INTERVIU JOE DISPENZA

Doctorul Joe Dispenza este unul dintre cei mai populari protagonisti ai filmului What the bleep
do we know?, unde expune inspiratul punct de vedere despre Cum sa-ti construiesti ziua intr-un mod
pozitiv. Dar cunoasterea sa despre creier trece mult dincolo de acele scurte secvente din film.
Doctorul Joe Dispenza ne explica in acest interviu cum lucreaza substantele chimice in creierul
nostru, mentinandu-ne in vechile obiceiuri si modele comportamentale si ce poate fi facut pentru a
depasi aceste tipare.
El ne explica cum proliferarea jocurilor video violente este un pericol pentru societate.
I: Stiti despre ce vorbiti, deoarece ati avut o experienta in viata dumneavoastra care v-a fortat sa
faceti eforturi pentru a va recupera propria sanatate. Puteti sa ne vorbiti despre asta?
R: Aveam 26 de ani si locuiam in sudul Californiei. Participam la un concurs de triatlon si cand ma
indreptam cu bicicleta catre o intersectie, un organizator mi-a facut semn sa virez. Eu am facut-o fara
sa ma asigur si in acel moment a trecut o masina care mi-a mancat bicicleta si a incercat sa ma
manance si pe mine.
In urma accidentului am avut 6 vertebre fracturate in coloana, multiple fracturi, fragmente osoase
in maduva spinarii si cateva vertebre intr-o stare foarte proasta. Medicii mi-au pus un diagnostic destul
de grav, nu credeau ca voi mai merge vreodata si mi-au recomandat o interventie chirurgicala
complexa, in care sa-mi introduca o tija pe toata lungimea coloanei, pentru a o sustine. Mi-au spus ca
trebuie sa port ghips cel putin jumatate de an. Dupa ce am ascultat opinia a 4 chirurgi eminenti, am luat
decizia sa nu ma operez, ceea ce i-a facut sa creada ca mi-am pierdut mintile. Nu puteam sa-mi
imaginez cum voi trai restul vietii cu un handicapat.
Am trecut de la modul meu de viata modern: dinamic, cu viata sociala, cu o cariera, conducand
masini sport, etc, la cu totul altceva, fiind imobilizat la pat, stand cu fata in jos.
Principiul in care credeam atunci si inca cred si acum este ca puterea care a creat corpul
vindeca corpul. Momentul in care am luat decizia a fost critic, deoarece a trebuit sa cred cu adevarat
ca pot aplica acest principiu, astfel incat sa trec de la filozofie la aplicarea practica, incat sa vad daca
pot crea unele efecte in corpul meu. Nu mai aveam nimic altceva de facut.
Am luat doua decizii:
Prima: nu voi lasa sa treaca nici un gand fara sa-l verific.
A doua: daca cred in aceasta putere, poate ca pot sa creez o relatie cu ea, sa interactionez cu ea, sai dau un model, niste instructiuni.
Zilnic, timp de 2 ore dimineata si 2 ore seara re-cream in mintea mea fiecare vertebra in parte.
Acesta era planul pe care doream sa-l vada subconstientul. Cand mintea mea se ducea catre un gand, o
frica, o temere, un simtamant, sau la intamplare, incepeam totul de la inceput. O vigilenta absoluta.
Dupa cateva saptamani procesul a devenit mai usor. Cand am reusit sa creez acea imagine in intregime,
fara nici un alt gand care sa ma distraga, era ca si cum am atins tinta, ceva era la locul lui. Si am fost
atent la asta!
Dupa o perioada, am inceput sa observ niste schimbari si procesul a devenit din ce in ce mai usor,
durand din ce in ce mai putin timp. Ce nu stiam in acel moment era ca imi cream noi legaturi in creier.
Cand am inceput sa observ schimbarile masurabile in corpul meu referitoare la durere, senzatii fizice
stiam ca realizasem ceva.
In zece saptamani si jumatate m-am intors la munca mea, aveam pacienti, mergeam, nu aveam nici
un ghips si nu facusem nici o operatie.
In acea perioada, in noptile in care nu puteam sa dorm, am facut o intelegere cu mine: daca voi fi
in stare sa merg din nou, atunci voi studia toata viata mea conexiunea dintre minte si corp si conceptul
de minte mai presus de materie.
I: De atunci a trecut ceva vreme. Acum ajutati oamenii sa inteleaga cum functioneaza creierul, cum
interactioneaza cu mintea superioara, cum interactioneaza cu trupul. Imi place ce ati scris: daca iti
schimbi cu adevarat mintea, poti vedea dovezi fizice ca creierul se schimba.
Putem sa intram in detalii? Ce inseamna asta? Cum se aplica asta?
1

R: Conceptul de neuro plasticitate ne spune ca ori de cate ori invatam ceva nou, facem noi
conexiuni prin sinapse. Invatarea creeaza aceste conexiuni, reamintirea mentine si sustine aceste
circuite. E nevoie de cateva repetitii pentru a face ca grupuri de neuroni sa inceapa sa creeze relatii pe
termen lung. Conceptul de evolutie a creierului se refera la a invata lucruri noi si a avea experiente noi
(astfel imbunatatim partea sa de hard -la fel ca la un calculator).
Creierul este un organ anatomic, nu cu mult diferit de ficat sau rinichi. Dar mintea este atunci cand
creierul este in actiune, cand lucreaza. Mintea este ceea ce face creierul. Avem milioane de neuroni
adunati impreuna si un neuron mediu are aproximativ 40.000 de conexiuni. Deci producem nivele
infinite de minte, schimband secventele, modelele si combinatiile in care acesti neuroni emit, se leaga.
Cand schimbam mintea, determinam creierul sa lucreze diferit.
Un concept din neurologie spune: celulele nervoase ce emit impreuna se leaga impreuna. Daca
zilnic emitem aceleasi ganduri, facem aceleasi actiuni si adoptam aceleasi sentimente, atunci creierul
nu se schimba niciodata. Ramanem blocati in obiceiuri, in modele fixe, in credinte, perceptii, atitudini
si ganduri fixe.
Prin insistenta si repetitie creierul incepe sa se lege intr-un numar finit de circuite si de modele.
Acea structura finita neuro chimica care se dezvoltata astfel, noi o numim cutia creierului. Incepem
sa gandim in interiorul cutiei, prin propria noastra gandire, prin comportamentele noastre, prin
propriile stari mentale si sentimente.
Cum sa gandim inafara cutiei? Trebuie sa incepem sa invatam informatii, sa facem alte circuite.
Acele noi conexiuni devin materialul de baza care va incepe sa-i permita creierului sa exploreze
posibilitati, sa prognozeze evenimente, sa examineze dar daca, cum ar fi sa.
Daca facem asta si asteptam timp suficient pentru a incepe sa gasim un raspuns, atunci se activeaza
lobul frontal (care este conducatorul, dirijorul). Ce face lobul frontal? Ne permite sa incepem sa luam
cunostintele pe care le-am invatat din carti, filozofie, impreuna cu experientele avute si sa le imbinam
in noi paradigme, noi idei si sa facem in mod concret o noua minte.
Daca suntem capabili sa schimbam mintea noastra si daca reproducem acelasi model in aceeasi
secventa, in aceeasi combinatie, atunci grupuri de neuroni se vor aduna in modele noi si astfel
schimbam creierul. Deci, cand schimbam mintea se schimba creierul. Acum, de indata ce creierul se
schimba anatomia si circuitele sunt diferite este mai usor sa schimbam mintea. Asa imbunatatim
hardul (la fel ca la un calculator), cand schimbam mintea schimbam creierul si asta devine un ciclu in
sine.
I: Sa vorbim despre activitatile care ajuta la extinderea plasticitatii creierului si in procesul despre
care ati vorbit. De exemplu, invatarea unei limbi straine sa zicem italiana. Ce se intampla atunci?
Explicati-ne un pic, ca sa intelegem.
R: Avem trei creiere intr-unul, trei creiere care ne permit sa trecem de la a gandi la a face la a fi.
Creierul care gandeste este neuro cortexul (partea mare, cutata). Este asa pentru ca in aceasta forma
sinuoasa poate intra mai multa materie cenusie. Aceasta parte este creierul nou, creierul care gandeste
cand invatam informatii noi, fapte, semantica. Nu e suficient sa invatam informatie. Putem invata toate
cuvintele italienesti din dictionar, putem citi un manual, putem asculta niste inregistrari audio, totusi
toate aceste informatii sunt inca stocate in creierul care gandeste.
Acum, pentru a activa al doilea creier trebuie sa aplicam ceea ce am invatat. Trebuie sa
personalizam, sa demonstram, sa ne modificam cu adevarat comportamentul. Cand facem asta vom
avea o noua experienta. Cand traim acea experienta noua, cand suntem in mijlocul ei si folosim
toate cele 5 simturi, iar informatiile de la simturi se duc catre creier prin cele 5 cai diferite,
atunci neuroniI se grupeaza si forteaza creierul sa elibereze substante chimice.
Acele substante chimice se numesc sentimente. In momentul in care avem un sentiment nou,
inseamna ca avem o experienta noua. Sentimentele si emotiile sunt produsul final al experientelor.
I: Deci, putem invata cuvintele, dar pana cand nu ne ducem la o cafenea italieneasca si gustam un
cappucino incredibil si incercam sa vorbim italieneste, sa interactionam cu chelnarul, procesul nu e
complet.
R: Tineti minte: cunoasterea este pentru minte, experienta este pentru corp. Trebuie sa invatam
corpul ceea ce mintea a inteles intelectual. Cand suntem in stare sa facem asta, al doilea creier (numit
creierul limbic, creierul ce elibereaza substante chimice) se activeaza. Acum lucreaza doua creiere
2

impreuna. Comandand mancare italieneasca, avand o conversatie cu chelnarul in italiana,

interactionand, experienta face ca mai mult hard (la fel ca la un calculator) sa reflecte ceea ce am facut
in afara noastra. Astfel, corpul primeste un nou semnal chimic.
Nu este suficient sa ne ducem o singura data la restaurant si sa spunem ca stim italiana fluent.
Trebuie sa fim capabili sa repetam experienta. Cand incepem sa o repetam foarte constienti si plini
de dorinta, atunci, peste un timp, activam al treilea creier. Acesta este creierul a fi, trecem de
la a face la a fi. Acest al treilea creier este cerebelul, subconstientul. El ne permite sa tinem
minte abilitati, reactii emotionale, comportamente, conditionari, amintiri asociate. Daca practicam asta
de suficiente ori procesul devine subconstient, conditionand neuro chimic corpul sa le memoreze,
impreuna cu creierul constient.
Un exemplu: atunci cand eram mici si cineva ne intreba cum se scrie un cuvant si nu puteam sa ne
amintim, mana il scria in aer; atunci cand nu ne amintim un numar de telefon, corpul il stie si il
formeaza.
Asta inseamna ca trupul a devenit minte. Asa se formeaza un obicei, atunci cand trupul
devine minte. Daca repetam experienta de multe ori, ea este stocata in sistemul subconstient,
numit sistemul a fi.
Pe la 35 ani, cand suntem in acest sistem, aproape 90% din cine suntem este legat de
comportamente, programe automate. Un exemplu in care corpul si mintea lucreaza in opozitie: o
persoana vrea sa fie fericita, dar a suferit si a memorat acea stare emotionala n egativa (poate timp de
20 de ani).
Referitor la exemplul cu limba straina: daca continuam sa practicam, va sosi un moment in care nu
ne mai gandim ce spunem, creierul emite intr-un model sincron si suntem intr-un flux constient. Cand
ajungem la acea stare de a fi, atunci limba straina este fixata, integrata in sistemul nostru nervos si nu
mai presupune nici un efort.
I: Sa presupunem ca am devenit dependenti de ceva si am ajuns la disperare. Cum incepem sa
abordam problema, care este modul cel mai eficient de a iesi din acest mecanism?
R: Cat timp avem? Asta este o intrebare de milioane! De fiecare data cand sunt la un interviu sau la
televizor si mai sunt doar cateva minute, realizatorul ma intreaba Cum sa ne schimbam? Eu ii
raspund sa vina la cursurile mele.
De fiecare data cand avem un gand se emite o substanta chimica. Gandurile bune emit
anumite substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Ganduri negative emit substante care
ne fac sa ne simtim negativi.
Deci, acest lucru eteric numit gand produce un set de reactii chimice in creier care activeaza
circuite care incep sa ne faca sa ne simtim exact in modul in care gandim.
Avem un gand despre nesiguranta, in cateva secunde ne simtim nesiguri. In momentul in care
incepem sa ne simtim asa cum gandim, deoarece creierul este intr-o continua comunicare cu trupul,
incepem sa gandim in modul in care ne simtim. Si atunci creierul emite mai multe substante chimice ca
sa simtim asa cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu.
Acest ciclu, aceasta repetitie, cu timpul, produce o stare de a fi. Noi conditionam chimic corpul sa
memoreze acea stare. Acest ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce o stare
de a fi in care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau, altfel spus, nu putem gandi mai bine decat
ne simtim.
Daca nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom schimba niciodata.
O persoana care sufera si a memorat aceasta stare emotionala timp de 20 de ani, se afla in acel
sistem subconstient despre care am vorbit. Se poate spune constient vreau sa fiu fericit mintea,
intelectul, spune asta dar corpul a memorat nevoie si suferinta. Deci mintea si corpul lucreaza in
opozitie. Cand o persoana se decide sa faca un efort constient sa se schimbe, isi da seama peste putin
timp ca face aceleasi lucruri, gandeste aceleasi ganduri si a devenit inconstienta.
Singurul mod in care putem face aceste schimbari este sa intram in sistemul de operare. Trebuie
sa incepem sa gandim independent de mediul inconjurator, sa incepem sa schimbam undele cerebrale,
sa ne permitem noua sa intram in acea lume subconstienta.
I: Cum arata, cum functioneaza ea?
R: Va voi raspunde dezvoltand o alta idee.
3

Acelasi sistem al creierului care ne permite sa trecem de la a gandi la a face la a fi, este acelasi
sistem care ne permite sa invatam sa experimentam si sa dobandim intelepciune; minte, corp, suflet.
Ajungem la o anumita varsta cand acele programe automate se deruleaza fara sa fim constienti de ele.
Astfel, avem un anumit comportament fata de fiecare persoana pe care o intalnim, avem o anumita
strategie cum sa actionam in conditii diferite.
Ce se intampla pe termen lung, este ca in momentul in care aceste programe se desfasoara (la fel
ca si programele din calculator atunci cand incep sa actioneze haotic), incercarea de a folosi mintea
constienta pentru a le schimba este ca si cum am ipa la calculator sa se opreasca, sa nu mai ruleze
programele. Calculatorul va merge mai departe. Noi trebuie sa invatam sa intram in sistemul de
operare si sa il schimbam.
Scopul meditatiei, al calatoriei interioare (al rugciunii M S) este de a trece de mintea egoista,
care se bazeaza pe analiza amanuntita si critica, ce gandeste fiind focusata pe supravietuire.
In tibetana cuvantul meditatie inseamna a deveni familiar cu, a face cunoscut. Unul dintre
privilegiile de a fi fiinte umane este ca putem sa ne observam propriile ganduri, sa reflectam asupra
propriilor noastre actiuni si putem privi constient cum ne comportam si cum simtim.
Astfel, daca incepem sa devenim familiari cu propriile ganduri inconstiente si le facem constiente,
daca incepem sa cunoastem propriile actiuni si comportamente inconstiente si le facem constiente,
daca incepem sa observam cum simti, cum actionam si gandim (acest concept numindu-se
metacunoastere) , atunci putem sa ne modificam comportamentul in mod constient si sa facem un plan
cum vom gandi si vom actiona in aceleasi circumstante.
I: E similar cu ceea ce ati facut cand erati imobilizat la pat, cand observati fiecare gand, simtamant
care aparea.
R: Daca servea scopului meu sau nu.
Intram in sistemul de operare atunci cand ne asezam in meditatie, cand nu mai permitem ca mediul
inconjurator sa activeze aceleasi circuite in creierul nostru (cunoastem aceiasi oameni, facem aceleasi
lucruri, mergem in aceleasi locuri, avem aceleasi experiente), cand eliminam mediul inconjurator si
incepem sa gandim independent de el, cand incepem sa devenim constienti de aceste programe
inconstiente.
Atunci undele cerebrale se schimba, frecventa lor se micsoreaza, creierul nu mai este focusat pe
supravietuire, egoul nu mai este atat de activ. De fapt, permitem mintii si trupului nostru sa inceapa sa
ne dea informatii.
Daca putem face asta si devenim constienti de atitudinea de neincredere, de indoiala fata de noi
insine, atunci putem preda aceasta atitudine puterii din noi.
Daca poti sa creezi 10 milioane de celule intr-o secunda inseamna ca stii mult mai multe decat
mine sau tine. Daca reusesti sa coordonezi 100000 de reactii chimice pe secunda intr-o singura celula
inseamna ca ai o vointa impresionant de mare. Daca poti sa mentii o persoana in viata si sa iubesti
viata mai mult decat o face acea persoana. Daca egoul si personalitatea vor sa moara, atunci ceva mult
mai mare decat suntem noi ne iubeste neconditionat si raspunde doar daca i-o cerem.
Aceasta minte superioara, aceasta putere, ne daruieste viata si ne sustine indiferent de cum suntem.
Campul cuantic este campul care mentine inteligenta care mentine Pamantul in miscarea de rotatie in
jurul Soarelui si este aceeasi inteligenta care face ca inima noastra sa bata.
Cand incepem sa trecem catre starea de a fi, deoarece am inceput sa invatam, sa experimentam, sa
memoram noi emotii si sa le dez-invatam pe cele vechi, atunci unul dintre lucrurile care se intampla
(deoarece am facut gandul mai real decat orice altceva), dupa ce predam acea stare emotionala care
ne limita, este ca putem sa ne reinventam pe noi insine. (Liturghia luntric - MS)
Exista suficiente experimente stiintifice care sa dovedeasca ca putem schimba creierul doar
gandind in mod diferit.
Cati oameni isi acorda timpul necesar sa faca asta? Putini si stiti de ce? Pentru ca in trecut, ori de
cate ori am avut un sentiment neplacut, modul in care am scapat de el a fost sa ne ocupam de altceva:
sa ne uitam la televizor, sa vorbim la telefon, etc. Acel lucru exterior noua, produce in corpul nostru o
schimbare chimica de moment si ne face sa ne simtim mai bine. Astfel, noi suntem in mod inconstient
(prin asocieri subconstiente) atenti la acel lucru exterior. Identificarea acelui televizor, acelei persoane,
4

acelui program ce ne schimba in interior si ne face sa ne simtim bine, este un eveniment de sine
statator si asta este ceea ce creeaza identificari si asocieri puternice.
O persoana careia nu-i place cum se simte, sa priveasca acest simtamant si sa-si spuna: il pot preda
unei minti mai mari, ma pot reinventa pe mine insumi, pot ajunge la cel mai ideal eu. Lasa-ma sa incep
sa gandesc in moduri diferite! Ce carte sa citesc, ce informatie sa primesc pentru a ma inspira sa incep
sa creez o renastere in mine insumi?
Dar cei mai multi oameni devin dependenti de exterior, sau de droguri, in aceasta ordine.
I: Nu neaparat droguri ilegale, ci chiar medicamente. Daca persoana doreste, poate creierul sa faca
aceste schimbari, in prezenta altor substante chimice, medicamente?
R: Anumiti oameni au nevoie de medicamente, deoarece exista un dezechilibru chimic in creierul
lor. Dar amintiti-va: o schimbare in constiinta produce o schimbare in reactiile chimice, si reactiile
chimice sunt emotii si emotiile sunt energie si corpul incepe sa se regleze pe un nou set de reactii
chimice.
I: Ce se intampla cand cineva ia antidepresive de mult timp si vrea sa nu o mai faca.
R: Nu as sfatui pe cineva sa inceapa brusc fara sa studieze putin.
In cultura noastra definitia conceptului de liber arbitru este atat de bizara! Noi nu avem cu adevarat
liber arbitru. Avem optiuni care se bazeaza pe ce cunoastem si asta nu este liber arbitru. Liberul arbitru
inseamna sa faci o alegere bazandu-te pe lucruri necunoscute. Problema cu necunoscutul este ca daca
traim focusati pe a supravietui, condusi de adrenalina si cortizon, aceste substante chimice sunt exact
cele care ne permit sa ne fie frica de necunoscut. Daca am fi un animal salbatic incercand sa
supravietuiasca si vedem, auzim, simtim ceva neobisnuit pentru noi de exemplu o masina vom
fugi. Deci, cand noi traim condusi de aceste substante chimice de vigilenta (adrenalina si cortizon)
niciodata nu vom considera necunoscutul ca o aventura. Atunci, liberul arbitru devine alegerea intre
doua marci de medicamente pentru dureri de cap. Asta este singura solutie din acest univers?
Daca meditam, aducand continuu atentia inapoi la momentul prezent, concentrandu- ne pe
respiratie si fiind atenti, schimband neuro sistemul atac sau fugi cu cel de relaxare, vom re-regla
neuro-sistemul nostru, vom produce unde alfa in creierul nostru, care apoi vor regla schimbari chimice
in corpul nostru.
Sa luam persoana care ia medicamente de exemplu prozac. Exista studii care dovedesc ca daca
face gimnastica aerobica timp de 6 saptamani este mai bine decat daca ia acest medicament. Persoana
care vrea sa renunte la prozac trebuie sa se decida. Trebuie sa-si spuna: poate ca sunt depresiv, dar inca
trebuie sa fiu capabil sa gandesc mai inalt decat ma simt. In momentele mele cele mai intunecate
trebuie sa cred ca acestea vor trece.
Pe un tomograf excitabilitatea si depresia arata la fel: prima este a privi spre viitor spre ce va veni,
depresia este a privi spre trecut si a nu vedea viitorul. Din punct de vedere functional sunt la fel. Cei
mai multi oameni care sunt nelinistiti sunt depresivi si invers. Este de fapt a trai in trecut sau in viitor
dar nu in momentul prezent.
Acea persoana care vrea sa renunte la prozac trebuie sa invete foarte multe despre sine, despre
starile limitate ale mintii, despre depresie, sa cunoasca nuantele ei pentru a face alegeri diferite.
Ajungand la a aplica ceea ce a invatat isi spune : Cum ar fi sa fiu o persoana fericita? Pe cine cunosc in
viata mea care este fericit? Ce calitati are? Pe cine admir in viata mea si cu care vreau sa seman? Ce ar
trebui sa schimb in mine? Ce ganduri continui sa gandesc incat produc aceleasi substante chimice care
ma fac sa ma simt in acelasi mod si sa ajung atat de jos?
Aceasta descoperire de sine va incepe sa schimbe creierul. La inceput va fi dificil, deoarece mintea
neantrenata este ca un cal naravas, dar daca insistam catre acel ideal despre noi insine, nu numai ca
vom schimba creierul doar gandind, ci si atunci cand ne spunem: azi nu ma ridic din pat pana cand nu
ma simt o alta persoana.
In momentul in care incepem sa simtim bucurie, ridicare, inspiratie, conditionam corpul fata de o
minte noua. Pur si simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Sa memoram acel simtamant
pentru ca el este ceea ce suntem cu adevarat. Putem memora acel simtamant la fel de bine cum am
memorat suferinta.

E nevoie de insistenta pentru a ajunge aici, nu putem sa o facem o singura data (se poate intampla
si asta, dar persoana trebuie sa fie foarte decisa ca asta se va intampla). De cele mai multe ori cand
luam o decizie o facem de genul: ma voi schimba incepand de luni, etc.
Cand suntem intr-o criza si ne decidem, spunem: asta este, m-am hotarat! Pentru prima oara corpul
primeste semnalul: de data asta e serios! Mintea si corpul incep sa lucreze impreuna. Nu trebuie sa
asteptam o criza, putem incepe sa facem asta pentru ca ne simtim grozav, suntem intr-o stare de
gratitudine, iubim viata noastra si vrem mai multe experiente bune.
Cand acea persoana care este deprimata incepe sa aplice cunoasterea dobandita, sa faca meditatii,
sa faca exercitii de aerobica, incepe sa descopere unele parti din sine insusi (aflate in memoria sa) si
sa-si spuna: acea experienta mi s-a intamplat acum 20 de ani si nu am stiut ca de fiecare data cand ma
gandesc la ea produc aceleasi substantele chimice ca si cum experienta se produce in acest moment, 20
de ani am conditionat corpul sa fie intr-o stare de depresie. Nu stiu cum sa ma schimb!
Aceasta persoana trebuie sa se intoarca la evenimentul care a cauzat acea emotie? NU! Tot ce
trebuie sa faca este sa dez-memoreze acea emotie. Cand face asta, se uita la acel eveniment si isi
spune: acel eveniment a fost exact ce am avut nevoie in acel moment, pentru a ma face cine sunt acum,
ca personalitate. Scuzandu-ne pe noi insine ca nu ne schimbam datorita unui eveniment trecut,
reintarim identitatea actuala. In concluzie, trebuie sa trecem de la a gandi, la a face, la a fi.
Am vazut ca se poate! Oamenii se simt eliberati. Atunci creierul isi imbunatateste circuitele si
chimia interna, pentru a ne mentine pe noul drum.
I : Imi place cum folositi modelul calculatorului, pentru ca oamenii se pot relationa cu acesta. Sa
trecem la nivelul tehnologiei, pentru ca ma ingrijoreaza foarte mult, pe multe planuri. Sa vorbim
despre interfata dintre dezvoltarea creierului si jocurile pe calculator, acestea fiind aproape toate foarte
violente. Ce impact au asupra creierului uman si a fiintei umane?
R: Aceasta este o zona periculoasa!
Atunci cand copii se joaca pe calculator si impusca pe cineva, arunca ceva in aer, darama ziduri,
etc, in momentul in care ei depasesc acel obstacol ridicat de joc, creierul lor produce dopamina.
Dopamina este substanta chimica a placerii, stimuleaza centrul recompensei din creier. Astfel, copilul
petrece ceva timp cu acest incredibil stimulator al senzatiilor. Daca continua sa faca asta, centrul
placerii se recalibreaza la un prag mai inalt, avand nevoie de un pic mai multa dopamina ca sa-l faca sa
functioneze. Receptorii din centrul placerii sunt foarte receptivi la aceste substante chimice si daca ii
stimulam prea puternic, ei se desensibilizeaza si avem nevoie de mai multe substante chimice pentru ai
activa. (La fel se intampla si in cazul in care unul dintre soti tipa la celalalt. De fiecare data el trebuie
sa tipe un pic mai tare pentru a capta atentia celuilalt.)
Daca copilul petrece doua ore jucand jocuri pe calculator, creierul este supus prea mult timp unei
astfel de stimulari. Asta impinge la un nivel foarte ridicat pragul de sensibilitate al centrului placerii.
Apoi copilul se duce la scoala. Deoarece creierul a produs atat de multa dopamina si uneori adrenalina,
atunci cand copilul se afla intr-un mediu obisnuit cu stimuli obisnuiti (de exemplu sa se joace cu
cainele, sa se plimbe prin parc cu bunicii), acesti stimuli nu vor activa centrul placerii.
I: La multi copii se poate observa o privire pierduta!
R: Unii nu mai au o placere din nimic, creierul lor are o chimie interna care nu mai este normala.
Cand a invata ar trebui sa fie o recompensa in sine, acesti copii nu sunt stimulati, asa ca ei adorm
sau descopera ca o buna modalitate de activare este sa intre in necazuri. Cand fac prostii, nivelul
adrenalinei creste si au un moment in care sunt foarte alerti. Copii nu sunt constienti ca fac asta, fac
ceva ca sa simta aceeasi stare excitata, alerta.
Ganditi-va ce se intampla peste 10 ani cu acesti copii cand se confrunta cu situatii dificile si-a
pierdut cel mai bun prieten, a divortat, etc corpul fiind intr-o stare chimica diferita! Ce fac ei ca sa se
simta mai bine? In loc sa priveasca inauntrul lor si sa integreze durerea si suferinta, ei se vor intoarce
catre exterior, catre ceva dinafara care sa-i aduca in starea excitata: poate droguri.
I: Spuneti-ne ceva despre ciclurile de violenta ca rezultat al starii de excitatie si desensibilizare.
R: Asta se numeste a programa si programarea creierului se face prin repetitie. Este un proces
inconstient.

Iei un grup de oameni si le spui: iata 5 cuvinte, va rugam sa formati o propozitie cu ele. Daca
aceste cuvinte sunt de genul slab, debil, obosit, dupa ce au scris propozitia pleaca de acolo in starea
descrisa de cuvinte. Ei nu isi dau seama ca sunt asa, se petrece sub nivelul mintii constiente.
Deci, creierul incepe sa fie programat intr-un anumit mod datorita stimularii excesive si acea stare
devine normala. Cand se petrece asta, se pierde contactul cu realitatea.
I: Genul acesta de oameni nu sunt utili in armata, datorita nivelului lor mare de conditionare?
R: Da. Daca tu sau eu vedem pe cineva ca este impuscat, vom avea o reactie foarte severa, inclusiv
la nivel chimic. Pe termen lung, daca te conditionezi pe tine suficient de mult, vine un moment in care
daca apesi pe tragaci nu mai ai aceste reactii puternice. Cei mai buni tragatori de elita sunt asa.
I: Se poate dezvolta un grup de tineri care, teoretic, sa poata fi programati in aceasta directie?
R: Nu exista lucruri clare care sa dovedeasca asta, dar putem specula zicand ca daca se impinge
mai sus pragul centrului placerii, atunci exista posibilitatea ca acestia sa devina dependenti de lucrurile
exterioare lor. Astfel se schimba valorile lor, morala lor si in final devin foarte controlabili.
I: Sa vorbim de mintea care se dezvolta, creierul dezvoltandu- se pe deplin abia la 25 de ani. Ce se
intampla cu o persoana care si-a petrecut foarte mult timp cu jocurile pe calculator, inclusiv in perioada
dezvoltarii sale sociale? Problema multor tineri este lipsa capacitatii de a se putea relationa din punct
de vedere social.
R: Se intampla asta deja.
S-au facut niste experiente pe copii care se joaca mult pe calculator. Li s-a spus: iti dam un dolar
daca te opresti din joc ori de cate ori suna clopotelul. Copii au fost incantati sa participe la experiment
pentru a castiga usor niste bani. Rezultatul a fost ca nici unul nu s-a oprit. Ei spuneau: stai asa, inca
putin, inca o secunda! Nu puteau sa se opreasca. Dependenta este ceva din care nu te poti opri.
Noi avem capacitatea de a citi semnele sociale, intr-un mod non verbal. Daca incepem sa
devenim bidimensionali cred ca ne pierdem bucuria vietii. Daca toata aceasta placere este data de niste
puncte care se misca pe un ecran si pe care creierul le interpreteaza ca ceva placut, ca o recompensa,
atunci cand va veni momentul sa traim in lumea reala vom deveni aproape inapti.
I: Asta seamana cu un tip de autism social!
R: Da, asa este.
I: Referitor acum la adulti. In domeniul pornografiei exista o stimulare extrem de inalta. Ce se
intampla in relatiile in care s-a introdus pornografia de unul dintre parteneri, sau de amandoi?
R: Pe masura ce imbatranim si traim avand puternice dependente emotionale (budistii le numesc
atasamente emotionale), cu cat suntem mai dependenti de emotii, cu atat mai mare este discrepanta
intre cum ne prezentam celorlalti si cine suntem cu adevarat, cum simtim cu adevarat. Intre aceste
doua nivele sunt simtamintele cu care traim fiecare zi. Cu cat suntem mai dependenti, cu atat mai mare
este aceasta discrepanta. Avem nevoie de mediul, oamenii, locurile, lucrurile, experientele care sa ne
reaminteasca cine suntem. Fugind de acest gol avem acest simtamant si nu stim cum sa-l facem sa
dispara.
In criza varstei de mijloc ne cumparam o masina noua, ne facem o noua relatie, ne ducem la un
club nou, in vacanta, avem nevoie de lucruri si oameni noi, toate acestea folosind mediul exterior,
pentru ca sa incercam sa ne amintim cine suntem si sa facem sa dispara acel simtamant ca suntem
neimportanti, nefericiti. In aceasta criza ne dam seama ca nimeni si nimic nu ne va face fericit si putem
sa prezicem destul de bine cum ne vom simti.
Urmatorul nivel sunt dependentele: pornografie, cumparaturi, jocuri video, jocuri de noroc,
droguri, alcool. Ceva va face ca acel simtamant de gol si durere sa dispara si sa dispara repede. Dar, se
aplica aceeasi lege. Data viitoare e nevoie de un pic mai mult pentru a-l face sa dispara. Acest tip de
dependenta in care se pierd oamenii, este cel mai bun lucru pe care stiu sa-l faca pentru ca sa dispara
acel simtamant. Adevarata schimbare incepe cand ne uitam la acea emotie, cand incepem sa o definim
si sa o dez invatam.
Persoana care devine dependenta de pornografie si e puternic stimulata, cu timpul, poate deveni
dependenta de alcool. Efectul este ca va incerca sa gaseasca noi moduri diferite pentru a crea un nou
simtamant, intr-un mod diferit dintr-o experienta similara, consumata. Asa ca ajunge la o limita, dar
continua sa o impinga la extrem pentru a avea acel stimul, pentru ca nu stie cum sa faca sa dispara
golul.
7

Rezultatul final este ca traim intr-o societate foarte nerealista, unde devenim cautatori ai placerii.
Avem tendinta sa cercetam mediul inconjurator si sa ne indreptam catre lucrurile care ne fac sa ne
simtim bine si ne aduc confort si sa ne departam de lucrurile care ne fac sa ne simtim rau si ne aduc
disconfort. Este o stimulare de baza, durere placere. Aceasta conditionare se petrece si in lumea
animala, pentru supravietuire.
Dar daca am inteles ca schimbarea este un proces inconfortabil, ce vom face atunci? In momentul
in care nu se simt bine, cei mai multi oameni se reintorc la ce le este familiar si incearca sa creeze un
simtamant nou care sa-i faca sa se simta mai bine, astfel incat sa se simta mai mult ca fiind ei insisi.
Aceste persoane nu se vor schimba niciodata. In momentul in care se rup de acea continuitate chimica
intre gand si simtamant, nevoie si suferinta, corpul intra in haos. Deci, in loc sa se schimbe, aceste
persoane alearga catre ceva care sa faca sa dispara simtamantul de gol si durere.
Se poate trece de la jocuri de noroc la pornografie, de la alcool la droguri, iar motivul adevarat
care-i face pe oameni sa faca asta este ca exista un simtamant terifiant si nu stiu cum sa-l faca sa
dispara.
I: In conditiile crizei economice, toate acele optiuni exterioare de a trai de placere s-ar putea sa
dispara, pur si simplu pentru ca nu mai avem mijloacele financiare sa ni le procuram. Ce va asteptati sa
vedeti la nivelul maselor?
R: In mod evident vom vedea mult haos! Vom vedea oameni actionand intr-un mod ilogic, pentru
ca nu mai pot avea excitarea obisnuita din stimulii exteriori (jocuri pe calculator, masini noi, etc). Stiti,
confort, consum, convenabil, capitalism, toate C-urile! Cand aceste lucruri ne sunt luate ne raman
valorile. Oamenii care au fost dependenti se vor afla in situatia de a se trezi foarte repede sau a pierde
controlul.
I: Care este reteta dumneavoastra ca sa iasa din aceasta situatie, sa se intoarca la umanitate ? Sa se
intoarca la a se cunoaste pe sine?
R: Cand traim crezand ca ceva din afara noastra ne face fericiti si incercam sa acumulam lucruri,
nu facem decat sa intarim ego-ul. Daca traim folosind doar substantele chimice pentru supravietuire
(ceea ce fac cei mai multi oameni, toata ziua), acele substante chimice produc agresiune, manie, frica,
durere, neliniste, suferinta si alte variatiuni pe aceeasi tema. Aceste substante chimice ne determina sa
ne concentram toata atentia noastra pe corpul nostru, sa devenim foarte constienti de mediul
inconjurator si foarte preocupati de timp.
Nu suntem prea mult diferiti de un animal care este vanat de un pradator. Pentru a iesi din acea
situatie, animalul trebuie sa protejeze sinele identificat cu trupul trebuie sa o faca foarte repede si
trebuie sa priveasca foarte atent mediul inconjurator, ca sa stie in ce directie sa fuga. O emisie
puternica de adrenalina il ajuta sa faca asta.
Noi traim toata ziua in mod inconstient sub influenta acestor substante chimice, deoarece ne putem
astepta sa se petreaca ceva, putem anticipa ca se va petrece ceva. Cand aceste previziuni se indeplinesc
ne felicitam singuri spunand: vezi ce destept am fost! Dar, ce se intampla cand anticipam un eveniment
si acesta nu se petrece? Atunci apare depresia, nelinistea, insomnia. Noi putem activa raspunsul la stres
doar prin gand si cand nu putem sa-l oprim, ajungem la dezechilibru, boala. Cu timpul, acele substante
chimice deregleaza genele si corpul si astfel se creeaza bolile.
Cealalta stare a mintii in care traim se numeste creatie. Cand te afli cu adevarat in aceasta stare,
uiti de tine insuti. Nu mai exista sine, nu mai exista trup, nu mai exista timp. Esti atat de implicat in
ceea ce faci incat gandul devine experienta unui alt sine.
Acele persoane care traiesc in modul de supravietuire sunt centrate doar pe ele, vorbesc despre
problemele lor, se gandesc la ele. Asa se comporta oamenii care gandesc aceleasi lucruri, fac aceleasi
lucruri si se asteapta ca ceva sa se schimbe in viata lor, pentru ca aceste substante chimice ne intorc
catre actiuni primitive si activeaza circuitele necesare pentru asta. Razboiul, competitia, politica, toate
sunt doar versiuni diferite ale acestor substante chimice.
Starea adevarata de creatie implica un nou set de substante chimice care se relationeaza cu a fi
inspirat, a fi vesel, a avea o stare inalta. Acestea nu se gasesc inafara noastra ci inauntrul nostru.
In starea mea prezenta de ignoranta, atat cat am evoluat ca fiinta umana, pot spune ca atunci cand
am experimentat acele momente, sau cand am devenit bucuros fara nici un motiv, bucuria era in mine,
nu aveam nevoie de nimeni si de nimic si ma bucuram de mintea mea, aveam tendinta sa nu fiu egoist.
8

Cand eliminam barierele, blocajele acelor stari emotionale ale mintii care ne mentin in starea de a
intari ego-ul, cand desfacem ego-ul, identitatea noastra, atunci patrunde lumina prin noi si avem
tendinta sa adoptam acele caracteristici ale puterii din fiinta noastra, ale mintii superioare: sa fim
bucurosi, generosi, altruisti, iubitori, inspirati, rabdatori.
Cred ca adevarata noastra misiune in viata este sa exprimam acea putere din noi prin noi, sa
eliminam barierele, blocajele. Cand facem asta, exista o tendinta mai mare in natura noastra ne
egoista sa manifestam unele dintre acele calitati de care are nevoie lumea noastra pentru a se schimba.