Nu e om care sa nu-si fi pus macar o data in viata intrebareaExista viata dupa moarte?.

Parerile
sunt impartite: unii cred ca da, altii cred ca nu, unii sunt convinsi ca da, altii sunt convinsi ca nu.
Medicina moderna si biserica deopotriva au fost nevoite sa dea definitii clare ale sfarsitului vietii
unui om, cu atat mai mult cu cat exista diferente intre moartea aparenta, cea clinica si moartea
cerebrala.
MOARTEA APARENTA sau COMA inseamna ca functiile vitale sunt atat de slabite incat nu pot fi
percepute decat cu aparate speciale. Totusi, creierul functioneaza si au fost cazuri in care
pacientul si-a revenit dupa ani de zile.
MOARTEA CLINICA inseamna ca functiile vitale au incetat, dar creierul nu e afectat in mod
ireversibil. Omul respira firav, iar la resuscitare inima poate reincepe sa bata.
Moartea legala se identifica, de mai bine de jumatate de secol, cu MOARTEA CEREBRALA.
Adica alterarea atat de severa a creierului, incat nu mai poate comanda nici macar respiratia
spontana.In momentul consultului nu prezinta reflexe de trunchi cerebral. Are o activitate corticala
minimala.
Am umblat prin spitale n ultimul timp din cauza unor complicaii la o apendicit nedepistat la
timp. Am tot fost la diveri medici timp de cteva sptmni, acuznd dureri mari abdominale, am
fcut vreo dou ecografii, la clinici private diferite, i totui niciun doctor n-a fost capabil s-mi
descopere boala.
Pn cnd, ntr-o duminic am czut lat n buctrie i am fost dus de urgen la spitalul
Floreasca. Aici m-au operat imediat i au descoperit c aveam cavitatea abdominal plin cu
puroi. n timpul operaiei am intrat n blocaj renal, am fcut un stop cardiac i un accident
cerebral. Nu m-am trezit din anestezie. Am stat n com dou sptmni, timp n care mama i
soul meu fceau cu rndul la cptiul meu, chinuindu-se s nu se gndeasc la ce ar fi mai
ru. Aveam doar 29 de ani i o clas de elevi care m atepta s le predau litera M, de la
"mama.
Ceea ce poate prea de necrezut este faptul c pentru mine aceast experien a fost una
straniu de plcut, n ciuda faptului c dup mai bine de o lun de la operaie am ieit din spital
ca un copil care trebuia s nvee s fac totul de la nceput: de la mers, mncat, vorbit. Iar toate
astea m-au fcut s pierd un an de coal, pentru c sunt nvtoare, cum v spuneam.
Coma a fost pentru mine o experien fantastic. Nu-mi amintesc exact cum s-a ntmplat, dar
tiu c acum eram n buctria mea, chinuit de aceeai durere surd n partea dreapt a burii,
pe care nimeni n-o dezlega. Apoi, m-am trezit pe un coridor lung i alb, despre care am crezut
iniial c e al spitalului. mi spuneam c sunt n vreo sal de ateptare, dei nu vedeam pe nimeni
n jur. Era o atmosfer lptoas i un miros plcut, ca de aer foarte ozonat, de la munte.
Trgeam aer n piept i avansam n acelai timp pe coridorul alb lptos spre ... medic, gndeam
eu. De fapt, e mult spus c gndeam, pentru c simeam tot ce trebuie s fac de parc ar fi fost
ceva firesc.
Dintr-o dat coridorul lptos i aerul curat s-au dezintegrat i am ajuns pe o pajite minunat.
Soare, iarb verde, flori, ciripit de psrele. Doar c eu nu mai eram un om, ci un spirit. Eram
ceva imaterial, pluteam, vedeam, simeam, dar nu m vedeam pe mine nsmi. Nu tiu dac
putei nelege ce senzaie ai cnd te trezeti din somn, de exemplu, i nu-i mai vezi minile,
picioarele, corpul.
E straniu, i m gndesc acum c a fi putut s intru n panic, dar nu s-a ntmplat. Lucrurile
erau de aa natur nct totul mi se prea firesc.
Eram parc tot eu, dei nu m chinuiau amintiri sau griji pentru familie sau serviciu. M simeam
liber i fericit, ca niciodat pn atunci. Experimentam senzaii noi, de exemplu m puteam
insinua ntr-o floare, fiind chiar floare, simeam razele soarelui pe petalele mele. Sau m puteam
"ntrupa ntr-un fluture, fcnd salturi dintr-o frunz n alta.
La un moment dat o entitate mai mare ca mine, dei la fel de invizibil, mi s-a adresat cumva. Nu
ntr-un limbaj omenesc, ci prin gnduri, cred. M-a fcut s neleg c asta este o faz "a jocului n
care eram liber s experimentez, dar asta pentru c trebuie totui s aleg ce vreau s fiu. Urma
s aleg o ntrupare, probabil, pentru c atunci am simit c lucrurile sunt mai serioase dect le
credeam. M gndeam, brusc cu mintea mea de om, dac a putea s fiu o floare sau un fluture
sau o pasre. i nu tiu dac i ce urma s aleg, pentru c pn la urm nu a fost nevoie.

M-am trezit pe un pat de spital, ntr-un salon cam mizer, iar Gabi, soul meu, era alturi. ocul a
fost cu att mai mare cu ct atunci cnd am deschis ochii parc toat greutatea trupului meu de
om normal a fost pus n aripile fluturelui din lumea de dincolo. Pentru scurt timp m-am simit aa
de ru c m-am trezit din acel vis extraordinar pentru c eu aa l-am crezut iniial nct voiam
s adorm i s visez din nou. Cnd am fzut feele fericite i ngrijorat-uurate ale prinilor i
soului mi-am dat seama c se ntmplase ceva mai mult dect un vis.
Cnd am aflat ct am stat n com m-am speriat pentru c mi-am imaginat c visul era doar un
pas n drumul ctre moarte. Poate c moartea ar fi fost ceva frumos, n cele din urm, dac
experiena mea din com i-ar fi urmat cursul, cine tie? Deocamdat eu prefer s triesc!

Specialistii cardiologi, cei care resusciteaza pacientii intrati in moarte clinica, sunt frapati de cele
descrise de cei intorsi la viata dupa ce functiile vitale au incetat. Chiar si cei fara scoala, care nu
au citit in viata lor nimic despre acest subiect, povestesc exact cele descrise in studiile de caz: in
acele momente trec printr-un tunel intunecat, apoi percep lumini puternice, uneori colorate, iar
unora li se proiecteaza in minte peisaje mirifice si isi vad rudele deja disparute, care le vorbesc, le
fac semne sau ii cheama sa le fie aproape. Altora le apar ca intr-un fel de vis imagini relaxante fluturi, peisaje extraordinare - si simt o caldura si o liniste deosebite.
Specialist in cardiologie, Dan Mihail Datcu, seful Clinicii "C.I. Negoita" de la Spitalul Sf. Spiridon
din Iasi, descrie cazul unui doctor ginecolog care i-a povestit ce a simtit in acele momente. "Cu
ani in urma fusese cu sotia la plaja, la mare, si a simtit ca face o tulburare de ritm. Avea des astfel
de tulburari, prezenta o tahicardie ventriculara nesustinuta. Atunci i-a spus sotiei: du-ma la spital
ca nu mi-e bine. A ajuns la Serviciul de Terapie Intensiva si ironia sortii a facut ca alaturi sa fie un
medic care fusese operat la stomac. In timp ce doctorii stateau de vorba, la un moment dat,
medicul operat de stomac, care era anestezist, il vede pe celalalt ca si pierde cunostinta si ca
face convulsii. Nu era nici o sora sau alt membru al personalului medical in momentul acela in
sectie, asa ca anestezistul a luat defibrilatorul si a actionat. Ginecologul mi-a povestit ca in acele
momente a simtit ca s-a pierdut intr-un tunel intunecat, ca la capat era o luminita pe care vroia so atinga si nu reusea deloc si ca atunci a izbucnit o flacara puternica - momentul in care doctorul
l-a defibrilat si s-a trezit", a povestit profesorul Dan Mihail Datcu. Medicul iesean spune ca studiul
unor astfel de cazuri s-a facut inca de pe vremea executiilor prin ghilotinare.
"La cei decapitati prin ghilotinare exista un doctor - nu se pastreaza numele lui, medic care
prindea intr-un cos capul retezat al celor pedepsiti la moarte si vorbea cu fiecare dintre capete.
Omul acela a avut o sclipire de geniu: si-a dat seama ca poate vorbi chiar capul fara corp si de
atunci s-au facut tot felul de speculatii", povesteste profesorul Datcu.
Au existat insa si destule cazuri de moarte clinica semnalate la Iasi, care i-au starnit interesul.
"Putini dintre cei care au trait asa ceva vorbesc. Ar fi interesant de stiut ce se intampla in
momentul mortii. S-au emis mai multe ipoteze, dar sunt inca in lucru. Se poate spune ca viata
continua in momentul desprinderii violente a unei parti din corp, chiar si a capului dupa
decapitare. Poate fi vorba de un minut-doua, nu mai mult. Acelasi lucru e valabil si la infarct. La
un infarct cu complicatii vitale este exact momentul cand trebuie intervenit, uneori chirurgical,
alteori prin tratament electric socuri".
Ieseanul a carui revenire la viata a sfidat tratatele internationale de medicina
Resuscitarea prin metode chirurgicale cere timp si e mai greu de facut, pentru ca este vorba de
efectuarea unei incizii urmate de o interventie pe cord. "Trebuie umblat acolo unde rotita e
intepenita si trebuie unsa putin". In cazul celor care isi revin se poate spune ca avem de a face cu
un fel de inertie a vietii. "In ce priveste moartea clinica s-au popularizat sporadic astfel de cazuri
ce se intampla frecvent la ATI", spune profesorul Datcu. La Spitalul Sf. Spiridon din Iasi am stat
de vorba si cu medicul primar Ioan Fermesanu. "Pe mine m-a socat cazul unei bolnave pe care o
stiam foarte bine, o femeie de la tara care n-avea informatii - nu a citit ea reviste de popularizare,
stiintifice, care suferise un infarct si era internata intr-un salon obisnuit, nu la Terapie Intensiva.
Tot din cauza inimii a intrat in fibrilatie ventriculara si a stat n stop cardio respirator cateva
minute, pentru ca a durat pana sa fie adus defibrilatorul, s-a facut masaj cardiac, s-a facut soc
extern. Cand si-a revenit am vorbit cu ea si i-am povestit ce s-a intamplat. A povestit ca a simtit
exact ce se scrie in literatura. A zis ca la un moment dat a vazut o lumina foarte mare in fata si

mergea foarte fericita pe un camp inverzit si foarte frumos, iar mama ei si o fetita care murise ii
faceau semne. Asta-i singurul caz la care am ramas frapat, pentru ca o persoana fara multa carte
a putut sa spuna asa ceva".
In Moldova sunt cunoscute si alte cazuri de pacienti care au trecut prin astfel de experiente.
Socant este cel al ieseanului Gheorghe Ungureanu, care si-a revenit dupa aproape 30 de minute,
timp in care s-a aflat in moarte clinica. Barbatul a povestit ca a simtit cum se desprinde de
propriul trup si a avut acea senzatie de decorporalizare, plutind undeva in salon deasupra
medicilor si asistentelor care incercau sa-l salveze. Dupa aceea a parut ca se scufunda intr-un
tunel negru si a simtit ceva rece, apoi cald. Ungureanu a facut stop cardio-respirator pe caldura
torida, la 21 iunie 2001, in timp ce mergea sa-si plateasca intretinerea. S-a scurs aproape o
jumatate de ora in care nu a avut puls si nu a respirat pana la sosirea ambulantei, cand au
inceput manevrele de resuscitare. Medicii nu-si explica nici astazi cum de barbatul nu a ramas cu
sechele avand in vedere faptul ca a stat atat timp fara ca inima si creierul sa-i fie oxigenate.
Un alt caz cunoscut este cel al lui Gheorghe Marin, din Husi, care avea cu putin peste 30 de ani
cand a intrat in moarte clinica. Acesta suferea de tahicardie paroxistica. A ajuns la spital cu pulsul
ridicat si dupa un minut, doua, inima a incetat sa-i mai bata. Barbatul a simtit o stare de
moleseala. Apoi a vazut cu ochii lui cum pe monitor s-a facut o linie dreapta. "Vedeam ca niste
cerculete si dreptunghiuri si la final o lumina roz", a povestit el dupa incident. Apoi l-a vazut ca
prin ceata pe medicul care ii facuse socuri electrice si ii incalzise astfel pieptul. Un alt pacient, din
Vaslui, a povestit medicilor cele simtite dupa un astfel de moment. El a descris acel put adanc,
intunecat, apoi foarte multe culori placute vazului, senzatia de decorporalizare, scaderi si cresteri
de temperatura. Un alt bolnav aflat intr-o situatie limita la Terapie Intensiva a amintit de peisaje
extrem de frumoase, de dialoguri cu personaje de basm si chiar cu fluturi si de culori placute,
care formau un imens curcubeu.
A primit 24 de socuri electrice in 24 de ore
Profesorul Datcu a amintit si de cazul special al unei femei. "Evenimentul s-a petrecut acum un
an. O tanara mama internata in Spitalul de Copii cu bebelusul bolnav si-a pierdut cunostinta si a
facut convulsii. Colegii au reanimat-o, au intubat-o si au trimis-o la noi, la Cardiologie. Aici,
tulburarea de ritm mai rara de care suferea - <> - nu putea fi stapanita in nici un fel, cadea
tensiunea mereu. I s-au admninistrat medicamente pentru cresterea tensiunii, insa fara efect, iar
crizele au continuat. Bolnava a primit intre 20 si 25 de socuri electrice in numai 24 de ore. La un
moment dat i-am facut o incizie si i-am introdus o sonda cu care i-am stimulat extern cordul.
Pentru ca era in iminenta de a repeta aceste crize, i-a fost pus un pace-maker cu posibilitate de
defibrilare interna. De doua ori acesta a actionat, iar acum femeia duce o viata normala, ba vrea
sa faca si al doilea copil".

Poate c ai auzit vorbindu-se despre experienele de moarte clinic sau despre diverse
experiene extracorporale, lucruri care, dei trite de unii oamenii, nu sunt aa uor de explicat de
tiina modern.
Circa 18% din oamenii care au trecut prin moarte clinic i s-au ntors napoi la via au povestit
c au avut o astfel de experien, potrivit The Time. n timp ce muli dintre cei interesai de
domeniul disciplinelor spirituale s-ar putea s nu fie surprini de aceste relatri, ideea c exist o
separare ntre contiina uman i corp nu este uor de acceptat de tiina modern. O persoan
n moarte cerebral nu ar trebui s fie n msur s-i formeze noi amintiri - aceasta nu ar mai
trebui s aib deloc contiin.
n 1991, doamna Pam Reynolds din Atlanta, Georgia, n vrst de 35 de ani, a avut o experien
de moarte clinic. Reynolds a suferit o intervenie chirurgical pentru un anevrism cerebral, astfel
c a fost inut literalmente n moarte cerebral de ctre echipa de chirurgi, timp de 45 de minute.
n ciuda faptului c a fost n moarte clinic, atunci cnd a fost resuscitat, ea a descris unele
lucruri uimitoare. Ea a povestit experiena pe care a avut-o n tot acest timp. La un moment dat a
nceput s "pluteasc" n sala de operaie i s se uite la medicii care efectuau operaia.
Reynolds susine c n acest timp ea s-a simit "mai contient dect n mod normal" i vederea
ei era mult mai concentrat i mai clar dect vederea normal. Relateaz cum a fost capabil s
identifice instrumentele chirurgicale i s aud conversaiile personalului medical, fapt confirmat

ulterior de acetia.
Femeia susine c ntre timp a observat o prezen i a fost atras spre o lumin. Ea spune c a
nceput s disting figuri n lumin, inclusiv pe cea a bunicii ei, un unchi, alte rude decedate, dar
i persoane necunoscute ei. Se bucura cu ct sttea mai mult acolo dar la un moment dat i-a fost
reamintit faptul c trebuie s se ntoarc. Ea spune c unchiul ei a adus-o napoi n trup, lucru
care a fost nsoit de o senzaie de genul aceleia pe care o are o persoan care sare n apa rece
ca gheaa.
Ce este remarcabil (dei nu unic) la experiena lui Reynolds este c aceasta este o combinaie
dintre o experien de moarte clinic i o experien extracorporal. Oamenii de tiin au
nfruntat acest teritoriu aflat pe marginea realitii, ncercnd s explice modul n care aceste
fenomene funcioneaz.
O alt experien similar a trit-o i Joseph G., un ofier de poliie din Miami, Florida.
M-am dus la camera de urgen a spitalului, din cauza unei reacii neprevzute la un vaccin
antitetanos. n timp ce stteam n camera de urgen, mi s-au administrat dou injecii cu
penicilin. Dup cea de-a doua, am czut la podea. Dintr-o dat, m-am trezit plutind lng tavan,
urmrind agitaia care ncepuse n camer. Corpul meu era pe targ, zbtndu-se i tremurnd.
Sala era plin de oameni care se ocupau mine, i m loveau n repetate rnduri, ncercnd s m
readuc la "via". Asistenta care mi fcuse injeciile sttea aezat pe podea n col, isteric. Iam vzut ncercnd s-mi porneasc inima prin ocuri electrice, dar fr noroc. Cred c am auzit
pe cineva spunnd c sunt mort.
Dintr-o dat, un doctor s-a grbit n camer, mpingnd pe toat lumea la o parte. El aducea o
sering mare, cu ac lung pe care l-a nfipt n pieptul meu. Acesta a fost ultimul lucru pe care mi-l
amintesc. O sptmn sau mai mult, mai trziu, m-am trezit brusc. Eram ntr-o camer de spital.
Imediat cum m-am trezit, un doctor a intrat n camer. L-am recunoscut. Era cel cu acul. Primele
cuvinte pe care i le-am spus au fost: "Cred c ai fcut un lucru bun c ai venit atunci".
A fost complet ocat. A ntrebat asistenta cu cine am vorbit? Ea i-a spus: "Cu nimeni, tocmai s-a
trezit din com". Doctorul i-a cerut asistentei s nu lase pe nimeni s vorbeasc cu mine, nici
mcar ea s n-o fac, pn la ntoarcerea lui. Cnd s-a ntors, era mpreun cu un grup mare de
medici i mi-a cerut s repet ceea ce am spus. Am fcut-o. Doctorul a spus c nu exist
posibilitatea s-l fi vzut, pentru c eram mort atunci. Mi-a cerut s-i spun ce altceva mi-am
amintit. Le-am povestit tot ce mi-am amintit c s-a ntmplat, i am descris tot ce am vzut.
Au fost ocai. Fusesem declarat mort n tot acest timp. mi aduc aminte c, mai trziu, mi-a spus
c nainte de discuia purtat cu mine, era ateu. Dar i-a schimbat concepiile. Din acel moment
pn n ziua de azi, nu m mai tem de moarte. De fapt, atept momentul cu nerbdare. Eu simt
c Dumnezeu m-a respins, pentru c are un plan pentru mine. Dup acest episod am avut multe
experiene care ar ucide pe oricine altcineva, dar eu am scpat. De exemplu, chiar acum, m aflu
n recuperare cu gtul rupt. Primele trei vertebre s-au rupt. Asta de obicei duce la paralizie, a
povestit Joseph.
Un alt caz pe care l aducem n discuie este cel al celebrei actrie Elizabeth Taylor. Intervievat
de Larry King la CNN i, de asemenea, de ABC News, Elizabeth Taylor a povestit despre
experiena ei de moarte clinic pe masa de operaie, n timp ce era supus unei intervenii
chirurgicale. Actria i-a amintit cum a trecut printr-un tunel spre o lumin alb strlucitoare.
Elizabeth Taylor susinea c n timp ce era n moarte clinic s-a ntlnit cu spiritul lui Michael
Todd, unul dintre fotii si soi, despre care spunea c a fost marea ei dragoste. Elizabeth a vrut
s rmn atunci cu Todd, dar acesta i-a spus c mai avea lucruri de fcut i mai avea de trit.
Apoi "m-a mpins napoi la viaa mea". n urma resuscitrii ei, 11 persoane din echipa medical,
inclusiv medici, asistente medicale etc. au asistat la mrturia actriei privind aceast ntmplare.
"Am fost declarat moart o dat i de fapt, am vzut lumina. Mi se pare foarte greu s vorbesc
despre asta pentru c, de fapt, sun att de banal. S-a ntmplat la sfritul anilor '50 i l-am
vzut pe Mike (Todd, al treilea so al actriei, care a murit ntr-un accident de avion n 1958). Cnd
am revenit, erau aproximativ 11 persoane n camer. Am fost plecat pentru aproximativ cinci
minute - m dduser drept moart i puseser anunul morii mele pe perete. Am povestit acest
lucru celor care au fost n camera de lng mine. Dup care am mai spus unui alt grup de
prieteni i apoi m-am gndit: "Uau, asta sun foarte ciudat. Cred c mai bine a pstra tcerea
despre asta".
Cum explic oamenii de tiin astfel de fenomene? Un exemplu n acest sens este un studiu

realizat de cercettorii de la Universitatea din Kentucky, care susin c misteriosul fenomen este
un exemplu de tulburare de somn - intruziunea REM (Rapid Eye Movement). n cadrul acestei
tulburri, mintea unei persoane se poate trezi nainte de corpul su i se pot produce halucinaii,
precum sentimentul de a fi detaat fizic de corpul su.
Cercettorii din Kentucky cred c experienele de moarte clinic sunt, de fapt, intruziuni REM
declanate n creier de evenimente traumatice, cum ar fi stopul cardiac. Dac acest lucru este
adevrat, atunci asta nseamn c experienele de moarte clinic ale unor oameni se reduc la
intrarea acestora ntr-o stare neateptat de vis.
Aceast teorie explic unul dintre aspectele care au dat ntotdeauna btaie de cap oamenilor de
tiin: cum de oamenii pot experimenta imagini i sunete dup o moarte cerebral confirmat.
Zona n care se declaneaz intruziune REM se gsete n trunchiul cerebral - regiune care
controleaz funciile de baz ale corpului - i poate funciona practic independent de creierul
superior. Deci, chiar i dup ce regiunile superioare ale creierului sunt moarte, trunchiul cerebral
poate continua, teoretic, s funcioneze i intruziunea REM ar putea s apar n continuare.
Teoria nu este ns att de solid pentru c multe din lucrurile experimentate de oameni n
moarte clinic depesc limitele acestei explicaii. Aceste fenomene nu sunt att de uor de
explicat precum cele de la suprafaa corpului uman.

Experiene de moarte clinic (EMC):

Ce este o EMC? Este o experien a vieii dup moarte, care are loc, atunci cnd persoana este
moart din punct de vedere clinic. Este vorba de o detaare de trup, i de o existen n afara
trupului n mod contient.
Nu trebuie s confundm aceste experiene, cu cele n stare de com, n stri excepionale la
grania dintre moarte i via, sau cu cele sub influena unor substane, sau cu cei ce au
experimentat rpiri sufleteti, dup cum spune Pavel: Cunosc un om n Hristos, care, acum
patrusprezece ani, a fost rpit pn n al treilea cer(dac a fost n trup nu tiu; dac a fost fr
trup, nu tiu: Dumnezeu tie). i tiu c omul acesta (dac a fost n trup sau fr trup, nu tiu:
Dumnezeu tie), a fost rpit n rai i a auzit cuvinte, care nu se pot spune i pe care nu-i este
ngduit unui om s le rosteasc. (2Corinteni 12:2-4; vezi i 1Corinteni 5:3,4).
Atunci cnd vorbesc de EMC, m refer la oamenii declarai mori de medici sau personal medical
competent, i care dup un timp mai lung sau mai scurt, au revenit la via.
Att cei ce au avut experiene pozitive, sau negative, descriu: detaarea de trup, nceputul unei
existene n afara corpului, de multe ori ei privesc corpul nensufleit, ct i personalul medical
care ncerc reanimarea persoanei. Mai trziu persoana dac a fost bun se simte c plutete /
se ridic, trece printr-un tunel, i se ntlnete cu o fiin de lumin: Isus sau un nger, sau chiar
din clipa detarii de trup este ntmpinat i nconjurat de ngeri (comp. cu Luca 16:22), aceea
persoan apoi, e posibil s vad anumite secvene din paradis, sau se ntlnete cu fiine dragi
sau cunoscute decedate. Comunicarea cu fiina de lumin sau cu sufletele celor cunoscui este
fie verbal, fie non-verbal, printr-un fel de telepatie.
Cei ce au experiene negative declar, cum sunt preluai de demoni, din clipa morii, sau simt c
sunt trai sau alunec n jos, simt un ntuneric dens i nfricotor (Matei 8:12; 22:13; 25:30); alii
ajung la o poart a iadului i sunt preluai de o fiin oribil, sau vd un loc al torturii, al flcrilor,
al ipetelor sau durerilor, unii vd anumite persoane cunoscute, necredincioase, chinuindu-se n
foc, sau fiind chinuii de fiine demonice, sau experimenteaz chinul de a fi sfiai, zgriai de mii
de fiine care parc i strpung fiina cu ghearele lor. Experiene pot fi de la caz la caz diferite,
ns pstreaz acelai tipar, cei buni, un loc frumos, de unde nu mai doresc s plece, o fiin de
lumin sau mai multe, iar cei ri chinul n forme mai grave sau mai puin grave.
n general Fiina de lumin care este prezent lng cei drepi, sau vine ulterior i i scap din
ghearele demonilor, din ntuneric sau din flcri pe cei ce au ajuns n acel loc, le arat viaa de pe
pmnt, sau secvene cu faptele fptuite n trup, dup care i spune c trebuie s se ntoarc pe
pmnt, i se mai acord astfel o ans, ca cei drepi s devin i mai drepi, i cei nedrepi s se
pociasc, unii dintre ei primesc chiar un mesaj pentru omenire sau pentru biseric.
Toi cei care au revenit napoi, i au descris raiul sau iadul, au simit un sentiment al veniciei, nu
au simit trecerea timpului ca pe pmnt.

Ei revin n corp, i cnd se trezesc (nvie) n lumea aceasta, afl c au fost declarai mori, dar c
din fericire au revenit la via. Unii au revenit la via i dup cteva zile nu doar dup ore. Am
auzit de un caz ce a revenit la via dup nou zile, altul dup trei sau patru, altul dup o zi, etc.
Trebuie amintit faptul c unii dintre cei ce au experimentat moartea clinic, nu au o asemenea
experien a raiului sau a iadului. O posibil explicaie ar fi, c nu-i amintesc, ca i situaia cu
visurile. Toi oamenii viseaz n fiecare noapte, acest lucru este demonstrat tiinific, ns nu toi
i amintesc visul dimineaa, dect o mic parte.
O alt explicaie ar fi c Dumnezeu nu a dorit ca acei oamenii s aib, detaarea de trup, tiind
c vor reveni la via n scurt vreme.
Scepticii, materialitii, necredincioii, anihilitii, care neag viaa dup moarte, au ncercat s
explice acest fenomen, dnd tot felul de explicaii, i nscocindu-se multe teorii care ncearc se
explice aceste experiene.
n general se dau urmtoarele explicaii la experienele de moarte clinic, cu continuarea vieii
dup moarte, ele sunt: 1) halucinaii induse de durere sau medicamente; 2) resturi de amintiri din
experiena naterii; 3) reacia creierului la nivele modificate de dioxid de carbon; 4) mplinirea
psihologic a unor dorine, sperana unui cer; 5) autosugestie; 6)experiene induse de droguri sau
de diferite anestezice; 6) atacuri de apoplexie n lobii temporali; 7) pierderi senzoriale.
Sunt aceste explicaii satisfctoare? Dac cercetm acest fenomen experimentat de mii de
persoane, ne dm seama c aceste explicaii nu satisfac, ele nu dau rspunsuri la anumite cazuri
reale concludente, ca de pild:
De exemplu, ele nu pot explica cum ar putea nite oameni cu creierul mort, s descrie ulterior cu
amnunte exacte i amnunite ncercrile personalului medical de a-i reanima. Astfel dintr-un
studiu pe 25 de pacieni cu cunotine medicale, care au fost rugai s descrie manevrele ce se
fac atunci cnd un medic ncearc s reanimeze un pacient care este n com sau mort clinic,
aproape toate persoanele (23 din 25) au fcut greeli mari de descriere a procedurilor de
reanimare. Pe de alt parte, nici unul din pacieni mori clinic n-au fcut greeli n descrierea a
ceea ce s-a petrecut cu ocazia reanimrii lor. Asemenea studii dovedesc c oamenii acetia au
fost cumva n afara trupurilor lor, aa cum au pretins, i au privit ce se ntmpl.
Exist probe care arat i mai bine existena dup moarte, desprinderea sau ieirea din trup i
deplasarea la o anumit distan de trup. Astfel o mam, dup ce a intrat n moarte clinic, a ieit
din trup, i a plutit spre coridor, unde i-a vzut fetia adus de o cunotin pe holul spitalului, i
a vzut c fusta ei nu era asortat cu bluza. Dup cteva minute, mama a revenit trup, i a
revenit la via. Dup ce i-a recptat contiina, ea a spus personalului medical de ce fetia ei
este aa prost asortat ca mbrcminte. Medicul a apostrofat asistenta c a lsat fetia s fie
vzut de mama ei. ns aceasta s-a scuzat i a spus c fetia nu a intrat la mama ei. Iar mama a
precizat c a vzut-o din postura de suflet. Ne ntrebm ce halucinaii putea s-i arate mamei cu
ce este mbrcat fetia ei? Sau mai degrab cu adevrat aceast mam a experimentat viaa
dup moarte i ieirea din trup.
Un alt caz, a unei femei aduse de urgen la spital, unde a venit pentru prima oar, a simit c
fiind n sala de operaie, c s-a detaat de trup, a nceput s se ridice n sus, prin ziduri, i a ajuns
pe acoperiul spitalului, unde zcea aruncat un tenis (pantof) de culoare roie. Dup ce i-a
revenit din moarte clinic, a spus personalului medical c pe acoperiul spitalului este un pantof
rou. Lucru confirmat ulterior, cnd o persoan din cadru spitalului a mers pe acoperi i a gsit
pantoful rou. ntrebare pentru sceptici: Cum putea, halucinaiile, incontientul, sau sedativele,
sau anestezicul s-i permit s vad o realitate fizic, i nu anumite imagini ireale? Cum de a
vzut femeia pantoful rou fiind prima or n acel spital, dect doar dac a experimentat o ieire
din trup cu adevrat?
Alte cazuri indic o ntlnire cu fiine dragi care au decedat, ns curios, ele au decedat dup ce a
decedat cei cu experiena cu moartea clinic, deci nu avea de unde s tie c au decedat,
deoarece cnd au intrat n com, acele persoane erau n via. Cnd se trezesc la via abia
atunci afl, c persoanele cu care s-a ntlnit au decedat imediat dup ei. Cum ar fi putut s tie
de decesul rudelor lor, dect c s-a ntlnit cu ele, avnd n vedere c ele au decedat dup ce
persoana n cauz a intrat n com?!
Unii chiar descriu cu lux de amnunte mprejurrile n care au decedat rudele lor, sau anumite
evenimente la sute de kilometri distan. Cu siguran c nu anestezicul sau halucinaiile sau
dereglrile unor substane din creier au putut face ca acetia s aib acces la aceste informaii

din timpul morii lor, ci doar dac au experimentat cu adevrat, ieirea din trup de dup moarte
clinic.
Cu siguran c nu aceste mrturii sunt fundamentul credinei noastre, ci Cuvntul lui Dumnezeu,
ns aceste experiene ntresc Cuvntul lui Dumnezeu, fiind asemntoare cu anumite descrieri
ale Bibliei, deoarece oamenii care au experimentat moartea clinic, au descris asemntor cu
Biblia: paradisul, Noul Ierusalim, ngerii, etc. Iar cei necredincioi, au descris asemntor, iadul,
flcrile, demonii, ntunericul, chinul, etc.

Iata opinia unui neurochirurg celebru, dr. Eben Alexander, autorul cartii Poof of Heaven (Dovada
ca Raiul exista), scrisa dupa ce a stat in coma si a experimentat lucruri pe care nu credea
vreodata sa le faca: o calatorie de dupa moarte.
"Si nu numai atat, am vazut-o si eu. Am fost plasat intr-o lume in care noi suntem mai mult decat
corpurile si creierele noastre, in care moartea nu este sfarsitul constiintei, ci mai degraba o
calatorie cat se poate de pozitiva. Nu sunt prima persoana care descopera ceva evident:
constiinta noastra exista si dincolo de existenta trupului. Insa sunt prima persoana (cel putin din
cate stiu eu), care a avut o astfel de experienta in timp ce cortextul meu era complet nefunctional.
Colegii mei m-au urmarit secunda cu secunda. Toate studiile de pana acum relavau faptul ca
oamenii traiesc aceasta experienta doar cand cortextul le functionteaza cat de putin. Experienta
mea, insa, a avut loc in timp ce cortextul meu nu functiona deloc. Iar asta este o evidenta relevata
de tomografiile computerizate facute de colegii mei.
Mi-au trebuit luni sa inteleg ce s-a intamplat cu mine. Nu numai ca imi imaginam ca medical este
imposibil sa fi fost constient in timpul comei, insa nu-mi explicam nici ce s-a intamplat in acel
timp
La inceputul aventurii mele, eram inconjurat de noroi, mari, pufosi, albi si roz, care se
suprapuneau contrastant pe un cer albastru-inchis. Deasupra lor, mult, mult mai sus se vedeau
stoluri de vietati transparente care traversau cerul, lasand dare in urma lor. Sa fi fost pasari? Sa fi
fost ingeri? Aceste cuvinte mi s-au intiparit in minte si mi le-am reamintit cand am inceput sa scriu
despre experienta mea. Insa nu erau nici pasari, nici ingeri. Erau niste vietati foarte diferite de
lumea mea reala de pe aceasta planeta. Era ceva mult mai avansat. Niste forme de existenta
mult superioare.
Dintr-o data am auzit un zgomot puternic, ca un imn gorios care venea de mai sus. Ma
gandeam daca zgomotul era produs de acele vietati. Apoi, cand mi-am revenit, ma gandeam
daca nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietati care alergau de colo colo. Zgomotul
era foarte palpabil, aproape material, asemanator cu picaturile de ploaie pe care le simti pe piele,
dar care nu te uda. Simturile vazului si auzului nu erau separate ca pe Pamant. Puteam sa aud
frumusetea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea si puteam sa vad cantecul lor vesel
si zglobiu.
In aceasta lume nu puteai sa te uiti sau sa auzi ceva fara sa devii o parte din acel lucru si totusi,
in mod misterios, nu atingeai acel lucru. Din perspectiva mea prezenta, cred ca ar trebui sa
intelegem ca nu te poti uita la lume separat. Totul era distinct, si totusi, orice avea legatura cu
celelalte lucruri.
Povestea mea devine si mai ciudata. Nu eram singur in calatorie, eram cu o femeie. O femeie
tanara cu obraji puternici si ochi mari si albastri. Fata ei frumoasa era marginita de un par auriu.
Cand am vazut-o prima data, mergeam alaturi pe o suprafata cu un model complicat, pe care
apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui fluture. De fapt, erau miloane de fluturi in jurul nostru
care se duceau in inima padurii si care apoi reveneau si ne inconjurau. Era ca un rau de viata si
culoare in jurul nostru. Femeia era imbracata simplu, insa in niste culori pline de viata: albastru,
indigo, portocaliu, piersaciu. Se uita la mine cu acea privire pe care daca o vezi 5 secunde iti dai
seama ca viata ta merita traita de-aici incolo, indiferent de ce s-a intamplat inainte. Nu era o
privire romantica. Era o privire extrem de prietenoasa, diferita de cele pe care le vedem noi pe
pamant. Fara sa-mi rosteasca ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vant. Si atunci
mi-am dat seama ca este reala. La fel de reala ca viata mea pe pamant. Nu era o fantasma
trecatoare.
Mesajul ei a fost compus din trei parti:

Esti foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna!

Nu ai de ce te teme!
Nu ai cum sa faci ceva gresit!
Mesajul a venit spre mine ca o senzatie de usurare. Era ca si cum cineva imi inmana acum
regulile jocului pe care il jucasem deja toata viata mea fara sa-l inteleg vreodata.
Iti voi arata multe lucruri aici, dar te vei intoarce, mi-a spus femeia, fara sa foloseasca aceste
cuvinte.
I-am raspuns: Ma voi intoarce aici?
Un vant cald a inceput sa bata, ca o briza divina. Si-apoi totul s-a schimbat si am ajuns intr-o
lume cu o vibratie mai mare. Desi aveam functiile limbajului (asa cum il stim noi pe pamant), am
inceput sa vorbesc fara cuvinte cu acest vant.
Ce este locul acesta?
Cine sunt eu?
Unde sunt?
De fiecare data cand puneam aceste intrebari, urma raspunsul o explozie de culoare, lumina,
dragoste si frumusete, ca un val care se spargea de mine. Gandurile intrau in mine direct. Dar nu
erau ca pe pamant, vagi, imateriale sau abastracte. Erau solide, mai fierbinti ca focul si mai ude
ca apa si pe masura ce le primeam eram capabil, instantaneu si fara efort, sa inteleg concepte pe
care le-as fi inteles in ani de zile pe Pamant.
Pe masura ce inaintam m-am trezit intr-un gol imens, intunecat complet, de masuri nedefinite, si
totusi confortabil. Si dintr-o data a aparut o lumina pe care am simtit-o langa mine. Acea lumina
era interpretul meu care imi traducea aceasta prezenta vasta din jurul meu. Era ca si cum ma
nasteam intr-o lume noua, iar universul parea un pantece urias, iar acea lumina, conectata cu
mine cumva (parca era identica cu acea femeie pe aripile fluturilor), ma ghida prin el.
Mai tarziu, cand m-am trezit, am gasit un citat din poetul crestin din secolul al XVII-lea, Henry
Vaughan. Parea ca descrie exact locul magic in care m-am aflat care era, potrivit descrierii,
Divinitatea insasi. Dumnezeu exista intr-un intuneric orbitor. Exact asa a fost in cazul meu: un
intuneric desavarsit dar totusi plin de lumina.
Stiu ca suna complet extraordinar si, sincer, greu de crezut. Daca cineva mi-ar fi spus aceste
lucruri chiar si doctor sa fii fost as fi fost sigur ca a luat-o putin razna. Insa am trait asta, si nu
e deloc nebunie. Este ceva extrem de real, chiar mai real decat orice eveniment din viata mea
pamanteana, inclusiv nunta mea si nasterea celor doi copii.
Ce am trait eu are nevoie de explicatii.
Fizica moderna ne spune ca universul este unitar, nu este divizat. Dincolo de suprafata unui
obiect sau eveniment, totul in univers este legat de orice alt obiect sau eveniment. Totusi, noi
traim intr-o lume a separarii si a diferentierilor. Inainte de aceasta experienta aceste idei mi se
pareau abstracte. Acum sunt realitati. Nu numai ca universul este definit de unitate, ci si de
dragoste. Universul pe care eu l-am experimentat fiind in coma a fost socant si, totusi placut.
Acelasi univers de care Einsten si Iisus vorbeau, insa fiecare in felul sau.
Mi-am petrecut ani din viata mea, ca neurochirurg, studiind la cele mai prestigioase institutii
medicale din tara. Stiu ca multi elevi de-ai mei ca si mine de altfel inainte de coma sustin
teoria conform careia creierul (in special cortexul) genereaza constiinta si ca traim in univers
datorita emotiilor, si mai putin datorita iubirii neconditionate pe care Dumnezeu si universul o au
pentru noi. Insa experienta traita mi-a dat peste cap credintele. Si sunt pregatit sa-mi petrec restul
vietii investigand adevarata natura a constiintei umane si sa demonstrez ca suntem mult mai mult
decat creierul nostru.
Nu cred ca va fi o misiune usoara. Putina lume vrea sa accepte ceea ce spun eu. Singurul loc in
care lumea mi-a acceptat povestea a fost biserica. Prima data cand am intrat intr-o biserica dupa
ce mi-am revenit, am vazut totul cu alti ochi. Culorile care razbateau prin vitralii imi aminteau de
acea lume, de dincolo. Suntele joase de la orga imi aduceau aminte de gandurile si emotiile din
lumea de dincolo. Iar imaginea lui Iisus rupand painea pentru discipolii lui mi-a evocat din nou
mesajul ca Dumnezeu ne accepta si ne iubeste neconditionat, mult mai puternic decat orice
parinte care isi iubeste copiii.
Sunt inca doctor, sunt inca om de stiinta, insa cred cu tarie ca sunt o alta persoana"

Un pilot se prabuseste si isi vede propriul corp in cabina. Mistere totale la revenirea din coma
Istoria recenta abunda in povesti despre moarte clinica, sau incidente in care oameni "s-au intors"
din stari de moarte clinica. Urmatoarea poveste este depanata de pilotul canadian Jeffrey S. pe
site-ul Fundatiei Near Death Experience Research.
Prabusirea
"In timp ce operam ca pilot principal pentru un serviciu aerian canadian, m-am prabusit la scurt
timp dupa decolare. Am avut o defectiune catastrofala la motor. Primul meu raspuns a fost sa
intru in panica, dar apoi a intervenit pregatirea mea... Am incercat sa-l repornesc, dar nu a vrut sa
mearga. Am asigurat motorul si m-am pregatit de aterizare fortata.
In timp ce flotoarele aeronavei au inceput sa atinga varfurile copacilor, am tras de mansa in sus si
am incetinit intentionat aeronava, iar aripa stanga a cazut si am simtit impactul cu primul copac.
In acel moment, totul a intrat in super slow motion. Am privit cum aripa se infasura in jurul
copacului si am vazut cum s-a rupt din corpul navei...apoi s-a facut totul negru si mi-am pierdut
cunostinta pe parcursul caderii printre copaci.
Acceptasem pe deplin ca a venit timpul sa mor, trecand de la panica pura din primele 30 de
secunde la un calm aproape linistitor ca acesta era modul in care voi muri.
M-am trezit in avion si sangeram foarte tare de la cap. Am observat leziuni severe la brat iar
partea superioara a corpului era complet ranita. Am realizat ca trebuie sa parasesc aeronava cat
mai curand posibil pentru ca exista un risc de incendiu... Am iesit din aeronava...
Am luat prosoape de hartie cu mine si mi-am sters sangele de pe cap incercand sa-l opresc sami curga in ochii, in timp ce mergeam de-a lungul copacilor.
Descoperire, Oroare
M-am uitat la aeronava care era acum la aproximativ 15 de metri de mine. Ferestrele din cabina
de pilotaj erau la nivelul solului, asa ca am putut vedea in carlinga, atunci cand m-am asezat.
Spre groaza mea, am vazut scaunul pilotului cu susul in jos, un brat si un picior atarnand din el!
Am stiut in acel moment ca ma uitam la mine.
Uitandu-ma in jur am vazut un cer albastru, frumos cum nu am mai vazut niciodata... Nu era nici
macar un singur sunet, nici o pasare, nici macar o farama de vant. Rapid, m-am simtit foarte
confortabil si in totala siguranta unde eram.
Apoi am privit inapoi in cabina de pilotaj pentru a-mi confirma ceea ce vazusem si in mod clar
eram inca agatat acolo cu capul in jos in scaunul meu. In acel moment am rostit exact cuvintele:
"Sunt mort". Am lesinat imediat.
Intoarcerea la viata, impotriva tuturor asteptarilor
M-am trezit patru zile mai tarziu... in spital... Aveam 22 de oase rupte, osul orbital drept zdrobit si
un traumatism cranian grav... Cu toate acestea nu am avut nicio leziune la creier, iar medicii au
zis ca sunt un adevarat miracol medical.
Am stat in fata unei comisii de revizuire medicala in 2009, dupa accidentul meu, si unul dintre
cele cinci medicii prezenti mi-a zis ca o astfel de leziune ca cea pe care am avut-o eu la cap este
fatala in 99 de cazuri din 100. Apoi, pentru cei care sunt suficienti de norocosi sa supravietuiasca,
doar 1 din 1.000 supravietuiesc fara leziuni cerebrale. Asta face ca sansele mele de
supravietuire, fara nicio leziune cerebrala, sa fie mai mici decat cele de a castiga la loterie.
Misterul se adanceste
Cand l-am intalnit pe pilotul elicopterului care m-a salvat si caruia i-am povestit experienta mea a
inceput sa planga. El mi-a spus: "Capitane, cand v-am gasit erati agatat cu capul in jos in scaunul
dumneavoastra si nu ati iesit din aeronava".
Lucrul la care nimeni inca nu poate raspunde este de ce au gasit 54 de prosoape de hartie
imbibate de sange, aruncate toate in partea din fata a aeronavei, cu un traseu care ducea spre
marginea liniei de copaci, dupa cum am explicat. M-au luat frisoane pe sira spinarii cand am
realizat ca nu iesisem de fapt din aeronava.
Realizari suplimentare dupa experienta
Vazandu-mi corpul lipsit de viata in cabina de pilotaj, am fost brusc constient de un nou univers si
ca suntem cu totii o bucata din ceva...
A fost un moment in care am gasit o liniste si o oarecare iluminare.