Octavian Goga

Oltul
Mult iscusita vremii slov Nu spune clipa milostiv Ce ne-a-nfrit pe veci necazul i veselia deopotriv... Mrit fie dimineaa Ce-a svrit a noastr nunt, Btrne Olt! - cu buza ars i srutm unda crunt. n cetuia ta de ap Dorm cntecele noastre toate i fierbe tinuita jale A visurilor sfrmate. Tu mpleteti n curcubeie Comoara lacrimilor noastre, i cel mai scump nisip tu-l duci n vadul Dunrii albastre. La snul tu vin, n amurguri, Sfioase, fetele fecioare, i dimineaa vin neveste Cu orul prins n cingtoare i vin pstori cu gluga alb, Din fluier povestindu-i dorul i cte cntece i lacrimi Nu duce valul, cltorul... Drume, btut de gnduri multe, Ne lai att de greu pe noi, mbrindu-ne cmpia, Te uii adesea napoi. Aa domol te poart firea, Cci duce unda-i gnditoare: Durerea unui neam ce-ateapt De mult o dreapt srbtoare. Demult, n vremi mai mari la suflet, Erai i tu haiduc, monege, Cnd domni vicleni jurau pe spad

S sfarme sfnta noastr lege; Tu, frate plnsetelor noastre i rzvrtirii noastre frate, Urlai triilor amarul Mniei tale-nfricoate. Cum tresreau ncremenite, n jocurile lor buiestre, Otiri cu coifuri de aram i roibi cu aur pe cpestre Cnd la strigarea ta de tat Grbeau din codri la poiene, Strngnd scuri a subioar, Feciorii mndrei Cosnzene. Zdrobit-n praf, murea arama, i codrul chiotea, viteazul; Iar tu, frine, mare meter, Biruitor frngeai zgazul i,-mbujorndu-te la fa, Treceai prin vile afunde, ncovoindu-i ndrtnic Mreul tu grumaz de unde. Slvite frmituri a vremii, De mult v-am ngropat vleatul... Neputincios pari i tu astzi Te-a-ncins cu lanuri mpratul. Ca unda ta strivit, gemem i noi, tovarii ti buni, Dar de ne-om prpdi cu toii, Tu, Oltule, s ne rzbuni! S veri pgn potop de ap Pe esul holdelor de aur; S piar glia care poart nstrinatul nost' tezaur; rna trupurilor noastre S-o scurmi de unde ne-ngropar i s-i aduni apele toate S ne mutm n alt ar!