STAREA DE BINE A PROFESORILOR ȘI ELEVILOR: RESURSE, IMPACT ȘI IDEI PRACTICE

Prof. Floriana-Mirela Băjan Grădinița cu Program Prelungit Nr 5, Orașul Mizil Ce înseamnă „stare de
bine„? O stare pe care și-o dorește fiecare. O stare pe care o avem cel mai adesea în vacanță, alături de
prieteni, alături de oamenii dragi. Dezideratul acesta, „starea de bine”, la locul de muncă, este greu de
înțeles pentru multe categorii de angajați. În învățământ se vorbește de starea de bine cam de când se
vorbește și despre școala de tip finlandez. Se discută foarte mult despre faptul că acesta este secretul
rezultatelor școlii finlandeze, că acesta este drumul pe care ar trebui să îl urmăm pentru a avea un
învățământ de calitate. Îmi dau seama că starea de bine este acea stare pe care o avem când suntem
relaxați, fără griji. Starea de bine ar trebui cultivată. Un mediu în care cuvântul de ordine este libertatea,
poate fi un mediu sănătos, creativ. Dacă știm cum să ne facem mediul ambiant cât mai plăcut, să ne
înconjurăm cu obiecte care să ne inspire, să ne ajute să ne menținem mintea activă, dar, în același timp, să
fim calmi și să ne simțim total implicați în demersurile noastre, atunci cred că avem toate motivele să
spunem că am atins „starea de bine”. Aceste aspecte sunt transferate din mediul de afaceri. Sunt firme
care au acceptat ca angajații să își personalizeze spațiul de lucru cu flori, cu fotografii, în așa fel încât
aceștia să simtă că biroul este „a doua lor casă”. Tot firmele sunt cele care au programe de training care se
desfășoară în medii cât mai relaxate: la munte, la mare, în stațiuni. Se fac activități de motivare a
echipelor, de îmbunătățire a performanțelor membrilor acestora, așa numitele activități de teambuilding,
activități prin care se transformă un grup într-o echipă. Se realizează studii care să descopere care culoare
a pereților motivează mai bine un angajat pentru ca acesta să dea un randament cât mai mare, să fie cât
mai eficient la locul de muncă. În Finlanda, sunt profesori care au schimbat mobilierul din sălile de clasă
cu un mobilier neconvențional, cu fotolii, canapele, cu spații de relaxare. Este interesant faptul că, dacă se
schimbă modul de lucru din sala de clasă, dacă se lucrează într-o manieră mai relaxată, rezultatele sunt
mult mai bune. Pauzele se petrec de cele mai multe ori afară, în aer liber. Profesorii își petrec pauzele
discutând despre orice altceva decât școală, ore, teste. Se încurajează mișcarea. Se pare că exercițiile în
aer liber 18 sunt cele care energizează un om/copil. Jocurile în aer liber, jocurile de echipă, pot conduce la
obținerea „stării de bine”. Toate acestea sunt rezultatul unei mentalități deschise în educație. Dacă reușim
să ne adaptăm actul didactic la nevoile elevilor, rezultatele vor fi cele așteptate. Dar acest lucru implică
cunoașterea elevilor, o atitudine pozitivă în procesul de predare-învățare-evaluare, o implicare mai mare
atât din partea cadrului didactic cât și din partea elevului. În momentul în care se creează o echipă,
rezultatele nu vor întârzia să apară. Atunci când cadrul didactic va fi deschis la sugestiile elevului, va
înțelege mai bine modul de gândire al acestuia și va putea să realizeze lecții interesante și frumoase. Dacă
vorbim despre învățământul preșcolar, avem multe posibilități pentru obținerea „stării de bine”. Jocurile
în aer liber sunt foarte apreciate de copiii preșcolari. Jocurile care implică mișcare și atribuire de roluri îi
atrag pe copii. Sunt grădinițe care au organizat în curte așa zisa „mud kitchen” (bucătăria de noroi), acel
spațiu în care copiii se joacă de-a gătitul, de-a bucătăria, utilizând veselă și tacâmuri, cu aragaz și chiuvetă
din materiale reciclate (paleți, de exemplu). Se spune că un copil cu cât se murdărește mai mult cu atât
învață mai mult. Jocurile cu plastilină, cu apă, cu noroi, cu spumă sunt cele care îi bucură cel mai mult pe
copii. Învățarea este eficientă atunci când se împletește cu bucuria, cu voia bună, cu muzica și cu
mișcarea. Muzica se poate preda cu ajutorul mișcărilor, cu ajutorul percuției corporale sau cu diverse
obiecte care scot sunete: foi de hârtie, bețe, săculeți umpluți cu pietricele, role de hârtie umplute cu
diferite semințe, bile etc.. Faptul că se alege un mod neconvențional de lucru îi face pe copii mult mai
receptivi. Învățarea se face în joacă. Starea de bine este a profesorului este în legătură strânsă cu starea de
bine a elevului. Cele două nu se pot dezvolta separat. Se influențează reciproc. Dacă creștem copii fericiți,
acest lucru nu poate decât să ne facă și pe noi fericiți.