Houl de sruturi

n fiecare diminea, Lucia se abandona braelor de plastic ale scaunului din vagonul ce tia
s legene ca nimeni altcineva.
Zilnic, acelai vagon.
Zilnic, acelai tren.
Ora ase dimineaa nu era o or la care s trezeti o femeie pentru a o trimite s munceasc
departe.
Aa gndea Lucia.
Fr s poat schimba ceva.
Continua s intre n fiecare diminea devreme n gar cu faa descompus de somn pentru
a ajunge la peronul pustiu.
Punctual la ntlnire, trenul i ilumina cearcnele cu farurile de un galben nchis i oprea.
Primul vagon.
sta era vagonul pe care ea l alegea ntotdeauna.
Se aeza pe un scaun la fereastr, n direcia de mers.
Abandonndu-se braelor de plastic.
Adormea.
ntotdeauna.
n timpul cltoriei de o or, era imposibil s nu adoarm cel puin zece minute.
Aa era ea.
Mergnd s munceasc departe.
Pn n ziua cnd ncepu visul.
Acelai vis, n fiecare diminea.
Un om, un brbat, trecea nesimit prin vagon, n timp ce ea dormea, i o sruta tandru pe
buze.
Dup trezire, pe scaunul din tren, Lucia i amintea ce visase.
La nceput i spuse: e doar un vis.
Prea adesea se trezea ns cu buzele uscate.
ncepu s cread c ceea ce visa se petrecea aievea.
De fiecare dat, la trezire, privea cu atenie prin vagon, doar-doar l va descoperi pe cel care
o sruta n timpul somnului.
Vedea mereu aceleai fee trudite care nu erau, nu puteau fi ale lui.
Ale celui care o sruta.
ncepu s caute o explicaie.
Se gndi c mecanicul de locomotiv prsea cabina automotorului i venea tiptil s o srute
pe gur lsnd trenul fr control, dup care alerga napoi la scaunul lui.
Imposibil.
Niciun mecanic de locomotiv n-ar fi fcut asta.
Poate era controlorul ce verifica biletele, se gndi c, privind-o n fiecare diminea, se
ndrgostise de ea i de buzele ei.
Puin probabil.
Toi cltorii l-ar fi vzut srutnd-o.

Totui, visul se repeta zilnic.

i senzaia c fusese srutat, la fel.
Uneori, la trezire, Lucia i lingea buzele ncercnd s descopere aroma hoului de sruturi.

(Fragment din romanul DOMINOUL VISELOR de Albert Mure)