Influenta si rolul comunitatii locale asupra unitatii scolare

Şcoala este pe de o parte o instituţie care oferă un serviciu social, care este direct influenţată
de ceea ce se întâmplă în mediul social, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, norme, valori
recunoscute şi acceptate social; pe de altă parte are o logică internă de dezvoltare, reproduce
propriile norme şi valori, are propriul sistem de organizare.Privită dintr-o altă perspectivă,
şcoala, este o instituţie care funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori de
educaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi
economici etc. care au la rândul lor o ofertă educaţională explicită şi/sau implicită.
Organizaţiile şcolare sunt astfel, supuse presiunii multiplilor factori: a grupurilor ideologice
care activează la nivel local, a sistemelor politice, a condiţiilor economice şi a diverselor
tendinţe manifestate în societate. Astfel, asupra şcolilor sunt manifestate influenţe de ordin:
economic, politic, culturale şi ideologice. Şcolile depind de mediul în care funcţionează în
ceea ce priveşte: obţinerea resurselor materiale, resursele umane, resursele financiare,
resursele informaţionale etc.
Şcoala funcţionează într-un context social larg, complex alcătuit din societatea globală,
constitută ca sistem social global (naţional, statal). Influenţele contextului social global asupra
instituţiilor de învăţământ se materializează în: finalităţi ale educaţiei (scopuri şi obiective),
conţinuturi ale disciplinelor, modul de organizare al sistemului de educaţie şi al instituţiilor,
reglementări de ordin juridic şi administrative. Școala este una dintre instituţiile esenţiale ale
societăţii ale cărei rezultate influenţează atât evoluţia beneficiarilor ei direcţi, cât şi pe cea a
comunităţilor-beneficiarii indirecţi.
Comunitatea reprezintă o entitate socială globală în care legăturile dintre membri sunt foarte
strânse, iar sentimentul de ingrup este foarte puternic şi are rădăcini în tradiţii profunde;
De asemenea comunitatea este o entitate supraindividuală care are întâietate în raport cu
individul izolat în virtutea transcedenţei sale de ordin etic şi politic;omunitatea este element
de referinţă morală pentru individ, promovează valori de bază (prin legile şi tradiţiile sale) şi
de referinţă pentru individ.

În România comunitatea este percepută mai ales ca o noţiune geografică, ca un spaţiu fizic
delimitat. Deşi este un termen „la modă” şi se vorbeşte mult despre dezvoltarea comunitară ca
soluţie la rezolvarea problemelor locale, legăturile interumane bazate pe sprijinul reciproc se
află, în cele mai multe cazuri, la începutul cristalizării. Comunităţile din România trebuie să
facă efortul de a deveni comunităţi adevărate care să-şi descopere spaţiul comun în care
oamenii trebuie să conlucreze pentru a identifica ce nevoi specifice au şi care sunt lucrurile pe
care le preţuiesc cel mai mult.
Pe fondul schimbărilor pe care le traversează societatea românească, în incercarea de căutare
şi cristalizare a identităţii, şcoala are un rol primordial în refacerea identităţii sociale şi
valorizarea potenţialului uman, în concordanţă cu direcţiile europene prioritare de acţiune în
domeniul educaţiei: identificarea factorilor implicaţi în domeniul educaţional şi stabilirea
rolului şi a responsabilităţilor fiecărui factor; susţinerea parteneriatelor cu toţi factorii sociali
interesaţi de dezvoltarea educaţiei; stabilirea setului de valori care să orienteze evoluţia
societăţii şi a educaţiei sale.
Este bine știut faptul că educarea copiilor presupune un efort susținut, care vine din partea
familiei și a grădiniței/ școlii. Pe lângă acestea, o mare importanță revine și comunității locale
din care fac parte copii, comunitate care își pune amprenta asupra creșterii și evoluției
copiilor, poate mai mult decât s-ar putea crede. Obiceiuri pe care le văd în jurul lor, diverse
comportamente, moduri de exprimare verbale și nonverbale reprezintă modele pe care copiii
au tendința să le urmeze indiferent dacă acestea se manifestă pe ulița satului sau într-un
cartier.
„Este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil.”- proverb nigerian
Dacă realizăm o comparație între cele două medii (urban și rural), afirmăm, fără îndoială, că o
influență mai mare asupra locuitorilor săi o are satul. Acest lucru este lesne de înțeles
deoarece mediul rural presupune o comunitate mai restrânsă, de multe ori tradiționalistă, axată
pe un număr redus de ocupații, formată din locuitori care nu doar că se cunosc între ei, dar de
multe ori sunt și înrudiți. La polul opus, orașul presupune o comunitate extinsă, în continuă
schimbare, formată din locuitori care nu socializează la fel de mult.
Întrucât copii, părinți acestora și comunitatea locală sunt beneficiarii direcți ai eforturilor
făcute de grădiniță/ școală, este necesară o redefinire a echilibrului educațional dintre deciziile
luate de instituțiile de învățământ și inițiativele venite din partea părinților sau a factorilor
locali. Cooperarea activă a grădiniței/ școlii cu ceilalți factori educaționali, familia,
comunitatea locală, mass-media, Biserica, organizații non-guvernamentale, conduce la
realizarea unor parteneriate viabile, de natură să permită o abordare pozitivă a diverselor
probleme care pot apărea în educarea copiilor. Acolo unde familia și comunitatea locală nu
oferă suficient sprijin în educarea copiilor, rămâne ca grădinița/ școala să încerce să acopere
eventuale lipsuri, să repare posibile greșeli, să încurajeze comportamentele dezirabile și să le
înlăture pe cele indezirabile, contribuind astfel în formarea viitorilor adulți.
Relația dintre instituțiile de învățământ, copii, familiile acestora și comunitate trebuie să fie
bazată pe contact și colaborare. Este necesar ca cele trei – grădiniță/ școală, familie,
comunitate – să formeze un front unitar educativ pentru că roadele educației sunt mai bogate
atunci când între factorii ei există unitate, deoarece ea potențează forțele educative, pe când
lipsa de unitate le diminuează. Atât timp cât există un sprijin reciproc și atitudini unitare,
educarea copiilor se face mai ușor și cu efecte pozitive lesne vizibile. Astfel, copiii deprind
comportamente dezirabile care le sunt încurajate și acasă și la grădiniță/ școală. Rolul celor
din urmă rămâne acela de a consolida și nu de a clădi de la zero ceea ce copiii au deprins de
acasă și din comunitate la nivel comportamental, atitudinal și afectiv. În acest sens, grădinița/
școala poate participa și interacționa dezinteresat cu familiile copiilor, poate iniția activități
utile în cadrul instituției sau în afara ei. Din cadrul activităților cu părinții putem aminti: ore
de consiliere, cursuri de educație parentală, lectorate, workshop-uri, vizite, excursii,
înființarea organizațiilor de părinți la nivel de unitate. Asociațiile de părinți înființate la
nivelul unităților de învățământ sunt tot mai implicate în viața școlară prin hotărârile pe care
le iau împreună cu cadrele didactice și activitățile în care se implică. În ceea ce privește
comunitatea locală, se pot încheia parteneriate cu Primăria, Consiliul Local, Biserica, Poliția
în vederea desfășurării unor activități corelate cu nevoile grădiniței/ școlii și a comunității.
Tot ceea ce se întâmplă în mediul școlar are ecou în comunitatea locală. Apropierea
grădiniței/ școlii de familiile copiilor și de comunitățile din care ei fac parte reprezintă un
lucru esențial deoarece aceștia sunt principalii beneficiari ai educației, cei care pot oferi un
feedback în funcție de gradul de (ne)mulțumire pe care îl au față de cadrele didactice și de
activitățile care se desfășoară în unitățile de învățământ
Şcoala este una dintre instituţiile esenţiale ale societăţii ale cărei rezultate influenţează atât
evoluţia beneficiarilor ei direcţi, cât şi pe cea a comunităţilor-beneficiarii indirecţi.
Pe fondul schimbărilor pe care le traversează societatea românească, în încercarea de căutare
şi cristalizare a identităţii, şcoala are un rol primordial în refacerea identităţii sociale şi
valorizarea potenţialului uman, în concordanţă cu direcţiile europene prioritare de acţiune în
domeniul educaţiei: identificarea factorilor implicaţi în domeniul educaţional şi stabilirea
rolului şi a responsabilităţilor fiecărui factor; susţinerea parteneriatelor cu toţi factorii sociali
interesaţi de dezvoltarea educatiei; stabilirea setului de valori care să orienteze evoluţia
societăţii şi a educaţiei sale.