Câțu în spitalul Obregia: operație pe creier.

După 4 ore în operație, ușa sălii se deschide încet, iar doctorul iese cu pași mici și nesiguri.
Se mișca parcă în reluare, cu ochii pierduți, privind faianța verde, ce se întindea dizgrațios pe
peretele din fața lui.
”Doamne, Dumnezeule, Doamne!!!”
Se reazemă de perete, scotocindu-se în buzunare după o țigară, pe care o aprinde cu mâna
tremurîndă, așezându-se pe o bancă pe holul de lîngă sala de operație.
Asistenta scapă un țipăt ascuțit cînd îl vede.
- Domnule doctor, ce-ați pățit??
Doctorul o privește neîncrezător, parcă neștiind cine este.
- În viața mea... nu credeam, să văd așa ceva. Am deschis craniul...era gol, nimic, nici urmă de
creier, nimic
Mă, înțelegi? NIMIC! O singură ață lega tâmpla stângă de cea dreaptă. Am stat 4 ore
încercând să ne dăm seama ce face ața aceea. Degeaba. După 4 ore am decis s-o tăiem.
- Domnule doctor, și ce s-a întîmplat?
Doctorul o privi pierdut.
- I-au căzut urechiile!