Sunteți pe pagina 1din 7

Careu în memoriam lui Nicolaie Dabija.

DORU-MI-I DE DUMNEAVOASTRĂ
CA UNUI ZID-DE O FEREASTRĂ.

1. Cuvînt de introducere în memoriam lui N.Dabija (G.Elena)

Poezii recitate de elevii claselor a VI-IX în memoriam poetului .

2.Săracă țară bogată (fragment)


Elev- Mihaci Tatiana
Săracă țară bogată,
Vine vântul să te bată,
Vine cerul să te ningă
Și toți morții să te plângă.

N-o să mori de două ori:


Larg ți-a fost în închisori
Și cald ți-a fost în Siberii,
Țară prinsă-ntre imperii.

Fii cu Dumnezeu atentă:


Te prefaci in-de-pen-den-tă,
Te prefaci c-ai fi stăpână -
Cu cătușele în mână!

Și iar verde foaie lată,


Săracă țară bogată,
Săracă țară furată,
Mai și cânți, trasă pe roată...

3. Fragment din poezia ,,Jurnal”


Elev -Guban Nicoleta

Nu răsfoi această carte


Ca și cum nimica nu-i de spus:
Între pagina șase și șapte
Atîtea foi,cititorule,nu-s.
Nu citi prea repede filele,
S-ar putea frumusețea să-ți scape.
Printr-o ureche de ac trec cămilele
Către proverbe,să se adape.

Poetul e cela care iară și iară-


Cu viața lui toată risipă-
Din răsputeri în fiecare seară
Reține-nserarea cu o clipă.

4.,,Prefață la Mateevici„ (T.Orloi)

Copile,-ți las drept moștenire


această limbă fără moarte
și plină de dumnezeire-
să-i duci lumina mai departe

Tu limba ta s-o îndrăgești-


găseasc-o unii cioturoasă-
pe mama ta cum o iubești
nu de atîta că-i frumoasă

De-atît că ce e maică-i sfînt:


ea ți-a dat viață și temei,
că e doar una pe pămînt,
că e a ta ,că ești al ei.

Iar tu-mergînd cu ea alături-


te rușinezi de limba ta
și o îngîni,privind în lături,
de parcă ai furat ceva.

Dar știi cîți au căzut sub coasă


și limba-n gură li s-a fript,
pentru ca tu s-o faci frumoasă
și s-o vorbești nestingherit?!

5 .Moartea lui G.Vieru (A.Onuță)


6. O poiezie dramatizată ,,O colinda cu o femee cu cimitirul în tindă”

Maică,bătrînă ca o colindă,
Cu cimitirul în tidă;
Pierdută,umblînd printre cruci:
Ca vecina ei printre curci.
Plîngînd într-un colț al năframei:
,,Puiu-puiu-puiii mamei”

În satul ei de lîngă Cahul


Baba Maria a leruit destul.
Umblă mereu cu ochii în ceață,
Femee lipsită de glorie,
Trecînd prin viață-
Ea nu va intra in istorie.

Vriun document nu i s-a dat, oficial,


C-a participat și ea
la cel de-al doilea război mondial.
În timp ce se trezise cu țolul
Să stingă vaca ce-ardea cu ocolul,
A căzut o bombă
Peste copii ei de pe sobă.

Căți erau?
Strînge din umere,
Și începe să-i numere
Pe degete,mută,
Și iată c-a trecut de o sută.
Pe trei dintre ei
Îi chema Andrei,
Pe două dintre fete
Le chema Lisavete.

Pe patru îi chemă Ionică,


Domnica era cea mai mică
Ea era și cea mai mare;
Gheorghiță-a murit fără lumînare.

Era o vremecîinoasă:
Războiu trăia în cele cătunuri,
Din cimitir băteau tunuri-
Și i-a îngropat în casă.

Să-i fie mai îndemînă


a-i jeli și boci:
b-De 7 ori pe săptămînă
Si de 24 de ori pr zi.

Durerea ei urcă scară la cer-


Flori de măr
și leru-i ler!

Colindă-colindă
Din vremi de -altădată
Despre-o mamă îndurerată
Cu cimitirul în tindă.

Des-de-dimineață,
Cînd se-nnoadă moartea de viață
Și noaptea de zi,
Ea începe-a lerui:

Lerui-ler
Blestemată să hii pasire de hier,
Că n-ai avut un”te oua,
Drept pisti căsuța mea!

Șade bătrînă
Sub norii de lînă
Și-așteaptă,ce mai așteaptă?!-
Morții nu se deșteaptă.

Trec pe de-asupra porumbei


Și se-agață de aura ei

A-ncărunțit
Ca de floare un pom:
,,Colindați mai șoptit-
Copiii mei n-au murit,
Ei acuma dorm”.

Colindă-colindă,
Prin păduri plouă cu ghindă,
Să vă plouă cu grîie
Și cu malaie,
Numa cu plumbi să nu vă ploaie,cerul să nu vi-l întunece pasiri de fier.
Lerui-ler
Of,lerui-ler!

7. Memoriu (E.Gherganov)

,,Stimate director general


de la uzina de produs poeme,
scuzați că Vă răpesc din vreme,
eu,al
D-voastră zilier,cu umilință
aș vrea să vă aduc la cunoștiință:
nu e de vină poezia
că pe planetă s-a scumpit hîrtia,
și nici poeții nu-s de vină
dacă cerneala-i mai puțină,
nu pentru versul lor prea lung
pe- alocuripixuri nu ajung....
Nenindecați de poezie,
îmbolnăviți de veșnicie-
cu ochii la cea mai tînără stea-
noi,sancho-panzii
și don-qujoții,
cei ce sperăm c-un poem c-am putea
să distragematenția morții,
V-am ruga să eliberați chitanțe
și pentru speranțe.
Mai sunteți,totodată,rugați,
dacă se poate,să confirmați
confirmați cu semnătură și ștampilă
că ura e o fală inutilă,
că e nevoie încă de poezie
pe globu-acesta.
Să se știe.
Cu toată dragostea și grija,
al D-voastră,
N.Dabija.”

8.Scrisoare către N.Dabija PPT (Andreea Grigore)


Creație proprie

9.Interpretare cîntec ,,Cît trăim pe acest pămînt”/Balada toată


școala
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.

Cât avem o ţară sfântă,


Şi un nai care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât pădurile ne dor


Şi avem un viitor
Cât trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,


Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât avem un sat departe


Şi un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

S-ar putea să vă placă și