COMUNICAREA ŞI JOCUL LA VARSTA PREŞCOLARĂ

Educatoare: Lungu Maria-Mirabela, profe. pt. înv. preșcolar la Grădiniţa Bucşani,

Localitatea Bucşani, Judeţul Dâmboviţa

Comunicarea este procedeul de transmitere de informaţii, idei, opinii, fie de la un individ la

altul, fie de la un grup la altul. În toate activităţile de la banalele activităţi de rutină, pe care le trăim
fiecare dintre noi, zilnice, până la activităţi complexe desfăşurate la nivelul societăţilor, nu pot fi
concepute în afara procesului de comunicare.
În „Didactica activităţilor instructiv –educative pentru învăţământul preprimar“ comunicarea
presupune activarea competenţei comunicative –aptitudinală şi dobândită şi desemnează „actul prin
care una sau mai multe persoane transmit şi primesc mesaje (posibil a fi distorsionate de zgomote
diverse), care se întâmplă într-un anumit context, are anumite efecte şi creează anumite oportunităţii
de feed-back”( Gherghina, Novac, Mitrache, Ilie, 2005, p 25).
Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii, a
gândirii preşcolarilor şi a celorlalte procese psihice. Organizat şi condus corespunzător, jocul
didactic ajută copilul la construirea unor structuri mentale, la dezvoltarea unor motivaţii superioare,
lărgeşte orizontul de cunoaştere, consolidează şi sistematizează cunoştinţele, priceperile,
deprinderile de exprimare corectă, coerentă, logică şi expresivă, îmbogăţeşte, corectează şi
activează vocabularul, influenţează dezvoltarea personalităţii lor.
Jocul devine o formă de învăţare dacă se respectă specificul său: conţinut; sarcină
didactică; reguli de joc; acţiuni de joc; elemente de joc.
„Jocul didactic este :
-specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi educativ cu elementul distractiv;
-tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează şi verifică cunoştinţele predate
copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. Conţinutul, sarcina didactică (problema intelectuală),
regulile şi acţiunile de joc (ghicire, surpriză, mişcare) conferă jocului didactic un caracter
specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor” (Gherghina, Novac, Mitrache, Ilie,
2005, p 47).
Regulile, sarcinile didactice, elementele de joc sunt formulate clar în interesul copiilor, iar
conţinutul lor este bine elaborat şi structurat pentru a contribui la învăţarea anumitor cunoştinţe.
Conţinutul jocurilor formează cunoştinţele pe care copiii şi le-au însuşit anterior în cadrul
activităţilor frontale referitor la plante, animale, anotimpuri, poveşti etc.
Se poate afirma fără rezerve că reuşita deplină a unui joc, realizarea conţinutului şi a
sarcinilor didactice este detereminată de natura acţiunilor sau elementelor de joc.
 Acţiunile şi elementele de joc trebuie să fie stabilite cu precizie şi strict delimitate, să fie
subordonate neapărat temei sale, să fie interesante pentru a coopta şi menţine interesul copiilor în
tot timpul desfăşurării jocului. Surpriza care trzeşte curiozitatea copiilor şi dorinţa de acunoaşte şi
acţiona, elemente de ghicire care fac apel la reprezentările şi cunoştinţele anterioare, stimulând
astfel memoria şi imaginaţia copiilor, întrecerea care constituie un mijloc de a educa una din
calităţile gândirii şi anume rapiditatea, mişcarea care pune pe copil în situaţia de a acţiona într-un
anumit sens în vederea rezolvării problemei, constituie modalităţile folosite de obicei pentru a
realiza acest scop.
Printre activităţile desfăşurate la grădiniţă, educarea limbajului este o activitate deosebit de
importantă deoarece rolul ei este de a forma şi dezvolta comunicarea prin diverse modalităţi de
stimulare a preşcolarilor în înţelegerea resurselor limbii, cultivarea capacităţilor de a-şi exprima
gândurile şi sentimentele cât mai precis.
Acţiunea de dezvoltarea a limbajului şi a comunicării orale în grădiniţa de copii este o
problemă esenţială de care sunt indispensabil legate, toate celelalte tipuri de activităţi din grădiniţă.
Jocul este cea mai eficientă cale pentru dezvoltarea vorbirii, a comunicării şi a gândirii
logice. Eficienţa acestuia constă în faptul că la desfăşurarea lui participă toţi copiii, ei depunând
eforturi de gândire, de exprimare, fără a conştientiza acest lucru, considerând că se joacă.
Jean Chateau considera că „Cine spune joc spune totodată efort şi libertate, o educaţie prin
joc trebuie să fie o sursă de efort fizic cât şi de bucurie morală. Tocmai această bucurie morală
trebuie s-o transpunem în educaţia noastră dacă vrem ca ea să completeze activitatea spontană a
jocului. În acest scop , trebuie să-i propunem copilului obstacole pe care să vrea să le învingă . În
lipsa unor asemenea obstacole educaţia îşi va pierde întreaga savoare şi nu va fi decât o hrană
searbădă şi indigestă” (Chateau, 1972 , p. 65).
Prin joc, copilul este un iniţiator al lumii sale proprii, îşi foloseşte imaginaţia, foloseşte
abilităţile şi priceperile dobândite, îşi dezvoltă astfel creativitatea, fiind un mijloc eficient de
dezvoltare a limbajului şi a comunicării. Comunicarea are un rol important în procesul de
învăţământ deoarece fără ajutorul ei nu s-ar putea realiza obiectivele din programa şcolară iar
întreaga perioadă de şcolarizare a tinerilor de la grădiniţa până la liceu este marcată de realizarea
obiectivelor ce vizează educarea şi dezvoltarea limbajului prin intermediul comunicării.
Comunicarea în procesul de învăţămât are un rol foarte important deoarece cu ajutorul ei copiii îşi
însuşesc cunoştinţe, de aceea educatoarea trebuie să ştie cum să comunice pentru a putea fi înţeleasă
de către preşcolari.
Eficienţa lui depinde de modul în care educatoarea asigură concordanţa între tema jocului şi
sarcinile propuse , de felul cum ştie să folosească în activitate cuvântul ca mijloc de îndrumare a
preşcolarilor prin întrebări şi răspunsuri, indicaţii, explicaţii, aprecieri. Un alt lucru de care trebuie
să ţinem cont pentru ca obiectivele propuse să fie atinse este faptul că jocul didactic trebuie să
îmbine elementele surpriză cu cele de aşteptare. Jocul didactic poate fi folosit la toate grupele şi în
cadrul tuturor activităţilor desfăşurate în procesul instructiv educativ. Ştefania Zlate în lucrarea
„Didactica aplicată a limbii române în învăţământul primar şi preprimar “ este de părere că „pentru
a influenţa dezvoltarea copiilor prin intermediul jocului didactic este necesar să ţinem seama de
particularităţile de vârstăale copiilor. În acelaşi timp este necesar ca sarcina didactică să fie
complicată pentru a nu întârzia sau stagna dezvoltarea copiilor ” (Zlate, 2007, p. 304).
Educatoarea trebuie să ştie cum să realizeze proiectarea didactică a activităţii de educare a
limbajului astfel încât ea să urmărească exersarea şi dezvoltarea capacităţii de comunicare.
Capacităţile de comunicare pe care orice educatoare trebuie să le urmărească trebuie să vizeze
dezvoltarea limbajului sub toate aspectele: fonetic, lexical, semantic, gramatical.
În continuare voi prezenta jocuri didactice desfăşurate la grupa mijlocie, jocuri care
urmăresc dezvoltarea comunicării orale sub mai multe aspecte: recunoaşterea poveştilor, recitarea
corectă a poeziilor, deprinderea de a utiliza corect numărul singular si pluralul substantivelor.
Primul joc pe care îl voi prezenta are ca scop dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă,
dar şi consolidarea cunoştinţelor despre poveştile învăţate este jocul didactic: „Trăistuţa cu
poveşti”.
Poştaşul le aduce prşcolarilor o trăistuţă cu imagini din poveşti şi o scrisoare de la Zâna
Poveştilor. În acea scrisoare ea le cere copiilor să se joace cu poveştile, cu personajele lor şi să
dovedească că pot îndeplini sarcinile probelor trimise de ea pentru a-i putea răsplăti cu recompense.
Poveştile cu care se vor juca ei sunt: „Scufiţa Rosie”, „Punguţa cu doi bani” şi „Capra cu trei
iezi”.
Obiectivele acestui joc sunt:
 să recunoască poveştile;
 să asocieze personajul cu povestea adecvată;
 să stabilească corectitudinea sau incorectitudinea unor enunţuri, referitoare la anumite
situaţii sau întâmplări din poveştile învăţate;
 să identifice personaje pozitive şi personajele negative din aceste poveşti;
 să aşeze imaginile în ordinea logică a desfăşurării evenimentelor alcătuind astfel trei
cărticele.
Elementele de joc sunt: aplauzele şi surpriza.
Se începe cu jocul de probă, atunci când un copil vine şi extrage un jeton. Pe acest jeton se
află o imagine. El trebuie să recunoască personajul şi povestea din care face parte, dacă ştie poate să
recunoască şi autorul.
După realizarea jocului de probă se trece la desfăşurarea propriu-zisă a jocului.
 Prima variantă a jocului presupune aflarea răspunsului la întrebarea: „Cine a spus aşa......?”
„Da’ cum să nu!...Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu cocoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; căci
eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o cum ouă.” (baba din „Punguţa cu doi bani”)
„Văleu cumătră, talpele mele! Mă rog scoate-mă că-mi arde inima-n mine!...Cumătră, mă
pârlesc,ard de tot,mor,nu mă lăsa!” (lupul)
„Bre, da' tare mai sforăie bătrâna! Nu cumva i-o fi rău?” Intră în casă şi, când se apropie de
pat, îl văzu pe lup tolănit acolo.
- Ei drăcie, nu-mi închipuiam c-o să te găsesc aici, ticălos bătrân! izbucni vânătorul. De când
te caut!-(vanatorul)
A doua variantă a jocului se numeşte: „Am spus bine, n-am spus bine?”. Educatoarea
enunţă 3 propoziţii inspirate din poveştile învăţate, iar preşcolarii au de stabilit corectitudinea sau
incorectitudinea acestor enunţuri. Propoziţiile sună astfel:
- Scufița Roșie este trimisș de mama ei să –i ducă mâncare bunicii.
- Capra cu trei iezi le spune ca atunci cand se intoarce acasa va zice asa : cucurigu boieri
mari, dati punguta cu doi bani.
- Baba îi zice mosului: „Da’ cum sa nu!...Dacă ai poftă de ouă du-te la noapte și baga-ți
coada în apă și ai saă vezi câți pești o să prinzi.”
Cea de a treia variantă presupune alcătuirea a două grupe de copiii care vor avea de realizat
câte un ciorchine cu personaje: o echipă ciorchinele cu personaje pozitive şi o echipă ciorchinele cu
personaje negative.
Pentru complicarea jocului am ales ca preşcolarii să realizeze câte o carte cu una dintre cele
patru poveşti aşezând imaginile în ordinea desfăşurării evenimentelor. Educatoarea le arata copiilor
trei carticele: „Punguţa cu doi bani,” „Scufiţa Roşie”, „Capra cu trei iezi”.
Pe o măsuţă sunt aşezate mai multe imagini din cele trei poveşti. Câte un copil va veni, va
alege un jeton şi va spune din ce poveste face parte. După aceea el o va aseza în dreptul copertei a
cărei poveste aparţine. După ce toate imaginile celor trei poveşti sunt sortate, un copil va veni şi va
aşeza imaginile în ordine cronologică.
Zâna Poveştilor le acordă măşti ale personajelor din povestea cu care au lucrat.
Cel de al doilea jocul pe care-l propun pentru verificarea însuşirii versurilor unor poezii se
numeşte: „Continuă tu !”
Acest joc este propus de educatoare în cadrul unei evaluării, după parcurgerea unor proiecte
tematice în cadrul căruia copiii şi-au însuşit mai multe poezii. Dintre acestea numesc: „Toamna” de
Demostene Botez şi poezia „Iarna”.
Scopurile acestui joc sunt:
-dezvoltarea memoriei voluntare;
 -verificarea însuşirii conţinutului poeziilor: „Toamna” de Demostene Botez şi poezia
„Iarna”.
Sarcina didactică este:
- completarea versurilor începute de educatoare folosind cuvintele potrivite şi
corespunzătoaredin poezie.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea începe poezia şi la un moment dat se opreşte. Ea atinge cu o baghetă un copil
care doreşte să completeze versul.
Copilul atins cu bagheta completează versul poeziei. El contiună poezia începută şi atinge,
la rândul lui, un alt copil care să continue poezia. Acest joc se continuă până când versurile poeziei
sunt recitate şi până ce toţi copiii participă la joc.
Ca exemplu de vers propun: „Toţi acei ce-ntreaga vară /Au lucrat din zori….. “(în seară);
„Iarna cea geroasă /A sosit acum/Bulgări de .....”(zăpadă).
Jocul „Eu spun una, tu spui multe” vizează dezvoltarea capacităţilor de comunicare sub
aspect gramatical.
Scopul: Formarea deprinderii de a alcătui propoziţi utilizând corect numărul singular si
pluralul substantivelor.
Obiective operaţionale:
 să distingă singularul de pluralul substantivelor;
 să transforme singularul în plural şi invers;
 să completeze singularul sau pluralul în cadrul propoziţiilor eliptice.
Sarcina didactica: Folosirea corectă a singularului şi pluralului în vorbirea curentă.
Regulile jocului: Un copil de la o echipă (merelor) alege un jeton de pe prima măsuţă,
denumeşte imaginea, cheamă un coleg de la el din echipă şi acesta caută pluralul acesteia de pe
măsuţa a doua. Copiii din echipa (merelor) alcătuiesc propoziţii folosind corect substantivele la
numărul singular şi plural. Răspunsurile corecte sunt evidenţiate. După care jocul se reia şi pentru
cea de-a doua echipa (perelor).
Elemente de joc: surpriza, întrecerea, aplauzele, închiderea şi deschiderea ochilor.
Strategia didactică:
Metode: Explicaţia, conversaţia, observaţia, demonstraţia, descoperirea, exerciţiul,
problematizarea.
Mijloace didactice: Jetoane cu diferite imagini reprezentând un obiect sau mai multe
obiecte, panou cu evidenţa scorului, doi pomi din poliester pentru captarea atentiei (un măr şi un
păr).
Forma de organizare-pe echipe:
 a. Intuirea materialului didactic:
Se va descoperi panoul ce ţine evidenţa scorului.
b. Explicarea regulilor jocului:
Copiii sunt împărţiţi în echipa merelor şi echipa perelor (ecusoane), iar în faţa celor două echipe
sunt aşezate două măsuţe. Pe prima măsuţă sunt aşezate jetoane cu fructe şi legume -singularul, iar
pe a doua măsuţă jetoane cu fructe şi legume-pluralul. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va
alege un jeton cu singularul substantivului sau pluralul, denumeşte imaginea şi numeşte un coleg
din aceeaşi echipă să găsească pluralul sau singularul imaginii de pe măsuţa a doua. Împreună cu
echipa vor formula propoziţii pentru ambele variante-singular şi plural.
După fiecare răspuns fiecare echipă va primi buline roşii pe panoul cu evidenţa scorului.
c. Jocul de probă
Se va executa jocul de probă o dată pentru a vedea dacă au înţeles regulile.
d. Jocul propriu-zis:
Vor fi solicitaţi cât mai mulţi copii în timpul jocului pentru a sesiza singularul şi pluralul
substantivelor în contexte diferite. Se folosesc jetoane cu imagini reprezentând un fruct/legume sau
mai multe fructe/legume.
e. Complicarea jocului
Se prezintă copiilor un minitablou pe care educatoarea îl citeşte inversând singularul cu
pluralul. Cere copiilor să corecteze greşelile-păcălelile.
Folosirea jocului didactic în procesul instructiv-educativ din grădiniţă ajută preşcolarul să
participe din plăcere la activitate, să fie interesat de aceasta, mobilizându-i pe cei timizi să devină
mai activi şi mai curajoşi, căpătând încredere în forţele proprii şi în capacităţile lor.
„Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă de modelare a viitoarei personalităţii ,
deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii copilului şi formarea acestuia în direcţia dorită de noi”
(Mândru, 2012, p. 3)
Fiind o activitate atractivă şi accesibilă, îmbinând elementul distractiv cu cel instructiv,
comportamentul ludic contribuie la corectarea şi însuşirea limbajului, la formarea şi perfecţionarea
deprinderii de pronunţare corectă, clară, excesivă, la însuşirea treptată a formelor structurii
gramaticale a limbii, la formarea unei gândiri sănătoase.
Jocul imprimă activităţii didactice un caracter viu şi atrăgător, induce o stare de bună
dispoziţie, de divertisment şi destindere, ajutându-i pe preşcolari să deprindă tot mai mult
capacitatea de a crea, de a persevera pe o cale bună, aceea a unei exprimări şi a unui limbaj cât mai
corect, frumoas şi nuanţat. Prin intermediul jocului didactic se fixează, se precizează şi se activează
vocabularul copiilor, fiind un mijloc foarte eficient pentru corectarea pronunţiei şi însuşirea unor
construcţii gramaticale.
 Cu cât limbajul copiilor va fi mai bogat, cu atât mai uşor vor înţelege şi îşi vor însuşi noile
cunoştinţe, cu atât mai clar şi mai precis îşi vor exprima gândurile şi dorinţele, cu cât gândirea lor
va fi mai dezvoltată cu atât mai uşor îşi vor îmbogăţii limbajul şi modalităţile de exprimare verbală.

BIBLIOGRAFIE:
 Chateau J. (1972). Copilul şi jocul. Bucureşti: Ed.Didactică şi Pedagogică.
 Gherghina, D., Novac, C., Mitrache, A., Ilie , V., (2005). Didactica activităţilor instructiv-
educative pentru învăţământul preprimar. Craiova: Editura Didactica Nova.
 Mîndru E. (2012). Asociaţia Învăţătorilor Harghiteni , Învăţăm jucându-ne! Jocuri didactice
limbă şi comunicare. Bucureşti: Ed .Didactica Publishing House.
 Zlate Ş. (2006). Didactica aplicată a limbii române în învăţământul primar şi preprimar.
Bucureşti: Ed.Bren.