Limba noastra-i o comoara Limba noastra ii aleasa

In adancuri infundata, Sa ridice slava-n ceruri,

Un sirag de piatra rara Sa ne spuie-n hram s-acasa
Pe mosie revarsata. Vesnicele adevaruri.

Limba noastra-i foc ce arde Limba noastra-i limba sfanta,

Intr-un neam ce fara veste Limba vechilor cazanii,
S-a trezit din somn de moarte, Care-o plang si care-o canta
Ca viteazul din poveste. Pe la vatra lor taranii.

Limba noastra-i numai cantec, Inviati-va dar graiul

Doina dorurilor noastre, Ruginit de multa vreme,
Roi de fulgere ce spintec Stergeti slimul, mucegaiul
Nouri negri, zari albastre. Al uitarii-n care geme.

Limba noastra-i graiul painii, Strangeti piatra lucitoare,

Cand de vant se misca vara; Ce din soare se aprinde,
In rostirea ei batranii Si-ti avea in revarsare
Cu sudori sfintit-au tara. Un potop nou de cuvinte.

Limba noastra-i frunza verde, Nu veti plange-atunci amarnic

Zbuciumul din codri vesnici, Ca vi-i limba prea saraca
Nistrul lin, ce-n valuri pierde Si-ti vedea cat ii de darnic
Ai luceferilor sfesnici. Graiul tarii noastre draga.

Limba noastra-s vechi izvoade, Rasari-va o comoara

Povestiri din alte vremuri; In adancuri infundata,
Si citindu-le-nsirate, Un sirag de piatra rara
Te-nfiori adanc si tremuri Pe mosie revarsata