Anexa nr.

5 (5 foi)

POEZII

Limba noastră de Alexei Mateevici

imnul de stat al Republicii Moldova 

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

Nu veți plânge-atunci amarnic,

Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.

Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le 'nșirate, -
Te-nfiori adânc și tremuri.

Limba noastră îi aleasă

Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,

Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii
Limba noastră

Limba noastră-i deţinuta

Ce-a zăcut în puşcării Renunţaţi la somnifere
Cea care-a făcut pe muta De duşmani puse în vin,
În kirkizele pustii. Limba noastră-n veci nu piere
Limba noastră-i rană vie C-are aur şi destin.
De la jugul cel străin, Luaţi lumina re-nvierii
Cea care a vrut să fie De la cei ce pe ascuns
Sângele un strop de vin. Îi citeaţi în faptul serii
Limba noastră e o doină, Şi urcaţi limba mai sus!
Deseori în somn cântată, Limba noastră-i o comoară,
Apa vie dintr-o moină Focul sacru de pe deal,
Peste faţă picurată. S-o cântăm a mia oară
Sunet mistic de caval...
Limba noastră-i grai de mamă
Mângâioasă, ce nu minte,
Povestindu-ne "O samă
(Din hrisoave) de cuvinte".
Limba noastră-i solz de peşte,
Pe post mândru de taraf,
Debitul de Nistru creşte
Când iar Moscova-i zaraf.
Din Luceafăr recital,
Cu imperial sigiliu,
Vers din care, de pe cal,
Sudui soarta cu Vergiliu.
Limba noastră-i vechiul hronic,
Mitul tainic de demult,
Sângerând brav şi ironic,
Graiul bunului de-ascult.
Limba noastră-i cu blesteme
Contra înrobirii crunte,
Biblic spune "Nu te teme"
Stai pe latineasca punte.
Limba noastră-i sacrosantă,
Limbă pentru rugăciuni,
E mieroasă şi culantă
Doar cu oaspeţii cei buni.