Limba noastră

imnul de stat al Republicii Moldova

Limba noastră-i o comoară Limba noastră-i vechi izvoade.

În adâncuri înfundată Povestiri din alte vremuri;
Un şirag de piatră rară Şi citindu-le 'nşirate, -
Pe moşie revărsată. Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră-i foc ce arde Limba noastră îi aleasă

Într-un neam, ce fără veste Să ridice slava-n ceruri,
S-a trezit din somn de moarte Să ne spiue-n hram şi-acasă
Ca viteazul din poveste. Veşnicele adevăruri.

Limba noastră-i numai cântec, Limba noastra-i limbă sfânta,

Doina dorurilor noastre, Limba vechilor cazanii,
Roi de fulgere, ce spintec Care o plâng şi care o cântă
Nouri negri, zări albastre. Pe la vatra lor ţăranii.

Limba noastră-i graiul pâinii, Înviaţi-vă dar graiul,

Când de vânt se mişcă vara; Ruginit de multă vreme,
In rostirea ei bătrânii Stergeţi slinul, mucegaiul
Cu sudori sfinţit-au ţara. Al uitării 'n care geme.

Limba noastră-i frunză verde, Strângeţi piatra lucitoare

Zbuciumul din codrii veşnici, Ce din soare se aprinde -
Nistrul lin, ce-n valuri pierde Şi-ţi avea în revărsare
Ai luceferilor sfeşnici. Un potop nou de cuvinte.

Nu veţi plânge-atunci amarnic, Răsări-vă o comoară

Că vi-i limba prea săracă, În adâncuri înfundată,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic Un șirag de piatră rară
Graiul ţării noastre dragă. Pe moșie revărsată.

Alexie Mateevici (1888-1917)

http://scoalamea.info