Starea de bine în sala de clasă

-referat-

Când invată cel mai bine elevii? Când sunt fericiti. Cel putin asta arată studiile. La început de
an şcolar, analizăm factorii care influentează fericirea copiilor in sala de clasă.

Cei de la RODAWELL – Centrul Româno-Danez pentru Starea de Bine a Copiilor, pun la

dispoziție un set de 16 principii menite să asigure starea de bine în educație. Aceste principii se
adresează în primul rând celor care activează în mediul educațional (pedagogi, educatori, profesori)
dar și pentru părinți pot fi un real ajutor.

1. Stimulează atașamentul și solidaritatea! – Construirea unui climat al clasei în care

elevii se simt parteneri în procesul de învățare, îi face să înțeleagă că reușita nu este doar
individuală, ci și colectivă, conduce la apariția sentimentelor de atașament și solidaritate.
Acestea sunt sentimente pe care fiecare dintre noi dorește să le simtă în comunitatea din care
facem parte.
2. Clasa/grupa este o comunitate solidară! – Într-o comunitate ne respectăm și ne
sprijinim unii pe ceilalți; clasa înseamnă echipa, nu sala în care învațam, pentru că învățarea
se petrece oriunde și oricând. „Pentru mulți elevi, școala poate fi un loc singuratic, iar
acceptarea scăzută de către colegii din clasă poate fi legată de neimplicarea ulterioară și de
achizițiile reduse. Trebuie să existe un sentiment de apartenență, iar acesta vine de la colegi.”
(J. Hattie, 2014, p. 163).
3. Privește lumea prin ochii lor! – Fiecare copil vine în gradiniță sau în școală cu lumea lui
cu tot; cu nevoi și interese, cu obiceiuri, cu caracteristici ale vârstei și ale generației, cu frici și
anxietăți, dar, dincolo de orice, cu un instinct natural pentru învățare. „Este vorba ca
profesorii să vadă învățarea prin ochii elevilor lor și elevii să vadă predarea ca factor-cheie în
procesul educațional. […] Impactul cel mai puternic asupra învățării elevilor are loc atunci
când profesorii ajung să învețe din și despre propria predare și când elevii devin proprii lor
profesori.” (J.Hattie, 2014, p. 40)
4. Celebrează reușitele, valorifică greșelile pentru învățare! – Stima de sine și
încrederea se construiesc atunci când sărbătorim realizările, individual și în echipă și atunci
când învățăm din greșelile pe care le facem. „Ori de câte ori elevii răspund la o întrebare în
fața colegilor lor, ei se pun într-o situație riscantă. Profesorul trebuie să găsească timp să le
mulțumescă elevilor pentru răspunsuri. (…) Pe lângă acest lucru, este util să le amintim
elevilor că a face greșeli este parte din procesul de învățare.” (R. Marzano, 2015, p. 294-295)
5. Pot și singuri ! – Sprijinul este important pentru dezvoltare, dar la fel de importantă este și
libertatea, încrederea; copiii pot lucra singuri, pot duce sarcini la bun sfârșit dacă avem
răbdare și le oferim doar indicațiile de care au nevoie. „Prin jocul social copii învață cum să
negocieze cu ceilalți, cu să se facă plăcuți în ochii celorlalți și cum să iși moduleze și să
depășească mânia care poate să crească în urma conflictelor. Jocul liber este totodată
modalitatea naturii de a-i ajuta pe copii să descopere ceea ce indrăgesc.” (P.Gray, 2013, p. 36-
37)
6. Educația e treaba tuturor! – Activitățile scolare și extrașcolare sunt planificate împreună,
de elevi și profesori, cu participarea parinților sau a altor părți interesate. Implicarea și
 motivarea sunt mult mai mari în cadrul activităților la care am contribuit cu idei.
„Coplanificarea le oferă cadrelor didactice și elevilor posibilitatea de a colabora, în așa fel
încât să valorifice la maximum ceea ce are școala de oferit ( T. Walker, 2018, p.149)
7. Învățarea înseamnă viața, așa cum e ea… – Învățarea autentică presupune designul
unor situații reale de învățare, în care copiii/elevii trebuie să joace roluri, să găsească soluții
la probleme concrete să colecteze informații și să vorbească/ argumenteze în fața colegilor
sau a altor audiențe. „I-am împins deja pe copii într-un mediu nefiresc, în care așteptăm de la
ei să își petreacă perioade din ce în ce mai mari ale zilei sub îndrumarea adulților, să stea la
masa lor de lucru, să asculte și să citească despre lucruri care nu îi interesează și să răspundă
la întrebări cu răspunsuri care nu sunt ale lor și să pună întrebări care nu sunt adevăratele lor
întrebări” (P.Gray, 2013, p.17-18)
8. Orice copil poate fi/deveni un lider! – A face propuneri, a veni cu idei noi, a coordona
activități la care participă colegi ai lor, asumându-și rolul de lider de echipă, reprezintă
instrumente de dezvoltare a autonomiei și responsabilității personale. „Să le oferim elevilor
din clasa noastră libertăți acceptabile implică niște riscuri (căci ar putea da greș), însă
potențialele avantaje sunt extraordinare: mai puțin stres, un volum mai mic de muncă pentru
cadrele didactice și mai ales un nivel mai mare de responsabilitate al elevilor asupra
procesului de învățare, ceea ce încurajează succesul școlar și buna dispoziție.” (T.Walker,
2018, p.167)
9. Învățarea se poate produce oriunde și oricând! – Sala de clasa sau chiar școala în
ansamblu reprezintă doar unul dintre locurile unde se pot desfășura activități de învățare.
Activitățile de tip „outdoor” și contactul permanent cu mediul natural sporesc motivația
pentru învățare, cresc gradul de participare și conduc la o interacțiune mai eficientă a
copilului cu natura. „Cercetările arată cu claritate că timpul petrecut în natură poate ajuta
copiii să își dezvolte încrederea în sine, poate reduce simtomele tulburării hiperchinetice cu
deficit de atenție (ADHD), poate liniști copiii și îi poate ajuta să se concentreze.” (Louv, in
T.Walker, 2018, p.78)
10. Creează un mediu de învățare în care copiii se simt în siguranță! – Confortul fizic,
siguranța emoțională și calitatea interacțiunilor sociale sunt vectori determinanți ai încrederii
în sine și ai dorinței copiilor de a veni la școală „și mâine” … . „Copiii învață cel mai bine
atunci când se simt conectați, apreciați și în siguranță. Obiectivul predării pe baza
atașamentului este ca fiecare copil să facă trecerea de la a se simți vulnerabil, înspăimântat și
lipst de importanță la a se simți protejat, îngrijit și valorizat”. (L.Cozolino, 2017, p.241-242)
11. Forma fizică a copiilor și mediul fizic influențează calitatea învățării! – Mișcarea
fizică și oxigenare aerului contribuie la neuroplasticitate, pauzele suficient de lungi între
activități îmbunătățesc capacitatea de concentrare a atenției, accesul direct la resurse/
mijloace de învățare, sporește creativitatea. Odihna de după orele de scoală ( și nu
supraîncărcarea cu teme) contribuie la refacerea forțelor pentru a doua zi.
12. Proiectează experințe autentice de învățare! – Învățarea este o succesiune de
experințe traite. Experiențele autentice de învățare sunt multidimensionale: cognitive,
sociale, emoționale și acționale, astfel încât elevii să poată gândi și reflecta, să poată
interacționa și lucra împreună, să se implice și să rezoneze emoțional, dar și să poată exersa
și aplica ceea ce învață.
13. Fiecare om are dreptul la o imagine bună despre sine! – Imaginea de sine se
formează (și) în interacțiunea cu ceilalți: cu colegii și cu adulții care sunt parteneri zilnici în
activitățile de învățare. Mediul nostru educațional ar trebui să ofere un cadru în care să
putem vorbi despre nevoile si problemele noastre cu înțelegere și compasiune, fără să judecă,
fără a fi judecați. „Acceptarea ;i aprecierea sunt nevoi umane fendamentale. De aceea,
pierderea reputației, umilirea sau exilarea au drept urmare suferință emoțională și chiar
fizică. ( L. Cozolino, 2017, p.137)
 14. Flexibilitatea ajută integrarea! – Participarea și integrarea copiilor cu diverse tipuri de
dificultăți, riscuri și nevoi speciale depinde în mare măsură de flexibilitatea de care dă dovadă
o instituție „standardizată” cum este școala, pentru a adapta mediul, programul educațional
și interacțiunile la nevoile speciale ale unei largi diversități de copii. Așteptările înalte, dar
rezonabile față de toți și angajamentul de a nu lăsa pe nimeni în urmă contribuie la crearea
unei comunități echilibrate de învățare.
15. Stimulează interacțiunile educaționale de calitate! – Comunicarea și relațiile pe care
noi le dezvoltăm cu ceilalți ar trebui să fie o oglindă a modului în care ne dorim ca ei să
comunice și să relaționeze cu noi. „Relațiile bune duc la creșterea optimismului, a stimei de
sine și a stării de bine, susținînd în același timp dezvoltarea cognitivă și emoțională”. ( L.
Cozolino, 2017, p.139)
16. În situațiile dificile este nevoie de suport! – Serviciile de suport ( consiliere, pedagogie
remedială, asistarea copiilor cu CES) sunt fundamentale atât pentru starea de bine a copiilor,
cât și pentru rezultatele bune la învățare. „Dascălii se află într-o poziție unică, sunt ca axul
unei roți, ce conectează diferiții specialiști ( de exemplu, administratorii școlari, asistenți
sociali, psihologi, consilieri, asistenți medicali) …” (W.Dikel, 2015, p.21)

Îndrăznesc să adaug la cele de mai sus că, aplicând încă din clasa pregătitoare câte puţin din
regulile descrise mai sus, educând elevii în acest spirit, am ajuns cu bine în clasa a III-a.

Cu elevii care prezentat de-a lungul anilor tot felul de tulburări de comportament sau de
învăţare au decurs multe momente dificile.

Încetul cu încetul, însă, perseverenţa şi răbdarea au rodit în clasa mea copii empatici,
curajoşi, interesaţi de evoluţia lor şcolară, adevăraţi parteneri ai celui de la catedră.

Sursa:
https://www.dianalefter.ro/16-principii-pentru-starea-de-bine-in-educatie/