DIRECTII SI ORIENTRI PUBLICISTICE DUP ADOPTAREA CONSTITUTIEI DUP 1866

Dupa ce, in 1862, se votase prima Lege a presei, articolul 24 din Constitutie venea sa consolideze pozitia
ziaristilor romani carora li se garanta libertatea de exprimare, o data cu raspunderea pentru cuvantul tiparit. In acest cadru
sfarsitul de secol a fost marcat de o eflorescenta benefica a ziarelor, revistelor, altor publicatii orientate in mai multe
directii tematice, despre care noi am consemnat in capitolul precedent. In afara unor publicatii de certa individualitate
asupra carora am insistat, gen ,,Convorbiri literare'', incercam aici, intr-o schita finala a configuratiei presei romane de la
finele secolului trecut sa delimitam orientarile acesteia in functie de diferitele coloraturi tematice, conservatoare, liberale,
independente, stiintifice, literare, culturale.

Intre ziarele puternic infuzate politic mentionam ,,Timpul'' (1876-1884, personalizat de stralucita profesionalitate
a lui M. Eminescu), ,,Romanul'' (1857-1903, in polemica acerba cu ,,Timpul''), ,,Adevarul'' (1888, ziar antidinastic), aflat in
dispute cu ,,Lupta'', publicatie editata de Gh. Panu, ,,Universul'', cotidianul lui Luigi Cazzavillan, conectat la conditii de
imprimare si de difuzare moderne (rotativa, servicii telegrafice directe), un precursor al presei de marca industriala.

Acestor publicatii li s-au opus o serie de gazete 848e49i editate de scriitori-gazetari cunoscuti, astfel: Cezar
Bolliac a scos ,,Trompeta Carpatilor'' (1866-1876), B.P. Hasdeu, ,,Traian'' si ,,Satyrul'' (1866), I.L. Caragiale, ,,Moftul
roman'' (1893), Anton Bacalbasa, ,,Mos Teaca'' (1895).

Un al treilea gurp de publicatii isi orientasera programele catre stiinta, literatura, folclor si lingvistica si intre ele
retinem: ,,Columna lui Traian'' (1870), ,,Revista noua'' (1888), ,,Arhiva societatii stiintifice si literare'' (1989), ,,Viata''
(1893), ,,Vatra'' (1894), aceasta din urma avandu-i ca editori pe I.L. Caragiale, I. Slavici si G. Cosbuc.

Dupa cum ,,Dacia literara'', de la 1840, chemase scriitorii din toate tinuturile tarii sa se uneasca in a crea o
literatura ,,de duh national'', inspirata din istorie, peisagistica si folclor, tot asa si ,,Vatra'' sibiana se dorea o punte a
unitatii romanilor, pe ale carei trepte sa se afirme specificul national, intr-un moment marcat de miscarea
,,memorandista''. In consens si cu traditie fata de ,,Vatra'', revista lui Iosif Vulcan, ,,Familia'', in paginile careia debutase
cu ,,De-as avea'' viitorul mare poet M. Eminescu, contribuise substantial la promovarea valorilor nationale, intalnindu-i in
paginile ei pe G. Cosbuc, O. Goga, Ilarie Chendi, Emil Isac, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, B.P. Hasdeu, A. Macedonski, A.
Vlahuta, S.O. Iosif, I. Agarbiceanu. Tot in Transilvania mai aparusera: ,,Concordia'' (Pesta, 1861), ,,Albina'' (Viena, 1866),
,,Federatiunea'' (Pesta, 1868), ,,Transilvania'' (Brasov, 1868). In partea de vest a tarii aparusera ,,Gazeta poporului''
(Timisoara, 1885), ziar care se adresa intelectualilor de la sate, invatatori si preoti, ,,Luminatorul'' (Timisoara, 1880),
agajat in lupta pentru drepturile romanilor din Imperiul Austro-Ungar, ,,Dreptatea'' (continuatoare a ,,Luminatoriului''), a
carei deviza era ,,solidaritate nationala''.

VI,1. Presa socialista si muncitoreasca

Cadrul social-politic si istoric in care se iveste presa socialista si muncitoreasca este in stransa relatie cu
testamentul anului revolutionar 1848, care jalonase drumul unor prefaceri sociale structurale, anticipind idealurile
fundamentale ale poporului roman. Declansata ca rezultat al ascutirii contradictiilor din perioada de trecere de la feudalism
la capitalism, revolutia romana, al carei suflet fusese Nicolae Balcescu, n-a purtat amprenta efemeritatii si a hazardului, a
ocaziei oferite de fenomenul pasoptist revolutionar din Europa. ,,Cauza ei - subliniase insusi N. Balcescu - se pierde in
negura veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinte si lucrare a poporului roman asupra lui
insuti''1.

Produs al evolutiei istorice a societatii romanesti, oglinda a realitatilor din Principatele Romane, revolutia de la
1848 desi inabusita de puterile feudale absolutiste - cele trei imperii, otoman, tarist, habsburgic -, raspunsese prezentului,
avea sa raspunda si viitorului. O serie de revolutionari si publicisti pasoptisti - N. Balcescu, I.H. Radulescu, C. Bolliac, C.A.
Rosetti, I. Ionescu de la Brad, Petru Poni, I. Negulici - sunt prezenti in cercurile europene progresiste, la Paris, Londra,
Triest, Viena, Berlin, Bruxelles, unde vin in contact cu conceptii radicale, general-democratice si social utopice, socialist-
mic-burgheze, anarhice si socialist-marxiste.

Gravele probleme economice si social-politice care solicita raspunsuri in legatura cu realizarea societatii
romanesti moderne imprima celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea noi trasaturi. Directia pe care o urmeaza este
trasata de un puternic spirit scientist conectat la filozofia materialista a lui Vasile Conta. Treptele deceniilor sapte si opt,
sunt treptele ivirii gazetelor socialiste si ale infiintarii asociatiilor muncitorilor, ale constituirii cercurilor socialiste si
diferitelor asociatii de intr-ajutorare. Inceputurile de modernizare a economiei nationale, in directia dezvoltarii capitaliste a
industriei, determina aparitia clasei muncitoare. Pe un alt plan, ca rezultat al actiunilor de protest taranesti clasele
dominante accepta reforma agrara din 1864, prin care se desfiinteaza relatiile dominant feudale, creindu-se cai de
patrundere in agricultura a relatiilor de tip precapitalist.

Pe plan suprastructural, infiintarea unor institutii de cultura, invatamant, societati literare, publicatii cotidiene sau
periodice cu orientari ideologice, politice, filozofice opuse genereaza una din cele mai acerbe lupte din istoria gandirii
romanesti. In Iasi, cele doua directii politice, ideologice si estetice - ,,junimismul'' si ,,gherismul'' - prilejuiesc confruntari
de anvergura, din care cultura, literatura romana si publicistica in general se impregneaza cu elemente solide noi, fie prin
contributia de prima mana a marilor clasici - Eminescu, Caragiale, Cosbuc, Slavici, Delavrancea - fie prin noutatea
mesajului unor carturari, lingvisti, gazetari si scriitori, ca cei de la ,,Contemporanul''. Socialistii ieseni, dimpreuna cu ceilalti
militanti din centre ca Bucuresti, Ploiesti, Galati, Craiova sau Braila, includ in programele lor obiective ,,pasoptiste'', dandu-
le un continut general-democratic si revolutionar. Problema agrara, independenta, democratizarea presei, libertatea
intrunirilor, drepturi civico-politice, votul universal, organizarea invatamantului, instructia cultural-stiintifica - iata sumar
enuntate obiectivele presei din aceasta etapa.

Jurnalistii erau de orientari diferite: adepti ai proudhonismului, marxismului, Internationalei I si Comunei din Paris
si ai cercurilor socialiste secrete. Unii dintre ei - V. Conta, Gh. Panu, M. Rosetti, Zamfir C. Arbore, D. Rosetti-Tescanu - au
aderat plenar la principiile Internationalei I, au contribuit la popularizarea tezelor socialismului stiintific. Din esantionul
celor care incep sa propage idei socialiste in tara noastra fac parte Nicolae Codreanu, Eugen Lupu, V.Gh. Manicea, Gh.
Spiroiu, C. Dobrogeanu-Gherea, Gh. si Ioan Nadejde, Sofia Nadejde, Paul Scorteanu, Zamfir Arbore-Ralli, Th. Sperantia, C.
Mille, Anton Bacalbasa. Fazele succesive de organizare profesionala a muncitorimii romane se caracterizeaza, initial, prin
asociatii de intr-ajutorare (Asociatia lucratorilor tipografi din Bucuresti - 1868, Asociatia generala a lucratorilor din
Romania - 1872), prin infiintarea unor gazete care sa sustina interesele proletariatului in curs de formare (,,Tipograful
roman'' - 1865, ,,Analele tipografice'' - 1869, ,,Uvrierul'', ,,Lucratorul roman'' - 1972). O suita de greve antreneaza in lupta
primele detasamente muncitoresti, in special din ramura constructiilor de cai ferate (Bucuresti-Giurgiu, Simeria-Petrosani -
1868), din porturi (Galati - 1872) din tipografii (Bucuresti - 1873), din mine (Valea Jiului - 1875).

O data cu inceputul deceniului al noualea procesul clarificarii ideologice se accelereaza prin preocuparile lui C.
Dobrogeanu-Gherea pentru problemele socialismului stiintific, care in 1880 pune bazele revistei ,,Romania viitoare''.
Incercarea nu reprezinta decit un prim pas neconcludent pentru ca singurul numar care aparuse din ,,Romania viitoare'' nu
era suficient pentru limpezirea multitudinii de probleme ce reclamau trecerea miscarii socialiste din Romania pe pozitiile
socialismului stiintific. Patrunderea marxismului este posibila in momentul traducerii unor lucrari din Marx, Engels si
Lafargue in revistele si publicatiile socialiste care au urmat: ,,Contemporanul'' (1881-1891), ,,Emanciparea'' (1883),
,,Drepturile omului'' (1885; 1888-1889), ,,Revista sociala'' (1884-1887), ,,Munca'' (1890-1894), ,,Literatura si stiinta''
(1893-1894), ,,Critica sociala'' (1893-1894), ,,Evenimentul literar'' (1894), ,,Lumea noua'' (1894-1900). In paginile
acestor gazete C.D. Gherea, dupa ce ii citise pe Spinoza, Goethe, intreaga filozofie moderna, la fel filozofia clasica
germanica, se oprise la studiul operelor lui Marx.

Tinerii gazetari in formare trec de la Spencer si Bchner la Manifestul Partidului Comunist, deschizand atacul
impotriva evolutionismului metafizic. Ei citeau sub semnatura lui Gherea, in rastimp de aproape un deceniu, articole si
studii definite prin insesi titlurile lor: Karl Marx si economistii nostri (1884), Ce vor socialistii romani? (1885-1886), Robia si
socialismul (1884-1886), Anarhia cugetarii (1892), Conceptia materialista a istoriei (1892), Tactica liberala (1892).

Orizontul lor publicistic se completeaza intr-o mare masura si prin scrierile filozofului Vasile Conta. Considerind ca
lumea este de natura materiala iar psihicul este un produs al materiei superior organizate, o functiune a creierului, Vasile
Conta afirma permanenta metamorfozare a lumii materiale. Dar elementele dialectice cuprinse in lucrarile sale sunt
minoritare fata de caracterul lor, in general, mecanicist si fata de limitele gandirii in unele compartimente, cum ar fi
determinismul social.

VI, 2. ,,Contemporanul'', o publicatie distincta

Momentul in care isi face loc in presa ,,Contemporanul'' (redactor-sef - Ioan Nadejde) - avand la nici doi ani de la
aparitie un tiraj de 4.500 de exemplare - este favorabil afirmarii ideilor socialismului stiintific. Se parcurge acum, in al
noualea deceniu, drumul delimitarii socialismului stiintific de socialismul utopic, se separa din ce in ce mai mult curentele
ideologice de natura mic-burgheza, lassalleana, proudhonista, anarhista de ideile filozofiei marxiste. ,,Contemporanul'' se
antreneaza in obiective publicistice majore. Ultimele decenii ale veacului trecut se caracterizeaza prin dezvoltarea unui
puternic spirit scientist. Ideile pozitiviste din stiintele naturii patrund in ramurile umaniste. Cum se repercuteaza aceasta
avalansa stiintifica, ne-o demonstreaza o serie de curente literare din Occident care isi taie vad si la noi: de pilda,
naturalismul. Emil Zola a incercat sa realizeze in ciclu Les Rougon Macqart (20 de romane) o fresca a societatii franceze in
timpul cleui de-al II-lea imperiu, sa creioneze fizionomii social-umane si sa aduca imagini noi in literatura. Citit si tradus de
gazetarii grupati in jurul revistei ,,Contemporanul'', Zola este repede receptat si raspandit. De fapt, jurnalistii ieseni
intelegeau prin naturalism realism si, in foarte multe privinte, realism critic. Paralel cu influenta literaturii franceze
naturaliste, scrierile in proza ale lui C. Mille, Sofia Nadejde, Victor Crasescu etc. sunt inraurite si de literatura umanitarist-
democratica rusa a lui Tolstoi, Dostoievski, Nekrasov, Turgheniev, Ostrovski, Gogol, parte din ei tradusi sau recenzati in
,,Contemporanul''. Simultan cu asemenea activitati, ,,Contemporanul'', prin contributia studiilor critice ale lui Gherea in
special, aduce in discutie publica valoarea operei poetice eminesciene, recepteaza marile valori ale literaturii noastre
clasice, I.L. Caragiale, G. Cosbuc, V. Alecsandri etc. In acelasi demers literar, revista ieseana a publicat folclor propriu-zis
si a incercat sa explice importanta lui in literatura nationala.

Propunandu-si sa aprofundeze complicata problema a eliberarii femeii muncitoare din numeroasele verigi care o
incercuiau intr-un tiranic tarc social, de absoluta inferioritate civica, economica si politica, fecunda publicista de la
,,Contemporanul'' Sofia Nadejde isi ordoneaza directiile de lupta intr-un conglomerat de fapte, pledoarii, argumente, cu
sau fara prea mare putere analitica, vadind inclinatia publicistei de a valorifica la maximum lecturile parcurse din A. Babel,
Darwin, Stuart Mill, H. Spencer, Letourneau, Manouvrier. In articolele pe care le semneaza in primii ani de existenta a
revistei ,,Contemporanul'', Sofia Nadejde tatoneaza cauzele inrobirii femeii in labirintul limitat al familiei sau al obiceiurilor
stravechi care privilegiaza barbatii. Stradaniile gazeterei militante de a-si decanta ideile, sentimentele si gandurile si de a
cauta mereu solutii superioare, sunt marcate de contradictii foarte apropiate in timp. Pe de o parte, ea recomanda
emanciparea prin educatie, pe de alta, ia atitudine taioasa, temerara, impotriva teoreticienilor, care respingeau
emanciparea femeii pe calea votului sau prin alte mijloace. Publicista lupta si impotriva misticismului 2. Alaturi de
publicatiile ,,Emanciparea'', ,,Revista sociala'', ,,Drepturile omului'', ,,Muncitorul'', ,,Clacasul'', ,,Revolta'', ,,Munca'' si
altele, ,,Contemporanul'' a constituit una dintre publicatiile distincte ale presei.

Un alt publicist activ al acestei perioade este Raicu Ionescu-Rion, care combate multe teorii anacronice.
Referindu-se la strigatul anarhistilor, ,,libertatea absoluta'', Rion arata ce inseamna acest strigat: ,,Sa lucrezi cat ii vrea, sa
mananci iar cat ii vrea si sa faci ce ti-o placea si nimenea sa n-aiba a-ti zice ceva'' 3. Anarhistii, in frunte cu M.A. Bakunin
(1814-1876), emigrat din Rusia in Germania, Elvetia si Franta, cereau ,,egalizarea'' claselor, dupa un program
,,revolutionar'', denumit pandestructiunea: ,,noi voim nimiciea statelor si bisericilor, cu toate organizarile si legile lor
religioase, politice, juridice, financiare, politienesti, universitare, economice si financiare..4.

Intr-un alt articol, Radicalism si socialism, sunt delimitate programele de actiune ale partidelor radical (burghez
de stanga) si social-democrat (al muncitorilor), sarcina temerara de vreme ce chiar in presa socialista, acum, in 1892-1893
se strecurasera ambiguitati de optica politica intretinute, printre altii, de T. Ardeleanu (Radicalii si socialistii) sau G.
Diamandy (Guvern si opozitie, Anticlericali). Pe un plan asemanator se inscrie atitudinea aceluiasi combatant fata de
organicismul lui Spencer. Cum se stie, dezvoltarea stiintelor naturii in a doua jumatate a secolului al XIX-lea a prilejuit
unor sociologi sa traga concluzii false, cu privire la legi imuabile. Scoala sociologica a lui Spencer se intemeia pe ipoteza
conlucrarii partilor componente ale societatii in scopul realizarii unei unitati, a unui organism perfect. Rion demasca
substratul politic al organicismului lui Spencer in articolul In contra socialismului. Oricata ordine ar putea sa inspire
societatea burgheza prin statuarea unor functii si institutii sociale, nu poate fi contestata lupta de interese, contradictiile
care o submineaza, este de parere Rion. Pe firul acelorasi curajoase opinii polemice, Rion supune criticii o alta scoala
sociologica - darvinismul social - care, in numele principiului luptei pentru existenta, incerca sa permanentizeze in orice
oranduire sociala concurenta, inegalitatile, razboaiele.

Pozitia ideologica a acestui temerar ziarist scutita de limite (care sunt uneori ale epocii sau ale altor militanti de
frunte). Rion constata starea de inapoiere semifeudala a taranimii fata de Apusul Europei, constata ca, decurgand din
situatia ei materiala, constiinta taranimii este ramasa in urma. Si ca solutii remeditoare propune sprijinirea micii proprietati
individuale, ,,arenda pe lungi termene''. Arendarea pamanturile nu ar fi insemnat lichidarea ramasitelor feudale, in
agricultura. De asemenea, conceptiile poporaniste propagate de C. Stere il capteaza, intr-o anume masura, si pe Rion.

VI, 3. Presa si societatile muncitoresti

In ultimii ani ai deceniului al noualea se creeaza numeroase societati muncitoresti si profesionale, pe ramuri de
activitate - curelari, mecanici, tamplari, cizmari etc. Se elaboreaza statute si programe, apar noi cercuri ale muncitorilor si
se inmultesc articolele de profil in coloanele publicatiilor ,,Muncitorul'', ,,Dezrobirea'' si ,,Munca'' dezbateri in cadrul
rubricilor: Cine suntem? Ce voim? Ce tinta avem?

Maturizarea conditiilor pentru desfasurarea miscarii muncitoresti este favorizata de procesul dezvoltarii
proletariatului din fabrici, uzine, intreprinderi. Alaturi de barbati, incep sa lucreze si femei in industria textila, chimica si
petroliera. Conditiile lor de viata si de munca erau dificile. In ziarul ,,Lumea noua'' citim: ,,Lor li se urca chiria (muncitorilor
- n.n.), lor li se scumpesc gazul, lemnele si painea, si, ce este mai ingrozitor, intr-un timp de criza, li se scad salariile'' 5.
Situatia nu este tipica doar pentru muncitorii din Bucuresti. Acelasi destin il au, de pilda, muncitorii ieseni. Pentru a gasi
caile de lupta, in oras se constituie cercuri ale muncitorilor ca prime organizatii cu caracter politic. Apare Clubul
muncitorilor. Socialistii, membri ai cercului sau ai clubului, fac propaganda in periferia Iasului, in Tatarasi si Nicolina,
cartiere in care locuiesc mai mult de 700 de breslasi. Sunt raspandite manifeste, ziare. Propaganda se duce, deopotriva,
printre tarani, Sofia Nadejde amintindu-ne, in aceeasi suita memorialistica din ,,Adevarul'', ca in actiunea pentru darea de
pamant taranilor se ,,adunau mii de iscalituri si se ascundeau petitiile, ca sa nu fie confiscate de politie, in captuseala de la
caciula, in mijlocul unei paini, in captuseala de la cisma'' 6. Propaganda socialista la sate nu indemna insa la forme de
protest radicale; unii dintre militantii din conducerea cercului muncitorilor din Iasi - V.G. Mortun, I. Nadejde - isi exprimau
chiar dezacordul cu lupta revolutionara a taranimii: ,,In manifestul lansat cu ocazia rascoalelor (din 1888 - n.n.) in numele
Cercului muncitorilor din Iasi, desi se recunostea ca taranimea s-a ridicat la lupta manata fiind de nevoi materiale extrem
de grele, se facea totusi apel la liniste, la necesitatea de a renunta la lupta revolutionara si de a actiona pe calea petitiilor
legale'' 7.

Raspunzatoare de racilele sociale care bantuiesc in egala masura orasele, ca si satele Romaniei, de la un hotar la
altul, se fac cele doua partide cu mandat succesiv la putere, cel conservator (Lascar Catargiu) si cel liberal (I.C. Bratianu).
Ele duc o politica antipopulara, slujind prin ,,intelegere'' tacita interesele burghezo-mosierimii romanesti si ale capitalului
strain. Este suficient sa ne amintim de esenta politicii acestor partide apeland la magistrala piesa O scrisoare pierduta a lui
I.L. Caragiale sau la alte scrieri ale aceluiasi (vezi articolul Razesul de la Golesti (L. Catargiu - n.n.) si Mosneanul de la
Florica (I.C. Bratianu - n.n.), apeland, de asemenea, la intreaga presa socialista a vremii care demasca necrutator
fatarnicia, demagogia fiecarui partid in parte, interesele comune ale amandurora. ,,Cine sunt liberalii, cine sunt
conservatorii? - scrie un redactor al ziarului ,,Drepturile omului''. Deosebirea totala sta numai in persoane, care isi
schimba caracterul imediat ce telul este atins. Veniti la putere, demagogii de ieri (liberalii - n.n.) se facura si ei tot atat de
reactionari ca si aceia pe care cu atata foc ii combateau ieri'' 7. Sau iata ce ,,valoare'' atribuie Anton Bacalbasa politicienilor
care se perindau in parlament: ,,Se va alege X sau Y, liberal sau conservator, pentru omul care-i cunoaste pe toti aceasta
alegere este perfect indiferenta. X sau Y nu reprezinta decat un hoit mai mult pe un scaun din Parlament'' 9.

Perioada in care politicienii condusi de L. Catargiu lanseaza ,,marea guvernare conservatoare'', aparent stabila -
pentru ca guvernele formate de partidul conservator in anii 1891-1895 au o baza sociala extrem de ingusta, promoveaza o
politica indreptata impotriva oricaror masuri care sa corespunda propasirii economico-sociale a tarii - este totodata
perioada luptei clasei muncitoare pentru crearea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din Romania. Luptele, grevele,
incepand cu 1884 (Braila), 1885 (Giurgiu), 1886-1887 (Bucuresti), luand amploare in 1888, apoi intensificandu-se tot mai
larg spre 1893, contribuie la ridicarea constiintei de clasa a muncitorilor, la educarea lor in spirit revolutionar. Aceasta
misiune si-o asuma presa socialista prin chemari la lupta si la organizare politica revolutionara. Constituirea celor 8 cluburi
muncitoresti in Bucuresti, Iasi, Galati, Craiova, in alte centre din tara, editarea unor noi ziare, reviste, foi volante sau
brosuri, organizarea de manifestatii de masa - cele de 1 Mai - victoria in alegeri a unor deputati socialisti, publicarea unor
studii semnate de C.D. Gherea, A. Bacalbasa, Raicu Ionescu-Rion, P. Musoiu, Al. Ionescu, iata cadrul propice al formarii
P.S.D.M.R.

Dupa tiparirea proiectului de program, discutat in adunarile generale ale cluburilor muncitoresti, la 31 martie (12
aprilie) 1893 se deschid la Bucuresti, in sala clubului muncitorilor din strada Amzei, lucrarile Congresului de constituire a
partidului care reunesc 54 de delegati ai cluburilor, cercurilor muncitoresti si asociatiilor profesionale din Bucuresti, Iasi,
Ploiesti, Galati, Roman, Craiova, Bacau, Botosani, Tecuci, Tg. Frumos, ca si reprezentanti ai miscarii muncitoresti
internationale din Rusia, Franta, Austria, Spania, Germania, Bulgaria, Italia.

Programul P.S.D.M.R. - punctul socialist de cea mai inalta cota programatica - este format din doua parti: o parte
teoretica, incorporand principii marxiste, si o parte de program de actiune imediata, revendicativa pe plan economic si
social-politic. Revendicarile cu caracter general-democratic se refereau la vot universal, egal si direct pentru toti cetatenii,
fara deosebire de sex, religie si rasa; egalitate juridica si politica a femeii cu barbatul; invatamant gratuit, obligatoriu si
integral pentru toti copiii si laicizarea lui; garantarea dreptului de intrunire si asociere si al dreptului la greve in orase si
sate; impozitul progresiv asupra veniturilor si desfiintarea impozitelor indirecte, revizuirea constitutiei si abrogarea tuturor
legilor si masurilor exceptionale.

VI, 4. Presa in limbile minoritatilor nationale

Alaturi de publicatiile pana aici evocate, s-au aflat cele in limba maghiara, germana, sarba etc. al caror mesaj
cuprindea teluri de solidaritate.

Un prim moment consemnat de istoriografie ne arata ca in ultimele doua decenii ale secolului trecut pe teritoriul
Transilvaniei se raspandisera ziare muncitoresti, tiparite, pe atunci, la Budapesta, ca de pilda ,,Munks Heti Krnika'' si
,,Arbeiter Wochen Chronik'', simultan cu publicatiile socialiste binecunoscute pentru militantismul lor, ,,Contemporanul'',
,,Dacia viitoare'' si ,,Drepturile omului''. Fluxul de idei care imbarbata miscarea muncitoreasca si socialista unea si ridica la
lupta pe gazetarii romani si pe cei maghiari, germani, sarbi etc., intr-un moment in care, mai ales in Transilvania,
autoritatile impiedicau raspandirea ideilor revendicative fiind adepte ale doctrinei Lassalle si ale teoriei Schultze-Delitzsch,
,,care preconizau ajutorul reciproc si armonia dintre muncitori si patroni'' 10.

In pofida greutatilor care si se creau, muncitorii din Transilvania se organizau si initiau actiuni pentru obtinerea
de drepturi (reducerea duratei zilei de munca, marirea salariilor, repaus duminical), actiuni care puneau pe agenda
urgentelor necesitatea infiintarii de organizatii politice muncitoresti. Asa, de pilda, muncitorii din Oradea au solicitat
ajutorul Internationalei a II-a, in 1890, pentru crearea unui partid muncitoresc social-democrat - cum se consemneaza in
,,Szzadok'' (,,veacuri'', nr. 1-2/1956). In acelasi an la Timisara, Cluj, Arad, Brasov, Oradea, Resita etc. aceiasi muncitori
sarbatoreau primul 1 Mai, prilej de solidaritate de clasa si de formulare a unor drepturi democratice. Au urmat greve ale
muncitorilor, ca aceea de la Fabrica de zahar din Bod, a lacatusilor din Timisoara si a minerilor din Doman si Ruda, a celor
din Dognecea, la care 1.200 de mineri s-au ridicat impotriva conditiilor insuportabile ale exploatarii patronale. Cand in
decembrie 1890 s-a tinut Congresul de constituire a partidului social-democrat la Budapesta, muncitori din mai multe
centre - Arad, Cluj, Orastie, Bocsa, Brasov etc. - si-au trimis delegati care au propus proiecte si rezolutii cuprinzind o serie
de revendicari economice, sociale si chiar politice.

Dupa constituirea partiduli social-democrat, in unele centre din Transilvania a inceput actiunea de infiintare a
unor organizatii locale ale PS.D., intre 1891 si 1894, despre care s-a relatat in ,,Kzjolt'' si ,,Arad s Vidk''. In orasele
Brasov, Arad, Timisoara, Lugoj, Caransebes si Orastie s-au infiintat: asemenea organizatii locale si statute ale lor, respinse
in majoritate de autoritati, care, in rapoartele lor. Ziarele chemau la actiuni hotarate: ,,Nu va temeti - indemna un apel
publicat in ,,Npszava'' - doar voi sunteti producatorii valorilor si aveti dreptul sa traiti in conditiuni omenesti. Dar acest
lucru nu vine de la sine, el trebuie cucerit. De aceea, organizati-va'' 11. Aceluiasi organ central de presa al P.S.D.,
,,Npszava'', i se adresasera muncitorii croitori din Timisoara cu o corespondenta, in care se arata: ,,Noi simtim de mult
nevoia organizarii intrucat numai cu ajutorul ei ne vom putea imbunatati situatia mizera Veniti, tovarasi, sa ne organizam
in vederea luptei pentru obtinerea painii noastre cea de toate zilele'' 12. Au raspuns muncitorii din Cluj, Brasov, Arad,
Odorhei, Targu-Mures, Salonta, Petroseni, din alte centre unde au aparut asociatii profesionale.
 Pentru reusita actiunilor lor si transpunerea in practica a prevederilor statutelor asociatiilor profesionale si a
proiectelor discutate la cercurile muncitoresti, militanti socialisti din Transilvania au infiintat trei organe de presa, chemate
in sprijinul luptei proletariatului. Incepand cu data de 15 aprilie 1891 este editat primul ziar socialist din Transilvania,
,,Kzjlt'' (,,Bunastarea generala''), al carui redactor responsabil era muncitorul socialist I. Schrodt. Doi ani dupa aceea
sunt editate la Arad si la Timisoara ziarele ,,A Munka re'' (,,Aparatorul muncii'') si ,,Volkswille'' (,,Vointa poporului''), in
tiraje destul de mari pentru acel timp, de aproximativ 5.000 de exemplare, aidoma revistei iesene ,,Contemporanul''.
Aceste publicatii s-au aflat in prima linie de lupta a muncitorilor, in ciuda greutatilor materiale si a presiunilor autoritatilor,
sustinand drepturile clasei muncitoare, condamnand samalvoniciile, abuzul administrativ, concedierile nedrepte,
misticismul si superstitiile. Bunaoara, in ,,Npszava'' din 16 ianuarie 1891 se traduc cateva parti din scrierea lui
Engels Situatia clasei muncitoare din Anglia; tot in coloanele ziarului amintit isi mai fac loc traduceri partiale din Razboiul
taranesc german, Anti-Dhring si Introducere la lucrarea lui Karl Marx Munca salariala si capital. Adaugam acestor
avanposturi ale inarmarii muncitorilor cu ideologia clasei muncitoare si contributia unor ziare care reprezentau organizatiile
profesionale: ,,Kfarag'' (,,Pietrarul'') si ,,A Czipsz'' (,,Cizmarul''). In cel dintai, de pilda, se tiparise
articolul Revendicarile muncitorilor: ,,Pe viitor - indemna articolul - organizati-va, si numai astfel revendicati drepturile
voastre: numai prin organizare veti reusi sa obtineti rezultate''. Intr-un alt ziar, in limba germana, ,,Die Neue Zeit'',
organul social-democratiei germane, muncitorii citeau fragmente din lucrarea lui Marx Critica programului de Gotha 13.

Paralel cu difuzarea unor idei despre clase sociale, lupta de clasa, revolutie proletara si cu anticiparea unei noi
oranduiri, prea socialista din Transilvania, in consens cu intreaga presa romana revolutionara, demasca oranduirea
burgheza, pe reprezentantii ei, teoriile acestora demagogice: ,,Muncitori - sunau cuvintele unui Manifest tiparit in ,,Arad s
Vidke'' din 6 mai 1891 - clasa burgheza are vesnic pe limba cuvintele religie si moralitate. Dar ea singura se dezminte zi
de zi, datorita goanei dupa imbogatire. Ea nu iarta nici pe copilul din pantecele mamei, nici orice urma de bunastare si
fericire omeneasca cand are prilejul de a stoarce profit''. Autoritatile politienesti prigoneau pe redactorii care raspandeau
,,scrieri ce indemnau la razvratiri si erau anticlericale'', publicau articole ,,incendiatoare'' in ,,Kzjlt'' sau tineau cuvantari
ce chemau la revolta. Unii dintre gazetari fusesera expulzati din Arad, situatie care ne aminteste de un context similar, cel
din Iasi, unde militantii socialisti ai presei avusesera aceeasi soarta. Lupta nu se ducea numai cu autoritatile, ci si cu
organele lor de presa, ca ,,Nagyvrd'' si ,,Szkelyfld'', sprijinitoare ale unor decizii antimuncitoresti, care interzisesera
sarbatorirea zilei de 1 Mai. In zadar insa, muncitorii transilvaneni deveneau tot mai bine organizati si o data cu aceasta
declansau greve de anvergura, in ultimul deceniu peste 100, la Petrosani, la Secul si Roman, la Resita si la Arad, cu care
ocazii muncitori romani, maghiari, germani si sarbi, intr-un acelasi sentiment de solidaritate, infruntau patronii, isi cereau
drepturile legitime. Mesajul presei muncitoresti ii imbarbata, le dezvaluia fetele adevarului: ,,Patronii - scria ,,Npszava''
din 1 iulie 1892 - nu se multumesc numai cu dubla exploatare, ci exploateaza si sanatatea muncitorilor, expunandu-i la
dese accidente, intrucat nu le ofera nici un fel de protectie a muncii si de securitate. Aceasta i-ar costa bani, in timp ce
viata muncitorilor este gratuita''.

Nici viata taranimii nu era mai usoara. O arata o scrisoare trimisa spre publicare, document rascolitor prin
realismul lui, confirmat de filele istoriei. In scrisoarea respectiva se spunea ca populatia sateasca, taranii din preajma
Timisoarei, suportau o crunta asuprire: ,,15-18 ore este ziua lor obisnuita de munca. In timpul recoltarii cerealelor si a
nutretului, scularea este de la 1-2 noaptea, iar in alte perioade cel tarziu la ora 5. Munca continua pana la 7 seara; cei de
la grajduri robotesc si pana la 9'' 14. La o asemenea osardie, salariul era de mizerie, un argat abia ajungea sa obtina 70 de
forinti pe an, si aceasta numai daca era priceput.

Fata de atari stari de lucruri, presa lua atitudinea cunoscuta militantismului ei. Astfel, ,,Volkswille'', intr-un articol
din 21 iulie 1893, scria: ,,Ce ramane insa de facut? Deocamdata nimic altceva decat, asa cum fac si muncitorii la oras, sa
se uneasca si sa ceara drepturi mai bune''. Acelasi ziar sublinia necesitatea ca ,,taranimea sa se uneasca si sa se alature
nu unui partid reactionar, adica retrograd, ci unui partid progresist taranii trebuie sa se alature singurului partid existent in
societatea actuala, care sustine asemenea principii, adica PS.D.'' Ca si in propaganda dusa la orase, ziarele socialiste
difuzau la sate lucrari ale lui Engels si Marx (Dezvoltarea socialismlui de la utopie la stiinta, de pilda) sau sustineau
deplasarile la sate ale unor agitatori socialitsi ,,sub steagul rosu al socialismului'' (ziarul ,,Volkswille'' din 2 iunie 1893). In
localitati ca Nadlac, Muresel, Zimandul Vechi si multe altele patrunsesera ideile socialismului, apelurile la unirea cu
muncitorii inspaimantand prefectii, mai cu seama cand redactorii gazetei ,,Kzjlt'' au invitat la adunarile muncitoresti pe
taranii din imprejurarile Aradului. Asa au luat fiinta in comunele amintite si in multe altele cercuri socialiste taranesti,
nuclee ale organizarii si constientizarii taranimii, in vederea luptelor care o asteptau, ale rascoalelor intru dreptate si
demnitate, ivite in ultimii ani ai secolului incheiat sub baionetele jandarmilor.

VI, 3. Solidaritate transilvana

Un aspect deosebit al militantismului presei din Transilvania este acela care o implica in problema nationala.
Clasele dominante din monarhia dualista austro-ungara au actionat in sensul unei politici de deznationalizare a romanilor,
majoritatea populatiei din aceasta parte a tarii, ducand o politica de asuprire nationala. Salariile mai mici acordate
muncitorilor din Transilvania (cu circa 20-30 la suta decat in restul Austor-Ungariei), maghiarizarea fortata in toate
domeniile vietii publice (invatamant, administratie, cultura), persecutiile, dupa 1867, aduse ziarelor romanesti, sistemul
electoral cenzitar, colonizarea unor localitati cu populatie majoritara romaneasca - toate aceste manifestari de discriminare
nationala si de maghiarizare fortata datorate claselor dominante austro-ungare au determinat riposta legitima a romanilor
transilvaneni, aparitia unei puternice miscari nationale progresiste, democratice, revolutionare. Bughezia romana, mai
putin lovita in interesele ei decat muncitorii si taranii si alte paturi ale populatiei, ducea o politica de ,,cadrul legal'' si
trimitea ,,memorandumuri'' la curtea imperiala de la Viena. Din randurile ei insa s-au desprins si elemente de frunte - V.
Lucaci, I. Ratiu etc. - care au luptat impotriva asupririi maselor, sprijinand ideea unirii Transilvaniei cu Romania 15.
 O data cu trezirea constiintei de clasa a muncitorilor, pe masura ce proletariatul devenea dintr-o ,,clasa in sine'' o
,,clasa pentru sine'' iar miscarea socialista lua proportii datorita unor initiative si actiuni ale militantilor socialisti de diferite
nationalitati, ideea de solidaritate dintre romani, maghiari, germani, sarbi si alte paturi ale populatiei din Transilvania
dobandea consistenta si eficacitate in lupta aceluiasi dusman comun: clasele exploatatoare burgheze si mosieresti.
Alimentau aceasta idee luptatori revolutionari de diferite nationalitati, Carol Farcas, Gheorghe Ungureanu, Landa Vasile,
Bogdan Stefan, Ludovic Schrodth, Francisc Simotta, Gheorghe Munteanu, atatia altii.

Asupra necesitatii luptei comune isi spusese parerea, in 1893, publicatia ,,A Munks'' intr-un articol care demasca
sovinismul national, ,,mijloc pompos al burgheziei, cu ajutorul caruia vrea sa inhame poporul muncitor, pentru ca astfel sa-
l faca inofensiv''. Se raliasera ideii de solidaritate si sustinusera totodata miscarea nationala a romanilor din Transilvania,
mai ales in perioada memorandista, publicatiile ,,Npszava'' si ,,Volkswille'', care au reprodus articolul lui Karl
Kautski, Romanii si ungurii, aparut in ziarul german ,,Arbeiter Presse'' si in care fusesera demascate clasele exploatatoare
ungare, acelea ce obligau populatia romana la ,,cele mai grele indatoriri'', neacordandu-i in schimb ,,aproape nici un
drept''. In consens, si in context intern si international, social-democratii se alaturau miscarii muncitoresti si socialiste si
cereau drepturi pentru cele trei milioane de romani din Transilvania, condamnand politica de asuprire nationala austro-
ungara.

VI, 4. Fisele biografice ale unui secol de presa literara

Incheiem prima parte a cartii cu un tablou sintetic in care mentionam atat publicatiile succint comentate in
capitolele precedente, cat si alt publicatii considerate a da un relief specific intregului secol al XIX-lea. In acest tablou
reproducem cronologic ,,fisele biografice'' ale zecilor de publicatii antologate intr-un util volum alcatuit de Aurel Petrescu 16,
util, atat din punctul de vedere al cercetarii de presa cat si ca texte jurnaliste aplicative.

BIBLIOTECA ROMANEASC

,,Intocmita in 12 parti dupa numarul celor 12 luni; intaia oara tiparita pentru natia romaneasca prin Zaharie
Carcalechi, ferlegheru de carti a craiestii si mai marei tipografii din Buda, a Universitatii Ungariei - Partea I cu 1 figura.

La Buda, in craiasca tipogr. Universitatii Ungariei''. 1821.

Poate fi socotita printre primele publicatii periodice romanesti. Aparitia ei a avut loc la Buda in 1821, 1829-1830,
1834 sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. Pe langa caracterul informativ, aceasta publicatie cuprinde si articole cu
caracter istoric, moral si literar.

CURIERUL ROMANESC

Nr. 1, 8/20 aprilie 1829. Curierul romanesc a aparut la Bucuresti ca prima publicatie periodica datorata lui Ion
Eliade Radulescu. Prima serie are o durata de 19 ani, adica de la 8 aprilie 1829 pana la 19 aprilie 1848. Din 1859 reapare,
dar pentru scurt timp. Prima serie are o covarsitoare importanta. Se publicau informatii din tara si strainatate, dar mai ales
se publica literatura originala. A avut meritul de a fi publicat pe Vasile Carlova si Grigore Alexandrescu.

GAZETA TEATRULUI NATIONAL

Anul I, nr. 1, vineri 1 noiembrie 1835.

A aparut la Bucuresti din noiembrie 1835 pana in 1836. Colaboratorii cei mai frecventi au fost Barbu Catargiu si
Ioan Voinescu. Articolele dezbateau problema necesitatii teatrului. In acest sens erau recomandate acele creatii din
literatura universala care puteau forma gustul publicului. Se cerea un teatru moral. Actorilor li se dadeau indicatii care
priveau indemnul de a se renunta la bufonerie si satira.

FOAIE LITERAR

,,Pe I. semestru al anului 1838 intocmita de redactorul Georgie Baritz, anul I-lea Brasov, data si tiparita de Ioan
Gatt.''
 A aparut la Brasov in primul semestru al anului 1838 pentru a inlocui incercarea nereusita a lui Barac, care
scosese cu un an in urma tot in Brasov Foaia duminecii. Foaie literara a iesit sub ingrijirea lui Barit si Cipariu.

In al doilea semestru al anului 1838, de la 2 iulie ia titlul Foaie pentru minte, inima si literatura, cu un program
asemanator celui dat de Barac.

GAZETA DE TRANSILVANIA

Brasov, nr. 1, 12 martie 1838, p. 3-4.

A fost primul ziar politic si informativ al romanilor din Transilvania care a avut in acelasi timp cea mai lunga viata
din istoria publicisticii romanesti. Meritul intemeierii lui ii revine lui G. Baritiu, care a scos primul numar la Brasov, in 12
martie 1838. De la 3 ianuarie 1849 ziarul si-a luat titlul usor modificat Gazeta Transilvana, pentru ca de la 1 dec. 1849 sa
se numeasca, pana la incetarea aparitiei in 1944, Gazeta Transilvaniei.

In primul semestru al anului 1838 literatura a fost publicata in suplimentul numit Foaie literara, si de la 2 iulie
1838 la 24 februarie 1865 de asemenea in suplimentul: Foaie pentru minte, inima si literatura.

Ca organ al burgheziei in ascensiune, a militat pentru democratism si iluminism. Atitudinea patriotica a publicatiei
era cu atat mai evidenta cu cat colaboratorii trebuiau sa intampine, dupa cum spune N. Iorga, nu numai normele generale
ale politicii metternichiene, ci si capriciile micilor tirani din localitate. Astfel, Gazeta Transilvaniei ,,trebuia sa lucreze cu cea
mai mare precautie si ea nu putea sa devie in lunga ei cariera organul de indrazneata energie care ar fi putut sa scuture
mintile, incremenite de imprejurarile politice nenorocite, ale romanilor din toate provinciile'' (N. Iorga, Istoria presei
romanesti, 1922, p. 69).

La 1848 atitudinea acestui ziar a fost dintre cele mai radicale, intrucat cerea desfiintarea iobagiei, egalitatea in
drepturi intre nationalitatile din Transilvania si unirea romanilor ardeleni cu cei de peste Carpati.

Gazeta Transilvaniei a avut meritul de a fi fost un organ ce servea foile din celelalte tinuturi romanesti cu
informatii si, totodata, de a fi tinut treaz sentimentul national in principatele cazute in ,,apatia'' epocii fanariote. Dintre cei
mai importanti colaboratori pot fi amintiti: T. Cipariu, Andrei Muresanu, Nicolae Tincu Velea, Fl. Aaron, A. Treboniu-
Laurian, D. Bojinca, Vasici Ungureanu, Ioan Maiorescu, I. Heliade Radulecu, C. Negruzzi s.a.

DACIA LITERAR

,,Subt redactia lui Michail Kogilniceanu. Tom. I (ianuarie-iunie 1840). Iasi. La Cantora Journalului. 1840.'' Editia a
doua, Iasi, 1859. Mihail Kogalniceau a editat aceasta revista care a iesit numai in trei numere, martie, aprilie, mai 1840,
din dorinta de a infatisa aspecte din viata romanilor de pretutindeni. Literatura romana putandu-se ,,numara cu mandrie
intre literaturile Europei''. Revista trebuia sa devina ,,un repertoriu general al literaturii romanesti'', sprijinindu-se pe
lucrari originale. Atitudinea lui C. Negruzzi in Alexandru Lapusneanu impotriva boierilor, aluziile lui Donici si Gr.
Alexandrescu din fabule nu au convenit domnitorului Mihai Sturdza, care ordona suprimarea revistei.

ARHIVA ROMANEASC

,,Foaie retrospectiva si trimestriala subt redactia lui M. Kogilniceanu''. Tom. I. Iasi. La Kantora Daciei literare.
1840.

A avut caracterul unei publicatii istorice. Anii de aparitie a acestei foi au fost: 1840-1841 si 1845. In 1860 si 1862
iese o alta serie. Cea din 1840 continua activitatea lui M. Kogalniceanu dupa incetarea Daciei literare.

SPICUITORUL MOLDO-ROMAN
 Cu subtitlul: ,,Jurnal stientific, literar si industrial rediguit de o sotietate de literati''. A aparut la institutul Albina
din Iasi, in 1841, sub ingrijirea lui Asachi si a francezului Gallice, din ian.-dec. 1841. Acest jurnal a fost bilingv. Titlul
francez era: Le glaneur moldo-valaque, cu subtitlul: ,,Journal scientifique, littraire et industrial. Rdig par une socit
d'hommes de lettres''. Aici au aparut primele versuri in limba franceza ale lui V. Alecsandri.

PROPSIREA

,,Foaie pentru interesurile materiale si intelectuale'', anul I, duminica in 2 ianuarie 1844. A aparut din ianuarie
pana in 29 octombrie 1844 la Iasi din ,,silinta'' lui M. Kogalniceanu, I. Ghica, V. Alecsandri, C. Negruzzi, Panait Bals, C.
Bolliac, Voinescu, N. Balcescu. Propasirea a fost suprimata pentru ca a publicat, in numerele 4, 10, 12, Satira catre mintea
sa de Antioh Cantemir, tradusa de A. Donici si C. Negruzzi, si Toderica, nuvela de C. Negruzzi. De altfel scriitorul a fost
exilat la mosia sa in urma amintitelor publicatii ce faceau aluzii la proasta coducere a tarii.

ORGANUL LUMINREI

,,Gazeta besereceasca, politica e literarie'', anul I, nr. 1, sambata 4 ian. 1847.

A aparut pana in aprilie 1848 la Blaj. Aceasta gazeta s-a bucurat de ingrijirea lui Timotei Cipariu - reprezentant al
curentului latinist. Colaboratori-editori: I.I. Many si A. Pumne. In timpul revolutiei a devenit Organul national care milita
pentru miscare.

PRUNCUL ROMAN

Nr. 1, sambata 12 iunie 1848.

A aparut la Bucuresti pana la data de 11 septembrie 1848 sub ingrijirea lui C.A. Rosetti si Winterhalder. Aceasta
revista prezinta o importanta sursa documentara cu privire la mersul revolutiei de la 1848.

POPORUL SUVERAN

,,Gazeta politica si literara. Libertate, egalitate, fraternitate'', nr. 1, sambata 19 iunie 1848.

A aparut in Bucuresti fara intrerupere pana la 11 septembrie 1848. In primele doua luni aceasta gazeta a fost
condusa de D. Bolintineanu, iar in ultimele doua de N. Balcescu.

BUCOVINA

,,Gazeta romaneasca pentru ,,Romanische Zeitung fr

politica, religie si literatura'', Politik, Kirsche und

nr. 1, luni 4 octombrie 1848. Literatur.''

A aparut pana in 1850, la Cernauti, fara intrerupere, sub redactia lui George si Alexandru Hurmuzachi. Deoarece
gazeta era bilingva, tiparindu-se pe doua coloane, una romana si alta germana, s-a simtit nevoia aparitiei unei
anexe: Suplement la gazeta romaneasca.

 ALBINA ROMANEASC

,,Gazeta politica si literara'', nr. 13, 14/26 februarie 1837.

Primul numar a aparut la 1 iunie 1829 si ultimul in decembrie 1849, la Iasi. Pe durata aparitiei a inregistrat mai
multe intreruperi. Ca prima gazeta in Moldova a avut sub ingrijirea scriitorului Gheorghe Asachi o importanta egala cu
aceea a Curierului romanesc.

ZIMBRUL

Nr. 1, luni 3 iulie 1850.

Ziar initiat de tinerii iesiti din Academia Mihaileana. A aparut la Iasi in urmatoarele serii: 3 iulie 1850 - 21
februarie 1852; 17 ianuarie 1855 - 10 septembrie 1856; 1 noiembrie - 30 decembrie 1858; 19 decembrie 1878 - 29 martie
1879 si (16 noiembrie) 1883 - (aprilie) 1884. A aparut in Tip. ,,Buciumul roman'' - Director: A. Fotino - Redactori: T.
Codrescu (1855-56) si Vasile Alexandrescu-Urechia (noiembrie-decembrie 1858). Au publicat printre altii: D. Bolintineanu,
Ralet, C. Negruzzi, G. Sion si in special V. Alecsandri, bladele populare.

ROMANIA VIITOARE

,,Dreptate, Fratie, Unitate.'' Paris, Imprimerie d'e De Soye et Co., 1850, p. 19-23.

A aparut un singur numar la Paris in 20 sept. 1850. Comitetul de redactie era compus din: C. Balcescu, N.
Balcescu, D. Bratianu, C.G. Florescu, S. Golescu, N. Golescu, G. Magheru, E. Malinescu, A. Paleologu, (C.A.) Rosetti si I.
Voinescu.

JUNIMEA ROMAN

Nr. 1, mai, 1851.

Acest ziar care a aparut la Paris numai in doua numere, mai si iunie 1851, a fost editat de societatea Junimea
romana. Obiectivele mai importante ale acestei publicatii au fost: unirea nationala, suveranitatea nationala, egalitatea in
drepturi a cetatenilor.

ROMANIA LITERAR

,,Foaie periodica sub directia d-lui V. Alecsandri'', anl I, nr. 1, 1 ian. 1855.

A aparut ,,la Iasi, tipografia francezo-romana, Pecorari, nr. 36, de la 1 ianuarie pana la 3 decembrie 1855.
Directorul foii, V. Alecsandri, infoat unionist, cu patru an inainte de Unire isi intituleaza curajos publicatia, care pregatea
mai intai unirea pe cale culturala. Coloanele revistei erau deschise atat scriitorilor moldoveni cat si celor munteni. Intr-un
fel, se continua programul Daciei literare si al Propasirii. Este interzisea de cenzura. Au colaborat, in afara de V. Alecsandri,
C. Conachi, A. Beldiman, N. Balcescu, Al. Russo, M. Kogalniceanu, C. Negruzzi, C. Negri, Gr. Alecsandrescu, D.
Bolintineanu, G. Sion, A. Donici, D. Dascalescu.

STEAUA DUNRII
 ,,Jurnal politic, literar si comercial sub redactia lui M. Kogalniceanu'', no. 1, sambata 1 oct. 1855.

A aparut la Iasi in ambele serii intre anii 1855-1856 si 1757-1860. Asa cum o arata si articolul program, Steaua
Dunarii are obiective asemanatoare cu ale Romaniei literare.

DAMBOVITA

,,Foaie politica si literara'', anul I, nr. 1, sambata 11 octombrie 1858.

A aparut la Bucuresti pana la 22 martie 1870, cu mai multe intreruperi. Dimitrie Bolintineanu imprim acestei foi o
directie democratica, imbratisand masurile luate de Cuza. Acest ziar inregistreaza tranzitia la alfabetul latin.

REVISTA CARPATILOR

Anul I, nr. 1, 1860, p. 1-8.

A aparut la Bucuresti de la 1 ianuarie 1860 pana la 15 decembrie 1851, sub conducerea lui G. Sion. A fost o
revista in genul publicatiei franceze Revue des deux mondes.

Mentionam dintre colaboratorii mai insemnati pe: N. Filimon, Al. Odobescu, Mihail Zamfirescu, Grigore Haralamb
Grandea.

Ea urmarea ,,luminarea mintii'' si ,,perfectonarea neamului romanesc''.

REVISTA ROMAN

,,Pentru stiinte, litere si arte'', vol. I, 1861, Bucuresti, Administratia revistei Pasagiul roman.

A aparut din 1 aprilie 1861 la Bucuresti pana in noiembrie 1863, sub conducerea lui Al. Odobescu. Este o revista
in spiritul Propasirii. Publica printre altele Istoria romanilor sub Mihai Viteazul a lui Balcescu si studiul despre poezia
populara al lui V. Alecsandri.

FOITA DE ISTORIE SI LITERATUR

,,Sub redactiunea lui Bogdan Petricei Haldau''; Iasii, I, martiu 1860.

A aparut la Iasi, o data pe luna, din martie pana in iulie 1860.

DACIA

,,Ziar politic, literar si comercial'', nr. 1, joi 9 martie 1861.

A aparut la Iasi intre 9 martie si 15 iunie 1861 si a avut ca obiectiv cultivarea constiintei nationale. Redactori:
George Petrescu si Vasile Alecsandrescu.

CURIERU DE AMBE SEXE

 Periodul I de la 1836 pana la 1838, a doua editie, - Bucuresti - Tipografia Heliade si asociati, 1862.

Publicatie bucuresteana cu caracter literar aparuta in perioada anilor 1836-1847. In a doua editie a aparut la
1864. A avut o importanta covarsitoare in istoria culturii romane, deoarece a stimulat interesul pentru literatura. A
incurajat prin mentorul sau I.E. Radulescu atat creatia cat si gustul pentru lectura. A sprijinit publicarea celor mai bune
traduceri. Colaboratorii mai importanti: Iancu Vacarescu, C Negruzzi, Cezar Bolliac, C.A. Rosetti, D. Bolintineanu s.a.

BUCIUMUL

,,Ziar politic, literar si comercial'', anul I, nr. 1, sambata 15 decembrie 1862 - Numar specimen.

Seria a II-a a aparut la Bucuresti intre 1862-64 sub conducerea lui Bolliac. Acelasi poet il editase in timpul
exilului, la Paris, in 1857.

FOAIA SOCIETTII PENTRU LITERATURA SI CULTURA ROMAN IN BUCOVINA

Anul I, nr. 1, 2, 3, Cernauti, 1 mart. 1865.

Fara sa fie o continuare a gazetei lui Hurmutachi, aceasta foaie a reprezentat la randu-i spritul bucovinean. A
aparut la Cernauti intre anii 1865-1869, sub ingrijirea lui Ambrosiu Dimitrovita si I.Gh. Sbiera, care au fost preocupati in
egala masura si de productia literara din Principate.

ALBINA

Anul I, nr. 1, dumineca 27 martiu/8 aprilie 1866.

A fost ziarul partidului national roman ce reprezenta burghezia romaneasca din Ardeal. Pentru inceput a aparut la
Viena, apoi la Budapesta. Durata aparitiei: 27 martie 1866 - 31 decembrie 1876. Din 1869 este condus de Vincentiu
Babes. Redactor responsabil: Georgiu Popa (Pop). Editor: Vasile Grigorovita.

ARHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE

De Tim. Cipariu, canonic metropolitan, membru fondatoriu si V. Presedinte Asociatiunei Romane Transilvane etc.
Blasiu, MDCCCLVII, nr. 1, 1 ianuarie 1867.

Apare intre 1867 si 1872 la Blaj, fiind profilata pentru filologie si istorie. Desi a fost o publicatie in genul Revistei
romane, e lipsita cu totul de material literar. Importanta ei rezida, pe plan istorico-literar, in atitudinea polemica
antijunimista, reprezentata in special de I.M. Moldovan - elevul lui T: Cipariu.

CONVORBIRI LITERARE

Anul I, nr. 1, 1 martie 1867.

A aparut pana in 1944. Din 1867 pana in 1855 a iesit la Iasi, de unde se muta la Bucuresti. Mentorul Junimii, Titu
Maiorescu, a publicat in aceasta revista studiile sale estetice, critice si de istorie literara. Revista a avut un caracter mai
larg decat cel pe care-l impunea calitatea de organ al Junimii. Astfel Eminescu, Creanga si alti mari scriitori publica aici.

 ALBINA PINDULUI

Revista bilunara de ,,Litere, stiinte si arte'', anul I, nr. 1, 15 iuniu 1868.

A aparut sub redactia lui Grigore Haralambie Grandea la Bucuresti intre 15 iunie 1868 si 1 aprilie 1870. S-a mutat
apoi la Craiova unde iese intre 1875 si 1876. Au colaborat printre altii I. Eliade Radulescu, D. Bolintineanu. Aici se publica
traduceri din cei mai mari scriitori ai literaturii universale ca: Horatiu, Shakespeare, Goethe, Schiller, Byron, Heine.

FAMILIA

,,Foaia enciclopedica si beletristica cu ilustratiuni'', anul V, nr. 29, domineca 20 iuliu/1 august 1869.

A aparut in 1865 la Pesta sub conducerea lui Iosif Vulcan, care a fost proprietar, redactor si editor. Din 1880 se
muta la Oradea, unde isi incheie aparitia in 1906. Aceasta revista a avut un deosebit caracter instructiv prin specificul ei
enciclopedic. Din punct de vedere literar a avut marele merit de a-l fi publicat pentru prima data pe Mihai Eminescu. De
asemenea au mai publicat in coloanele revistei scriitorii: V. Alecsandri, G. Baritiu, Al. Papiu-Ilarian, A. Barseanu, D.
Bolintineanu, T. Cipariu, Aron si Nicolaie Densusianu, G. Cosbuc, B.P. Hasdeu, A. Vlahuta, B. Delavrancea, Duiliu
Zamfirescu s.a.

COLUMNA LUI TRAIAN

Anul I, nr. 1, luni 2 martie 1870.

Aceasta publicatie a aparut la Bucuresti, sub directiunea d-lui B.P. Hasdeu, fost director al ziarului Traian, in trei
serii: 2 martie 1870-mai 1875, ianuarie 1876-decembrie 1877, ianuarie 1882-decembrie 1883. Avand caracter literar si
stiintific, au colaborat atat scriitori cat si oameni de stiinta: V. Alecsandri, Al. Odobescu, A . Xenopol, C. Esarcu, Gr.
Tocilescu, P. Ispirescu etc. Pe toata durata aparitiei a fost director B.P. Hasdeu.

FOIA SOCIETTII ROMANISMULUI

Anul I, aprilie 1870.

A aparut la Bucuresti intre aprilie 1870 si august 1871. A avut in comitetul de redactie pe B.P. Hasdeu, N.V.
Scurtescu, T.P. Radulescu, G. Dem. Teodorescu, Gr.G. Tocilescu si Const. D. Vucici.

TELEGRAFUL DE BUCURESTI

Anul I, nr. 1, joi si vineri, 1 si 2 aprilie s.v. 1871.

A aparut ca rezultat al despartirii dintre prietenii lui I.C. Bratinu si C.A. Rosetti. Foaia apartinea celui dintai. Ea se
transforma foarte repede in Telegraful, iar de la 1888 in Telegraful roman. Pana la aceasta data, redactor sef a fost I.C.
Fundescu.

SARSAIL

Anul I, nr. 1, joi 8 aprilie 1871.

A aparut intre 8 aprilie si 6 iunie 1871. De la 20 mai a fost redactor Ghedem (Gh. Dem. Teoorescu).


TRANZACTIUNI LITERARE SI STIINTIFICE

Anul I, nr. 1, 15 februarie 1872.

A aparut la Bucuresti intre 15 februarie 1872 si 28 febr. 1873. Directori: D. Aug. Laurianu si Stef. C. Michailescu.
Se da o importanta deosebita si partii stiintifice.

PATRIA

Anul II, nr. 95, 28 aug./8 sept. 1872.

A aparut la Pesta intre 2/14 oct. 1871-7/19 oct. 1872. Redactorul responsabil: Francisc Virgiliu Olteanu pana in
aprilie 1872, apoi pe rand Romulus Ulpiu Preda si Iuliu Popovici.

OLTUL

An I, nr. 1, miercuri 14 noiembrie 1873.

A aparut in Bucuresti intre 14 noiembrie 1873 si iulie 1875 sub conducerea lui Al. Macedonski.

ORIENTUL LATIN

,,Ziar politic, literar, social si economic'', anul I, nr. 1, 23 februarie 1874 st.v.

Conducerea acestui ziar avut-o Aron Densusianu. La intemeierea lui au mai contribuit N. Densusianu. Teofil
Francu si I.Al. Lapadatu. A aparut la Brasov de doua ori pe saptamana din 23 febr. 1874 pana la 30 sept. 1875.

REVISTA LITERAR SI STIINTIFIC

Anul I, nr. 1, 15 fevruariu 1876.

A aparut in Bucuresti intre 15 febr. si 15 mai 1876, avand ca directori pe B.P. Hasdeu si dr. Brandza. De la 1 iulie
1876 se contopeste cu Revista contimporana, care aparea la Bucuresti intre 1 martie 1873 - 1 iunie 1876. Noua publicatie
era: Revista contimporana literara si stiintifica. Bucuresti 1 iulie-1 august 1876.

TIMPUL

Anul I, nr. 1, luni 15 martie 1876. Ziarul partidului conservator din Romania. Pana in 1884 functioneaza sub
directia lui Alex. N. Lahovari si Gr. Paucescu. A avut ca redactori pe: Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. La
1884 fuzioneaza cu Binele public sub noul titlu Romania. In 1889 reapare sub conducerea lui T. Paleologu. La 1890 sub
Alex. Ciurcu. (Urmeaza dupa 1900.)

OBSERVATORIUL
 ,,Ziar politic, national-economic si literar''. Anexa la nr. 1 din 1/13 ian. 1878. Ziar intemeiat de George Baritiu in
1878 la Sibiu. A aparut din acest an, de doua ori pe saptamana, pana in 1885. A avut trei procese de presa. Juriul din Sibiu
a achitat pe redactorul ziarului.

LITERATORUL

Anul I, nr. 1, dumineca, 20 ianuarie 1880.

Din 1880 pana in 1881 aceasta revista a aparut sub conducerea lui B. Florescu. Din 1885 noul titlu cu care se
tipareste este: Revista literara. In 1887 mai apar 2 numere sub vechiul nume. Iese apoi pana in 1904 cu multe
intreruperi. Colaboratorii de frunte au fost: A. Macedonski si Th. Stoenescu.

CONTEMPORANUL

,,Revista stiintifica si literara'', anul I, nr. 1, 1881, p. 1-2.

A aparut intre 1 iulie 1881 si aprilie-mai 1891 sub redactia lui Ioan Nadejde la Iasi, tipolitografi ,,Buciumul
roman''. In prima parte bilunar, in cea de a doua lunar. Revista a avut, la infiintare, modelul
publicatiei Sovremenik intemeiata de Puskin. La inceput i se imprima o orientare democrat-revolutionara de coloratura
pasoptista. Incepand cu anul 1885 revista capata o orientare marxista. Militeaza pentru critica si estetica materialista
polemizand in acest sens cu Junimea. Cei mai importanti colaboratori au fost: C. Dobrogeanu-Gherea, I. si G. Nadejde,
Sofia Nadejde, C. Mille, I. Paun-Pincio, N. Beldiceanu, O. Carp, A. Stavri, Gheorghe din Moldova, D.A. Teodoru, Str. A.
Bassarabeanu etc.

ALAMANAHUL SOCIETTII ACADEMICE SOCIAL-LITERARE ,,ROMANIA JUN''

Viena, Editura Societatii ,,Romania juna'', 1883.

A aparut la Viena in 1883 si 1888, sub patronajul Societatii academice ,,Romania juna''. Scopul acestui almanah
a fost de ,,a contribui la dezvoltarea si raspandirea productelor literaturii noastre nationale''. Principiul urmarit era cel al
inaintasilor, incepand cu cei de la Dacia literara, de a reprezenta toate ramurile si toate directiile din literatura noastra,
spre a intruni pe cei mai de frunte reprezentanti ai literaturii romane.

In volumul din 1883 au publicat: V. Alecsandri: Iarna vine si Izvorul, P.S. Aurelian: Un sfat poporului roman, I.
Creanga: Anecdote, M. Eminescu: Luceafarul, N. Gane: Ion Urdila, T. Maiorescu: Despre progresul adevarului in judecarea
lucrarilor literare, Iacob Negruzzi: Copii de pe natura (Un drum la Cahul), I. Slavici: O scrisoare din Italia, mai ales despre
S-ta Cecilia si Neapoli, A.D. Xenopol: Realism si idealism s.a.

In volumul din 1888, de asemenea, au publicat: V. Alecsandri: Ovidiu (actul cel nou), M. Eminescu: De ce nu-mi
vii si Kamadeva, T. Maiorescu: Din experienta, A. Mocsonyi: Constiinta nationala, A. Naum: Donna Serafina, I.
Negruzzi: Epistola catra Naum, I. Slavici: Boboce (nuvela); A.D. Xenopol: Caracterul lui Stefan cel Mare, Duiliu
Zamfirescu: Liniste (poezie) si Frica (novela) s.a.

TRIBUNA

Anul I, nr. 1, simbata in 14/26 aprilie 1884.

Cotidian politic in intervalul 14/26 aprilie 1884 - 16/29 aprilie 1903, sub directia lui I. Slavici. A fost editat de
societatea pe actiuni ,,Institutul tipografic'' Sibiu.

De la 1890 e organul Comitetului national, cu un rol deosebit in problema memorandumului.

 Datorita politicii nationale in dezacord total cu politica Imperiului Austro-Ungar, redactorii acestui ziar au fost
codamnati in repetate randuri la temnita, iar Societatea la grele amenzi. Numarul anilor de inchisoare s-a ridicat la cifra de
17, iar amenzile la 40.656 coroane.

Pe langa informatii si articole cu caracter politic, Tribuna a publicat in Foita Tribunei, creatie beletristica. Se da o
mare importanta folclorului. Semnaturi mai importante in aceasta privinta sunt ale lui I.P. Reteganul, I. Mera.

Slavici, pe langa faptul ca a publicat el insusi o seama de scrieri, a cultivat simpatia pentru Alecsandri si
Eminescu.

In 1890 Tribuna a organizat un concurs literar.

In paginile Tribunei a publicat si G. Cosbuc numeroase poezii.

REVISTA NOU

Anul I, nr. 1, 15 dec. 1887.

Apare la Bucuresti de la 15 dec. 1887 pana in sept. 1895. Director: B.P. Hasdeu. Redactori: Barbu Stef. De la
Vrancea, Al. Vlahuta, Victor Bilciurescu, D.D. Racovita, D. Ionescu-Gion, I. Bianu, Th. Sperantia.

FANTANA BLANDUZIEI

,,Foaie literara-politica si saptamanala''. Fondator: M. Eminescu, 1888-1889. A aparut de la 4 decembrie 1888

pana la 31 decembrie 1889 la Bucuresti. In aceasta foaie a semnat M. Eminescu. Alti colaboratori au fost: Z. Arbore,
Gheorghe din Moldova, fratii Hodos, Aristizza Romanescu, Radu Popea s.a.

MOFTUL ROMAN

,,Revista spiritista nationala. Organ bi-ebdomadar pentru raspandirea stiintelor oculte in Dacia-Traiana'', nr. 1, 24
ianuarie 1893.

A aparut in Bucuresti in trei serii: I. 24 ian. - 23 iunie 1893; II. 1 aprilie - 18 noiembrie 1901; III. - 12 mai 1902,
pana la 20 mai 1893 si de la 1 aprilie la 18 noiembrie 1901 a fost director I.L. Caragiale, Anton Bacalbasa fiind prim
redactor.

VIATA

,,Revista saptamanala ilustrata'', anul I, nr. 1, dumineca, 28 noiembrie 1893.

A aparut in Bucuresti intre 1893-1895, sub redactia lui A. Vlahuta si dr. A. Urechia.

REVISTA CRITIC-LITERAR

Anul I, nr. 1, 1893.

A aparut pana in iunie 1897, sub conducerea lui Aron Densusianu la Iasi, stabilimentul grafic ,,Miron Costin''.


EVENIMENTUL LITERAR

Anul I, nr. 1, luni 20 decembrie 1893.

A aparut la Iasi pana in 11 iulie 1894. La Bucuresti de la 18 iulie la 24 octombrie 1894 sub conducerea Sofiei
Nadejde. In noiembrie 1894 se contopeste cu suplimentul literar al ziarului Lumea noua. E. I. a teoretizat poporanismul la
noi. Dintre semnaturile mai frecvente retinem: C. Sarcaleanu (C. Stere), Cezar Vraja (G. Ibraileanu), Raicu Ionescu-Rion,
N. Beldiceanu.

VATRA

,,Foaie ilustrata pentru familie'', anul I, nr. 1, 1894. A aparut in Bucuresti din 1 ianuarie 1894 pana in august
1896, de doua ori pe luna, la Editura librariei Scoalelor C. Sfetea, Bucuresti. Redactorii: Slavici, Caragiale, Cosbuc i-au
imprimat o linie traditionala.

REVISTA CONTEMPORAN

Anul I nr. 1, 1 martie 1894. A aparut la Bucuresti intre 1 martie - 15 septembrie 1894. De la 1 5iunie este
redactor si proprietar Ilie Demetrescu.

MOS TEAC

,,Jurnal tivil si cazon'', anul I, nr. 1, duminica, 26 martie 1895.

A aparut pana la 18 martie 1901. Sub directia lui Anton Bacalbasa pana in 1899 cu unele intermitente. Orientarea
era data de scoala Contemporanului care cultiva, printre altele, antimilitarismul.

POVESTEA VORBEI

,,Revista literara saptamanala'', anul I, nr. 1, 10 otombrie, 1896. A aparut in Bucuresti pana la 4 mai 1897.

FLOARE ALBASTR

,,Revista literara saptamanala'', anul I, nr. 4, duminica, 1 noiembrie 1898. A iesit din 1898-1899 sub conducerea
lui I.N. Constantinescu Stans la Bucuresti. Programul revistei, asa cum il arata si titlul simbolic, era romantic. La aceasta
revista au venit si cativa ardeleni ca Ilarie Chendi si St.O. Iosif.