PROMOVAREA EDUCAŢIEI OUTDOOR ÎN ÎNVĂŢĂMANTUL

PREŞCOLAR

Educatoare: Guta Corina, Gradinita Bucsani, Judetul Dambovita

,, În cadrul educaţiei în aer liber accentul în ceea ce priveşte obiectul de învăţare este plasat pe
relaţii referitoare la resursele umane şi naturale”
Simon Priest

Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe din
ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ formal. Există
numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă şi pe
înţelesul cititorilor, putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.
Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative, programe de
dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură, etc.
Deseori educaţia outdoor este confundată cu educaţia pentru mediu- educatia ecologică, asta
pentru ca cele două se întâlnesc în aer liber, educaţia outdoor nu înseamnă numai acest lucru, ea are
nenumarate valenţe în toate domeniiile nu doar în cel al protecţiei mediului. În şcoală elevii sunt foarte
receptivi la ce li se arată şi li se spune în legătura cu mediul. Prin diferite activitati incluse în procesul de
învăţământ trebuie să convingem pe fiecare copil de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva
poluării şi să le formăm conduita ecologică modernă. Acest lucru se realizeză îndeosebi în cadrul
activitatilor de ştiinţe, menite să înlesnească înţelegerea organismelor vegetale şi animale, a proceselor
esenţiale de înteţinere a vieţii, a legăturilor indisolubile dintre plante - animale - mediu, al celor de
cunoasterea mediului, dar şi, ocazional, în cadrul unor activitatilor de educaţie pentru societate, educarea
limbajului, educaţie muzicală, educaţie plastic etc. Contribuţii de seamă la educaţia ecologică pot aduce
activităţile outdoor. Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de grupa înseamnă activitate în contact
nemijlocit cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la
şcoală şi în societate, să respecte normele de igienă. Tot aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte cu mediul
în care trăim. Dintre modalităţile folosite, în afara clasei, în scopul educării ecologice amintesc: excursii
şi vizite pentru a constata situaţia în care se află mediul , acţiuni pentru apărarea mediului,igienizarea şi
înfrumuseţarea şcolilor, parcurilor,crearea unui colţ viu în clasă.
Învăţământul preşcolar poate fi considerat precursor al educaţiei outdoor, având în vedere că
activităţi formale, informale şi nonformale se desfăşoară în afara grădiniţei dintotdeauna. Excursiile,
plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost mereu prilej de transmitere către copii de informaţii,
priceperi şi deprinderi, niciodată nefiind organizate doar de dragul de a fi organizate.
Finalitatea și misiunea activităților de tip outdoor este aceea de a dezvolta personalitatea
copilului din punct de vedere cognitiv, afectiv, motric oferind posibilități de a experimenta lucruri noi,
trăind și învățând împreună, în strânsă legătură cu mediul înconjurător, prin proiectarea și derularea
unor activități în afara grădiniței.
Sub îndrumarea directă a cadrului didactic, copiii au fost implicati in desfasurarea de activitati
in aer liber si au observat natura , au raspuns la intrebari si au adresat intrebari. Astfel ei au observat
crengile copacilor: Au apărut mugurii? Ce formă au? Cum sunt dispuși? Sunt muguri de frunze sau de
flori? Ce rol vor avea frunzele pentru copac? Copiii au colectat în borcănele, cu ajutorul pensulei,
insecte de pe coaja copacului, de la baza trunchiului, de sub stratul de frunze moarte, apoi au răspuns
întrebărilor: Cum se numesc acestea? Cu ce credeți voi că se hrănesc ele? Priviți atenți tulpina și spuneți,
are vătămări? De unde provin ele? Este bine să crestăm sau să lovim tulpina copacului? De ce? Ce se
află sub scoarța bolnavă? Are plante parazite? Există cuiburi de păsări în copac? Vin păsări în copac? Ce
fel de păsări? De ce vin ele în copac?
Pe baza observărilor efectuate prin metoda conversației am stabilit schimbările care vor avea loc
odata cu sosirea primăverii asupra copacului și condițiile care au favorizat acest fapt. Vom stabili apoi
conexiunile și interacțiunile dintre organismele vii și mediul lor de viață ( în cazul nostru, copacul). Am
studiat apoi frunzele moarte și am stabili rolul acestora în circuitul substanțelor provenite prin
putrefacția lor.
În incheierea activității am stabilit și câteva reguli de protejare a mediului înconjurător, în
special a copacului privit că o comunitate:
- să nu producem vătămări capacilor iar dacă acestea există, să-i îngrijim;
- să nu distrugem viețuitoarele pentru că acestea au un rol important în evoluția mediului.
Cunoaşterea animalelor şi a mediului lor de viaţă sunt subiecte interesante pentru copii.
Profitând de interesul pe care-l au copiii față de animale, am organizat cu clasa a o lecție plimbare la
Rezervația de zimbri, denumită „Zimbrăria Neagra” pentru a observa animalele sălbatice. Vreau să
menţionez că această rezervație este una din cele patru rezervaţii de zimbri existente la noi in ţară și este
catalogată ca fiind una dintre cele mai mari rezervaţii exclusive zimbrilor din Europa.
Obiectivele acestei activitati au fost:
 să identifice fiecare animal sălbatic, analizându-i părțile componente;
 să achiziționeze termeni noi - exemplu – captivitate;
  să manifeste bucurie și interes în contact cu animalele;
 să clarifice, să generaliyeze cele observate în momentul consolidării.
Metodele folosite au fost: observația, conversația euristică, învăţarea prin descoperire,
problematizarea.
Prin observţie directă copiii au descris - alcătuirea corpului, statura, culoarea blanii, mediul de
viață, deplasarea, reușind să exprime foarte bine caracterul activ și relativ al animalelor.
Activitatea de observare a animalelor prin lecția plimbare - a cerut o activitate intensă a minții
copiilor, determinându-i să se concentreze asupra anumitor probleme esențiale.
Experiență anterioară joacă un rol important în percepție. Faptul că ei au cunoscut dinainte cum
arată un animal, ne-au ajutat să distingem felul animalului, din ansamblul în care este situat, să-l
detașeze, să-l individualizeze.
Din nou în clasă, am desfasurat o activitate numita „Amintiri din excursie” - unde am evaluat,
pe baza unui plan bine stabilit, tot ceea ce și-au însușit copiii cu ocazia lecției-plimbare, obiectivul
principal fiind acela de a solicita din partea copiilor sinteze, generalizări, clarificări. Știind că
reprezentarea este o punte de legătură între percepție și noțiune, iar motto-ul învăţării îl constituie
motivația, am inteles că ceea ce a fost însușit de către copii, nu a fost ceva întâmplator. Copiii care cu
greu se lăsau antrenați în decursul altor activități, au răspuns uimitor de bine, dovadă că această lecție-
plimbare le-a oferit condiții prielnice de a percepe activ animalele, de a-și forma reprezentări clare
despre animale, de a le dezvolta interesul de cunoaștere și de a găsi soluția la problemă.
Educatoarea i-a intrebat pe copii:
- „Preferați să observați animalele după tablouri și mulaje sau la rezervaţie?”
Răspunsul a fost categoric:
- „La rezervaţie!”
 ,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele, cucul.
Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că fără dragostea
faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre
cuvinte – VIAŢA.”
C. MIHĂESCU

Bibliografie:

 Gherghina , D., Novac, C., Mitrache, A., Ilie , V., (2005),Didactica activităţilor instructiv-
educative pentru învăţământul preprimar, Craiova:Editura Didactica Nova
 *** Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar, (2008), M.E.C.T
 www.didactic.ro