuhu. Ce din zarc vii,

ln doud ihpdrdlii?

ytei sd Jiu ctdiasd

gi la

Craiului cel Jalnic suflet bun

. .

Ai lui tmdajii
La piept mi_i adun, Ard de dot sd rind pe otipi de vultut
Capul sd
Cu Jaya-n lumind ,i-l culce pe peale moi,

Sd

O inpdrdlie Jim amindoi.

Solia wlturilor plece de indattr spre impdrifia tnndafirilor negri $i dus craiului vestea primittr de la Zi^a Trand^frra. Craiul se pregtrti d nunt?t $i iti grti frumos implrifia. La rlodul ei, Zlna Trmdafira F pregtrtea cu infrigurare sl itrtlmpine frumosul crai din impddtia trandafirilor negri, care o lndrtrgise atlt de mult li mingiia cu duio$ie trandafirii negri trimiti de el itrdar, agezindu-i lingi trandafirii ei aibi. Multi crai rivrcau si o ia de solie, dar pe ea n-o atrrgea nici unul. Singurul care li fu drag, doar cind auzi de el, a fost craiul din impirtrla trandafirilor
negri.

Cind trandafirii albi vezu.i @le intimplate, $i ce sgpina lor i$i alesese d sol pe craiul din implrilia trandafirilor negri, @i care sevirlised fapta aceea uritd, sliqiind cu ghimpii lor trandafirii negri, venirtr ln faF Zinei Trondafira, cujetalele plecate, 9i-qi erurl iertare, spunind cl nu vor mai gregi liciodati.

Zina

ii

asculttr Si

ii

ierte.

Intr-o zi de duminice senind, purtat pe aripi de vulturi, craiul din impdrelia tra-ndafirilor negri se infelila in faF Zinei Trandafira. Imbrecale in rochie albe de pelale. linind la piept un boboc de rrandafir negru, Zina Trandafira attepta neribditoare p scerile palatului. Craiul fu adus de vulturi chiar in fala ei. PiSi sprinten pe treapg. pe trupul bronzat purta o pelerinl din petale negre de trandafir; marginile erau brodate cu mergtrritare albe.

Se infili9d zinei, 9i-i prinse pe cap vilul de mireasl, adus de vulturii lur si rupt din inelUmile norilor celor mai albi. . Fii bine venit, crai din impedlia trandafirilor negri gi ales al meu! Zind Trandafira, de azi imi eiti solie! grei craiul. Zina privea la infiliqarea lui frumoasi $i inima ii selta de bucurie gi fericire. Craiul era parctr 9i mai fericit; nu-9i mai lua ochii de la zine, parci si nu

i-o fure

cineva.

Nunta a durat trei zile.

Dupd nuntl, Zina Trandafira gi Craiul au ales ca loc de viald implrilia trandafiriloralbi, iarmuma ploilor, care avea puteri vr4ite, a mutatmai aproape impArAlia craiului cu trandafiri negri gi, unind-o cu implrtrlia trandafirilor
albi. a licul din doua una srngure De atunci, trandafirii negri 9i cei albi au trAit laolalttr. S-au amestecat gi au trait lericili impreudA. Nu s-au mai certat li nu s-au mai pismuit. Craiul gi Zina Trandafira au trlit fericili ani mulli si poate mai treiau si azi, dacd mai erau imperalir de lrandafiri.

POETUL $I CRAIASA

DIN TARA GHETARILOR

lntr-un strtuc din Oltenia tdia o fmilie de oameni gospodari fi totdeauna preocupali de @i trci copii ai lor, un b6i(el pe @re il chema Ion, il mlngiiau Nulu, $i doue fetite. Atit mama cit qi tatal @piilor erau oamni ompltali la vorbtr 9i la faptl $i, prin viata lor de fi@are zi, clttigau re$pwtul $i stima sitenilor. Tattrl se indeletni@ cu treburile gospoddriei, dar @i lua parte $i la condu@rea treburilor din et. Dorea @ totul s, meargi bine, si fie mul-

lmiii
ce

fi ln @ privelte edutia copiilor. Fi@ fea ti adu@a in castr ctrli buoe, scrise de certurui vestili, pentru ca @i trci @pii ai sIi sl inceapd si inielegi mercul lucrurilor. Cele doutr fete mergeau la qoall gi mm nu uita sd le hvele $i trburile gospodirerti se b princll bine in viati..(Ce, cine $rie? poti fi tu om mare, fmeii sau blrlpgzie m, dar sl nu ttii sd-(i faci un @i, si-ti fierbi un ou, este prea de tot!> h iel pe biiat, 9i desi era el @i mic @ virstd, nul ierta. Mama lor era o femeie nu jrea inalti, subtirici, cu hasdturi f.umoae, cu ochi ca nurele piduii. Veqnic m ocuparl. De dimin@tl pini sara trebtrluia. Despre vredniiia ei vorbq tot sarul. Voi vrmea cind opiii teminartr clasele primare ln comuni. Badea Vasile, ca a9a li spuneau sltenii, avea el gindui mari cu @piii sii. Vroia str-i faci omeni ie ispmvd. Pe fete vroia str le facd profesode, str duct ,tiinl4 strtrmo$ilor sdi @i departe. Dar pe biiat vroia el s!-l factr judecitor, ori dodor. zi@a el ctr, daci baiat, va invdla ttiinta dreptitii Si, ferl indoialtr, ci va judce dupi lege gi dupi sufletul lui bun. Luma va avea mai pugin de suferit. A9a gbde Bidea

sdtenii. Era tare prieput. Avea el nitte principii ale lui

prin Vasile cu lntelepciunea s, Fiindci ltr satul in care locuia $i mai departe rol rinulul. oamenii aveau de suferit mu]t din pricina uor nedrepttrli pe @re cei avuli' judtr ei seraci dintre nelnlelegerile 9i se le fh@u cei care lrebuia Ftr@u @ fe@au judecbtorii 9i avocalii $i dreptatea o dideau tot @lui bogat' judecitor pe fiul Se nai ginda iadea Vasile ctr, dace nu va putea strl factr slu, barqi doctor, ctr tare aveau de sufelit oamenii din pricina bolilor 9i mulli * mi pripideau de tineri. Dar socoteala din tirg nu se potrivette cu @ de aesi. ilanul lui Badea Vasile a fost in parte inf{ptuil. ele doua fete au umal el' sfatul lui $i mindoutr au ajuns profesoare. Apoi le-a marilat a$ cum dorea tot in aelasi iudet. Felele lnve{au @piii din ele ce ele inve{asertr' gindi ar trebui ca Vasile La cda pe;ntesca rlmse Nulu lntr-o zi Badea parinte despre viisd stea de vorbl cu foiorul siu, str-i spuntr ce gindea el ca

torul lui.

zis si fecul. ll cheme la el. Era intr-o $are de august Bdiatul teminase cele oatru cloe in comuna Si trebuia sa mearga la gcoala in alta parte' la oras' Nulule. fiule. iau de e team chmat. zi* EtAl Pine acum nu am sht @le de vorbtrrcrios amindoi, dar a venit vtmea: te-ai facut marc, ai teminat Datru clase. aici in comune. Va lrebui sb mergi in alt' parte. sa inveti Obligaqi Va trebui iiit" ut. uo. n acum si mai mari. Noi avem destule greuteti aga sd lnv(i in aga fel incit sd ne mindrim cu tine. Nutu, re era foarte atent la @le spuse de tatil stru, ii rispunse, cu supunere

li

respet: iine, tatl, aqa voi face. Dumneata gtii ci-mi place invIlitura ti nu me - lipsi de ea, aga cum nu mi pot lipsi de aer. Intr-adevtrr' Nutu era un elev por ioarte silitor. Totdeauna era numai in fruntea elevilor, stlilu@a prin inviFturl $i prin felul lui de comportare. Ptrrinlii se miodreau cu el Profesorii it iuteau, ae$ tn tcoab erau copii de oameni bogali, dar gabgioti, obrenici era o ti Ftrrl silinti la lnvititurd. Aeltia il mai pismuiau. Nulu din copilirie jurul lui iire ttrcuti. Avea ua spirit ptrtrunzltor' Simlea tot ce rc intlmpli in Clnd nu inlelegea @v; din cele inconjuritoare, sta @duri lntregi $ se gind@' Alerga apoi la cirlile aduw de tatil lui, rau intreba profesorul de limba romane de @rc s simtea mai apropiat Badea Vasile, auind rtrspunsul fiului siu, nu mai putu de bucurie Merre pintr la @pit cu vorba si-i spurc feciorului stru planurile, cu privirc la invtrttr' turi. crm ci a. vrea strl vadtr judecitor ori medic. Deti Nulu era inci un copil lue @ toati sriozitatea vorble tatllui sdu $i respMse resp@tuos 9i cu toate
rtrspunderea: Tattr, lmi voi da toate silinta ca str-ti indeplinesc voia, dar inima me mi spre alte Stiinte. Gindurile mele al@rgE depafre prin tot univefiul $i itrdmni re opre$e desori tomai sus, la steaua polare.

cel caracteria. li

Cind auzi Badea Vasile rispunsul fiului siu, gindi putitr Si, cu lnlelepciunea
respunse:

Fiule, spune-mi, tati, vrei sl te faci astronom? Se gindea el asta e bine.

ci

poate

9i

grije plrinteasca:

plac florile, imi plac din cind slnt in plinl floare, imi pla@ cintecul pdalrilor ti mumurul izvoarelor, clipiocitul apei cde t!e prin fudul gredinii noastre. Toate lmi plac, tatl: stelele noplii, luna cu argintul di, tot e ne lnconjoari. lmi plac oamenii buni, iar pe cei rtri ii oolesc li mtr lntristeaztr. Bad@ Vasile adculta, surprins, toate explozia de vorbe frmoase ale fiului siu; nu-l mai auzise niciodatd vorbind astfel. Ce str-i rtrspundi, cu sil dojeneasce? Nu s poate. Slia el. bArrlnul, ce fiul stru avea o fire rensibile! ll intreba cu vo@a lui domoali, re venea parctr din adincul sufletului, inviluig de

Nicidffi, tatr, cu totul altceva. anume, fiule? -Ce Tat6, str ml asculti Si se nu mi @rti. - Te ascult, fiule. - Imi place Stiinfa literelor, vorbirea frumoasA. lmi cimpiile, imi plac merii nottri glidin6,

Dar @ vrei tu si inveli, copilul meu? Vtrd alt@va decit gindeam eu.

ci in pul tiu

este cu totul

Apoi trcu, alteptind rtspunsul. Nu gtiu, tat6. In primul rind am str Invll de toate, fiindci imi pla@ mult - do.esc se qi apoi te multuesc ti pe tine gi pe mma, gtiu doar atlt ci imi plae
scriu despre toate cite fi.am spus. lmi vine str aftern vorbele @le mai frumoase despre toate, despre voi toti, despre tine, despre mama. Tat?ll nu mai zise nimic. Se duiri el, c, liul lui avea alte inclina[ii, qrqi sili$luiau in utrgherele sulletului. l$i ascmse umbra de tristete, cu m zlmbt er seltrsa duios ln collul buzelo!. 11 mlnglie trecindu-ti mlna prin plrul lui negru,
se

ii-i ziw, oftindi Vid ct ln capul t iu este un univers lntreg, fiul meu; mi-m pus lldejdi sl te fac iudecitor ori doctor, dar daci inima g cugetul te lndemne h atteva, e sA fac eu?! Orie Stiinlt este mdreaF dace Stii str o preluiesti $i sl o slujegti q credinF. Se apleci spre Nulu 9i-l s6ruti. Apoi conlinui: Voi munci cum oi putea, voi fa cu oi gti li te"oi himite sI lnveti ca str _.fii
de folos lie $i omenilor.
De atunci Nufu a fost trimis 1a Foaltr, departe, la orat. Vacanlele le petr@a pdrialii pe care li iuba atlt de mult Si ctrrora ctruta si le aduci numi multmiri. Vara, duptr @ temina de citit, fiind ln va@n{i, ajuta tatilui stru la @sit cu

de lu@ml pntru vite, apoi o strhgea si o fica cipile. Duptr @ temind toate treburile, toti trei sttrteau la masi la umbra bitrinu-

lui nuc din fata casei. Mama ii altepta o piine cald6 si pui fript, linut pe auptor cun ptia ci-i plaa fiului i. Nu lipseau nici merele coapte, @re erau slibiciune lui Nulu. Nici strugurii aduti de Badea Vsile, care era tate fericit cb fiul stru era primul la inviltrturi. Tomna, clnd plecau cocorii, cind plsfuil cihtoare ptrriwau meleagurile cu infrigurarea depirthrii $ a nsunoscutului d peste zLri, un val de tristele se a$temea peste inima lui Badea Vasile si a sotiei lui. Era vremea cind Nulu pleca din nou la gcoald, departe de case. Ac@ati tristele simlea ti Nulu cind s deperla de case 5i de perintii sai. Dai in fisre an toate va@nJele le petre@a llnga pbrinli, pe meleagurile unde se nlscurc, unde copiliris, lingi merii din fundul gridinii' unde sta ore in 9ir gi privea la florile alb-roz. Dimineala, florile se inviorau 9i trezitc de soare. din bobocul verdelui crud, se lasau ugor petalele, pulin aite pulin, pina cind floarea ajunga ln plinaatea ei. Atunci ln gindul lui Nulu se urreau volbe frumoase despre acest flori gingaF. Glndurile sale cintau parctr li impleteau balada merilor lnfloriti:

qmetii
$i

mei, dragii mei meil, coPdcel Pe cind mergeam De voi in taind md lineam' $i ctte Jlori ali asternut Pe al meu cre;tet! Este mult
De-atunceo. este mult

parci goptind cu pomii, doar pentru ei. Merii i$i apleeu crengile incar@te de floare $i de parfum, ll mingiiau 9i i9i adiau petalele in vint' Nutu avea acum douizeci de ani. Trecuse la anii de invblituri superioartr' Era student. Dar nu la drept sau la medicind, la liter. Acolo l-a indemnat inima. Se ocupa cu studierea graiului strebun. Badea Vasile n-a mai zis nimic despre planurile lui. Era acum mindru de fiul siu, mai ales cA toli de prin imprejurimi auzisere despre frumuselea vorbirii sale. Trimit dupi el ti-l invita la serbiri ca str le faci mai frumoase. Nutu era rugat sA le vorbeascd sau sl le citeasca ata cum numai el $tia. $i nu s llsa prea mult rugat, Cu intelepciunea omului drept gi cinstit, cu ltiinta omului cult $i talentat, lncepea molcom s5 le vorbeasci sau sA le aitea$tr din scrierile lui frumoase. Apoi, w lnsuflelira caldi are vibm duios pe fiecare cuvint fhclndu-l mai frumos le citea versuri' Toti ascultau !i cautau s6 pltrunda seNul vorbirii sle. Cele mai frumoase vorb erau insiruite ca nigte perle, care nu trseau numai prin fata ochilor, ci li se intiptrrcau adinc. Despre poemul vielii lui de copil, desprc satul lui natal, despre cite a vtrzut 9i cunoscut cit a umblat la invtrltrtud' despre toate Nutu
se

trzea

au auzit sdtenii din guralui qi toti care veneau la serberile sau adunerile populare unde era el chemat il laudau.

Vorba lui parce era vrejite, cuvintul suna altfel. Fetele oamenilor gospodari ceutind si-i iasd in cale, dar nici una nu era pe misura lui. La serberi il ascultau ca vrijite cind recita din scrierile lui. Gindurile lui insl nu se opreau niciodattr, alergau pretutindeni; nu se opreau d@it pentru pu(in timp asupra unei fiinle sau asupra unei flori. El era vegnic in ciutare. Cont*rjiu cu gindul ti cu ochiul la omul pe care il vroia deshvirgit, aga cum gindea qi cum dorea el. Dar @stea toate nu se puteau lnleptui la o dodnttr a lui. A_venit instr wemea cind Nulu trebui str se desparte de pirinli p o perioade mai lungtr. De cum termini universitatea i se daau o slujUa pe masura.iregitirii lui, unde se ocupa tot cu studierea vorbirii, tocmai acoio unde se.tip'i.esc ctrrfile pentru cei tineri $i penhu @pii. Dar, o date pe an mecar, se intorm la ptrrinlii lui, la surori, $i colinda plaiurile, impreunl cu ciinele sdu de vinetoare, @re abia il a$tepta. AlerSa duptr p.epeli{e, apoi, ca atunci cind era copil, se azvirleain valurile apei urmatdeclinele lui Bobi. Cind vena el era numai veselie in cuilea si in casa betrinilor sai parinli. Asa au mers lucrurile pini cind. intr-o zi de vare. cind se afla acasa li $edeau roli lrei la masa, ut;l li zise: Nulule, tattr, ai doutrci 9i qase de ani; nici o lati nu vdd sili phci, nici pe-aici 9i nici pe-acoto... ce nu ne-ai spus nici o vorbi nici mie. ni"i mai"eli. Fa[a fldceului. bronlata. se l]cu rosie-aremie. Un Timbet strengeresc se ivi . in collul gurii. Parce vroia sA respundi, parce se codea. Beirinui il luase pe npustr masd, cum s-ar spune. Aceasttr vorbe de grijtr pirinteastr a bunului sAu_tat[ il surprinse. Ochii fremtrtatori 9i adinci ca doui diamante tregre i se opriri asupra taglui seu Si continua str zlmbeasci stingaci, a$a cum 6cea 9i cind era copil. .- O, hte, mai am vremel Si mireasi nu-i prea greu sd_mi gesesc. Gindurile mele rescolesc pdmintul gi universul, dar soaltr nu mi_am aflat fiindce doresc una dupA asemanarea gindului meu frumos gi curat. Bine, fiule, lie cum zici. Mai ai incl timp, da! nu prea mult, fiindcl noi sintem btrtini si barem sa inchidem ochii ihpicali ce egti cu rostui tiu. Totul * sftrgi apoi cu voie bunl. Nutu plectr din nou gi lipsi o vreme mai indelungatt. Ginduille lui Du poposeau prea mult intr-un loc. Acolo in oB$ul l mare cu forfot[ $i zgomot mult, in clmerula lui din virful unei case maii, in.re pe timpuri locuiau niqte oameni bogafi, visa la via{a lui fericite de @pil, la gnja ptrrioteasci pe care i-au pufiat-o pirinlii pe care ii iubea atit de mult. Aium nu avea pe nimeni, era singur, intr-un oras atit de mare. Nici o rude. nici un prielen de-ajuns de cunoscur. sa te poli bizui pe el in inrregime. Desigur. talal
se lineau dupd el,