1

ISBN-978-606-775-874-0
 ARGUMENT

Văzută ca un domeniu multiplu de studiu şi acţiune, educaţia timpurie a apărut în ultimii

ani ca un răspuns educaţional la o problematică extrem de complexă şi importantă legată de
formarea copilului în mica copilărie. Astfel, consacrarea conceptului de educaţie timpurie în
domeniul ştiinţelor educaţiei s-a realizat în contextul afirmării unei noi paradigme de abordare
a pedagogiei copilului mic, fundamentată pe două axiome: începerea preocupărilor
educaţionale de la vârstele mici, perioada avută în vedere fiind situată între 0 şi 7 ani, şi
implicarea familiei şi a comunităţii în educarea copilului mic şi preşcolar (cf. Vrăşmaş, E., 1999,
p. 26).
Consacrată pe plan internaţional ca orientare educaţională sub denumirea de Early
Childdhood Care for Development (ECCD), educaţia timpurie este un concept larg care acoperă
o gamă extinsă de acţiuni educaţionale, toate ancorate în educaţia copilului mic: stimularea
copilului mic, sănătate, nutriţie, implicarea comunităţii, sănătatea şi educaţia părinţilor şi a
comunităţii.
Vârstele mici sunt dominate de joc, aceasta fiind activitatea centrală căruia copilul i se
dăruieşte cu toată fiinţa lui şi pe care o desfăşoară în cele mai variate forme. Raportat la vârstele
mici, jocul este activitatea prin care copilul se dezvoltă şi acest lucru este dependent de libera
sa alegere, de motivaţia intrinsecă, de orientarea către proces şi implicarea participării active
(cf.Vrăjmaş, E., 1999, Niculescu, R. M., 1999). Pentru perioada preşcolară, jocul este prietenul
nelipsit al copilului, ocupaţia cea mai captivantă şi cea mai preferată a copiilor. Reprezintă o
formă de manifestare fără bariere geografice, religioase, etnice. Este activitatea care îi reuneşte
şi îi reprezintă în acelaşi timp pe copii.
Tot prin intermediul jocului au fost promovate în educația preșcolară și ”noile educații”:
educația ecologică, educația rutieră, educația sanitară, educaţia pentru timpul liber, educaţia
pentru democraţie, ceea ce a presupus şi îmbunătăţirea practicilor educative prin introducerea
unor noi modalităţi de realizare a obiectivelor propuse. Cultivarea unui anumit tip
comportamental şi moral se realizează începând cu primele contacte sociale în grădiniţă.
Ceea ce ştim, credem şi gîndim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el...
Niciodată nu vom putea şti totul despre copil, dar cu cît ne vom apropia mai mult de el şi îl vom
înţelege mai bine, cu atît vom învăţa mai multe despre ceea ce ar trebui să facem pentru a-l
ajuta să crească şi să se dezvolte la nivelul întregului potenţial de care dispune.
Veţi găsi în paginile acestui volum răspunsuri la dilemele cu care vă confruntaţi în
desfășurarea unor jocuri, idei privind etapele-cheie în evoluţia sănătoasă a copilului, adevăruri
universale despre joc şi jucărie, reflecţii asupra colaborării grădiniţă-familie-comunitate, prin
aceasta înţelegîndu-se o bună comunicare între noi – cei responsabili de dezvoltarea armonioasă
a copiilor, sfaturi pentru o abordare creativă a unor aspecte promovate de noile educații.
Sperăm că cele propuse în această lucrare vor avea continuitate în grădiniţă şi acasă,
pentru ca balanţa să fie mereu echilibrată, pentru a nu crea confuzii în lumea celor mici.

Inspector școlar pentru educație timpurie,

prof. Mihaela Simion
 RELAȚIA JOC - ÎNVĂȚARE - CREAȚIE

Inst. Anastasescu Mimi Cipriana

Educ. Panțiru Georgiana
Grădinița P.P. NR. 29 IAȘI

„Prin joc, ca activitate instructiv-educativă, se realizează adaptarea copilului la învățarea

sistematică, prin libera manifestare a spiritului de independență în efectuarea diferitelor activități,
jocuri simulând la maximum activismul copilului”.
Astfel, în procesul jocului, copilul își însușește mai bine semnificația socială și își formează
mai ușor unele deprinderi practice elementare. În literatura pedagogică, ca mijloc de instruire și
educare, jocul este cunoscut sub numele de joc didactic – forma de învățare prin joc.
Ca mijloc de învățare, jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, prin el
procedeul luând cunoștiință cu observațiile și fenomenele lumii înconjurătoare, proprietățiile,
relațiile și raporturile dintre ele, învățând să le denumească. Tot în cadrul jocului se dezvoltă
percepția, imaginația, memoria, gândirea etc.; copiii își pot exprima în joc impresiile, descoperirile
și stările afective. Jocul – ca formă a învățării- contribuind astfel la dezvoltarea proceselor și
însușirilor psihice.
Concepția modernă asupra educației preșcolare presupune folosirea din plin a învățării
dirijate și spontane considerând învățarea drept acțiunea principală a dezvoltării inteligenței
copilului și o normare de bază a procesului de largă sociabilizare a copilului.
În decursul jocului copilul acționează asupra obiectelor din jur, cunoaște realitatea, își
satisface nevoia de mișcare, dobândește încredere în forțele proprii, își îmbogățește cunoștiințele.
Manifestându-și dorința de a participa la viața și activitatea celor din jur, copilul își asumă rolul de
adult, reproducând activitatea și raporturile lui cu ceilalți oameni.

O călătorie în lumea animalelor

Domeniul de activitate: Știință/Cunoașterea mediului
Competența generală: Consolidarea de cunoștiințe priceperi și deprinderi privind animalele
domestice și sălbatice.

5
Competențe specifice:
• Recunoaște animalele domestice și sălbatice;
• Precizează mediul lor de viață; Răspund corect la ghicitori;
• Manifestă spirit competițional.
Forma de exprimare: joc didactic
Competențe psihologice: conversația, gândirea, atenția, creativitatea, spiritul de observațite
Resurse: Umane: individual; Materiale: pachet, siluete de animale, plic cu surprize, machetă,
stimulente
Denumirea jocului: „Ghicește și vei câștiga!”
Sarcinile jocului:
• Să răspundă corect la ghicitori;
• Să așeze siluetele animalelor pe macheta corespunzătoare;
• Să relaționeze verbal cu colegii;
• Să-și dezvolte spiritul competițional, dorința de a fi căștigător;
• Să rezolve sarcinile de pe fișa primită.
Regulile jocului: Copiii vor fi împărțiți pe două grupe în funcție de culoarea animăluțului primit.
Fiecare grupă va primi o machetă la care s-a lucrat în ziua precedentă și atunci când răspund corect
la o ghicitoare vor lipi silueta animalului pe macheta corespunzătoare. La terminarea ghicitorilor
vor primi o fișă pe care o vor rezolva individual.
Elemente de joc: aplauze, mânuirea materialelor, surpriza
Conținutul jocului: Se prezintă copiilor, sub formă de surpriză, un pachet de la ursulețul
Martinică. Descoperim în cutie animale de diferite culori, siluete de animale și un plic cu
„surprize”. Se inițiază o conversație vizavi de acesta. Pornid de la această conversație se anunță
titlul jocului și obiectivele operaționale pe înțelesul copiilor.
Desfășurarea jocului:
• Împărțirea copiilor pe echipe;
• Distribuirea plicurilor și rezolvarea ghicitorilor aflate în plic;
• Atașarea siluetelor animalelor pe macheta corespunzătoare.
Complicarea jocului: Copiii vor avea de rezolvat o fișă, individual;
Evaluarea: Vor fi apreciați copiii care au răspuns corect la ghicitori și asupra modului în care s-
au comportat. Se va desemna echipa câștigătoare.

6
Exemplu: Ghicitori/echipa nr.1
1.Toată ziua poți vedea
Un căluț în pijama(zebra)
3. În noroi se tăvălește
Cu porumb el se hrănește(porcul)
Exemplu: Ghicitori/echipa nr.2
1.Umblă moșul prin pădure
După zmeură și mure(ursul)
3. Ne dă carne, lapte, lână
Adăpostul ei în stână(oaia)
2. Corabie plutitoare
Pe nisipuri călătoare(cămila)
4. Are blană mătăsoasă
La căldură toarce-n casă(pisica)
2. Uriaș cu nasul mare
Poartă oamenii în spinare(elefantul)
4.Roade oase, stă în cușcă
Pe dușmanii săi îi mușcă(cainele)

Bibliografie:
1. Simionica, E., Jocuri didactice;
2. Curriculum pentru învățământul preșcolar, revizuit, MEC, 2018
3. „Activitățile integrate în grădiniță” – Ghid pentru cadre didactice din învățământul
preuniversitar, Editura Didactică Publishing House.

7
JOCUL – MIJLOC DE DEZVOLTARE MULTILATERALĂ A COPILULUI

Prof. Bunduc Claudia

Şcoala Gimnazială ,,George Coşbuc’’- Structura Grădiniţa cu P.P. Nr. 27-Iaşi

,,Copilul râde: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul” Lucian Blaga

Jocul didactic este o formă de activitate accesibilă copilului, prin care se realizează a o
parte din sarcinile instructiv-educative şi formative ale activităţilor obligatorii din grădiniţă, dar şi
a celor liber alese, într-o atmosferă distractivă, antrenantă şi motivantă.
Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că în procesul desfăşurării lui, copilul
are ocazia să-şi aplice cunoştinţele dobândite în diverse tiprui de activităţi, să îşi exerseze
priceperile şi deprinderile în cadrul ueni activităţi plăcute, în care sarcina şi condiţiile de învăţare
sunt stabilite de cadrul didactic, dar elementul ludic este prezent prin integrarea unor momente de
surpriză, aşteptare, încercare a capacităţilor personale şi întrecere între copii.
Spre deosebire de jocul liber ales, jocul didactic este un tip de joc direcţionat spre
îndeplinirea anumitor finalităţi pedagogice. Aceasta presupune o susţinută implicare a educatoarei
în proiectarea, organizarea, desfăşurarea eficientă şi conducerea activităţilor de joc didactic.
Proiectarea jocului didactic presupune proiectarea elementelor structurale, în care se
includ: scopul didactic, sarcina şi conţinutul ludic.
Aplicaţie: Jocul "De-a visul"
Acest joc poate fi propus unui copil, unui grup mic sau unei întregi grupe. El trebuie să se
desfăşoare într-un loc liniştit, fără zgomote care ar împiedica o bună concentrare mentală şi,
implicit, atingerea scopului vizat care constă în dezvoltarea capacităţii de inhibiţie voluntară.
Copiii pot sta în poziţia culcat pe spate, pe o pătură sau pe mici salteluţe, cu coloana vertebrală
dreaptă, capul în prelungirea acesteia, cu privirea dirijată spre tavan/cer, picioarele depărtate,
omoplaţii lipiţi de podea, braţele puţin depărtate de corp, cu degetele uşor îndoite şi îndreptate în
sus.
Se mai poate folosi şi poziţia şezând pe scaun, astfel încât coloana vertebrală să fie dreaptă,
absolut perpendiculară pe partea din spate a tăbliei orizontale a scaunului, sau eventual, să se

8
sprijine uşor de spătar. Capul va fi ţinut în continuarea coloanei, fără a se încorda. Picioarele
copilului sunt uşor depărtate (cam, până în dreptul picioarelor din faţă ale scaunului); se vor sprijini
bine cu tălpile de sol, îndoitura genunchiului formând un unghi drept sau obtuz. Prin această poziţie
se urmăreşte obţinerea unei stabilităţi optime care să nu solicite un efort suplimentar de contractare
musculară. Umerii vor fi împinşi uşor spre spate, astfel încât omoplaţii să fie în contact, pe o cât
mai mare suprafaţă a lor, cu spătarul scaunului, dacă acesta este vertical. Braţele vor cădea normal
pe lângă trunchi, vor fi îndoite din cot şi cu dosul palmelor sprijinite pe coapse. Degetele vor fi
îndreptate în sus şi uşor îndoite.
Scăunelele pe care stau copiii trebuie să fie suficient de distanţate între ele, pentru ca aceştia
să nu se poată atinge. Când sunt aşezate în mai multe rânduri, ele nu vor forma coloane, ci vor fi
intercalate ca în sălile de spectacol (un scăunel din spate între două din faţă ). Copiilor li se explică
felul cum trebuie să se aşeze şi apoi se controlează; eventual, li se corectează poziţia. Jocul se
anunţă copiilor înainte de a li se cere să ia poziţia anterior descrisă, spunându-li-se că "pentru a ne
juca "De-a visul" trebuie să ne prefacen că dormim. De aceea, ne aşezăm cât mai comod.
Copiilor li se cere să facă două sau trei inspiraţii profunde, completate cu expiraţii prelungi
(imitând căscatul, pentru că ne este somn), apoi, să închidă ochii şi să mimeze somnul.
Indicaţiile se dau cu o voce foarte domoală, într-un tempou foarte rar: "Lăsăm talpa de la
picior moale (pauză), apoi tot piciorul, până la genunchi îl lăsăm moale (pauză), apoi, tot piciorul,
până sus (pauză). Lăsăm burta moale (pauză), pieptul (pauză) şi spatele (pauză). În continuare
lăsăm moi mâinile (pauză), braţele (pauză), palmele şi degetele. Tot corpul nostru este moale,
moale şi greu. Am adormit. Numai capul nu doarme. Acum controlăm dacă tot corpul doarme.
Începem de la picioare şi observăm dacă s-au înmuiat. Dac nu, atunci le "muiem" (pauză). La fel
facem şi cu trunchiul (pauză) şi cu braţele. Ia să vedem dacă dormiţi bine. (Urmează o pauză mai
lungă). Dacă tot corpul "doarme", putem începe să visăm ceva frumos, frumos, şi, de aceea,
zâmbim, zâmbim cu toată faţa.
Acum am să vă povestesc ce visăm:
"Suntem pe o pajişte frumoasă, verde. Soarele străluceşte şi face ca picăturile de rouă să
scânteieze ca nişte diamante. Deodată, vedem că din pământ răsare o tulpiniţă mică, mică. Ea
creşte, creşte, se face mai mare decât iarba şi, de o parte şi de alta, apar nişte frunze mici, late şi
lungi, cu capete ascuţite, parcă ar fi nişte săbiuţe. În vârful tulpinii este o umflătură lunguiaţă,
ascuţită la vârf. Tulpiniţa se îngroaşă şi mai creşte; o vedem cum creşte, iar frunzele cresc odată

9
cu ea şi umflătura de la vârful ei se măreşte şi se lungeşte; încet, încet cresc toate. Dacă ne uităm
mai bine, vedem că umflătura din vârful tulpiniţei este chiar un boboc de lalea. A căpătat culoarea
roşiatică. Numai acolo unde petalele se prind de tulpiniţă sunt negre. Soarele mângâie şi sărută
laleaua şi bobocul începe să se deschidă. Întâi vedem cum se desfac puţin cele trei petale din afară,
apoi şi cele trei petale dinăuntru. Se deschis încet, încet. Acum toate petalele au format un păhărel.
Privim înlăuntrul lui. Vedem că petalele sunt roşii, iar în fundul păhărelului este o steluţă neagră.
Din mijlocul ei se ridică un picioruş care, la vârf, se împarte în trei. În jurul picioruşului sunt mai
multe fire scurte, care poartă fiecare câte un săculeţ cu polen.
Floarea s-a deschis şi mai mult şi râde la soare. Şi soarele, cu razele lui, luminează petalele
florii care strălucesc de parcă ar fi de mătase. Dar s-a făcut târziu; soarele merge să se culce şi
laleaua îşi adună petalele. Întâi cele din mijloc se strâng cap la cap, apoi cele din afară le
îmbrţişează pe cele dinlăuntru şi floarea se culcă, petalele dorm. Dorm toată noaptea aşa
îmbrăţişate ca nişte surori bune ce sunt, dorm până dimineaţa când, mângâindu-le din nou, razele
soarelui le vor trezi şi floarea se va deschide iar şi…..(Pauză mai lungă).
Acum începem să ne trezim şi noi. Deschidem ochii, întindem braţele în sus ca şi cum ne-
am întinde după somn. Întindem bine şi picioarele şi, gata, ne-am trezit de-a binelea.
Ei, v-a plăcut jocul?!... Această ultimă parte – trezirea – se derulează odată cu ridicarea treptată a
tonului până la normal şi în ritmul vorbirii obişnuite.
Niciodată trezirea din starea de inhibiţie nu se face brusc, ci treptat, cu 2-3 respiraţii adânci
şi extensie a muşchilor membrelor (eventual şi ai trunchiului) pentru a se restabili ritmul normal
al circulaţiei care în timpul "somnului" a fost încetinită.
Aceeaşi poveste poate fi reluată şi în alte zile. Pentru a putea fi recunoscută de către copii,
şi se poate da un nume. În cazul nostru, "Laleaua".După ce copiii cunosc mai multe "vise", ei pot
fi întrebaţi pe care dintre acestea vor să-l viseze. În cazul revenirii la un anumit "vis", se pot adăuga
unele elemente noi care vor constitui surpriza plăcută .
La început, timpul afectat jocului este mai scurt, deoarece capacitatea copiilor de inhibiţie
este mai mică. Treptat, se poate trece la un timp mai lung în care să se păstreze starea de inhibiţie.
De exemplu, se poate începe cu 3-4 minute şi se poate ajunge la 15 minute şi chiar mai mult, în
funcţie de numărul exerciţiilor efectuate şi de rezultatele obţinute anterior. Mărirea duratei stării
de inhibiţie se poate obţine prin prelungirea povestirii, fie prin introducerea unei povestiri noi care
să se desfăşoare pe o durat mai mare, fie prin adăugarea unor elemente noi, în cazul reluării unei

10
povestiri cunoscute. De exemplu, laleaua poate fi galbenă, un fluturaş se poate apropia de floare;
îl descriem. Floarea îl serveşte cu nectar. Fluturele o salut apoi îşi ia zborul şi se dansează prin aer.
Cel care proiectează şi organizează în mod implicit desfăşurarea acestui joc, poate inventa
cât mai multe povestiri în contextul menţionat anterior. Însă, pentru a fi eficiente şi pentru a li se
pune în valoare cei 16 factori (despre care vorbea Alain Rideau) ce apar în contextul oricărui joc,
şi anume: 5 factori de dominanţă motorie, 3 de dominanţă senzorială, 4 de dominanţă intelectuală,
2 de dominanţă caracterială şi 2 de dominanţe sociale, ele trebuie să îndeplinească şi alte condiţii
în afară de aceea a trecerii treptate de la povestiri mai scurte la altele mai lungi. Acestea ar consta
în următoarele:
• În povestire trebuie să se folosească întotdeauna timpul prezent, astfel încât să se creeze
copiilor impresia că cele povestite se întâmplă chiar atunci;
• Personajele alese trebuie să facă parte din categoria celor îndrăgite de copii: fluturi, flori,
albine, gândăcei, frunze, legume, picături de ploaie, fulgi de zăpadă, etc.;
• Povestirea trebuie să aibă un caracter mai mult descriptiv, decât narativ;
• Pentru evitarea monotoniei şi a instalării plictiselii, se apelează la elemente de mişcare,
reprezentate printr-o acţiune simplă: "vedem cum se deschid petalele, cum fluturaşul zboară’’;
• Se evită imprimarea unui caracter prea dinamic al acţiunii, neutilizându-se verbe de genul
"aleargă, sare, se luptă, ..." care favorizează şi chiar provoacă încordare musculară.;
• Este absolut necesar să se folosească un ton potrivit, nici prea tare, nici în şoaptă, lent,
sugestiv. Copiilor li se acordă timp pentru a înregistra cele spuse, pentru a înţelege.
Acest joc are influenţe multiple asupra dezvoltării personalităţii copiilor. În primul rând,
realizează o formă de inhibiţie voluntară a motricităţii, însoţită de un autocontrol exercitat de copii
în mod conştient, în momentul când "adorm’’.
Un efect pozitiv particular al jocului "De-a visul" constă în faptul că, prin relaxare produce o
anumită dezintoxicare a organismului; astfel, la aceasta contribuie, în mare măsură, respiraţiile
profunde, ventrale care se fac atât la începutul exerciţiului, cât şi la sfârşitul lui: "căscăm şi ne
întindem ca şi cum ne-am trezi dintr-un somn adevărat".
De asemenea, acest joc mai poate fi folosit şi în calitate de test pentru a depista gradul de
labilitate pentru sistemul nervos al copiilor. În această situaţie, copiii nervoşi, la care procesele
inhibitorii sunt slab dezvoltate, nu pot păstra starea de imobilitate care se instalează în timpul

11
relaxării; sunt crispaţi şi clipesc mereu. Este bine să nu li se fac nici o observaţie, nici în timpul
jocului, nici după aceea, dar trebuie antrenaţi separat în mai multe tipuri de aplicaţii ludice.

Bibliografie:
1. Anucuţa, L., Anucuţa, P., (1997), Jocurile de creativitate, Ed. Excelsior, Timişoara;
2. Chiriţă, G., (1983), Educaţie prin jocuri de mişcare, Ed. Sport-Turism, Bucureşti;
3. Dworetzki, J.P., (1990), Introduction to child development, McGraw-Hill Book Company,
New-York;
4. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
5. Lovinescu, A.V., (1979), Jocuri-exerciţiu pentru preşcolari, EDP, Bucureşti.

JOCUL DIDACTIC- ESENȚA COGNITIVĂ A COPILĂRIEI

Prof. Bunduc Elena

Şcoala Gimnazială ,,George Coşbuc’’- Structura Grădiniţa cu P.P. Nr. 27-Iaşi

„Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi în consecinţă
poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu
ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale.”
Eduard Claparède
Jocul este un mijloc foarte important de dezvoltare psihică multilaterală a copilului,
devenind pe parcurs o formă de activitate tot mai complexă. Datorită schimbărilor care se produc
în psihicul copilului, jocul prezintă o serie de particularităţi caracteristice.
La vârsta preşcolară, jocul cu subiect atinge dezvoltarea sa deplină. Acesta constă în
trecerea de la reflectarea aspectului extern al acţiunii umane spre reflectarea conţinutului lor intern,
acela al semnificaţiilor sociale. La vârsta de 3-5 ani, locul principal al jocurilor copiilor îl ocupă
aspectul extern al acţiunilor cu obiectele. Datele cercetărilor atestă că motivul general, atracţia pe
care o simte copilul pentru joc, constă în repetarea neobosită a aceloraşi acţiuni, fără ca subiectul
respectiv al jocului să evolueze. Astfel pregătind mâncarea pentru păpuşi, copiii repetă aceleaşi
acţiuni la nesfârşit (spălatul vaselor, aşezarea mâncării în farfurie). Dar servirea păpuşilor nu apare

12
în joc; ele rămân până la urmă flămânde. Prin urmare, semnificaţia socială a acţiunilor umane
rămâne nedezvăluită în joc (în cazul dat, grija părinţilor pentru copii).
Prezenţa păpuşii în joc este necesară, ea dă conţinut subiectului jocului, fără de care
acţiunile externe îşi pierd motivarea şi astfel încetează.
La această vârstă, conţinutul jocului este relativ sărac, subiectul lui fiind instabil. Rolurile
pe care le asumă preşcolarii nu sunt de lungă durată: între copii nu se stabilesc relaţii dictate de
subiectul jocului. Şoferul care conduce maşina nu se îngrijeşte de soarta pasagerilor, nu se stabilesc
relaţii reciproc între ei. Jocul nu reflectă în mod evident relaţiile sociale dintre oameni, semnificaţia
socială a activităţii omului, ci numai aspectul extern al acestei activităţi.
„Ceea ce caracterizează jocurile sunt tocmai acţiunile reale din viaţa adulţilor pe care copiii
tind să le reproducă în tocmai. Relaţiile interindividuale sunt controlate din ce în ce mai mult de
regulile implicate în rolurile asumate de către copii.”
Copiilor le plac mai ales jocurile în care îşi pot manifesta spiritul de observaţie,
concentrarea atenţiei, prezenţa de spirit, judecata ageră, priceperea de a combina, promptitudinea
în răspunsuri. Copiii învaţă să înţeleagă şi să aprecieze conduita celor din jurul lor, încep să
cunoască în parte valoarea socială a acţiunilor umane şi prezintă contagiuni importante în conduită
(prin imitare activă şi pasivă), însuşindu-şi numeroase modalităţi de a reacţiona, proprii familiei
sau colectivului de copii cu care vin în contact. Tot acum se constituie cerinţa activă de a fi de
folos celor din jur (mai ales de a fi util adulţilor). Jocul este o activitate complexă, specifică
copiilor, în toate timpurile copiii s-au jucat şi se joacă.
Jocul didactic este o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului, prin care se
realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative.
Fiecare joc didactic trebuie să instruiască pe copii, să le consolideze şi să le precizeze
cunoştinţele despre lumea înconjurătoare, să îmbine armonios elementul instructiv şi exerciţiul cu
elementul distractiv. Învăţând prin joc, copilul trebuie să se joace, adică să se distreze în acelaşi
timp.
Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, constituie o formă de
manifestare întâlnită la copiii tuturor popoarelor, din cele mai vechi timpuri este tovarăşul de
nedespărţit al copilăriei şi constituie una dintre formele cele mai importante de activitate a
preşcolarului. Preşcolarul este o fiinţă deosebit de activă, un copil sănătos, cu organismul în

13
creştere, nu poate să nu se joace, al opri să facă acest lucru înseamnă a-i frâna dezvoltarea fizică şi
psihică.
Jocul deţine un rol atât de însemnat în viaţa copilului pentru că-i satisface dorinţa firească
de manifestare şi independenţă. Realitatea care-l înconjoară este mult prea complexă. Cum să o
cunoască, să se orienteze în mediul înconjurător ? Jocul este tocmai una dintre activităţile prin care
copilul învaţă să cunoască lumea reală, acţionând asupra obiectelor din jur, îşi satisface nevoia de
mişcare şi înţelegere, dobândeşte încredere în propriile puteri. Îmbrăcând forma jocului, această
activitate este tot atât de necesară dezvoltării fizice şi psihice a copilului ca şi lumina soarelui, de
aceea unii pedagogii afirmă că jocul este o activitate de pre-învăţare.
Ursula Şchiopu susţine ideea că: „Jocul apare ca o activitate fundamentală formativă şi
dominantă în copilărie, iar munca are aceleaşi caracteristici, din ce în ce mai pregnante, pe măsură
ce se depăşeşte copilăria, este un fel de anticameră vastă şi bogat ornată a muncii.
Aşadar jocul trebuie privit drept activitate care formează, modelează inteligenţa, dar pe de
altă parte permite să se surprindă numeroase din caracteristicile ei.”
Jocul – consideră Ursula Şchiopu – stimulează creşterea capacităţii de a trăi din plin, cu
pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea proprie acţiunilor cu finalitate, având funcţia de o
mare şi complexă şcoală a vieţii.
Trebuie să ne uităm mult și adânc în ochii copilului. El ne învață adesea ce trebuie să facem
și cum trebuie să lucrăm. El ne inspiră, ne fascinează, ne dă clipe minunate, ne conduce mai sigur,
ne face să fim mai buni. La lumina cunoștintelor acumulate prin cultura veșnică, trebuie să ne
croim calea proprie, calea sigură, prin iubirea de copii. Totul dar, prin dezvoltarea sentimentelor
altruiste și a energiei voluntare, prin zâmbet, surâs și râs, prin dragoste de semeni.
În lucrarea “Didactica activităţilor instructiv-educative pentru învăţământul preprimar“
autorii consideră că: ”pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă, e necesar
să se asigure un cadru stimulativ, în scopul participării, antrenării şi stabilirii unor relaţii între
educatoare-copil, copil-copii, copil-grupă. Atât în cadrul desfăşurării jocurilor, cât şi după
parcurgerea unui grup de jocuri didactice, se va analiza gradul de realizare a obiectivelor propuse,
nivelul de însuşire a conţinutului, de formare a deprinderilor de exprimare orală a preşcolarilor”
(Gherghina et all, 2005, 48).
Prin acţiunea sa, jocul are următoarele rezultate: dezvoltarea spiritului de observaţie,
interesul pentru cunoaştere, capacităţile de analiză, sinteză şi calităţile atenţiei, îndemânarea,

14
formarea capacităţii de percepere corectă şi diferenţiată a limbajului, articularea corectă a
cuvintelor. Există o mare importanţă a acestor două preocupări a preşcolarilor, ambele trebuie
utilizate şi folosite împreună deoarece numai aşa se poate face continuitatea dezvoltării copilului
şi continuitatea procesului muncii educative.
J. Chateau spunea despre copil: ,,despre un copil nu se poate spune că el creşte şi atât;
trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc”( Barbu, H., 1993, 44).
Ca educatoare nu trebuie să-i forţăm pe copii să facă anumite lucruri fără o explicaţie.
Trebuie să combinăm elementele de joc cu cele de învăţare pentru ca acestea să fie plăcute şi
atrăgătoare. Eduarde Claparede spunea: ,,fără îndoială, la grădiniţa de copii se ţine seama de
necesitatea jocului, fiindcă ar fi cu totul imposibil să facem altfel... În timpul primilor 5 sau 6 ani
de viaţă, evoluţia naturală este, deci, relativ bine respectată. Dar pe urmă! În loc de a continua să
se urmeze calea naturii, şcoala deviază brusc, şi, fără tranziţie, transplantează copilul, din domeniul
jocului celui mai naiv, în acela al muncii cele mai respingătoare, în domeniul muncii forţate”
(Barbu, H., 1993, 45).
Noi trebuie să ajutăm copilul atunci când este nevoie deoarece copilul este prea mic şi
neajutorat spre a pune în aplicare ceea ce vrea şi ceea ce ar vrea să facă singur. Lăsat liber, fără
sprijin şi fără îndrumare atentă, el n-ar putea duce la bun sfârşit ceea ce şi-a dorit, iar jocul îşi
pierde mult din farmec şi din frumuseţea sa.
Copilul nu trebuie să acţioneze într-o lume aleasă subiectiv şi la întâmplare pentru că se
pierde cel mai preţios mod de a influenţa, de a direcţiona dezvoltarea să pe plan psihic, moral şi
chiar fizic.
Prin activităţile organizate la grădiniţă, educatoarea urmăreşte să determine într-un sens
pozitiv comportamentul copiilor, gândirea lor. Jocul, din punctul de vedere al copilului nu se
înfăţişează ca o activitate, de plăcere”, dar din cel al educatoarei este o preocupare instructiv -
educativă de mare răspundere, şi cu mari valenţe formative.

Exemplu de joc: LABIRINTUL

Formaţie de lucru: 4 randuri
Desfãşurarea jocului:
Obiective: să răspundă motric la o comandă dată; să-și coordoneze mișcările în ritmul solicitat de
joc.

15
Ex. pentru 18 jucători - 16 jucători formează câte patru rânduri a patru jucători, ei stând cu mâinile
întinse astfel încât să se atingă cu vârfurile degetelor. Un participant este urmăritorul, altul este cel
urmărit. Aceştia au voie să fugă doar în interiorul grădinii formate de către ceilalţi 16.
Conducătorul de joc poate schimba prin fluier drumurile din grădină, prin faptul că cei 16 se întorc
cu 90 de grade. Nu este permis a se trece peste rânduri. Urmăritorul sau urmăritul au posibilitatea
de a da comanda pentru schimbarea intersecţiilor drumurilor.

Bibliografie:
1. Barbu, H., (1993), Activităţi de joc şi recreativ distractive, Bucureşti: Ed. Didactică şi
Pedagogică R.A;
2. Joiţa, E., Ilie., V., Vlad , M., Frăsineanu, E., (2003) , Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice, Craiova: Editura Arves;
3. Gherghina, D., Novac, C., Mitrache, A., Ilie, V., (2005), Didactica activităţilor instructiv-
educative pentru învăţământul preprimar, Craiova, Editura Didactica Nova;
4. E. Verzari, M. Taiban, V. Manasia, E. Gheorghian, (1968), Cunoaşterea mediului înconjurător
şi dezvoltarea vorbirii-metodică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC

Prof. Pasnicu Adina-Cristina

Grădiniţa cu program normal Vlădeni, jud. Iaşi

Având în vedere faptul că activitatea fundamentală în grădiniță este jocul, acesta este
valorificat intens şi în predarea matematicii, ocupând o poziție marcantă în planul de învățământ
al instituțiilor preșcolare.
Jocul didactic matematic este forma de activitate prin care copilul dobândeşte treptat idei
şi concepte abstracte ce constituie baza utilizării matematicii de mai târziu. Prin jocul didactic se
precizează, se consolidează, se verifică cunoştinţele matematice şi se îmbogăţeşte sfera de
cunoaştere stimulând în cel mai înalt grad procesele psihice.

16
 Un joc poate îmbrăca forma jocului didactic matematic, dacă educatoarea ţine seama de
următoarele cerinţe: îşi propune un scop şi o sarcină din punct de vedere matematic, conţinutul
matematic să fie în concordanţă cu particularităţile de vârstă, accesibil şi atractiv, are stabilite
reguli de joc şi elemente de joc, în vederea rezolvării unei situaţii problemă.
Jocul, ca metodă, utilizat în activităţile matematice are un aport important în însuşirea
conştientă, accesibilă şi plăcută a noţiunilor matematice, în activarea copiilor pe plan cognitiv,
acţional şi afectiv, sporind gradul de înţelegere în activitatea de învăţare, în dezvoltarea spiritului
de iniţiativă, de independenţă, dar şi de echipă, în formarea unor deprinderi de lucru corect şi rapid,
precum şi în evidenţierea modului corect sau incorect de acţiune în anumite situaţii. (Neagu,
Beraru, 1997)
Rolul formativ al jocului didactic matematic se referă şi la: dezvoltarea gândirii logice şi
exersarea operaţiilor de analiză, sinteză, comparaţie, clasificare, exersarea limbajului matematic,
dezvoltarea atenţiei şi a spiritului de observaţie, exersarea voinţei, exersarea şi dezvoltarea
senzaţiilor şi percepţiilor, precizarea reprezentărilor, antrenarea memoriei, dezvoltarea
personalităţii.
În activităţile sub forma jocului didactic, copilul are posibilitatea să se manifeste liber, iar
educatorul are şansa de a-l observa şi de a cunoaşte ceea ce îl ajută să analizeze şi să adapteze
activităţile instructiv-educative, în vederea dezvoltării cognitive şi a diferitelor trăsături de
personalitate.
Jocul didactic matematic trebuie să fie mijlocul educativ şi de învăţare acceptat cu plăcere
de către toţi copiii, deoarece plăcerea şi bucuria de a rezolva ceva, oricât de mare ar fi efortul
depus, devin satisfacţie a propriei munci şi de participare la munca colectivă.

JOC DIDACTIC: ,,În grădină am privit: câţi copaci au înflorit?”

Nivelul II: grupa mare
Categoria de activitate: Activitate matematică
Tema: Numeraţia în limitele 1-7
Mijloc de realizare: joc didactic
Scop: Utilizarea corectă a numeralelor cardinale şi ordinale în limitele 1-7; dezvoltarea spiritului
de observaţie, a atenţiei şi memoriei vizuale
Obiective operaţionale:

17
O.1 Să grupeze corect obiectele de aceeaşi formă, selectând toate jetoanele de acelaşi fel;
O.2 Să realizeze corect corespondenţa cifră – cantitate, utilizând cifrele de la 1 la 7;
O.3 Să recunoască cifrele în intervalul 1-7, numind jetonul corect;
O.4 Să poziţioneze elementele date în tablou după indicaţiile date;
O.5 Să rezolve corect problema dată de educatoare, găsind soluţia corectă;
O.6 Să alcătuiască şirul numeric crescător și descrescător în limitele 1-7, ordonând toate cifrele
pe măsuţă;
O.7 Să mânuiască materialul didactic conform cerințelor date;
O.8 Să participe cu interes la activitate, implicându-se activ în joc;
Sarcina didactică - recunoaşterea cifrelor și operarea cu mulțimi în limitele 1-7, numărarea
crescător/descrescător, aşezarea în poziţie, în conformitate cu instrucţiunile primite;
Regulile jocului – Copiii vor ajuta Primăvara să facă ordine în grădină, prin rezolvarea sarcinilor
primite, cu ajutorul cunoştinţelor matematice dobândite anterior.
Elemente de joc: aplauze, surpriza, stimulente.
Strategii didactice:
Metode si procedee: explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, observația, turul galeriei, munca
în echipă și individuală, problematizarea;
Mijloace didactice: panou pentru organizarea elementelor, jetoane cu cifre, jetoane cu
diferite imagini (păsărele, căsuțe pentru păsărele, flori pentru copăcei, copaci, copii grădinari)
Forma de organizare: frontal, individual;
Durata: 35-40 min
Locul desfăşurării: sala de grupă
Desfăşurarea jocului: Jocul se va desfăşura în sala de grupă. Copiii stau pe scăunele la
măsuţe în careu.
Introducerea în joc se va realiza printr-un moment de înviorare pe melodia ”Copăcelul”.
Voi capta atenția copiilor prin surpriza pe care o are Primăvara în coșulețul ei. În bilețel, Primăvara
îi roagă pe copiii grupei ”Fluturaşilor” s-o ajute să facă ordine în grădină și să aranjeze elementele
pregătite, pentru ca tabloul să arate cât mai frumos şi curat. Dar, pentru aceasta ei vor trebui să
rezolve sarcinile pe care doamna lor educatoare le-a pregătit.

18
 Prezentarea şi intuirea materialului: Vom observa, împreună, materialele din coșuleț și
le voi așeza pe o băncuță, în fața clasei; Se va descoperi tabloul pregătit cu copăceii din grădină și
se explică copiilor că toate elementele din coșuleț vor întregi tabloul Primăverii.
Anunţarea titlului şi a scopului: Copiilor li se spune că la activitatea de matematică, vor
desfășura un joc care se numeşte ,,În grădină am privit: câți copaci au înflorit?”, unde vor
număra, vor forma grupe, se vor juca cu cifrele.
Explicarea şi demonstrarea jocului: Li se va explica copiilor regulile jocului. Pe rând
copiii vor rezolva sarcinile rostite de educatoare. Vor pune în tabloul din faţa lor elementele din
coșulețul Primăverii . Un copil pune pe tablou elementele, altul le va număra pentru a verifica dacă
colegul său a rezolvat sarcina corect. Răspunsurile corecte vor fi aplaudate.
Executarea jocului de probă: Se efectuează jocul de probă cu un copil pentru a vedea dacă
şi-au însuşit corect regula jocului. Se scoate din coşuleţ un plic şi se citeşte prima sarcină. Copilul
numit de educatoare va ieşi la panou şi va realiza sarcina.
Executarea jocului de către copii: Pe rând, păstrând ordinea, copiii vor veni la panou
pentru a așeza ceea ce li se cere.
S1: „Din greşeală, când le-am pus pe măsuță, s-au amestecat elementele. Haideţi să le sortăm!”
Trei, patru copii îndeplinesc sarcina rostită de educatoare, formează mulţimi de elemente după
formă (flori albastre, roze, albe, păsări, căsuțe pentru păsări, copii), ceilalţi sunt atenţi, pentru a-i
verifica.
S2: „Numerotați copăceii din tablou și atribuiți fiecăruia numărul corespunzător!”
S3: „În primul copăcel, în partea de sus, așezați 4 flori roșii!”
S4: „În al doilea copăcel, pe creanga de jos, 6 flori roze!”
S5: „Deasupra celui de-al treilea copăcel așezați tot atâtea păsărele câte degete avem la o mână!”(5)
S6: „În al patrulea copăcel așezați cu o floare mai mult decât arată cifra de pe jetonul meu!” (4)
S7: „În al cincilea copăcel aşezați cu o floare mai puțin decât arată cifra de pe jetonul meu!” (6)
S8: „În al șaselea copăcel așezați tot atâtea floricele albe câți iezi are Capra din poveste!” (3)
S9: „În ultimul copăcel puneți căsuțe pentru păsărele tot atâtea câte degete avem la o mână! (5)”
S10: „Puneţi în partea dreaptă a tabloului imaginile cu copii! Câți copii sunt? (4)
S11: „Spuneți-mi acum: În grădină am privit, câți copaci au înflorit?” (5)
Complicarea jocului: Educatoarea pune în tablou imaginea cu un copil-grădinar.

19
1. “Dacă în grădină erau 4 copii care lucrau și a mai venit un copil grădinar, câți copii sunt acum
în grădină?” (4+1=5)
2. Fiecare copil va primi pe masa o tăviță cu jetoane (numere). Sarcina va fi:
- să alcătuiască șirul numeric crescător și descrescător în limitele 1-7.
Încheierea jocului: În încheierea activității se fac aprecieri cu privire la participarea activă
a copiilor în joc. Se reamintește titlul jocului desfășurat ”În grădină am privit: câți copaci au
înflorit?”

Bibliografie:
1. Neagu, M., Beraru, G., (1997) Activităţi matematice în grădiniţă, Editura Polirom, Iaşi;
2. Păduraru, V. (coord), Fotea, G., Curcan, M., Ţenu, M., Popa, A., (1999) Activităţi matematice
în
învăţământul preşcolar, sinteze, Editura Polirom, Iaşi;
3. Petrovici, C., (2014) Didactica matematicii pentru învăţământul primar, Editura Polirom, Iaşi.

JOCUL DIDACTIC ŞI CONTRIBUŢIA EFICIENTĂ A ACESTUIA

ÎN ÎNVĂŢAREA LIMBILOR STRĂINE

Prof. limba engleză: Arhip Elena – Daniela

Şcoala Gimnazială ,,Iacob Negruzzi’’ – Trifeşti

Motto: ”Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.” – Albert Einstein

Jocul este o activitate ce caracterizează perioada copilăriei, e o modalitate plăcută de

relaxare şi, totodată, de învăţare. Studiile în domeniu arată că efortul depus de un copil în timpul
jocului este asemănător cu munca depusă de un adult.
De-a lungul timpului, cercetători ca Piajet, Freud, Erikson, Vîgotsky sau Bruner au elaborat
teorii referitoare la importanţa şi scopul jocului, investigând evoluţia acestuia şi dezvoltarea

20
gândirii sau concluzionând că, prin forma infantilă de joc, un copil experimentează şi planifică.
Psihiatrul Stuart Brown mentiona că jocul este ,,baza tuturor artelor, jocurilor, cărţilor, sporturilor,
filmelor, modei, distracţiei – pe scurt, baza a tot ce credem noi că reprezintă civilizaţia” (Brown,
2009). Un alt psiholog, Sutton Smith, aduce la cunoştinţă că opusul jocului este depresia, aşa că,
prin găsirea unor metode eficiente de a-i face pe copii fericiţi, vom avea adulţi deschişi, optimişti,
dinamici, reflexivi, ce vor ajuta la dezvoltarea societăţii.
Scopul lucrării de faţă vizează prezentarea unui joc didactic ca metodă eficientă de
consolidare a cunoştinţelor şi evidenţierea competenţelor pe care elevii le dobândesc prin
implicarea în activitate.
Din punct de vedere al importanţei, jocurile reduc anxietatea şi stresul producând bucurie
şi crescând stima de sine. În acelaşi timp, le oferă copiilor oportunitatea de a-şi dezvolta capacitatea
de argumentare, de alegere, creşte empatia, atenţia şi dezvoltă relaţii bazate pe acceptare.
Învăţarea unei limbi străine este o noutate şi o experienţă plină de bucurie pentru cei mici,
cu condiţia de a-i lăsa să se desfăşoare spontan, activităţile să fie în concordanţă cu vârsta acestora
şi pline de entuziasm pentru a le trezi interesul. Pentru învăţarea competenţelor de comunicare într-
o limba străină, la preşcolari şi clasa pregătitoare, abordările sunt, în cea mai mare parte, ludice.
Învăţarea prin joc e atractivă. Din sala de clasă nu ar trebui să lipsească jucării, jetoane, cărţi
supradimensionate cu imagini, planşe sau machetele, materiale audio şi video care fac învăţarea
eficientă prin stimularea imaginaţiei şi creativităţii.
Jocul didactic ca metodă activ-participativă ,,are în vedere descoperirea sau fixarea
anumitor tipuri de conţinuturi, prin implicarea copiilor într-un demers caracterizat prin valenţelele
ludicului – demers construit după o anumită structură, guvernată de anumite reguli,
corespunzătoare anumitor finalităţi, în concordanţă cu tipul de conţinut abordat şi cu
particularităţile situaţiei de comunicare didactică’’ (Hobjilă, 2008).
Jocul didactic este o modalitate eficientă de realizare a obiectivelor didactice propuse, care se
poate folosi şi în cadrul lecţiilor de predare – învăţare, cât şi pentru fixarea cunoştinţelor.
Jocul ce urmează a fi prezentat s-a aplicat la două grupe de clasă pregătitoare, din două
instituţii, clase mixte, una dintre clase incluzând patru elevi cu cerinţe educaţionale speciale, şi
medii de provenienţă diferite.
Competenţe generale vizate: Receptarea de mesaje orale şi scrise simple; Exprimarea orală în
situaţii de comunicare uzuală.

21
Competenţe specifice:
- recunoaşterea denumirii unor obiecte, din universal imediat, în mesaje articulate clar şi rar;
- oferirea de informaţii elementare despre universal imediat.
Competenţe psihologice stimulate: atenţia, limbajul, gândirea, memoria;
Obiective prioritare:
- să-şi îmbogăţească vocabularul active, pe baza experienţei activităţilor la care participă;
- să ofere răspunsuri simple la întrebări privind identificarea animalelor de la fermă.
Resursele folosite: o căsuţă, sfoară pentru improvizarea unui ţarc, măşti, recompense de final
Tipul jocului: joc didactic cu caracter lingvistic (fonetico – lexical)
Durata: 30 de minute
Denumirea jocului: Animals on the farm (Animalele de la fermă)
Regulile jocului: Nu se critică, se oferă ajutorul când este nevoie, se ridică mâna pentru a fi
selectat pentru răspuns, se vorbeşte clar.
Sarcinile jocului: Să identifice animalele dintr-o fermă şi să pronunţe corect în limba engleză,
numele fiecăruia.
Vocabular consolidat: hen, chicken, goat, pig, dog, cat, cow, horse, duck, sheep, rooster;
Conţinutul jocului: Se improvizează un ţarc lângă căsuţa din sala de clasă. Un copil îşi alege o
mască şi intră în ţarcul improvizat. El adresează clasei următoarea întrebarea: ”What animal is?”
(Ce animal este?), apoi imită, prin sunete, animalul respectiv. Copilul căruia i se dă dreptul de a
răspunde va începe propoziţia cu ”It is a...”. Dacă va răspunde corect, va avea dreptul să aleagă
altă mască şi să intre în ţarc. Dacă nu, i se dă dreptul la răspuns altui elev care are mâna ridicată.
Se repetă întrebarea şi jocul continuă până se termină toate măştile. E de preferat să existe măşti
cât mai diverse pentru ca elevul să aibă de unde alege şi să se evite monotonia. Dacă nu există un
număr suficient, elevul va ieşi din ţarc, va pune masca pe masă, pentru ca să poată fi aleasă şi de
către altcineva. Se lucrează cu măşti ale unor animale pe care elevii le identifică uşor şi au fost
studiate în unitatea de învăţare care se recapitulează: cal, vacă, raţă, pisică, oaie, găină, cocoş, porc,
capră etc. Pe tot parcursul jocului, trebuie să se aibă în vedere pronunţia corectă, clară a cuvintelor
şi consolidarea acestora prin repetare, nu numai individual, ci şi în grup.
Complicarea jocului: Elevii vor alcătui enunţuri cu mesaje trăznite pentru extinderea
vocabularului, conştientizarea învăţării sensului cuvintelor în limba engleză şi stârnirea

22
amuzamentului, de exemplu: The pig flies (Porcul zboară.). The cat eats a tree (Pisica mănâncă un
copac).
Evaluarea jocului: Se fac aprecieri verbale individuale şi colective referitoare la
corectitudinea exprimării şi participarea la joc, se aplaudă, se oferă câte un sticker cu animale şi se
cântă un cântecel pe tema respectivă ,,The animals on the farm’’ sau ,,Old MacDonald had a
farm’’.
În urma aplicării, s-au constatat următoarele: fiind un joc accesibil, a avut o influenţă
pozitivă asupra tuturor, inclusiv asupra elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, care au participat
cu entuziasm, în ciuda faptului că nu au reuşit să îşi însuşească numai trei cuvinte din cele repetate.
Copiilor care trăiesc într-un mediu defavorizat le-a sporit motivaţia şi atenţia, a crescut gradul de
implicare în activitate, a dezvoltat spiritul de echipă şi toleranţa. S-au simţit valorizaţi şi au
respectat regulile jocului care a condus la colaborarea cu cei din grupă. Cei care au un mediu
familial sănătos au avut dorinţa de autodepăşire, încât au reuşit să complice jocul şi au cerut cuvinte
suplimentare pentru alcătuirea enunţurilor.
În concluzie, experienţa demonstrează că un joc didactic folosit corect, are valenţe formative,
privind învăţarea limbilor străine, este un mijloc de cunoaştere şi valorificare intelectuală a
elevilor, ce stimulează învăţarea şi progresul şcolar.

Bibliografie:
1. *** Programa şcolară pentru disciplina ,,Comunicare în limba modernă 1- clasa
pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a”, MEN, 2013;
2. Hobjila, Angelica, (2008), Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului,
Institutul European, Iaşi;
3. *** Educaţia copiilor pentru jocuri. Ghid metodologic., Institutul de Ştiinţe ale educaţiei
Chişinău, 2008;
4. www.ted.com/talks/stuart_brown_says_play_is_more_than_fun_is_vital

23
 DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Rusu Elena Loredana

Școala Gimnazială Nr. 1 Țibucani, jud. Neamț

Pentru ca o activitate didactică să devină eficientă în formarea unor deprinderi intelectuale

la preșcolari, exercițiul trebuie conceput, ca o formă suplă de învățare afectiv-activă. Dacă jocul
didactic matematic este bine organizat și condus cu măiestrie de către cadrul didactic, însușirea
noilor achiziții, de către preșcolari, într-un volum de cunoștințe, pot ajunge până la construirea
unei structuri mintale și la dezvoltarea unor capacități intelectuale.
Principalul scop al educației de astăzi, este acela de a stimula continuu latura personalității
preșcolarului, care l-ar ajuta mult mai bine în interesul pentru cunoaștere, deprinderile intelectuale,
capacitatea de a formula opinii concrete și dorința de a rezolva repede și bine.
Se cunoaște foarte bine faptul că la vârsta preșcolară, pentru a asimila noi cunoștințe
matematice, trebuie să străbatem anumiți pași/etape ierarhizate și ordonate în funcție de vârsta și
gradul de școlarizare al copilului.
Jocul didactic, prin structura sa, ne oblică să ținem seama de temă, scopul didactic, de
elementele de joc, de regulile acestuia, de materialul didactic, precum și de efortul intelectual al
copilului urmărind cu pași mici îndeplinirea scopului și sarcinilor didactice propuse.
Jocul didactic matematic : „Te rog să-mi dai...”
Scopul: verificarea numerației până la 6, respectarea principiilor gândirii logice, dezvoltarea
atenției , a spiritului de observare, fixarea unui limbaj matematic corespunzător cunoștințelor
matematice însușite în limitele 1-6, dezvoltarea dorinţei de a aplica în joc cunoştinţele
matematice dobândite.
Obiective:
- să numere corect în şir crescător în limitele 1-6;
- să utilizeze corect numeralele cardinale şi ordinale;
- să compare mulţimile prin aprecieri globale şi prin punere în corespondenţă;
- să respecte acordul numeral – substantiv;
- să numească vecinul mai mare sau mai mic al unui număr;
- să folosească un limbaj matematic adecvat;

24
- să sesizeze poziţia fiecărui număr în şirul numeric;
- să indice obiectul care ocupă un anume loc în şir ( primul, al doilea …);
- să se deplaseze pentru a se grupa corespunzător sarcinilor primite în joc;
- să participe cu interes la activitate;
- să colaboreze cu colegii pentru a rezolva sarcinile grupului.
Sarcina didactică: stabilirea locului obiectului în şirul numeric; folosirea corectă a
numeralului ordinal.
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, ascunderea, ghicirea întrecerea,
aplauzele, surpriza.
Tipul activităţii: consolidare
Strategia didactică:
a) Metode şi procedee: explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea, conversaţia, jocul;
b) Mijloace de învăţământ: plicuri prinse cu magnet pe flipchart, planşe, material mărunt
(fluturi şi flori), păpuși, ursuleți, haine pentru păpuși, mașinuțe, roți, medalioane cu cifre (1-6
);
c) Forme de organizare: frontala, pe grupe, individuala.
Evaluare: continuă – prin analiza răspunsurilor şi a modului de lucru, prin observarea
comportamentului şi aprecieri stimulative.
Durata: 40-45 min
Evaluare: continuă – prin analiza răspunsurilor şi a modului de lucru, prin observarea
comportamentului si aprecieri stimulative.
I. Organizarea activității: aerisirea sălii de grupă, scăunelele aranjate în formă de semicerc,
materialele așezate pe o masă, la vederea tuturor preșcolarilor, în fața măsuței se vor aranja 6
scăunele pe care se vor așeza câte o mașinuță, o rochiță pentru păpușă, câte un ursuleț din pluș, pe
fiecare scăunel, iar în lateral avem un flipchart pe care este prins cu câte un magnet șase plicuri cu
cifrele scrise pe ele, în care vom găsi flori și fluturași, colorați în culori diferite.
Intrarea copiilor în sala de grupă se va face organizat, fiecare copil se va așeza pe câte un scăunel.
II. Captarea atenției: Le voi atrage atenția asupra faptului că eu am în piept o floare și un fluturaș,
îi întreb dacă vor să aibă și ei la fel ca mine, raspunsul fiind afirmativ, apoi le voi spune cum pot
face pentru a obține și ei o floare sau un fluturaș.

25
III. Enunțarea temei și a obiectivelor: Astăzi, la activitatea de matematică, vom desfășura un joc,
care se numește, „Te rog să-mi dai...”, prin care vom consolida cunoștințele învățate anterior (
numerele cardinale și ordinale în concentrul 1-6).
IV. Reactualizarea cunoștințelor:
Până la cât aţi învăţat să număraţi ?
Solicit un copil să numere crescător şi descrescător în limitele 1-6 .
Chem un copil să aşeze într-un şir orizontal ,,medalioanele” şi apoi să le numere .
Alt copil va trebui să aşeze deasupra şirului format ,,ursuleții de pluș ”, formând perechi între cifră
și ursuleț. Precizați câte medalioane avem? Dar ursuleți? Număraţi păpușile și rochiile !
Ce puteţi spune despre cele două mulţimi?
V. Dirijarea învățării: La semnalul meu ,toți copiii trebuie să închidă ochii. La ” o bătaie din
palme” ei trebuie să deschidă ochii și copilul denumit de mine să descopere, care mașinuță nu mai
are roata de rezervă/ ce păpușă nu mai are rochița/ sau din dreptul cărui medalion lipsește ursulețul.
VI. Jocul de probă: Mai întâi vom juca un joc de probă, pentru a verifica dacă toții copiii au
înțeles cum trebuie să rezolvăm sarcinile, cum trebuie să verbalizăm corect în limbaj matematic,
ca în final ei să primească o floare, sau un fluturaș.
De exemplu: „Izabela, te rog să-mi indici a câta păpușă și-a pierdut rochița? Cea de-a treia păpușă
și-a pierdut rochița. ” sau „Andrei, te rog să-mi indici a câta mașină nu mai are roată de rezervă?
A cincea mașină nu mai are roata de rezervă. ”, „Ștefania, al câtelea ursuleț lipsește? Lipsește
ursulețul al doilea, deoarece medalioul cu cifra doi nu mai are ursulețul”.
VII. Executarea jocului: Jocul se desfășoară până ce toți copiii au fost numiți.
După fiecare sarcină executată corect, vor merge la pliculețul cu cifra descoperită sub păpușă/
mașinuță/ ursuleț pentru a-și lua de acolo floarea sau fuluturașul. Ei vor trebui să spună ce au găsit
în plicul cu umărul..., ce culoare are floarea/fluturașul găsit.
VIII. Complicarea jocului: copiii vor trebui să urmărească jetonul cu cifra arătată de educatoare,
apoi să ducă pe masă tot atâtea păpuși, rochii, mașini, ursuleți... sau ce li se cere, apoi să spună
care sunt vecinii cifrei prezentate.
Exemplu: „Ana –Maria, te rog să-mi aduci tot atâția ursuleți cât arată cifra mea.”- mai întâi trebuie
să spună ce cifră este, apoi să meargă să aducă tot atâția ursuleți. 5 este cifra dată, iar vecinii lui
cinci sunt 4 și 6.

26
IX. Încheierea jocului: jocul se încheie cu aplauze din partea copiilor pentru colegii săi. Acum
toți copiii au în piept câte o floare/ fluturaș, câștigat prin participarea activă și atentă la activitate.
X. Evaluarea: Prin acest joc ați demonstrat că matematica este o știință foarte plăcută și pentru
voi, cei mici.
Această activitate a predominat metoda descoperirii prin deducție, deoarece permite
copilului să emită judecăți de valoare și să-și formeze deprinderea de a lucra cu ușurință punându-
se accent pe acțiunile copilului cu materialele și mai puțin pe activitatea motivațională a acțiunii,
pe formarea judecăților matematice.

Bibliografie
1. Dumitra, Magdalena, ,,Activităţile matematice în grădiniţă”- ghid prc, Editura Compania, 2005;
2. Păduraru, Veronica (coordonator), ,,Activităţi matematice în învăţământul preşcolar”- sinteze,
Ed . Polirom, 1999.

ÎNVĂȚAREA PRIN JOC LA PREȘCOLARI

Prof. Gabriela-Florentina Bîrsan, prof. Mădălina Bubuțanu,

Grădinița cu Program Prelungit nr. 12, Iași

Programul de educație preșcolară încurajează copiii cu vârste între 4 și 5 ani în a dezvolta

abilități psihomotorii, emoționale, sociale, lingvistice, cunoașterea cognitivă, cunoașterea de sine,
a vieții în societate și comunicarea. Jocul ajută la dezvoltarea copilului prin construirea
personalității; este un factor de socializare; participă la construirea cunoștințelor; este o sursă de
motivație; oferă pauze de la real și explorează imaginarul; ajută la dezvoltarea abilităților
lingvistice.
Un rol important în grădiniță îl ocupă jocul simbolic: acela de a învăța să trăiască
împreună cu alții, să construiască un prim capital de cunoaștere către descoperirea activă a lumii.
Jocurile simbolice suunt toate situațiile în care copiii inventează un scenariu și joacă povestea,
legând fantezia cu imaginația, cu sau fără material („De-a ...”).

27
 Rolurile jocului simbolic sunt: de a produce plăcere; de a îmbogăți, a crește și a face
schimb de experiențe; de a comunica cu ceilalți, luându-se în considerare reciproc; de a diferenția
rolurile sociale, statutul fiecăruia; de a explora mediile de viață; de a reproduce sau a inventa noi
gesturi; de a integra personalitatea (procesul de identificare); de a permite o retragere în favoarea
observării și reflecției; de a-și controla anxietatea, a-și exprima agresiunea, a-și gestiona frustrarea.
Rolul terapeutic al jocului simbolic în preșcolari nu trebuie uitat. Copilul, fie acasă, fie
în grădiniță, se confruntă cu tot felul de probleme: separarea, venirea pe lumea a unui alt copil,
mutarea, moartea unui animal favorit sau, cel mai rău, a unui prieten sau a unei rude. Jocul simbolic
îi oferă un mijloc de a-și recâștiga echilibrul, a digera și a înțelege mai bine experiențele, ajută în
dificultăți de învățare și la rezolvarea dificultăților psihosociale, pentru o mai bună dezvoltare și
integrare socială.
Inteligența emoțională permite identificarea și gestionarea emoțiilor. A fi capabil să-ți
dezvolti inteligența emoțională înseamnă a-ți stăpâni impulsurile, a menține un echilibru
emoțional, a fi empatic și a menține relații armonioase cu ceilalți, a fi capabil să te motivezi și să
manifești perseverență în ciuda dificultăților.
Activitățile desfășurate pentru dezvoltarea inteligenței emoționale și relaționale urmăresc:
acceptarea și lipsa de judecată; dezvoltarea stimei de sine, încrederii în sine, aprecierea de sine și
a altora, sprijin reciproc; exprimarea, afirmarea; acceptarea propriilor emoții și pe cele ale altora;
gestionarea stresului; jocuri de cooperare; rezolvarea problemelor și a conflictelor. Dacă starea
emoțională a elevului este pozitivă, cum ar fi controlul impulsurilor, optimismul, speranța, atunci
performanța elevului este mai bună și succesul este mai sigur.
Trebuie nu numai să dobândim o nouă stare de spirit, ci și abilități sociale. Jocurile propun
tehnici educaționale pentru a îmbunătăți relațiile în cele mai diverse situații din viața noastră. Elevii
intră în relații, creează situații, își împărtășesc emoțiile și imaginația. Exersarea exercițiilor de
relaționare permite să se cunoască mai bine, să-și exprime potențialul și să dezvolte comunicarea
prin integrarea în același timp a corpului, a emoțiilor și a minții.
Trebuie utilizate aceste jocuri educaționale pentru a-i învăța pe copiii de grădiniță
onestitatea, responsabilitatea, compasiunea, răbdarea, reprimarea și stăpânirea emoțiilor,
exteriorizarea și vindecarea traumatismelor și multe altele. Mai jos oferim câteva idei de jocuri
educaționale pentru copiii din grădinițe, cu vârsta între 3 și 5 ani.

28
Jocul 1: „Construiți un tren!”
Cum se joacă: Veți avea nevoie de mai multe cutii de carton suficient de mari pentru ca un
copil să stea înăuntru. Planificați o varietate de consumabile de artă (marcaje, autocolante, hârtie
colorată, lipici, foarfece) și spuneți fiecărui copil să-și transforme cutia într-un vagon de tren.
Odată ce și-au decorat în afară cutiile cu roți, ferestre și orice altceva la care se pot gândi, ajutați-i
să aranjeze vagoanele unul în spatele celuilalt, apoi să se urce la bord pentru o plimbare imaginară
Ceea ce învață acest joc: perseverența.
Este în același timp un jod de rol, un joc de imaginație și îndemânare/ abilitate manuală.
Sfat: Fiți pregătiți pentru diferite călătorii în tren; copiii vor dori să se întâlnească și să călătorească
din nou și din nou în acest tren imaginar.
Jocul 2: „Cum să ne ridicăm moralul”
Cum se joacă: Pe pătrate mari de hârtie, trageți o serie de fețe cu expresii diferite, cum ar
fi nefericit, trist, furios, speriat, bolnav (cel puțin unul pentru fiecare copil care participă). Puneți
hârtiile într-un coș și cereți-le copiilor să aleagă o față și apoi să acționeze asupra sentimentului
prezentat. De exemplu, un copil „trist” ar putea pretinde că plânge. Scopul altor jucători este de a-
i ajuta să se simtă mai bine. În primul rând, trebuie să pună întrebări: „De ce ești trist? Cum te pot
ajuta?”. Apoi, copilul „trist” oferă o explicație: „Prietenul meu a fost rău cu mine”, iar ceilalți copii
dau soluții de roluri. Ei pot să-l mângâie să spună „Îmi pare rău” sau să se ofere să-i facă o prăjitură.
Ceea ce învață acest joc: empatia. Atât timp cât copiii nu știu cum e să te simți rău, ei nu înțeleg
de ce este important să îi tratăm pe alții cu respect și bunătate. Jocul urmărește emoțiile și stările
afective, conștientizarea expresiilor emoționale.
Jocul 3: „Cald sau rece”
Cum se joacă: Alegeți un copil care va fi „căutătorul”. Trimiteți-l din cameră, timp în
care ceilalți jucători ascund un obiect, cde exemplu o minge roșie. Cereți-i „căutătorului” să se
întoarcă și să găsească mingea, în timp ce jucătorii ceilalți îi dau un indiciu: „Ești mai cald” sau
„Ești rece”. Jucați până când se găsește obiectul, apoi lăsați fiecare copil să ia rolul
„căutătorului”cel puțin o dată.
Ceea ce învață acest joc: cooperarea; crește nivelul de coeziune a unui grup. Acest joc
subliniază încurajarea celorlalți jucători, fără concurență, copiii învață să se ajute reciproc într-un
mediu distractiv. De asemenea, se urmărește dezvoltarea percepției spațiale și dezvoltarea
cognitivă prin exerciții de deducție, folosirea logicii, dezvoltarea simțului orientării.

29
Sfat: Încercați să cereți copiilor să vorbească mai tare sau mai încet, în funcție de unde se află
„căutătorul": aproape sau departe de obiectul ascuns.
Jocul 4: „Văd ...”
Cum se joacă: Pe rând, jucătorii localizează un obiect din apropiere și îl descriu. „Văd ceva
verde ..." Alți jucători încearcă să ghicească ce este obiectul: „Un copac”, „Fularul colegului”.
Urmează cine ghicește.
Ceea ce învață acest joc: răbdarea. Orice joc care cere copiilor să asculte politicos, în timp
ce alți jucători sunt la rând, transformă timpul distractiv în învățare.
Sfat: Acesta este un joc bun pentru a testa în situațiile în care copiii se pot plictisi și supăra, cum
ar fi în timpul unui zbor lung cu avionul sau cu trenul.
Jocul 5: "Mamă, pot să..? "
Cum se joacă: Linia de jucători în fața dumneavoastră, aproximativ 3 - 4 metri. Spuneți
unui singur copil la un moment dat: „Maria, fă un salt înainte!” Dacă Maria răspunde: „Mama,
pot?” Puteți spune: „Da, poți.” sau „Nu, nu poți.” Dacă răspunsul dumneavoastră este „Da”,
asigurați-vă că Maria spune „Mulțumesc” înainte de a merge mai departe. Oricine își uită
manierele sau face o mișcare fără permisiune este trimis înapoi la linia de start. Continuați să jucați
până când un copil ajunge la „mama”. Dați fiecărui copil posibilitatea de a fi mama. Mama poate
fi, de asemenea, tata sau un nume!
Ceea ce învață acest joc: respectul. Copiii nu se nasc cu respect, trebuie să-i învățăm
abilitățile. Acest joc consolidează curtoazia, care este o mare parte a respectului.
Sfat: Pentru a evita frustrarea față de consecințele necunoscute („Nu știam că trebuie să vă
mulțumesc!”), explicați regulile jocului în mod clar înainte de a începe.
Jocul 6: „Privește partea bună a lucrurilor!”
Cum să joci: Începe să spui o poveste în care se întâmplă ceva negativ („Într-o zi, Sorin s-
a simțit neplăcut pentru că era prea cald afară.”). Cereți unui copil să continue descrierea cu o
întorsătură pozitivă a evenimentelor. De exemplu: „Lucrul cel mai bun a fost că în apropiere se
găsea un lac de apă dulce, în care să facă baie.” Următorul jucător introduce apoi o altă idee
negativă, la care următorul jucător răspunde pozitiv.
Ceea ce învață acest joc: optimismul.
La ce folosește: Acest joc educațional pentru copii mici îi ajută să dezvolte o viziune pozitivă,
astfel încât să poată face față mai ușor unei frustrări din viața reală.

30
Jocul 7: „Ce mă face fericit”
Cum se joacă: Faceți o listă cu cinci lucruri care vă fac să vă simțiți fericiți, cum ar fi
înghețată, zâmbete largi, zile însorite, plajă și vise dulci. Cereți-i copilului să repete aceste cinci
lucruri. Dacă o face corect, adăugați un al șaselea punct și cereți-i să o repete. Continuați să
adăugați lista până când își poate amintești totul. Apoi este rândul lui să spună cinci lucruri care îl
fac fericit și le repetați. Continuați să jucați alegând sentimente diferite (tristețe, furie, frică) și
numiți lucrurile care te fac să te simți așa.
Ceea ce învață acest joc: empatia.
La ce folosește: Acest joc îl va face să se gândească și la modul în care acțiunile sale afectează
sentimentele prietenilor, fraților și surorilor.
Jocul 8: „Nu m-am gândit niciodată”
Cum se joacă: Colectați niște obiecte de zi cu zi, cum ar fi un coș de gunoi, un pantof și un
creion. Arătați un element și cereți-i copilului să se gândească la cât mai multe utilizări din acest
obiect. Pentru coșul de gunoi, el poate avea idei cum ar fi „stai pe el”, „ascunde”, „folosește-l ca
o găleată” și „folosește-l ca tobă”. De asemenea, permiteți jucătorilor să se gândească la cât mai
multe idei pe care le găsesc într-un minut, cu un obiect diferit pentru fiecare dintre ele.
Ceea ce învață acest joc: rezolvarea problemelor.
La ce folosește: Copiii învață că este distractiv să se gândească singuri, dezvoltându-li-se în acest
fel imaginația. De asemenea, puteți utiliza această tehnică pentru a-i ajuta să vină cu opțiuni pentru
a face față certurilor dintre frați și surori sau cu care se confruntă un copil care este tachinat.
Fiecare joc poate fi urmat de un timp de schimb de idei asupra ceea ce a resimțit fiecare.
Acest timp al interiorității și al schimbului face posibilă reflectarea asupra a ceea ce s-a jucat și
asupra a ceea ce a fost înțeles și învățat în termeni de abilități emoționale și relaționale.

Bibliografie:
1. Breben, Silvia, 2010, Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta preșcolară și
școlară mică, Editura Reprograph, Craiova.
2. Vernon, Ann, 2006, Dezvoltarea inteligenței emoționale, Editura ASCR, Cluj-Napoca.

31
 JOCUL DIDACTIC – INSTRUMENT ÎN EDUCAŢIA DE CALITATE

Prof. Coşoveanu Francesca

Liceul „Voievodul Mircea” Târgovişte

Marele filosof grec Platon afirma că „Cea mai eficientă educaţie pentru un copil constă în
joaca lui cu lucruri frumoase.” Acest citat ilustrează faptul că, încă din cele mai vechi timpuri,
jocul a reprezentat un element important în activitatea didactică astfel încât să se realizeze o
educaţie de calitate şi de durată. „Lucrurile frumoase” de care vorbea Platon nu trebuie să ne
conducă cu gândul strict la lucruri materiale, efemere de altfel, ci la mijloace şi metode didactice
interactive şi atractive pentru copii, care să le stimuleze interesul şi dorinţa de a învăţa lucruri noi
şi captivante care vor dăinui în timp.
Jocul didactic reprezintă o metodă de predare-învăţare eficientă care presupune realizarea
învăţării printr-o manieră mai uşoară, realizându-se treptat trecerea de la jocul propriu-zis la
activitatea de învăţare. Scopul jocului didactic, în general, este, în primul rând, facilitarea învăţării
anumitor noţiuni şi concepte de către elevi, în al doilea rând, formarea deprinderilor şi abilităţilor
elevilor de a realiza anumite sarcini şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea autocunoaşterii, a încrederii
şi stimei de sine a copiilor.
Derularea activităţii de învăţare prin utilizarea anumitor jocuri se poate realiza deopotrivă
şi ca modalitate de recreere, de relaxare a elevilor atunci când aceştia prezintă semne de oboseală,
în educaţia timpurie, ţinându-se cont de faptul că, faţă de elevii claselor primare şi gimnaziale,
preşcolarii au tendinţa de a fi extenuaţi mult mai rapid atunci când volumul de informaţii şi
cunoştinţe noi este unul foarte mare. De asemenea, preşcolarii manifestă des scăderea interesului
faţă de anumite domenii, fenomene, evenimente, atunci când cadrul didactic oferă mult prea multe
informaţii noi într-un timp limitat.
În aceste contexte, jocul didactic devine o soluţie creativă şi ingenioasă în captarea atenţiei
copiilor şi transmiterea unui nou volum de cunoştinţe într-o manieră diferită şi atractivă pentru
elevi.
Activităţile derulate sub forma jocului didactic pot fi atât unele individuale care să
stimuleze creativitatea şi imaginaţia elevilor, dar şi unele de grup care să stimuleze cooperarea
dintre elevi. Grupul de elevi poate fi un mijloc benefic de formare psihosocială a elevilor ce are ca

32
scop evidenţierea personalităţilor unice ale preşcolarilor, a modalităţilor de comunicare şi
interacţiune dintre aceştia, dar şi posibilele relaţii sociale care există în mediul şcolar.
De asemenea, noţiunea de grup devine un instrument util pe care cadrul didactic îl poate
folosi pentru: învăţarea elevilor să coopereze între ei; pregătirea elevilor pentru viaţa socială;
generarea motivaţiilor interioare pentru a se remarca în cadrul grupului, clasei, poate chiar şi a
unităţii de învăţământ.
Există o multitudine de jocuri didactice care pot fi aplicate pentru a se realiza o educaţie
timpurie de calitate, acestea trebuie să fie selectate de către cadrul didactic în funcţie de specificul
clasei de elevi, personalităţile acestora, interesele şi aptitudinile copiilor, momentul oportun în care
să se deruleze activitatea sub forma unui joc, scopul jocului etc.
Printre cele mai interesante jocuri didactice care pot fi aplicate la clasă indiferent de vârsta
elevilor (preşcolari, elevi din şcoala primară, gimnazială sau liceu) şi care au ca scop principal
dezvoltarea încrederii în forţele proprii şi a imaginii de sine, dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei,
cooperarea elevilor în vederea realizării sarcinilor de lucru, pregătirea pentru societate şi
dezvoltarea relaţiilor sociale se pot enumera:
„Vocabularul emoţiilor”
Pentru a facilita interacţiunile dintre elevi, aceştia se pot împărţi în grupuri de câte 4 – 6
persoane. Fiecare elev extrage un bileţel pe care este trecută o emoţie cum ar fi fericire, tristeţe,
dezamăgire, frustrare, încântare etc. Elevul care a extras bileţelul trebuie să mimeze emoţia scrisă
astfel încât colegii săi să poată ghici despre ce emoţie este vorba înainte de a ghici grupurile
adverse. Pentru elevii din învăţământul preşcolar cadrul didactic poate să comunice emoţia
elevului care trebuie să mimeze.
Scopul jocului: dezvoltarea relaţiilor interumane; stimularea imaginaţiei elevilor;
dezvoltarea gândirii; dezvoltarea limbajului non-verbal; înţelegerea diferitelor emoţii pe care le
experimentează individul; autocunoaşterea.
„Zodiile”
Elevii primesc sarcina de a se aşeza într-un cerc în funcţie de data naşterii fără a comunica
verbal între ei, folosind doar limbajul non-verbal. La finalul jocului profesorul verifică dacă elevii
au îndeplinit sarcina de lucru întrebându-i ziua şi luna în care s-au născut.
Scopul jocului: dezvoltarea comunicării non-verbale; dezvoltarea relaţiilor dintre elevi şi
familiarizarea acestora între ei; învăţarea lunilor anului calendaristic (pentru învăţământul

33
preşcolar şi se poate omite aranjarea în funcţie de ziua naşterii); învăţarea cifrelor, a numerelor şi
a ordinii crescătoare a acestora (pentru învăţământul primar).
„Surpriza”
Cadrul didactic aduce în clasă o cutie frumos aranjată şi le cere elevilor să ghicească ce se
poate afla în interiorul acesteia. Pe parcurs, profesorul intervine cu câteva indicii: „Este un lucru
special!”, „Este un lucru unic!”, „Este un lucru deosebit!”. După ce au epuizat diferite variante
pentru secretul aflat în cutie, cadrul didactic le cere elevilor, pe rând, să vină şi să vadă ce se află
în cutie, dar fără a divulga secretul colegilor. În cutie se află o oglindă care reflectă imaginea
copiilor, aceştia fiind lucrul „special, unic şi deosebit”.
Scopul jocului: dezvoltarea încrederii în forţele proprii şi a imaginii de sine; dezvoltarea
personală; stimularea creativităţii şi imaginaţiei elevilor; stăpânirea exprimării emoţionale.
Pe lângă jocurile amintite anterior, o serie de jocuri didactice au fost desfăşurate în
activitatea de predare-învăţare care au avut un impact favorabil asupra elevilor, aceştia fiind
încântaţi de rezultate, dorindu-şi în continuare să mai participe la activităţi similare. De asemenea,
aceste jocuri se pot aplica atât în educaţia timpurie, cât şi în cazul elevilor din ciclul gimnazial şi
liceal. Printre aceste jocuri amintim:
,,Cine sunt eu?”
Acest joc este util în special în momentul începerii unui nou an şcolar şi a unei etape noi
în învăţământ (grupa mică la grădiniţă, clasa 0 şi clasa I, clasa a V – a, clasa a IX – a), şi mai ales
atunci când în clasă, indiferent de ciclul de învăţământ apar mai mulţi elevi noi. Elevii clasei se
aşează într-un cerc şi fiecare trebuie să spună cum îl cheamă, ţara de unde provine (ţara poate fi
fictivă pentru unii elevi) şi ceea ce îi place, folosind iniţiala numelui prenumelui pentru a enunţa
ţara şi hobby-ul. De exemplu: Mă numesc George, vin din Germania şi îmi place gimnastica.; Eu
sunt Cristina, vin din China şi îmi place ciocolata.
Scopul jocului: dezvoltarea abilităţilor de comunicare între elevi; familiarizarea elevilor cu
noua structură a clasei şi cu elevii noi; cunoaşterea locurilor geografice (pentru orele de geografie
activitatea poate fi mai creativă dacă se introduce în joc noua regulă ca locurile de provenienţă să
nu se repete); dezvoltarea relaţiilor sociale dintre elevi; identificarea noilor pasiuni, hobby-uri
comune.

34
„Ai încredere în mine!”
În funcţie de condiţiile meteorologice activitatea se poate desfăşura fie în sala de clasă, sala
de sport, fie chiar în curtea şcolii. Colectivul de elevi este împărţit în 4 grupe. Profesorul aranjează
locul unde se va desfăşura activitatea amplasând câteva obstacole în calea elevilor: un scaun, o
bancă, un ghiozdan, un caiet sau o carte, o minge etc. Pe rând, fiecare elev este legat la ochi şi
condus prin labirintul creat de către un alt coleg.
Scopul jocului: dezvoltarea relaţiilor sociale dintre elevi; creşterea încrederii în colegii din
clasă; dezvoltarea simţului orientării în spaţiu; obţinerea unor relaţii armonioase între elevi.
„Ce îţi doreşti?”
Elevii primesc sarcina din partea cadrului didactic de a se gândi, individual, la un lucru pe
care aceştia şi-l doresc. Dorinţele sunt scrise pe bileţele adezive, post-it, şi sunt lipite fie pe tablă,
fie pe o filă A3. După ce fiecare elev şi-a notat dorinţa, profesorul citeşte, pe rând, fiecare dorinţă,
elevii având sarcina de a ghici cui îi aparţine dorinţa respectivă. În preajma sărbătorilor de iarnă,
pe tablă se poate desena un brad gol de Crăciun pe care elevii să-l împodobească cu dorinţele lor.
Scopul jocului: exprimarea liberă a dorinţelor şi nevoilor; cunoaşterea elevilor între ei;
familiarizarea elevilor cu existenţa diferitelor tipuri de nevoi; ierarhizarea dorinţelor şi nevoilor în
funcţie de importanţă şi prioritate; dezvoltarea relaţiilor sociale dintre elevi; dezvoltarea
autocunoaşterii.
În concluzie, se poate afirma faptul că jocul didactic, utilizat în momentele oportune, poate deveni
un instrument important în realizarea unei educaţii de calitate de către cadrul didactic. Educaţia de
calitate presupune, pe de o parte, dobândirea de noi cunoştinţe de către elevi într-o manieră
interesantă şi atractivă care să stimuleze dezvoltarea interesului pentru diferite discipline de studiu,
şi, pe de altă parte, formarea de noi deprinderi, comportamente, aptitudini şi atitudini care să
rămână întipărite în memoria elevilor „supravieţuind după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat”, aşa
cum afirma psihologul american B. F. Skinner.

Bibliografie:
1.Baban, Adriana, 2008, Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi
consiliere, Editura Imprimeria „Ardealul”, Cluj-Napoca;
2.Chioncel, Nicoleta, 2007/2008, Educaţie interculturală, Universitatea din Oradea;

35
3.Golu, Pantelimon; Verza Emil; Zlate, Mielu, 1993, Psihologia copilului (Învăţare-dezvoltare) –
Manual pentru clasa a XI – a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
4.Stănculescu, Elena, 2008, Psihologia educaţiei. De la teorie la practică, Editura Universitară,
Bucureşti.

SERBĂRILE ȘCOLARE –ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE REALIZATE

PRIN JOC

Prof. Bardos-Micu Cristina-Alina

Liceul Teoretic George St. Marincu, Localitatea: Poiana Mare, Dolj

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creaţiei scăldate de lumină, ieşind din
întuneric, nespus de nouă și proaspătă uluitoare.” (Eugen Ionescu)
Pornind de la cuvintele lui Eugen Ionescu putem spune că educația începe cu vârsta
copilăriei. Educaţia timpurie porneşte de la ideea că vârstele mici constituie baza personalităţii, iar
pentru reuşita educaţională a copilului, este necesar să fie antrenaţi toţi actorii cu care acesta
interacţionează, începând cu membrii familiei, personalul din instituţiile de educaţie preşcolară şi
terminând cu comunitatea.
Jocul, prieten nelipsit al copilului, îmbinat cu învățarea, dar și cu creația, reprezintă pentru
perioada preșcolară și școlară, principala activitate, o formă de manifestare fără bariere geografice
ori religioase, o activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă. În decursul jocului
copilul acționează asupra obiectelor din jur, cunoaște realitatea, își satisface nevoia de mișcare,
dobândește încredere în forțele proprii, își îmbogătește cunoștințele.
Principiul învăţării prin acţiune (prin joc) asigură şi totodată presupune participarea
conştientă a elevilor în procesul de predare-învăţare, de instruire şi autoinstruire, de educaţie şi
autoeducaţie.
Activităţile extraşcolare ca formă de învățare prin acțiune, au o mare contribuţie în
dezvoltarea personalităţii copilului, deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.
M-am oprit aici la serbările școlare ca formă de învățare prin joc educativ.

36
Având un caracter atractiv, la serbări elevii participă, într-o atmosferă de voie bună şi optimism,
cu însufleţire şi dăruire, luând poezioarele sau rolurile, ca o joacă la început (mai ales pentru copii
de vârste mici). Însă pentru cadrele didactice serbările şcolare contribuie la acumularea de
cunoştinţe şi la lărgirea orizontului de cunoaştere al copiilor. Înţelegând şi memorând poezii, texte
ale scenetelor sau cântece se dezvoltă memoria şi limbajul. Această formă de învăţare este
condiţionată de dezvoltarea atenţiei.
Serbările contribuie la stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei. Dacă
luăm ca exemplu scenetele la sărbătorile din preajma marilor sărbători, ele produc în sufletul
copiilor și-n mintea lor puternice trăiri creștine. Tradițiile la Nașterea Domnului (La Crăciun) și
Învierea Domnului (de Paște) împletesc și obiceiuri creștine dar și laice, ajutându-ne să vedem
aceaste sărbători în altă lumină, mai complexă și mai încărcată de semnificații. Ca și creștin, cred
că scenetele cu temă religioasă sunt edificatoare pentru copii, iar pentru părinți un puternic imbold
de a merge la Biserică și a celebra marile sărbători ale creștinătății, cu gândul la formarea pentru
viață.
Indiferent de lungimea scenetei, părinții în fiecare an așteaptă bucuria manifestată de
copilașii care primesc cadourile ca răsplată după recitarea rolului sau poezioarei de la serbare, iar
scenetele au devenit o tradiție frumoasă (de așteptare a Moșului de Crăciun, sau a iepurașului de
Paște) an de an.
Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea
pentru fiecare lecţie în parte, dacă ne referim la cadrul instituționalizat - școala.
Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente:
- comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;
- comunicarea temei, cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul, ceea
ce favorizează receptarea, sporeşte eficienţa învăţării.
Desfăşurarea serbării cuprinde de asemenea mai multe etape:
- perioada de pregătire a serbării, implicit a scenetei, dorinţa de succes, sudează colectivul,
impulsionează în mod favorabil, face ca elevul să trăiască clipe de desfătare sufletească;
- desfășurarea programului - fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul
programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului, să fie conştient că şi de participarea
lui depinde reuşita serbării.

37
 Jocul ca activitate recreativ – instructivă este preferat de preșcolari și școlari. Știm cu toții
că copiii preferă să se joace tot timpul. Jocul, chiar și în timpul realizării scenetelor provoacă bună
dispoziție, oferindu-i acestuia posibilitatea de a uita de toate obligațiile stresante, oferindu-i mai
multă poftă de viață.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv-educative să primeze, dar să fie prezentate în mod
echilibrat și cu momente recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În
cadrul serbărilor copii se deprind să folosească surse informaționale diverse, să întocmească
colecții, să sistematizeze date ”învață să învețe”.
Prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și
responsabilități, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activități,
posibilități deosebite să-și cunoască preșcolarii, respectiv școlarii, să-i dirijeze, să le influențeze
dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal al grădiniței și al învățământul
primar – pregătirea pentru viață.
Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolară
valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul copiilor.
Serbarea - această activitate extracurriculară - evaluează talentul, munca şi priceperea
colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică străduinţele colectivului clasei şi
ale fiecărui elev în parte.
Elevii au nevoie de joacă, de acţiuni, care să le lărgească lumea lor spirituală, să le
împlinească setea de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să
iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Aceste acțiuni (jocuri) se pot aplica cu
succes la grădiniță dar și în clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi
mai accesibili sufletelor copiilor.
Educaţia este posibilă la toate vârstele, dar pentru realizarea ei este necesar sinergismul
între harul divin şi strădaniile pentru desăvârşire a celor educaţi. Este bine să cultivăm calităţi
morale ca: integritatea, fermitatea, perseverenţa, deoarece ele îmbracă pe posesori cu o putere
irezistibilă – o putere ce-i întăreşte să facă binele, să reziste răului şi să suporte împotrivirea -
întocmai ca Cel care este” Lumina Lumii" –Domnul nostru Iisus Hristos.

38
Bibliografie:
1. Ciolan, Laura, 2007 , “Dezvoltarea educaţiei timpurii. Aplicaţii privind mangementul
proiectelor”, Editura Universităţii din Bucureşti;
2. Cucoş, Constantin, 1999, Educaţia religioasă, Repere teoretice şi metodice, Editura Polirom;
3. Toma, Claudia; Prisacaru, Maria; Bolboacă, Elena, 2002: ”Primii artiști-Teatru pentru copii”,
Editura Aramis, Bucuresti;
4. https://www.didactic.ro/materiale/115840_rolul-serbarilor-in-educatia-elevilor.

ÎN LEAGĂNUL COPILĂRIEI

Prof. Carp Ionela-Adriana,

Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări Iași

Motto: ”Copiii nu se joacă: ei trăiesc şi aceasta le pare un joc adulţilor.” Gilbert Cesbron

Ceea ce ştim, credem şi gândim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el.
Niciodată nu vom putea şti totul despre copil, dar cu cât ne vom apropia mai mult de el şi îl vom
înţelege mai bine, cu atât vom învăţa mai multe despre ceea ce ar trebui să facem pentru a-l ajuta
să crească şi să se dezvolte la nivelul întregului potenţial de care dispune.
În educaţie nu există reţete! Există experienţă acumulată, există idei şi teorii bazate pe noi
cercetări, există practici confirmate în timp care şi-au demonstrat avantajele, există valori,
principii, reguli, dar nu există reţete. Pentru că fiecare copil este unic, pentru că fiecare grup de
copii este unic, pentru că fiecare cadru didactic este unic, pentru că fiecare familie este unică -
pentru fiecare în parte aplicîndu-se metode specifice de educaţie!
De aceea succesul educaţiei se bazează pe adaptarea demersului educaţional la necesităţile
individuale ale fiecărui copil. Ideile au ca reper primordial COPILUL!
Ştiinţific este demonstrat, că primii trei ani de viaţă sunt decisivi, critici în formarea abilităţilor
mintale la copii, a personalităţii şi comportamentului.

39
 Cuvântul "joc", moștenit din latinescul "iocus" (glumă, șotie, distracție), a preluat în limba
română și sensul substantivului latin "ludus" care desemna, deja în antichitate, o gamă vastă de
manifestări populare, începând cu scenele de amuzament din viața cotidiană și terminând cu
manifestări cu caracter sportiv, militar sau religios, ale unui oraș, ținut sau imperiu.
Jocul are o putere imensă în viața copiilor. Există o strânsă interdependență între
evenimentele de la începuturile învățăturii copilului și succesele și insuccesele din viitoarea
activitate educațională.
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și de operațiuni care urmăresc obiective de
pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a corpului.
Elementul de joc imprimă acestuia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare
de bună dispoziție funcțională, de veselie și de bucurie, de destindere, ceea ce previne apariția
monotoniei și a plictiselii, a oboselii.
Copiii prin naștere au tendința de a învăța și a descoperi, de a ști și de a cerceta. In joc
există libertatea spiritului care permite copilului să caute și să descopere noi idei. Există o tendință
de implicare personală, de control și dirijare. Jocul este un mod natural care determină copilul să
lucreze în grup.
Copiii, majoritatea timpului liber și nu numai, și-l petrec jucându-se. Jocul reprezintă
pentru copii o modalitate de a-și exprima propriile capacități. Prin joc, copilul capată informații
despre lumea în care trăiește, intră în contact cu oamenii și cu obiectele din mediul înconjurător și
învață să se orienteze în timp și spațiu. Putem spune că jocul este "munca copilului".
O perioadă mai lungă de joc pregătește copilul pentru intrarea cu succes într-o lume
din ce în ce mai complexă de cuvinte și simboluri.
Ca educatori ai copiilor mici, ar trebui să îmbogățim cunoștințele copilului cu materiale
pe care el le poate folosi jucându-se. Ar trebui să folosim toate ocaziile pentru a dirija atenția
copilului spre obiectele și evenimentele naturale petrecute în mediul său, care pot stimula și
satisface curiozitatea sa, timp în care se dezvoltă încrederea și entuziasmul.
În copilărie învățătura este naturală și spontană. Copilul învață pentru că-i place o
activitate de cunoaștere. Curiozitatea și gândirea care-l stimulează în joc sunt parte integrantă din
plăcerea sa de a învăța.
Copilul învață prin cunoașterea lumii proprii. Prin joc copilul se aventurează în necunoscut.

40
Devenindu-i mai conștient și mai familiar mediul său înconjurător, el începe să cunoască lumea
prin noi modalități. Își folosește imaginația pentru a umple golurile dintr-un obiect, folosind
obiecte simple, natural (pietre, bețe, apa), învățând astfel să facă diferențe bazate pe experiențele
sale. Face comparații, observă noi proprietăți și învață să le explice sieși și altora. Analizează noile
sale experiențe și se bucură, împărtășind și altora și discutând rezultatele sale.
În copilărie, copilul se familiarizează prin joc cu noțiunile de greutate, măsurare, sunete,
obiecte vii. Din experiența căpătată prin joc, copilul dobândește o gândire mai profundă, idei și
concepte abstract.
Prin joc copilul este un inițiator în propria sa lume. Jocul determină creșterea încrederii în
sine a copilului, cât și dorința de autodepășire lăsându-i libertatea de a-și folosi fantezia și
imaginația pentru propria sa plăcere și a altora. Jocul îl ajută să-și dezvolte acuitatea observativ-
motrică, să-și coordoneze mișcările.
Prin joc, copilul își câștigă încrederea în sine pentru integrarea în societate, se dezvoltă și
învață amuzându-se. Pentru el, nu există diferențe între a se juca și a învăța. Copilul învață, de
asemenea, prin manevrarea obiectelor sau ideilor pe care vrea să le cunoască. Din acest motiv, el
are nevoie și dorește să fie activ. Inteligența se construiește plecând de la coordonarea și de la
repetarea acestor acțiuni, fizice sau mentale.
Jocul are un rol fundamental în dezvoltarea copilului. Este dovada bunei sale sănătăți
fizice, psihice și intelectuale. Este cel mai bun mijloc pentru învățare, căci prin joc, copilul învață
ușor, fără să-și dea seama. Pe lângă plăcere, jocul îi permite copilului mic să-și stimuleze corpul
și organele de simț. Ii dă ocazia să parcurgă un mare număr de informații și are o formidabilă
valoare de antrenament.
Prin joc, copilul învață să se concentreze, să-și respecte partenerul de joacă, să construiască, să-
și dezvolte și să-și structureze imaginația.
Toți copiii au o poftă nebună de a se juca și de a învăța, dar le place mai ales să fie cu
adulții. Copilul progresează și învață, în măsura în care i se întreține motivația. Această
motivație va fi mult mai puternică dacă i se propun activități pe care le poate face, pe care le simte
la îndemână.
În sens contrar, va fi pus într-o situație riscantă, chiar de eșec și rezultatele obținute vor fi
contrare celor așteptate: copiulul se va interioriza, își va pierde încrederea în el și nu va mai vrea

41
să învețe cu adultul. Din contra, dacă se află în situația de reușită, este bine să fie felicitat, să fie
mândru de el, aceasta motivând și dorința de a face mai mult.
Jocul este definit de psihologul elvețian Jean Piaget drept un "exercițiu funcțional" cu rol
de "extindere a mediului", o modalitate de transformare a realului, prin asimilare și de acomodare
la real, deci un mijloc de adaptare.
În evoluția jocului, Piaget delimitează trei mari categorii de joc: jocul exercițiu, jocul
simbolic și jocul cu reguli. Putem spune că jocul devine la vârsta preșcolară o condiție importantă
pentru evoluția sa ulterioară, iar lipsirea de joc sau de resursele necesare desfășurării lui (timp,
spațiu, jucării, aprobarea și asistența adultului) determină apariția unor carențe în dezvoltarea
personalității, chiar dacă lipsa jocului a fost compensată de abordarea altor forme de educație.
Copiii care se joacă par a fi inepuizabili, pierd măsura timpului, absorbiți cu totul de joc.
Jocul deși activitate ce nu exclude dificultățile, apare și ca o formă de odihnă.
Se spune destul de des că, înainte de o anumită vârstă, "totul era o joacă". In realitate, nimic
nu este numai o joacă. Primii ani au un rol esențial în dezvoltare și nu trebuie subestimat nimic din
ceea ce s-ar putea face cu copilul mic în această perioadă, care i-ar permite acestuia să-și
construiască baze solide pentru viitor.
Dezvoltarea creierului este cu atât mai rapidă cu cât copilul este mai mic și este aproape
completă înainte ca acesta să meargă la școală. Atât calitatea cât și cantitatea primelor experiențe
stau la baza dezvoltării mentale viitoare.
”Participaţi la jocul copilului dacă vă acceptă; jucaţi-vă efectiv cu copilul, stimulaţi-l să
manipuleze obiecte şi situaţii, diversificîndu-i modalităţile de joc; folosiţi materiale potrivite
pentru nivelul de dezvoltare a copilului şi stimularea lui; materialele alese să fie colorate, sigure şi
durabile; planificaţi activităţile în aşa fel încît copilul să-şi antreneze cît mai multe abilităţi; atrageti
copiii să se joace dacă este nevoie; apreciaţi mereu pozitiv eforturile copilului în joc; extindeţi
acţiunile copiilor şi propuneţi şi altele; fiţi în permanentă căutare de noi modalităţi prin care să
facem jocul copiilor pe măsura posibilităţilor acestora; acordaţi timp suficient şi spaţiu ambiental
într-un mediu curat şi securizant unde jocul să fie o experienţă benefică şi sigură.” (După PETI:
Educaţie Timpurie Individualizată// Ghid pentru educatoare.UNICEF-CNETIF, Chişinău, 2000).
Copilăria reprezintă pentru oricine un tărâm de poveste. Nimeni nu ştie când începe şi când
se termină. Ştim doar că ne trezim într-o bună zi oameni mari şi ne tot amintim apoi ce frumos era
şi cât de fericiţi eram în acel rai care nu se mai întoarce.

42
Bibliografie:
1. Bacus, Anne, 2012, Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani, Ed. Teora
2. Ginott, G. Haim, 2018, Între părinte și copil, Ed. Humanitas
3. Schulman Kolumbus, Elinor, 1998, Didactica preșcolară , Ed.Integral
4. Culegere metodică editată de Revista de Pedagogie, Copilul și jocul
5. Revista învățământului preșcolar, Nr.1-2/1992
6. GHIDUL cadrelor didactice pentru educaţia timpurie şi preşcolară, Ministerul Educaţiei şi
Tineretului al Republicii Moldova, UNICEF, Chişinău, 2000
7. http://www.scritub.com
8. http://ziarullumina.ro/copilaria-de-ieri-copilaria-de-azi

CĂI ŞI MIJLOACE DE MUZICALIZARE LA PREŞCOLARI

ŞI CICLUL PRIMAR

Prof. Crăciun Petruța-Laura

Colegiul Național de Artă „George Apostu” Bacău

Există la ora actuală în cadrul grădiniţelor, obiceiul de a cânta în cor, tare, cât mai tare, cu
linii melodice asemănătoare, fără sunete cu înălţimi concrete şi mergând pe principiul imitaţiei
dupâ educator. Este regretabil, deoarece unii copii de vârstă mică pot avea aptitudini reale pentru
studiul muzicii. A încerca să explici înălţimea unui sunet, la o vârstă aşa de mică 3, 4 sau 5 ani,
presupune o cunoaştere profundă a însuşrilor vocale de care dispune un copil. Este recomandată
audiţia câtor mai multe cântece din repertoriul studiat de educatori, astfel ca auzul muzical să
prindă contur. Educatorii care au pregătirea necesară în acest sens, vor face uz de o colecţie de
C.D-uri pe care o vor folosi ca material didactic în spaţiul rezervat muzicii. Evident, cu timpul îşi
vor da seama care copii par mai atraşi şi care resping, apoi vor lucra mai intens cu prima categorie
pentru a le stimula dorinţa de a cânta şi de a se asculta. Va exista un program de lucru ce va fi
respectat, cam în aceeaşi zi a săptămânii şi la aceeaşi oră. Creativitatea educatorilor se va împleti
cu cea a copiilor, de la receptarea auditivă, a unei melodii simple, se va purcede la forma jocului

43
muzical prin mişcări ale degetelor mâinii care simulează un sunet mai acut sau mai grav, prin
jocuri de rol, imaginaţia fiind reprezentată printr-o multitudine de posibilităţi.
Dacă fiecare unitate de învăţământ preşcolar ar fi dotată măcar cu o pianină în stare bună
de funcţionare şi educatorul să aibă cunoştinţe pianistice, lecţiile de muzică ar fi mai calitative şi
mai originale, copiii ar putea învăţa construcţia instrumentului şi chiar să primească noţiuni
pianistice elementare. Sunetele grave vor fi recunoscute şi diferenţiate de cele acute prin diverse
emiteri individuale, apoi simultane (într-o fază mai avansată), copilul simţind că face parte din
jocul respectiv. Nu este indicată acompanierea cântecelor pentru început, auzul muzical va trebui
determinat „să lucreze”. De asemenea, pentru evidenţierea ritmului, se vor propune anumite
mişcări şi bătăi din palme, adultul implicându-se alături de copii, încercând să-i facă pe aceştia să
execute cu precizie şi corectitudine.
Se va marşa pe necesitatea formării, susţinerii auzului muzical incipient, educatorul fiind doar un
exponent al acestui proces, nicidecum nu se va da ca exemplu personal (pentru a fi imitat!).
O serie de însuşiri caracteristice omului de la catedră în lucrul cu prescolarii:
disponibilitatea afectivă, inteligenţă, seriozitate, implicare, creativitate şi pragmatism, comunicare
instrumentală direct îndreptată în susţinerea unui proces sistematic de învăţare.
În ceea ce priveşte ciclurile şcolare primar, gimnazial şi liceal, s-a constatat o diminuare a
efectului numeric faţă de anii anteriori. Principalul factor motivaţional îl constituie perspectiva
socială a locurilor de muncă în domeniu, a salarizărilor non-sustenabile unui trai decent (sectorul
învăţământ, cultură). Părintii nu mai au încredere într-o pregătire artistică tradiţională. Influenţa
şcolilor din afara ţării, migraţia pentru o viaţă mai bună, i-a făcut pe aceştia să compare sistemele
diferite de educaţie. Pentru cei mai mulţi care revin în ţară după un număr de ani petrecuţi în afara
graniţelor, reintegrarea în şcoala de muzică este benefică. În pofida tuturor comparaţiilor, şcoala
românească mai deţine oameni entuziaşti, corecţi, cu conştiinţă profesională şi dorinţă de afirmare
prin elevii cu care „ies la rampă”.
Pentru a atrage un număr mai important de copii în clasa I, la şcola de muzică, trebuie să
existe proiecte de parteneriat cu grădiniţele, să se facă schimburi de experienţă, profesorii vizitând
unităţile preşcolare, să testeze aptitudinile muzicale ale copiilor. Vor fi organizate spectacole,
audiţii, recitaluri în care vor performa elevii buni cu palmares competiţional.
O altă categorie o formează elevii care termină ciclul primar instrumental, iar din clasa a-
V-a renunţă, în favoarea artelor plastice sau se transferă la alte şcoli. Profesorului de instrument îi

44
revine sarcina, deloc uşoară, de a convinge elevii respectivi şi pe părinţii lor să rămână la şcoala
de muzică, chiar să continuie activitatea instrumentală sub pretextul muzicalizării. Este adevărat
că, în cele mai multe situaţii achiziţiile instrumentale, pianistice nu sunt complete, deprinderile au
de suferit, elevii nu se prezintă la nivelul minimal al anului de studiu, dar trebuie găsite pretexte
viabile, eventual să li se sugereze să frecventeze cursuri de alt gen de muzică (uşoară, folk,
populară, etc.) în paralel cu studiul instrumentului (la şcoală).
Programa de specialitate va fi adaptată, se va reduce numărul lucrărilor pentru verificare şi
examen, se va pune accent pe cântatul la 4 mâini, pe studiul intens al disciplinei teorie şi solfegii
chiar acompanierea unor lucrări facile, scurte, scrise pentru alte instrumente (muzică de cameră,
citire de partituri).
În perspectiva dezvoltării muzicale, orientarea spre secţiile teoretice (la liceu, facultate),
profesorului îi revine munca de susţinere, încurajare, implicare şi stimulare a capacităţilor elevilor.
O altă sugestie ar fi integrarea unor lucrări de muzică uşoară, populară, folk etc, în studiul
la instrument (transcripţii, reducţii, adaptări), direcţionarea spre audiţii şi concerte sinfonice (live)
apoi scrierea unor scurte recenzii despre ceea ce au ascultat, aprecierile fiind scrise conform cu
opiniile personale, a cunoştinţelor de specialitate dobândite până la momentul respectiv. Din
rândul acestor elevi se vor detaşa mai târziu melomanii de calitate, cei care vor preţui clipele unicat
din sălile de concerte, pe care le oferă muzica adevărată.
În concluzie, scopul final al menţinerii elevilor în şcoala de muzică este continuarea istorică
a educaţiei muzicale instrumentale cu rezonanţe în şlefuirea personalităţii umane.

Bibliografie:
1. Bălăn, T. H. – 1966, Principii de pianistică, edit. Muzicală, Bucureşti;
2. Bentoiu, P. – 1975, Gândirea muzicală, edit. Muzicală, Bucureşti.

45
 JOCUL DIDACTIC ÎN PREDAREA LIMBII ROMÂNE

prof. Géczi Liliana,

Grădinița P. P. Orsolya, Oradea

Jocul este activitatea cea mai îndrăgită de către copii și din acest motiv poate avea cea mai
mare valoare formativă în activitatea instructiv-educativă din grădiniță. În perioada preșcolară
jocul este o necesitate psihologică a copilului, care predomină toate activitățile acestuia, sub
influenţa jocului se formează, se dezvoltă şi se restructurează întreaga activitate psihică a copilului.
Chiar și copiii de vârste mai mari sunt încă atrași de activitățile desfășurate sub formă de joacă, și
aceștia fiind mai interesați de învățarea prin metodele interactive, care implică interactivitatea,
participarea directă a celor instruiţi în procesul de predare-învăţare. Jocul didactic poate duce la
asimilarea noţiunilor mult mai uşor, creând un mediu relaxat de învăţare şi contribuind la
dezvoltarea imaginaţiei, a aptitudinilor şi creativităţii elevilor.
Învăţarea prin intermediul jocului didactic, mai ales la vârstă şcolară mică, este una din
dezideratele pedagogiei moderne şi postmoderne, deoarece lecţiile organizate pe baza jocului oferă
un cadru propice pentru învăţarea activ - participativă, stimulând creativitatea şi imaginaţia
elevilor.
Jocul didactic este cel care imprimă activităţii un caracter mai atrăgător, aducând starea de
bună dispoziţie , favorizând astfel parcurgerea drumului spre atingerea obiectivelor.
Predarea limbii române pentru minorități întâmpină o serie de dificultăți, care însă pot fi
depășite cu mai mare ușurință aplicând metoda jocului didactic. De aceea, prezenta lucrare propune
ca alternativă utilizarea jocului didactic în activitatea de învăţare a limbii române în grădinițele cu
predare în limbile minorităților naționale, în special al celor maghiare.
Predarea limbii române la grupele cu predare în limba maghiară trebuie să țină cont de
faptul că unii copii se întâlnesc foarte rar cu limba română, mai ales cei care trăiesc în zone unde
populația maghiară este preponderentă, iar alți copii o aud doar când își însoțesc părinții la
cumpărături sau în alte medii publice, unde aceștia trebuie să vorbească limba statului. Există însă
și copii care provin din familii bilingve sau care sunt deja vorbitori avansați de limba română,
având prieteni români cu care exersează regulat vorbirea în limba română.

46
 În cazul copiilor din grădinițele orașului nostru, Oradea, astfel și cei din grupa pe care o
conduc, putem întâlni toate categoriile sus menționate. Ba, chiar sunt în grupă și copii cu ambii
părinți români, care nu vorbesc deloc limba maghiară, doar limba română, și doresc să învețe limba
maghiară. Acești copii din urmă sunt un mare ajutor pentru noi toți, deoarece copiii se ajută
reciproc în însușirea limbii necunoscute, sunt permanent puși în situația necesității utilizării limbii
noi, îmbogățind astfel vocabularul și activizând permanent vocabularul pasiv.
Dezvoltarea comunicării în limba română este prevăzută în curriculumul pentru educație
timpurie, iar ca mod de atingere a obiectivelor se propune activitatea de limba română odată sau
de două ori pe săptămână. Însă pentru atingerea unor rezultate mai bune, aceste ocazii nu sunt
suficiente. Limba română trebuie să apară în toate momentele zilei, nu numai la domeniile
experiențiale, ci și în cadrul jocurilor și activităților liber alese și a celor pentru dezvoltarea
personală. Pentru obținerea celor mai bune rezultate trebuie să recurgem la realizarea obiectivelor
prin activitatea cea mai îndrăgită de copii, adică jocul.
Prin joc se stârneşte curiozitatea, se dezvoltă imaginaţia şi creşte motivaţia, copiii simt că
nu mai sunt constrânşi, iar activitatea devine un mod de a se relaxa şi de ce nu, chiar de a se distra.
Jocul este o activitate creativă şi recreativă prin care copiii devin implicaţi în procesul educativ,
iar informaţia este reţinută mai uşor. Buna dispoziţie este esenţială în timpul orelor de limba
română. Jocul este cu siguranţă veselie, distracţie, libertate şi poate marea fericire a copiilor. Jocul
mai poate fi şi modul cel mai bun de a-i educa pe copii, ocazia cea mai bună de a-i ajuta să crească,
să înveţe.
Jocul previne și alungă monotonia activităților, de aceea el poate fi aplicat în orice etapă a
lecției şi la orice tip de lecţie. Jocurile implică ideea de cooperare şi comunicare, acestea trebuie
să fie cuvintele cheie ale unui joc. Pentru a propune un joc copiilor, un profesor trebuie să
pregătească activitatea dinainte, deoarece chiar dacă pentru copii pare doar un simplu joc, cadrul
didactic urmăreşte ceva atunci când îl propune. Trebuie avute în vedere obiectivele lecţiei şi scopul
utilizării jocului respectiv, trebuie să existe o legătură între joc şi problematica învăţată. Este
necesar să se ştie resursele necesare (materiale, temporale, umane etc.) în desfăşurarea activităţii.
Ca activitate specifică, jocul se bazează pe o seriozitate organizatorică şi pe câteva reguli şi
caracteristici stimulative şi îmbietoare la angajare: surpriza, întrecerea, mişcarea, distracţia. În
funcţie de natura jocului, copilul îşi formează abilităţi fizice şi psihice, îşi îmbogăţeşte volumul

47
cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare, îşi dezvoltă limbajul, imaginaţia, îşi formează trăsături
pozitive de caracter.
Folosirea jocurilor implică de asemenea şi unele dezavantaje. În primul rând, în timpul
jocului copiii pot deveni gălăgioşi iar acesta poate fi un eşec, de aceea trebuiesc stabilite regulile
de la început. Întrucât majoritatea jocurilor se desfăşoară în echipe (sau perechi), există riscul ca
doar cei mai buni elevi din fiecare grupă să rezolve cerinţele jocului iar ceilalţi membri să şi le
însuşească fără să le fi înţeles. Acest lucru poate fi evitat dacă profesorul le solicită acestor copii
să ofere alte exemple. Un alt dezavantaj este că unii copii consideră că ideea de joc implică faptul
că nu trebuie să fie atenţi şi la corectitudinea exprimării. De asemenea există riscul ca copiii să
folosească numai limba nativă în interiorul grupului atunci când se pregătesc pentru soluţionarea
cerinţei iar profesorul trebuie să le menţioneze că e necesar să se vorbească în limba română oricât
de des este posibil.
În următoarea parte iată câteva exemple de jocuri care pot fi utilizate cu succes în predarea limbii
române pentru minorități:
Jocurile de mișcare cu text și cânt, cum ar fi Am pierdut o batistuță, Iepuraș în iarbă,
Țăranul e pe câmp, Podul de piatră, Ne jucăm, ne jucăm sunt bine cunoscute și des utilizate pentru
dezvoltarea vorbirii în limba română.
Un rol deosebit îl au jocurile de rol, unde se crează situații diverse pentru activizarea
vocabularului pasiv, dar și pentru îmbogățirea acestuia.
Aceste tipuri de exerciţii contribuie la formarea deprinderilor de a formula corect o între
bare și de a da răspunsuri adecvate situaţiei de comunicare. Dialogul oral purtat în timpul
jocului se desfasoară în diverse situaţii cotidiene, care îl vor ajuta pe copil și când iese în afara
grădiniței.
Jocurile cu onomatopee (ex. imitarea animalelor: oac, oac, mor, mor, a sunetelor din jur:
poc etc.), jocul : Ce fac și cum fac? (Câinele latră: ham, ham, ham, Ploaie cade: pic, pic, pic),
repetarea unor poezii și cântece ritmice contribuie în mod direct la dezvoltarea auzului
fonematic.
Pentru a obișnui copiii să folosească sinonime, omonime, antonime putem folosi jocuri
de genul: Cum se mai poate spune? (stradă- uliță- drum), Ce spun eu și ce spui tu? (eu spun
mic, tu vei spune mare), Ce mai înseamnă? (Păr =parte componentă a corpului, pom fructifer)
Iată și alte jocuri pentru dezvoltarea vorbirii în limba română:

48
-Mima- un copil mimează un cuvânt, ceilalți trebuie să o ghicească.
-Potriviți cuvintele!- se cere copiilor, să găsească o activitate pentru fiecare obiect reprezentând
unelte de uz gospodăresc. Se folosesc jetoane reprezentând ciocan, fier de călcat, cleşte, maşina
de spălat, telefon, iar ei să găsească acţiunea potrivită. Exemplu: „cu ciocanul batem cuie”, „cu
fierul de călcat călcăm haine”, „cu cleştele scoatem cuie”, „cu maşina de spălat spălăm rufe”, „cu
telefonul vorbim”. În acest fel nu numai că pregătim însuşirea verbului ca parte de vorbire dar ne
şi uşurăm activitatea de formare (alcătuire) a propoziţiilor simple.
-Unde este? sau Cum este?- li se cere copiilor să dea răspuns la întrebări puse de conducătorul
jocului, de exemplu: Unde este ursulețul? Ei vor răspunde în propoziții întregi.
-Adevărat sau fals?
-Zboară, zboară.
-Prinde mingea și spune… un animal, o floare etc.
-Ghici ce poveste este?
-Ghici despre cine sau ce vorbesc?
-Continuă poezia începută!
-Cuvântul interzis
-Ce știi despre…?
-Concurs de ghicitori, și altele.
Jocul didactic este o metodă care produce satisfacţie prin el însuşi, nu doar prin rezultatele
lui. Este foarte eficient în dezvoltarea vorbirii în limba română a copiilor aparținând altor
minorități. Jocul reprezintă un factor care îi poate atrage şi implica în acelaşi timp pe copii în aceste
activități, deoarece jocul didactic oferă copilului cadrul adecvat, prielnic, pentru o acţiune
independentă, creatoare. Din fericire există o mare diversitate de jocuri didactice care pot ajuta
învățarea mai ușoară a limba române. Depinde de noi, cadrele didactice cât de des și cât de eficient
le utilizăm în activitatea noastră instructiv - educativă.

Bibliografie :
1. 2001, Învăţarea activă - ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucuresti, M.Ed.C;
2. 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani);
3. Dr. Kagan Spencer: Kooperatív tanulás (Învăţare prin cooperare), 2004, Editura Önkonet,
Budapesta;

49
4. Vasile Fluieraş; Paideia şi gândire critică, 2009, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
5. Vasile Fluieraş; Teoria şi practica învăţării prin cooperare, 2009, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-
Napoca.

JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA COMUNITǍȚII DIN GRĂDINIȚĂ

PIPP Horváth Márta-Borbála

Grǎdinița cu Program Prelungit Zerind, jud. Arad

După cum știm, cea mai apropiată cale spre copii este prin joc. Prin jocurile lor ajungem
să le cunoaștem gândurile, să înțelegem lumea lor interioară și să aflăm ce le ocupă. În jocurile lor,
ei încearcă să "se joace" pe ei înșiși. În același timp, jocul copilului este socializant. Socializarea
este un proces prin care indivizii dobândesc cunoștințe, abilități și stări care îi fac capabili să devină
membri ai diferitelor grupuri și societății. Experiența comună dintr-un grup oferă un fel de
securitate, prin urmare copiii își schimbǎ calitatea de comportament, ei devin membri activi ai
comunitǎții.
Sensul cuvȃntului de comunitate, dupǎ formularea lui Körmöczi Katalin este: "Forma de
coexistență și cooperare între oameni dezvoltatǎ ȋn cursul timpului istoric. Caracteristici
generale: interes comun, valori comune, obiective comune, decizii comune, eforturi comune și
conștientizarea existenței lor - conștiința de noi".
Scopurile formării comunitǎțiii sunt de a face copiii din grup să se cunoască reciproc, să
leagă noi prietenii, să se alăture grupului, să se poate juca împreună și să se ajute reciproc. Prin
intermediul jocurilor comune, copiii ȋși dezvoltă empatia, se cunosc ȋntre ei, exploateazǎ
momentele facilitative și cele distructive din cadrul colaborǎrii, se formeazǎ un nou sistem de
relație socialǎ ȋn grup.
Ce jocuri vor ajuta grupului să devină o comunitate reală și ca copiii sǎ fie membri activi
ai comunității? În general, jocurile în care sunt implicați toți membrii grupului. Cu toate acestea,
la ȋnceput unii copii pot doar să se uite la procesul jocului, să fie mai liniștiți, mai rezervați, dar
mai devreme sau mai târziu se vor deschide chiar și ei, participȃnd cu plǎcere la jocul comun al
grupului. Iatǎ cȃteva idei de joc.

50
1. Jocul tăcerii
Copiii stau în jur pe scǎunele. În mijlocul covorului educatoarea plasează diferite materiale,
obiecte, fructe, etc. Lȃngǎ covor se așeazǎ o pǎturǎ mare. Sarcina jocului: cȃnd se ȋncepe muzica,
copiii trebuie să stea liniștiți, nu e voie sǎ vorbească. Primul copil alege un singur obiect din
mijlocul covorului și ȋl așeazǎ pe pǎturǎ dupǎ preferințǎ. Apoi vine vecinul, care alege de asemenea
un obiect pe care ȋl plaseazǎ în mod arbitrar. Copiii, pe rȃnd, așeazǎ cȃte un obiect. Este important,
ca nimeni sǎ nu atingǎ de obiectele pe care colegii le-au plasat deja pe pǎturǎ. Jocul se continuǎ
pȃnǎ la terminarea obiectelor din mijlocul covorului. Atunci educatoarea oprește muzica și îi
întreabă pe copii: ,,Oare ce ați construit?,, Copiii, ȋn mod voluntar, povestesc despre formele,
creațiile realizate.
Variantǎ: același joc cu diferența, că fiecare copil poate sǎ aleagǎ dupǎ preferințǎ cuburi,
lego-uri, forme geometrice, alte obiectele aflate în mijlocul covorului, dar acum, odată cu
ȋnceperea muzicii, copiii lucrează independent pe o bucatǎ micǎ de textil (de exemplu o batistǎ sau
un șervețel). Dupǎ oprirea muzicii se termină jocul, iar copiii prezintǎ construcțiile realizate.
2. De ce ai ales acest obiect?
Copiii stau în jur pe scǎunele. Educatoarea plasează obiecte diferite ȋn mijlocul covorului,
de exemplu cheie, colier, batistă, creioane, autocolant, geantă, imagine mică, carte, cutie etc. dar
niciuna sǎ nu fie jucǎrie propriu-zisǎ. Copiii aleg unul dintre obiecte și apoi trebuie să spună de ce
au l-au ales, cum și unde s-ar putea utiliza, etc. Pe urmǎ obiectele se pun ȋnapoi, iar copiii pot sǎ
aleagǎ alt obiect.
3. Sǎ facem ordine!
Educatoarea numește patru-cinci lideri de grup, ȋn funcție de mǎrimea grupului, care trag
dintr-un coșuleț foi de hȃrtie cu semnul colegilor. Astfel se formeazǎ la ȋntȃmplare patru-cinci
echipe. Fiecare lider primește cȃte o cutie de culoare diferită. Sarcina este de a aduna cȃt mai
repede cuburile, legou-rile, formele geometrice colorate aruncate pe covor și prin salǎ potrivite
culorii cutiei primite.
4. Povestea grupului
Copiii stau în jur pe scǎunele. Educatoarea începe o poveste: ,,A fost odatǎ, ca niciodatǎ
un ursuleț…,, și apoi rostogolește o minge copilului care trebuie să continue povestea ȋnceputǎ. La
un semn prestabilit (de exemplu un fluierat, clopoțel, bǎtaie din palmǎ, etc.) copilul povestitor
rostogolește mingea la un coleg care continuǎ povestea. Dacă cineva nu poate sau nu vrea să

51
povesteascǎ, atinge umǎrul vecinului, indicând că i-a dat ocazia povestirii. Este important ca copiii
să fie conștientizați ȋncǎ de la ȋnceput de faptul că aceasta va fi o poveste scrisă în comun.
5. Cartea grupului
Copiii desenează individual pe o filǎ A/4 pe subiectul: ,,Ce este bun la grădiniță?,, După
ce au terminat, educatoarea îi întreabǎ pe copii, unul câte unul, ce au desenat și ce cred ei că este
bun la grădiniță? Răspunsul copiiilor este notat pe spatele desenului. La sfȃrșit se capseazǎ foile
ca o carte, iar copiii se așeazǎ pe scǎunele într-un cerc. Cartea circulǎ ȋn jur, din mȃnǎ ȋn mână,
fiecare copil răsfoiește, cautǎ desenul propriu și povestește colegilor, ce crede el că este bun la
grădiniță.
6. Scoală-te, Ionicǎ!
Copiii stau în jur pe scǎunele. Fiecare dintre ei își lasă capul în jos și ȋși ȋnchide ochii, parcǎ
ar dormi. Educatoarea se adresează copiilor unul câte unul cu următorul dialog:
Educatoare: ,,Scoală-te, Ionicǎ!,, (merită sǎ fie spus numele adevǎrat al copilului).
Copil: ,,Cu ce sǎ mǎ scol?,,
Educatoare: ,,Cu o legumă/animal sǎlbatic /pasǎre / animal acvativ / mijloc de transport / etc.!,,
Copil: ,,Varzǎ.,,
Educatoare: ,,Poți să te trezești.,,
Dacă răspunsul nu este corect, educatoarea spune: "Mai odihnește-te un pic" și mai tȃrziu
revine sǎ-l trezeascǎ copilul cu o altă sarcină. Jocul se terminǎ, cȃnd se trezesc cu toții.
7. Roșu-galben-verde
Copiii stau în cerc ȋn picioare. La ȋnceput se stabilește cȃte o mișcare asociată fiecǎrei
culoare. De exemplu: Roșu – formați acoperiș cu cele douǎ palme deasupra capului; Galben –
așezați mȃinile pe șold; Verde – poziția de genuflexiune. Educatoarea spune culorile alternativ, iar
copiii trebuie să-și arate mișcările prestabilite. Oricine face o mișcare greșitǎ, picǎ din joc și se
așeazǎ pe covor. Variantǎ: Se poate juca și cu trei bulinuțe de culoare potrivitǎ, fǎrǎ sǎ mai fi zis
culoarea cu voce tare.
8. Amestecați-vǎ, grupați-vǎ!
Pentru joc este nevoie de un spațiu liber conform mǎrimii grupului. La instrucțiunea
educatoarei: "Amestecați-vǎ!" preșcolarii se plimbǎ liber cȃte unul, apoi în conformitate cu o nouă
instrucțiune ,,Grupați-vǎ cei cu pǎrul blond! / …cei cu pantaloni albaștri! / cei care au pe ei
culoarea roșie! / etc.,, copiii se grupeazǎ ȋntre ei.

52
9. Ascultǎ-mǎ bine!
Copiii stau în jur pe scǎunele. Educatoarea vorbește în diferite stiluri și volum. De exemplu,
pune o întrebare într-o voce moale, liniștitǎ, strigȃnd, cu voce înaltǎ sau joasă, repetȃnd fiecare
cuvȃnt de cȃte două ori, etc. Copiii trebuie să răspundă în același mod la vocea și tonul observat.
10. Marea călătorie
Copiii stau în jur pe scǎunele. La începutul jocului educatoarea spune: "M-am hotǎrȃt să
plec ȋn cǎlǎtorie, așa că mi-am luat valiza și mi-am ȋmpachetat o bluzǎ, pantaloni. Ce sǎ mai iau
cu mine?" Apoi toată lumea pune ceva în valiză, descoperind regula. Dacă este potrivit,
educatoarea răspunde că "Da, o voi lua cu mine", dacă copilul greșește, educatoarea zice: "Nu o
voi lua acum sau nu am nevoie de el acum". Jocul se continuă până când toată lumea pune ceva în
valiză. Variații: poate fi ambalat astfel haine, animale domestice, animale sălbatice, vehicule,
fructe, legume, jucǎrii, haine, etc.

Bibliografie:
1. Körmöci, Katalin,2015 Óvodapedagógiai kislexikon, Editura Flaccus Debrecen;
2. Kőrösi, Adrienn, 2013, Játékgyűjtemény bölcsődei korosztállyal foglalkozó pedagógusoknak,
szülőknek, Editura Neteducatio Kft. Budapest;
3. Nótinné Csikós, Marianna, 2017, Közösségépítő játékok az óvodában, Editura Neteducatio
Kft. Budapest;
4. Siket, Judit, 2011, Ötlettár 6-10 évesek részére, Editura Neteducatio Kft. Budapest.

53
 VALENŢELE INSTRUCTIV – EDUCATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC

Prof. Nicolae Alexandra Mihaela

Școala Gimnazială I.C. Lăzărescu, Țițești, Jud. Argeș

Metoda didacticǎ reprezintǎ o cale de acţiune comunǎ ȋntre profesor și elevi, care conduce
la realizarea obiectivelor didactice urmǎrite, un instrument cu ajutorul cǎruia elevii, sub
ȋndrumarea profesorului, ȋși ȋnsușesc/aprofundeazǎ cunoștinţele, ȋși formeazǎ și dezvoltǎ
deprinderi, capacitǎţi, comportamente, atitudini, competenţe.
Metodele didactice au urmǎtoarele funcţii:
Funcţia cognitivǎ – metodele didactice organizeazǎ, dirijeazǎ cunoașterea de cǎtre elevi,
permit elaborarea de noi cunoștinţe;
Funcţia operaţionalǎ – metodele reprezintǎ instrumentul care asigurǎ relaţia elevului cu
conţinutul asimilat; la nivelul procesului didactic intermediazǎ relația dintre obiectivele didactice
și rezultatele vizate;
Funcţia normativă – metoda didacticǎ ȋi arată elevului cum să învețe ,iar profesorului cum
sǎ predea pentru a atinge obiectivele;
Funcţia motivaţionalǎ - metoda de ȋnvǎţǎmânt stimulează curiozitatea, interesul, dorinţa
elevului de a cunoaște.
Integrarea jocului didactic în activitatea de învăţare a şcolarului mic este de natură să
contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalităţii copilului. Acesta
trebuie să desfăşoare o activitate care să-i solicite efortul în cooperarea cu ceilalţi copii, cu
învăţătorul şi nu doar reproducerea mecanică a ceea ce a învăţat.
Învăţarea prin efort personal şi în grup, prin manifestarea independenţei în acţiune, gândire
şi exprimare, însoţită de satisfacţie, va fi temeinică şi va genera noi interese de cunoaştere. În joc
putem sugera copiilor să încerce să exploateze mai multe alternative, să selecteze cele mai
favorabile soluţii. Învăţătorul trebuie să realizeze echilibru între preocupările pentru formarea
gândirii logice, raţionale şi flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea eronată potrivit căreia
libertatea de manifestare şi creaţie a copilului se dezvoltă spontan.
Teoria şi metodica jocului au un ecou în organizarea asistenţei sociale a copiilor, dar şi în
îmbunătăţirea integrării elevilor în regimul şcolar, făcând-o mai lesnicioasă şi mai eficientă.

54
 De altfel, practica de zi cu zi demonstrează formatorilor că simpla alternare a activităţilor,
deşi e necesară, nu e suficientă pentru a înviora şi stimula activitatea de învăţare, mai ales la vârsta
claselor primare. Jocul îndeplineşte spectaculos această preocupare pedagogică. E o mare artă şi,
în acelaşi timp, multă ştiinţă în a construi strategii de învăţare la diferite categorii de copii pe
sistemul jocului. Numai cei care se familiarizează cu psihologia jocului şi cu metodologia lui în
procesul instruirii pot obţine performanţe.
Cu alte cuvinte, metodica jocului ne ajută să elaborăm anumite procedee de învăţare bazate
pe joc, în care acesta nu se confundă în nici un caz cu joaca. Înţelegem, cu ajutorul metodicii
jocului, că aceasta e integrată organic în viaţa şi activitatea omului, iar joaca nu este altceva decât
un simplu divertisment al comportamentului uman.

JOCURI DIDACTICE PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI COMUNICĂRII

Grupa mică
1. Cocoşul și Gâsca
Sarcina didactică: recunoaşterea păsării, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise,
construirea unei propoziţii simple care să se refere la acţiunea percepută.
Regulile jocului: copiii imită sunetele emise de păsările care apar pe rând la teatrul de păpuşi.
Copilul numit enunţă acţiunea şi o execută împreună cu întreaga grupă.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Aşezarea copiilor se poate face în
semicerc sau ca la vizionările de spectacole pe 4-5 rânduri a câte 4-5 scaune, astfel încât toţi să
aibă scena în faţa ochilor.
Jocul se desfăşoară prin prezentarea, pe rând, a celor două păsări în cadrul teatrului de păpuşi.
Educatoarea poate motiva sosirea lor. Cu această ocazie se precizează şi denumirea lor, mai ales
pentru gâscă, pasăre mai puţin cunoscută de către copiii de 3-4 ani. După denumirea celor două
păsări se pot face câteva exerciţii de pronunţare corectă a sunetelor prevăzute c şi g. Educatoarea
prezintă modul de articulare: se va urmări ca limba să fie retrasă spre fundul cavităţii bucale. În
cursul jocului vor fi executate, cu cele două păsări, diferite acţiuni menţionate mai sus. Copilul
solicitat va răspunde indicând ce face pasărea, după care grupa va imita mişcarea şi va pronunţa
onomatopeea corespunzătoare.

55
 NOTĂ: Copiii care au dificultăţi în pronunţarea consoanelor c-g, vor fi solicitaţi să încerce
articularea, prin poziţia gurii larg deschise, limba ghemuită în fundul cavităţii bucale, în timp ce,
cu degetul mare şi cel arătător îşi palpează, apăsând uşor regiunea superioară a gâtului.
2. Focul și Vântul
Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete isolate şi a sunetelor din componenţa unor
cuvinte.
Regulile jocului: copiii reproduc, prin mişcări şi onomatopee, fenomenele despre care se relatează
în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului: Copiii vor sta, fie pe scăunele, fie pe covor
în semicerc. În introducerea activităţii se vor reactualiza reprezentările despre foc şi vânt, cerându-
se copiilor să reproducă onomatopeele fâşş-fâşş, vâjj-vâjj. În acest scop se vor prezenta, pe rând,
cele două ilustraţii şi se vor denumi fenomenele: foc şi vânt. În continuare, educatoarea introduce
exerciţiile de pronunţare în contextual unei poveşti simple.
Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reproducă sunetele
corespunzătoare fenomenului enunţat în contextul poveştii. De exemplu: „În casă s-a făcut frig.
Mama a pus lemne în sobă şi a aprins focul. Focul făcea….....”. Copiii vor imita zgomotul focului.
„S-au ars lemnele şi focul s-a stins, apoi tata, a ieşit în curte să aducă altele. Afară era frig şi bătea
vântul...........”. Copiii vor reproduce mişcarea vântului, zgomotul produs de acesta (vâj-vâj).
Povestea poate continua sau poate fi reluată într-o altă formă asigurându-se repetarea pronunţării
de către copii a sunetelor corespunzătoare.
În partea a doua a jocului educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus, iar
copiii formulează propoziţii simple în legătură cu acţiunea percepută: „focul arde” sau „focul face
fâşş-fâşş” (educatoarea şi copiii mimează acţiunea de aprindere a focului) sau „vântul bate”
(educatoarea şi copiii leagănă puternic braţele deasupra capului). În pronunţarea onomatopeelor
care încep cu consoanele f-v, se recomandă articularea exgerat conturată prin aducerea buzei
inferioare sub incisivii superiori.
Bibliografie:
1. Cerghit, I., 2006, Metode de învățământ, Iași, Editura Polirom;
2. Păiși L., Ezechil, L., 2014, Laborator preșcolar, București, Ed. V∫
3. Tudor, S.L., 2011, Selecția, structurarea și combinarea eficientă a strategiilor didactice.
Modele teoretice și practice, Pitești, Editura Universității Pitești.

56
 DEZVOLTAREA EMOŢIONALĂ LA PREŞCOLARI PRIN JOC

Prof. Nadiu Monica

Grădiniţa P.P.1 Sântana – structura a Lic. Teh.,,Ştefan Hell’’Sântana, jud. Arad

Dezvoltarea emoţională are un rol esențial în menținerea stării de sănătate mentală. Ea

influențează dezvoltarea și menținerea relațiilor sociale. Competenţa emoţională se referă la
capacitatea de a recunoaște și interpreta emoțiile proprii și ale celorlalți, precum și la gestionarea
corectă a situațiilor cu conținut emoțional.
Competenţele emoţionale sunt împărţite în trei categorii:
✓ Trăirea şi exprimarea emoţiilor;
- conștientizează trăirile emoționale proprii;
- transmite adecvat mesaje cu încărcătură emoțională; manifestă empatie.
✓ Întelegerea şi recunoaşterea emoţiilor;
- identifică emoțiile pe baza indicilor non-verbali; denumește emoțiile;
- înțelege cauzele și consecințele emoțiilor.
✓ Reglarea emoţiilor.
- utilizează strategii de reglare emoțională adecvate vârstei.
Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învăţare pentru copii şi principala lor
preocupare la vârsta preşcolară. Prin joc copiii învaţă nu numai despre regulile sociale şi modul de
interacţiune cu ceilalţi, dar şi despre manifestarea adecvată a emoţiilor.
Între 2 şi 4 ani, copiii încep să vorbească despre propriile emoţii. La această vârstă
identifică şi diferenţiază expresiile faciale ale emoţiilor de bază (furie, tristeţe, frică şi bucurie).
Copiii la această vârstă manifestă accese violente de furie şi teamă de separare.
De la 4 la 5 ani, identifică şi diferenţiază expresiile faciale ale mai multor emoţii, precum
furia, tristeţea, frica, ruşinea, mândria, vina şi chiar după tonul vocii.
De la 4 la 6 ani, preşcolarii pot lua în calcul şi factorii situaţionali, nu doar expresiile
faciale. Datorită dezvoltării intense a limbajului, copiii pot identifica şi denumi majoritatea
emoţiilor, se dezvoltă empatia, adică abilitatea de a fi interesaţi şi de a înţelege emoţiile celorlalţi.

57
 Pe măsură ce copiii cresc, discuțiile despre emoții sunt integrate în conversațiile zilnice,
în citirea poveștilor, în discuții despre evenimente ce urmează să se întâmple, în istorii personale
etc. Rolul acestor conversații pentru înțelegerea emoțiilor derivă din:
a) creșterea competențelor lingvistice, care oferă un fundament lexical pentru împărtășirea
experiențelor psihologice care sunt, de altfel, foarte dificil de definit, înțeles și comunicat celorlalți.
b) faptul că adulții vorbesc cu copiii despre oameni.
Odată ce copilul învaţă să numească emoţiile, să vorbească despre emoţii şi să folosească
limbajul emoţional, el trebuie să înveţe să îşi regleze atât emoţiile, cât şi comportamentul.
În continuare prezint un joc didactic pe care l-am desfăşurat la grupa mare, de recunoaştere
a emoţiilor de bază de către preşcolari.

Titlul jocului: ,,Cutia cu sentimente’’

Grupa: Mare
Scop: Consolidarea cunoştinţelor copiilor referitoare la emoţii şi sentimente; Diferenţierea stării
emoţionale şi exprimarea ei de către preşcolari.
Sarcina didactică:
✓ Recunoaşterea unor emoţii de bază de către preşcolari.
Regulile jocului:
✓ Copiii vor alege pe rând câte un jeton din ,,Cutia cu sentimente’’;
✓ Copiii vor împărtăşi emoţiile cu ceilalţi preşcolari povestind o întâmplare referitoare la
imaginea de pe jeton;
✓ Copiii vor identifica emoţiile personajelor din poveştile cunoscute şi vor asocia jetonul
corespunzător.
Obiective operaționale:
✓ Să recunoască şi să descrie verbal imaginea emoţiei de pe jeton;
✓ Să – şi împărtăşească emoţiile cu ceilalţi preşcolari;
✓ Să manifeste receptivitate la emoţiile celorlalţi.
✓ Să identifice emoţiile personajelor din poveştile cunoscute şi să ascocieze jetonul
corespunzător emoţiei.
Elemente de joc: cutie, jetoane emoţii, planşe scene din poveşti, mânuirea materialelor, aplauze.
Resurse materiale:

58
✓ Cutie
✓ Jetoane emoţii
✓ Planşe scene din poveşti
Desfășurare:
Educatoarea pune la dispoziţia copiilor o cutie în care se găsesc mai multe jetoane pe care sunt
reprezentate diferite stări emoţionale. Copiii pe rând vor alege un jeton şi îşi vor împărtăşi emoţiile
cu ceilalţi copiii, vor povesti o întâmplare referitoare la imaginea de pe jeton. În complicarea
jocului se vor folosi planşe cu scene din diferite poveşti cunoscute de ei, iar pe baza întrebărilor
copiii vor identifica trăirea personajelor în scena ilustrată.

Bibliografie:
1. Ştefan A. Catrinel & Kallay Eva ( 2007) - ,,Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale
la preşcolari,,, Editura ASCR, Cluj Napoca.

59
 DE LA JOC LA ÎNVĂŢARE ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE

Ed. Muraraşu Maria & Ed. Cuciureanu Lăcrămioara

Grădiniţa cu p.p. nr.8 /Şcoala Gimnazială nr.1 Dorohoi jud. Botoşani

Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a lungul
întregii vieţi. Este necesară dezvoltarea laturii ludice a personalităţii pentru a putea privi soluţiile
cu fantezie şi inventivitate. Jocul este prezent în mediul instituţional al grădiniţei, dar continuă în
toate mediile sociale în care se formează şi alături alături de învăţare, muncă şi creaţie este una
dintre activităţile umane fundamentale. Deoarece grădiniţa este instituţia specializată în formarea
fizică şi intelectuală a copiilor trebuie să cultive jocul şi învăţarea ca forme dominante de
organizare a activităţii, prin care se lărgeşte orizontul vieţii copilului şi nu ca simple momente
recreative.
Copiii trebuie să înveţe jucându-se deoarece jocul este activitatea prin care copilul
cucereşte încredere în forţele sale, îi stimulează interesul şi curiozitatea favorizând acumularea
unei mari cantităţi de cunoştinţe într-un timp redus. Prin joc copilul învaţă cu plăcere, îşi dezvoltă
şi modelează procesele afectiv-emoţionale, se dezvoltă atât fizic cât şi moral, îşi formează
personalitatea. Dacă copiilor nu li se acordă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii, învăţarea
nu are loc. Relaţia între învăţarea sistematică şi joc constituie suportul de bază a activităţii
instructiv-educative din grădiniţă.
Funcţiile jocului:
1. Funcţia de adaptare - se manifestă prin asimilarea realităţii fizice şi sociale şi prin acomodarea
eu-lui la realitate. În joc copilul preşcolar transpune impresii dobândite în mediul extern, fizic şi
social, reuşind astfel să interiorizeze realitatea şi să se adapteze la nivelul cerinţelor acesteia. Pe
parcursul creşterii vârstei se observă o creştere a capacităţii copilului de a transpune rapid şi
concret în joc elemente ale realităţii: roluri, conduite, acţiuni. De exemplu în jocul de rol ,,De-a
constructorii,, li se cere copiilor să construiască din cuburi un magazin, un aeroport, o sosea. Acest
joc influenţează conduita copiilor deoarece ei îşi atribuie roluri de: director, sef de şantier,
constructori şi ţin sub observaţie construcţiile. Construiesc obiectele în mai multe variante, le
analizează, le dă un calificativ, fiecare respectându-şi rolul. La începutul vârstei preşcolare, trăirile

60
realităţii prin joc sunt totale, adică copilul nu distinge între situaţia reală şi cea imaginară dar pe
măsură ce copilul devine conştient de propria lui persoană şi de modelul pe care îl imită, cele două
planuri ale realităţii şi ficţiunii se delimitează.
2. Funcţia formativă - cunoaşterea prin experienţa directă, oferită prin joc, presupune implicarea
capacităţilor perceptive, a abilităţilor de reacţie, a capacităţilor de raţionare, şi a posibilităţilor de
comunicare, ce sunt exersate şi îmbogăţite în plan cantitativ şi calitativ. În faţa problemelor adesea
reale pe care le impune jocul, copiii îşi exersează capacitatea de analiză a posibilităţilor de
rezolvare şi de punere în practică a unor soluţii optime fără de care jocurile n-ar putea continua.
3. Funcţia informativă - prin joc copilul dobândeşte informaţii, noţiuni, concepte, necesare pentru
a înţelege şi integra în lumea reală. Investigând realităţi diverse, copilul manipulează, alege,
ordoneză, clasifică, măsoară, se familiarizează cu proprietăţile diverselor lucruri şi capătă
cunoştinţe. 4.
Funcţia de socializare - prin joc copilul îşi adaptează acţiunile proprii la acelea ale unui partener
de joc, grupul de copii, îşi asumă responsabilităţile propriului comportament şi respectarea
convenţiilor comportamentale impuse de situaţii.
5. Funcţia de relaxare a psihicului - copilul transpune în joc trăiri, sentimente, impresii, temeri,
gânduri, atitudini, conflicte intrapsihice sau interrelaţionale.
În continuare voi prezenta câteva exemple de jocuri desfăşurate de mine în activitatea
didactică după o clasificare a jocurilor:
1. Jocurile de creaţie: sunt activităţi prin care copiii prelucrează şi transpun în plan
imaginar impresiile pe care le au despre lumea înconjurătoare, având libertatea de a-şi alege tema,
subiectul şi regulile jocului. Jocurile de creaţie pot fi exprimate atât printr-o creaţie cu obiecte şi
materiale, categorie ce integrează jocurile de construcţie cât şi ca o creaţie prin rol.
În categoria jocurilor de creaţie prin rol se identifică două variante de joc: jocuri cu subiecte
alese din viaţa cotidiană: ,,De-a mama,, ,,De-a doctorul,, ,,De-a gospodinele,,. La jocul ,,De-a
şoferii,, copiii au construit singuri garajul, parcarea, şi-au ales maşinuţile pe care să le conducă
respectând anumite reguli de circulaţie. Jocul ,,De-a cofetarii,, (pentru pregătirea unei salate de
fructe) se organizează înaintea activităţii de observare a fructelor de toamnă şi oferă copiilor
posibilitatea de a observa însuşirile caracteristice ale fructelor (formă, mărime, culoare, gustul).
Prin joc copiii respectă regulile de igienă, folosesc un limbaj specific prin asumarea rolurilor de
cofetar, consumator. Jocul ,,De-a magazinul de jucării,, copilul care interpretează rolul de vânzător

61
trebuie să aranjeze marfa pe rafturi, să afişeze preţurile, să vorbească frumos cu clienţii, astfel îşi
educă voinţa, îşi dezvoltă simţul de ordine, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele, utilizează corect formulele
de adresare, îşi îmbogăţeşte vocabularul.
Jocurile cu subiecte din viaţa cotidiană reflectă prin conţinut experienţele directe trăite de
copil şi le dezvoltă imaginaţia. Un rol important în desfăşurarea acestor jocuri îl are materialul
folosit care trebuie să fie bogat şi variat(costumaţii, diferite truse, material din natură). A doua
variantă din cadrul jocurilor de creaţie prin rol o reprezintă jocurile cu subiecte din poveşti şi
basme: ,,De-a Scufiţa Roşie,, ,, De-a capra cu trei iezi,, ,,De-a turtiţa,, Prin aceste jocuri copiii
asimilează caracteristicile unor obiecte, situaţii, roluri sociale, încorporare a evenimentelor trecute
şi de completare a realităţii.
Dramatizarea se desfăşoară după ce copiii ştiu bine textul însuşit anterior prin povestiri,
repovestiri, lecturi după imagini, vizionarea diafilmului. Prin dramatizări se fixează cunoştinţele
copiilor despre poveştile cunoscute, despre personajele din poveşti, le dezvoltă şi îmbogăţeşte
vocabularul, le dezvoltă trăsături de voinţă şi caracter, spiritul de echipă, îi învaţă să se exprime în
propoziţii corecte din punct de vedere gramatical, folosind unele replici ale personajelor.
2. Jocurile de construcţie îi oferă copilului satisfacţia îndeplinirii unei sarcini şi a
aprecierii produsului obţinut, produs ce poate deveni un stimul pentru continuarea activităţii de
joc. Exemple: ,,Maşina pompierilor”, ”Casa bunicii”, ”Vaporul”, ”Parcul de joacă”, ”Sania lui Moş
Crăciun”.
Jocurile de construcţie implică acţiunea de construire, deci prezintă elemente de construcţie
asemănătoare muncii din viaţa omului şi au o tematică progresivă odată cu înaintarea copiilor în
vârstă iar imaginaţia lor creatoare este în plină ascensiune.
Preşcolarii îşi pot construi singuri jucăriile pentru alte jocuri cum ar fi: Copiii vor construi
un vapor şi vor desfăşura jocul ,,De-a marinarii,, sau construiesc bănci pentru a amenaja un parc.
Cele mai folosite materiale de construcţie folosite în grădiniţă sunt cuburile prin care copiii învaţă
forma, mărimea, culoarea, grosimea, lungimea şi dă posibilitate copilului să facă clasificări după
anumite criterii. Copiii trebuie încurajaţi să vorbească dspre construcţiile lor pentru a-şi dezvolta
şi îmbogăţi vocabularul, pentru a se exprima în propoziţii corect formulate. În toate jocurile de
construcţie iniţiativa şi fantezia creatoare a fiecărui copil sunt indispensabile în atingerea
scopurilor propuse.

62
 3. Jocurile de mişcare: La vârsta preşcolară, interesul copiilor pentru mişcare este foarte
mare având la bază dorinţe de ordin fiziologic. Ele au ca scop călirea organismului, întărirea
sănătăţii, dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor de muşchi, creşterea capacităţilor intelectuale
şi crearea bunei dispoziţii. Jocurile de mişcare mobilizează întreaga grupă de copii, educă atitudini,
comportamente, dezvoltă stări emoţionale, sentimentul de apartenenţă la grup, spirit de cooperare,
sentimentul de altruism, prietenie şi ocupă o poziţie intermediară între cele de creaţie şi cele
sportive.
După conţinutul lor sunt extrem de variate: jocuri de mişcare cu subiecte în care mişcările
şi regulile se îmbină cu un conţinut imaginativ - ,,Gâştele şi vulpea,, ,,Rândunică mută-ţi cuibul,,
,,Lupul şi vânătorul,, - jocuri cu text şi cânt în care mişcările sunt însoţite de texte sau melodii.
Acestea se desfăşoară în cerc, în horă - ,,Cipercuţa,, ,,Bat din palme,, ,,Fluierul,, ,,Bate vântul
frunzele,, - jocuri hazlii care îi atrag pe copii prin umorul şi simplitatea acţiunii - ,,Cine l-a strigat
pe Ursulică?,, Jocurile sportive au dinainte stabilite regulile şi momentele competitive iar regulile
precizează mişcările şi acţiunile necesare în joc. Exemple:,,Mingea jucăuşă”, ,,Caută steguleţul”,
,,Cursa broscuţelor”, ,,Iepuraşii la morcovi”, ,,Trecem puntea”.
4. Jocurile didactice: Jocul didactic este conceput ca un mijloc de instruire şi educare, ca
procedeu metodic de realizare a sarcinilor didactice şi ca formă de cunoaştere şi dezvoltare a
capacităţilor psihofizice îmbinând armonios atât sarcini specifice jocului cât şi sarcini şi funcţii
specifice învăţării.
Obiectiele urmărite prin jocul didactic sunt: dezvoltarea gândirii, dezvoltarea operaţiilor
intelectuale analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea, generalizarea, consolidarea cunoştinţelor
despre lumea înconjurătoare, exersarea şi activizarea vocabularului, exersarea memoriei şi atenţiei
voluntare, exersarea imaginaţiei creatoare, educarea spiritului de observaţie. Jocul didactic are o
serie de caracteristici prin care se deosebeşte de celelalte forme de organizare ale activităţilor
didactice: conţinut, sarcină didactică, regulile şi elementele de joc, acţiunea de joc, materialul
didactic. Scopul jocului didactic reprezintă o finalitate educativă raportată la obiective. Sarcina
didactică este o problemă de gândire, o problemă pe care copiii trebuie să o rezolve şi trebuie să
fie accesibilă vârstei.
Conţinutul jocului reprezintă ansamblul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi pe care le
achiziţionează sau şi le consolidează copiii. Elementul de joc reprezintă mijlocul de realizare a
sarcinii didactice iar regulile jocului sunt prestabilite şi obligatorii şi le arată copiilor cum să se

63
joace, cum să rezolve sarcina dată. Acţiunea de joc este componenta prin care se realizează sarcina
de joc. Materialul didactic trebuie să fie adecvat conţinutului jocului şi vârstei copiilor. După
conţinutul lor jocurile didactice pot fi: - pentru cunoaşterea mediului înconjurător, - pentru
educarea şi dezvoltarea limbajului, - pentru dezvoltarea cunoştinţelor matematice.
Exemple: ,,Cine-i şi unde trăieşte?,, are ca scop recunoaşterea animalelor şi păsărilor şi
asocierea cu mediul lor de viaţă, dezvoltarea operaţiilor gândirii. Sarcina didactică a jocului este
gruparea animalelor după modul lor de viaţă iar ca material didactic am folosit jetoane cu păsări şi
animale şi planşe cu diferite medii de viaţă. Copiii primesc jetoane cu animale şi păsări, grupa este
împărţită în două subgrupe care vor avea o denumire ,,floricele,, şi ,,fluturaşi,,. Eu prezentam la
panou o planşă cu un mediu de viaţă iar copiii care aveau jetoane cu animale marine veneau şi le
aşezau la panou iar pentru fiecare răspuns corect primeau o bulină. Câştigătoare era ecchipa cu
mai multe buline. Pentru complicarea jocului copiii alegeau câte un jeton, denumeau imaginea şi
spuneau ce ştiau despre acel animal iar ceilalţi copii imitau animalul respectiv, săreau, ciripeau,
mormăiau. Jocul ,,Anotimpurile,, - consolidarea cunoştinţelor despre anotimpuri şi caracteristicile
lor, familiarizarea cu ordinea cronologică a acestora, copiii vor fi împărţiţi în patru grupe şi vor
primi jetoane cu imagini din cele patru anotimpuri. Voi spune câte o propoziţie despre fiecare
anotimp iar copiii care au jetoane cu imagini despre acel anotimp se vor aşeza într- un loc stabilit
având simbolul anotimpului - ,,Ghioceii au înflorit,, ,,Frunzele s-au îngălbenit,, ,,Zăpada este albă
şi pufoasă,, ,,În vacanţă plecăm la mare,,. După ce s-au separat pe anotimpuri, copiii din fiecare
echipă vor forma propoziţii despre acel anotimp şi pentru fiecare propoziţie corectă vor primi o
bulină câştigând echipa cu mai multe buline. Copiii de la grupa câştigătoare se vor aşeza în rând
şi vor întreba ,,Cine urmează după noi?,, Anotimpul următor se va aşeza la rând şi aşa toate
anotimpurile. Se va cânta şi dansa o horă. ,,Jocul ,,Ce ştii despre mine?,, - formarea de propoziţii
prin descrierea anumitor imagini. Jocul ,,Cum face?,, - pronunţia corectă a sunetelor şi
onomatopeelor. Jocul silabelor ajută copiii să despartă mai uşor cuvintele în silabe.Jocul ,,Cuvântul
interzis,, ajută la activizarea vocabularului, am adresat copiilor întrebări la care ei au răspuns
ocolind un cuvânt- cuvântul interzis ,,primăvara,, şi am întrebat ,,Când se topeşte zăpada?,, iar
copiii au răspuns ,, Când înfloresc ghioceii,,. Jocul didactic ,,Găseşte locul potrivit,, are ca scop
formarea deprinderilor de a efectua operaţii cu mulţimi iar sarcina didactică este formarea de
mulţimi de obiecte după formă, mărime şi culoare. Jocul ,,Numără şi potriveşte,, ajută la
recunoaşterea cifrelor, raportarea numărului la cantitate şi locul numerelor în şirul numeric. În

64
procesele de interacţiune din cadrul jocului au loc procese de învăţare, importante pentru
dezvoltarea socială, cognitivă şi psihomotorie.
Nivelul jocului exprimă nivelul dezvoltării psihice a copilului, dar jocul este şi un
stimulator principal al dezvoltării psihice, confirmând şi prin aceasta locul lui fundamental în viaţa
preşcolarului.

Bibliografie:
1. Barbu H. Popescu E. 1993, ,,Activităţi de joc recreativ şi recreativ-distractiv,,, E.D.P. Bucureşti;
2. Chateau J. 1970, ,,Copilul şi jocul,, E.D.P. Bucureşti;
3. Cosmovici, Andrei şi Luminiţa Iacob, Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;
4. Bacus Anne, ,,Jocuri pentru copii de la o zi la şase ani,, Ed.Teora

IMPORTANȚA JOCULUI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Miron Nela, Grădinița ,,Licurici,, Botoșani/Școala Gimnazială ,,Sf.Maria,, Botoșani

Prof. Miron Ioan, Școala Profesională Specială ,,Sf.Stelian,, Botoșani

„Pentru copil aproape orice activitate este joc. Jocul este munca, este binele,
este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa
psihologică poate să respire în consecinţă poate să acţioneze.”
(E. Claparede)

În viaţa copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează

între ficţiunea pură şi realitatea muncii (M. Debesse, 1967) şi ne ajută să cunoaştem mai bine
înclinaţiile copilului, fiind cel mai bun turn de observaţie de unde putem avea o vedere
de ansamblu asupra dezvoltării copilului. Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate
aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral.
Jocul este o experienţă naturală, universală; o formă de activitate individuală sau de grup,
un mod de explorare a mediului înconjurător, o modalitate de dezvoltare a competențelor sociale,

65
a inteligenței, a limbajului,a creativităţii; o cale de transmitere şi păstrare a culturii autentice, de
cunoaştere şi intercunoaştere, Jocul oferă oportunităţi pentru copiii cu nevoi speciale, favorizează
incluziunea socială. Jocul este considerat o strategie optimă pentru promovarea îngrijirii timpurii
şi a dezvoltării. Eficientizarea calităţii educaţiei copiilor de vîrstă timpurie poate fi realizată prin
joc, deoarece în cadrul jocului copilul cunoaşte mai uşor lucrurile şi utilitatea obiectelor din jur şi
învaţă unele comportamente sociale (de exemplu: el repară ca tata şi face curaţenie şi îngrijeşte
casa ca mama).
Unealta de munca a jocului este jucaria. De aceea într-o sală de grupă, trebuie să ne
asigurăm că jucăriile se află la îndemîna copiilor, că sunt adecvate vîrstei şi nivelului lor de
dezvoltare. Specialiştii din domeniul psiho-pedagogiei preşcolare afirmă că:
* în cadrul jocului copilul capătă informaţii despre lumea în care trăieşte, ia contact cu
oamenii şi cu obiectele din mediul înconjurător şi învaţă să se orienteze în timp şi spaţiu. Putem
argumenta că jocul este”munca copilului”;
* jocul reprezintă o activitate care formează, modelează inteligenţa şi în acelaşi timp
permite să se constate caracteristicile ei;
* prin activitatea de joc copiilor li se dezvoltă variate acţiuni mintale care influenţează
dezvoltarea proceselor psihice;
* în joc se face trecerea în etape, de la acţiunile practice, materiale spre cele mintale (în
planul reprezentărilor).
Adulţii care doresc să dea copiilor o educaţie timpurie de calitate e necesar să reţină că:
* copilul începe cunoaşterea cu mîinile, se joacă cu obiectele observînd diferenţele dintre
obiecte (mărime, grosime, formă, culoare), implicînsu-se astfel în procese de clasificare,
generalizare, de formare a noţiunilor şi de rezolvare de probleme;
* pentru reuşita procesului educaţional trebuie stiut că copilul de vîrstă timpurie exploreaza
totul, se mişcă repede şi constant, începe să-şi stăpînească sentimentele şi corpul şi învaţă să fie
independent. De asemenea, este capabil să se îmbrace şi să mănînce singur. Aceasta este vîrsta la
care lui îi place sa simuleze, să se prefacă, etc. El vrea să înveţe să se joace cu cei de vîrsta lui, dar
are nevoie de mult sprijin din partea adultului în aceste activităţi. Copiii între 2 şi 5 ani au o
intelegere limitată a noţiunii de timp, deaceea activităţile de grup trebuie să fie de scurtă durată.
Astfel, o activitate nu poate dura mai mult de 10-15 minute. Şi numai în cazul, în care copiii sunt
absorbiţi de ceea ce fac şi îşi doresc să continue, activitatea lor poate fi prelungită.

66
 Pentru buna reuşită a educaţiei în vîrsta timpurie trebuie să ţinem cont de următoarele:
* fiecare copil este o entitate unică, avînd propriile sale origini, propria sa istorie dinainte de
a se naşte, propria sa personalitate irepetabilă;
* fiecare copil se dezvoltă într-un ritm propriu şi nu trebuie modelat dupa o formă
preconcepută, ci trebuie sustinut să-şi manifeste personalitatea originală;
* adulţii trebuie să urmărească ca personalitatea copilului să se realizeze total;
* copilul are nevoie de adulţi care să-l ghideze cu dragoste şi răbdare, fără a-l supune unor
constrîngeri.
Ansamblul de argumente în favoarea aplicării în educaţia timpurie a unor acţiuni gîndite şi a
activităţilor de joc constituie:
1. un cadru eficient de manifestare a copilului, acesta exteriorizîndu-şi şi consolidându-şi
cunoştinţele, capacităţile, satisfăcîndu-şi dorinţele şi interesele;
2. un important instrument de dezvoltare a capacităţilor psihice şi fizice la vîrsta timpurie şi
preşcolară;
3. o activitate ce-i oferă copilului posibilitatea de a învăţa viaţa, de a apropia realitatea de sine;
4. o modalitate prin care copilul îşi formează capacitatea de observare, îşi amplifică percepţia,
memoria, gîndirea, imaginaţia, limbajul şi creativitatea;
5. un instrument reglator, deoarece, conformîndu-se regulilor de joc, copiii se dezvoltă şi în plan
volitiv (îşi formează consolidează răbdarea, curajul, perseverenţa, stăpînirea de sine etc.).
Jocul reprezintă principalul mijloc de dezvoltare în urmatoarele domenii: fizic, cognitiv,
social, emoţional şi lingvistic. Jucându-se, preşcolarii îşi dezvoltă creativitatea şi imaginaţia,
învatăsă gândeascăşi să se descurce în situaţii problematice, achiziţionează noi aptitudini, îşi
dezvoltă personalitatea şi stabilesc o baza importantăpentru învaţare.
În primul rând, jocul este un mijloc de dezvoltare fizică şi refulare a energiei pentru
preşcolar - în timpul pauzei, curtea grădiniţelor şi a şcolilor iese în evidenţăprin gălăgia
extraordinară; copilul îşi fortifică muşchii şi în acelaşi timp îşi descoperă gustul pentru
performanţă. La aceastăvârstă este obligatoriu atunci când condiţiile climaterice permit, ca cea mai
mare parte din timpul acordat jocului săfie petrecută afară, în aer liber. Prin jocuri manipulative:
mozaic, înşiratul margelelor pe aţă, puzze-ul, lego, jocuri cu alte materiale mărunte, preşcolarul îşi
poate dezvolta aptitudinile motorii care îl vor ajuta să scrie mai târziu. Specialiştii susţin căla vârsta
preşcolară este esenţial să promovezi jocul în aer liber şi jocurile de mişcare la copii. Acestea le

67
permit libertate de mişcare şi ajutăla fortifierea musculaturii, la călirea organismului, la întărirea
oaselor şi la consumarea energiei înplus. Dezvoltarea abilităţilor motorii fine se face cu ajutorul
jocurilor de îndemanare, a jocurilor de construcţie cu material mărunt şi a celor care necesită
controlul mâinilor. Acestea au rolul de a-l ajuta pe copil săscrie mai uşor atunci când va învaţa
acest lucru.
Prin joc dezvoltarea intelectuală este puternic influenţată în sensul dobândirii de noi
cunoştinţe, pe de o parte şi a diversificării acţiunilor mintale, pe de altă parte. Jocul ajută la
dezvoltarea atitudinilor imaginative, a capacităţilor de creare a unor sisteme de imagini
generalizate despre obiecte şi fenomene, posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după
modelul acţiunilor concrete cu obiectele. Realitatea înconjurătoare este foarte complexăşi copilul
o descoperă prin intermediul jocului. De aceea unii psihologi consider jocul ca o activitate de pre-
învăţare. Esenţa jocului constă în reflectarea şi transformarea pe plan imaginar a realităţii
înconjurătoare cu care copilul vine în contact încă de mic. Jocul nu constituie pentru copil o simplă
distracție deoarece jucându-se, el cunoaşte şi descoperăşi lumea şi viaţa într-o formă accesibilă şi
atractivă.
Jocul este un vehicul al stimulării cognitive. Prin intermediul activităţii ludice, copiii fac
descoperiri senzorio-motorii privind mărimile şi formele, noţiunile de „jos” şi „sus”, „tare” şi
„moale” etc. Ei mânuiesc, manipulează, identifică, ordonează, structurează şi măsoară diferite
obiecte sau materiale. Înălţând şi dărâmând prin intermediul jocurilor de construcţie şi nu numai,
se familiarizează cu proprietăţile lucrurilor şi dobândesc cunoştinţe despre greutate, înălţime,
volum şi textură. Exersându-şi percepţia, formându-şi reprezentări despre obiecte, fiinţe,
fenomene, dezvoltându-şi abilitatea de a reacţiona şi abilitatea gândirii, copilul acumulează
experienţă directă. Jocurile afective fac o deosebită plăcere copiilor prin emoţiile plăcute sau mai
puţin plăcute pe care le provoacă. Jocurile de inhibiţie care constă într-o oprire voluntară, o
reprimare a mişcărilor, au mare importanţă prin faptul că copilul trebuie să-şi frâneze impulsul, să
înveţe să se stăpânească înainte de-a acţiona. Exercitarea acestei funcţii de oprire a dat naştere
multor jocuri: stăpânirea râsului (atunci când situaţiile sunt comice si te provoacăla râs), a anumitor
gesturi reflexe (interzicerea de a închide ochii când apropii mâna de el), stăpânirea unor mişcări
voluntare, exerciţii de imobilitate (de-a statuia).
Jocul este o modalitate eficientă de dezvoltare a limbajului copilului preşcolar. Copiii
ascultă şi învaţa elemente de vocabular, gramatică şi sintaxă chiar fară a-şi da seama; este suficient

68
un mediu propice, de interacţiune cu adulţii. Părinţii trebuie să-i provoace pe copii la tot felul de
discuţii, să manifeste interes pentru ceea ce povesteşte copilul chiar dacă pentru aceştia discuţiile
pot fi banale sau fără sens, să îi stimuleze pe copii să povestească evenimentele prin care au trecut
dar şi să creeze propriile scenarii. Sunt importante în această perioadă interacţiunile cu adulţii,
comunicarea şi încurajarea povestirilor pentru a ajuta la dezvoltarea limbajului şi a creativităţii
verbale.
Jocul stimulează fantezia şi un anume gen de percepţie a ideilor. Este vorba de fapt despre
creativitatea jocului. Copilul este stimulat să cerceteze, să emită idei şi nu în ultimul rând este
capabil să facă legături intuitive între lucruri, să caute şi să descopere legături cauzale între obiecte,
întâmplări şi fenomene. Prin intermediul jocului copilul îşi descoperă propriul său potenţial
inovativ şi îl poate experimenta. Pe de altăparte dat fiind că joculface posibilă trecerea de la
realitate la fantezie şi invers, el permite copiilor să experimenteze cele mai incitante idei având
posibilitatea să se transforme în vrăjitoare, fantomă, animal sălbatic etc. Prin intermediul
episoadelor imaginare copiii se pot înfrunta fără riscuri cu aceste creaturi şi pot să le domine.
Jocul îi pregăteşte pe copii pentru viaţă într-o manieră specifică. Jucându-se, copiii se
experimentează şi se exersează pe ei înşişi ca agenţi activi ai mediului şi nu doar ca elemente
reactive. În familie şi la grădiniţă copiii sunt frecvent chemaţi să acţioneze în conformitate cu
anumite seturi de modele, dar în lumea jocului ei pot fi cei care iau deciziile. Prin intermediul
jocului, alături de nevoia de a se integra, copilul experimentează şi nevoia de a-şi apăra şi de a-şi
afirma individualitatea.
O altă caracteristică a jocului oconstituie faptul că el reflect relaţiile determinate ce se
stabilesc între oameni şi contribuie la educația socială a preşcolarului Rolurile interpretate de
către copii reflect funcţiile realizate de maturii ce-i înconjoară. În joc, copiii îşi imaginează că
muncesc şi imită relaţiile de ajutor, trăiesc aceleaşi bucurii ca urmare a succeselor obţinute în
colectiv, asemeni adulţilor pe care-i copiază. Elementul cheie în dezvoltarea social a preşcolarului
este jocul cu reguli. La vârsta preşcolară copilul este apt să respecte reguli şi să se implice în jocuri
care se bazeaza pe reguli. De asemenea, jocurile de grup îl ajutăpe copil să devină o persoană
sociabilă, deschisă, prietenoasă, comunicativă, descoperăim portanţa spiritului de echipă,
parteneriat, cooperare, respect şi ajutor reciproc, munca în echipa şi „fair play”. Interesant este
faptul că, deşi în general mediul familial presupune reguli flexibile, în cadrul jocului abaterile nu
sunt tolerate şi sunt aspru penalizate de către partenerii de joc.

69
Jocul contribuie categoric la educaţia morala copilului. Modul în care se joacă un copil scoate la
iveala forţa sau slabiciunea sa morală. Un copil care se îmbufnează pentru că nu a câstigat, sau îşi
bate joc de copiii mai mici, manipulează, păraseşte jocul atunci când nu câştigă, dovedeşte
neânţelegerea simţului dreptăţii şi al cooperării. Aceste atitudini morale se dezvoltă devreme şi
continuă să se fortifice prin „lecţii morale”. Aceasta se realizează în special prin intermediul
jocurilor care presupun reguli.
De asemenea, jocurile de grup îl ajut ăpe copil să devină o persoană sociabilă. El deprinde
astfel importanta spiritului de echipă, parteneriat, cooperare, respect etc. Învăţarea respectării
regulilor presupune cooperarea cu ceilalţi copii; din aceste interacţiuni preţă să perceapă calităţile
şi defectele celorlalţi. Astfel preşcolarul îşi dezvoltă sensibilitatea,egoismul, încapaţânarea,
aroganţa, altruismul - trăsaturi de personalitate care îi diferenţiază pe copii la această vârstă.
Jocul este o modalitate de realizare a educaţiei estetice a preşcolarului, care se iniţiază în
tainele frumosului şi învaţă să-l creeze. Din pricina aceasta, multiple sarcini revin jocului şi
îndrumarea şi controlul acestuia de către adult este absolut necesar, deşi unele teorii susţin
interzicerea intervenţiei adultului în jocul copiilor, cu mult tact şi diplomaţie adultul poate îndruma
jocul copilului, transformândul într-un mijloc eficient prin care să dezvolte simţul estetic al
acestuia, fărăca el să simtă vreo constrângere sau impunere din partea adultului. Intervenţia
adultului în jocul copilului determină transformarea jocului simplu în jocuri mai bogate, mai
plăcute, mai complete, cu informaţii complexe şi elemente simbolistice numeroase. De o
importanţă majoră este însă procesul transformării jocului în muncă, fără a altera plăcerea
elementului distractiv, pregătindu-l totuşi pe copil pentru activitatea de învăţare.

Bibliografie:
1. Bacus, A. (1998). Jocuri pentru copiii de la o zi la 6 ani. Bucureşti: Editura Teora;
2. Dumitrana, M.,(2008), Învăţarea bazată pe cooperare, Bucureşti Editura V&I Integral;
3. Marcus, S. (2003). Jocul ca libertate. Bucureşti: Editura Scripta;
4. Mîndru, E. (2012). Învăţăm, jucându-ne!, Asociaţia Înv. Harghiţeni,Bucureşti: Ed.DPH;
5. Preda, V., Pletea, M.şi Grama, F. (2011). 450 de jocuri educaţionale. Bucureşti:Ed. DPH;
6. Simister, C.J. (2011). Jocuri pentru dezvolterea inteligenţei şi creativităţii., Iaşi: Ed.Polirom.

70
 STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN ACTIVITĂȚILE DE JOC ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Drd. Șerbu Georgiana Alexandra

Școala Gimnazială Jariștea, jud. Vrancea

Educația preșcolară cuprinde prima treaptă de școlarizare, în care copilul este introdus într-
un mediu instituționalizat. Valorile pe care educația preșcolară le promovează plasează nevoile și
particularitățile copilului în prim plan. Văzută ca un imperativ pentru dezvoltarea holistă și
armonioasă a personalității, educația preșcolară preîntâmpină nevoile de comunicare, socializare,
integrare și dezvoltare pe care copilul le îndeplinește în grădinița de copii.
Implicarea procesului creativ ca parte integrantă în dezvoltarea personalității umane atrage
ideea de stimulare, încă de timpuriu, a variabilei de creativitate pentru a se putea îndeplini idealul
educațional prescris de sistemul educațional românesc: ”dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă
a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative”. Acest lucru
demonstrează necesitatea stimulării dezvoltării personalității printr-o varietate de situații și
experiențe din care copilul să poată învăța, să poată observa și cunoaște astfel încât procesul de
formare să fie unul holist.
Actual, se accentuează ideea de individualizare și particularizare a procesului instructiv-
educativ, conform nevoilor și posibilităților copiilor. Idealul educațional românesc este ghidat
către calitate, iar ”problema asigurării și menținerii calității serviciilor educaționale este una
deosebit de importantă, cu un impact imediat, dar și pe termen lung asupra beneficiarilor direcți ai
acestora-elevii, cât și asupra beneficiarilor indirecți-comunitatea, societatea în
general.”(Ștefănescu, C., p.17)
”Conceptul de personalitate este o construcție teoretică elaborată de psihologie, pentru a
înțelege și explica modalitatea de ființare și funcționare ce caracterizează organismul
psihofiziologic pe care îl numim ființă umană.” (Dafinoiu, I., p. 75) ”Termenul de creativitate a
fost introdus în psihologie de G. W. Allport pentru a desemna o formațiune de personalitate. În
opinia lui, creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de manifestare a
personalității, respectiv la aptitudini (inteligență), atitudini sau trăsături temperamentale. Acesta

71
este unul dintre motivele principale pentru care, în dicționarele de specialitate apărute înainte de
1950, termenul de creativitate nu este inclus.” (Roco, M., p. 12)
Necesitatea stimulării creativității în învățământul preșcolar survine în urma identificării
particularităților individuale ale copiilor în această perioadă și a exploatării, cu mai mare ușurință
a acestei variabile de personalitate. Creativitatea se manifestă pregnant la vârstă preșcolară, în
principal datorită faptului că activitățile derulate sunt sub formă de joc. S-a constatat că jocul
determină manifestarea creativității încă de timpuriu. Cadrul didactic are rolul de a găsi
modalitățile optime prin care potențialul individual al fiecărui copil este exploatat astfel încât
personalitatea sa să fie dezvoltată armonios. Creativitatea, ca variabilă de personalitate, are rolul
de a sprijini procesul de formare al copilului și de a-l stimula în dobândirea unei personalități
autonome și creative. De asemenea, ”creativitatea este o nevoie socială.” (Roco, M., p. 12)
”Cele mai importante premise ale creativității ar fi originalitatea și receptivitatea față de
lumea înconjurătoare.” (Landau, E., p. 17) Încurajarea copiilor în explorare, cunoaștere prin
descoperire, activități artistice, toate acestea sunt modalități prin care se poate stimula creativitatea
în învățământul preșcolar.
Principala activitate din grădinița de copii este jocul, care îndeplinește funcțiile de
socializare, informare, formare a personalității și de relaxare, divertisment, amuzament. Copilul,
când se joacă, reușește să ia contact cu cei din microgrupul din care face parte, și pe această cale,
reușește să se integreze și să se formeze. Jocul devine principalul mod prin care copilul învață.
Curriculum pentru învățământ preșcolar prefigurează ca zilnic să existe o activitate de
mișcare pentru stimularea dezvoltării armonioase a copilului. Prin intermediul jocului de mișcare,
copilul își formează deprinderi motrice, se relaxează, se binedispune și reușește să socializeze cu
ușurință cu cei din jurul său. Jocurile de mișcare sunt foarte utilizate în grădinița de copii și ca
tranziții, de la o activitate la alta, pentru ca trecerea să se realizeze cu ușurință, copiii să se destindă
și să se relaxexe pentru a fi atenți la activitățile principale.
Jocul ”Eu sunt iepurașul Țup” este un joc de mișcare prin care copiii reușesc să se
binedispună și să-și exerseze mișcările indicate de cântecul jocului. De asemenea, se exersează
atenția și memoria deoarece copiii trebuie să asocieze mișcările indicate de cântec și să intoneze
cântecul respectiv. Astfel, jocul îndeplinește funcții formative și informative, dar și de relaxare.
Jocurile sunt de mai multe tipuri: de la jocuri de relaxare, de mișcare, la jocuri logico-matematice,
de limbă și comunicare, de cunoașterea mediului sau artistice. Toate acestea au rolul de a stimula

72
învățarea prin activități percepute de copii ca fiind accesibile și atractive. De asemenea, aceste
jocuri au rolul de a cultiva imaginația, memoria, atenția și creativitatea copiilor.
Un exemplu de joc este ”Numără mai departe!”. ”Este un joc simplu, dar antrenant.
Conducătorul jocului spune: Te rog să fii foarte atent! O să ne jucăm de-a număratul. Eu o să
spun câteva numere și când mă voi opri, tu va trebui să numeri mai departe. Exemplu: Eu spun 1,
2 (se oprește), acum tu, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 etc. Sau 2, 3, ... stop, 7, ... stop. Sau 3, 4, ... stop, 10,
9, 8, ... (p. 25, Dumitru, Alexandrina, Dumitru, V. G.)
Activitățile de joc din învățământul preșcolar stimulează procesul de învățare și sprijină
copiii în procesul de dezvoltare și formare a personalității. În virtutea acestui fapt, necesitatea
implementării jocului ca principală activitate în grădinița de copii devine un imperativ. De aceea,
alternarea diferitelor tipuri de jocuri devine foarte utilă pentru cadrele didactice și pentru copii în
activitatea instructiv-educativă. De asemenea, amenajarea spațiului educațional pentru realizarea
diferitelor tipuri de jocuri vine în întâmpinarea nevoilor copiilor.
Este foarte important să accesibilizăm procesul de cunoaștere pentru învățământul
preșcolar prin intermediul jocului care sprijină dezvoltarea armonioasă a copilului și determină
modelarea personalității într-o manieră holistă.

Bibliografie:
1. Dafinoiu, I., Balan, B., Gavrilovici, O. în Cucoș, C. coord. (2008). Psihopedagogie pentru
examenele de definitivare și grade didactice. Editura Polirom;
2. Dumitru, Alexandrina, Dumitru, Viorel-George. (2005). Activități transdisciplinare pentru
grădiniță și ciclul primar. Editura Paralela 45;
3. Landau, Erika. (tradus Aronescu, Ana, Aronescu, L.). (1979). Psihologia creativității. Editura
Didactică și Pedagogică;
4. Roco, Mihaela. (2004). Creativitate și inteligență emoțională. Editura Polirom;
5. Ștefănescu, Cornelia. în Tomșa, Gh. (coord.). (2005). Psihopedagogie preșcolară și școlară.
Editura Arlequin.

73
 TEHNICI DE DEZVOLTARE A GÂNDIRII LATERALE ÎN EDUCAȚIA
TIMPURIE

Ed. Enescu Teodora

Grădinita P.P. Nr. 22, Botoșani

Gândirea laterală:
• este o deprindere mentală; o gândire creativă, care ajută la rezolvarea ingenioasă a problemelor;
• un mod de a gândi care urmăreşte schimbări în percepţii, concepte şi idei prin utilizarea unor
instrumente specifice;
• descoperă idei noi şi creeză noi produse, procese şi servicii.
TEHNICI:
Conceptul evantai - generarea unui număr mare de idei care satisfac același focus.
Aplicații –„Proiectul Toamna” - Copiii pot să-și însușească și să elaboreze multe idei despre
toamnă printr-o colecție integrată de activități: cântece, poezii, dramatizari, abilitati practice,
dansuri.
Prin proiecte, copiii văd relațiile dintre idei și concepte;
- procesele de comunicare devin autentice când copiii sunt implicați în activități tematice de
învățare, care nu vor urmări răspunsuri omogene, ci diversitatea lor;
- copiii sunt încurajați să schimbe idei, ascultându-se unul pe altul, astfel baza personală de idei se
extinde, se declanșează forțele intelectuale și afective ale copiilor;
Recoltarea - colectarea şi organizarea sistematică a tuturor ideilor emise.
Aplicații: Acțiuni din cadrul „Școlii altfel”
• În aceste acțiuni devin evidente relațiile dintre subiectele predate la gradiniță și cele din
afara gradinitei;
• Respectul și cooperarea dintre copii sunt extinse de-a lungul interacțiunii;
• Copiii devin mai responsabili și mai angajați în propriile activități de învățare;
• Stimulează aptitudinile de elaborare a ideilor;
• Cultivă sociabiliatea și relatiile de prietenie între copii.
Copilul trebuie să fie pregătit să-și pună singur întrebări decât a-l conduce spre rezolvarea

74
acestora prin modalităti stereotipice. Ei au probleme de rezolvat, sarcini de îndeplinit, produse de
obținut, prin care sunt invitați să exploreze, să reflecteze. Cartea a devenit pentru copii o fereastră
spre cunoaștere, iar biblioteca - palatul eroilor. Ideile colectate în timpul vizitelor au fost
aprofundate, organizate, sistematizate în proiectul integrat „Carte, cinste cui te are!”. Tot din
bibliotecă copiii au colectat informații despre marii noștri poeți și scriitori, lucru ce ne-a ajutat mai
târziu să organizăm și să desfășurăm spectacolul - concurs „La steua care a răsărit!”.
Programul a cuprins: recitări, dramatizări; cântece şi euritmie; expoziţie cu lucrări artistico-
plastice. Acest proiect s-a născut din dorinţa de a cunoaşte mai mult imensa şi inegalabila lume
eminesciană. Jurații au fost impresionați de pașii timizi ai copiilor pe “poteci neumblate”, de
căutările, de descoperirile lor şi de modul de satisfacere a “dorului de Eminescu.” Pofta de povești
a fost satisfăcută în sufletul copiilor și atunci când s-au contopit cu eroul îndrăgit, jucând diferite
roluri în dramatizări sau piese de teatru.
Tratarea ideilor: transformarea oricărei idei într-una valoroasă şi practică în acelaşi timp
Aplicatii: Arta traditional - „Prepararea de mâncare traditională și confectionare de vase
populare”. Se pornește de la povestea „Turtita”. Firul poveștii este transformat într-o idee practică
de facere a unei turtițe foarte gustoasă, rumenă, umflată și rumenită, răcită și mâncată cu poftă de
toți copiii. Împreună cu ei am frământat aluatul, l-am lăsat la dospit și apoi l-am proporționat și i-
am dat forma rotundă. Frumos crescute și modelate, turtițele au fost așezate pe plita bucătăriei
pentru a fi coapte. Când au fost călduțe au fost servite cu mare poftă de copii. Tot din aluat, dar
special preparat, am confecționat vase (oale din lut).
Aceste activități sunt interesante pentru copii deoarece prin ele au posibilitatea să observe,
să compare, să analizeze reacțiile unor materiale în diferite situatii, să descopere unele
caracteristici ale acestora constituind o noutate pentru ei, un mod de gândire creativă.
Provocarea - valorificarea stimulărilor intenţionate și neintenţionate pentru a crea idei noi.
Aplicații: „Povestea nucii lăudăroase”. Nuca lăudăroasă crescuse într-un nuc din mijlocul unei
păduri. Aceasta după ce s-a desprins din nuc, lovind un urs ce dormea sub copac, amenință toate
animalele din pădure. Am provocat copiii să-și încerce puterile și să strice nuca. Astfel ei au
descoperit miezul gustos al acesteia, au aflat că nuca ajută la dezvoltarea creierului, și-au
manifestat dorința de a mânca și acasă în fiecare zi câte două nuci, au descoperit instrumentul de
stricat nuca și au cunoscut rudele nucii.
Conceptul triunghi: utilizarea unui "punct fix" pentru a genera mai multe idei.

75
Aplicații: Metode activ participative, metoda piramidei, tema „Poveștile lui I. Creangă”
Punctul fix care generează mai multe idei este ursul, personaj pe care îl întâlnim în mai multe
povești și este descris diferit: ca personaj pozitiv (victimă) și ca personaj negativ. Completarea
treptelor piramidei se face prin întrebări provocatoare.
Cerințe de completare a piramidei:
• să respecte regulile construirii piramidei;
• să formuleze întrebări; să distingă propoziţiile false de cele adevărate;
• să interpreteze roluri reactualizând poveştile învăţate;
• să răspundă la ghicitori; să trăiască sentimente.
Construirea piramidei: Copiii răspund la ghicitorile formulate de educatoare referitoare
la denumirile poveştilor lui Ion Creangă şi aleg din mulţimea cărţilor aşezate pe masă cinci poveşti
de-ale acestui autor. Le aşază pe treapta de jos a piramidei (în fiecare căsuţă câte una). Copiii sunt
invitaţi să aleagă din cele cinci poveşti doar pe acelea care au ca eroi principali - lumea animală.
Le caută, denumesc eroii şi le aşază pe cea de-a doua treaptă a piramidei. Pe a treia treapta, copiii
au de așezat poveștile care au ca erou - ursul. Pe următoarea treaptă a piramidei, copiii au de așezat
poveştile care au ca erou – lupul; Ce fel de personaj este lupul. Educatoarea prezintă câteva
enunţuri despre lup şi copiii trebuie să spună: adevărat sau fals.
Exemple: Lupul este sincer atunci când îl trimite pe urs să-şi înfingă coada în baltă şi să prindă
peşte? Lupului i s-a făcut cu adevărat milă de ieduţul cu trei capre când a vrut să-l adoarmă? Lupul
este întotdeauna un personaj negativ? Pentru completarea ultimei trepte a piramidei copiii,
primesc următoarea întrebare: Denumiţi povestea în care ursul este un personaj bun, o victimă.
Alegeți imaginea potrivită si așezați-o pe treapta a cincea a piramidei.
Focus: obţinerea celor mai bune rezultate prin formularea definiţiilor alternative.
Aplicații: activ. matematică -joc didactic „În livadă la cules de fructe”. Se urmărește formarea
deprinderilor matematice de numărat, comparat și socotit altfel, într-un mod integrat, jucându-se
pe o machetă. Toamna este definită prin coloratură, prin pomii încărcați cu fructe coapte, prin cerul
acoperit cu nori. Fructele trebuie culese și păstrate în depozit pentru a avea și pe timpul iernii
vitamine, care ne dau sănatate. Deprinderile prematematice conferă ordine în lumea copiilor.
Aceștia sunt solicitați să gândească, să interpreteze și să găseasca soluții.
Canalizarea energiilor într-un mod optim, să vezi oportunităţi acolo unde alţii văd
probleme. Aplicații: Organizare de expoziție cu vânzare. Valorificarea la maxim a potențialului

76
copiilor; folosirea unui cuvânt aleatoriu pentru a iesi dintr-un blocaj. Transformarea stării de
inacceptare, mofturi, într-un proiect financiar, care i-a invațat pe copii cum să economisească banul
și să-l cheltuiască cu înțelepciune.
Gândirea laterală vă ajută la rezolvarea problemelor pe care nu le-ați putut rezolva cu
metode obişnuite, privirea lucrurile din mai multe perspective, dezvoltarea abilității de a gândi
altfel decât critic şi analitic, sunteți proactivi, valorificarea la maxim a potenţialul indivizilor şi
echipelor.
Bibliografie:
1. Edward de Bono – Gândirea laterală (traducere Sabina Dorneanu), Psihologia Practică,
Editura Curtea Veche, București, 2013;
2. Enescu T., - Activități din experiența proprie;
3. Preda S., – Introducere în creativitatea publicitară, Editura Polirom, București, 2011.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE, ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Piciu Nicoleta Silvia

Grădinița P. P. „Micul Prinț”, Pitești, Argeș

Copilul evoluează continuu de-a lungul existenţei sale, iar participarea la procesul de
educaţie este un element cheie pentru asigurarea acestei evoluţii.
Centrarea procesului educaţional asupra copilului se reflectă în abordarea curriculumului
din perspectiva dezvoltării globale şi vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale
dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularităţile sale de vârstă şi individuale.
Toţi educatorii sunt de acord în privinţa definirii jocului ca mijloc ideal de educaţie în
perioada copilăriei. Totuşi, nu întotdeauna, practica şcolară plasează jocul ca instrument central
de educaţie, deşi Comenius, în urmă cu 300 de ani, prefigura această idee.
Jocul şi procesul de creştere sunt strâns legate între ele, copilul mic are mai multe ocazii
de a se juca liber, însă treptat, joaca liberă a copilului este înlocuită cu activităţi structurate, atât

77
acasă cât şi în instituţiile de educaţie.
Conceptul de joc liber este fundamental pentru curriculumul actual, iar când spunem joc
liber ne referim la jocul care este iniţiat de copil în centrele de interes/activitate. În jocul liber
copilul decide ce se joacă, cu ce se joacă şi cu cine se joacă.
Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învăţare pentru copii, este activitatea care îi
ajută cel mai mult şi eficient să înveţe. Prin joc copiii învaţă să interacţioneze cu ceilalţi, să
exploreze mediul, să găsească soluţii la situaţiile problemă, să îşi exprime emoţiile, să
achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care îi vor fi necesare pentru adaptarea la cerinţele şcolii.
Copilul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă personală,
iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze modalităţile specifice prin care
copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare, încercare şi eroare, experimentare.
Prin excelenţă, jocul constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneităţii şi al
libertăţii de expresie, un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a mobilităţii
şi flexibilităţii psihice. E plin de promisiuni şi surprize, poate să se dezvolte liber, dar când
intervine controlul, jocul se încheie.
Copiii care se joacă par a fi inepuizabili, pierd măsura timpului, fiind absorbiţi cu totul de
joc, căci resimt jocul ca ceva interesant, atractiv, frumos. Astfel se poate explica refuzul copiilor
de a întrerupe jocul „De-a magazinul”, „De-a şoferii”, „De-a animalele din pădure”, „De-a piaţa
de flori” când le propunem o activitate în alt centru pentru a rezolva, de exemplu, sarcini
matematice, a picta, a scrie semne grafice sau a tăia cu foarfecele.
Vârsta preşcolară este o perioadă de evoluţie spectaculoasă a conduitei ludice. O evoluţie
cu o asemenea intensitate nu se mai regăseşte în nicio perioadă a vieţii. Bogăţia şi impetuozitatea
conduitei ludice este datorată nu numai dezvoltării şi maturizării psihofizice, ci şi posibilităţilor de
relaţionare şi a experienţelor acumulate odată cu intrarea copilului în grădiniţă.
Treptat, se dezvoltă abilităţile sociale şi copilul începe să interacţioneze simultan cu mai
mulţi copii, cooperează având o preocupare comună în joc: construiesc un garaj, merg la picnic,
merg la piaţă, la supermarket. Ei propun roluri şi acţiuni care trebuie incluse în joc, creează
scenarii, iniţiază jocuri noi „De-a manechinele”, „De-a bucătarii”, „De-a prinţesele”, „De-a
Frumoasa Adormită”, „De-a spectacolul”.
Uneori, jocul de rol urmează ceea ce adulţii ar numi o înlănţuire logică a evenimentelor,
alteori însă, jocul deviază şi urmează căi neaşteptate dictate de fantezia copiilor. Jocul cu roluri

78
permite copilului să experimenteze o varietate de comportamente, dar şi consecinţele acestor
comportamente.
După 4 ani, copiii stabilesc reguli, încep să devină preocupaţi pentru concordanţa cu
realitatea transpusă în joc a acţiunilor ludice şi a succesiunii acestora, precum şi pentru păstrarea
ordinii şi conduitelor civilizate în timpul jocului. De exemplu, când e afişat la magazin ÎNCHIS,
nimeni nu are voie să intre aşa cum toţi trebuie să intre la „Grădina Zoologică” improvizată la
Centrul de Construcţii, prezentînd biletul la intrare.
La copiii mici jocul cu subiecte din poveşti se realizează dintr-o succesiune de scene care
nu au legătură între ele, au un număr redus de personaje, sunt bogate în acţiune şi mai sărace în
dialog. La celelalte grupe, copiii au nevoie de costumaţie, redau mai exact momentele poveştii,
reproduc dialogul în concordanţă cu acţiunea, îşi amenajază cadrul de desfăşurare. Astfel, în jocul
„De-a Scufiţa Roşie”, fetiţa poate să nu aibă ceva roşu pe cap, dar are un coşuleţ şi se întâlneşte cu
lupul. Preşcolarii mari îşi caută o căciuliţă roşie, execută mişcări imitative şi reproduc dialogurile
urmând firul epic al poveştii.
Pe măsură ce copiii se joacă, ei dezvoltă o atitudine de joc, o atitudine de inventivitate, care
contribuie la capacitatea de a avea idei şi noi moduri de a rezolva lucrurile şi problemele. Copiii
sunt deschişi la o varietate de soluţii.
„Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi” este o modalitate simplă şi rapidă de învăţare
care poate fi folosită de mai multe ori în timpul unei lecturi pentru a dezbate o problemă interesantă
sau pentru a reflecta la textul respectiv, beneficiind, însă, de ajutorul unui coleg.
Anticipat, educatorul pregăteşte, de obicei, o întrebare cu mai multe răspunsuri posibile, la
care copiii vor formula individual un răspuns scurt pe care îl vor prezenta unui partener pe care l-
au găsit singuri sau le-a fost desemnat. Prezentându-şi răspunsurile unul altuia, copiii vor încerca
să elaboreze un răspuns comun integrând răspunsurile individuale. Puteţi prelungi activitatea
cerând perechilor să facă echipă cu o altă pereche pentru a discuta problema în continuare şi a
identifica soluţii sau perspective noi. Şi în acest caz, un reprezentant al celor două perechi va
rezuma discuţiile purtate.
„Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat” este o strategie care poate fi folosită pentru ghidarea
copiilor în timpul unei activităţi cu conţinut ştiinţific care poate dura mai multe zile.
Întrebăm copiii ce ştiu despre subiectul în discuţie, ce informaţii au. Fiecare copil se va
gândi la informaţii, indiferent dacă sunt adevărate sau nu, iar împreună, în grup, vor stabili care

79
informaţii sunt relativ sigure şi pe acestea le vor trece în coloana „Ştiu”. Pentru a monitoriza
participarea şi ideile copiilor, cadrul didactic le notează. Dacă este posibil, ar fi bine ca aceste
informaţii să fie categorizate.
La grădiniţă, aceasta se poate realiza oral sau prin desen. Procesul de categorizare este
esenţial în această metodă. Pentru cele trei rubrici se pot folosi şi simboluri, care să semnifice
categoriile de informaţii.
,,Vreau să ştiu, ,-Individual şi apoi în perechi, copiii vor formula întrebări legate de subiect
la care ar dori să afle un răspuns. Ar fi potrivit ca acestea să fie şi ele categorizate. Întrebările se
notează în coloana „Vreau să ştiu”.

Bibliografie:
1. Bacus, A., (1998). Jocuri pentru copiii de la o zi la 6 ani. Bucureşti: Editura Teora.
2. Dumitrana,M., (2008), Învăţarea bazată pe cooperare, Bucureşti Editura V&I Integral.
3. Grigoriu, Dumitru, (1975) Copilul si jocul, Editura Didactica și Pedagogică
4. Mîndru,E., (2012). Învăţăm, jucându-ne! -Asociaţia Înv. Harghiţeni, Bucureşti: Ed.DPH.
5. Preda, V., Pletea, M. şi Grama,F., (2011) 450 de jocuri educaţionale. Bucureşti: Ed.DPH.

80
 ÎNVĂŢAREA ACTIVĂ ÎN JOCURILE ŞI ACTIVITĂŢILE CU
PREŞCOLARII

Prof. Radu Maria & Prof. Radu Ioan,

Şcoala Gimnazială Nr.1 Balcani, Jud. Bacău

„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă” (Schiller)

Jocul este o activitate specifică umană, dominantă în copilărie, una dintre variatele activităţi
desfăşurate de om, fiind în strânsă legătură cu învăţarea, munca, creaţia, comunicarea. Este determinat
de celelalte activităţi, dar în acelaşi timp este puternic implicat în acestea.
Există o concordanţă între caracteristicile învăţării şi particularităţile de vârstă ale
preşcolarilor. Astfel, preşcolarii mici au tendinţa de a transforma în joc orice activitate comună
pregătită de profesor. Asimilarea cunoştinţelor nu reprezintă încă, pentru ei, un scop distinct; nu sunt
preocupaţi de rezultatul activităţilor desfăşurate; nu-şi planifică mintal activităţile, dimpotrivă se
avântă în desfăşurarea lor pentru ca mai târziu să-şi dea seama că nu ştiu cum să procedeze. Toate
acestea sunt expresia insuficientei dezvoltări a unora dintre capacităţile psihice ale copilului, care vor
trebui formate, tocmai prin intermediul activităţii de învăţare.
Totodată, particularităţile de vârstă ale copiilor ne atrag atenţia asupra necesităţii de a
diversifica activităţile comune ale preşcolarilor mici, de a le apropia cât mai mult de joc.
La preşcolarii mijlocii, activitatea de învăţare se deataşează oarecum de activităţile implicate
în joc. Datorită intensificării funcţiei reglatoare a limbajului verbal, copilului i se dezvoltă interesul
pentru cunoştinţele comunicate verbal ; el poate planifica mintal acţiunile şi apoi trece la executarea
lor.
Jocul didactic, ca metodă de predare-învăţare, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei
educaţionale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie activităţii de învăţare,
restabileşte echilibrul psihofizic, furnizează motivaţia secundară, nu mai puţin stimulatoare, fortifică
energiile fizice şi intelectuale ale copiilor/elevilor.
Prin conţinutul, forma şi funcţionalitatea pe care o are, jocul nu poate fi confundat cu nici o
altă formă de activitate educativă şi nici nu este în măsură să suplinească pe vreuna din ele. Practica
a dovedit că jocurile, în nenumăratele lor variante, pot fi folosite în scopul educării cu succes a
copiilor de vârstă preşcolară. Pentru realizarea cu succes a activităţii de educare a limbajului la copilul
aflat la grădiniţă, dar mai ales a celor din grupa pregătitoare, a fost necesară, mai întâi, o bună
cunoaştere a posibilităţilor sale şi a nivelului atins în dezvoltarea vorbirii până în acel moment.

81
 În cele ce urmează, voi exemplifica modalităţi de dezvoltare a limbajului copiilor prin
intermediul jocului didactic. Pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă familia de cuvinte am
realizat jocul didactic ,,Şi eu am o familie” sau ,,Fraţii şi surorile mele”.
Cunoscând noţiunea de cuvânt, preşcolarii trebuie să înţeleagă sensul pe care-l poartă acesta.
Ei vor fi familiarizaţi cu noţiunile de sinonime, omonime, antonime, paronime.
Pentru a-i deprinde pe copii cu ,,familia de cuvinte’’ (sinonime, antonime, omonime,
paronime) şi pentru deprinderea acestora cu formularea cuvintelor noi prin derivare cu ajutorul
sufixelor şi prefixelor, la grupa pregătitoare, în cadrul proiectului tematic ,,Toamna’’, în săptămâna
cu tema,, Legume de toamnă ’’, după activităţile de observare, lectură după imagini, memorizarea
unor poezii adecvate, am antrenat copiii în jocul didactic ,,Caută rudele cuvântului”.
Jocul l-am desfăşurat astfel: copiii aşezaţi pe covor, în mijloc multe jetoane cu imagini reprezentând
tema dată. Fiecare copil trebuie să aleagă câte un jeton şi să-l explice. Apoi, la solicitarea mea, copiii
au ales imagini înrudite ca temă (legume de toamnă: ardei, vinete, varză, morcovi, etc), dar şi ca
rostire a cuvântului ilustrat (grădina, grădinar, grădiniţa), şi-au dat mâinile într-un cerc simbolizând
familia de cuvinte, rostind următoarele versuri: ,,Familia-i mare,/ Familia-i mică,/ În familie să ne
unim,/ Rudele să le găsim.”
Pentru înţelegerea noţiunii de antonime folosim jocul ,,Găseşte imaginea opusă” în care copiii
au sarcina de a recunoaşte şi descrie imagini care reprezintă stări, trăiri opuse: copil care se spală/copil
murdar; copil care aruncă ghiozdanul/copil care merge cu geanta în spate; copil care plânge/copil care
râde, etc.
În cadrul jocului ,,Găseşte imaginea opusă”, copiii au avut sarcina de a recunoaşte şi descrie
imagini care reprezintă stări, trăiri opuse (antonime).
În jocuri precum: ,,Ce mai poate denumi acest cuvânt”, ,,Unde se află ?”, ,,Când şi cum”,, Jocul
contrariilor’’, ,,Hai să împachetăm”, ,,Foloseşte cuvântul potrivit’’, copiii au căutat şi găsit antonime.
Jocul didactic ,,Dacă nu-i aşa” are ca obiectiv însuşirea de către copii a noţiunii de omonime.
Jocul ,,Completează ce lipseşte’’ l-am folosit pentru verificarea cunoştintelor copiilor despre
adjective, să-i fac să înţeleagă foarte bine legătura dintre substantiv (care denumeşte obiectul) şi
adjectiv (care denumeşte însuşirea obiectului) şi astfel să realizeze relaţia logică dintre obiect şi
însuşirile sale. Având în vedere faptul că nu peste mult timp copiii grupei pregatitoare intră într-un
nou ciclu de invăţare - ciclul primar, am diversificat gama de jocuri, introducând în cadrul acestora
jocurile-exerciţiu, pentru stimularea exprimării verbale, pentru despărţirea propoziţiilor în cuvinte, a
cuvintelor în silabe şi a silabelor în sunete. Aceste jocuri-exerciţii trebuie orientate pe coordonate
sigure, care să vizeze cultivarea valenţelor exprimării directe, spontane, naturale.
Înţelegerea noţiunii de sunet am realizat-o prin perceperea auditivă, iar litera prin perceperea
vizuală, cunoscând faptul că la clasa I, corectitudinea cititului şi scrisului depinde în mare măsură de
82
nivelul la care se realizează pronunţia, iar aceasta depinde de calitatea auzului fonematic. Tocmai în
scopul dezvoltării auzului fonematic, putem introduce numeroase jocuri didactice cu conţinut adecvat
legat de obiectivele prioritare stabilite.
Alte exemple de jocuri didactice (şi exerciţii) utilizate şi care au vizat aceste cerinţe au fost:
”Jocul sunetelor”, ”Fii atent”, ”Să facem cuvinte”, ,”Acum spune tu !”, ,,Lanţurile sunetelor”, ,,Câte
cuvinte am spus”, ,,Câte silabe are cuvântul”, ,,Cu ce sunet începe cuvântul ?”, ,,Cine ştie să spună
mai multe cuvinte care încep cu sunetul?”,’, ”Cine spune mai multe cuvinte care se termină cu
sunetul...”,,Carnavalul sunetelor”.
O deosebită importanţă în dezvoltarea comunicării o au şi jocurile didactice literare, cum ar
fi :,,Hai să ne imaginăm”, ,,Călătorie în lumea poveştilor”, ,,Să născocim o poveste” care, pe lângă
faptul că au drept scop cunoaşterea şi recunoaşterea unor personaje din povestiri, ele au menirea să
stimuleze observaţia, să favorizeze asociaţii de idei, să contribuie la găsirea unor metode practice de
a combina faptele de viaţă,etc.
Un copil va fi apt pentru şcolaritate atunci când va putea să-şi exprime corect gândurile,
intenţiile şi trăirile emoţionale şi, mai ales, poate să verbalizeze adecvat, ceea ce vrea să comunice cu
altul. Deci, este capabil să stăpânească limbajul ca instrument de informare, de comunicare şi de
exprimare.

Bibliografie:
1. Avram, Săftica; Mihu, Ecaterina; Său, Zonica, (2004), Jocul didactic pentru preşcolari. Ghid
metodic, Editura Terra, Focşani;
2. Chiscop, Liviu, (2000), Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar. Ghid metodic,
Editura ,,Grigore Tăbăcaru”, Bacău;
3. Dumitriu, Constanţa, (2011), Psihopedagogia jocului, Editura Alma Mater, Bacău.

83
 DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE

Prof. Ciucă Niculina

Școala Gimnazială Nr. 4 - G.P.P. Dumbrava Minunată
Loc. Râmnicu Vâlcea, Jud. Vâlcea

Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a lungul
întregii vieți. Este necesară dezvoltarea laturii ludice a personalității pentru a putea privi soluțiile cu
fantezie şi inventivitate. Pentru copil, jocul este o formă de activitate cu multiple implicaţii
psihologice şi pedagogice care contribuie la informarea şi formarea lui ca om, pune în mişcare toată
fiinţa copilului, îi activează gândirea, îi reliefează voinţa, îi înaripează fantezia şi-i ascute inteligenţa.
De aceea s-a spus şi se spune, pe bună dreptate, că în joc încep să se pună bazele personalităţii şi
caracterului copilului.
Importanţa deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este astăzi un adevăr incontestabil,
jocul având un caracter universal. Astfel, jocul este o manifestare în care este evidentă o luptă a
contrariilor, un efort de depăşire cu rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării.
Desfăşurând mai multe activităţi ludice (pentru dezvoltarea gândirii, trăsăturilor de caracter,
memoriei, atenţiei, imaginaţiei, creativităţii, limbajului şi interdisciplinare), s-a observat cum poate
jocul să dezvolte personalitatea copiilor preşcolari.
Rezultatele au fost pe măsura caracteristicilor şi trăsăturilor de personalitate ale copiilor.
În decursul jocului copilul acţionează asupra obiectelor din jur, cunoaşte realitatea, îşi satisface nevoia
de mişcare, dobândeşte încredere în forţele proprii, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele.
Pentru preşcolari, jocul include o varietate de activităţi amuzante şi interesante. Un copil se
poate juca singur sau în grup. Jocul social are un rol esenţial în a ajuta copiii să interacţioneze cu
ceilalţi. Copiii trec prin diferite stadii pe măsura dezvoltării lor, devenind capabili de mai multă
interacţiune în joc.
Joc pentru dezvoltarea trăsăturilor de caracter
Jocul „Fapte bune, fapte rele”
Prin jocul „Fapte bune, fapte rele”, s-a urmărit prezentarea şi analizarea atitudinilor unor copii
din grupă, selectându-le pe cele pozitive şi pe cele negative
Introducerea în joc a copiilor s-a făcut prin venirea unui personaj din poveste şi anume
„Motanul încălţat” care le-a adus copiilor o serie de imagini din poveşti în care erau ilustrate mai
multe întâmplări, fapte ale eroilor, mai bune şi mai puţin bune.
Preşcolarii au aplaudat venirea motanului (o jucărie de pluş) şi şi-au propus să joace împreună
cu el un joc numit „ Fapte bune, fapte rele”.
84
 Ilustraţiile au avut fiecare câte un semn şi anume: o stea, o semilună, un cerc, un pătrat, o
floare, o pasăre, un şoricel, un ursuleţ, un iepuraş. Copiii au primit jetoane pe care se aflau aceleaşi
semne şi au fost solicitaţi să vorbească despre ilustraţia care avea acelaşi semn ca şi cartonaşul său.
Rând pe rând, preşcolarii au vorbit despre faptele bune şi faptele rele de pe ilustraţii, despre
bunătatea şi hărnicia fetei moşului şi despre fata moşneagului care era leneşă şi rea la suflet, din
povestea „Fata babei şi fata moşneagului”, despre sufletul bun şi hărnicia Cenuşăresei în comparaţie
cu răutatea surorilor vitrege şi a mamei vitrege, din povestea „Cenuşăreasa”, despre cuminţenia
iedului cel mic şi urmările neascultării celor doi iezi mai mari din povestea „Capra cu trei iezi”, despre
răutatea şi lăcomia boierului din povestea „Punguţa cu doi bani”.
În continuare, copiii au fost împărţiţi în două subgrupe. Celor două subgrupe li s-au împărţit
o mulţime de jetoane şi s-a cerut preşcolarilor să grupeze jetoanele care reprezintă fapte bune la bulina
roşie şi fapte rele la bulina neagră. Fiecare grupă alege o imagine, o analizează, stabilind şi motivaţia
potrivită. Dacă răspunsul corect se aplaudă și imaginea va fi aşezată la locul potrivit.
Jocul a continuat cu recitarea unor poezii şi cântece cu conţinut etc. Prin mesajul transmis s-
a încercat să se formeze copiilor sentimente şi trăsături pozitive de caracter.
După recitarea poeziilor: „Ce e bine, ce e rău”, de V. Maiakovski, „Adevărul”, de Elena
Dragoş, „Gândăcelul” şi „Căţeluşul şchiop”, de Elena Farago şi a cântecului „Un copil politicos”,
acestea au fost comentate, pe rând în sensul aprecierii sau dezaprobării faptelor săvârşite de unii copii,
respectiv pozitive sau negative. Pentru această parte a jocului, preşcolarii au primit buline roşii şi
buline negre şi li s-a spus că pot pune bulinele în funcţie de cum consideră că au fost faptele copiilor
din poezii şi cântec şi anume: bulinele roşii (fapte bune) la bulina roşie şi bulinele negre (fapte rele)
la bulina neagră.
A câştigat echipa care a pus jetoanele şi bulinele corespunzător, fără să greşească.

Bibliografie:
1. Chateau, J., (1967), Copilul și jocul, Editura Didactica și Pedagogică, Paris.
2. Colceriu, L.,(2010), Metodica predării activității instructiv-educative în grădinițe.
Webografie
www.creeaza.com/didactica/.../JOCUL-PRINCIPALA-METODA-SI-PRO412.php,Jocul-principala
metoda si procedeu instructiv-educative

85
 RELAŢIA DINTRE JOC-ÎNVĂŢARE - CREAŢIE

Prof. Vasiliu Doina

Grădinița P.N. Preutești, Jud. Suceava

Când şi cum au apărut jocurile ?

De bună seamă, odată cu copiii, care au alergat, au sărit, s-au căţărat, au construit o cuşcă, o
maşină. Jocurile copiilor sunt o dovadă de sănătate şi produc un sentiment de voioşie şi de plăcere.
Ele s-au născut din legăturile lor cu natura înconjurătoare şi practic s-au organizat în procesul vieţii
şi al muncii. Ocupaţia naturală şi spontană a copilului în primii săi ani de viaţă, îndeosebi la vârsta
preşcolară este jocul şi această fază a evoluţiei lui este considerată perioada jocului care devine o
activitate dominantă.
Pe nesimţite jocul conduce spre formarea, dezvoltarea şi structurarea întregii activităţi psihice
a copilului. În grădiniţă cea mai mare parte a programului zilnic este afectat jocului cu numeroasele
lui forme şi variante.
Cercetarea pedagogică a arătat care este importanţa jocului în activitatea copilului. S-a
observat că preşcolarul este o fiinţă deosebit de activă. Îmbrăcând forma jocului această activitate
este necesară pentru dezvoltarea psihică, fizică, intelectuală, morală şi estetică a copilului. Jocul are
deci în viaţa copilului o importanţă tot aşa de mare ca şi munca sau serviciul pentru adult.
Este suficient să amintim concentrarea copilului prins de joc precum şi gravitatea pe care o manifestă
atunci când urmăreşte respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a învinge
adversarul, din aceasta deducem că în viaţa lui jocul este un fapt esenţial. Jocul satisface dorinţa
firească a copilului de manifestare, de cunoaştere, de independenţă în acţiune.
Jocul este o activitate distractivă şi stimulativă a proceselor psihice, favorizând creativitatea
şi optimismul. Jocul contribuie la formarea deprinderii de a munci, multe din mişcările jocului fiind
adaptate după cum sunt mânuite uneltele de muncă. În timpul societăţii primitive, copiii învăţau de
la vârstnici jocuri şi exerciţii care-i pregăteau în mod atractiv pentru muncă, vânătoare, acţiuni de
luptă. Dar în afară de jocurile cu obiectele şi jucării s-au păstrat şi s-au transmis elemente arhaice de
joc şi prin tradiţii, ritualuri, obiceiuri în comorile milenare ale folclorului. Jocul nu are vârstă, sau
are toate vârstele.
A şti să te joci înseamnă să ai cheia magică a timpului liber şi a dezvoltării propriei energii.
Oricine poate fi un creator, un inventator de jocuri dacă se gândeşte puţin la aceasta şi – mai ales –
dacă se obişnuieşte să gândească în acest sens. Rolul şi importanţa jocului constă în faptul că el, jocul,
facilitează procesul de asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor iar datorită caracterului său

86
formativ dezvoltă personalitatea copilului. Totodată el este un important mijloc de educaţie
intelectuală care pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale preşcolarilor.
„Orice subiect dispune de un potenţial creativ pentru că orice subiect posedă o experienţă pe
care o prelucrează mereu.” (Popescu-Neveanu, P.şi colab.,1990, p.95).
Rolul educatoarei constă in orientarea si conducerea jocului nu numai pentru clarificarea
scopurilor urmărite, dar şi pentru sporirea efortului conştient in direcţionarea efectelor educative.
Jocuri și exerciții pentru stimularea creativității copiilor
Lucruri şi numere
Copiii stau aşezaţi în semicerc, cu faţa spre educatoare. Aceasta strigă un număr şi indică un
copil. Copilul trebuie să răspundă imediat, cu un cuvânt sau cu o propoziţie asociată cu numărul.
Nereuşitele fiecăruia sunt notate. La trei nereuşite sau mai puţine, copilul este eliminat.
Exemple de asocieri:
7 – zilele săptămânii, piticii din poveste
4 – anotimpuri, săptămâni ale lunii
1 – lună, soare, mama, tata, inimă, nas, gura
2 – urechi, ochi, mâini, picioare
5 – zilele lucrătoare ale săptămânii, degete la o mână
3 – iezii din poveste
Jocul comparaţiilor
Se alege un cuvânt în funcţie de tema abordată şi se cere să se găsească un termen de
comparaţie (ex.: ,,Furnica este ca.......” ). Se încurajează copiii să găsească comparaţii cât mai
interesante, una, două, chiar mai multe. Comparaţiile au fost dintre cele mai variate: ,,o grăunţă mică”,
o bucătăreasă harnică’’, ,,un piticot’’, ,,o sămânţă de mac”, ,,o firimitură”, ,,un robot care munceşte
neîncetat”.
Cuvântul interzis
Acest joc care se poate desfăşura cu toată grupa sau în perechi. Se cere copiilor ca la întrebările
conducătorului de joc să răspundă în aşa fel încât să nu folosească cuvântul ales - interzis. Exemplu:
cuvântul interzis este ,,primăvara”.
Întrebare: - Când se topeşte zăpada?
Răspuns: - În anotimpul când înfloresc ghioceii.
Întrebare: - Când înfloresc ghioceii?
Răspuns: - Când se apropie Ziua de 8 Martie.
Întrebare: - Când vin păsările călătoare?
Răspuns: - Atunci când înfloresc pomii, etc
Cuvântul îşi caută rudele
87
 Pornind de la un cuvânt dat, copiii vor găsi cuvinte înrudite cu acestea.
Pădure: pădurice, pădurar, pădureţ; Copil: copilăros, copilărie, copilaş.
Născocitorul de poveşti
Într-un săculeţ sunt personaje de poveste realizate din carton, cunoscute sau mai puţin
cunoscute de către copii. Aceştia, legaţi la ochi, vor extrage patru - şase personaje pe care le vor aşeza
pe un suport. Vor formula oral o poveste în care să apară acele personaje fără a păstra anumite
obiceiuri sau caracteristici din basmele originale.
Joc de rol
Orice disciplină, activitate, situaţie, text, reprezintă oportunitate pentru jocul de rol; (exemplu:
,,A cincea roată la maşină”- personaje - cinci copii pentru cele cinci roţi; stau pe scaune şi mimează
mersul maşinii; ,,roţile” imaginează un dialog despre rolul lor; situaţia se schimbă când maşina are
pană pe o roată)
Autobuzul visului
Închipuiţi-vă că aţi putea lua autobuzul visului. Unde aţi merge? De ce? Cât timp aţi vrea să
staţi acolo? Cine aţi vrea să vă însoţească?
Alfabetul vieţuitoarelor
Spuneti câte un nume de animal care să înceapă cu a, b, c, d, e, f, g şi daţi-i o definiţie proprie,
ca în modelul de mai jos: arici = ghem de ace.

Peştişorul de aur
Imaginează-ţi că te întâlneşti cu peştişorul fermecat. Spune trei dorinţe pe care el vrea să ţi le
îndeplinească. Pisicuţa ta s-a urcat în copac. Ce faci ca s-o dai jos de acolo? Găseşte cât mai multe
variante. Creativitatea este esenţială în orice domeniu şi în orice întreprinde omul. Fără creativitate,
nimic din ceea ce există astăzi pe pământ nu ar fi existat.

Bibliografie:
1. Ana, A., Cioflica, S.–A., (1999), „Jocuri didactice pentru educarea limbajului”, Bucureşti, Editura
Tehno-Art;
2. Tomşa, Gh., (2004), „Creativitatea în învăţământ”, Focşani, Editura Terra;
3. Vrăjmaş, E., (coord.), (2007), „Să învăţăm cu … plăcere”, Bucureşti, Editura Coresi.

88
 DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Roșca Marilena

Școala Primară Bogata, Jud. Brașov

La grădiniță activitatea instructiv- educativă, are caracter organizat, fiind subordonată

obiectivelor ce vizează formarea personalității. Se diferențiază activitatea din familie, dar se
deosebește și de lecție, fiind mai flexibilă, adecvată celor mici. Alegerea formelor de activitate are în
vedere gradul de autonomie a copilului și nivelul de socializare. Principalele forme de organizare a
activității didactice în grădiniță sunt: jocul, învățarea, munca.
Printre mijloacele folosite în activitatea cu copilul, jucăria, ocupă un rol important, ea fiind
necesară pentru a face acțiunile copiilor reale: șoferul are nevoie de automobil, aviatorul de avion.
Menirea fundamentală a jucăriei este aceea de a oferi copilului posibilitatea să acționeze, exprimându-
și ideile și sentimentele. Jucăriile reușite îl stimulează pe copil să gândească, ridică în fața lui diferite
probleme și acest fapt contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive.
Cunoștințele anterioare, vor să obțină informații suplimentare, așa se nasc nenumăratele
întrebări, ale căror răspunsuri copiii le rezolvă prin explorare. Aceasta presupune încercările și
tentativele copilului de a cunoaște și de a descoperi lucruri noi. Este una din acțiunile fundamentale
ale dezvoltării copilului. Ea permite cucerirea lumii înconjurătoare și stimulează motivația de a
cunoaște. De aceea trebuie, acordată o atenție deosebită folosirii unei mari varietăți de jucării care au
o însemnătate imensă în dezvoltarea cognitivă a copilului, căruia îi stimulează gândirea, îi face
cunoscute calitățile și însușirile diferitelor materiale, cunoscând-o prin simțurile sale. Rolul educativ
general al jucăriilor este atât de a antrena mișcările, exersează organele de simț, dar ele au și altă
valoare, dezvoltă gândirea, operațiile pre matematice, relațiile cazuale și spațiale dintre obiecte și
multe alte cunoștințe, deprinderi și capacități.
Jucăriile ca și materialele didactice, reprezintă instrumente care utilizate corespunzător pot
contribui semnificativ la dezvoltarea copiilor și la atingerea obiectivelor propuse prin curriculum.
De exemplu pentru 3-5 ani, în jocul Straiele împărătești se pot pune la dispoziția copiilor
cartoane pe care s-au desenat hăinuțe diferite, cu contururi diferite pe care copiii și le pot alege pentru
a le decora. Sau se poate organiza o activitate de gospodărie în cadrul cărora copiii văd, miros, gustă,
pipăie diverse fructe sau legume și pot identifica diferite calități ale lor și pot afla despre beneficiile
lor în cadrul unui program sănătos de alimentație. La 5-6 ani rolul educatoarei este și acela de a
antrena copilul să perceapă raporturi între mărimi, greutăți, volume, distanțe și direcții și acela de a-l
implica pe copil în rezolvarea de situații problematice. Se pot organiza experimente în cadrul colțului
89
de nisip și apă pentru a explora fenomenul plutirii corpurilor. Sau se pot realiza experimente privind
rostogolirea obiectelor pe suprafețe înclinate pentru a observa relația dintre greutate, unghiul de
înclinație și distanța parcursă prin rostogolire. Sau cu prilejul unei excursii în anotimpul toamna se
pot realiza grămezi de frunze mari și grămezi de frunze mici.
Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare.
Pentru copil jocul este muncă, este binele, este datoria, este idealul vieții. Reprezintă un mijloc de
instruire și educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care
și le propune procesul de învățământ și ca formă de organizare a activității de cunoaștere și de
dezvoltare a capacităților psihofizice pe toate planurile.
Jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modificări psihice ale copilului.
Este o activitate de pregătire pentru viață, de exersare a analizatorilor, a capacităților cognitive, de
stimulare afectiv-atitudinală, de dezvoltare a unor trăsături de caracter.
Jocul are și un caracter organizat, fiind alcătuit din următoarele elemente componente: scopul
jocului, conținutul, sarcina didactică, regulile jocului, elementele de joc.
Scopul jocului se formulează pe baza obiectivelor de referință prevăzute în programa
activității instructiv-educative din grădiniță. Scopul trebuie definit cu claritate pentru ca jocul să
conducă la îndeplinirea lor.
Conținutul jocului include totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cu care copiii
operează în joc. Poate fi selectat din cunoștințele, priceperile și deprinderile însușite în cadrul
diferitelor categorii de activități, acesta trebuie dozat în funcție de particularitățile de vârstă.
Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul desfășurării
jocului pentru a realiza scopul propus. Apare ca o problemă ce trebuie rezolvată prin valorificarea
cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor de care dispune copilul. Sarcina didactică trebuie formulată
sub forma unui obiectiv operațional.
Regulile jocului au rolul de a concretiza sarcina didactică, precizând căile pe care trebuie să
le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii ludice. Sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții
la joc și reglementează conduita și acțiunile participanților. Pot exista reguli care: indică acțiunile de
joc, ordinea succesiunii acestora, stabilesc modul în care se rezolvă sarcina didactică, reglementează
relațiile dintre copii, stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.
Elementele de joc reprezintă căile, mijloacele de realizare a sarcinii didactice. Au rolul de a
mijloci realizarea ei în cele mai bune condiții, constituind totodată și elementele de susținere a atenției
pe parcursul situației de învățare, conferind jocului o coloratură plăcută, atractivă, distractivă.
Desfășurarea activităților de joc nu se realizează la întâmplare, ci prin raportare la anumite
aspecte de ordin metodologic. Metodologia proiectării, organizării și desfășurării jocului didactic
presupune ca educatorul să parcurgă următoarele etape: proiectarea jocului didactic, asigurarea
90
condițiilor, introducerea în joc, prezentarea și familiarizarea cu materialul, anunțarea titlului jocului
și a obiectivelor urmărite, explicarea și demonstrarea jocului, executarea jocului de probă, executarea
propriu- zisă a jocului, încheierea jocului.
În funcție de inițiatorul jocului acestea se împart în două categorii: joc liber și joc didactic.
Jocul liber este tipul de joc pe care copilul îl utilizează tot timpul pe parcursul zilei îmbrăcând diferite
forme. Fie că manipulează diferite obiecte încercând diverse mișcări și experimente, fie că realizează
anumite acțiuni pentru a obține satisfacție toate acestea copilul le realizează jucându-se. Nu sunt
sarcini impuse de nimeni, îi face plăcere și astfel învață despre lucruri, despre efectele acțiunii sale
asupra obiectelor și totodată, despre el, ce poate să facă și ce nu.
Educatorul sau adultul trebuie să îi acorde timp copilului pentru acest tip fundamental de joc,
specific învățării în copilăria timpurie. Este natural și de aceea are un impact puternic asupra
dezvoltării copilului în toate domeniile de dezvoltare. Jocurile libere sunt jocurile alese, propuse,
inițiate de copil, fără intervenția adultului. Acest tip de joc oferă educatoarei șansa de a cunoaște cât
mai bine copilul, fiind momentul în care copilul utilizează cunoștințele, deprinderile, experiențele
dobândite anterior, în contexte în care el se simte liber să se exprime. Limbajul și acțiunile copilului
în jocul liber vorbesc despre modul în care el percepe lumea din jurul lui. Sau dacă se joacă un joc
simbolic, vom vedea cum copilul transpune în joc experiențe proprii fie ca spectator al evenimentelor
din jurul lui, fie ca personaj principal.
Jocul didactic este un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc
la cea de învățare ce este inițiat numai de către adult, scopul fiind acela de a urmării atingerea unor
obiective educaționale. Termenul didactic asociat jocului accentuează componenta instructivă a
activității și evidențiază că acesta este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură
informativă și formativă specifice procesului de învățământ. O serie de obiective propuse în cadrul
proiectelor tematice se rezolvă prin această formă de organizare și desfășurare a actului educativ.
Jocul didactic poate contribui la realizarea unor obiective operaționale variate și complexe.
Atât jocurile libere, cât și cele didactice, în funcție de deprinderile, capacitățile pe care le
dezvoltă prin forma intrinsecă a jocului pot fi: jocuri de manipulare, joc simbolic, joc de rol/
dramatizare, joc cu reguli, de construcții, jocuri dinamice/ de mișcare, joc senzorial, jos muzical, joc
de masă, joc logic.
Jocurile de manipulare antrenează musculatura fină, capacitățile de coordonare a mișcărilor,
controlul lor, precum și coordonarea oculo-motorie. De exemplu, manipulând piesele jocurilor
existente în centrele Joc de masă sau științe copiii își dezvoltă coordonarea ochi-mână, musculatura
fină, deprinderi de îmbinare, triere, așezare în ordine, clasificare, numărare, percepțiile de culoare,
sociabilitatea, sentimentul de bucurie la realizarea unei sarcini.

91
 La jocul simbolic copilul utilizează mediul pentru a pune în scenă realitatea așa cum o percepe
el, interpretează roluri, personaje reale sau imaginare. Un aspect semnificativ al cunoașterii la vârstele
timpurii este dezvoltarea jocului simbolic în timp ce își construiesc reprezentări sofisticate asupra
lumii, dar pentru aceasta au nevoie de oportunități de joc.
Jocul de rol presupune o pregătire prealabilă. Dramatizarea presupune: alegerea selectivă a
textului care urmează să fie dramatizat, să țină seama de posibilitățile de memorare ale copiilor dar și
capacitatea redusă de concentrare, însușirea temeinică a textului poveștii în vederea transpunerii lui
în joc. Căile cele mai des folosite în acest sens sunt repovestirea, povestirea după un șir de tablouri
dar și cerințele materiale ale dramatizării.
Jocurile cu reguli sunt acele jocuri care arată prin ce modalități poți să câștigi. Jocurile cu
reguli inventate de copii sunt specifice vârstei preșcolare.
Jocul logic este un prim pas spre înțelegerea unor noțiuni care vor constitui, mai târziu, baza
transmiterii unor elemente mult mai complexe și vor dezvolta capacitatea de lucru individual și de
autoevaluare.

Bibliografie:
1. Cojocaru Ioana – Influențele jocului didactic în procesul instructiv- educativ, culegere învățământ
primar, 1994.
2. Marcia L. Nell și Walter F. Drew – De la joc la învățare. Cum folosim jocul didactic în educația
timpurie, Ed. Trei, 2016.

92
 DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE – JOCUL DIDACTIC MATEMATIC

Prof. Popa Alina,

Școala Gimnazială Nr. 1 Mîrzănești, Jud. Teleorman

Denumită şi „vârsta de aur a copilăriei”, vârsta preşcolară se caracterizează prin multiple

achiziţii pe plan intelectual, fizic şi comportamental. O dată cu intrarea în grădiniţă copilul vine în
contact cu o multitudine de necunoscute, el deschide un cufăr al comorilor, pe care, plin de curiozitate,
îl cercetează şi şi-l însuşeşte după propriile posibilităţi, în funcţie de specificul vârstei şi individual.
Sub îndrumarea atentă a educatoarei, copilul îşi satisface curiozitatea prin joc, prin acţiunea
directă cu obiectele. În această perioadă are loc dezvoltarea puternică a limbajului, se pun bazele
operaţiilor gândirii, prin acţiunea nemijlocită cu obiectele se dezvoltă gândirea, memoria, atenţia,
imaginaţia şi, în acelaşi timp, copilul, prin faptul că intră într-o colectivitate, îşi dezvoltă abilităţi,
atitudini, sentimente care îi vor fi utile mai târziu, la şcoală: sentimente de prietenie, respect,
atitudinea de cooperare, de apartenenţă la un grup, spiritul de învingător.
Prin joc se poate urmări progresul înregistrat de copii, educatoarea poate urmări în ce măsură
copiii şi-au însuşit noţiunile necesare, gradul de formare al reprezentărilor matematice, a priceperilor
şi deprinderilor, capacitatea copiilor de a realiza sarcinile cerute, de a se adapta la ritmul cerut, de a
răspunde corect şi prompt.
Jocul didactic matematic amplifică acţiunea formativă a grădiniţei, realizând o continuitate
între activitatea de învăţare şi cea de joc; prin el se pot realiza observații prognostice referitor la ritmul
individual de maturizare intelectuală şi afectivă. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura
justificare a recurgerii la jocul didactic. Prin intermediul jocului are loc adaptarea la viaţa de colectiv,
se stabilesc relaţii între copii şi sunt conştientizate anumite norme de comportament. Jocul îmi oferă
mie, educatoarei, prilejul de a atinge obiective importante ce ţin atât de latura formativă, dar şi de cea
informativă în dezvoltarea personalităţii copilului.
De aceea, jocul este cel ce satisface dorinţa de manifestare şi care dezvoltă emoţiile şi sentimentele
copilului. Ştiind că în grădiniţă jocul reprezintă activitatea fundamentală, este normal ca acesta să fie
valorificat în pregătirea copilului pentru însuşirea conceptelor matematice. Tocmai această trecere de
la joc la însuşirea noţiunilor matematice o realizează jocul didactic şi constituie cel mai eficient mijloc
de desfăşurare a activităţilor cu conţinut matematic. Jocul didactic este un tip de activitate prin care
educatoarea consolidează, precizează şi verifică cunoştinţele copiilor, îmbogăţeşte sfera de
cunoştinţe, pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale acestora.

93
 Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că, în procesul desfăşurării lui, copilul are
posibilitatea aplicării cunoştinţelor însuşite, exersării priceperilor şi deprinderilor formate. Termenul
„didactic”, asociat jocului, accentuează componenta instructivă a activităţii şi evidenţiază că acesta
este organizat în vederea obţinerii unor finalităţi de natură informativă şi formativă specifice
procesului de învăţământ. Îmbinarea elementelor instructiv-educative cu cele distractive îi face pe
copii să trăiască stări afective complexe care determină participarea cu interes a acestora la activitate.
El reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria,
urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului.
Jocul didactic este un important mijloc de educaţie intelectuală, care pune în valoare şi
antrenează capacităţile creatoare ale copilului. Datorită conţinutului şi modului lor de desfăşurare,
jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a întregii grupe de copii, dezvoltă spiritul de
echipă, de întrajutorare, formează şi dezvoltă unele deprinderi practice elementare şi de muncă
organizată. Între jocul didactic şi procesul instructiv-educativ există o dublă legătură: jocul sprijină
şi îmbunătăţeşte procesul instructiv-educativ, fiind însă şi condiţionat de acesta prin pregătirea
anterioară a copilului în domeniul în care se desfăşoară jocul. În timpul jocului fiecare copil
acţionează în ritmul său şi rezolvă sarcina prin mijloacele operaţionale de care dispune. De aici rezultă
că jocul didactic activizează copiii în procesul instructiv-educativ şi în aceeaşi măsură, vizează pe
fiecare copil în parte, asigurând astfel un învăţământ diferenţiat.
În „Dicţionar de pedagogie”, Bucureşti, 1979, jocul didactic era definit ca și „specie de joc
care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu cel distractiv” sau ca „un mijloc de facilitare
a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învăţare”.
Ca formă de realizare a activităţilor matematice, jocurile didactice antrenează operaţiile
gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea, abstractizarea, generalizarea), contribuie la
dezvoltarea limbajului în general şi al celui matematic în particular, a imaginaţiei şi atenţiei voluntare,
la formarea priceperilor şi deprinderilor (de grupare, comparare, ordonare a mulţimilor), la formarea
percepţiei spaţiului şi timpului. Jocul dezvoltă spiritul de echipă, independenţa, atenţia, spiritul de
ordine, asigură însuşirea mai rapidă, mai accesibilă şi mai plăcută a unor cunoştinţe cum ar fi
numeraţia, operaţiile aritmetice. Prin caracterul său activ, jocul didactic matematic activizează toţi
preşcolarii, chiar şi pe cei timizi şi dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce contribuie la creşterea
unităţii dintre membrii grupei şi dezvoltarea unor atitudini morale: autocontrol, spirit de
independenţă, perseverenţă, disciplinare conştientă.
La nivelul vârstei de 4-6 ani jocul didactic dobândeşte o nouă funcţie, aceea de consolidare şi
verificare a cunoştinţelor, deprinderilor şi priceperilor. Dacă este condus cu măiestrie, jocul poate
deveni o modalitate de predare şi de evaluare ce oferă satisfacţie copiilor, care obţin rezultate mult
mai bune decât dacă s-ar fi folosit o metodă de evaluare sau predare tradiţională.
94
 Prin intermediul jocului didactic copiii îşi îmbogăţesc experienţa cognitivă, învaţă să
manifeste o atitudine pozitivă sau negativă faţă de ceea ce întâlnesc, îşi educă voinţa şi pe această
bază formativă îşi conturează profilul personalităţii.
Jocul didactic este necesar deoarece prin el copilul trece lent, recreativ, pe nesimţite spre o
activitate intelectuală serioasă.
Astfel, unele jocuri didactice pot crea posibilitatea copiilor de a număra o anumită cantitate
(„Cine ştie să numere mai bine?”), de a indica locul fiecărui număr în şirul numeric prin utilizarea
numeralului ordinal („Al câtelea fluturaş a zburat?”), de a raporta numărul la cantitatea
corespunzătoare, cifra la număr şi invers („Te rog să-mi dai tot atâtea obiecte”), în alte jocuri au
prilejul să compare cantităţile sau să efectueze operaţii de adunare şi scădere („Să adăugăm, să
scădem”).
Transpunând sarcinile de învăţare în joc, se dă preșcolarului ocazia să-și dezvolte capacitatea
creatoare, realizând, fără mare efort, o intensă activitate intelectuală; în joc el găseşte noi căi de
asimilare a cunoştinţelor, stabileşte legături între fapte, idei, acţiuni, prilej de a acumula alte
cunoştinţe.
De exemplu în jocul didactic matematic Al câtelea fluturaș lipsește?, sarcina didactică este-
recunoaşterea locului ocupat de fluturaş şi a numărului în şirul numeric.
În jocul didactic Trenulețul fermecat, scopul activității este- evaluarea capacității de a
recunoaşte, denumi, descrie şi compara formele geometrice: cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi.
Astfel, jocurile didactice matematice contribuie la formarea percepţiilor (culoare, formă,
mărime), la educarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei creatoare, la dezvoltarea limbajului şi
gândirii cu toate operaţiile ei (analiză, sinteză, comparaţie, abstractizare, generalizare).
Organizarea activităţilor matematice sub forma jocului didactic realizează modificări
calitative atât în conţinutul cât şi în structura proceselor cognitive. Prin joc, activitatea matematică
devine mijloc de formare intelectuală:
- jocul face trecerea în etape de la acţiunea practică spre acţiunea mintală;
- favorizează dezvoltarea aptitudinilor imaginative (imaginaţia reproductivă şi creatoare);
- realizează trecerea de la reproducerea imitativă la combinarea reprezentărilor în imagini.
Participarea activă, opțională și liberă la joc a copilului duce permanent la învățarea noului,
pentru că învățarea sistematică la această vârstă nu poate fi concepută în afara jocului, iar jocul prin
natura sa stimulează activitatea de învăţare.

95
Bibliografie:
1. Păduraru V. , (1999), Activităţi matematice în învăţământul preşcolar (sinteze), Iaşi, Editura
Polirom;
2. Popescu, E.- Pedagogie preşcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică;
Someșanu, Elena, (2000), Jocuri didactice matematice pentru grădinițele de copii, Bucureşti, V&I
Integral.

JOCUL DIDACTIC - MODALITATE DE EDUCARE A LIMBAJULUI LA

PREȘCOLARI

Prof. Lupu Valentina-Gabriela

Grădiniţa cu program prelungit nr. 24. Iași, jud. Iaşi

Jocul didactic este forma de activitate care îmbină elementele instructiv-educative cu

elementele distractive, antrenante și motivante pentru copil. O parte din sarcinile instructiv-formative
din grădiniță sunt realizate prin jocul didactic, iar acesta își capătă valoarea în instruirea copilului,
atâta timp cât își propune rezolvarea unor sarcini de învățare într-un mod adecvat vârstei.
În grădiniță, jocul didactic este mijlocul prin care copilul trece de la activitatea dominantă de
joc, la activitatea de învățare. Învățarea prin joc este mult mai ușoară, deoarece copilul percepe
noțiunile în ritmul său, fără a i se impune, iar plăcerea de a continua jocul îi antrenează toată ființa în
cunoaștere.
Jocurile didactice au obiective educaționale bine precizate și reprezintă forma ideală prin care
jocul, ca activitate fundamentală a vârstei preșcolare, poate sprijini învățarea ,,deghizat” dirijată,
pregătind integrarea ulterioară a copilului în școală.
Diferitele tipuri de jocuri didactice, desfășurate în grădiniță la Educarea limbajului, contribuie
în mod nemijlocit, la îmbogățirea vocabularului activ al copiilor, formarea deprinderii de a se exprima
corect gramatical, deprinderea de a alcătui propoziții simple sau dezvoltate pe baza unor imagini
prezentate sau a unui cuvânt dat, precum și la dezvoltarea creativității și imaginației preșcolarilor.
JOC DIDACTIC: ,,Pe Iepurilă îl ajutăm și corect ne exprimăm”
Nivelul II: grupa mare
Categoria de activitate: Educarea limbajului

96
Tema: Propoziții. cuvinte, silabe, sunete
Mijloc de realizare: joc didactic
Tipul activității: fixare și consolidare de cunoștințe și deprinderi
Scop: Consolidarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic,lexical și sintactic
Obiective operaţionale:
O.9 Să formuleze propoziții, cu ajutorul imaginii reprezentate pe jeton;
O.10 Să distingă, prin numărare, cuvintele unei propoziții;
O.11 Să denumească corect viețuitoarea de pe jeton, fără ajutorul cadrului didactic;
O.12 Să despartă corect în silabe un cuvânt dat, bătând din palme sau punând mâna sub bărbie;
O.13 Să identifice sunetele inițiale sau finale ale unui cuvânt dat;
O.14 Să aleagă din cuvintele ce denumesc imaginile date, doar pe cele care conțin patru silabe;
O.15 Să participe cu interes la activitate, implicându-se activ în joc;
Sarcina didactică:
➢ Alcătuirea de propoziții după imagini date;
➢ Denumirea viețuitoarelor de pe cub, despărțirea cuvintelor în silabe;
➢ Identificarea sunetului inițial și final al cuvântului dat;
➢ Descoperirea cuvintelor alcătuite din patru silabe, dintr-un număr de cuvinte dat.
Regulile jocului:
➢ Copiii sunt împărțiți în două echipe, fiecare echipă trebuie să rezolve sarcinile date în plicurile
colorate aduse de Iepurilă;
➢ Răspunde numai copilul numit de educatoare, iar răspunsurile corecte sunt aplaudate și vor
primi bulina roșie la panou.
Elemente de joc: Surpriza, descoperirea materialelor din coșuleț și a imaginilor de pe panou, aplauze,
căutarea jetonului potrivit, aruncarea cubului.
Strategii didactice:
Metode, procedee, tehnici: conversația, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, observația,
problematizarea.
Mijloace de învățământ: Iepurilă, coșulețul cu surprize, plicuri colorate cu sarcini, jetoane
cu diferite viețuitoare (lup, căprioară, urs, veveriță, vulpe, cerb, bufniță, mistreț), ,,cubul cu
viețuitoare", buline roșii, stimulente.
Forma de organizare: frontal, individual.
Durata: 35-40 min
Locul desfăşurării: sala de grupă
Desfăşurarea jocului: Jocul se desfășoară în sala de grupă. Copiii stau pe scăunele la
măsuţele așezate în formă de semicerc.
97
 Introducerea în joc: Se va realiza prin venirea în sala de grupă a unui invitat special-Iepurilă,
care le solicită copiilor ajutorul. El își dorește foarte mult să învețe de la copii să vorbească corect.
Iepurilă a adus pentru copii și un coșuleț cu surprize.
Prezentarea şi intuirea materialului: Vom descoperi împreună coșulețul cu surprize adus de
Iepurilă, se vor intui materialele primite și se explică copiilor, că toate aceste materiale le vom folosi
în activitatea de astăzi, pentru a-l ajuta pe prietenul nostru Iepurilă să învețe să vorbească corect.
Anunţarea titlului şi a scopului: Copii sunt anunțați că vor desfășura un joc numit ,,Pe
Iepurilă îl ajutăm și corect ne exprimăm!”, unde vor denumi viețuitoarele prezentate în imagini
sau pe „cubul cu viețuitoare”, vor formula propoziții după imagini date, vor spune câte cuvinte are
propoziția formulată, vor despărți cuvinte în silabe, vor identifica sunetele cu care încep sau se
termină anumite cuvinte din jocul nostru.
Explicarea şi demonstrarea jocului: Copiii vor fi împărțiți în două echipe: echipa ursuleților
și echipa veverițelor. Fiecare copil va primi un ecuson cu simbolul echipei sale. Se vor deschide
plicurile colorate, în fața grupei, de către reprezentanții celor două echipe și se vor citi sarcinile date
de Iepurilă. Aceeași sarcină va fi rezolvată, pe rând, de cele două echipe. Fiecare răspuns corect va fi
aplaudat și va primi o bulină roșie la panou. Va câștiga echipa care are cele mai multe buline.
Executarea jocului de probă: Se va realiza o dată jocul și se va insista asupra regulilor de joc
și modalitatea de rezolvare a sarcinilor date. Se deschide plicul roșu cu sarcina 1. Copilul alege o
imagine. Privește imaginea și formulează o propoziție. Spune câte cuvinte are propoziția formulată.
Executarea jocului de către copii:Copiii numiți de educatoare, vor veni și vor deschide
celelalte plicuri, pentru a rezolva sarcinile date:
S1: „Formulează o propoziție cu imaginea aleasă. Câte cuvinte are propoziția formulată?”
S2: „Aruncă cubul și alcătuiește o propoziție cu cuvântul ce denumește viețuitoarea de pe
acesta!”
S3: „Aruncă cubul și denumește viețuitoarea din imagine! Desparte cuvântul în silabe!”
S4: „Denumește imaginea descoperită pe jeton și spune cu ce sunet începe și se termină
cuvântul!”
Complicarea jocului:
S5: „Alege dintre cuvintele ce denumesc imaginile date, doar pe cele care au patru silabe!”
S6: „Alcătuiește o propoziție în care cuvântul ,,iepuraș” să fie la începutul/la sfârșitul
propoziției!”
Încheierea jocului: În încheierea activității se fac aprecieri verbale cu privire la participarea
activă a copiilor la joc. Se reamintește titlul jocului desfășurat ”Pe Iepurilă îl ajutăm și corect ne
exprimăm!”

98
Bibliografie:
1. Hobjilă, A., (2008), Elemente de Didactică a Activităților de Educare a Limbajului (etapa
preșcolarității), Editura Institutul European, Iași;
2. Colceriu, L., (2008), Psihopedagogia învățământului preșcolar, Programa;
3. Nell, M.L, Drew W.F., Bush D.E., (2016), De la joc la învățare, Cum folosim jocul didactic în
educația timpurie, Editura Trei, București.

IMPLICAȚIILE JOCULUI ÎN
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI COPIILOR HIPOACUZICI

Prof. Cimpu Mihaela & prof. Nistor Roxana

CSEI Brașov- departament Hipoacuzici

Hipoacuzia este o disfuncție auditivă care are efect defavorabil asupra dezvoltării psihofizice
generale a copilului prin neînsușirea limbajului ca mijloc de comunicare și instrument operațional pe
plan conceptual. Copilul lipsit de auz va învăța vorbirea în mod organizat, atât în perioada preșcolară,
cât și în perioada școlară mică.
Limba este formată din cuvinte, structurile, gândurile și conceptele pe care le avem în mintea
noastră. Discursul este un mod prin care comunicăm cu ajutorul limbajului cu alte persoane. Copilul
hipoacuzic poate comunica, de asemenea, prin limbajul semnelor sau prin scris.
Este esențial să se recunoască faptul că orice pierdere a auzului la copil va avea un impact
asupra limbajului și a dezvoltării vorbirii, dar dezvoltarea limbajului este mult mai important decât
dezvoltarea vorbirii. Acest lucru se datorează faptului că aproape toate formele de învățare depind
de limbaj. Limbajul are o gamă largă de concepte mentale și cu atât mai mult, copiii vor fi capabili
să îl învețe la școală. Copiii hipoacuzici nu pot auzi sau pot auzi doar părți din ceea ce oamenii din
jurul lor spun. De multe ori un copil hipoacuzic poate înțelege doar atunci când oamenii îi vorbesc
direct, unu la unu. Acest lucru indică faptul că un copil deficient de auz primește mult mai puțin decât
ceea ce va primi un copil auzitor și acest lucru poate duce la probleme de comunicare și învățare la
școală, de exemplu, acesta poate auzi un cuvânt doar o dată dau de două ori și doar într-un singur
context, în timp ce copilul auzitor poate auzi acel cuvânt de multe ori, în diferite contexte.
Activitățile de educare a limbajului din grădiniță fac posibilă cultivarea limbajului oral, accentul
punându-se pe comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderii de exprimare ordonată a

99
gândirii și de însușire a structurilor gramaticale. Asigurarea capacității copiilor hipoacuzici de a folosi
corect limbajul le dă posibilitatea de a se adapta cu ușurință la sarcinile complexe ale învățării.
Știm că în grădiniță forma dominantă de educație este jocul, care este baza conceperii întregii
activități instructiv-educative. Fără joc nu se poate ajunge la o finalitate reală.
Preşcolarul hipoacuzic, în timpul jocului, mânuieşte diferite obiecte, jucării, astfel este creată
posibilitatea de a le atinge, de a le pipăi, având asupra lui un puternic caracter motivaţional, dând frâu
liber gândurilor fiind nevoit să redea ceea ce vede, ceea ce gândeşte în momentul respectiv.
În aproape orice activitate de predare-învățare sau proces recuperator, în general, cu
preșcolarul hipoacuzic, indiferent de obiectivele ce se doresc atinse, este necesar să se recurgă la joc.
Jocul îi atrage în mod deosebit, nu doar pentru că sunt la vârsta la care jocul reprezintă principala
preocupare ci pentru că îi atrage și pentru că mijloacele și modalitatea de desfășurare a activității în
sine este atractivă. Copilul hipoacuzic simte nevoia de explorare a mediului și de manifestare a sinelui
în mod diferit față de copilul auzitor. Activitatea desfășurată cu copiii hipoacuzici are nevoie de
material concret, palpabil. Copilul trebuie lăsat să exploreze, să descopere, să palpeze, să simtă, să
miroase, să decidă, să vibreze cu situația dată.
Forma de joc antrenează, mai bine ca oricare tip de activitate, copilul hipoacuzic în stimularea
şi exersarea vorbirii în direcţia propusă, fără ca el să conştientizeze acest efort, deoarece
introducându-se elemente distractive, care produc copiilor bucurie, activitatea desfăşurată evoluează
într-o atmosferă caldă, plină de veselie, copilul participă afectiv la sarcina pe care i-o impune jocul,
favorizând însuşirea sau fixarea cu uşurinţă a cunoştinţelor, a deprinderilor.
Având în vedere particularităţile psihice ale copilului hipoacuzic, prin aplicarea unor tehnici
permanente în ceea ce priveşte jocul didactic în activităţile desfăşurate ca metodă de dezvoltare a
limbajului, se pot compara rezultatele obţinute cu obiectivele urmărite şi în felul acesta se poate
aprecia eficienţa metodelor şi mijloacelor folosite.
Sub influenţa jocului şi a activităţilor pentru dezvoltarea limbajului, experienţa cognitivă a
copiilor hipoacuzici se amplifică, se conturează memoria şi reproducerea capătă atributul
intenţionalităţii.
Atenţia şi capacitatea de concentrare ale copilului hipoacuzic sunt de obicei sub nivelul la care
le întâlnim la auzitor. În condiţii obişnuite, atenţia copilului se captează prin limbaj, prin conversaţie,
prin ceea ce i se povesteşte sau i se descrie verbal. Din nefericire, copilul deficient de auz este lipsit
de aceste posibilităţi. De aceea, are tendinţa să se aplece spre forme mai simple de instruire (de
exemplu prin joc). Dacă copilul deficient de auz nu vorbeşte, nu înseamnă că el nu gândeşte.
Gândirea în imagini a copilului deficient de auz permite prea puţin evoluţia principalelor
calităţi care se realizează la auzitor prin intermediul cuvântului: profunzimea, rapiditatea, supleţea.

100
Având în vedere cele prezentate mai sus, a fost proiectat și aplicat un Program de dezvoltare a
vocabularului care cuprinde jocuri-exerciţiu având ca obiectiv principal dezvoltarea vocabularului
prin încurajarea pronunţiei cuvintelor:

1. ”Spune cum face”

Scop: recunoaşterea animalelor şi reproducerea onomatopeelor corespunzătoare glasului acestora.
În desfăşurarea jocului, se va asigura o anumită succesiune în prezentarea imaginilor sau a jucăriilor,
începând cu cele al căror glas este mai uşor de pronunţat (pisica) şi terminând cu cele al căror glas
(onomatopee) prezintă oarecare dificultate în reproducere. Se va urmări sistematic ca reproducerea
să se facă la început individual, apoi se va trece la pronunţarea în mod individual cu copiii care
întâmpină dificultăţi în pronunţarea unor sunete.
Variantă: se modifică ordinea acţiunilor. Copiii ascultă onomatopeea (reprodusă de
educatoare) apoi aleg animalul al cărui glas l-au auzit şi-l reproduc individual sau în colectiv, după
cum li se cere.
2. ”Spune ce face”
Scop: indicarea acţiunii executate.
Organizarea grupei de copii se realizează în semicerc, pe scăunele. Ţinând seama de cunoştinţele
copiilor, intuirea se face integral, selectiv sau nu se face deloc. Pentru executarea acţiunilor necesare
desfăşurării poate să fie invitat un copil mai mare (la început) sau se face apel la toţi copiii din grupă.
Acţiunea jocului cuprinde câteva momente pe care copiii la vor desprinde din desfăşurare: chemarea
unui copil lângă educatoare; indicarea unei acţiuni astfel încât să nu fie auzită de ceilalţi copii;
alegerea de către copil a obiectului necesar acţiunii; executarea acţiunii de către copil; exprimarea în
propoziţii scurte a acţiunii percepute de către copilul atins pe umăr sau numit de educatoare.
Variantă: se prezintă obiecte gospodărești iar copiii vor denumi acțiunea la care se folosesc.
3. „Ne jucăm cu baloane”
Scop: recunoaşterea şi denumirea culorilor
În prima parte a jocului se va urmări ridicarea corectă de către copii a jetonului cu imaginea balonului
de aceeaşi culoare cu culoarea aceluia ridicat de educatoare. Copiii vor denumi culoarea baloanelor
respective. În acest sens educatoarea pune întrebarea „Cu ce baloane ne jucăm?”, iar copiii răspund:
„Ne jucăm cu baloanele roşii” etc. Se vor utiliza şi întrebări adresate în mod individual: „Cu ce balon
te joci?” pentru pronunțare corectă a culorilor.
Variantă: educatoarea ridică un anumit balon, iat copiii indicaţi caută pe o masă special
pregătită obiectele sau imaginile acestora de aceeaşi culoare, denumind-o.
4. ”Când facem aşa ?”
Scop: determinarea momentului din zi în care se efectuează o anumită acţiune.
101
Copiii trebuie să recunoască acţiunea din imaginea la care s-a oprit acul cadranului şi momentul în
care se petrece ea. La întrebarea educatoarei, copilul indicat relatează cele observate iar ceilalţi copii
imită acţiunile caracteristice în succesiunea lor. Materialul folosit este un cadran din carton sau placaj
(material plastic) – împărţit în două. Pe fiecare parte se vor fixa câte trei-patru imagini reprezentând
acţiuni efectuate de copii: pentru dimineaţă: un copil se dă jos din pat; se spală la chiuvetă; serveşte
micul dejun, pleacă spre grădiniţă, se joacă etc.; pentru seară: copilul se dezbracă, copilul face duş,
se urcă în pat, doarme. La mijlocul cadranului este un ac indicator ce poate fi îndreptat spre oricare
din imagini.
Variantă: se precizează semnificaţia cuvintelor utilizate mai frecvent – respectiv dimineaţa şi seara.
5. „Săculeţul fermecat”
Scop: denumirea corectă a obiectului scos din săculeţ, raportarea lui la alte obiecte, de aceeaşi
categorie.
În săculeţ vor fi introduse obiecte din categorii diferite. Ele vor fi date copiilor aşezaţi în semicerc
pentru a le trece din mână în mână. La semnalul educatoarei săculeţul se opreşte. Copilul la care s-a
oprit săculeţul trebuie să scoată un singur obiect; îl denumeşte şi-l oferă vecinului cu rugămintea de
a-l aşeza la locul potrivit. Acesta va căuta grupul de obiecte corespunzător şi va motiva aşezarea
efectuată. Variantă: să așeze cuvinte scrise pe cartonașe în dreptul obiectelor pe care le denumesc.
6. ” Scrisoarea din plastilină”
Scop: recunoașterea literelor și formelor specifice unor litere atunci când „scrieți" o scrisoare din
plastilină.
Toate simțurile intră în joc, atunci când se realizează aceste mini scrisori din plastilină cu copiii. Ei
frământă plastilina și se dă forma literelor. Se folosesc ca șablon litere mari de tipar, decupate din
ziare sau reviste colorate.
De preferat să se scrie numele copilului, mamei sau tatălui la primul contact al copilului cu
acest joc. Variantă: se scrie numele membrilor familiei sau animalelor de companie și se pot forma
propoziții din 2-3 cuvinte.

Bibliografie:
1. Anca, M. , 1999, Modalităţi de evaluare a copiilor cu desabilităţi în comunicarea verbală. Cluj
Napoca: Ed. Gloria;
2. Antonovici , Ș. , 2008, Jocuri și activități alese, Editura Aramis, București;
3. Dumitra, M. , 1999, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, Editura Compania;
4. Golu F. , 2009, Joc și învățare la copilul preșcolar- ghid pentru educatori, părinți și psihologi,
Editura Didactică și Pedagogică, București;

102
5. Popescu, R. , 2001, Acţiunile prelingvistice între copilul deficient de auz şi părinţi, Sibiu: Editura
Universităţii „Lucian Blaga”;
6. Stănică, I., Ungur, E., Benescu C., 1983, Probleme metodice de tehnica vorbirii și labiolectură,
Ed. Didactică și Pedagogică, București;
7. Verza, E. , 1969, Aspecte Diferențiate Ale Limbajului Copiilor Preșcolari, Editura Analele
Universității București;
8. Viorica Filimon, 1980, Copilul preșcolar și dezvoltarea vorbirii, Revista de Pedagogie.

RELAȚIA JOC-ÎNVĂȚARE-DEZVOLTARE

Prof. Hrițcu Mirela Ștefania

Școala Profesională Specială „Sfântul Stelian” Botoșani

„Copilul râde: - Înțelepciunea și iubirea mea e jocul! Tânărul cântă: - Jocul și-nțelepciunea mea-i
iubirea! Bătrânul tace: - Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!” (Lucian Blaga – Trei fețe)

Vârsta preşcolară se caracterizează prin dezvoltare accelerată în toate planurile: fizic, cognitiv
şi socio-emoţional. Una dintre cele mai importante funcții este competența de comunicare deoarece
un principiu de bază este acela că „nu putem să nu comunicăm”. „Competența de comunicare
reprezintă gradul în care indivizii satisfac scopurile pe care și le-au propus în interiorul limitelor
situației sociale, fără să-și riște abilitățile ori oportunitățile de a urmări alte scopuri mai importante
din punct de vedere individual” (Pânișoară, 2008). Limbajul este o activitate umană de comunicare
prin intermediul limbii, este o funcție de utilizare a limbii în raporturile cu ceilalți oameni. Gândirea
este o succesiune de operații care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realității și la
rezolvarea anumitor probleme. Limbajul obligă la raționalizarea și socializarea gândirii. Evoluția
limbajului este strâns legată de dezvoltarea gândirii.
Încă din perioada preșcolară, limbajul se îmbogățește din punct de vedere cantitativ. De la 5-
10 cuvinte pronunțate de copilul de 1 an, vocabularul activ al copilului crește la circa 300-400 cuvinte
la 2 ani, la circa 800-1000 cuvinte la 3 ani, la 1600-2000 cuvinte la 4 ani, la circa 3000 cuvinte, la 5
ani, pentru ca la 6 ani, el să ajungă la peste 3500 cuvinte. La intrarea în școală, copilul dispune de un
vocabular relativ bogat (aproximativ 3500 cuvinte) și stăpânește regulile de folosire corectă a
cuvintelor în vorbire.
103
 Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preșcolară principala activitate,
o formă de manifestare fără bariere, o activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă.
Jucându-se, copilul acționează asupra obiectelor din jur, cunoaște realitatea, își satisface nevoia de
mișcare, dobândește încredere în forțele proprii, își îmbogățește cunoștințele.
Manifestându-și dorința de a participa la viața și la activitatea celor din jur, copilul își asumă
rolul de adult, reproducând activitatea și raporturile lui cu ceilalți oameni. În acest fel, jocul este social
prin natura lui, însăși posibilitatea de a-și imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă pentru copil
sensul jocului. Prin această activitate, copilul își satisface nevoile prezente și se pregătește pentru
viitor.
În grădinița de copii jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de activitate,
realizând procesul de învățare într-un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către copii. Jocul
se îmbină cu învățarea, dar și cu creația, astfel că îi dă posibilitatea copilului de a experimenta rolul
de creator al realității.
Cel mai important aspect al folosirii jocului ca metodă de învățare în grădiniță este acela de
a-i face pe copii să conștientizeze că se află într-o situație de învățare. Acest lucru este posibil prin
stabilirea clară a sarcinilor didactice urmărite în cadrul jocului, a regulilor jocului, care nu vor permite
îndepărtarea copiilor în timpul jocului de tema stabilită, ajutându-i, în același timp, în rezolvarea
sarcinilor de joc și imprimând direcția necesară în acțiunea de joc. Strategia jocului este în esență o
strategie euristică, de combinare, relaționare, de interpretare a experienței copiilor (cunoștințe,
capacități, deprinderi) și de descoperire a noului.
Jocul de rol oferă o varietate de situații în care copiii primesc și transmit mesaje orale. Colțul
căsuței, în care se desfășoară marea majoritate a jocurilor de rol, reprezintă mediul cel mai adecvat,
iar telefonul de jucărie, cel mai potrivit instrument. Educatoarea propune un subiect – „de-a doctorul”.
Jocul se desfășoară „acasă”, iar personajul care cade bolnav poate fi copilul, păpușa, cățelul, pisica,
un vecin. Pentru a veni în ajutor pacientului, trebuie telefonat la doctor și la Salvare. În așteptarea
mașinii Salvării, doctorul indică la telefon ce trebuie să se facă, ce prim ajutor trebuie să i se acorde
pacientului, astfel că, există în mod logic o repetare a secvențelor de transmitere-recepționare-
îndeplinire a mesajelor.
În cazul copiilor mici, educatoarea participă mult la jocul lor, iar pe măsură ce copiii cresc și
dobândesc noi cunoștințe despre lumea înconjurătoare, prezența ei devine din ce în ce mai puțin
necesară. În sarcina educatoarei rămân însă supravegherea și intervenția ori de câte ori este nevoie
pentru a stimula sau a repune pe direcție jocul respectiv.
Jocul de rol dezvoltă limbajul, exersează memoria, încurajează copiii să-și exprime singuri
trăirile, ideile, chiar să utilizeze texte gata construite, urmărind socializarea, formarea spiritului de
echipă, empatia. Prin intermediul jocurilor de rol, copiii redau aspecte ale realității fizice și sociale,
104
impresii acumulate în urma unor experiențe directe sau imaginare ale acestora. Sunt identificate două
variante de joc: jocurile cu subiecte alese din viața cotidiană (jocurile de conviețuire socială – de-a
mama, de-a magazinul, de-a gospodinele, de-a poștașul) și jocurile cu subiecte din basme și povești.
Jocurile cu subiecte din viața cotidiană reflectă, prin conținut, experiențele directe trăite de
copil, dobândite prin observație sau relatare. Jocurile cu subiecte din povești implică crearea unei
atmosfere speciale sau redarea unor trăsături ale personajelor. Jocurile inspirate de textul poveștilor
pot lua forma unor jocuri dramatizări în care rolurile sunt interpretate fie de copii, fie de păpuși de
teatru.
Educatoarea trebuie să răspundă în primul rând solicitărilor societății de astăzi, de avansare
pe scara modernismului, care conduc la schimbări și în modul de joacă al copiilor. Astfel, jocuri de
rol de genul: „De-a familia”, „De-a mama”, „De-a grădinița” și-au mai pierdut din atractivitate, mai
ales la grupele mari, în favoarea celor de genul: „Economiștii”, „Informaticienii”, „La gară”, „La
bancă”, „De-a roboții”, „De-a stiliștii”, „Automobiliștii”.
Oferim un exemplu de joc pentru activitățile de comunicare îndrăgit de preșcolari:
Jocul „Telefonul fără fir”
Scopul: dezvoltarea auzului fonematic și a capacității de concentrare a atenției
Obiective: să recepționeze corect mesajul și să-l transmită mai departe
Desfășurarea jocului: Copiii sunt așezați în șir, unul lângă altul. Cadrul didactic spune
primului copil din șir, la ureche un cuvânt. Acesta la rândul lui îl transmite următorului copil din șir
și tot așa până ajunge la ultimul copil din șir. Acesta trebuie să-l rostească cu voce tare. Tuturor
copiilor le place acest joc deoarece, de obicei, până la ultimul copil ajunge un mesaj distorsionat, care
îi amuză.
Sunt recomandate cuvinte uzuale, simple. Pe măsură ce cresc și își măresc achizițiile, copiii
vor fi capabili să înțeleagă și să transmită cuvinte mai lungi sau chiar propoziții scurte.

Bibliografie:
1. Bondoc, Onița, (2006), Universul jocului – Să ne jucăm învățând limba și literatura română,
Editura Alutus, Slatina;
2. Pânișoară, Ion – Ovidiu, (2008), Comunicarea eficientă, Ediția a III, revăzută și adăugită, Editura
Polirom.

105
 IMPORTANȚA JOCULUI LA PREȘCOLARI

Prof. Răduca Magdalena

Grădinița Novaci, Gorj

Complexitatea vieţii contemporane precum şi perspectivele societăţii moderne, ca urmare a

ritmului accentuat în care ea evoluează şi acumulează cantităţi mereu sporite de informaţie în
domeniul culturii, al ştiinţei şi tehnicii, necesită luarea unor măsuri pe linia îmbunătăţirii
învăţământului, pentru accentuarea laturii formative a procesului de învăţământ.
Şcoala este instituţia căreia îi revine sarcina de a se ocupa ,cu interes, încă din clasele mici,
de problema formării copiilor, dar şi de cea a informării lor. Încă din grădiniţă copiii fac cunoştinţă
cu o serie de noţiuni noi, la vârsta preşcolară principala lor formă de activitate fiind jocul. Ei sunt
pregătiţi încă din grădiniţă pentru trecerea de la copilăria preşcolară la copilăria şcolară ce tinde a se
aşeza sub influenţa dominantă a structurilor şi motivelor activităţii de învăţare.
Adaptarea treptată a copilului la regimul şcolar se poate realiza, în mod adecvat, numai prin
stabilirea unui conţinut şi a unor forme de organizare a procesului de învăţământ în care să se îmbine
în mod armonios elemente specifice învăţământului preşcolar cu elemente ale muncii şcolare. Numai
prin organizarea unei activităţi ritmice, în care cerinţele didactice să crească în mod treptat, se poate
menţine şi stimula interesul copiilor pentru activitatea intelectuală. Realizarea caracterului atractiv şi
accesibil în vederea creşterii eficienţei muncii şcolare este o cerinţă importantă. În acest scop, pe
lângă folosirea unor materiale didactice corespunzătoare, introducerea elementului de joc în
desfăşurarea orei, dau lecţiei o coloratură nouă şi asigură eficienţa activităţii instructiv- educative.
În funcţie de nivelul de dezvoltare psihică a preşcolarilor, procesul de învăţare prezintă
anumite particularităţi. Aceste particularităţi sunt, de fapt, rezultatul legăturilor funcţionale ce se
elaborează în această perioadă între joc şi învăţare.
În centrul jocului, la preşcolarii mai mari, se află activitatea propriu-zisă de învăţare. Acţiunile
de joc constau în „a scrie”, „a citi”, adică în tot ceea ce preocupă un copil care învaţă. Prin urmare,
spre 6 ani în jocul copiilor învăţătura ocupă un loc central. Semnificativ este şi faptul că rolul preferat
de copii este acela de „elev” adică toţi copiii vor să desfăşoare activitatea specifică vieţii şcolare,
aceea de a învăţa. Faptul acesta atestă că avem de-a face cu o nouă atitudine a copilului faţă de
activitatea de învăţare, că el s-a ridicat la o treaptă mai înaltă de înţelegere a semnificaţiei sociale a
activităţii care îl aşteaptă în viiitor (învăţătura).
Prin îmbinarea elementelor de învăţare cu cele de joc şi invers, copilul îşi însuşeşte unele
cunoştinţe şi face primii paşi în direcţia formării deprinderilor afortului intelectual.

106
 Introducerea jocului didactic ca procedeu de bază pentru îmbinarea activităţilor instructive cu
cele educative trebuie să constituie preocuparea permanentă a învăţătorilor. Îmbinarea activităţii de
învăţătură cu jocul se poate realiza în mod diferenţiat, de la o lecţie la alta, în funcţie de nivelul clasei,
de starea de oboseală a colectivului şi de obiect.
Grija pentru asigurarea varietăţii în desfăşurarea activităţii instructiv-educative necesită
pregătirea unui bogat material didactic, introducerea unor variate procedee metodice şi inventivitate
în elaborarea unor jocuri didactice şi activităţi distractive care să înlăture şablonismul şi monotonia
muncii.
Prin introducerea jocului în desfăşurarea activităţii se captează mai uşor atenţia elevilor, se
intensifică procesele de analiză şi sinteză senzorială şi mintală, se dirijează mişcările şi acţiunile
obiectuale, se menţine viu interesul copiilor pentru activităţile desfăşurate. În felul acesta, îmbinat în
mod raţional cu elementele de învăţare, jocul devine un important instrument de însuşire a
cunoştinţelor şi formare a deprinderilor elementare.

Bibliografie:
1. Maurice, Debesse - „Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1970;
2. „Pedagogia preşcolară- manual pentru liceele pedagogice de educatoare”, Editura Didactică şi
Pedagogică;
3. Camelia Marinescu, Maria I. Georgescu Boştină, „Particularităţi ale activităţii instructiv-
educative în condiţiile şcolarizării copiilor de 6 ani”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1973.

JOCUL

Prof. Oncea Maria

Grădinița P.N. Știuca, jud. Timiș

Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preşcolară principala activitate,
o formă de manifestare fără bariere geografice ori religioase, o activitate care îi reuneşte pe copii şi
în acelaşi timp îi reprezintă. În decursul jocului copilul acţionează asupra obiectelor din jur, cunoaşte
realitatea, îşi satisface nevoia de mişcare, dobândeşte încredere în forţele proprii, îşi îmbogăţeşte
cunoştinţele. Manifestându-şi dorinţa de a participa la viaţa şi activitatea celor din jur, copilul îşi
asumă rolul de adult, reproducând activitatea şi raporturile lui cu ceilalţi oameni. În acest fel jocul

107
este social prin natura lui. Însăşi posibilitatea de a-şi imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă
pentru copil sensul jocului. Prin această activitate copilul îşi satisface nevoile prezente şi se pregăteşte
de viitor.
Fiecare om descoperă încă din copilărie ce înseamnă a te juca. Jocul este ocupaţia preferată şi
cea mai captivantă pentru copii. Adulţii reneagă des şi repede amintirile legate de această activitate.
Ideea de ,Joc" ne arată, în sens pozitiv, că trebuie să îndrăznim, că trebuie să luptăm, că trebuie să ne
lăsăm ademeniţi de această activitate. „A te juca" este o confruntare plăcută cu tine însuţi, cu ceilalţi,
cu elemente din mediul înconjurător. În societatea noastră modernă ideea de joc a decăzut. Limbajul
curent preferă acele sensuri ale cuvântului care trimit la o conotaţie negativă: „E doar un joc!",
„Înainte munca, după aceea urmează jocul!", „Te joci cu mine?" ş.a.m.d. Principiul performanţei,
dobândirea prestigiului, comportamentul concurenţial şi răsplata materială sunt astăzi motivaţiile
principale pentru joc. Valenţele legate de fantezie şi creativitate sunt lăsate la urmă.
În grădiniţă jocul este activitatea de bază şi se regăseşte în toate ariile de activitate, realizând
procesul de învăţare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către copil.
Copilul se joacă de la intrarea în grădiniţă până la micul dejun, în timpul activităţilor didactice
de dimineaţă, apoi se joacă serios în cadrul activităţilor comune, apoi se distrează jucându-se în timpul
activităţilor complementare şi numai masa de prânz şi somnul opresc temporar jocul, el urmând să îşi
reia cursul după trezirea copiilor şi până la plecarea lor acasă, unde bineînţeles, copiii se joacă.
Cercetările psihologice efectuate în secolul nostru în problema jocului au pus în evidenţă
numeroasele elemente psihologice care conturează această formă de activitate specific umană. Este
vorba de acele elemente psihologice care definesc jocul în general şi care sunt suficient de operante
chiar la copiii de vârstă preşcolară. Prin prezenţa şi acţiunea acestor elemente psihologice, copiii ies
„din anonimat” şi ni se înfăţişează ca fiinţe cu personalitatea în formare, care gândesc, acţionează
motivat după posibilităţi şi aspiră la perfecţionare.
Practica şi teoria educaţiei au demonstrat locul pe care-l ocupă jocul în viaţa preşcolarului, în
activitatea de instruire şi educare a acestuia din grădiniţă. Prin intermediul jocului, copiii îşi
îmbogăţesc experienţa cognitivă, îşi educă voinţa şi pe această bază formativă îşi conturează profilul
personalităţii.
Jocul didactic este o formă de activitate distractivă şi accesibilă copilului, prin care se
realizează o bună parte din sarcinile instructiv-educative în instituţiile preşcolare.
Jocul didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce ţin de latura formativă,
dar şi de cea informativă în dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar.
Jocul evită achiziţiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaştere
la nivel operaţional, formându-se astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive, atitudini,
sentimente, structuri de personalitate.
108
 Jocul este extrem de important pentru copil. Jocul este situaţia ce oferă prilejurile cele mai
bogate prin care copilul poate învăţa experimentând activ.
Un copil învaţă mult prin intermediul situaţiilor de joc variate şi stimulatoare. Ce anume va
învăţa el? Să luăm un exemplu simplu: atunci când copilul înalţă o construcţie de cuburi, ori taie şi
lipeşte ceva, el învaţă, de fapt, cum să-şi coordoneze ochiul cu mâna şi cum să exerseze mişcările fine
ale mâinii. Aceste două deprinderi le va utiliza mult mai târziu când se va pregăti pentru învăţarea
citit-scrisului.
Pentru copil jocul este munca sa, iar adulţii nu trebuie să minimalizeze nici această activitate,
nici seriozitatea cu care ea este îndeplinită de cei mici.
La vârsta preşcolară jocul satisface, în cel mai înalt grad, nevoia de activitate a copilului,
nevoie generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică. Sub
o formă sau alta, jocul se regăseşte la copiii tuturor popoarelor din cele mai vechi timpuri.
Din aceste considerente, în grădiniţe, jocul este activitatea fundamentală. Prin joc se
manifestă, se exteriorizează întreaga viaţă psihică a copilului, se exprimă cunoştinţele, emoţiile,
dorinţele, chiar şi acelea care nu pot fi satisfăcute imediat. Jocul reprezintă, de asemenea, una din
modalităţile prin care copilul caută să cunoască realitatea înconjurătoare.
Clasificarea jocurilor a preocupat pe mulţi specialişti din domeniul pedagogiei preşcolare. Cu
toate acestea, nici până astăzi, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptată datorită abordărilor
deosebite şi mai ales, datorită criteriilor utilizate pentru diferenţierea lor.
Jocul este un minunat mijloc de cunoaştere şi autocunoaştere, de exersare a unor capacităţi,
de socializare primară, de antrenare a capacităţilor cognitive şi de exteriorizare a emoţiilor şi
sentimentelor.
Deşi este şi un mijloc de relaxare şi distracţie, jocul are importante funcţii instructiv-educative.
El contribuie, prin conţinutul său obiectual sau logic, la dezvoltarea intelectului. Orice joc include
elemente afective: bucurie, surpriză, satisfacţie sau insatisfacţie. Jocurile de mişcare contribuie la
dezvoltarea fizică, la călirea organismului, la coordonarea şi precizia mişcărilor. Un rol deosebit are
jocul în dezvoltarea creativităţii, a inventivităţii.
Când copilul se joacă cu alţi copii, el învaţă să respecte reguli şi algoritmi ce constituie temeiul
conformării la normele de comportare socială, morală. Învaţă să împartă jucăriile cu alţii, să
colaboreze cu coechipieri, îşi dezvoltă altruismul, spiritul de echipă, comunicarea cu ceilalţi, prin
urmare devine mai sociabil, mai tolerant faţă de cei din jur, mai atent la dorinţele şi sugestiile
celorlalţi. Interpretarea de roluri îl apropie de viaţa socială a adulţilor.
Jocul se intercorelează cu învăţarea şi creaţia. Jocurile cu subiect din viaţă, din poveşti şi
basme presupun cunoaşterea conţinutului acestora, dar implică şi creativitate de expresie în
interpretare. Jocurile cu text şi cânt îi apropie de creaţiile muzicale şi literare.
109
 Jocul este un prim şi fundamental izvor al dezvoltării personalităţii umane. Activitatea de joc
reprezintă un ansamblul complex de acte, operaţii şi acţiuni centrate în jurul unei teme principale şi
care se scurge secvenţial; este o stare de captivaţie totală şi de abandon faţă de presiunile din afară,
de bucurie reală şi plăcere, de angajare într-o lume imaginară a energiilor şi a încordărilor proprii.
Pentru copil, jocul este o formă de activitate cu multiple implicaţii psihologice şi pedagogice
care contribuie la informarea şi formarea lui ca om; jocul pune în mişcare toată fiinţa copilului, îi
activează gândirea, îi reliefează voinţa, îi înaripează fantezia şi-i ascute inteligenţa. De aceea s-a spus
şi se spune, pe bună dreptate, că „în joc încep să se pună bazele personalităţii şi caracterului copilului”.
Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca, fie din cauză că nu au cu cine, fie din cauză
că nu sunt obişnuiţi, rămân „săraci” atât sub aspectul cognitiv, cât şi sub aspectul personalităţii. Jocul
oferă copiilor condiţii inepuizabile de impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre
lume şi viaţă, formează şi dezvoltă în mod direct capacităţi observative, iar în mod indirect jocul
creează o mai mare antrenare, competenţă, deprinderi active, măreşte capacitatea de înţelegere a
situaţiilor complexe, creează capacităţi de reţinere, dar şi de dozare a forţelor fizice şi spirituale,
dezvoltă caractere, deprinderi, înclinaţii, aspiraţii.
Importanţa deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este astăzi un adevăr incontestabil.
Fixându-i locul pe scara unei realităţi mai cuprinzătoare decât preşcolaritatea, şi anume în ansamblul
umanului, se poate spune că jocul are un caracter universal. Astfel, jocul este o manifestare în care
este evidentă o luptă a contrariilor, un efort de depăşire cu rol de propulsare în procesul obiectiv al
dezvoltării.
Aruncându-ne o privire generală asupra a ceea ce reprezintă jocul în viaţa şi activitatea
oamenilor, îndeosebi în viaţa copiilor de vârstă preşcolară, putem desprinde cu uşurinţă anumite note
caracteristici şi definitorii:
• jocul este o activitate specific umană deoarece numai oamenii îl practică în adevăratul sens al
cuvântului;
• jocul este una din variatele activităţi ale oamenilor fiind determinat de celelalte activităţi şi,
bineînţeles, determinându-le pe toate acestea. Învăţarea, munca şi creaţia nu s-ar realiza în lipsa
jocului, după cum acesta nu poate să nu fie purtătorul principalelor elemente psihologice de esenţă
neludică ale oricărei ocupaţii specific umane;
• jocul este o activitate conştientă. Cel care îl practică îl conştientizează ca atare şi nu-l confundă
cu nici una dintre celelalte activităţi umane;
• jocul introduce pe acela care-l practică în specificitatea lumii imaginare pe care şi-o creează;
• scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă să-i satisfacă imediat jucătorului dorinţele sau
aspiraţiile proprii;

110
• prin atingerea unui asemenea scop, se restabileşte echilibrul vieţii psihice şi se stimulează
funcţionalitatea de ansamblu a acesteia.
Sintetizând toate aceste note caracteristice, am putea defini jocul ca fiind o activitate specific
umană, dominantă în copilărie, prin care omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe,
acţionând conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o creează singur.

Bibliografie:
1. Chateau Jean - Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970;
2. Elkonin D. B.- Psihologia jocului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980;
3. Ezechil Liliana, Păişi - Lăzărescu Mihaela - Laborator preşcolar, Editura V&I Integral, Bucureşti,
2001;
4. Gheorghian Elena, Taiban Maria - Metodica jocului şi a altor activităţi cu preşcolarii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
5. Libotean Ileana, Cicioc Elena, Seling Mariana, - Jocuri didactice matematice pentru grădiniţă,
Editura V&I Integral, Bucureşti, 1976.

JOCUL DIDACTIC ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Niculae Maria

Grădinița P.P. „Micul Prinț”, Pitești, jud. Argeș

„A învăţa pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria-i gândire,
aducând-o până la gândirea noastră, cu alte cuvinte să nu-i impunem lumea noastră, ci să-l ajutăm
să înţeleagă cu gândirea lui lumea sensibilă, nemijlocit evidentă” (G. N. Volkov)
Jocul are la copil rolul pe care îl are munca la adult, aşa cum adultul se simte tare prin lucrările
sale, tot aşa şi copilul se simte mare prin succesele sale ludice. Pentru copil, orice activitate prin joc
nu presupune muncă grea şi oferă veselie şi satisfacţie.
Jocul trebuie să-şi găsească aplicabilitatea în activităţi sub toate formele şi nuanţele sale
specifice vârstei prescolarului.
Jocul devine “didactic” atunci când prin modul de formulare al sarcinii didactice copilul este
adus în situaţia de a-şi utiliza energiile şi potenţialul psihofizic pentru a-şi optimiza parametrii
comportamentali. Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea, buna
dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului.
111
Termenul didactic asociat celui de joc accentuează latura instructivă a activităţii care devine, în mod
necondiţionat parte integrantă a acestuia şi se concretizează printr-un anumit volum de cunoştinţe, de
acţiuni obiectuale şi mintale pe care le solicită. Indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul
didactic favorizează atât aspectul informativ al procesului de învăţământ cât şi aspectul formativ al
acestuia.
Exemple: În jocul ,,Găsește aceeași culoare” se precizează şi se verifică însuşirea corectă a
diferitelor culori; prin jocul ,,Cu ce construim?“ se fixează denumirile diferitelor obiecte, unelte şi
materiale folosite în contrucţia unei clădiri; prin jocul ,,Cine are aceeași figură?” se actualizează
reprezentările formelor geometrice: cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi; în jocul ,,Ce a găsit păpușa?“
se activizează unele cuvinte ce denumesc jucării.
O mare parte dintre jocurile didactice recomandate au drept scop sistematizarea cunoştinţelor
copiilor: ,,Cu ce călătorim?”, “Spune unde trăiește” sau ,,Cine vine după mine?“.
Valoarea jocului didactic nu se restrânge la atât. El are o largă contribuţie, mai cu seamă, în
stimularea şi dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Cea mai mare parte a jocurilor didactice cuprind
exerciţii senzoriale şi de memorare. Astfel, influenţează în mod nemijlocit activitatea tuturor
analizatorilor. De pildă în jocul ,,Spune cum face?“ sau ,,Cine face așa?“ contribuie la dezvoltarea
sensibilităţii auditive, în special, la dezvoltarea auzului fonematic mai slab dezvoltat la preşcolarul
mic.
Un aport deosebit îl au jocurile didactice în educarea calităţilor memoriei. De exemplu,
jocurile de tipul ,,Ce s-a schimbat?“ sau ,,Ghicește ce lipsește?“ solicită memoria copiilor să reţină
felul obiectelor şi aşezarea lor, pentru a putea arăta mai apoi modificarea făcută de conducătorul
jocului- ceea ce implicit duce la dezvoltarea memoriei şi a atenţiei voluntare.
Spiritul creator, imaginaţia sunt stimulate intens prin jocurile care pun în faţa lor sarcina de a
compune o ghicitoare, de a crea o povestire.
Jocurile didactice solicită, în mare măsură, gândirea, ele reclamând întotdeauna rezolvarea
unor probleme în mod individual. Astfel, în cadrul unor jocuri didactice, copiii trebuie să deosebească
obiectele mari de cele mici - ,,Este mic sau este mare?“, să compare obiectele în funcţie de forma sau
culoarea lor - ,,Caută-i căsuța”. Alte jocuri îi pun pe copii în situaţia de a efectua clasificări ale
obiectelor după situaţii concrete, clasificări ale unor obiecte după anotimp, clasificări ale unor animale
după mediul lor de viaţă şi după tipul de hrană - ,,Spune unde trăiește?“. În aceste cazuri copiii sunt
deprinşi să efectueze generalizări şi abstractizări. Sunt jocuri didactice care presupun judecăţi şi
raţionamente simple din partea participanţilor.
În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, jocul didactic contribuie şi la dezvoltarea
limbajului. În acest sens, în afară de jocurile prin care se fixează, se precizează şi se activizează
vocabularul copiilor, se planifică şi jocuri speciale, care ajută la îmbunătăţirea pronunţării unor
112
consoane mai greu de rostit pentru preşcolari. În jocul ,,Spune cum face?“ se pune accent pe pronunţia
corectă a consoanelor c, m, h, r; în jocul ,,Ce face Andrei?” se pune accent pe pronunţia consoanelor
r, s, t, precum şi a unor grupuri de consoane. Alte jocuri didactice rezolvă probleme mai complexe,
în legătură cu formarea unor reprezentări generale şi noţiuni ca: animale domestice, animale sălbatice,
îmbrăcăminte de iarnă, îmbrăcăminte de vară, încălţăminte, etc. Contribuţia unor jocuri didactice
constă în folosirea unor construcţii gramaticale, cum ar fi: acordul subiectului cu predicatul, folosirea
corectă a pluralului (,,Eu spun una, tu spui multe”), folosirea frazelor în a căror componenţă să existe
propoziţii subordonate cauzale sau temporale (“Când se întâmplă?“).
În cadrul unei activitǎţi de evaluare la tema anuală, ”Când, cum şi de ce se întâmplă ?“,
Proiect tematic: ”Oare când, cum şi de ce ?” am realizat un joc didactic: ‫״‬Cǎsuţa toamnei, cǎsuţa
iernii, cǎsuţa primǎverii”. Acest joc l-am realizat sub forma unei activitǎţi integrate (DS) cu întrebǎri,
ghicitori, propoziții eliptice, recunoaştere de imagini şi încadrarea lor la cǎsuţa fiecǎrui anotimp. Ca
material didactic am folosit cǎsuţele celor trei anotimpuri (toamna ,iarna,primǎvara ) cu grǎdinile lor,
imagini din cele trei anotimpuri, elemente specifice fiecǎrui anotimp (ghirlande, frunze îngǎlbenite,
flori de primǎvarǎ, fluturi), ghicitori şi fişe cu întrebǎri. Activitatea integratǎ continuǎ cu o activitate
matematicǎ din DS, în care copiii trebuie sǎ aşeze frunze în ordine crescǎtoare, sǎ le numere şi sǎ
aleagǎ jetonul care indicǎ numǎrul frunzelor. Tranziţia dintre cele douǎ activitǎţi am realizat-o printr-
un exerciţiu de mişcare. Ziua în care am realizat aceastǎ activitate am numit-o “Ziua porţilor
deschise‫״‬, având ca invitaţi speciali pǎrinţiicopiilor.
Consider cǎ a avut un efect benefic atât asupra copiilor cât şi asupra pǎrinţilor, cei din urmǎ
realizând care este nivelul de pregǎtire al copiilor aproape de sfarşitul anului şcolar şi înţelegând, de
asemenea, rolul jocului în activitǎţile liber alese, pe domenii experienţiale cât şi în activitǎţile
complementare din grădiniţǎ.
La grădiniţǎ copiii vin sǎ se joace jocuri care îi vor pregǎti pentru urmǎtoarea etapǎ din viaţa
lor: cea de şcolar. Chiar dacǎ aceste jocuri au reguli, ele dau frumuseţe, bogaţie şi viaţă învaţǎrii,
dezvoltǎ componenta originalitǎţii, gândirii, fantezia, imaginaţia, încrederea în sine, spiritul de
competiţie, etc.
Răspunzătoare de pregătirea, conducerea şi îndrumarea jocului didactic se face educatoarea,
care proiectează acest tip de activitate. Ca un expert al actului de predare-învăţare alege sarcinile
didactice în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, cu nivelul de
pregătire al acestora. Ca agent motivator, educatoarea declanşează şi întreţine interesul preşcolarilor,
curiozitatea şi dorinţa lor de a învăţa.
Consider că importanţa jocului nu constă în teorie, ci în modul în care acesta este integrat în
activităţile copiilor, prin intermediul jocului se înregistrează progrese remarcabile în activitatea de
învăţare, înlesnind însuşirea noţiunilor, se pot obţine performanţe şcolare.
113
 Combinarea învățării cu joaca și jocurile este importantă nu doar pentru amuzamentul și
plăcerea ce le înconjoară, ci și pentru beneficiile pe care jocurile le poartă, și anume, că ele pot
contribui la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi a perspicacităţii preșcolarilor, a încrederii acestora în
forţe proprii, creează satisfacţii, asigură adaptarea la munca şcolară.

Bibliografie:
1. Kelemen, Gabriela, (2015), Psihopedagogia jocului, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad.
2. Victor, Țîrcovnicu, Vasile, Popeangă, (1970), Pedagogia generală, Editura Didactică și
pedagogică, București.
3. Dumitru, Gherghina, (2005), Didactica activităților instructiv-educative pentru învățământul
preprimar, Editura Didactica Nova, Craiova.
4. Kelemen, Gabriela, (2013), Didactica învățământului primar și preșcolar, Editura Universităţii
„Aurel Vlaicu” Arad.

JOCUL ŞI ROLUL LUI TERAPEUTIC

Consilier şcolar Olariu Anca

CJRAE Hunedoara- Liceul Tehnologic “Ovid Densuşianu”

Jocul este folosit atât ca metodă instructiv-educativă în vederea învăţării şi asimilării de

informaţii, într-un cadru de natură formală (creşe, grădiniţe, şcoli), cât şi ca procedeu terapeutic de
depistare a unor probleme şi de comunicare a acestora. Adesea se întâmplă ca părinţii, prea obosiţi,
prea împovăraţi de griji, nu mai au suficientă răbdare cu copilul, să-l asculte, să se joace cu el, etc.
Lucrarea de faţă se centrează asupra dificultăţilor de cooperare, de comunicare a părintelui cu copilul.
Obiective:
- consolidarea relaţiei copil-părinte prin joc;
- transformarea părinţilor în parteneri de joacă;
- folosirea unor marionete/păpuşi ca mijloc prin care copiii ajung să comunice, să transmită mesajul
lor părinţilor;
- exersarea și optimizarea propriilor capacităţi de relaţionare cu adulţii.
Ipoteze:
- atunci când relaţia cu copiii este în impas, când aceştia au comportamente neadecvate pentru că se
simt neglijaţi, părinţii pot rezolva problema oferindu-le atenţia dorită în timpul unui joc;
114
- dacă părintele foloseşte jocul cu marionete/păpuşi, copii dobândesc noi abilităţi şi nu simt că sunt
învăţaţi ceva, sunt creativi, îşi exprimă sentimentele fără teama de a fi sancţionaţi.
Subiecţi:
Au fost cuprinşi un număr de 6 copii: 2 fete şi 4 băieţi (cu vârste cuprinse între 4 ani şi 5 ani) şi un
număr de 6 părinţi ai copiilor respectivi: 4 mămici şi 2 tătici. Alegerea acestora s-a făcut pe criteriul
relaţiei deficitare părinte-copil şi pe existenţa cooperării şi colaborării reduse a părinţilor cu copiii lor
şi a timpului insuficient a părintelui pentru copilul său.
Instrumente de lucru/materiale:
* marionete/păpuşi confecţionate pe parcursul a trei zile, câte 2-3 ore pe zi pentru a se evita oboseala
şi abandonul lucrului.
Modul de aplicare/desfăşurare:
Realizarea marionetelor/păpuşilor se face de către fiecare copil împreună cu părintele său. Astfel:
- fiecare copil cooperează/colaborează cu propriul părinte iar ideile copilului sunt susţinute de către
părinte;
- copilul îşi concentrează atenţia asupra a ceea ce are de făcut;
- copilul se simte încurajat, poate face ceva important;
- părintele are posibilitatea de a-şi observa copilul fără a-l chestiona. Îi pune la dispoziţie materialele
necesare şi îi acordă sprijin/ajutor atunci când cere.
- copilului îi este mult mai uşor să vorbească prin intermediul păpuşii decât direct.
La început i se permite copilului să conducă jocul, putând alege şi păpuşa cu care va lucra părintele.
Acesta la rândul său dirijează dialogul, introducând teme de discuţie între păpuşi. Copilului i se cere
să aleagă păpuşa cu care vrea să lucreze, să fie vocea ei. (ex: „Ca păpuşă, prezintă-l pe copil”). Copilul
este rugat să aleagă o păpuşă sau două care îi amintesc de cineva cunoscut. I se poate spune păpuşii
să spună ce-i place şi ce nu-i place la copil.
Rezultate:
* copilul îşi dezvoltă abilităţile de exprimare, comunicare şi relaţionare;
* copilul petrece cu părintele un timp valoros;
* este o activitate plăcută, captivantă, stimulativă;
* părintele află de la copil lucruri şi aspecte pe care acesta nu le spune la întrebările directe;
* părintele transmite mesaje de încurajare la adresa copilului, apreciază fapta şi nu făptaşul
(ex.”Ce bine ţi-a ieşit” în loc de „Nu eşti un copil bun”);
* copilul simte că poate vorbi de la egal la egal, că este respectat şi ascultat.
În cazul în care sunt eşecuri, părintele poate apela la formula „Data viitoare îţi va ieşi mai
bine”, iar în situaţia în care copilul se comportă problematic, părintele va trebui să ignore sau să se

115
uite în altă parte, iar dacă continuă, să-i spună copilului că este nevoit să întrerupă jocul şi că data
viitoare se vor juca din nou.
Un alt exemplu de joc care contribuie la consolidarea relaţiei părinte-copil este descris în
rândurile de mai jos:
Părintele ia o foaie, un creion și scrie, în urma consultării cu copilul, rețeta pentru o familie
fericită. Se includ ingredientele, cantitatea și cum pot fi preparate acestea. Se vor avea în vedere:
emoții, gânduri, comportamente, nevoi. Câteva sugestii de ingrediente și cantități:
*Iubire, Încredere
*Respect, 2 ore de joacă sănătoasă
*5 îmbrățișări/zi, 3 cuvinte frumoase în fiecare dimineață
*Un gând bun trimis la ora prânzului fiecărui membru al familiei
*10 pupici, 4 mângâieri, Zâmbete și limite blânde după gust
Mod de preparare: puneți iubirea, încrederea și respectul într-un castron și amestecați bine
până ce compoziția se omogenizează. Apoi adăugați cele 5 îmbrățișări, cuvintele frumoase, gândul
bun, pupicii și mângâierile. Coaceți-le la foc mediu timp de 30 de minute. La final adăugați cele 2 ore
de joacă sănătoasă.
După această activitate, părintele discută cu copilul despre: cum a fost să scrieți rețeta, ce
ingredient v-a plăcut cel mai mult, care este ingredientul pe care l-ați scoate din rețetă, dacă ați fost
surprinși de un ingredient anume propus de ceilalți, ce poate face fiecare membru al familiei pentru a
se asigura că rețeta este respectată.
În concluzie, jocul ca tehnică terapeutică, oferă oportunitatea de a explora şi exprima, prin
intermediul materialelor specifice creaţiei artistice, dificultăţile în legătură cu diversele trăiri sau
relaţii personale, dificultăţi ce ar putea fi greu de exprimat în cuvinte de către copii. Prin joc ne
exprimăm sentimentele, ne mărturisim dorinţele, comunicăm. Atmosfera relaxată îi îndeamnă pe
copii să se exprime liber oferindu-le posibilitatea de a se descărca, de a dezvălui trăiri care, în alte
condiţii, par a fi inacceptabile.

Bibliografie:
1. Vrăşmaş, Traian, 2004, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti,.
2. www.adrianamitu.com
3. www.echilbrultau.ro

116
 SITUAŢII DE ÎNVĂŢARE CREATE ÎN CADRUL JOCULUI DIDACTIC
PENTRU FORMAREA NOŢIUNILOR MATEMATICE ÎN
PREŞCOLARITATE

Prof. Chirilă Florentina

Grădiniţa cu Program Prelungit „Florilor”, Cumpăna, jud. Constanța

În grădiniţă, importanţa matematicii îmbracă dimensiuni noi, determinate de faptul că această

activitate urmăreşte în mod deosebit dezvoltarea intelectuală a copilului, stimulându-i inteligenţa şi
creativitatea, contribuie la trecerea treptată de la gândirea concret-intuitivă la gândirea simbolică,
abstractă, pregătind treptat copiii pentru înţelegerea şi însuşirea matematicii.
Unul din obiectivele fundamentale ale educaţiei este îmbunătăţirea puterii de înţelegere a
copilului şi cultivarea dorinţei acestuia de a învăţa. În desfăşurarea procesului de predare – învăţare,
jocul este extrem de important pentru copil. El este situaţia ce oferă prilejurile cele mai bogate prin
care copilul poate învăţa experimentând activ.
Ca formă de activitate instructiv-educativă, jocul trebuie înţeles în primul rând, ca un cadru
organizatoric de desfăşurare a activităţii didactice. Educatoarea trebuie să creeze un cadru de aşa
natură încât copiii să găsească în joc cel mai bun climat psihologic şi social de manifestare şi de
dezvoltare a propriei lor personalităţi. În acest sens, creearea unor situaţii de învăţare în cadrul jocului
didactic antrenează preşcolarii la activitatea de învăţare, îndeplinind astfel sarcinile, dar şi scopuri
precise puse în faţă de educatoare.
În procesul de însuşire a cunoştinţelor matematice este intens activizată memoria deoarece
copiii trebuie să reţină, să păstreze şi să reproducă în mod conştient cunoştinţele dobândite.
Rezolvarea unor situaţii noi apărute în desfăşurarea unei activităţi matematice solicită participarea
activă a imaginaţiei. Activităţile matematice nu se pot desfăşura în condiţii corespunzătoare dacă
preşcolarii nu sunt atenţi, nu se concentrează asupra întrebărilor puse de educatoare, înţelegerea
cunoştinţelor noi, precum şi asimilarea conştientă a acestora depind de gradul de concentrare a
atenţiei, de efortul voluntar depus de copii pentru a urmări firul lecţiei, succesiunea exerciţilor.
Jocul didactic matematic îmbinat cu situaţii de învăţare este mai eficace şi conduce la
progresul performanţelor preşcolarilor. Eficienţa jocului didactic matematic depinde de modul în care
situaţiile de învăţare sunt utilizate într-o structură armonioasă şi în relaţie cu particularităţile grupei
de preşcolari.

117
 De când lucrez la catedră, am înţeles că nu e suficient să foloseşti în cadrul activităţlor de
matematică doar materiale didactice adecvate, ci mai ales situaţii care să conducă la o învăţare deplină
a noţiunilor matematice în preşcolaritate.
Mi-am încurajat copiii să conceapă jocuri didactice, să propună modificarea unor jocuri în
sensul adaptării lor la situaţiile concrete date, să desfăşoare această activitate cu cât mai multă
îndrăzneală şi independenţă.
Exemple de jocuri aplicate pe parcursul desfăşurării experimentului pentru lucrarea de gradul
II, în care am creat, în cadrul activităţilor, cele mai interesante şi utile situaţii de învăţare.
Joc didactic: „Bucheţele de ghiocei”
Scop: consolidarea capacităţii de a înţelege şi a utiliza numerele în concentrul 1-8.
Obiective operaţionale:
• să formeze mulţimi în limitele 1-8 după 1-2 criterii date;
• să asocieze cifra corespunzătoare numarului de obiecte din mulţimea formată;
• să aşeze jetoanele în şir crescător şi descrescător pe verticală
• să verbalizeze acţiunile efectuate, folosind limbajul matemaatic adecvat;
Sarcina didactică:
❖ Ordonarea grupelor de obiecte în şir crescător după criterii date şi raportarea numărului la
cantitate.
Regulile jocului: Copiii trebuie să grupeze obiectele după culoare şi mărime, să ordoneze grupele
crescător şi să sesizeze modificările făcute în cadrul grupelor.Pentru fiecare răspuns corect copilul va
fi aplaudat. Dacă un copil nu poate da răspunsul corect poate fi ajutat de un alt coleg.
Elemente de joc: floarea supărată, închiderea şi deschiderea ochilor , aplauze
Material didactic: o scrisoare de la Zâna Zânelor, jetoane cu ghiocei, ghiocei, jetoane cu fluturaşi,
jetoane cu cifre, cub, ecusoane, coşuleţe, stimulente, fişe de lucru.
Desfăşurarea jocului: Prin metoda „Mâna oarbă”, copiii extrag ecusoanele dintr-un săculeţ, apoi se
grupează în funcţie de culoarea de pe ecuson (şase grupe).Câte un copil va veni la panou şi va alege
grupa cu 1, 2, ....8 elemente, o va aşeza pe verticală, va alege cifra care se potriveşte numărului de
elemente al grupei, formând astfel şirul numeric crescător.Toţi copiii vor fi antrenaţi în joc urmărind
ca răspunsurile lor să fie corecte. La un semnal, copiii închid ochii, iar educatoarea aruncă cubul cu
cifre. Apoi la un alt semnal copiii deschid ochii şi văd ce număr a căzut pentru că în funcţie de acesta
vor şti câte flori va trebui să aibă buchetul lor.Fiecare grupă formează bucheţele cu tot atâţia ghiocei
câ arată cifra de pe cub!
Variantă:Educatoarea are un cub ale cărui feţe sunt de culori diferite.Educatoarea rostogoleşte cubul,
care evident cade cu o anume latură în sus. Grupa de copii care are pe masă cubul de culoarea aceea
vor avea de rezolvat sarcina respectivă .
118
Joc didactic: „Căsuţele celor trei purceluşi”
Scop: consolidarea capacității de a înțelege și utiliza numerele în concentrul 1- 9;
Obiective operaţionale:
• să numere corect până la 9;
• să recunoască cifrele așezându-le corect;
• să așeze jetoanele în șir crescător și descrescător pe orizontală;
• să stabilească vecinii numerelor naturale în şirul numeric 1-9;
• să compună probleme cu ajutorul întrebărilor formulate.
Sarcina didactică:
❖ Raportarea corectă a cantității la număr și a numărului la cantitate.
Regulile jocului: Copiii sunt împărțiți în trei echipe: echipa lui Albișor, echipa lui Negruț și echipa
lui Cafeniu. Educatoarea va alege câte un reprezentant de la fiecare echipă printr-o simplă atingere
cu mâna. Copiii vor număra elementele grupei indicate și va așeza cifra corespunzătoare, identifică
numărul vecin mai mare sau mai mic. Dacă nu rezolvă sarcina corect, un alt copil va veni să corecteze
greșeala. La fiecare răspuns corect echipa va primi câte un element(formă geometrică) pentru
construirea căsuței.
Elemente de joc: mişcarea, surpriza.
Material didactic: jetoane cu animale,imagini,jetoane cu cifre, coșulețe, fise de lucru.
Desfăşurarea jocului: Educatoarea le propune copiilor să construiască căsuțe identice cu cele ale
purcelușilor din poveste. Fiecare echipă trebuie să numere 7, 8, 9 purceluși, arătând cifra
corespunzătoare și să formeze o grupă cu tot atâtea elemente. Toți copiii vor fi antrenați în joc
urmărind ca răspunsurile lor să fie corecte.
Proba I:
*Care dintre cele trei mulțimi are cele mai puține și cele mai multe elemente.
*Numără în șir crescător și descrescător elementele de la fiecare mulțime.
Proba II:
*Care dintre aceste numere(7,8,9) sunt pare-impare?
*Care sunt vecinii lor?Vecinul mai mic respectiv vecinul mai mare.
Proba III:
*Așezăm în pereche fiecare multime. Fiecărui purceluș îi vom da câte o căsuță.
Proba IV:
*Câte elemente adăugăm la 7 ca să fie o mulțime de 9?Câte elemente adăugăm la 6 ca să facem o
mulțime de 9? Dar la 8?
Variantă: Fiecare echipă va rezolva câte o problemă.
119
1. Albișor avea 7 legături de paie pentru construirea casei, dar i-a mai trebuit două legături de paie.
Câte legături a folosit în total?
2. Negruț avea 9 legături de lemne și a folosit doar 7. Câte legături i-au rămas?
3. Cafeniu a avut 8 grămezi de cărămizi și a folosit 7. Câte i-au mai rămas?

În poveste, lupul încearcă să strice căsuțele purcelușilor. Reușește sau nu?

Câte căsuțe au fost dărâmate de lup? (2)
Câte au rămas întregi? (1)
Câte căsuțe și personaje sunt în total?
Bibliografie:
1. Antohe, V., Gherghinoiu, C., Obeadă, M. (2002). Metodica predării matematicii. Jocul didactic
matematic. Suport de curs. Brăila.
2. Beraru, G. (1997). Activităţi matematice în grădiniţă. Îndrumar metodologic. Bucureşti : Editura
Polirom.
3. Chateau, J. (1994). Copilul şi jocul. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
4. Toma, G. (2006). Activitate matematică – strategii de evaluare pentru copii de 5-7 ani. Piteşti :
Editura Delta Cart Educaţional.

JOCUL DE CONSTRUŢII - INSTRUMENT DIDACTIC DE

DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII LA PREŞCOLARI

Prof. Ursuleanu Maria

G rădinița P.N. Floare de Colţ, Câmpulung-Moldovenesc

Educatoarea are menirea să îndrume formarea copilului într-o perioadă de mare importanţă
pentru devenirea acestuia. Actul creaţiei, prezent de la cea mai fragedă vârstă, trebuie stimulat
permanent prin crearea unor condiţii optime manifestării creativităţii.
Preşcolaritatea este vârsta la care este imperios necesară stimularea potenţialului creativ al
copilului, necunoscut sau neexprimat încă, prin cunoaşterea şi stimularea aptitudinilor, prin
mobilizarea resurselor existente şi prin susţinerea manifestării lor prin mobilizarea intrinsecă.
Jocul este domeniul principal în care se manifestă şi se exersează imaginaţia, climatul psihologic cel
mai favorabil al copilului preşcolar pentru a se forma armonios. Jocul este cea mai sigură cale de
acces la sufletul copilului, ocupând o poziţie privilegiată la această vârstă. Îmbinând armonios
blândeţea cu exigenţa, am căutat ca prin tot ceea ce fac să trezesc dorinţa copilului de a deveni el
120
însuşi creator de frumuseţi. Pornind de la premisa că jocul mobilizează personalitatea copilului, am
găsit în acesta un excelent mijloc de a fructifica, stimula şi consolida imaginaţia debordantă a
preşcolarului.
Creativitatea este o capacitate generală proprie tuturor preşcolarilor, fiecare dispunând de ea
într-o măsură mai mare sau mai mică. Curiozitatea, dorinţa de a realiza o construcţie mai deosebită
decât a altor colegi le determină copiilor un puternic motiv pentru a fi creativi, pentru a aduce ceva
nou în fiecare obiect ce îl realizează, întotdeauna având elemente noi, ce nu au existat în creațiile
precedente.
În jocurile de construcţii, creativitatea este “la ea acasă” deoarece în acest tip de joc copilul
se manifetă liber şi independent. Acum copilul se crede adult‚ cu puteri magice’, aici el îşi aduce
lumea cu tot universul ei. Construcţiile copiilor au ca sursă de inspiraţie realitatea, la care se adaugă
fantezia lor. Le prilejuiesc trăiri afective deosebit de puternice deoarece construind, ei se şi văd trăind
în lumea construită de ei: sunt locatari în blocuri sau regi şi regine, prinţi sau prinţese în palate şi
castele.
Pentru ca prezentarea acestui material să aibă o structură metodică încerc să evidenţiez
principalele aspecte implicate de folosirea jocurilor de construcţii în scop didactic.
a)Favorizează cooperarea copiilor
Finalizarea unei construcţii le aduce copiilor satisfacţia reuşitei-proprii sau a grupului cu care
au realizat lucrarea. Astfel, sunt promovate relaţiile de colaborare, este asigurat un climat afectiv
favorabil, se dezvoltă sentimentul apartenenţei la grup. De exemplu, în construcţia „Orăşelul
copiilor’’ realizată în luna decembrie, anul trecut, de către copiii grupei mari, printr-o abordare
interdisciplinară, cu cântece şi poezii adecvate temei, folosind ca fond muzical „Anotimpurile” de
Vivaldi, copiii au fost stimulaţi pentru realizarea blocurilor şi caselor de locuit, a parcului de joacă cu
cât mai multe elemente. Au realizat construcţii originale uzând de deprinderile şi abilităţile dezvoltate
anterior, dar şi de varietatea de materiale: cuburi , Lego, materiale din natură, forme geometrice din
lemn şi plastic etc.
Deşi tema a fost realizată în comun, fiecare copil şi-a folosit creativitatea proprie în îmbinarea
diversificată a elementelor pentru lucrarea sa, astfel încât, s-a obţinut o lucrare amplă, cu întindere pe
aproape toată suprafaţa sălii de grupă.
La lucrarea ”În aşteptarea lui Moş Crăciun”, copiii au construit adevărate “şosele” pe care să
poată veni ”sania Moşului”. Pe lângă materialele specifice construcţiilor, aici au folosit şi materiale
din natură: muşchi de copac, scoici, popcorn, conuri de brad, crenguţe de brad, precum şi personaje:
păpuşi, animale miniaturale, personaje create de ei etc.
b)Indică o evoluţie a tematicii şi a tehnicii de lucru

121
Jocurile de construcţie ne însoţesc în parcurgerea întregii tematici educaţionale. De exemplu, pe
parcursul temei “Toamna“ cu toate subtemele ei, construcţiile cu teme date sau create de copii au fost
prezente zilnic. Astel, din lucrările realizate pot enumera: ”Livada”, ”În grădina de legume”, ”Căsuţa
păsărelelor” etc.
Pentru a da valoare lucrărilor le-am folosit pentru estetizarea spaţiului educaţional și realizarea unor
expoziţii la nivel de grădiniţă.
Construcţiile preşcolarilor capătă o întindere tematică remarcabilă odată cu înaintarea copiilor în
vârstă, ele reflectând curiozitatea şi interesul din ce în ce mai mare faţă de mediul înconjurător. Ei
realizează construcţii din ce în ce mai complexe, corespunzător nivelului de vârstă, pornind de la
“stradă”, ”casă”, ”turn”, trecând la “blocuri”, ”palate”, ”castele”, ” masini”, “avioane, “rachete”,
“nave cosmice”, ” roboţi”, “cartierul”, ”parcul de joacă”, “orăşelul copiilor”. Educatoarea are un rol
hotărâtor în dezvoltarea potenţialului creativ şi inventiv al copilului dacă diversifică şi diferenţiază
adecvat conţinutul şi metodologia actului didactic în raport cu receptivitatea optimă a preşcolarilor
faţă de aceste activităţi.
c)Valenţele educative în diferite arii curriculare
Jocul de construcţii poate şi trebuie să constituie activitatea dominantă în cadrul jocurilor şi
activităţilor alese. Prin el se pot manifesta şi educa disponibilităţile creatoare ale copilului, prin
imaginarea diferitelor variante de realizare a construcţiei, prin alegerea celor mai avantajoase
materiale, prin învăţarea din propriile greşeli, prin confruntarea părerilor sau lucrărilor proprii cu cele
ale colegilor.
Un element de noutate pe care l-am promovat a fost folosirea jocului de construcţie ca bază
pentru activitățile matematice. Mai întâi am realizat construcţia ”Grădina Zoologică”, prin amplasarea
unor animale miniaturale în interiorul marcajelor.
În concluzie, jocurile de construcţie oferă educatoarei posibilitatea de a observa şi constata
gradul de dezvoltare al creativităţii copiilor, a capacităţii lor de a inova, gândirea creatoare.
Am încercat să argumentez că dezvoltarea şi stimularea creativităţii şi capacităţii de inovare
a copiilor de vârstă preşcolară este posibilă şi uşor de realizat prin jocul de construcţii. El este una din
formele de joc plăcute, la care educatoarea poate apela şi pe care o poate proiecta şi realiza în funcţie
de condiţiile concrete ale oricărei grupe şi ale oricărui copil.

Bibliografie:
1.Alfred, Binet, ”Idei moderne despre copii”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
2. Avram, I., (2000), Cartea educatoarei, Ed. Tipomur, Tîrgu-Mureş;
3.Bocoş, M., Catalano, H., Avram, I., Someşan, E., (2009) Pedagogia învăţământului preşcolar.
Instrumente didactice, Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca;
122
4. Cerghit, I. ( 2007), Metode de învăţământ, Ed. a IV-a. Editura Polirom, Iaşi;
5. Cucoş, C. (2002), Pedagogie. Ed. a Il-a, Editura Polirom, ClujNapoca
6. Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei II, Editura Fundaţiei "România de mâine”

JOCUL DIDACTIC
CONCEPTUL DE JOC DIDACTIC

Profesor: Ilie Doina Mihaela

Grădinița: Greci-Petrești

Eficiența procesului instructiv-educativ din grădiniță, depinde, atât de stabilirea adecvată a

conținutului cunotinștinelor, priceperilor și deprinderilor, cât și de modalitățile princare acestea ajung
să fie însușite de copii. Un mijloc de instruire și educare a copiilor, specific vârstei preșcolare, este
jocul didactic – formă de învățare, care poate fi considerat ca o activitate comună organizată cu
întreaga grupă de copii, alătături de alte activități.
Pentru a-i spori permanent eficiența, jocul trebuie apeciat ca bază a conceperii întregii activități
instructiv-educativ; fără joc nu se poate ajunge la o finalitate reală. În procesul de învățământ jocul
e conceput ca mijloc de instruire și educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a
sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de învățămant și ca formă de organizare a activității
de cunoaștere și de dezvoltare a capacităților psihofizice pe toate planurile. În literatura de
specialitate, jocul didactic este desemnat cel mai eficient mijloc de instruire și educare, fiind folosit
pentru a forma sau consolida anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi.
Creșterea treptată de la o grupă de vârstă la alta a activităților neludice este consecință a
dezvoltării capacităților copiilor de a desfășura anumite activități intelectuale și fizice: de a observa
sistematic un obiect sau un fenoment de a-și concentra mai mult timp atenția și în acest scop, de a
asculta cu interes cele relatate de educatoare, de a înregistra unele indicații cu valoare normativă, de
a reproduce cu relativă fidelitate cele memorate anterior, de a transpune în instituții reale, de a rezolva
independent conflictele apărute în propria gândire între cunoscut si necunoscut. Fără îndoială, toate
aceste capacități și multe altele, oricât de bine ar fi ele conturate, nu sunt pe deplin constituite ca să
favorizeze desfășurarea optimă a activității de învățare sistematică. Ele comportă trăsăturile specifice
vârstei, deși se constată o creștere și o dezvoltare a lor apreciabilă, nu pot suplini nevoia
manifestărilor ludice.

123
Jocul didactic are un rol bine definit în planul de învățământ al instituțiilor preșolare, determinate de
faptul că pe măsură ce copilul își însușește pe baza experienței sale de viață cât și pe alte căi, o serie
de cunoștințe, pricepri și deprinderi, rolul său crește în vederea acumulării altora, superioare.
Ceea ce caracterizează în esență jocul didactic constă în aceea că el îmbină într-un tot unitar
și armonios atât sarcini specifice jocului cât și sarcini specifice învățării.
Prin urmare, jocurile didactice au drept scop, pe de o parte instruirea copiilor într-un domeniu
al cunoașterii, iar pe de altă parte sporirea interesului pentru activarea respectivă prin utilizarea unor
elemente distractive caracteristice jocului, facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit și
împreună cu celelalte activităț frontale, exercită o puternică influență asupra copilului în vederea
pregătirii sale pentru școală. Pornind de la considerentul că activitatea predominantă din grădiniță,
este jocul, obiectivele propuse de Programa grădiniței de copii pentru dezvoltarea vorbirii pot fi
realizate prin intermediul jocului didactic.
Un exemplu de joc didactic folosit în activitățile matematice de la gradiniță este ,,Avionul
zburător” pe care îl voi descrie.
Domeniul Stiințe: Activitate matematică
Subtema: Vine vacanța! Evaluare -sumativă
Nivel 1
Obiective operaționale:
- Să recunoască mulțimile după criteriile învățate (formă, culoare);
- Să recunoască formele geometrice de pe fața avionului;
- Să numere în limita 1-5;
- Să recunoască cifrele de pe fața avionului din hartie;
- Să răspundă la întrebări folosind un limbaj adecvat;
Material didactic: avion din hârtie decorat cu forme geometrice de diferite culori și forme.
Descrierea activității: Fiecare copil va primi un avion de hârtie decorat. Pe rând copiii vor arunca cu
avionul. În funcție de cât de tare va zbura avionul fiecăruia dintre copii, ei vor respecta rândul cu
întrebările puse de doamna educatoare cu privire la obiectivele propuse de jocul didactic. Zborul de
avioane va corespunde cu zborul de răspunsuri din partea tuturor copiilor. La sfarșitul activității
preșcolarii vor fi recompensați cu bulinuțe.

Bibliografie:
1. Revista Învătămantului Preșcolar: Nr 1-2/1997

124
 PRACTICI DE SUCCES ÎN ÎNVĂȚAREA NOȚIUNILOR MATEMATICE

Prof. Plugaru Cristina & prof. Dorobăț Mihaela

Grădinița P.P. nr. 16, Iași

Jocul reflectă ceea ce se întâmplă în mintea și sufletul unui copil, prin joc și joacă el își
exprimă liber sentimentele, trările, gândurile, reușind să înlăture toate obstacolele emoționale.
Jocul și joacă reprezintă munca depusă de un copil în cadrul activităților din grădiniță și nu
numai. Deși se spune că el se joacă, ”ce poate fi mai ușor”, copilul depune un efort mare pentru a se
concentra, pentru a-și aștepta rândul să se poată juca cu jucăria preferată, pentru a rezolva anumite
sarcini. Jocul nu este o simplă ”joacă de copii”: prin joc el își îmbogățește experiența cognitivă,
îmbunătățește anumite preceperi, deprinderi, dar și memoria, exersează voința, răbdarea, conturându-
și astfel personalitatea.
Ponderea activității de joc în grădiniță este cu atât mai mare cu cât grupa este mai mică, această
dimensiune progresivă fiind explicată prin faptul că, odată cu creșterea, copilul poate participa la
activități de învățare și fără ajutorul jocului. Ca formă principală de activitate, el dă posibilitatea
copiilor de a avea preocupări variate sub aspectul conținutului. În toată etapa destinată jocului, copilul
știe că are voie să manifeste inițiativă, să rezolve singur sau împreună cu partenerii problemele
întâlnite; să facă ceea ce îi place sau îi produce satisfacție; să participe la activități care sunt pe măsura
sa și spre binele său.
Grădinița ar trebui să ofere copilului cel mai bun start în viață, de aceea noul curriculum
recomandă atingerea cunoașterii prin învățare experiențială, practicată prin joc, ca mijloc de motivare
internă. Astfel că, pe parcursul celor trei ani de grădiniţă, capacitățile se dezvoltă foarte mult, datorită
lărgirii sferei de contact a copiilor cu noi şi variate obiecte şi aspecte ale mediului ambiant şi ca
urmare a activităţii din ce in ce mai diferenţiate a analizatorilor.
Procesul formării reprezentărilor matematice parcurge un drum lung, de la concret la abstract,
de la mânuirea și manipularea obiectelor la operațiile și limbajul matematic.
Z. P. Diènes identifică trei stadii în formarea conceptelor matematice la vârsta preşcolară,
cărora le sunt specifice diferite tipuri de jocuri:
- Stadiul preliminar – în care copilul manipulează şi cunoaşte obiecte, culori, forme, în cadrul
unor jocuri organizate fără un scop apparent;
- Stadiul jocului dirijat – jocuri structurate organizate în scopul evidenţierii constantelor şi
variabilelor mulţimii;

125
 - Stadiul de fixare şi aplicare a conceptelor – care asigură asimilarea şi explicitarea conceptelor
matematice în aşa - numitele jocuri practice şi analitice.
De la acţiunea însoţită de cuvânt, manipulare de obiecte până la concept, procesul (L.S.
Vîgotski, J. Piaget) se desfăşoară în etape care se pot schematiza astfel:
• etapa contactului copil-obiecte: curiozitatea copilului declanşată de noutăţi îl face să întârzie
perceptiv asupra lor, să le observe;
• etapa de explorare acţională: copilul descoperă diverse atribute ale clasei de obiecte, iar
cunoaşterea analitică îl conduce la obţinerea unei sistematizări a calităţilor perceptive ale mulţimii;
• etapa explicativă: copilul intuieşte şi numeşte relaţii între obiecte, clasifică, ordonează,
seriază şi observă echivalenţe cantitative;
• etapa de dobândire a conceptului desemnat prin cuvânt: cuvântul constituie o esenţializare a
tuturor datelor senzoriale şi a reprezentărilor şi are valoare de concentrat informațional. (Petrovici, C.
”Metodica activităților matematice în grădiniță”)
Pentru a concretiza aceste etape, vă prezentăm câte practici care au avut succes cu preșcolarii
în însușirea noțiunilor matematice:

1. ”Culori pereche”
Grupa: mică;
Materiale necesare: cutii, cartoane, bile, bețe și culori tempera
pentru confecționarea materialelor;
Competențe vizate: identificarea și numirea culorilor obiectelor din mediul înconjurător:
Indicatori: grupează obiectele care se potrivesc ca și culoare;
ordonează obiectele în funcție de culoare, utilizând încercarea și
eroarea;
Momentul desfășurării activității: În cadrul JALA (sau în orice
moment al zilei când copilul dorește să experimenteze anumite situații)

2. ”Figuri geometrice”
Grupa: mică;
Materiale necesare: cutii, cartoane, fetru, bețe și culori tempera pentru confecționarea materialelor;
Competențe vizate: identificarea și numirea formelor obiectelor din mediul înconjurător:
Indicatori: identifică și numește figurile geometrice; compara mărimea și forma obiectelor; creează,
copiază sau construiește forme; ordonează formele de același fel după un criteriu dat;
Practici de sprijin: valorificați obiectele de utilitate cotidiană pentru identificarea și compararea
formelor; realizați cu copiii trenulețe, șiraguri, piese ornamentale utilizând piese geometrice;
126
Momentul desfășurării activității: În cadrul JALA (sau în orice moment al zilei când copilul dorește
să experimenteze anumite situații)

3. ”Cum este?”
Grupa: mică, mijlocie;
Materiale necesare: cutii, cartoane, fetru, bețe și culori tempera pentru confecționarea materialelor;
Competențe vizate: Familiarizarea cu informații despre mărime, formă, greutate, înălţime, lungime,
volum;
Indicatori: realizează activități ce dezvoltă
vocabularul referitor la lungime, înălțime, volum,
greutate; utilizează instrumente de măsură în jocuri,
centrul de nisip și apă pentru a măsura lungimea,
greutatea, volumul;
Practici de sprijin: implicați copiii în activitățide
măsurare a pantofilor, părului, hăinuțelor, a greutății copiilor sau a
numitor obiecte; învățați copiii să utilizeze măsurători neconvenționale: pumnul, sfoara, sticla;
Momentul desfășurării activității: În cadrul JALA (sau în orice moment al zilei când copilul dorește
să experimenteze anumite situații).

4. ”Familia numerelor”
Grupa: mică, mijlocie, mare;
Materiale necesare: role, cartoane, lego, bețe, buline și culori tempera pentru confecționarea
materialelor sau orice alt material din mediul înconjurător;
Competențe vizate: Familiarizarea cu conceptul de număr și numerație;
Indicatori: numește numerele; numără cu ușurință; utilizează jucării manipulative matematice,
obiecte și jocuri cu cifre și monezi în activitățile zilnice;
Practici de sprijin: rugați copiii să grupeze obiecte câte două sau câte trei, propuneți copiilor să
realizeze cărticele, felicitări în care să utilizeze numere (vârsta sărbătoritului, a personajelor, număr
de prieteni etc.); încurajați copiii să scrie vârsta lor, vârsta părinților, etc.
Momentul desfășurării activității: În cadrul JALA (sau în orice moment al zilei când copilul dorește
să experimenteze anumite situații).

127
 Cunoaşterea şi înţelegerea a reprezentărilor şi conceptelor matematice impune cerinţe de ordin
psihopedagogic ce se cer respectate în conceperea actului didactic: copilul să beneficieze de o
experienţă concretă variată şi ordonată, în sensul implicaţiilor matematice; situaţiile de învăţare
trebuie să favorizeze operaţiile mentale; dobândirea unei anume structuri matematice să fie rezultatul
unor acţiuni concrete cu obiecte, imagini sau simboluri, pentru acelaşi conţinut matematic;
dobândirea reprezentărilor conceptuale să decurgă din acţiunea copilului asupra obiectelor, spre a
favoriza reversibilitatea şi interiorizarea operaţiei; acţiunile de manipulare şi cele ludice să conducă
treptat spre simbolizare.

Bibliografie:
1. Petrovici, C. ”Metodica activităților matematice în grădiniță” – note de curs;
2. M.A. Touyarot, ”Cum să facem activitățile matematice în grădiniță” – Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1998.

JOCUL, FARMECUL COPILĂRIEI

Prof. Gheorghieș Diana

Școala Gimnazială “George Coșbuc”, Iași

Jocul este transpunerea pe plan imaginar a vieţii reale pe baza transfigurării realităţii,
prelucrării aspiraţiilor, tendinţelor, dorinţelor copilului. Jocul este o activitate cu caracter dominant
la această vârstă, fapt demonstrat de modul în care polarizează celelalte activităţi din viaţa copilului,
după durata şi ponderea sa, după eficienţă, în sensul că jocul este activitatea care conduce la cele mai
importante modificări în psihicul copilului. Valoarea formativă a jocului se poate aprecia mai bine în
funcţie de planul dezvoltării. Prin joc, dezvoltarea intelectuală este puternic influenţată în sensul
dobândirii de informaţii pe de o parte, şi a diversificării acţiunilor mintale, pe de altă parte.
Psihologul francez J. Piaget defineşte jocul ca “pol al exerciţiilor funcţionale în cursul
dezvoltării individului” celălalt pol fiind exerciţiul neludic, când subiectul învaţă să înveţe într-un
context de adaptate cognitivă şi nu numai de joc.
Jocul didactic, ca metodă de predare-învăţare, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei
educaţionale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie activităţii de învăţare,
restabileşte echilibrul psihofizic, furnizează motivaţia secundară, nu mai puţin stimulatoare, fortifică
energiile fizice şi intelectuale ale copiilor.

128
 Urmărind cu atenţie copilul în timpul jocului, educatoarea constată lacunele din experienţa
individuală şi poate lua măsurile cele mai potrivite pentru a completa golurile semnalate. Orientându-
şi astfel preocupările, ea îmbogăţeşte cunoştinţele copiilor, le formează capacitatea de a opera
folosind cunoştinţele pe deplin asimilate, de a se folosi de ele în toate împrejurările, atât în activitatea
de joc, cât şi în activitatea de învăţare.
Prin joc se realizează educaţia viitorului om în acţiune. Aşa cum se comportă preşcolarul în
joc, tot aşa se va comporta şi în muncă, în perioada maturităţii. Organizarea justă a jocului duce la
educarea unei atitudini pozitive faţă de muncă. Jocul îl deprinde pe copil cu efortul fizic şi intelectual
şi astfel îl pregăteşte pentru munca de mai târziu. Rolul jocului în viaţa copilului rezultă şi din ideea
lui M. Dougall că „jocul este şi o pregătire pentru viaţa de mai târziu, dar, mai presus de toate, el este
însăşi viaţa copilului.”
Fiind forma de activitate specifică vârstei preşcolare, jocul îndeplineşte în viaţa copilului
importante funcţii formative. Prin joc se îmbogăţeşte sfera afectivă şi cognitivă a copilului, se
dezvoltă curiozitatea, se conturează interesele, se extinde sfera relaţiilor interpersonale şi se deschide
în planul imaginaţiei prin interpretarea rolurilor socio-profesionale, accesul la viaţa şi activitatea
adultului.
Caracterul formativ al jocului este cu atât mai evident cu cât prin intermediul său copilul
asimilează nu numai caracteristicile modelelor, ci şi felul relaţiilor acestora cu mediul social în care
trăieşte. Jocul îl obişnuieşte pe copil să trăiască şi să acţioneze într-un grup mai mic sau mai mare. El
îşi îmbogăţeşte viaţa personală prin relaţiile pe care le stabileşte cu ceilalţi copii, prin prieteniile pe
care le leagă, deoarece are posibilitatea să facă schimb nu numai de sentimente, cunoştinţe, ci şi de
experienţă socială. La vârsta unei receptivităţi deosebite, copilul preşcolar reflectă, oprindu-se la
situaţiile care l-au impresionat mai puternic. De aceea, educatoarea trebuie să sublinieze exemplele
pozitive din mediul înconjurător copilului.
Trezirea interesului pentru joc, pentru tema lui, crearea unei dispoziţii emoţionale, înţelegerea
de către copii a sarcinii didactice şi a regulilor jocului sunt obiective ce pot fi realizate prin diverse
modalităţi. În raport cu vârsta şi nivelul de dezvoltare al copiilor, cu emotivitatea şi interesele lor,
folosirea elementelor de joc (aşezarea şi surpriza, ghicirea, mişcarea, întrecerea) şi indicaţiile verbale
devin o modalitate permanentă pentru realizarea acestor obiective.
Indiferent de grupa la care se desfăşoară jocul didactic, educatoarea trebuie să insiste asupra
descrierii acţiunilor jocului în succesiunea lor firească, indicării felului în care se întrebuinţează
materialul didactic, să precizeze sarcinile ce revin copiilor în timpul jocului, să formuleze clar regulile
jocului. Toate acestea trebuie făcute precis şi concis, evitându-se excesul de verbalizare, educatoarea
întrebuinţând un limbaj simplu, însoţit de gesturi şi mimică adecvată. Educatoarea este obligată, ori
de câte ori constată abateri de la jocul didactic, să ceară copiilor să repete acţiunile respective şi să le
129
îndeplinească corect. Numai respectând toate aceste precizări, jocul îşi atinge scopul şi obiectivele
propuse.
În timpul jocului, educatoarea va fi un mediator în ceea ce priveşte stabilirea relaţiilor
corespunzătoare între partenerii de joc, având în vedere creşterea treptată a ritmului de joc, evitarea
pauzelor, a timpilor morţi, a intervenţiilor inerţiale pentru a ridica pulsul jocului.
Educatoarea trebuie să-şi dozeze la maximum intervenţiile, pentru ca atât jocul didactic, cât
şi jocul-exerciţiu să nu-şi piardă cursivitatea. Educatoarea, pe tot parcursul desfăşurării jocului, nu
trebuie să piardă nici un prilej de a interveni în acţiunile copiilor prin forţa cuvântului, a mimicii, a
gesticulaţiei sugestive pentru a stimula sau corecta atitudinea. Ea trebuie să aibă în vedere că fiecare
joc didactic sau joc-exerciţiu să se remarce prin finalitatea specifică.
În organizarea şi desfăşurarea activităţilor structurate pe jocul didactic trebuie să se ia în
considerare următoarele condiţii:
 jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se scopul şi sarcinile ei;
 să fie pregătit de către educatoare, în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit;
 să creeze momente de relaxare, de odihnă în vederea recuperării energiei nervoase a copiilor;
 să antreneze toţi copiii în activitatea de joc;
 să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă;
 să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul şi scopul
activităţii desfăşurate;
 să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilităţile intelectuale
ale copiilor;
 sarcinile didactice să aibă caracter progresiv şi activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru
activ, stimulator şi dinamic;
 indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie conştientizate de către
copii şi să le creeze o motivaţie pentru activitate;
 regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească respectarea lor de către copii.
Detaşându-se de activitatea propriu-zisă de joc, jocul didactic permite copiilor asimilarea de
noi cunoştinţe, exersarea comunicării orale, verificarea şi consolidarea anumitor cunoştinţe, priceperi
şi deprinderi. Prin intermediul jocului didactic se dezvoltă la copii capacităţi cognitive, afective şi
volitive, se educă trăsături ale personalităţii, jocul devenind astfel o foarte bună modalitate de
conturare şi dezvoltare a competenţei de comunicare la preşcolari.
Pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă familia de cuvinte am realizat jocul didactic ,,Şi
eu am o familie” sau ,,Fraţii şi surorile mele”.
Cunoscând noţiunea de cuvânt, preşcolarii trebuie să înţeleagă sensul pe care-l poartă acesta.
Ei vor fi familiarizaţi cu noţiunile de sinonime, omonime, antonime, paronime.
130
 Pentru a-i deprinde pe copii cu ,,familia de cuvinte’’ (sinonime, antonime, omonime,
paronime) şi pentru deprinderea acestora cu formularea cuvintelor noi prin derivare cu ajutorul
sufixelor şi prefixelor, la grupa mare, în cadrul proiectului tematic ,,Toamna’’, în săptămâna cu tema
,,Legume de toamnă”, după activităţile de observare, lectură după imagini, memorizarea unor poezii
adecvate, am antrenat copiii în jocul didactic ”Caută rudele cuvântului”.
Jocul l-am desfăşurat astfel : copiii aşezaţi pe covor, în mijloc multe jetoane cu imagini
reprezentând tema dată. Fiecare copil trebuie să aleagă câte un jeton şi să-l explice. Apoi, la solicitarea
mea, copiii au ales imagini înrudite ca temă (Legume de toamnă: ardei, vinete, varză, morcovi, etc),
dar şi ca rostire a cuvântului ilustrat (grădină, grădinar, grădiniţă), şi-au dat mâinile într-un cerc
simbolizând familia de cuvinte, rostind următoarele versuri:
,,Familia-i mare, /Familia-i mică, /În familie să ne unim, /Rudele să le găsim.”
Pentru înţelegerea noţiunii de antonime folosim jocul ,,Găseşte imaginea opusă” în care copiii
au sarcina de a recunoaşte şi descrie imagini care reprezintă stări, trăiri opuse: copil care se spală/copil
murdar ; copil care aruncă ghiozdanul/ copil care merge cu geanta în spate; copil care plânge/copil
care râde, etc.
În cadrul jocului ,,Găseşte imaginea opusă” copiii au avut sarcina de a recunoaşte şi descrie
imagini care reprezintă stări, trăiri opuse (antonime).
În jocuri precum: ,,Ce mai poate denumi acest cuvânt’’, ,,Unde se află ?’’, ,,Când şi cum’’,,
Jocul contrariilor’’, ,,Hai să împachetăm’’, ,,Foloseşte cuvântul potrivit’’, copiii au căutat şi găsit
antonime. Jocul didactic ,,Dacă nu-i aşa” are ca obiectiv însuşirea de către copii a noţiunii de
omonime. Prin intermediul jocului didactic ,,Televizorul” copiii au înţeles noţiunea de cuvinte
paronime. Pe ecranul televizorului apare o imagine cu o vază, o barză, un morar şi un strat de mărar.
După ce au intuit imaginile le vom spune nişte versuri care să includă şi cuvintele de mai sus,
explicându-le copiilor că schimbând un sunet, vor descoperi un nou cuvânt.
În jocul ,,Să formăm cuvinte noi’’copiii au avut ca sarcină formarea de cuvinte noi prin
schimbarea primei litere a cuvântului dat: car, rar, sar, etc. Copiii trebuie să explice înţelesul fiecărui
cuvânt, să numească fonemul care schimbă sensul cuvântului şi, facultativ, să formuleze propoziţii
cu cuvintele nou create. Jocul didactic ,,Scara cuvintelor‘‘ a pus copiii în situaţia de a recunoaşte
imagini, să le denumească, să formuleze o propoziţie despre ele şi să aşeze imaginile în ordine, în
funcţie de numărul de litere care compun denumirea obiectului respectiv. Unii copii au formulat
propoziţii, alţii au spus câte cuvinte are propoziţia, alţii au despărţit cuvintele în silabe. Alţi copii au
precizat care cuvânt din propoziţie are un anumit număr de litere precizat de educatoare. În acest fel,
copiii şi-au îmbogăţit vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei personale şi a relaţiilor cu ceilalţi,
au putut utiliza un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical, s-au familiarizat cu componenţa
grafică şi sonoră a cuvintelor.
131
 Prin jocurile: ,,Cum este ?”, ,,Care culoare îţi place”, ,,Completează ce lipseşte”, am realizat
îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului, sporindu-se numărul cuvintelor-însuşiri folosite de
preşcolari, prin descrierea de către aceştia a ilustraţiilor, ajungând chiar la povestirea lor.
Jocul ,,Cum este ?” a avut ca obiectiv folosirea corectă a adjectivelor în propoziţii şi a gradelor
de comparaţie. În desfăşurarea lui am pus accent pe recunoaşterea obiectelor cu însuşirile lor. În
această idee, am procurat materialele necesare: un pahar mare şi unul mic, un prosop moale şi unul
aspru, un fular gros şi unul subtire, o farfurie adâncă şi una întinsă, etc.
Obiectele au fost aşezate şi acoperite pe masă. Copiii veneau pe rând, luau un obiect, îl
pipăiau, îl comparau cu altul asemănător şi în final îl denumeau : ,,Eu cred că este un pahar mic”,
,,Am găsit o farfurie mai mică decât cea de pe masă”. Pentru complicarea jocului, copiii erau rugaţi
să formuleze propoziţii despre obiectele folosite în joc. Am apreciat copiii care au folosit în
formularea propoziţiilor multe cuvinte, plasticitatea exprimării, bogăţia vocabularului.
Jocul ,,Completează ce lipseşte” l-am folosit pentru verificarea cunoştintelor copiilor despre
adjective, să-i fac să înţeleagă foarte bine legătura dintre substantiv (care denumeşte obiectul) şi
adjectiv (care denumeşte însuşirea obiectului) şi astfel să realizeze relaţia logică dintre obiect şi
însuşirile sale.
Un copil va fi apt pentru şcolaritate atunci când va putea să-şi exprime corect gândurile,
intenţiile şi trăirile emoţionale şi, mai ales, poate să verbalizeze adecvat, ceea ce vrea să comunice cu
altul. Deci, este capabil să stăpânească limbajul ca instrument de informare, de comunicare şi de
exprimare.

Bibliografie:
1. Avram, Săftica; Mihu ,Ecaterina; Său, Zonica , 2004, Jocul dicactic pentru preşcolari. Ghid
metodic, Editura Terra, Focşani;
2. Chiscop, Liviu, 2000, Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar. Ghid metodic -
Editura ,,Grigore Tăbăcaru‘‘, Bacău;
3. Dima, Silvia, 1997, Copilăria - fundament al personalităţii. Cunoaştere - Exploatare – Educare -
Bucureşti, Editată de Revista Invăţământul preşcolar, Bucureşti;
4. Tomşa, Gheorghe, (coordonator), 2005, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Ed. Coresi,
Bucureşti;
5. Programa activităţii instructiv-edicative în grădiniţa de copii, 2005, Bucureşti, Editura V&I
Integral, Bucureşti.

132
 ROLUL JOCURILOR DE INTERCUNOAŞTERE SPECIFICE ARTEI
ACTORULUI ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE

Prof. actor Ana Hegyi- Purice

Palatul Copiilor Iaşi

Educaţia nonformală este un proces complex de socializare şi de individualizare a fiinţei

umane, în drumul său spre umanitate. Acesta are rolul să dezvolte aptitudini, capacităţi individuale,
să satisfacă diversele interese şi opţiuni ale copilului de vârstă preşcolară.
În momentul în care practici un joc capeţi o serie de aptitudini, dezvolţi anumite tehnici care
îţi vor fi utile în diferite momente ale vieţii, de aceea considerăm oportună implicarea copilului încă
de la o vârstă fragedă.
Jocurile pe care le folosim la cercul de teatru, reuşesc să îi facă pe copii să aprofundeze
informaţii legate de tehnicile teatrale şi să perceapă coordonatorul ca pe un prieten, susţinător al
creativităţii şi spontaneităţii fiecăruia în parte.
Când lucrăm într-un grup, ne manifestăm pe rând individualitatea şi aducem contribuţia
individuală, fiecărui joc în parte. Fiecare grup are propria personalitate, iar profesorul coordonator
trebuie să ţină cont de fiecare membru în parte şi să îi lase să dea frâu liber imaginaţiei.
Jocurile pe care le utilizăm la cercul de teatru sunt preluate din Viola Spolin, creatoarea
jocurilor teatrale şi personalizate pentru fiecare grupă de vârstă cu scopul de a îi provoca pe copii să
fie creativi. La debutul anului şcolar, dedicăm o serie de ateliere jocurilor de intercunoaştere şi
cunoaştere personală.
Indiferent de vârstă, facem acelaşi joc pe care noi îl numim „Mă mănâncă...”:
Elevii stau în cerc şi se gândesc la un loc unde „îi manâncă” (pe nas, în cap, pe gât, pe picior),
un loc care poate stârni şi amuzamentul celorlalţi participanţi.
După ce şi-a fixat fiecare locul în funcţie de imaginaţie îşi spun numele şi se scarpină în locul
unde îi mănâncăm spunând în acelaşi timp „Mă mănâncă ...aici”. Fiecare participant face acelaşi
lucru, iar apoi pentru a complica jocul, tot în cerc spunem numele şi locul unde ne mănâncă, dar
repetăm şi numele celor dinaintea noastră. Acest joc ne dezvoltă memoria, imaginaţia, suntem creativi
şi îi cunoaştem pe membrii grupei din care facem parte.
Următorul joc ţine tot de domeniul intercunoaşterii şi a creării grupului ca un tot unitar şi se
desfăşoară tot în cerc.
Luăm mascota cercului, care este o păpuşă bibabo (o maimuţică, ce a devenit vedeta cercului
după ce a apărut la emisiunea „Next Star”, în sceneta unei micuţe eleve selectate să participe în

133
emisiune) şi o aruncăm de la unul la altul. Cel care o aruncă trebuie să spună numele celui spre care
o aruncă, dar şi numele celui care se află în stânga şi în dreapta acestuia. Acest joc dezvoltă atenţia
tuturor participanţilor şi îi obligă să fie prezenţi pentru că trebuie să spună numele colegilor, dar şi să
prindă obiectul. Noi îl numim „Cine suntem(!?)”.
Urmează un joc foarte interesant şi îndrăgit de elevii care participă la cercul de teatru, teatru
de păpuşi şi anume „Scuturarea”. Acest joc dezvoltă atenţia, dar mai ales energizează corpul şi îl
pregăteşte pentru oră. Elevii îşi găsesc un loc în spaţiu şi încep lent din poziţie verticală să scuture de
opt ori mâna dreaptă, urmată de scuturarea de opt ori a mâinii stângi, apoi îşi mişcă bazinul stânga
dreapta de opt ori şi îşi imaginează că urcă pe un munte, iar mai apoi scutură piciorul drept şi cel
stând pe rând tot de opt ori. Urmează aceleaşi mişcări, dar de data aceasta de şapte ori, de şase ori, în
ordine descrescătoare, dar din ce în ce mai repede. Ritmul creşte, corpul şi mintea lucrează din ce în
ce mai repede. După ce organismul este energizat elevii au nevoie de motivaţie pentru a continua.
Motivaţia însemnă declanşarea, menţinerea şi încetarea unui anumit comportament sau activitate.
Pentru a motiva participanţii la joc, le propunem o „Călătorie imaginară”, fie culcaţi, fie în
mişcare. Când sunt aşezaţi, folosesc imaginaţia pentru a face călătoria. De obicei le spunem să îşi
imagineze că sunt în diferite spaţii alea casei, apoi ies în natură, iar punctual culmimant este pe piscul
unui munte, de unde pot vedea o mulţime de minunăţii. Când călătoria se termină şi relaxarea s-a instalat
în organism, vorbim despre ce au văzut, simţit, creat.
După ce elevul- actor este relaxat, pentru a ne asigura de prezenţa sa, facem jocul „Regulilor”.
Stabilim împreună nişte regului: la o bătaie din palme mergem repede, la două bătăi mergem cu
spatele la trei bătăi sărim într-un picior, etc. După ce stabilim şi ne fixăm aceste reguli începem să
acţionăm în funcţie de cele stabilite. Pe rând, participanţii la joc pot lua rolul de conducători ai jocului.
Acest joc reuşeşte să stabilească şi un echilibru al grupului, pentru că la început îşi vor spune unul
altuia comenzile, se vor corecta şi vor încerca să acţioneze ca un grup, conform regulilor stabilite.
Echilibrul în cadrul unui grup are un rol foarte important, deorece prin obţinerea acestuia, fiecare
individ îşi dezvoltă sentimentul de aparteneţă la acel grup şi se simte ca într-o familie. De fiecare dată
după ce ne jucăm, le explicăm copiilor cât de importantă este gândirea pozitivă şi încrederea în sine.
Următorul joc îi face atenţi pe copii la obiectele care se află în sala de curs. Pe rând, câte un
elev se gândeşte la un obiect care este în sala, iar ceilalţi pun întrebări, pe rînd, pentru a afla obiectul
la care se gândeşte colegul lor. Cel care se gândeşte la cuvânt poate răspunde întrebărilor prin „DA”,
„NU” sau „POATE”. În general obiectele care sunt în centru atenţiei sunt scena, cortina, reflectoarele,
scaunele, microfonul, obiecte din sala de spectacol.
Complicăm pe parcurs jocul şi îi îndemnăm pe copii să îşi aleagă un domeniu, iar cuvântul ales să fie
din acel domeniu. Jocurile de cuvinte sunt importante în dezvoltarea micuţului actor, momentele de
improvizaţie ulterioare bucurându-se de succes. (Jocul „Să mă gîndesc, tu ghiceşte”)
134
 Jocul „Schimbă ceva la tine” este amuzant şi ne facem să fim atenţi unii la ceilalţi, să observăm
membrii grupului. În echipe de câte doi stăm într-un şir indian, faţă în faţă. Ne examinăm partenerul
şi el ne examinează pe noi. Coordonatorul îi roagă de exemplu pe cei aflaţi în partea dreaptă să iasă
pe hol. Cei rămaşi îşă schimbă trei lucruri la ei: de exemplu îşi deschid un nasture, îşi întorc bata la
pantaloni, îşi scot o brăţară, detalii mici care vor fi observate de parteneri dacă au fost atenţi şi prezenţi
în examinarea partenerului. Când partenerii revin pe poziţie trebuie să observe cele trei schimbări. De
cele mai multe ori grupul dă dovadă de atenţie şi se bucură de succes.
Desigur că apoi cei din partea stângă ies şi se fac aceleaşi tipuri de schimbări. Acest joc îl
repetăm în grup de fiecare dată când membrii sunt distraţi şi îşi pierd din concentrare şi prezenţă.
„Metamorfozarea obiectului” este jocul care implică participarea atât a trupului cât şi a minţii.
Fiecare elev- actor îşi alege câte un obiect. Oferim cinci minute pentru a analiza obiectul şi a ne gândi
cu ce seamană şi ce mai poate fi dacă îi păstrăm forma si dimensiunea.De exemplu, dacă avem o
sticlă de jumătate ea mai poate fi un microfon sau un recipient cu sare, sau o boxă la care ascultăm
muzică. Fiecare elev devine inventiv şi vine cu fel de fel de soluţii. În acest moment copilul-actor
este încălzit fizic şi psihic, iar noi îl îndrumăm să repete jocurile şi în familie sau cu prietenii din
mediul informal.
Jocurile diferă în funcţie de etapa la care ne aflăm. După cum putem observa, jocurile propuse
până în momentul de faţă sunt o primă etapă, pentru a dobândi autocunoaşterea, cultivarea relaţiilor
de suport, stimularea încrederii în sine şi a gândirii pozitive, dezvoltarea abilităţilor de comunicare,
descoperirea şi încurajarea hobby-urilor, dezvoltarea inteligenţei emoţionale, modificări cognitive
comportamentale şi formarea deprinderii de gândire raţională, descoperirea resurselor personale,
cognitive si emoţionale necesare rezolvării problemelor din viaţa de zi cu zi, responsabilizarea.

Bibliografie:
1. Maxim, Gabriela Marcelina, 2014, Creativitatea - perspective şi teorii, editura Pim
2. Petean , Ana şi Mircea, 2005, Ocolul lumii în 50 de jocuri creative, editura Limes
3. Spolin, Viola, 2014, Improvizaţie pentru teatru, ediţie prescurtată, editura UNATCPRESS
Bibliografie electronică:
• Niculina Gheirghiţă, http://www.holisterapi.ro/
• PsihoLearning Solution - blog/pagină PsihoLearning Solution srl,
http://psiholearning.ro/motivatia-in-psihologie

135
 ROLUL JOCULUI LOGICO-MATEMATIC ÎN
DEZVOLTAREA GÂNDIRII

Prof. Atasiei Florentina

Grădiniţa Excellence, Iaşi

Jocul logico-matematic este o categorie de joc didactic prin care se stabilesc primele
cunoştinţe matematice ale copiilor, utilizând elementele de logică matematică.
Rolul principal al jocului logic-matematic este înzestrarea copiilor cu un aparat logic suplu şi
polivalent care să le permită a se orienta în realităţile înconjurătoare şi să exprime judecăţi şi
raţionamente într-un limbaj adecvat. (Conf. Univ. Dr. Constantin Petrovici)
Prin intermediul activităţilor matematice copilul este pus în situaţia de a deveni conştient de
propria gândire, de a şti ,,ce face” şi ,,pentru ce face”,de a se exprima într-un limbaj corect şi
precis,toate acestea putându-se realiza doar pe baza experienţei individului, experienţa fiind un
element inerent al existenţei noastre.
Jocul logic conferă un rol dinamic intuiţiei şi pune accentul pe acţiunea copilului asupra
obiectelor, în scopul formării percepţiilor şi a structurilor operatorii ale gândirii. De la manipularea
obiectelor se trece treptat la acţiunea cu imagini ale obiectelor şi se continuă apoi cu desene, urmate
de simboluri grafice ce permit accesul copiilor spre noţiuni abstracte.
Acţionând asupra obiectelor şi a imaginilor acestora, copiii sunt solicitaţi să interpreteze
anumite raporturi între obiecte care apar în cadrul jocului, să le redea într-o exprimare verbală
adecvată. Astfel jocurile logice conduc în mod direct la problematica matematică.
Un joc pe care l-am folosit cu succes la grupa mare este un joc didactic pentru dezvoltarea
gândirii logice şi anume „Joacă-te cu mine dragă vecine!”.
Scopul acestui joc este de a consolida deprinderea de a ordona corect crescător şi descrescător
anumite elementele, şi de a verbaliza vecinii numărului de pe ecusonul primit.
Sarcina didactică: În funcţie de ecusonul primit, găseşte vecinii numărului şi aşează-te în scara
numerică crescător sau descrescător.
Elemente de joc: Mânuirea materialului, aplauze, surpriza, mişcarea.
Regulile jocului: Educatoarea numeşte numărul care trebuie să vină în faţă. Copilul cu numărul
respectiv trebuie să îşi găsească ambii vecini, şi să se joace împreuna cu aceştia. Educatoarea cheamă
doi copii în faţă, ei trebuie să respecte sarcina primind una nouă, de a se aşeza în şirul numeric
crescător.

136
Complicarea jocului: La complicarea jocului educatoarea cheamă trei copii având aceleaşi sarcini
însă de data aceasta trebuie să se aşeze în scara numerică şi crescător şi descrescător.
Metode şi procedee folosite: conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, explicaţia, problematizarea, jocul.
Materialul didactic folosit: ecusoane numerotate.
Desfăşurarea jocului:
Ordonaţi pe scăunelele aşezate în semicerc copiii primesc ecusoane astfel: de la 1 la 10.
Explicarea şi demonstrarea jocului: Educatoarea explică copiilor conţinutul jocului: Sala de grupă
o amenajăm sub forma unui parc de distracţii. Fiecare copil primeşte câte un ecuson, ce sunt
numerotate de la 1-10. Educatoarea se aşează în dreptul zonei cu o anumită categorie de jocuri şi
denumeşte numărul care trebuie să vină acolo. Copilul cu numărul respectiv trebuie să-şi găsească
ambii vecini şi să se joace împreună cu aceştia.
Executarea jocului de probă: Jocul de probă se va executa în scopul verificării înţelegerii regulilor
de joc de către toţi copiii şi a respectării sarcinilor didactice.
Executarea jocului propriu-zis: Educatoarea se aşează în dreptul zonei cu o anumită categorie de
jocuri şi denumeşte numărul care trebuie sa vină acolo. Copilul cu numărul respectiv trebuie să-şi
găsească ambii vecini şi să se joace împreuna cu aceştia.
Educatoarea poate chema apoi două numere consecutive, preşcolarii care poartă aceste ecusoane
având sarcina de a identifica următorul număr din şirul mai mic sau mai mare.
Complicarea jocului: Educatoarea cheamă câte trei numere, iar copii care au acele ecusoane trebuie
să se aranjeze în şir crescător sau descrescător.
Încheierea activităţii se face prin aprecieri asupra desfăşurării activităţii şi asupra comportamentului
copiilor la activitate.
În concluzie, putem afirma că jocul logico-matematic, pune un accent deosebit pe acţiunea
copilului asupra obiectelor. Prin practicarea acestui tip de joc copiii acumulează o serie de experienţe
care le permit să opereze cu mulţimi, concepte logice şi în final cu numere.

Bibliografie:
1. Fotea Geta, 1999, „Activităţi matematice în învăţămntul preşcolar”, Editura Polirom;
2. Conf. Univ. Dr. Petrovici Constantin, „Metodica activităţilor matematice în grădiniţă”;
3. Neagu Mihaela, Beraru Georgeta, 1996, „Activităţi matematice în grădiniţă”, Editura Polirom;
4. Iftimie Gheorghe, 1976, „Jocuri logice pentru preşcolari şi şcolari mici”, Editura Didactică şi
pedagogică.

137
 MIJLOACE DE DEZVOLTARE A AUZULUI FONEMATIC LA
PREŞCOLARI ŞI ŞCOLARII MICI

Prof. înv. primar Andreea Condurache,

Colegiul Naţional ,,Garabet Ibrăileanu”, Iaşi

Trecerea unui copil de la grădiniţă la şcoală reprezintă un parcurs firesc între două medii în
care învăţarea organizată, bazată pe joc, este tipul fundamental de activitate. Primii ani din
învăţământul primar alcătuiesc ciclul achiziţiilor fundamentale, în care dominanta activităţilor trebuie
să fie jocul, pe de o parte, şi acţiunea interdisciplinară, pe de altă parte. Odată cu înfiinţarea clasei
pregătitoare, în 2012, legătura dintre grădiniţă şi şcoală pare mai puternică, pentru că şcoala continuă,
în mare parte în primul an, numeroase activităţi începute în mediul preşcolar. Învăţarea prin joc,
organizarea clasei pe centre de activitate, alocarea unor momente distincte în programul zilnic pentru
activităţi ludice reprezintă forme prin care şcoala trebuie să continue demersul educativ început în
grădiniţă.
Debutul şcolarităţii are loc în jurul vârstei de 6 ani, atunci când copilul se ridică la un grad de
generalizare mai mare. În această perioadă, el are o putere mai mare de concentrare, orizontul său de
cunoaştere se lărgeşte, exprimarea sa devine mai sigură şi mai diversificată, aspecte care îl ajută să se
integreze cu succes în mediul şcolar. Printre cele mai importante achiziţii cu care copilul vine din
grădiniţă este limbajul, de al cărui grad de dezvoltare depinde succesul şcolar de mai târziu. Este
esenţial ca această dimensiune a dezvoltării unui copil să se realizeze sub formă de joc, întrucât
componenta ludică e o dominantă a personalităţii şcolarului de 6 ani. Conceput într-un mod organizat,
,,Jocul este o formă de manifestare a copilului şi agent de trasmitere a ideilor de la o generaţie la alta.
În joc copilul se detaşează de la realitatea obiectivă, se transpune într-o lume creată de fantezia şi
imaginaţia sa.’’ 1 Deopotrivă activitate dirijată în grădiniţă şi metodă didactică, jocul cunoaşte
numeroase forme de manifestare, contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii şcolarului
mic. El este văzut ca principală formă de organizare a activităţii în cele mai importante documente
care legiferează actul didactic din grădiniţă şi din şcoală. Studiind aceste documente normative2,

1
Mihail Balint, Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar. Didactica limbii şi literaturii
române (suport de curs), Cluj Napoca, 2008
https://www.google.com/search?q=balint+mihail+metodica&oq=balint+mihail+metodica&aqs=chrome..69i57.8268j0j8
&sourceid=chrome&ie=UTF-8 .
2
***Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6-7 ani, 2008 şi Programa şcolară pentru disciplina
Comunicare în limba română, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, aprobată prin ordin al ministrului nr.
3418/19.03.2013.
138
descoperim numeroase exemple de activităţi de învăţare desfăşurate sub forma jocurilor, care au drept
scop dezvoltarea limbajului.
Curriculumul pentru educaţia timpurie urmăreşte, pentru categoria de vârstă 5-6 ani, ca elevii
,,să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând modalităţi de exprimare adecvate pentru diferite
categorii de auditoriu.’’3 Mai mult decât atât, domeniul Limbă şi comunicare (unul dintre cele cinci
domenii experienţiale în jurul cărora este organizată activitatea în învăţământul preşcolar) stipulează,
printre altele, formarea preachiziţiilor pentru scris-citit. Printre premisele citirii şi scrierii se numără
,,Participarea la experienţele cu cartea, cunoaşterea şi aprecierea cărţii, dezvoltarea capacităţii de
discriminare fonetică, asocierea sunet-literă, conştientizarea mesajului vorbit/scris, însuşirea
deprinderilor de scris, folosirea scrisului pentru transmiterea unui mesaj.” 4 Deopotrivă, Programa
şcolară pentru disciplina Comunicare în limba română prevede ca atât în clasa pregătitoare, cât şi în
clasa I, elevii să-şi însuşească deprinderile cititului şi ale scrisului. Printre competenţele specifice şi
exemplele de activităţi de învăţare propuse de Programă pentru perioada prealfabetară, se numără
identificarea sunetelor iniţiale, mediane şi finale din serii de cuvinte date, identificarea, dintr-un şir,
a cuvintelor care încep sau se termină cu un anumit sunet, analiza şi sinteza fonetică a cuvintelor şi a
silabelor, despărţirea cuvintelor în silabe, numărarea silabelor unui cuvânt şi reprezentarea lor prin
simboluri, semne, jetoane, gesturi, bătăi din palme, schimbarea sensului unui cuvânt prin schimbarea
unui sunet, stabilirea poziţiei şi a ordinii cuvintelor din propoziţii de 3-5 cuvinte.
Aceste aspecte pun în evidenţă importanţa formării auzului fonematic la micii şcolari, demers
început în grădiniţă şi continuat în primii ani ai învăţământului primar. Activitatea principală a
elevilor în perioada preabecedară (precum şi abecedară) o constituie analiza vorbirii orale,
preponderenţă dându-i-se celei fonetice. Dezvoltarea auzului fonematic, a aparatului articulator,
însuşirea de către elevi a mecanismului de pronunţare a sunetelor, luate izolat şi sintetizate în silabă
şi cuvânt, au o importanţă hotărâtoare pentru ceea ce urmează în perioadele următoare ale instruirii
lingvistice a copiilor.5 Formarea auzului fonematic este esenţială pentru o citire corectă, iar o citire
corectă va deveni, în timp, una conştientă.
Auzul fonematic al elevilor de vârstă şcolară mică se poate dezvolta printr-o serie largă de
metode şi procedee didactice, în rândul acestora un loc important ocupându-l metoda fonetico-
analitică-sintetică. Mijloc didactic de bază în învăţarea cititului şi a scrisului, această metodă pune în
evidenţă caracterul fonetic al limbii române, corespondenţa între sunet şi literă. Alături de metoda
fonetico-analitico-sintetică, cadrele didactice din învăţământul preşcolar şi din clasele primare au la
îndemână o gamă largă de jocuri şi activităţi specifice, pentru dezvoltarea auzului fonematic al

3
***Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6-7 ani, 2008, p. 11.
4
Ibidem, p.15.
5
Apud ***Limba română în clasele I-IV, Editura Lumina, Chişinău, 1991, p.8.
139
copiilor. O parte dintre ele sunt propuse chiar de Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în
limba română. Vom descrie, în cele ce urmează, câteva jocuri care se pot desfăşura atât la grădiniţă,
cât şi la clasele primare.
1. Pune pe masă atâtea jetoane câte cuvinte ai auzit!6 Cadrul didactic rosteşte tare şi rar câteva
propoziţii, alcătuite din 3-5 cuvinte familiare, iar elevii trebuie să aşeze pe masa lor de lucru tot atâtea
jetoane câte cuvinte au auzit. Jocul se poate desfăşura atât individual, cât şi în grupuri mici.
2. Grupează după numărul de silabe!7 Copiii primesc cartonaşe cu imagini diverse. Ei trebuie
să denumească fiecare imagine, să despartă în silabe cuvintele denumite şi să sorteze cartonaşele după
numărul de silabe. Se poate juca individual sau în grupuri mici de copii.
3. Completează silaba!8 Cadrul didactic indică elevilor silabe ce trebuie completate. Silabele
alese trebuie să prezinte grade diferite de complexitate şi să se regăsească în diferite poziţii de cuvânt.
Copiii pot şi îndemnaţi să propună şi ei silabe şi să aleagă colegi care să le completeze.
4. Telefonul fără fir9 Se alege un copil care rosteşte un cuvânt. Pe rând, ceilalţi elevi, vor găsi
cuvinte care încep cu sunetul final al cuvântului propus. Jocul se poate desfăşura şi cu silabe sau cu
sunete aflate în ordine alfabetică.
5. Ştafeta!10 este o variantă a jocului Telefonul fără fir. Scopul acestui joc este consolidarea
deprinderii de a despărţi corect cuvintele în silabe. Un jucător scrie pe o foaie sau spune un cuvânt,
următorul copil desparte în silabe cuvântul propus şi găseşte un cuvânt care începe cu ultima silabă a
cuvântului precedent.
6. Pârtieee! 11 Acest joc are drept scop îmbogăţirea vocabularului, prin dezvoltarea unei
propoziţii date. Un copil rosteşte un cuvânt care va fi completat pe rând de colegii săi, astfel încât să
devină o propoziţie dezvoltată.
7. Cine ştie cuvinte noi?12 Cadrul didactic rosteşte un sunet, iar copiii, împărţiţi în grupuri
mici, dau exemple de cât mai multe cuvinte care încep cu sunetul respectiv.
8. Jocul silabelor13 ,,Copiii se vor aşeza în cerc, dacă spaţiul o permite (...). Un copil merge
în mijlocul cercului, iar scaunul său va fi scos din joc. El merge în cerc şi se opreşte în faţa unui coleg,
spunând tare şi clar un cuvânt. Toţi copiii repetă cuvântul, îl despart în silabe cu bătăi din palme
pentru fiecare silabă. Copilul în faţa căruia s-a oprit numeşte numărul de silabe, apoi spune un cuvânt

6
Joc propus de Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în limba română, Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a
II-a, aprobată prin ordin al ministrului nr. 3418/19.03.2013, p. 5.
7
Ibidem.
8
Ibidem.
9
Ibidem.
10
Joc preluat din lucrarea Asociaţiei Învăţătorilor Harghiteni, coord. Elena Mîndru, Învăţăm, jucându-ne! Jocuri
didactice limbă şi comunicare, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2012, p. 12.
11
Ibidem, p. 13.
12
Ibidem, p. 14.
13
Ibidem, p. 16.
140
care să înceapă cu aceeaşi silabă. Şi acest cuvânt este repetat, despărţit în silabe cu bătăi din palme.
Apoi cei doi îşi schimbă rolul.’’
9. Schimbă litera sau silaba!14 ,,Învăţătorul distribuie fiecărui elev câte un cartonaş pe care
este scris un cuvânt. Elevii schimbă prima sau ultima literă din cuvânt, sau prima sau ultima silabă
din cuvânt, obţinându-se astfel cuvinte noi.”
10. Eu spun sunetul, tu recunoşti litera! ,,Unul dintre elevi rosteşte un sunet. Partenerul său
va găsi în alfabetar litera corespunzătoare sunetului auzit, apoi va spune cuvinte care conţin litera, pe
rând, la începutul, mijlocul şi la sfârşitul cuvântului. Jocul se reia cu schimbarea rolurilor.’’15
11. Plecăm în excursie ,,Ca la jocul Fazan, unul dintre jucători spune alfabetul iar altul va
spune ‹STOP!› Cu litera la care s-a oprit va începe cuvântul. Acest cuvânt numeşte doar lucruri pe
care le putem lua cu noi în excursie. Următorul jucător va folosi ultima literă a cuvântului spus
anterior. Cel care rămâne fără idei, iese din joc.”16
12. Cutiuţa cu surprize ,,oferă copiilor posibilitatea de a forma propoziţii pe baza unor
ilustraţii ce se găsesc într-o cutiuţă. Fiecare elev va scoate din cutiuţă câte o ilustraţie şi va spune ce
a găsit (denumirea), după care alcătuieşte o propoziţie cu aceasta. Ca să fie jocul mai atractiv, se pot
folosi două baloane (roşu şi verde). Cutiuţa cu surprize pleacă de la un copil la altul şi se va opri în
momentul în care este arătat balonul roşu. Elevul scoate o ilustraţie din cutiuţă şi formulează o
propoziţie. La ridicarea balonului verde, cutiuţa pleacă mai departe.’’17
13. Hai să mergem la plimbare! Copiii formează două grupe: grupa celor care călătoresc cu avionul
şi grupa celor care călătoresc cu vaporul. Cadrul didactic le oferă imagini diverse. Grupa călătorilor
cu avionul va alege imagini care încep cu sunetul a de la avion, în timp ce grupa călătorilor cu vaporul
vor selecta imagini a căror denumire începe cu sunetul v de la vapor.18
14. Joc-exerciţiu ,,Copiii stau la mese. Fiecare copil primeşte o fişă de lucru pe care sunt
desenate mai multe obiecte. În colţul din stânga sus al fiecărei fişe, într-un cerc, este desenat un obiect
al cărui sunet de început este reprezentativ pentru rezolvarea fişei. Copiii vor forma grupa obiectelor
care încep cu acelaşi sunet ca şi cuvântul din cerc. Fiecare copil îşi prezintă fişa menţionând sunetul
iniţial şi obiectele găsite.’’19
15. Tu spui una, eu spun alta! ,,Copiii stau pe scăunele, pe două rânduri, faţă în faţă, formând
perechi. Între ei, pe măsuţe, sunt jetoane reprezentând: lac, sac, măr, păr, mere, sare etc. Copiii din

14
Ibidem, p. 19.
15
Ibidem, p. 25.
16
Ibidem, p. 28.
17
Ibidem, p. 30.
18
Joc preluat din Viorica Preda, Mioara Pletea, Filofteia Grama, Niculina Flangea, Georgeta Pletea, Anca Lidia
Grigore, Cristina Ciobanu, 450 de jocuri educaţionale. Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a
copilului, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2011, joc 285.
19
Ibidem, joc 286.
141
dreapta, pe rând, iau un jeton, denumesc imaginea, iar perechea lui trebuie să găsească jetonul care
să reprezinte cuvântul nou, aflat prin înlocuirea sunetului iniţial.’’20
Aceste jocuri pot oferi sugestii de lucru cu preşcolarii şi elevii claselor primare, conducând la
formarea auzului fonematic şi la dezvoltarea limbajului în general.

Bibliografie selectivă:
1. Asociaţia Învăţătorilor Harghiteni, coord. Elena Mîndru, 2012, Învăţăm jucându-ne! Jocuri
didactice limbă şi comunicare, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti;
2. Balint, Mihail, 2008, Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar.
Didactica limbii şi literaturii române (suport de curs), Cluj Napoca;
3. ***Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008;
4. ***Limba română în clasele I-IV, Editura Lumina, Chişinău, 1991;
5. Preda, Viorica, Pletea, Mioara, Grama, Filofteia, Flangea, Niculina, Pletea, Georgeta, Grigore,
Anca Lidia, Ciobanu, Cristina, 2011, 450 de jocuri educaţionale. Repere fundamentale în învăţarea
şi dezvoltarea timpurie a copilului, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti;
6. ***Programa şcolară pentru disciplina Comunicare în limba română, Clasa pregătitoare, clasa I
şi clasa a II-a, aprobată prin ordin al ministrului nr. 3418/19.03.2013.

JOCUL - MIJLOC DE CUNOAȘTERE

Prof. Ghercă Alexandra & prof. Huian Delia,

Grădinița P.P. NR. 18, Iași

„Cea mai mare greşeală a copilăriei este să nu te joci, a tinereţii să nu te îndrăgosteşti, a

maturităţii să nu faci copii, iar a bătrâneţii să nu laşi copiii să se joace” (Gavriil Stiharul).
Cadrele didactice trebuie să fie conştiente că jocurile, chiar dacă sunt folosite în vederea
atingerii unui anumit obiectiv, continuă să prezinte oportunități de dezvoltare diverse pentru jucători,
fie că vor fi abordate sau nu, în cadrul procesării ulterioare. Astfel, în realitate obținem mai multe/şi
alte efecte formative decât ne-am propus inițial.
Un alt caz în care se pot atinge și alte obiective decât cele stabilite inițial este cel al incidentelor
neprevăzute, care pot fi excelente ocazii de a aborda “la cald” teme cum ar fi: decizia în grup (când

20
Ibidem, joc 289.
142
 cineva se supără că “părerea lui nu contează”), regulile referitoare la siguranța fizică (dacă cineva a
fost pus în pericol) etc.
În continuare, vom prezenta o serie de jocuri ce se pot realiza în cadrul diferitelor activităților
educative de grup, cu multiple valențe formative asupra preșcolarilor:

I.Joc în care se cere descoperirea regulilor

Titlu: Desenează o lună!
Categoria de vârsta: nivel II
Materiale: un instrument de scris sau o pensulă
Durata: 10-25 min
Conținut:
1. Toți membrii grupului stau în cerc pe scaune, inclusiv conducătorul jocului şi 1-2 asistenți;
2. Instrumentul de scris sau pensula trece din mână în mâna pe la fiecare jucător. Când cineva
primeşte pensula, are sarcina de a desena în aer o lună cât mai frumoasă, apoi aşteaptă evaluarea
conducătorului de joc şi abia după aceea (obligatoriu!) va da pensula mai departe;
3. Conducătorul de joc “evaluează” fiecare desen, apreciind ca “frumoase” numai desenele celor
care au mulțumit în momentul în care au primit pensula;
4. Jocul continuă până când, toți jucătorii descoperă regula, ajutați fiind de indiciile conducătorului
de joc, precum şi de “exemplul pozitiv” dat de asistenți şi de ceilalți jucători care și-au dat seama și
care nu trebuie să se dea de gol.
II.Joc de relaxare
Titlu: Pizza
Scop: crearea unei atmosfere relaxante, apropierea interpersonală, cunoaştere şi relaționare între
participanți, introducerea într-o atmosferă relaxantă şi distractivă
Categoria de vârstă: Nivel II
Durata: 10 min
Conținut: Participanții trebuie să se aşeze în cerc, se întorc toți cu fața într-o singură direcție, stând
unul în spatele celuilalt. Grupul are sarcina să gătească o pizză italiană, iar tava în care se pregăteşte
compoziția este spatele fiecăruia dintre participanți.
Astfel, ei trebuie să urmeze următorii paşi:
- se frământa aluatul; - se întinde aluatul; - se toarnă apoi ingredientele: caşcavalul, ouăle, se taie
salamul; - se introduce tava în cuptor şi se aşteaptă ca să fie coaptă. Poftă bună! Facilitatorii le
demonstrează participanților cum să urmeze paşii pentru pregătirea pizzei şi le vor arăta gesturile care
însoțesc fiecare pas în parte. Ex.: se frământă aluatul = se masează muşchii spatelui…

143
 După ce o tranşă a fost scoasă de la cuptor, se mai pregăteşte încă una, dar de data aceasta, grupul
trebuie să se întoarcă în direcția opusă, astfel cei care au făcut masaj celor din fața lor, vor fi acum
masați chiar de aceştia.
III.Joc de stimulare a comunicării pozitive
Titlu: Maşina de spălat
Scop: identificare calități, stimulare comunicare pozitivă
Categorie de vârstă: toate
Durata: 5 – 10 minute
Conținut: Se formează două şiruri de copii, față în față. Un voluntar/cel care rămâne fără pereche
sau conducătorul jocului trece printre cele două şiruri („maşina de spălat”). Când ajunge în dreptul
primei perechi din şir se opreşte şi aşteaptă să fie „spălat”: fiecare participant la joc îi pune mâna pe
umăr şi îi spune o caracteristică, o calitate personală sau o vorbă bună. Cel „spălat” mulțumeşte şi
trece mai departe.
Atenție: se va insista de la început pe caracterul pozitiv al comunicării! Neapărat trebuie să treacă
prin „maşina de spălat” copiii trişti, timizi, negativişti, pentru a le ridica moralul, pentru a le dezvolta
încrederea în sine sau pentru a-i determina să gândească pozitiv.
IV.Joc de mișcare
Titlu: Cursa pe cai
Scop: dezvoltarea capacității de imita un comportament şi a vitezei de reacție la stimuli
Categoria de vârsta: Nivel II
Durata: 10-15 min
Conținut:
1. Copiii formează un cerc, fără a se ține de mâini;
2. Conducătorul de joc le cere copiilor să caute câte un căluț microscopic prin buzunare sau
eventual, în șosete;
3. Când toți copiii şi-au găsit căluții imaginari, îi pun jos, pun mâna stângă deasupra, o duc pe
cealaltă la gură ca şi când ar ține un tub în mână şi încep să “umfle” căluții. Mâna stângă se ridică pe
măsură ce căluții devin din ce în ce mai înalți. Când caii au înălțimea potrivită, li se “pune dopul” şi
sunt gata de cursă;
4. Participanții se urcă pe cai (genunchii îndoiți şi picioarele depărtate);
5. La semnalul conducătorului de joc, cursa începe: copiii nu-şi mişcă picioarele de pe sol, dar
produc zgomotul unui galop prin lovirea coapselor cu palmele;
6. Conducătorul de joc descrie diferitele obstacole întâlnite de cal. Imitându-l, copiii se apleacă
într-o parte pentru a evita nişte tufişuri, se apucă cu degetele de obraji pentru a scoate un sunet specific
traversării unei ape adânci (bolborosesc), se lăsă pe vine pentru a nu da cu capul de nişte crengi mai
144
joase, îşi freacă palmele pentru a sugera foşnetul ierbii înalte, îşi ridică mâinile şi țipă pentru a-şi
saluta fanii imaginari care asistă şi ei la cursă, aleargă mai repede sau mai încet etc.;
7. Cursa se încheie în viteză maximă pe ultimii 100 m... 50 m... 10 m... Copiii se felicita şi le
mulțumesc căluților;
8. În final, copiii îşi dezumflă caii, îi împăturesc şi îi introduc înapoi în buzunar sau în şosetă,
pentru a se odihni până la următoarea cursă.

Bibliografie:
1. Curteanu, Doru; Chivu, Iulia; Popa Ion, 2005, Ghidul trainerului, Editura Irecson, Bucureşti;
2. Hart, Lois Borland, 2003, The leadership training activity book, Editura Amacom;
3. Niculescu, Mariana, 2000, Formarea formatorilor, Editura All Educațional, Bucureşti;
4. Oprea, Crenguța, 2003, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universității,
Bucureşti.

JOCUL DIDACTIC - MIJLOC DE REALIZARE A UNEI ACTIVITĂȚI

Prof. Ionel Mădălina

Grădinița Excellence, Iași

Jocul este o acțiune liberă care provoacă plăcere celui care o practică și îl ajută să evadeze din
viața obișnuită într-o sferă temporară de activitate cu tendință proprie. Această acțiune este lipsită de
orice interes material. În copilărie, activitatea predominantă este jocul. Prin intermediul lui, copiii
descoperă lumea din jur într-un mod plăcut și își dezvoltă anumite capacități. Anumite dificultăți de
învățare întâmpinate de școlarii mici pot avea drept cauză insuficienta exersare prin joc a unor
capacități necesare.
Activitățile desfășurate cu preșcolarii și școlarii mici ar trebui să fie cât mai atractive,
relaxante. Ele ar trebui să fie desfășurate sub forma unor jocuri sau să includă cât mai multe elemente
de joc. Copiii care în copilărie sunt împiedicați să se joace pot acumula diverse frustrări și pot ajunge
în situația de a avea numeroase întârzieri și dificultăți de integrare socială. U. Șchiopu afirma că mai
ales în perioada preșcolară, dar și la începutul școlarității mici, jocul didactic este realizat pentru a
îmbina activitatea de învățare cu jocul și a-i ajuta pe copii să dobândească mai ușor achizițiile
intelectuale, morale și fizice specifice vârstei. În cadrul jocului didactic, copiii aplică cunoștințe
dobândite anterior în contexte noi, exersează priceperi și deprinderi și își formează atitudini. Jocurile
145
didactice pot avea conținuturi diverse și după criteriul ariei stimulate sunt clasificate în (Glava și
Glava, 2002):
❖ Jocuri psihomotorii: jocuri de construcție/dezasamblare, jocuri de manipulare/coordonare,
jocuri de stimulare senzorială, jocuri de mișcare creativă (dans), jocuri de cățărare, escaladare;
❖ Jocuri de stimulare intelectuală: jocuri lingvistice (de comunicare, gramaticale, de exersare a
ascultării, de cuvinte), jocuri de cunoaștere a mediului (de explorare, de investigație, de rezolvare de
probleme), jocuri logico-matematice (cu numere și numărare, de comparare, de analiză, descriere,
clasificare, de perspicacitate), de creativitate (de imagerie mintală, de reprezentare estetică);
❖ Jocuri de dezvoltare socio-emoțională: jocul de comunicare, cooperare, jocuri de autocontrol
(imobilitate, tăcere), jocuri de empatie (interpretarea unor povești, redarea unui personaj, imitație),
jocuri de prezentare de sine, jocuri de competiție, jocuri terapeutice.
În cele ce urmează vom enumera componentele și etapele de desfășurare ale unui joc didactic
și le vom exemplifica pe un joc concret.
Componentele jocului didactic sunt următoarele: scopul didactic, sarcina didactică,
elementele de joc, materialul didactic și regulile jocului. Pentru exemplificare vom lua jocul didactic
“Aruncă, alege și așează!”. În cele ce urmează, vom detalia componentele acestui joc didactic.
❖ Scopul didactic: formarea deprinderilor de a efectua operații cu mulțimi;
❖ Sarcina didactică: Așezarea jucăriilor în grupa /mulțimea potrivită (formarea mulțimilor după
un criteriu-criteriul formei)
❖ Elementele de joc: mânuirea materialului, surpriza, aplauze, competitia, recompense;
❖ Conținutul matematic: mulțimi, operații cu mulțimi, limbaj matematic adecvat;
❖ Materialul didactic: Zar din carton, cercuri de culori diferite reprezentând căsuțele în care
urmează a fi așezate jucăriile, jucării, măsuță, scăunele, stimulente;
❖ Regulile jocului: Copiii vor sta pe scăunele, așezați în semicerc. Educatoarea va numi pe rând
câte un copil care va veni în față, va arunca zarul, va citi imaginea de pe fața acestuia, apoi va lua
dintr-o mulțime de jucării pe cea indicată de fața zarului și o va așeza în cercul potrivit
(grupa/mulțimea potrivită). Va fi aplaudat copilul care va așeza jucăria la grupa/mulțimea potrivită.
Etapele de desfășurare ale unui joc didactic sunt:
a) Introducerea în joc
b) Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor
c) Prezentarea materialului didactic
d) Explicarea și demonstrarea regulilor de joc
e) Fixarea regulilor
f) Demonstrarea jocului (jocul demonstrativ)
g) Executarea jocului de probă
146
h) Executarea jocului de către copii
i) Complicarea sarcinilor jocului
j) Încheierea jocului
În continuare, vom detalia etapele enunțate mai sus pentru jocul didactic “Aruncă, alege și
așează!”.
❖ Introducerea în joc- se va face prin prezentarea materialului didactic ( zarul și jucăriile ce
urmează a fi grupate și cercurile de diferite culori);
❖ Anunțarea titlului jocului și a obiectivelor- copiii sunt anunțați că la activitatea de matematică
vor juca joculețul “Aruncă, alege și așează!”; Se anunță obiectivele operaționale pe înțelesul copiilor.
❖ Prezentarea materialului didactic- educatoarea prezintă materialul didactic: zar, jucării
(ursuleți, mașinuțe, ceșcuțe etc), cercuri de diferite culori;
❖ Explicarea și demonstrarea regulilor de joc- educatoarea explică şi demonstrează modul de
desfăşurare a jocului, precizând sarcinile şi regulile acestuia. Ea le explică preșcolarilor ca, la
solicitarea ei, câte un copil va veni pe rând în față, va arunca zarul, va citi imaginea de pe fața acestuia,
apoi va lua din mulțimea de jucării, pe cea indicată de fața zarului și o va așeza în cercul potrivit
(grupa/mulțimea potrivită). Va fi aplaudat copilul care va așeza jucăria la grupa/mulțimea potrivită;
❖ Fixarea regulilor - educatoarea sau unul dintre preșcolari repetă regulile jocului pentru a fi
însușite corect de către toti copiii;
❖ Demonstrarea jocului (jocul demonstrativ)- educatoarea aruncă zarul, citește imaginea de pe
fața acestuia, apoi ia jucăria indicată de fața zarului și o așează în interiorul unui cerc. Dacă jucăria
aleasă și așezată în cerc va fi o mașinuță, aceea se va numi grupa mașinuțelor;
❖ Executarea jocului de probă - Un copil va veni în față pentru executarea jocului de probă.
Acesta va arunca zarul, va citi imaginea de pe fața acestuia, va alege jucăria indicată de fața zarului
și apoi o va așeza în cercul potrivit (la grupa/mulțimea potrivită);
❖ Executarea jocului de către copii - Câte un copil va veni pe rând în față pentru desfășurarea
jocului propriu-zis. Educatoarea va avea rolul de coordonator și se va asigura că fiecare copil a venit
cel puțin o dată în față.
❖ Complicarea sarcinilor jocului - Educatoarea va ruga copiii să închidă ochii, timp în care, ea
va lua un element dintr-o grupă/mulțime formată și îl va așeza la altă grupă/mulțime. La semnalul ei,
copiii vor deschide ochii și vor identifica greșeala strecurată;
❖ Încheierea jocului - educatoarea va formula concluzii și aprecieri asupra felului în care s-a
desfășurat jocul, asupra modului în care s-au respectat regulile de joc și s-au executat sarcinile primite
și va recompensa fiecare copil.

147
Bibliografie:
1. Butnaru S., 2017, Psihopedagogia jocului, Manual pentru PIPP, Învățământ la distanță, Editura
Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași;
2. Conf. Univ. Dr. Petrovici Constantin, 2014, Metodica activităților matematice în grădiniță,
Editura Polirom.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

JOCUL SILABELOR – JOC DIDACTIC

Prof. Elena-Alexandra Iuciuc

Grădinița Iris, Iași

Jocul didactic este jocul prin care se realizează obiective şi sarcini de învăţare, folosind
un conţinut accesibil, modalităţi atractive şi recreative de organizare şi desfăşurare, precum şi
materiale didactice interesante.
Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcţii şi sarcini de învăţare cu forma plăcută şi
atractivă a, jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul didactic contribuie la realizarea
sarcinilor formative ale procesului de învăţământ, în cadrul jocului copilul fiind solicitat pe
toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv şi voliţional.
Importanţa jocului didactic constă in faptul că el facilitează pregătirea copiilor preşcolari
pentru introducerea lor în activitatea de învăţare. In cadrul jocului didactic, copilul învaţă să observe,
să compare, să susţină un dialog ş.a.. Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de
observaţie, la concentrarea atenţiei şi la formarea unor deprinderi de muncă intelectuala.
independenta.
Din gama variată de mijloace de realizare a activităţilor de dezvoltare a limbajului în
grădiniţă, jocurile didactice constituie una din cele mai plăcute forme de muncă cu preşcolarii,
întrucât asigură, totodată o participare activă, atractivă şi deconectantă.
Am ales să prezint astăzi jocul didactic numit Piramida silabelor. Aces joc este realizat la
Domeniul Limbă și Comunicare (DLC), în cadrul unei grupe mari, tipul lecției fiind consolidarea
de priceperi și deprinderi. Scopul jocului este acela de a consolida capacitatea de a despărți cuvintele
în silabe și de a le reprezenta grafic utilizând metoda fonetică analitico-sintetică.
Sarcina didactică este aceea de a recunoaște imaginile de pe jetoane, de a le despărți corect în
silabe, de a le așeza (în piramidă) acolo unde le este locul, conform regulilor, iar mai apoi de a

148
reprezenta grafic fiecare cuvând (utilizând metoda fonetică analitico-sintetică). Elementele de joc
utilizate sunt: surpriza, ghicirea imaginii de pe jeton, aplauzele și întrecerea.
Explicarea jocului: copiii sunt împărțiți în trei echipe. Alegerea echipelor se va face prin
procedeul Mâna Oarbă. În plicurile primite în dar sunt imagini pe care trebuie să le ordoneze în fucție
de numarul de silabe. La baza piramidei se așază jetoanele de culoare roșie pe care se află cuvinte
care au patru silabe. Pe următorul rând așezăm jetoanele de culoare verde pe care se află cuvinte care
au trei silabe. Așezăm jetoanele de culoare galbenă pe care se află cuvinte care au două silabe, iar în
vârful piramidei așezăm jetonul de culoare albastră pe care se afla cuvântul cu o singură silabă.
Ca material didactic am utilizat plicuri, coș, jetoane (roșii, verzi, albastre, galbene) și fișe de
lucru. Captarea atenției am realizat-o prin introducerea unui personaj surpriză, care vine la noi în
grupă și ne provoacă să jucăm acest joc. După ce am stabilit regulile jocului, am desfășurat jocul de
probă. Este invitat un copil să aleagă un plic din coș, apoi să denumească imaginea primită, să despartă
cuvântul în silabe, să numească numărul de silabe și să îl poziționeze în piramidă, acolo unde îi este
locul, în funcție de numărul de silabe. După jocul de probă a urmat apoi desfășurarea jocului, în care
cele trei echipe vor încera fiecare să aducă cât mai multe puncte echipei din care face parte, prin
despărțirea corectă în silabe și prin poziționarea jetonului la locul potrivit în piramidă. Complicarea
jocului se realizează prin introducerea unei noi reguli, aceea fiind de a reprezenta grafic fiecare
cuvânt.
Datorită faptului că toate trei echipe au primit punctaj egal, am ales pentru obținerea
performanței o fișă de lucru colectivă, în care echipele trebuiau să urmărească imaginile și să traseze
tot atâtea liniuțe câte silabe are fiecare cuvânt; să unească cifra din coloană cu numărul de silabe
corespunzător fiecărui cuvânt, iar ultima sarcină a fost aceea de a forma mulțimi de elemente cu
același număr de silabe. În finalul activității, se fac aprecieri verbale (generale și colective) asupra
modului de lucru al preșcolarilor și se oferă stimulente drept recompensă.

Bibliografie:
1. *** Curriculum pentru educație timpurie 2018, București;
2. Crețu, C., 2001, Teoria curriculum-ului şi conţinuturile educaţionale, Editura Universităţii
,,Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.

149
 JOCUL- PREMISĂ A DEZVOLTĂRII ARMONIOASE A COPILULUI

Prof. Leonte Roxana-Elena,

Grădinița cu Program Prelungit nr. 8/Grădinița cu Program Normal nr. 20, Iași

Educația timpurie este o etapă esențială a dezvoltării umane, contribuind semnificativ la

dezvoltarea personală, socială, emoțională și culturală a copilului. Dezvoltarea copilului este un
proces extrem de complex, determinat de o gamă largă de factori, încă de la începutul vieții (Bento,
Dias, 2017).
Jocul este motorul principal al creșterii umane, este universal – la fel ca mersul pe jos și
vorbitul și principalul instrument de comunicare în perioada educației timpurii. Ca activitate naturală
și comprehensivă, jocul promovează bunăstarea cognitivă, fizică, socială și emoțională, oferind
copiilor condițiile necesare să prospere și să învețe. Acesta constituie modul în care copiii contruiesc
idei, oferă sens experiențelor lor și se simt în siguranță. Prin joc, copilul poate experimenta, rezolva
probleme, gândi creativ, coopera cu alții etc., câștigând o cunoaștere mai profundă despre sine și
despre lume. De asemenea, jocul pune bazele dezvoltării cunoștințelor și abilităților critice sociale și
emoționale, prin care copiii învață să creeze legături cu ceilalți și să împărtășească, să negocieze și să
soluționeze conflicte, precum și să învețe abilități de autoapărare (Bento, Dias, 2017; Strauss, 2015,
apud Ogunyemi, Ragpot, 2016; Tekin, Sezer, 2010).
Fie că ne referim la valențele instructive, de cunoaștere a lumii, la forma de realizare a
socializării, la descărcare/încărcare energetică sau libertatea de a crea, jocul didactic reprezintă o
metodă ce trebuie valorificată în activitatea educativă din grădiniță (Anghelache, Bențea, Cojocariu
et al., 2017).
Jocul este o condiție intrinsecă pentru educația de calitate timpurie a copiilor, care îndeplinește
următoarele funcții: funcția socială (abilitățile de a funcționa în grupurile sociale); funcția de
dezvoltare (luând în considerare ritmul și stilul de dezvoltare specific fiecărui copil, precum și
articularea complexă a personalității la nivel individual); funcția educațională (crearea unei dispoziții
pentru învățare și reflecție, construirea unui sentiment de responsabilitate și cultivarea dezvoltării
globale a copilului); funcția de îngrijire (menținerea alimentației și sănătății la parametrii necesari,
stimularea dezvoltării sănătoase a corpului și promovarea îngrijirii pentru bunăstarea proprie și a
celorlalți); funcția adaptivă (înțelegerea, evaluarea și adaptarea la mediile fizice, sociale și culturale
în schimbare și adesea provocatoare); funcția imaginativă (cultivarea gustului pentru experimentare
și inovație, pentru a fi creativ, ca un avantaj într-o societate bazată pe cunoaștere și învățare) (Ciolan,
2012).

150
 Jocul în aer liber oferă un stimul unic care captează atenția și interesul copiilor. Pietrele,
florile, solul, apa etc. sunt explorate cu o mare curiozitate și îndemn de învățare, deoarece oferă
nenumărate posibilități de joc. În timpul jocului în aer liber, copiii ar trebui să aibă posibilitatea de a
experimenta momente de eșec și succes, învățând prin încercări și erori. Dacă încercăm să prevenim
toate situațiile riscante, copiii nu vor ști cum să facă față mediilor imprevizibile și nu vor avea
încrederea necesară pentru a depăși provocările într-un mod autonom (Bento, Dias, 2017).
Prin respectarea regulilor din cadrul jocului sunt întărite calități morale (răbdare și tenacitate,
respect pentru opinia celor din jur, stăpânirea de sine, fair-play-ul, simțul de răspundere), importante
în formarea și dezvoltarea personalității. Sunt recunoscute valențele jocului ca mijloc pedagogic
terapeutic. De exemplu, jocurile destinate dezvoltării limbajului contribuie, în mare măsură, la
dezvoltarea acuității auditive a auzului fonematic, întrucât solicită perceperea corectă a sunetelor,
descifrarea compoziției sonore sau semnalarea prezenței sau absenței unui anumit sunet dintr-un
cuvânt (ex: Ce se aude?, De-a trenul, Repetă ce spune, Cine face?). Prin urmare, jocul este
instrumentul optim pentru copiii mici, atât în procesul educațional, cât și în cel terapeutic. Terapia
prin joc este definită ca o intervenție adecvată dezvoltării pentru copiii mici (Tekin, Sezer, 2010;
Anghelache, Bențea, Cojocariu et al., 2017).
Jocul creează oportunități puternice de învățare, în toate domeniile de dezvoltare. Dezvoltarea
și învățarea sunt complexe și holistice, totuși competențele din toate domeniile de dezvoltare pot fi
încurajate prin joc, inclusiv abilitățile motorii, cognitive, sociale și emoționale. În timp ce se joacă,
copiii pot încerca noi abilități sociale și adesea își asumă anumite sarcini cognitive provocatoare. Prin
joc, copiii învață să creeze legături cu ceilalți și să împărtășească, să negocieze și să soluționeze
conflicte, precum și să învețe abilități de autoapărare (Anghelache, Bențea, Cojocariu, et al., 2017).
Fiecare activitate ludică constituie un prilej de dezvoltare psiho-educațională, de
autocunoaștere și de sporire a încrederii în sine a copiilor din grădiniță. Pentru dezvoltarea încrederii
în sine se pot realiza jocuri de tipul: Ce îmi place la mine? (prin acest joc copilul exprimă ceea ce
consideră că îl face deosebit și îl ajută în diverse situații – trăsături fizice, morale, de caracter); Pot
face asta, pentru că... (se creează diverse contexte, în care copilul trebuie să argumenteze de ce ar
putea face un anumit lucru – de exemplu: Pot să rezolv o sarcină mai dificilă de matematică, pentru
că îmi place să gândesc logic. Acest joc îi ajută pe copii să reflecteze mai profund asupra capacităților
și abilităților pe care le dețin); Despre cine se vorbește? (educatoarea enumeră câteva trăsături ale
unui copil, iar copilul care se regăsește în descrierea făcută se așază în fața clasei; acest joc constituie
o oportunitate de autocunoaștere și de a face legături cu propria persoană); Fluturașul multicolor (se
împart copiilor fișe cu fluturași și mai multe buline, de culori diferite – nuanțe deschise și închise. Se
precizează copiilor că vor folosi culorile deschise pentru a-și reprezenta calitățile și culorile închise

151
pentru a reprezenta defectele. Se încurajează copiii să lipească cât mai multe buline pe fluturaș,
determinându-l astfel să reflecteze mai mult asupra propriei persoane).
Jocul este o mare arenă, în care copiii învață să-și exprime emoțiile, să le proceseze, să le
ajusteze și să le regleze. Simularea poate fi pentru copii o cale de a-și debloca sentimentele reprimate,
care îi încurcă și le cauzează probleme.
În acest sens, se pot desfășura jocuri precum: În lumea animalelor puternice (se pun la
dispoziția copiilor mai multe animale tipărite, din care aceștia își aleg un animal de putere, pe care îl
colorează și căruia trebuie să îi pună un nume, să precizeze ce calități îi aduce acest animal – de
exemplu: ursul-curaj, leul – putere etc. – și să precizeze când îl vor folosi; se simulează diverse
situații, cum ar fi întâlnirea dintre urs și leu, iar copiii sunt liberi să își construiască propriul scenariu);
Cercurile emoțiilor (se așază cercurile pe podea unul lângul altul, în interiorul cărora se află un jeton
pe care este reprezentată o anumită emoție – rușine, fericire, tristețe, frică, uimire, furie; se dau diverse
situații copiilor, prin care aceștia trebuie să aleagă emoția care i se potrivește, sărind în cercul
corespunzător. De exemplu: Mă rușinez atunci când vorbesc cu o persoană necunoscută – copilul
sare în cercul cu jetonul corespunzător rușinii; Mă înspăimântă locurile întunecate – copilul sare în
cercul cu jetonul corespunzător fricii ș.a., până când copilul parcurge toate cercurile emoțiilor);
Emoții în culori (se pune la dispoziția copiilor câte un fluture din hârtie. Se solicită acestora să se
gândească la o situație în care s-au simțit bucuroși/triști/furioși/rușinați etc. și să atribuie o culoare
emoției respective. Copiii trebuie să coloreze fluturele în culoarea aleasă și să explice alegerea
făcută); Emoții jucăușe (se pune la dispoziția copiilor jetoane care ilustrează emoții și chipuri umane
incomplete, precum și jetoane cu diverse situații – de exemplu un băiat își împinge surioara/o
îmbrățișează. Copilul trebuie să completeze chipul cu expresia feței corespunzătoare sentimentului
trăit în cazurile prezentate: Oare cum se simte mama când tu îți împingi surioara? – pe chipul mamei
se așază jetonul care exprimă tristețea; Dar atunci când o îmbrățișezi? – pe chipul mamei se așază
jetonul care exprimă fericirea. Prin acest joc, copiii învață să asocieze expresia feței cu
sentimentele/emoțiile trăite în contexte diferite, de diverse persoane).
Jocurile de rol contribuie la dezvoltarea socială, emoțională, precum și la dezvoltarea
vorbirii, în care copiii interpretează roluri diverse. Când copiii se imaginează în pielea unor personaje
diferite, ei pot crede că pot obține tot felul de lucruri și că pot depăși adversitățile. Această credință
le poate oferi un sentiment al controlului și le consolidează semnificativ stima de sine. În acest sens,
se pot desfășura jocuri precum: Cum ar fi să fiu...? (copiii își numesc prietenul cel mai bun/ sau o
persoană pe care o apreciază foarte mult și interpretează o situație amuzantă pe care a trăit-o împreună
cu acesta; de asemenea, se poate solicita copiilor să precizeze aspectele pe care le apreciază cel mai
mult la acea persoană, precum și aspectele care nu îi plac); Eroul meu din poveste (copilul
interpretează rolul unui personaj dintr-o poveste, pe care îl apreciază și cu care se identifică); Ce
152
meserie nu mi se potrivește? (copilul numește o meserie care nu îi place și interpretează rolul
persoanei care practică acea meserie; la final copilul este întrebat cum s-a simțit în pielea acelei
persoane și dacă își menține părerea de la începutul jocului, cum că aceasta nu i s-ar potrivi; este
posibil ca o parte dintre copii să aprecieze acea meserie în urma jocului, întrucât a avut ocazia de a o
descoperi mai mult).
Jocurile desfășurate împreună cu părinții oferă un sentiment de siguranță și încredere copiilor,
fiind o cale eficientă de îmbunătățire a relațiilor dintre ei: Avionul familiei (împreună cu părinții,
copilul construiește un avion din hârtie și își îmaginează o călătorie îndepărtată; acesta trebuie să
deseneze pe avion doar doi membri ai familiei sale care să îl însoțească în călătorie); Gustă și
ghicește; Unde am ascuns obiectul? Apiratorul cuvintelor (jucătorii trebuie să își adreseze cât mai
multe cuvinte frumoase).
Pe măsură ce copilul joacă diferite jocuri sociale, acesta câștigă o doză de înțelegere asupra
perspectivei celorlalți, fundamentând dezvoltarea empatiei. În acest sens, se pot desfășura jocuri
precum: Trenul prenumelor; Microfonul fermecat (pentru formarea deprinderii de a vorbi pe rând și
de a-i asculta pe ceilalți); Negociază bomboanele (fiecare copil primește câte cinci bomboane de
culori diferite; aceștia trebuie să acumuleze cinci bomboane de aceeși culoare, mergând pe la fiecare
coleg pentru a negocia bomboana pe care și-o dorește); Îmbrățișări muzicale (copiii dansează pe o
melodie veselă, iar în momentul în care muzica se oprește, fiecare îmbrățișează câte o persoană; la
fiecare oprire a muzicii, copiii trebuie să îmbrățișeze alte persoane, formând grupuri de 2-3); Clopotul
încrederii (se formează un cerc, iar unul dintre copiii va fi așezat în mijloc, reprezentând ,,limba
clopotului”; el începe să se lase ușor de pe o parte pe alta, ținându-și corpul în poziție dreaptă, spre
marginile cercului. Cei ce stau în cerc îl vor prinde și îl vor transmite mai departe cu grijă. Cu cât
încrederea crește, cu atât participanții care formează cercul se pot depărta puțin câte puțin).
Joc sociodramatic - Plimbare cu barca - copiii își imaginează o aventură pe o barcă: folosind
o cutie goală, căpitanul organizează călătoria în timpul căreia el și marinarii săi își propun să
exploreze navigând pe un râu populat de crocodili. Privesc peste margine și arată agitați spre atracțiile
turistice – un șarpe care se târâie de-a lungul malului, un copac mare cât o casă, un urs uriaș și o
tabără. Apoi debarchează și se prefac că își gătesc cina. Odata încheiată cina, se întind să doarmă
peste noapte, obosiți dar mulțumiți de lucrurile interesante pe care le-au văzut.
Organizate cu atenție și adaptate particularităților copiilor, jocurile au multiple beneficii în
dezvoltarea integrală și armonioasă a copiilor preșcolari, printre care se numără: favorizarea învățării
și a cogniției, consolidarea stimei de sine, reducerea agresivității fizice, dezvoltarea limbajului,
îmbunătățirea abilităților sociale, sporirea atenției, concentrării și rezolvării de probleme, dezvoltarea
emoțională, precum și dezvoltarea fizică sănătoasă. Elaborarea și conducerea jocului către

153
îndeplinirea obiectivelor menționate anterior depinde de implicarea, capacitatea pedagogică și
măiestria educatorului.

Bibliografie:
1. Anghelache, Valerica; Bențea, Cristina Corina; Cojocariu, Venera Mihaela, 2017, Metodica
activităților instructiv-educative din grădiniță: ghid pentru examenele de definitivat și grade
didactice, Editura Didactică și Pedagogică.
2. Bento, Gabriela; Dias, Gisela, 2017, Importance of outdoor play for young childrenʼs healthy
development, Elsevier Espana.
3. Ciolan, Laura Elena, 2012, Play to learn, Learn to play. Creating better oppotunities for learning
in early childhood, în Procedia- Social and Behavioral Sciences, vol. 76, 1986-189.
4. Ogunyemi, Florence T., 2016, Work and play in early childhood education: Views from Nigeria
and South Africa, South African Journal of Childhood Education 5(3), Art. #344, 7 pages.
5. Tekin, Gökçe; Sezer, Ö, 2010, Applicability of play therapy in Turkish early childhood education
system: today and future, în Procedia Social and Behavioral Sciences vol. 5, 50-54.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

IEPURAȘUL ȘI PRIETENII – JOC DE ROL
POVESTIRE CREATĂ DE CĂTRE COPII (CU ÎNCEPUT DAT)

Prof. Luminiță Amalia-Isabela

Grădinița Iris, Iași

În educația timpurie, jocul de rol este considerat o artă magică a imitației și a prefacerii. În
cadrul jocurilor de rol copilul reproduce fictiv o situație reală (personaje, fenomene, funcții, relații),
într-un scenariu prestabilit.
Beneficiile pe care aceste activități le au în dezvoltarea lui sunt nenumărate, dezvoltând
abilități importante și ajutându-l să înțeleagă o mulțime de concepte și idei, pe care, altfel cu greu și
le-ar putea explica.
Copilul învață prin experiență, deoarece devine ,,actor” al vieții sociale și nu numai și are
ocazia să învețe lucruri noi, să își formeze convingeri și să înfrunte situații complicate, în care se vede

154
nevoit să găsească soluții creative pentru a le depăși. Potrivit specialiștilor, prin acest tip de joc, el
este încurajat să se joace și să dobândească o mulțime de abilități și cunoștințe:
își explorează imaginația;
dobândește noi elemente de limbaj și își dezvoltă vocabularul;
învață să gândească abstract;
își îmbunătățeste abilitățile sociale;
înțelege punctul celorlalți de vedere;
capată încredere în sine și în forțele proprii.
Mai nou, experții în psihologia copilului au demonstrat că jocul de rol folosește și stimulează
nu doar latura emoțională, limbajul sau abilitățile motorii, ci are un rol esențial în dezvoltarea
inteligenței celui mic. Determină formarea unor conexiuni sinaptice la nivel cerebral. Cu cât se
formează mai multe conexiuni de acest gen, cu atât copilul devine mai inteligent. Alți cercetători sunt
de părere că jocul de rol stimulează dezvoltarea timpurie a creierului, în special a lobului frontal, care
reglează comportamentul copilului.
În cadrul grupei mijlocii, am utilizat jocul de rol pentru dezvoltarea tuturor acestor abilități și
cunoștințe, în cadrul unei activități de educarea a limbajului, tema activității fiind Iepurașul și
prietenii. Am ales povestirea create de copii cu început dat tocmai pentru a-i ajuta și a le oferi un
suport de la care să își dezvolte ideile.
Scopul acestei lecții este formarea și dezvoltarea deprinderilor preșcolarilor de receptare a
unui text literar, atât din perspectiva ascultătorului, cât și din perspectiva povestitorului, care continuă
povestea începută într-un mod creative, urmărind anumiți pași pentru ca povestea să fie una reușită.
Captarea atenției s-a realizat cu ajutorul unui personaj surpriză, bunicuța, care nu își mai
amintește continuarea poveștii și care cere ajutorul grupei mijlocii să o ajute în soluționarea
problemei.
Sarcina didactică: povestirea în mod corect, coerent și creativ.
Reguli: la învârtirea roții, acum va indica, pe rând, copilul care trebuie să continue firul narativ al
poveștii într-un mod potrivit, respectând valorile ce țin de spațiu și timp.
Material didactic: scrisoare cu începutul poveștii, bunicuța-siluetă de personaj, imagini auxiliare,
roata cu săgeată.
Desfășurarea activității începe prin citirea începutului poveștii pe care ne-a adus-o bunicuța,
continuând cu oferirea rolurilor preșcolarilor, astfel încât fiecare copil să reprezinte un personaj din
poveste. Cu ajutorul roții pe care o vom învârti și a săgeții acesteia, copiii vor fi aleși, iar fiecare din
aceștia va avea dreptul de a-și spune idea și a continua firul poveștii, astfel încât să fie potrivit pentru
contextual deja creat. Educatoarea intervine cu scurte paragrafe, ținând locul povestitorului, pentru a
le putea oferi copiilor noi indicii și planuri pe care își pot dezvolta ideile, ajutându-i, acolo unde este
155
nevoie, cu întrebări auxiliare. Pentru a oferi un plus de creativitate, bunica aduce în ajutorul și câteva
imagini pe care le aduce cu ea.
În finalul activității, educatoarea prezintă și discută cu preșcolarii toate valorile morale care
s-au identificat în poveste (bunătate, curaj, prietenie), oferă feedback pentru răspunsurile oferite,
urmând ca povestea să fie scrisă de către educatoare și introdusă în revista grădiniței.

Bibliografie:
1. Curriculum pentru educație timpurie, 2018, București;
2. Hobjilă, A., 2008, Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului, Editura Institutul
European, București;
3. Hobjilă, A., 2010, Didactica activităților de educare a limbajului, Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași.

JOCURI HAZLII PENTRU INTEGRAREA COPIILOR DE 3 - 4 ANI ÎN

COLECTIVITATE

Prof. Murariu Tatiiana & Prof. Damir Oana - Maria

Grădinița cu program prelungit nr.1, Iași

,,Cât ar fi de mic, copilul are ceva de zis.Trebuie să învățăm să-l simțim!,, (Constantin Necula)

Cuminte, retras ori timid, copilul mic intră pe ușa grădiniței cu inima strânsă, cu imaginea
mamei în minte, încercând să-i facă pe plac. Ar face orice, ar merge oriunde, ar sta oricât, dar s-o știe
acolo, aproape, într-un colț, pe mama.
Înțelege că e un lucru serios ce are să i se întâmple, dar acum trebuie să recurgă la un plan ca
să scape cumva. Venind din sânul cald și protector al familiei, copilul nu are reguli; nu știe că mai
sunt și alți copii, care au aceleași nevoi și nu știe că jucăria preferată de la grupă, aparține tuturor.
Și iată-l într-un loc, cu mulți copii la fel ca el, care vor și cer același lucru și unde trebuie să
se descurce singur și să accepte ca „mama” să fie înlocuită de „doamna”!
Intrați în aria ei de activitate, educatoarea are rolul de a prelua micuții și a dovedi prin talent,
imaginație, răbdare și energie că poate înlocui orice mamă, cu succes. Pentru asta, ea trebuie să creeze

156
o atmosferă prietenoasă, de ajutor reciproc, de încredere, de bunăvoință și comunicare, făcând ca toți
copiii să se accepte și să convețuiască împreună, respectând anumite reguli.
Obiectivul principal este acela de a consolida relațiile de grup și a promova între copii, o
comunicare eficientă. Pentru atingerea acestui obiectiv, jocul va fi principala activitate.
Jocurile folosite trebuie să fie atractive, vesele, interesante, pentru a trezi curiozitatea și
dorința de participare a fiecărui copil. Jocurile de cooperare și comunicare - multe dintre ele
inventate, îmbunătățite sau adaptate la nivelul de vârstă, asigură un echilibru între dorința de a fi
independent și nevoia de a relaționa cu alții. Cu cât jocurile sunt mai des impuse ca activități zilnice,
copilul mic începe să simtă că face parte din grup – „Îmi place la grădi, pentru că mă joc și râd!....”,
„Îmi place la grădi, că mă joc cu Filip!”, „Vreau la grădi pentru că doamna ne lasă să ne jucăm cu ce
vrem noi!”. De asemeni își dezvoltă încrederea în propria persoană – „Pot și eu, doamna, să mă
îmbrac!” sau „să mă spăl!”, „Pot și eu să te ajut, doamna!”. Începe să se dezvolte sentimentul de
apreciere, de stimă și considerație, respectul față de colegi, de părinți și doamne.
Cerceteză, descoperă și înțelege realitatea din jur, făcând față cu succes stresului și fricii de a
fi lăsat singur. Aceste jocuri își propun să stimuleze comunicarea între copii, atât verbală, cât și non-
verbală, adică, gesturile, contactul fizic, privirea etc.
Iată câteva jocuri care și-au atins obiectivele:

ACESTA ESTE VECINUL MEU!

(Joc de cunoaștere și socializare)
Obiectiv: integrarea tuturor copiilor în joc.
Participanți: toți copiii din grupă.
Desfășurare:
Educatoarea începe jocul: „- Eu sunt Tatiiana, sunt doamna educatoare, iar vecina mea este o fetiță
pe care o cheamă Antonia.” Educatoarea ridică mâna fetiței și salută copiii. La rândul ei, fetița se
prezintă: „Eu sunt Antonia, iar vecinul meu e un băiat pe care-l cheamă Matei.” Fetița va lua mâna
băiatului, o va ridica și va saluta copiii. Jocul va continua până când toți copiii se vor prezenta.
Pentru a-i face mai receptivi, pentru fiecare răspuns se vor da insigne bomboane sau alte
stimulente și bineînțeles mult așteptatele aplauze.

OGLINDA
(Joc de concentrare și comunicare non-verbală)
Participanți: toți copiii din grupă
Timp de desfășurare: 15-20 min
Obiectiv: dezvoltarea concentrării și comunicării non-verbale.
157
Desfășurare:
Participanții sunt așezați pe scăunele în semicerc, iar în fața lor, animatorul jocului sau
conducătorul. Copiii din semicerc vor fi oglinda. Ei vor imita, întocmai, mișcările copilului din fața
lor. Cea mai bună oglindă, care va reflecta mai clar mișcările, va schimba locul cu cel din față. Jocul
se va desfășura fără sunete, într-o liniște deplină.Vor răsuna doar aplauzele pentru cea mai buna
oglindă sau cel mai bun animator.

LA PESCUIT
(joc de îndemânare, recunoaștere, socializare și comunicare)
Participanți: copiii din grupă.
Timp de desfășurare: 20 min.
Obiectiv: dezvoltarea concentrării, îndemânării și comunicării.
Material: undițe cu magnet și peștișori cu chipurile copiilor din clasă.
Desfășurare:
Peștișorii vor fi distribuiți pe o pânză albastră care va fi apa. Un spațiu limitat pe care copilul pescar
nu are voie să-l atingă. Pescarul va duce undița spre peștișorul pe care vrea să-l prindă și va încerca
să-l tragă cu magnetul. După ce prinde peștișorul și îl aduce la mal, motivează acțiunea:”Eu l-am
prins pe Vlad pentru că, este prietenul meu”! sau „- Eu am prins-o pe Anisia ca să mă joc cu ea.”
Răspunsurile originale vor fi aplaudate și notate în ,,Caietul de observaţii”.

MICROFONUL FERMECAT
(joc de comunicare și socializare)
Participanți: copiii din grupă
Timp de desfășurare: 20 min.
Materiale: microfon adevărat, microfon jucărie, creion sau alt obiect, care poate imita un microfon.
Obiectiv: încurajarea copiilor timizi de a comunica cu ceilalți; favorizarea cooperării în folosirea
microfonului.
Desfăsurare:
Mai întâi, copiii vor folosi obiectele care imită microfonul. Obiectul va trece de la unul la altul și
fiecare va încerca să spună ceva, înainte de a-l da mai departe. Microfonul nu trebuie dat mai departe
dacă deținătorul nu spune ceva. După ce vor fi folosite obiectele care imită microfonul, copiii vor
primi și un microfon adevărat, care va amplifica vocea. Acest lucru îi va amuza pe copii, deoarece
vor scoate sunete ciudate, vor imita animale, vor rosti cuvinte hazlii și va aduce buna dispoziție
tuturor.

158
ÎMBRĂȚIȘĂRI MUZICALE
(Joc de socializare, acceptare și cooperare)
Participanți: copiii de la grupă.
Timp de desfășurare: 10 min.
Materiale: casetofon sau instrument muzical.
Obiective: Crearea unui mediu favorabil stimulării încrederii și acceptării în cadrul grupului.
Desfășurare:
Pe un fond muzical adecvat, copiii vor dansa, fiecare cum dorește. La un semnal - sunet de clopoțel,
muzica se oprește. În acest moment fiecare copil trebuie să îmbrățișeze un alt copil. Când muzica
începe iar, copiii care s-au îmbrățișat dansează împreună. Când muzica se oprește, cei doi copii vor
lua un altul pe care să-l îmbrățișeze. Grupurile formate vor dansa împreună până când muzica se
oprește iar și grupurile formate vor lua alt copil pe care să-l îmbrățișeze. Se repetă, până când
grupurile de copii vor forma un întreg și va fi o îmbrățișare de grup.
Aceste jocuri își propun să depășească tensiunile existente între copii, fiecare fiind lăsat să
exprime ceea ce simte în timpul jocului.

JOCUL DIDACTIC CA MIJLOC DE REALIZARE – OCAZIE DE

AUTOCUNOAŞTERE A COPIILOR DIN GRĂDINIŢĂ

Prof. Petrea Elena – Iustina

Colegiul Naţional “ Garabet Ibrăileanu”- Grădiniţa cu program prelungit nr. 10, Iaşi

Jocul didactic reprezintă "un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă
de joc la cea de învăţare" (Bache H., Mateias A., Popescu E., Şerban F. - "Pedagogie
preşcolară.Manual pentru şcolile normale", Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994). Jocul
didactic prezintă îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu elementul distractiv, asigurând o
unitate deplină între sarcina didactică şi acţiunea de joc.
Îmbinarea elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul desfaşurării
sale, copiii să trăiască diverse stări afective care pot declanşa, stimula, intensifica participarea la
activitate, pot creşte eficienţa acesteia si pot contribui la dezvoltarea diferitelor componente ale
personalităţii celor antrenaţi în joc. Jocul didactic se încadrează în categoria jocurilor cu reguli, deci
este definit prin obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii
în vederea desfăşurării acţiunii ludice.

159
 În continuare, voi prezenta un joc didactic care contribuie la stimularea curiozității privind
explicarea şi înțelegerea lumii înconjurătoare:
”Emoţii şi sentimente”
Scopul activităţii: - consolidarea cunoştinţelor referitoare la emoţii şi sentimente;
- diferenţierea stării emoţionale şi exprimarea ei externă.
Sarcina didactică:
- ridicarea jetoanelor care redau expresia corpului corespunzătoare unor sentimente;
- alegerea imaginii corecte pentru completarea ciorchinelui;
- recunoaşterea unor emoţii de bază, pe baza componentei non-verbale;
- rostogolirea mingei, urmată de întrebare şi răspuns adecvat.
Regulile jocului:
Copiii vor ridica doar jetoanele potrivite pentru ilustrarea unei anume emoţii de bază, demonstrând
cunoaşterea acestora;
Copiii vor alege pe rând imaginile corespunzătoare pentru ilustrarea cauzei emoţiei.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialelor, aplauzele, folosirea mingii, mima, stimulente.
Strategia didactică:
1. Metode didactice: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, problematizarea, metoda
“Ciorchinele”, metoda “R.A.I.”(răspunde, aruncă, interoghează)
2. Materiale didactice: Inimă de pluş tristă, planşe reprezentative pentru diferite emoţii de bază,
jetoane cu expresiile feţei, panou de polistiren, imagini corespunzătoare pentru ilustrarea cauzei
emoţiei (bucurie, tristeţe, furie, frică), minge
Desfăsurarea jocului:
Sala este pregătită pentru activitate. Scaunele copiilor sunt dispuse în semicerc. În faţa lor se
află două mese pe care sunt aşezate materialele. Captarea atenţiei se va face prin introducerea surpriză
a unei inimioare care este tristă. Vom încerca să o înveselim pe inima cea tristă, arătându-i cât de
multe ştim noi despre emoţii şi cum ne manifestăm în situaţii diferite. Un copil vine la panou şi
intuieşte imaginea prezentată, identificând emoţia de pe chipul persoanei din imagine, apoi ceilalţi
copii vor fi solicitaţi să căute şi să aleagă jetonul care redă chipul, ridicându-l. După intuirea
imaginilor şi discutarea lor se va cere copiilor să mimeze şi ei aceeaşi emoţie.
Pentru complicarea jocului se va folosi metoda “Ciorchinele”. Pe panouri de polistiren va fi
plasată central imaginea unui chip vesel/trist/furios/fricos. Copiii vor lucra în echipe. Fiecare echipă
va alege din mai multe imagini doar pe acelea care reprezintă motive pentru care persoana ar putea fi
veselă/tristă/furioasă/fricoasă şi le vor plasa în jurul imaginii de pe panou, sub formă de ciorchine.

160
 Pentru realizarea FEED-BACK-ului se va folosi Metoda R.A.I. – Copiii vor fi aşezaţi în cerc.
Un copil rostogoleşte mingea către un altul, punându-i o întrebare. Cel care primeşte mingea trebuie
să răspundă şi să adreseze la rândul lui o întrebare altui copil. Se va repeta de 5-6 ori.
La final copiii vor fi informaţi că steluţa tristă s-a înveselit, pentru că i-a plăcut cum au răspuns
ei. Prin cunoaşterea acestor emoţii copiii îşi dezvoltă competenţele socio – emoţionale. Ei pot
recunoaşte, înţelege şi descrie emoţiile proprii şi pe ale celor din jur şi pot, chiar, întelege cauzele
emoţiilor. Dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale se realizează progresiv, pe măsură ce copiii
cresc, oferindu- le contexte adecvate de învăţare și exersare a lor, modele de exprimare a propriilor
emoţii şi de rezolvare a problemelor emoţionale personale. Este foarte important să avem întotdeauna
răspunsurile potrivite care să- i ajute să îşi înţeleagă emoţiile şi să le gestioneze.

Material bibliografic:
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 3-6/7 ani”, MECT, 2008;
2. Bache H., Mateias A., Popescu E., Şerban F. - "Pedagogie preşcolară.Manual pentru şcolile
normale", Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994;
3. Botiş, A. & Mihalca, L(2007). Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor,
fete şi băieţi, cu vârsta pină în 7 ani. Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar,
UNICEF România ;
4. Taiban, M.(1976). Jocuri didactice pentru grădiniţa de copii. Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică;
5. Varzari, E. & Taiban, M.(1978). Metodica cunoaşterii mediului înconjurător, a dezvoltării şi
corectării vorbirii copiilor preşcolari. Manual pentru liceele pedagogice de educatoare. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică.

161
 JOCUL, FORMĂ PRIORITARĂ ÎN ÎNVĂŢAREA TIMPURIE

Prof. Hrimiuc Laura

Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 13, Iaşi

,,Jocul este şi o pregătire pentru viaţa de mai târziu, dar, mai presus de toate, el este însăşi
viaţa copilului.” M. Dougall
Jocul copilului răspunde în primul rând unei necesități biologice, dar și nevoii de socializare
și relaționare cu ceilalți. Prin joc, el descoperă sensuri și utilități ale obiectelor, ale jucăriilor care îl
înconjoară. Jocul este, de asemenea, un act de creație, de dezvoltare a imaginației și creativității, este
principala cale de comunicare a copiilor. A împiedica un copil să se joace este echivalent cu a
împiedica un adult să vorbească şi să gândească.
Jocul, ca formă de activitate instructiv-educativă, dă posibilitatea copiilor de a avea preocupări
variate sub aspectul conținutului. În toată etapa destinată jocului, copilul știe că are voie să manifeste
inițiativă, să rezolve singur sau împreună cu partenerii problemele întâlnite; să facă ceea ce îi place
sau îi produce satisfacție; să participe la activități care sunt pe măsura sa și spre binele său.
Grădinița trebuie să asigure copilului cel mai bun start în viață și de aceea noul curriculum
propune atingerea cunoașterii prin intermediul învățării experiențiale, practicată prin joc, ca generator
al motivației interne. Structura flexibilă a conținuturilor acordă educatoarei libertatea de decizie cu
privire la tipurile de conținuturi pe care le abordează în privința metodologiei de propunere a acestora.
Prin joc copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale. De aceea, jocul
este cea mai eficientă formă de învățare integrală, datorită naturaleței cu care copilul învață.
Cercetând particularitîţile de vorbire ale preşcolarilor, am constatat că pronunţia copilului mic
este defectuoasă. Mulţi copii nu diferenţiază consoanele r şi i. Sunetele ş şi j sunt înlocuite cu s şi z.
Apar şi alte omisiuni sau inversiuni de sunete şi chiar de silabe. De aceea, educatoarele insistă asupra
perceperii auditive a fiecărui sunet din cuvânt, asupra diferenţierii sunetelor, fac analiza fonetică a
cuvintelor prin activităţi de dezvoltarea vorbirii, dar mai ales prin jocurile didactice.
Sunt indicate jocuri pentru exersarea auzului fonematic, în scopul perceperii corecte a
sunetelor şi al pronunţării corecte a cuvintelor de către copii. Astfel, jocul ,,Spune mai departe!” sau
jocul ,,Cum face?” sunt desfăşurate cu scopul de a deprinde pe copii să pronunţe corect sunete şi
grupuri de sunete mai dificil de pronunţat (c, g, r, ş, t, ţ, cra, chiţ, gru, etc.). De exemplu, educatoarea
prezintă jucării sau ilustraţii cu animale, sau cu diferite obiecte despre care şi-a propus să vorbească.
Copiii intuiesc pe rând materialul şi răspund prin onomatopee la întrebarea educatoarei: Cum face
.....? (cocoşul, câinele, maşina, trenul, vântul, ploaia). Apoi, copiii sunt antrenaţi să spună şi ei ce ştiu
despre alte fiinţe sau lucruri, după ilustraţiile date.
162
 Sunt multe jocuri utilizate în educarea limbajului.
Jocul ,,Cum este?” are ca obiectiv folosirea corectă a adjectivelor în propoziţii şi a gradelor
de comparaţie. În desfăşurarea lui am pus accent pe recunoaşterea obiectelor cu însuşirile lor.
Materiale necesare: un pahar mare şi unul mic, un prosop moale şi unul aspru, un fular gros şi unul
subţire, o farfurie adâncă şi una întinsă, etc. Copiii vin pe rând, iau un obiect, îl pipăie, îl compară cu
altul asemănător şi în final îl denumesc: ,, Eu cred că este un pahar mic.”, ,,Am găsit o farfurie mai
mică decât cea de pe masă.” Pentru complicarea jocului, copiii sunt rugaţi să formuleze propoziţii
despre obiectele folosite în joc.
Jocul ,,Completează ce lipseşte” este folosit pentru verificarea cunoştinţelor copiilor despre
adjective şi îi ajută să înţeleagă foarte bine legătura dintre substantiv şi adjectiv şi astfel să realizeze
relaţia logică dintre obiect şi însuşirile sale.
Prin jocurile: ,,Cum este?”, ,,Care culoare îţi place?“, ,,Completează ce lipseşte”, am realizat
foarte bine îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului, sporindu-se numărul cuvintelor însuşiri, prin
descrierea de către aceştia a ilustraţiilor, ajungând chiar la povestirea lor.
Preşcolarii îşi exersează vorbirea, îşi însuşesc expresii literare, folosindu-le în dialoguri şi
replici. În jocurile: ,,Hai să ne imaginăm“, ,,Călătorie în lumea poveştilor”, ,,Să născocim o poveste”,
care, pe lângă faptul că au drept scop cunoaşterea şi recunoaşterea unor personaje din poveşti, ele au
menirea să stimuleze observaţia, să favorizeze asociaţii de idei.
Gândirea copiilor preşcolari este preoperatorie, ea prezintă anumite instrumente de
interacţiune cognitivă. La acest nivel de operaţii simple, prin jocurile didactice cu conţinut matematic,
copiii exersează formarea de grupe de obiecte după anumite criterii sau punere în corespondenţă
biunivocă a unor obiecte ce intră în componenţa unor grupe. Toate acestea se realizează cu succes
prin acţiunea concretă a copilului cu obiectele sau cu imaginile obiectelor concrete.
Într-o primă categorie sunt jocurile care solicită simpla grupare de obiecte (gruparea jucăriilor
după aspect). Preşcolarii din grupa mică vor sorta jucăriile după formă, alcătuind astfel grupe de
păpuşi, ursuleţi, peştişori, etc.
În acelaşi mod se desfăşoară la grupă şi alte jocuri, urmărindu-se gruparea obiectelor după
mărime (obiecte mari, mijlocii, mici), după grosime (groase, subţiri), după lungime, după culoare.
La grupele mari putem folosi jocuri a căror sarcină impune asocierea obiectelor după mai
multe criterii (formă-mărime, formă-culoare, culoare grosime). Cu dificultate sporită sunt jocurile
didactice cu conţinut matematic care solicită formarea şirurilor crescătoare ori descrescătoare. Copilul
este pus să compare fiecare element în funcţie de obiectul precedent dar şi de cel ce urmează, ţinând
cont de criteriul indicat de educatoare.
În jocul didactic ,,Aşază obiectele şi spune unde le-ai aşezat”, sarcina didactică este plasarea
de către copii a obiectelor în diferite locuri în sala de grupă, atât la cerea educatoarei, cât şi la cererea
163
colegilor participanţi la joc. Folosirea corectă a adverbelor deasupra- dedesubt, în faţă- în spate, la
stânga- la derapta va constitui fixarea corectă a percepţiei obiectelor în spaţiu de către copii.
Elementele de joc care însoţesc acest tip de activitate (mişcare, aplauze, întrecere, surpriză,
imitaţie), trebuie să fie utilizate de copii pe întreg parcursul jocului, asigurând un cadru destins, plăcut,
benefic pentru participarea lor afectivă.
Jocul didactic ,,Cine are o jucărie la fel cu a mea” l-am utilizat pentru a-i ajuta pe copii la
perceperea formelor geometrice. Pe baza materialului individual - jetonul reprezentând obiecte
încadrate în forme geometrice şi jetoane reprezentând formele geometrice pentru panoul electric, s-
au efectuat exerciţii de raportare a obiectelor înscrise în formele geometrice la cele expuse în panou.
Acţiunea de raportare, de grupare a jetoanelor a stimulat intens capacitatea de comparaţie analitică pe
tot parcursul activităţii. Desfăşurarea jocului i-a învăţat pe copii să analizeze, să compare, să caute
soluţii de rezolvare.
În grădiniţă, jocul este activitatea de bază şi se regăseşte în toate ariile de activitate, realizând
procesul de învăţare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către copil.

Bibliografie:
1. Avram, Săftica; Mihu, Ecaterina; Său, Zoica, 2004, Jocul didactic pentru preşcolari. Ghid metodic,
Editura Terra, Focşani;
2. Revista învăţământului preşcolar, 1-2/ 2013
3. Cohen, Lawrence J., Playful parenting, Editura Trei, 2012.

164
 JOCUL DIDACTIC LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Prof. Pavel Andreea-Nicoleta & Prof. Haraga Simona

Grădinița cu Program Prelungit Nr.1, Iași

În literatura de specialitate, jocul este definit şi explicat în moduri diferite. Conform

dicționarului de pedagogie, jocul didactic este „o specie de joc care îmbină armonios elementul
instructiv și educativ cu elementul distractiv. Tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează
și verifică cunoștințele transmise copiilor îmbogățindu-le totodată sfera cunoașterii”. (S. Cristea,
1979, p. 17).
Contribuţii importante pentru lărgirea conceptului de joc didactic (a fenomenului ludic) au
adus mai mulţi gânditori ai secolului al XIX – lea, precum Herbert Spencer (sociolog, psiholog și
gânditor britanic) şi Wilhelm Wundt (psiholog german care a întemeiat psihologia ca știință
autonomă). „Aceştia au tratat jocul ca fiind unul dintre cele mai răspândite fenomene ale vieții.
Ulterior, în toate limbile europene, cuvântul joc a început să se extindă cuprinzând o sferă
largă a acţiunilor umane, care nu presupun o muncă grea dar oferă oamenilor o stare de veselie,
divertisment și satisfacție. Astfel noțiunea modernă de joc a început să cuprindă totul, de la jocul
copilului de-a soldații, până la interpretarea eroilor tragici pe scena teatrului (R. Voinea, 2013).
În urma mai multor cercetări s-a demonstrat că „jocul nu caracterizează doar vârsta copilăriei,
ci pe om în general, la toate vârstele. Acesta îl pune pe om în situaţii noi, pe care el caută să le rezolve
punând în acţiune iniţiativă, multă fantezie, perseverenţă şi spontaneitate. Din perspectivă pedagogică
jocul reprezină un ansamblu de acţiuni şi operaţiuni care urmăresc obiective de pregătire intelectuală,
tehnică, morală şi fizică a copilului. Utilizat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acestuia
un caracter mai viu, mai atrăgător, aducând varietate şi o stare de veselie, bucurie şi bună dispoziţie
funcţională, ceea ce duce la prevenirea apariţiei monotoniei, plictiselii şi a oboselii.
Cu toate acestea, în prezent se întăreşte convingerea că o situaţie de joc se poate converti într-
o situaţie de învăţare. Îmbinând definiţiile variate ale jocului reiese faptul că acesta este dirijat de
către un adult, la care participă un număr variabil de copii, ce se poate desfăşura sub mai multe forme
(ludice şi atractive), în diferite situaţii şi valorifică totodată un proces amplu de instruire. Astfel,
trebuie să ţinem seama de faptul că jocul poate fi utilizat ca activitate, prin care un cadrul didactic
consolidează, verifică, evaluează, completează cunoştinţele elevilor, punând în valoare, antrenând
capacităţile creatoare ale acestora şi îmbogăţind sfera de cunoştinţe, fiind astfel metodă de predare-
învăţare cât şi mijloc util de aplicare a cunoştinţelor însuşite.
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele au ca punct de plecare noţiuni
din conţinutul obiectelor de studiu, când capătă o organizare şi succed în ordinea implicată de logica
165
cunoaşterii şi a învăţăturii. O altă perspectivă asupra jocului didactic este oferită de Mihail Balint,
care afirmă că acesta poate fi „atât o activitate dirijată în grădiniţă cât şi o metodă didactică dacă este
utilizată în structura unei activităţi obligatorii. Atunci când este utilizată această modalitate de
învăţare şi educare se contribuie la dezvoltarea proceselor psihice (de gândire, de memorare, de
atenţie, de observare, de voinţă, de imaginaţie), la dezvoltarea limbajului şi la consolidarea,
precizarea, verificarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor.” (M. Balint, 2008)
Indiferent de modul de utilizare, jocul didactic îl ajută pe copil să-şi angajeze întregul potenţial
psihic, să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii şi spiritul de cooperare şi de echipă.
Astfel se stabilesc legături între cunoştinţele prezente şi cele mai vechi, se ordonează şi structurează
date, evenimente şi procese, se prelucrează informaţii care sunt transformate mai apoi în cunoştinţe
trainice.
În ceea ce priveşte structura jocului didactic, Mariana Norel (2012, p. 218) enumeră
elementele particulare ale acestuia pornind de la definiţia lui: „jocul didactic reprezintă un ansamblu
de acţiuni şi operaţii care vizează atingerea unor obiective educaţionale specifice domeniului cognitiv,
afectiv-motivaţional sau psiho-motor şi relaţional. Faţă de celelalte tipuri de jocuri, cel didactic se
deosebeşte prin utilizarea unor elemente particulare precum: scopul didactic al jocului, sarcina
didactică, elementele de joc, conţinutul jocului, materialul didactic cât şi regulile jocului.”
Detalierea acestor elemente particulare din structura jocului didactic este realizată de
Constantin Petrovici (2014, pp. 128-129):
„Scopul didactic al jocului reprezintă o finalitate educativă care se formulează în concordanţă
cu cerinţele programei şcolare. Acesta trebuie să se remarce prin precizie, claritate şi să oglindească
problemele specifice de realizare a jocului. O bună formulare a scopului, corespunzătoare jocului,
determină o bună orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii respective.
Sarcina didactică a jocului este un alt element distinct ce constituie elementul de bază prin
care se transpune la nivelul copilului scopul urmărit. Sarcina didactică este legată de conţinutul
jocului şi trebuie formulată sub forma unui obiectiv operaţional, ceea ce presupune abordarea unui
singur conţinut şi precizarea clară a comportamentului ce se doreşte a fi manifestat de către copil
pentru a realiza scopul propus.
Mijloacele de realizare a jocului didactic se regăsesc sub denumirea de elemente de joc care
se stabilesc în concordanţă cu sarcinile didactice şi cerinţele jocului. Într-un joc se pot folosi mai
multe elemente, dar nu pot lipsi cu desăvârşire, deoarece sarcina didactică rezolvată fără un asemenea
element nu mai este joc.
Elementele de joc pot apărea sub mai multe forme: întrecere (individuală sau pe grupe);
cooperare (cu rol în dezvoltarea spiritului de apartenenţă la colectivitate); recompensare
(recompensele pot fi de ordin moral, astfel încât să nu se diminueze interesul pentru joc iar copiii să
166
se rezume doar la obţinerea unei recompense materiale); penalizare (utilizată atunci când apar abateri
de la regulile jocului); aplauzele; cuvintele stimulatorii; închiderea/deschiderea ochilor; mişcarea;
ghicirea; penalizarea greşelilor. Elementele de joc se împletesc strâns cu sarcina didactică şi
mijlocesc realizarea ei în cele mai bune condiţii.
Conţinutul jocului este reprezentat de multitudinea de cunoştinţe, priceperi, deprinderi ce
trebuie prezentate într-o formă accesibilă pentru toţi copiii. Acesta trebuie să fie adaptat
particularităţilor de vârstă ale copiilor, să fie atractiv, prin forma în care se desfăşoară şi prin
mijloacele de învăţământ utilizate.
Ca orice joc, şi cel didactic implică respectarea şi urmarea unor reguli de joc, acestea având
un caracter obligatoriu pentru toţi participanţii la joc. Fiecare joc didactic are cel puţin două reguli:
Prima regulă transpune sarcina didactică într-o acţiune concretă şi atractivă; A doua regulă a jocului
didactic are rol organizatoric (precizează modul de organizare a grupului de copii şi a spaţiului de
învăţare, momentul când trebuie să înceapă sau să se termine o anumită acţiune a jocului, ordinea în
care trebuie să se intre în joc, cine conduce jocul etc). Regulile jocului trebuie formulate clar, corect
şi să fie înţelese de copii. Pentru o mai bună şi îndelungată fixare a cunoştinţelor, jocul didactic este
însoţit de materialul didactic adecvat. Acesta poate fi confecţionat sau procurat de cadrul didactic.
Propunere de joc didactic pentru grupa mare:
Titlul Jocului: „Corpul meu”
Grupa: Mare;
Tipul de dezvoltare vizat: dezvoltare cognitivă
Scop: dezvoltarea capacităţii de recunoaştere a părţilor corpului
Valenţe formative: Prin intermediul acestui joc, copiii au ocazia de a colabora, de a lucra în echipă,
de a observa greşelile partenerului, dar şi de a învăţa din greşelile proprii. Acest joc se joacă în perechi
pentru a dezvolta capacitatea de comunicare şi relaţionare. Copilul este pus în situaţia de a-şi dezvolta
atenţia distributivă, urmărind dacă atât el, cât şi partenerul său a descoperit partea corpului indicată
de către educatoare. Copilul îşi va cunoaşte astfel mai bine părţile corpului şi le va numi cu mai multă
uşurinţă.
Elementele jocului: cooperare; recompensare de ordin moral; închiderea şi deschiderea ochilor;
ghicirea; penalizarea greşelilor;
Regulile jocului: Toţi copiii vor sta cu ochii închişi cât timp cadrul didactic le spune acţiunea pe care
trebuie să o efectueze. Toţi copiii deschid ochii la semnalul cadrului didactic pentru a verifica dacă
au executat mişcările conform indicaţiilor primite. Copiii care greşesc vor sta o tură pe scaun.
VARIANTA DE DESFĂŞURARE:
Introducerea în joc: La începutul activității, cadrul didactic poartă discuţii cu copiii despre
corpul omenesc stimulându-le interesul şi curiozitatea pentru activitatea ce va urma.
167
 Anunţarea titlului jocului şi a scopului: Cadrul didactic le spune copiilor că în cadrul activității
de astăzi vor desfăşura un joc numit ,,Corpul meu”. Acest joc presupune colaborarea şi observarea
executării în mod corect sau incorect a indicaţiilor cadrului didactic.
Prezentarea materialului: Pentru realizarea acestui joc nu sunt necesare materiale suport.
Explicarea şi demonstrarea jocului: În această etapă cadrul didactic le explică copiilor jocul
propriu-zis. Pentru început le spune că pentru acest joc vor fi împărţiţi în perechi. Fiecare copil va
avea ca partener pe colegul/colega de bancă (dacă un copil nu are pereche, va fi partenerul cadrului
didactic sau va fi un grup de câte trei elevi). Toţi copiii vor sta faţă în faţă cu ochii închişi. Fiecare
copil trebuie să îşi atingă partea corpului indicată de către cadrul didactic şi apoi să deschidă ochii
pentru a vedea dacă partenerii indică partea corpului cerută de cadrul didactic. În cazul în care unul
din parteneri nu a arătat corect partea numită de cadrul didactic va sta pe scaun o tură de joc. Jocul se
desfăşoară până când vor fi din ce în ce mai puţine greşeli de execuţie din partea copiilor.
Pentru complicarea jocului cadrul didactic va da un exemplu de acţiune pe care o desfăşoară
cu o parte a corpului. Copiii trebuie să ghicească despre ce parte a corpului este vorba. În cazul în
care copiii nu vor ghici, cadrul didactic trebuie să ofere cât mai multe detalii despre momentul în care
are loc acţiunea, locul sau alte detalii sugestive pentru descoperirea părţii corpului. Când aceștia îşi
dau seama despre ce parte a corpului este vorba trebuie să o arate şi să o numească. Pentru
demonstrarea jocului cadrul didactic va numi un elev care să îi fie partener. Cadrul didactic şi copilul
vor închide ochii. Cadrul didactic va numi o parte a corpului, de exemplu: ,,ridică mâna
dreaptă/piciorul stâng”. Ambii trebuie să îşi atingă partea corpului indicată şi apoi să deschidă ochii
pentru a vedea dacă partenerul arată corect partea corpului.
Executarea jocului de probă: Doi copii sunt aşezaţi faţă în faţă cu ochii închişi, iar cadrul
didactic le spune: ,,atinge cu mâna dreaptă buzele”. Apoi elevii sunt rugaţi să deschidă ochii, să se
uite la cadrul didactic cum a executat cerinţa, apoi să verifice dacă ei au executat corect şi totodată să
observe şi ce parte a corpului a atins partenerul. Copilul care greşeşte va lua loc pe scaun o tură.
Executarea jocului de către copii: După exemplificarea realizată de către cei doi copii, se
execută jocul cu întregul colectiv. Cadrul didactic trebuie să antreneze toţi copiii în acţiune, să
încurajeze copiii pentru reuşita jocului şi să se asigure că fiecare copil îndeplineşte sarcinile jocului.
Complicarea jocului: Cadrul didactic va da un exemplu de acţiune pe care o desfăşoară cu o
parte a corpului. Copiii trebuie să ghicească despre ce parte a corpului este vorba. În cazul în care
elevii nu vor ghici, cadrul didactic trebuie să ofere cât mai multe detalii despre momentul în care are
loc acţiunea, locul sau alte detalii sugestive pentru descoperirea părţii corpului. Când aceștia îşi dau
seama despre ce parte a corpului este vorba trebuie să o arate şi să o numească.

168
 Încheierea jocului: În încheiere, cadrul didactic face aprecieri generale, individuale şi
colective cu privire la gradul de îndeplinire al sarcinilor de lucru din cadrul jocului şi formulează
concluzii asupra modului de respectare a regulilor de joc.

Bibliografie:
1. Balint, M., 2008, Metodica activitiăţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar.
Didactica limbii şi literaturii române, Cluj-Napoca;
2. Cristea, S., 1979, Dicționar de pedagogie, EDP București;
3. Norel, M.; Oana, B., 2012, Didactica domeniului experenţial Limbă şi comunicare, Editura
ASCR, Cluj-Napoca;
4. Petrovici, C., 2014, Didactica activităţilor matematice în grădiniţă, Editura Polirom, Iaşi;
5. Voinea, R., 2013, Utilizarea jocului didactic în pregătirea copilului pentru adaptarea la regimul
şcolar, Lucrare de specialitate.

VALORIFICAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITĂŢILE DE

DEZVOLTARE A LIMBAJULUI ŞI COMUNICĂRII LA COPIII DE
VÂRSTĂ PREŞCOLARĂ

Prof. Bargan Mura & prof. Corneanu Poliana

Grădinița P.P./Şcoala Gimnazială “Al. Vlahuţă” Iaşi

Cel mai eficient mijloc de dezvoltare a unui limbaj corect şi expresiv, precum şi a dezvoltării
gândirii, îl constituie jocul didactic, activitate fundamentală a copilului de vârstă mică. Prin joc copilul
învaţă, cunoaşte, descoperă, explorează universul său, îşi exersează voinţa, stăruinţa, câştigă încredere
în sine şi în ceilalţi, învaţă să acţioneze după cum trebuie nu după cum vrea. Prin joc copilul
socializează, porneşte în aventura cunoaşterii, este participant activ, descoperă răspunsuri la
întrebările sale şi ale celorlalţi, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit în final.
Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care, paralel cu destinderea, buna dispoziţie
şi bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, socială, morală, artistică, culturală, fizică, şi
tehnică a copilului. Bine încorporat în activitatea didactică, o face mai vie şi atrăgătoare, îi imprimă
o stare de relaxare şi de bună dispoziţie. Prin joc se consolidează, se verifică şi se asimilează noul,
realitatea este mai uşor de înţeles şi de explorat, experienţele copilului sunt intensificate şi obţinute
169
într-o manieră uşoară.
Jocurile didactice prezentate într-o formă atractivă trezesc interesul copiilor pentru rezolvarea
unor sarcini didactice, şi întreţin efortul necesar realizării lor, de aceea considerăm că jocul rămâne o
componentă de bază a învăţământului preşcolar, din următoarele motive: respectă particularităţile de
vârstă şi individuale; conţine elemente distractive, relaxante, captivante;facilitează însuşirea şi
consolidarea cunoştinţelor; are caracter evaluativ; înlesneşte participarea activă şi dezvoltă relaţii
pozitive de grup; pune în valoare capacităţile intelectuale şi pe cele creatoare.
Cunoscând faptul că jocul reprezintă activitatea fundamentală în grădiniţă este normal ca
acestuia să i se acorde maximă pondere, întrucât doar prin joc se face trecerea la activitate specifică
şcolarului, şi anume, învăţarea.
Prezentăm astfel, câteva jocuri detaliate care au avut un impact pozitiv asupra copiilor din
grupa noastră,de-a lungul anilor, jocuri ce îşi dovedesc utilitatea prin variante adaptate şi specifice
vârstei, în ceea ce priveşte dezvoltarea limbajului:
❖ Joc didactic destinat expresivităţii limbajului
 Caută perechea!
Tema: Antonime
Obiectivul general: folosirea de către copii în cadrul comunicării a antonimelor;
activizarea vocabularului.
Obiective operaţionale: copiii vor fi capabili să găsească antonimele (cuvintelecu forme diferite şi
sensuri opuse) cuvintelor date; să caute cuvinte care ar putea avea antonime; să valorifice cunoştinţele
acumulate anterior în situaţii noi; să alcătuiască propoziţii corecte din punct de vedere gramatical.
Regulile jocului: la imperativul adresat „Caută perechea!” membrii echipei respective caută şi rostec
antonimul cuvântului precizat de educatoare; pentru răspunsurile corecte se acordă câte o bilă albă,
iar la sfârşit se stabileşte echipa câştigătoare prin numărarea bilelor.
Elemente de joc: întrecerea, căutarea cuvintelor, notarea răspunsurilor, aplauze,
Strategii didactice: explicaţia, demonstraţia, exerciţiul oral.
Resurse materiale: două casete (boluri), bile colorate.
Varianta I
Educatoarea rosteşte câte un cuvânt, pe rând, fiecărei echipe şi la îndemnul „Caută perechea!”
răspunde copilul care a găsit primul antonimul cuvântului respectiv. Coechipierii vor alcătui
propoziţii cu ambele cuvinte.
Dacă este cazul se va explica, numai în contexte, sensul cu care pot fi folosite unele cuvinte în
comunicare.
Exemplu: cuvântul „copt” în propoziţia „Grâul este copt.” Exprimă ultima fază pe care o atinge în
dezvoltarea sa (maturitate), după care urmează recoltatul, dar în propoziţia „Băiatul este copt la
170
minte.” cuvântul are sens figurat şi arată gradul de maturizare a băiatului, faptul că el gândeşte corect,
ca un om mare.
Varianta a II-a
Fiecare echipă adresează celeilalte echipe sarcina de a găsi antonimul cuvântului pe care îl
rosteşte şi de a alcătui propoziţii cu acestea, În cazul în care cuvântul dat nu are antonim, echipa va fi
penalizată.
Lexicul vehiculat în acest joc cuprinde următoarele cupluri de antonime:
Substantive: adevăr – minciună: lumină –întuneric; noapte– zi; iarnă – vară;căldură – frig; tinereţe –
bătrâneţe; bunătate – răutate; prieten – duşman şi altele.
Adjective: acru–dulce; bun– rău; cald –rece; drept–strâmb; frumos–urât;harnic – leneş; lung – scurt;
mare – mic; gros – subţiere; ud – uscat etc.
Verbe: a veni–a pleca; a merge- a sta; a vorbi– a tăcea; a răsări –a apune; arâde – a plânge; a urca – a
coborî etc.
Adverbe: acum- atunci; acolo–aici; bine– rău; corect – greşit; plin – gol, uşor-greu;
❖ Joc didactic destinate analizelor lexicale şi fonetice
 Cine a primit mesajul?
Acest tip de joc cu variante adaptate se poate desfăşura începând cu grupa mijlocie, după o
cunoaştere atentă a paricularităţilor individuale şi a nivelului grupei,întrucât există copii care
manifestă un interes deosebit pentru exersarea unor deprinderi verbale, ceea ce impune organizarea
timpurie a unor activităţi în acest sens.
Tema: Silaba
Obiectivul general: familiarizarea cu structura silabică a cuvântului; dezvoltarea auzului fonematic.
Obiective operaţionale: copiii vor fi capabilisă recunoască obiectele desenateasociind cuvintele
corespunzătoare; să stabilească numărul de silabe pentru fiecare cuvânt sugerat de imagine sau rostit;
să consemneze structura silabică a cuvântului cu ajutorul simbolurilor; să lectureze pe silabe cuvintele
„scrise”
Regulile jocului: copilul care primeşte mesajul (un jeton) denumeşte imagineacu ajutorul unui cuvânt
şi apoi desparte cuvântul în silabe.
Elemente de joc: trasmiterea şi primirea mesajului
Strategii didactice: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul.
Resurse materiale: jetoane ilustrând diferite obiecte, fiinţe, care pot fi denumiteprin cuvinte alcătuite
din 2-3 silabe: casă, carte, raţă, şcolar, masă, tablă, păpuşă, cană, furnici, fluturi, creioane, căţei,
cireşe, banane, ş.a., tablă, cretă, panou.
Varianta I
Se reactualizează cunoştinţele despre propoziţie şi cuvânt, inclusiv cele legate de simboluri
171
(linie orizontală continuă, urmată de semnul de punctuaţie şi segmente de linie orizontală).
Educatoarea precizează că aşa cum propoziţiile sunt alcătuite din cuvinte şi cuvintele, la
rândul lor, sunt alcătuite din unităţi mai mici despre care vor afla numai în cadrul jocului pe care îl
vor desfăşura.
Copiii, aşezaţi în semicerc, ţin mâinile împreunate, în formă de căuş.
Educatoarea, cu palmele împreunate, dar care ascund un jeton, trece pe la fiecare copil şi lasă
„mesajul” unuia dintre ei. La întrebarea „Cine a primit mesajul?” copilul respectiv se ridică, priveşte
desenul şi rosteşte cuvântul ilustrat. Educatoarea va rosti cuvântul respectiv despărţit „ca-să” asociind
fiecare unitate pronunţată cu o respiraţie ( mâna sub bărbie sau bătaie din palme) şi precizează că
aceste unităţi ce compun cuvântul se numesc silabe (silaba se mai poate defini ca parte a cuvântului
care se rosteşte cu o singură emisiune a vocii). Copilul care a primit mesajul va pronunţa cuvântul
după modelul educatoarei.
Jocul poate continua în acest fel până când majoritatea copiilor şi-au însuşit procedeul
despărţirii cuvintelor în silabe. Pe parcursul jocului, educatoarea va sprijini copiii în realizarea sarcinii
dacă aceştia vor întâmpina dificultăţi.
Varianta a II-a
Educatoarea precizează un cuvânt, copiii având ca sarcină să-l despartă în silabe şi să
precizeze numărul acestora.
Se sugerează copiiilor „să scrie” la tablă cuvintele cu ajutorul segmentelor de linie orizontală,
iar pentru scrierea silabelor se vor folosi segmente de linie verticală.
Exemplu: camion I I I
Apoi copiii vor citi cuvintele pe silabe, urmărind cu degeţelul sau creta fiecare simbol scris,
corelându-l cu silaba pronunţată.
Varianta a III-a
Se distribuie copiilor jetoane care ilustrează cuvinte alcătuite din 2-3 silabe.
Educatoarea scrie pe tablă un cuvânt şi silabele componente (simbolurile) şi solicită copiilor
să caute jetoanele care ilustrează un cuvânt alcătuit din tot atâtea silabe câte sunt scrise pe tablă ( I I).
Fiecare copil care are asemenea jeton îl afişează pe panou, precizează cuvântul şi apoi îl desparte în
silabe. Colegii săi îl urmăreasc cu atenţie şi-l corectează dacă este cazul.
❖ Jocuri didactice destinate comunicării şi realizării acordurilor gramaticale
 Continuă tu!
Tema: Acord părţi principale şi secundare de propoziţie
Obiectivul general: verificarea capacităţii copiilor de a se exprima în propoziţiisimple şi dezvoltate
prin activizarea vocabularului cu substantive, adjective, verbe, adverbe, cu diferite funcţii sintactice;
realizarea acordurilor în cadrul propoziţiei subiect-predicat, subiect-atribut, predicat-complement.
172
Obiective operaţionale: copiii vor fi capabilisă completeze propoziţiileenunţate cu cuvântul potrivit;
să găsească şi alte cuvinte posibile pentru completarea aceleiaşi propoziţii pentru a-i da sens logic; să
integreze cuvintele descoperite în contexte noi, realizând corect acordurile.
Regulile jocului: copilul care primeşte balonul completează propoziţia laîndemnul „Continuă tu!”.
Elemente de joc: trasmiterea balonului, ghicirea cuvintelor, aplauze.
Strategii didactice: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul oral, elemente de
problematizare.
Resurse materiale: un balon, buline sau beţişoare pentru notarea răspunsurilor.
Varianta I
Educatoarea rosteşte propoziţii din care lipseşte un cuvânt cu funcţie sintactică diferită
(subiect, predicat, atribut, complement). Spunând versurile:
„Balonul uşor pluteşte / Şi la ............. se opreşte.”, desemnează copilul care la îndemnul
„Continuă tu!”va completa propoziţia enunţată cu un cuvânt potrivit contextului formulat.
Exemplu: pentru completarea propoziţiei „.......... citeşte basme.” se pot găsi mai multe
cuvinte care să desemneze subiectul acţiunii „citeşte”, o acţiune specific umană, precum: mama, tata,
bunicul, bunica, fratele, sora, Vlad, Simona, etc.
Se vor enunţa, pe rând, propoziţii din care lipseşte fie predicatul, fie atributul, fie
complementul şi se va urmări realizarea corectă a acordului între parţile principale şi secundare ale
propoziţiei. Dacă nivelul grupei permite, se pot enunţa chiar fraze în cadrul cărora vor lipsi cuvinte
cu o anumită funcţie sintactică.
Exemplu: „Toamna suflă vântul (rece) şi frunzele (ruginii) cad una câte una, acoperind
pământul cu un strat (gros) ca o plapumă.”
Răspunsurile corecte se vor nota prin acordarea, de fiecare dată, a unui beţişor (bulină), pentru
a vedea care copil a dat cele mai multe răspunsuri.
Varianta a II-a
Educatoarea solicită copiilor să spună propoziţii incomplete pe care, mai apoi, să le
completeze tot ei. Copilul care rosteşte propoziţia incompletă va indica pe cel care o va completa
adresându-i imperativul „Continuă tu!”.
 Spune ceva despre!
Tema: Propoziţia simplă
Obiectivul general: familiarizarea copiilor cu formularea de propoziţii simple
Obiective operaţionale: copiii vor fi capabilisă denumească jucăria sauimaginea extrasă; să
formuleze o propoziţie simplă cu cuvântul ce denumeşte jucăria sau imaginea respectivă; să valorifice
cunoştinţele acumulate în situaţii noi.
Sarcina didactică: îndeplinirea sarcinilor comform desfăşurării jocului şi în funcţie de grupul din
173
care fac parte.
Regulile jocului: acţionează şi răspunde copilul al cărui nume este scris pebileţelul extras din coşuleţ
sau cel care primeşte mingea.
Elemente de joc: extragerea biletelor şi jucăriilor, legarea ochilor, aruncarea şi prinderea mingii,
mişcarea, ghicirea, aplauze.
Strategii didactice: explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, surpriza.
Resurse materiale: jucării (păpuşă, ursuleţ, silueta Spiderman, răţuşcă,maşinuţă, vulpe etc.) şi jetoane
reprezentând flori, iepuraşi, fluturi, puişori, albine, câine etc.
Variante ale jocului:
Varianta I -pentru grupă mică:
Se pun într-uncoş biletele cu numele copiilor şise extrage pe rând, de către educatoare, un
bileţel. Copilul a cărui nume este scris pe bilet va fi legat la ochi şi va scoate din săculeţ o jucărie. O
pipăie şi la îndemnul adresat de colegi „Spune ceva despre!” copilul răspunde printr-o propoziţie
simplă, după descoperirea ochilor. Pentru activizarea tuturor copiilor se poate cere acestora
pronunţarea de onomatopee, mai cu seamă copiilor de grupă mică.
Exemplu: „Ursuleţul mormăie.”; „Păpuşa este mare.”; „Vulpea este şireată.”; „Răţuşca
înoată.”; „Spiderman zboară.” Grupa de copii confirmă prin aplauze corectitudinea răspunsului şi va
alcătui şi alte propoziţii în care să spună şi altceva despre aceeaşi jucărie sau ceea ce simbolizează ea.
Varianta a II-a, specificăgrupei mijlocii:
Pe o masă, în faţa copiilor, se află, cu faţa în jos, mai multe jetoane ilustrând imagini
cunoscute. Copilul care prinde mingea, aruncată de educatoare sau de colegul care preia conducerea
jocului în urma răspunsului corect, vine la masă, alege un jeton şi după ce îl priveşte, la acelaşi
imperativ „Spune ceva despre!”, alcătuieşte o propoziţie simplă cu cuvântul ilustrat.
Exemplu: „Câinele latră.”; „Fluturaşii zboară.”; „Puişorii piuie.”
Varianta a III-a, se exersează de către copiii de grupă mare.
Educatoarea denumeşte obiecte sau fiinţe din lumea înconjurătoare, iar copiii vor formula
propoziţii simple la îndemnul „Spune ceva despre!” (animale domestice, sălbatice, obiecte din mediul
apropiat, cuvinte care denumesc meserii etc.) Pentru fiecare caz în parte se solicită copiilor formularea
a cât mai multor propoziţii determinând astfel o participare activă şi activizarea intensă a
vocabularului. Se urmăreşte corectitudinea exprimării, realizarea corectă a acordului între părţile
principale de propoziţie.
În vederea dezvoltării limbajului, respectiv a formulării unei fraze, pornind de la propoziţia
simplă se pot organiza jocuri didactice care au ca scop consolidarea deprinderii copiilor de a dezvolta
o propoziţie simplă, de a alcătui fraze logice realizând corect acordurile în cadrul propoziţiei şi frazei.

174
Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin, 2006 “Istoria pedagogiei: idei şi doctrine pedagogice fundamentale”, Editura
Polirom, Iaşi;
2. Cucoş, Constantin, şi colaboratorii 2008, “Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi
grade didactice”, Editura Polirom, Iaşi;
3. Hobjilă, Angelica, 2010, “Didactica activităţilor de educare a limbajului”, Ed. Junimea, Iaşi;
4. Munteanu, Camelia; Munteanu N. 2009 “Ghid pentru învăţământul preşcolar. O abordarea din
perspectiva noului curriculum”, Cuvânt înainte de Constantin Cucoş, Editura Polirom, Iaşi;
5. Oprea, Crenguţa - Lăcrămioara,2006 “Strategii didactice interactive: repere teoretice şi practice”,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
6. Răduţ, Angelica, 2006 “Contribuţia jocurilor didactice şi a diverselor exerciţii la dezvoltarea
limbajului şi a comunicării orale” Editura Didactic Pres, Slatina;
7. Zamfir, Mărioara, 2007 “Exprimarea corectă la vârsta preşcolară”, Ed. Didactic Pres, Slatina;

JOCURILE PE COMPUTER

Ed. Muraraşu Claudia Mihaela, Grădiniţa cu P.P. nr. 16 Iaşi

Ed. Băştic Simona, Grădiniţa cu P.N., Tg. Frumos

Educatoarele îşi doresc să formeze compenţele cheie ale preşcolarilor folosind jocurile
virtuale. Jocurile pe computer încurajează implicarea personală. Sunt distractive, amuzante, atractive,
cu o estetică vizuală bogată, atrăgându-ne într-o lume fantastică. În timpul jocului, primești informații
vizuale care îți folosesc imaginația – o importantă forță dominantă pentru stadiul de creștere al
fiecărui copil, ce întărește gândirea independentă și flexibilă. Jocurile pe computer oferă motivare
pentru învățarea prin amuzament și provocare, parte a procesului de învățare în dezvoltarea umană.
Ele oferă feedback imediat esențial în procesul de învățare.
În general, feedback-ul este vizual iar acest lucru îi mărește eficiența. De asemenea, pot
conține o mulțime uriașă de informații ce sunt expuse imediat. Astfel se oferă posibilitatea de a atinge
o grămadă de subiecte deodată, crescând interesul de a sta în cadrul jocului și de a asimila principiile
semnificative pentru procesul de învățare. De exemplu, împărțirea obiectivelor în elemente cum ar fi
diferitele stagii ale jocului, bazate pe învățarea cumulativă de la un stagiu la altul, reflectă cunoștințele
acumulate, simplifica procesul și ajută la înțelegerea fiecărui pas individual, până la vederea imaginii

175
de ansamblu la final. Acest proces pune învățăcelul într-o poziție de luare a deciziilor, îl impinge
către un nivel de dificultate mai mare și oferă experiență în moduri diferite de învățare și gândire.
Educaţia este într-un flux permanent de schimbare. Evoluţia societăţii este din ce în ce mai
alertă, devine tot mai marcată de necesitatea cunoaşterii rapide, complete şi corecte a realităţii
înconjurătoare, pentru ca luarea deciziilor să fie făcută ferm, oportun şi competent. Acest lucru duce
la creşterea volumului de informaţii ce trebuie analizat, la necesitatea stocării şi prelucrării acesteia,
deci la necesitatea utilizării calculatorului atât în viaţa de zi cu zi cât şi în procesul instructiv-educativ.
Mediile virtuale, tehnologiile digitale nu reprezintă o simplă adăugare în planul de învăţământ, ele
trebuie să fie integrate deplin „în serviciul educaţiei” la toate nivelurile sistemului şcolar. Cadrele
didactice trebuie să fie formaţe pentru a face faţă schimbării şi inovării. Activităţile educaţionale de
astăzi trebuie să se desfăşoare într-o manieră nouă, modernă.
În grădiniţă, calculatorul este foarte util atât preşcolarului cât şi cadrului didactic, însă
folosirea lui trebuie realizată astfel încât să conducă la îmbunătăţirea calitativă a procesului instructiv-
educativ şi nu să îl îngreuneze. Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziţionarea
unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi care să permită copilului să se adapteze cerinţelor unei
societăţi aflată într-o permanentă evoluţie. Acesta trebuie să fie pregătit pentru schimbări, să le
întâmpine cu entuziasm nu cu frică şi rezistenţă. Orientaţi cu încredere spre schimbare copiii vor simţi
nevoia de a fi instruiţi cât mai bine pentru a face faţă noilor tipuri de profesii.
Eficienţa calculatorului în procesul educativ este determinată de mai mulţi factori: gradul de
pregătire al cadrului didactic în utilizarea calculatorului, de numărul de copii, de interesul,
cunoştinţele şi abilităţile acestora, de atmosfera din clasă şi tipul programelor folosite, de timpul cât
se integrează softul în activitate, de sincronizarea explicaţiilor cu secvenţele utilizate, de metodele de
evaluare, de fişele de lucru elaborate.
Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit a calculatorului în timpul
activităţii conduce la plictiseală, monotonie, ineficienţa învăţării prin neparticiparea unor copii la
activitate, nerealizarea obiectivelor propuse şi poate produce repulsie faţă de acest mijloc modern de
predare-învăţare-evaluare.
Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilitaţilor practice, de calcul şi de
investigare a realităţii, la deteriorarea relaţiilor umane.
De asemenea, individualizarea excesivă a învăţării duce la negarea dialogului copil-cadru
didactic şi la izolarea actului de învăţare în contextul său psihosocial.
Utilizarea calculatorului are şi numeroase avantaje:
- Stimulează capacitaţea de învăţare;
- Consolidează abilităţile de investigare ştiinţifică;
- Întărireşte motivaţia copiilor în procesul de instructiv-educativ;
176
 - Stimulează gândirea logică, memoria şi imaginaţia;
- Introduce un stil cognitiv, eficent, un stil de muncă independentă;
- Instalează un climat de autodepăşire, competitivitate;
- Mobilizează funcţiile psihomotorii în utilizarea calculatorului;
- Dezvoltă cultura vizuală.
Calculatorul este extrem de util deoarece simulează procese şi fenomene complexe pe care
nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidenţă. Astfel, prin intermediul lui se
oferă copiilor modelări, justificări şi ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor şi
fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive. Preşcolarii au posibilitatea să
modifice foarte uşor condiţiile în care se desfăşoară experimentul virtual, îl pot repeta de un număr
suficient de ori astfel încât să poată urmări modul în care se desfăşoară fenomenele studiate, pot
extrage singuri concluziile, pot enunţa legi. Deşi efectuarea experimentelor reale este extrem de utilă
deoarece aşa cum spunea un proverb chinez: ”o imagine înlocuieşte 1000 de cuvinte”, pregătirea şi
realizarea acestora consumă timp şi material didactic.

Bibliografie:
1. ACT, Pogram de acţiune pentru creşterea copiilor în siguranţă.

177
 LA ÎNCEPUT A FOST JOCUL

Prof. Romaniuc Mihaela,

Grădinița P.P. „Sf. Sava” Iași

Se afirmă, nu fără temei, că ceea ce reușim să ne însușim la nivel de cunoștințe teoretice despre
copil ne va influența în ceea ce gândim despre el și se va reflecta nemijlocit în acțiunile noastre cu –
și pentru – acesta.
Translând principiul de mai sus spre joc și activitățile ludice din preșcolar și corelându-l cu
afirmația care se regăsește ca o constantă în cele patru versiuni moderne ale curriculumului pentru
învățământ preșcolar (din 2000, 2005, 2008 și 2018), și anume că jocul reprezintă activitatea
fundamentală a copilului, în care se ancorează toate tipurile de activități de învățare, acesta – jocul
– influențând, de asemenea, întreaga conduită și prefigurând personalitatea în plină formare a
copilului, supunem spre analiză în cele ce urmează, succint, funcțiile esențiale ale acestui tip de
activitate, specifică începutului de viață al omului și nu numai.
Amintim, astfel, despre funcția de adaptare a jocului (cu cele două dimensiuni, asimilarea și
acomodarea, ce permit copilului să insereze un nou aspect în scheme preexistente, permițându-i să
rezolve o problemă ivită sau să depășească un obstacol nemaiîntâlnit până atunci); funcția formativă
- jocul îl stimulează pe copil în plan cognitiv (prin jocul cu sau fără obiecte, preșcolarul își dezvoltă/
exersează percepțiile legate de formă, culoare, mărime, greutate; își perfecționează limbajul,
capacitatea de observare); în plan afectiv-volițional (copilul mic ia notă, într-o formă ușor de înțeles
pentru el despre reguli, despre faptul de a-și aștepta rândul etc.; în jurul vârstei de 5-6 ani, acesta
devine conștient de apartenența sa la grupul de covârstnici, adaptându-se mai ușor la reguli și la
rolurile pe care le are în cadrul jocului); sub aspect motric, este stimulată dezvoltarea motricității fine
și grosiere; funcția de socializare (prin joc, sunt asimilate în plan comportamental exigențele vieții
sociale).
De asemenea, unii autori menționează și funcția catharctică, „de descărcare energetică și
rezolvare a conflictelor afective, de compensare și trăire intensă; jocul oferă posibilitatea detensionării
copilului, a eliberării acestuia de orice fel de trăire conflictuală, inhibată” (Barna, 2017, p. 87).
În rândurile următoare, propunem un joc adaptat pentru o activitate de tip outdoor, dar care se
pliază în egală măsură și pe activitățile/ secvențele de activități derulate în clase, cu preșcolarii.
Ca o particularitate, menționăm faptul că acest tip de joc poate fi adaptat și în lucrul cu copiii care
prezintă tulburări de deficit de atenție, din spectrul ADHD, fiind de altfel întâlnit și în terapiile
destinate acestui grup de preșcolari și școlari mici.
Titlul jocului: „Culorile buclucașe”
178
 Tipul de joc: Joc de mișcare
Scop: Dezvoltarea/ consolidarea capacității preșcolarilor de a răspunde fidel la comenzi, prin
educarea atenției, a vitezei de reacție, a deprinderii de a-și aștepta rândul în activitățile de grup.
Sarcina didactică: Executarea, în funcție de culoarea cartonului primit, a unor comenzi simple
(imitarea comportamentului/ mersului unor animale; aducerea unui anumit număr de elemente din
natură: frunze, pietre).
Elemente de joc: Aplauze; personaj-surpriză care face introducerea în joc; întrecerea,
stimulente, mânuirea materialului; închisul și deschisul ochilor; imitarea comportamentului anumitor
animale.
Material didactic: Cartonașe de diferite culori (roșu, verde închis, verde deschis, albastru
închis, mov, galben, portocaliu etc.); diverse materiale din natură (pietricele, frunze etc.); păpușă de
mână – papagalul Coco.
Regulile jocului: Preșcolarii vor primi cartonașe de diferite culori. Copilul care are cartonașul
de culoarea numită de educatoare va îndeplini o anumită sarcină, indicată de aceasta.
Desfășurarea jocului: În parcul grădiniței sau în orice alt loc din natură, copiii sunt adunați în
semicerc, în picioare.
Papagalul Coco, cu ciocul său o ajută pe educatoare să împartă copiilor cartonașe de diferite
culori (12 culori: roz, mov, roșu, verde închis, verde deschis, albastru închis, albastru deschis, galben,
portocaliu, maro, negru, alb). În funcție de mărimea grupei, doi sau trei copii vor primi cartonașe de
aceeași culoare. Educatoarea va da comenzi de felul: „Roșu aduce 5 frunze!”; „Albastru deschis duce
trei pietricele la rădăcina copacului!”; „Negru imită mersul piticului!”; „Portocaliu sare ca broscuța!”;
„Verde deschis îl ia de mână pe roșu și sar precum doi canguri până la bancă!” etc. Copiii care au
cartonașe de aceste culori execută comenzile auzite. Se are în vedere ca fiecare culoare să
îndeplinească o anumită sarcină. Sunt premiați cu stimulente de către papagalul Coco preșcolarii care
execută cel mai repede comanda primită; pentru a măsura timpul fiecărei prestații, educatoarea se va
folosi de o clepsidră. Jocul va urmări viteza de reacție la comenzi a copiilor, rapiditatea deplasării
spre locul indicat, abilitatea cu care se orientează în spațiu, recunoașterea culorilor, raportarea
numărului de obiecte la cantitate și invers etc.
În timpul jocului, copiii sunt aplaudați și încurajați verbal prin expresii specifice întrecerilor:
„Hai, Matei!”; „Bravo, Maia!” ș.a.m.d.
Variantă:
În sala de grupă copiii primesc cartonașe de diferite culori; ei stau așezați pe scaune în cerc.
Se urmărește îmbunătățirea/ consolidarea capacității copiilor de a urma instrucțiunile și de a-și aștepta
rândul la activitățile de grup.

179
 Comenzile vor fi de tipul: „Roșu ridică-te!”; „Albastru deschis învârtă-te în jurul scaunului de
trei ori!”; „Verde închis dă mâna cu maro!”; „Portocaliu mergi ca un copil care a întârziat la
grădiniță!”; „Verde deschis mergi ca un pitic!”; „ Maro mergi ca un uriaș!”; „Mov ești o bătrânică
grăbită să treacă strada.” etc.
În final, fiecare copil va spune cu ce asociază culoarea de pe cartonașul primit, creând o mică
poveste - două propoziții - în jurul acelei culori, de exemplu: „Eu am primit culoarea roșie. Mie îmi
place să înalț baloane roșii (și va imita zborul unui balon).”; „Eu am primit culoarea verde deschis.
Vreau să fiu o broscuță verde pe lac.”; „Eu am primit culoarea albastru deschis. Mi-ar plăcea să fiu o
pasăre pe cerul senin/ albastru deschis.” etc.

Bibliografie:
1. Anghelache, Valerica; coord. (2017). Metodica activităților instructiv-educative din grădiniță.
Ghid pentru examenele de definitivat și grade didactice. București: Editura Didactică și Pedagogică;
2. Butnaru, Simona; (2014). Psihopedagogia jocului în Manual pentru ID. Iași: Editura UAIC;
3. Glava, Adina; Tătaru, Lolica; Chiș, Olga. (2014) Piramida cunoașterii. Repere metodice în
aplicarea curriculumului preșcolar. Pitești: Editura Diamant;
4. Lupu, Costică; (2011). Didactica jocului și activităților instructiv-educative. Bacău: Editura
Universitatea „Vasile Alecsandri”.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Tagarcea Irina

Școala Primară EuroEd, Iași

„Jocul este un act de imaginație. Când copiii ies să se joace- să alerge, să zburde, să sară, se
activează de fapt un alt fel de cunoaștere. Este un fel de a crede, care le permite copiilor, în cazul în
care doresc acest lucru, să fugă mai repede ca vântul, să sară mai sus de nori, devenind într-o clipă
parte din exuberanța și zburdălnicia naturii înșiși.” (Lewis)
Jocul copiilor constituie un teren important de descifrare a capacităților psihologice, inclusiv
a celor intelectuale și a trăsăturilor de personalitate. Una dintre temerile constante de-a lungul istoriei
teoriei jocului și al discuțiilor legate de relația dintre joc și educație, este aceea că valoarea jocului
pentru învățare scade pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. Adesea uităm că jocul reprezintă una
din căile naturale prin care omul învață. Prin urmare, păstrarea jocului ca instrument de lucru pe
180
parcursul întregii vieți aduce un plus pentru dezvoltarea afectivă și menține active atât curiozitatea
pentru învățare, cât și creativitatea. Uneori se insistă atât de mult asupra învățării, încât timpul alocat
jocului și avantajele creative și recreative pe care acesta le oferă sunt adesea scăpate cu vederea.
Jocul îi ajută pe copii să-și dezvolte autocontrolul, promovând abilitățile lingvistice și
cognitive, dar și competențele sociale ale copiilor. Educatorii pentru vârsta timpurie au observat că
joaca îi ajută pe copii să-și dezvolte competențele care le vor folosi pe toată durata vieții și că lipsa
jocului poate avea ca urmare o dezvoltare întârziată sau incompletă. (Brown & Vauhjn 2009; Copple
& Bredekamp 2009.
Prin joc, copiii experimentează și își exprimă mirarea, curiozitatea, cunoștințele, creativitatea
și competența. Pe măsură ce aceștia își explorează lumea fizică și socială prin jocul recreativ - joc
practic și nestructurat, ei strâng informații în mod natural și eficient, descoperă relații și iau parte în
procese creative. Astfel, ei se dezvoltă emoțional, fizic și intelectual.
Trebuie să învățăm că jocul le permite copiilor să interacționeze și să învețe într-un mod
pozitiv. Jocul trebuie să fie permanent și este un element central în creșterea și dezvoltarea ființei
umane în toate etapele vieții.
Propuneri de jocuri prin care putem contribui la dezvoltarea psiho-educațională, de
autocunoaștere și de sporire a încrederii în sine a copiilor:
„Cutia magică”
Acesta este un mod creativ de stimularea încrederii de sine a copilului.
Vei avea nevoie: o cutie de carton; o oglindă.
Construiește cutia magică punând oglinda în interiorul ei, astfel încât oricine va privi înăuntru
își vede imaginea. Puneți cutia magică în centru. Întrebați-i pe copii: "Cine credeți că este cea mai
specială persoană din această lume?" Așteptați-i să răspundă și spuneți-le că această cutie magică îi
va ajuta să descopere cea mai specială persoană din lume. Întreabă-l pe copilul ce crede că o să vadă
în cutie și apoi îi vei indica să privească. După exercițiu, întrebați cum s-au simțit după ce au văzut
imaginea din cutie. Puteți continua cu o explicație în care să le specificați că fiecare dintre noi este
special cu trăsăturile noastre unice și cu o discuție despre aspectele unice ale fiecăruia.
„Mișcă-te pe muzică”
Dansul este distractiv. Dar unii copii sunt timizi, iar alții nu vor să danseze pentru că ei cred
că nu sunt buni. Ei bine, această activitate poate provoca astfel de gândire.
Vei avea nevoie: Muzică prietenoasă pentru copii; un dans improvizat sau un singur pas de
dans.
Redați muzica. Cereți copiilor să vină pe ringul de dans și să se miște în funcție de ritmul
muzicii. Nu contează cum o fac sau dacă respectă dansul sau pașii arătați. Chiar dacă vor doar să sară,

181
lăsați-i să o facă. Amintiți-vă că scopul este să aduci copilul pe ringul de dans și să danseze. Chiar
dacă este pentru câteva minute, apreciați efortul său de a dansa, în ciuda temerilor sale.
„Bomboana spune…ˮ
Acest joc stimulează autocunoașterea.
Veți avea nevoie: Un coș cu bomboane
Educatorul are un coș plin cu bomboane. Fiecare copil este rugat să-și aleagă din coș atâtea bomboane
câte dorește. După ce fiecare copil a luat bomboanele este rugat să spună despre sine atâtea lucruri
frumoase câte bomboane a luat din coș.
,,Actorii sentimentelor”
Jocul îşi propune să dezvolte empatia, cooperarea activă şi constantă, conştientizarea
emoţiilor prin antrenarea copiilor în exerciţii simple de expresivitate corporală (mimă, pantomimă).
Aveți nevoie: jetoane care să exprime diferite activități sau stări.
Copiii vor deveni pe rând actori pentru câteva momente, învăţând să se exprime atât prin
cuvânt, cât şi prin gest ( mimă, pantomimă). Astfel, ei vor descrie, vor exprima cu ajutorul corpului
o emoţie/sentiment/stare ( tristeţe, teamă, furie, fericire, dragoste). Se pune mare accent pe antrenarea
copiilor în activitate prin expresivitate, spontaneitate şi bucurie/libertate în exprimare.

Bibliografie:
1. Bacus Anne (1998)- Jocuri pentru copiii de la o zi la șase ani, Editura Teora;
2. Grigoriu Dumitru (1975) - Copilul şi jocul, în Culegerea editată de Revista de pedagogie;
3. Marcia L. Nell, Walter F. Drew (2016) - De la joc la învățare. Cum folosim jocul didactic în
educația timpurie, Editura Trei;
4. Schaffer Rudolph (2005, 2007) - Introducere în psihologia copilului, Editura ASCR, Cluj- Napoca.

182
 JOCURI PENTRU COPII MICI

Prof. Ursache Mărioara,

Grădinița P.P. din cadrul Școlii Gimnaziale ,,Alexandru Vlahuță” Iași

Este în firea lucrurilor ca un copil să se joace. Jucându-se și interacționând cu alți copii, el

creează, improvizează, își dezvoltă imaginația și atenția și în același timp ia contact cu mediul
înconjurător, cu lumea animală și vegetală, îmbogățindu-și cunoștințele și învățând să socializeze.
Astăzi, tot mai mulți copii înlocuiesc jocul efectiv cu jocul pe tabletă sau telefon. Foarte rar
sunt zăriți copii jucându-se de-a v-ați ascunselea s-au alte jocuri cu mingea, coarda, șotron, etc.Din
păcate nici părinții nu au sau nu-și găsesc timp pentru a se juca cu proprii copii.
Haideți să copilărim împreună, copii mici și mari, părinți, bunici și dascăli deopotrivă. Să-i
îndrumăm pe cei mici spre jocul sănătos și educativ, să îi stimulăm să îndrăgească și să învețe poezii
și cântece din folclor și să avem grijă să le spunem mereu că, această vârstă, cea a copilăriei este cea
mai prețioasă.
Este important ca noi, adulții, să încercăm să perpetuăm jocurile ,,clasice” și acest folclor al
copiilor. Toate aceste creații și manifestări ale copiilor au un rol educativ, formativ, le îmbogățesc
celor mici vocabularul, le dezvoltă memoria, atenția și imaginația, aduc zâmbetul pe buze și reprezintă
expresia copilăriei vesele, naive, lipsite de griji.

Exemple de jocuri pentru copii mici:

1. Batistuța
La acest joc trebuie să participe cel puțin 4 copii. Se face un cerc ( copiii se vor ține de mână)
și ( prin numărătoare) se alege un copil, care va cânta cântecul de mai jos, în timp ce se învârte pe
lângă ceilalți copii, cu o batistă în mână:
Am pierdut o batistuță; Mă bate mămica,
Cine-o află să mi-o deie, Că-i sărut gurița,
Batista-i parfumată, Se află la o fată,
La fata cea frumoasă, Pe care o iubesc.
2. Omul Negru
Dintr-un grup de minim 4-5 copii se alege ,,Omul Negru”. Acesta alege, la rândul lui, un ,,sfetnic”
din grupul de copii rămași și stabilesc împreună o oră, să zicem ora 4. Sfetnicul se întoarce la grup și
cântă împreună cu ceilalți copii, ținându-se de mână, în cerc și rostind: ,,Ora 1 a sosit/ Omul Negru
n-a venit; Ora 2 a sosit/ Omul Negru n-a venit; Ora 3 a sosit/ Omul Negru n-a venit, Ora 4 a

183
sosit...Omul Negru a venit”. La ultimul vers, toți copiii fug care încotro, ca să nu fie prinși de Omul
Negru. Cine este prins devine,, Omul Negru.”
3. Haț de tufluc
Se joacă de 2 copii sau de un copil și un adult. Amândoi recită în același timp și fiecare pune
degetul pe barba, gura, nasul, ochii, sprâncenele și fruntea celuilalt. Iar după ce rostesc cuvântul ,,haț”,
fiecare îl prinde pe celălalt de păr deasupra frunții.
Barbă bărbie, Gură gurie,
Nas caranas, Ochi bazaochi,
Sprâncene coțofene, Frunte vălătuc, Haț de tufluc!
4. Închid ferestrele
Acest joc este jucat de un adult și un copil sau de doi copii. Adultul ( sau copilul) spune așa:
• Închid ferestrele ( și închide concomitent pleoapele copilului).
• Pun obloanele ( atinge cu mâna genele), închid ușa ( prinde ușor buzele cu degetele).
• Pun lacătul ( prinde bărbia).
• Sucesc cheia (i se sucește ușor nasul copilului).
5. Călimara
Doi copii bat din palme și unul spune:
Am o călimară,
Plină cu cerneală,
Ce culoare va avea
Călimara ta?
Celălalt răspunde:
-Verde (de exemplu).
Iar primul, din nou:
-Ai tu pe tine așa ceva?
Arată-ne și nouă!
Iar copilul trebuie să arate dacă are o haină (sau culoarea verde pe haină). Jocul se reia și se
spune altă culoare.

Bibliografie:
1. Ciobanu Florin, 2006, - Folclorul copiilor, Ed. Napoca Star;
2. Medan Virgil, 1980, - Folclorul copiilor, Ed. Cluj Napoca;
3. Popescu N., 1971, - Cântec și joc, jocuri muzicale pentru Preșcolari, Ed. Didactică și Pedagogică.

184
 TRADIȚIONAL ȘI MODERN ÎN JOCUL DIDACTIC MATEMATIC
DE LA NIVELUL PREȘCOLAR

Prof. Ursu Nicoleta,

Grădinița cu program prelungit nr.18, Iași

Motto ,,Fără joc, întreaga viață a copilului degenerează ca o floare lipsită de apă și de soare.”
(Mihai Stoian)

“Jocurile copiilor sunt jocuri foarte grele. Copiii nu sunt niciodată mai serioşi decât atunci
când se joacă.“ (Michel de Montaigne). Pornind de la aceste scurte definiții, ne dăm seama, încă o
dată, de importanța nemărginită a jocului în creșterea, dezvoltarea, formarea complexă și
transformarea armonioasă a copilului, de cât de important este pentru copil să pătrundă tainele
cunoașterii într-un mod firesc, natural, prin joc, accesibilizat vârstei lui.
Percepțiile educatorului despre rolul și semnificațiile jocului s-au schimbat de-a lungul
timpului, iar elementele clasice, tradiționale, care și-au dovedit eficiența în înțelegerea realității, în
comunicare, în dezvoltarea armonioasă a copilului, au început să fie completate de tot mai multe
elemente moderne de abordare a conținuturilor, a strategiilor folosite, a algoritmilor de predare-
învățare, consolidare, evaluare, etc.
Înțelegerea noțiunilor de matematică reprezintă un pas important în înțelegerea realității
înconjurătoare, copilul află despre ființe, despre obiecte(formă, culoare, dimensiune, număr, poziții
spațiale), învăță să facă clasificări, să formeze mulțimi, să numere, să identifice forme geometrice ale
obiectelor, poziția ocupată de acestea în raport cu alte obiecte, să facă negații, afirmații, să
construiască relații, să gândească logic, să cerceteze și multe altele.
În cadrul domeniului știință, mă voi axa în această lucrare pe partea de abordare a a
conținutului matematic, prin împletirea elementelor tradiționale și moderne, prin apropierea copiilor
de noțiunile matematice într-o formă atractivă, prin intermediul jocului, al personajelor inventate, a
elementelor surpriză, prin explorare, cercetare directă, prin interacționare cu ceilalți copii, prin
comunicare calitativă, prin implicare afectiv- emoțională.
Astfel, vreau să evidențiez în continuare, cum poate deveni atractiv și facil un conținut al
domeniului știițific matematică, folosind ca exemplificare un joc denumit sugestiv “Vântul Val-
Vârtej strică tot, Rază de Soare repară tot”.
În cadrul acestui joc am introdus elemente moderne transformându-l, făcându-l mai atractiv,
sporindu-i eficiența, aplicativitatea și durabilitatea noțiunilor matematice acumulate.

185
Elementele moderne din cadrul acestui joc au presupus:
personaje inventate (marionete), măști confecționate de copii, versuri ritmate, mișcări din
lumea animalelor, onomatopee, surprize, recompense,
copiii sunt încurajaţi să se implice în joc cu plăcere, fără a se aduce critici,
relaţie multidirecţională, copiii având posibilitatea de a adresa întrebări, de a cere indicaţii,
lămuriri,
atmosfera creată este calmă, implicarea socio-afectivă puternică, motivaţia intrinsecă
predominantă, copiii timizi încurajaţi să comunice, să încerce să rezolve sarcinile didactice,
accentul este pus pe interactivitate,
urmărim stimularea inteligenţelor multiple,
accentul este pus pe calitate, pe înţelegerea informaţiilor, pe formarea unor ansambluri
structurale de lucru şi nu pe cantitate,
stilul cadrului didactic este flexibil, copiii pot reveni asupra cerinţelor, pot solicita explicaţii.
Scopul acestui joc didactic a vizat consolidarea cunoştinţelor referitoare la formarea de mulţimi după
criterii date (formă, culoare, dimensiune, etc.), dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi a utiliza numere;
dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii, a atenţiei voluntare a copiilor; utilizarea
corespunzătoare a limbajului matematic.
Obiectivele operaţionale urmărite în cadrul jocului didactic “Vântul Val-Vârtej strică tot, Rază
de Soare repară tot” au fost:
1. Să formeze mulţimi de ființe după un criteriu dat (formă, dimensiune, culoare).
2. Să numere elementele dintr-o mulţime, folosind în mod corect numeralul cardinal.
3. Să recunoască cifrele corespunzătoare elementelor din fiecare mulțime.
4. Să verbalizeze operaţia efectuată, utilizând un limbaj matematic adecvat: mulţime, grupare după...
(criteriu dat), număr, cifră.
Sarcina didactică a vizat formarea de mulţimi după un criteriu dat; numărarea elementelor dintr-o
mulţime; identificarea cifrelor corespunzătoare elementelor din fiecare mulțime, exprimarea
matematică corectă.
Regulile jocului au fost explicate clar, concis de educatoare. Locul de desfășurare al jocului este
“pădurea”. Au fost introduse apoi cele două personaje Vântul și Rază de Soare (marionete).
“Val-Vârtej” suflă o vrajă de adormire către copii. Apoi, acesta amestecă toate elementele mai multor
mulțimi (diferite animalele din pluș) și fuge.
Intră în scenă personajul „Rază de Soare”, care îi trezește pe copii cu ajutorul fluierului fermecat și
îl atinge cu bagheta fermecată pe unul dintre aceștia. Copilul ales trebuie să rezolve sarcina formulată,
de exemplu - să formeze mulțimea urșilor de culoare maro, să îi numere și să arate care cifră

186
corespunde numărului de urși din mulțime, să formeze mulțimea iepurașilor mari, să îi numere și să
arate care cifră corespunde numărului de iepuri din mulțime, etc.
În mod asemănător se va derula jocul în continuare, copiii întorcându-se la locurile lor,
imitând glasul și mișcările animalelor din mulțimea formată (glasul și mișcările ursului, de exemplu).
De pe margine copiii vor striga “Vântul Val-Vârtej strică tot, Rază de Soare repară tot”.
În partea a doua, a complicării jocului, elementele unor mulțimi vor fi așezate în cercuri mari,
jos pe covor. Un copil mascat, reprezentându-l pe “Val-Vârtej” va amesteca elementele din cercuri.
Un alt copil va purta masca personajului “Rază de Soare”. Acesta va sări prin mai multe cercuri, va
aduna elementele unei mulţimi şi va alege cifra potrivită numărului de elemente din mulțime. De pe
margine copiii vor striga “Vântul Val-Vârtej strică tot, Rază de Soare repară tot”.
O altă variantă ar fi ca “Rază de Soare”, împreună cu un copil- partener de sprijin să caute
jetoane-siluete de animale în traista lui „Val-Vârtej”, să formeze apoi mulţimi după un criteriu
(formă, dimensiune, culoare) şi să le prindă pe un panou, realizând un tablou al animalelor din pădure.
O altă variantă ar fi ca preșcolarii să identifice mulțimea pe care o au de format răspunzând la
ghicitori (Un prieten credincios, Fără frică, bătăios, Hoțul frică de el are, Când îi iese în cărare. -
CÂINELE, Lungi urechi, picioare lungi, Doar cu pușca îl ajungi! - IEPURELE, Cui îi place să se-
mbrace, În cojoc cu mii de ace? - ARICIUL, Cât e vara – cucurigu!, Cucurigu - când dă frigu! Cine-
i frate dumnealui? Cum îl cheamă? Poţi să-mi spui? - COCOȘUL, Miaună și se alintă, Cât este ziua
de lungă. -PISICA, etc.
Elementele de joc au cuprins închiderea şi deschiderea ochilor, vraja magică a somnului,
trezirea fluierului fermecat, ascunderea obiectelor, aplauzele, surpriza – cele două personaje Vântul
și Rază de Soare, bagheta magică, jucării animale muzicale, scurte versuri hazlii-ghicitori, săriturile
prin cercuri, deplasarea folosind onomatopee și paşi de vieţuitoare.
Strategia didactică folosită în cadrul jocului “Vântul Val-Vârtej strică tot, Rază de Soare
repară tot” a cumulat variate metode şi procedee didactice (explicaţia, povestirea, demonstrația,
exerciţiul, partenerul de sprijin, călătoria misterioasă, elemente de joc), material didactic (personaje
“Val-Vârtej” și “Rază de Soare”, măști, bagheta, fluier, jucării de pluş - vieţuitoare, traista cu
jetoane din carton, versuri-ghicitori, cercuri, panou, stimulente animale).
În concluzie, îmbinând elemente tradiționale și moderne, copiii au pătruns pe tărâmul științei
într-un mod atractiv, prin contactul direct cu realitatea, prin explorarea spațiului înconjurător apropiat,
au experimentat emoții pozitive în relațiile cu ceilalți copii.

Bibliografie:
1. Dulamă, M., 2002, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-
Napoca;
187
2. Grama, F., 2009, Aplicaţii ale noului curriculum pentru învăţământul preşcolar. Ghid
pentru cadre didactice, Editura DPH, București;
3. Neagu, M., Beraru, G., 1995, Activităţi matematice în grădiniţă, Editura AS’S, Iaşi;
4. Oprea, C. – L., 2006, Strategii didactice interactive, EDP, Bucureşti;
5. Petrovici, C., 2014, Didactica activităților matematice în grădiniță, Editura Polirom,
Bucureşti;
6. Tataru, L., Glava, A., Chis, O., 2014, Piramida Cunoasterii - Repere metodice in aplicarea
curriculumului prescolar, Editura Diamant, Pitești;
7. www.didactic.ro

JOCUL DIDACTIC ȘI ROLUL ACESTUIA ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Vântu Oana Elena & Ed: Muha Elena

Grădinița cu Program Prelungit Nr.1, Iași

Jocul didactic - "un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc
la cea de învățare" (Bache H., Mateias A., Popescu E., Serban F. - "Pedagogie preșcolară. Manual
pentru scolile normale", Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994)
Jocul didactic prezinta ca nota definitorie imbinarea armonioasa a elementului instructiv cu
elementul distractiv, asigurand o unitate deplina intre sarcina didactica si actiunea de joc.
Aceasta îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul
desfășurării sale, copiii sa trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică
participarea la activitate, cresc eficiența acesteia si contribuie la dezvoltarea diferitelor componente
ale personalității celor antrenați in joc.
Jocul didactic, încadrandu-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea
respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice.
Propun un joc didactic pentru grupa mare:
Realizez captarea atenției și introducerea în activitate : Le voi spune copiilor două ghicitori
despre flori:“Floarea-i ca un clopoţel/E micuţ, dar voinicel/Scoate capul din zăpadă/Primăvara să o
vadă.”(Ghiocelul). “Clopoţei mititei,/Albi şi frumuşei/Pe o rămurică/Foarte subţirică/În rând
aşezaţi,/Foarte parfumaţi. (Lăcrimioarele).
Îi anunt pe copii că vom juca jocul “Loteria florilor”, prezentându-le obiectivele și scopul
jocului.

188
 Desfășurarea activității: Zâna Florilor iese din căsuța sa și îi roagă pe copii să o ajute să
planteze flori în grădina sa.
Aceasta îi roagă să îndeplinească toate cerințele din plicuri, pentru a primi primul săculeț cu bulbi.
Prezentarea materialelor
Copiii vor fi împărțiți în două echipe ( echipa lalalelelor si echipa zambilelor). În fața grupei
este așezată macheta cu Zâna Florilor și grădina sa. Avem șapte coșuri și un buchet de flori de
primavară. Voi ruga un copil să vină în fața grupei, sa identifice ce flori se află în buchet.
Explicarea si demonstrarea regulilor jocului
-Ne vom împărți în două echipe (echpa lalelelelor si echipa zambilelor)
Prezint copiilor regulile jocului și precizez că fiecare echipă va avea de rezolvat o serie de
sarcini. Sarcinile sunt așezate în plicuri colorate. Dacă copilul numit din echipă va răspunde corect
sarcinii, echipa va primi un punct reprezentat printr-o bulină colorată. Echipa care câștigă cele mai
multe puncte va fi declarată câștigătoare.
Fixarea regulilor
Rog un copil să vină în față și să repete regulile jocului.
Joc de probă
Prima dată vom desfășura un joc de probă (un copil va extrage un plic ,iar eu voi citi sarcina-
Asază coșurile în ordine crescatoare).
Desfășurarea propriu-zisă a jocului
Vine pe rând câte un copil din fiecare echipă și extrage câte un plic, iar eu le voi citi sarcinile
de lucru.
Sarcinile sunt:
- Așază coșulețele în ordine descrescătoare;
- Așază coșurile cu flori în ordine crescătoare;
- Formează o mulțime de zambile, brânduse, narcise, ghiocei, lăcrămioare, lalele, viorele;
- Așază zambilele în primul coș;
- Așază lalelele în al doilea coș;
- Asază narcisele în al treilea coș;
- Așază lăcrămioarele în al ptrulea coș;
- Așază ghioceii în al cincilea coș;
- Așază brândușele în al șasalea coș;
- Așază viorelele în al saptelea coș;
- Ia 3 flori din al cincilea coș și așază-le în grădina Zânei Florilor;
- Ia 3 flori din al șaptălea coș și așază-le în grădina Zânei Florilor;
- Ia 2 flori din al doilea coș și așază-le în grădina Zânei;
189
 - Ia 1 floare din primul coș și așaza-o în grădina Zânei;
- Care sunt vecinii lui 5? Care este vecinul mai mare al lui 5?
- Care sunt vecinii lui 2? Care este vecinul mai mare al lui 2?
- Ia 5 flori din al șaptelea coș și așază-le în grădina Zânei Florilor;
- Care sunt vecinii lui 3? Care este cel mai mare vecin al lui 3?
- Care sunt vecinii lui 6? Care este cel mai mic vecin al lui 6?
- Ia 6 flori din al patrulea coș și așază-le în grădina Zânei Florilor;
- Ia 4 flori din al șaselea coș și așaza-le în grădina Zânei.
Obţinerea performanţei: Complicarea jocului-La complicarea jocului voi deschide plicurile
colorate, în interiorul cărora se află următoarele sarcini:
- Ia 2 flori din primul coș și 3 flori din al cincilea coș și așază-le în coșul Zânei Florilor;
- Ia 5 flori din al treilea coș și 1 floare din din al șaptelea coș și așază-le în coșul Zânei Florilor;
- Ia 3 flori din al patrulea coș și 3 flori din al șaselea coș și așază-le în coșul Zânei Florilor;
- Ia 7 flori din al doilea coș și 1 floare din al cincilea coș și așază-le în coșul Zânei Florilor;
- Ia 2 flori din al treilea coș și 1 floare din al șaptalea coș și așază-le în coșul Zânei Florilor;
- Ia 4 flori din al treilea coș și 2 flori din al cincilea coș și așază-le în coșul Zânei Florilor;
Asigurarea retenției și a transferului: - Cum se numește jocul de astăzi? Ce flori am plantat în
grădina Zânei Florilor?
Încheierea activităţii: Vom număra punctele și voi anunța echipa câștigătoare. Voi face aprecieri
globale și individuale asupra activității.

Bibliografie:
http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL-DIDACTIC-IN-PROCESUL-INS45174.php

190
 JOCUL DIDACTIC MATEMATIC ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Apostol Maria Cristina & Prof. Lanyi Monica Delia

Jocul didactic este o formă de activitate accesibilă copilului, prin care se realizează o mare
parte din sarcinile instructiv-formative ale activităților obligatorii și a celor alese, într-o atmosferă
distractivă, antrenantă și motivantă.

PROIECT DIDACTIC
Grupa: Mijlocie
Activităţi pe domenii experenţiale (ADE) -Domeniul Ştiinţă (DŞ)
Subiectul: Floricele vesele
Mijloc de realizare: joc didactic
Sarcina didactică: Să grupeze obiectele dupa însușirea comuna (culoare) și să asocieze cantitatea
la număr și invers.
Regula jocului: Educatoarea numeşte un copil. Copilul asează floarea în vază respectând culoarea de
la vază. În complicarea jocului copiii vor avea de așezat în vază atâtea lalele cât arată cifra de pe vaza;
Elemente de joc: Mişcarea, aplauzele, surpriza, recompensele.
Obiective operaţionale: Să formeze grupe de obiecte după criteriul dat: culoare
Să numere conştient în limitele 1-3 ,
Să asocieze cantitatea la număr și invers.
Să verbalizeze corect acţiunea efectuată şi rezultatele obţinute.
Strategii didactice:
Metode şi procedee: explicaţia, demonstraţia, conversaţia euristică, exerciţiul, problematizarea,
jocul, întrecerea,
Mijloace de învăţământ: planşe vaze, jetoane cu flori de lalele, cu activităţi specifice acestui anotimp,
buline colorate, recompense
Desfășurarea activității:
1. Captarea atenţiei: Captarea atenţiei se realizează cu ajutorul unei prezentări Power Point cu flori
de primăvară pe care le vor întâlni pe jetoanele din cadrul jocului.
2. Comunicarea obiectivelor şi a temei activităţii: Se prezintă copiilor titlul călătoriei imaginare:
Primăvara a sosit. Vom grupa obiecte după culoare și vom asocia numărul la cantitate.
3. Reactualizarea cunoştinţelor dobândite anterior: Se realizează printr-o scurtă conversaţie
despre anotimpul primăvara:
- În ce anotimp suntem?
191
- Care sunt semnele primăverii?
- De ce se întorc păsările călătoare?
- Ce flori înfloresc în această perioadă?
4. Prezentarea conţinutului şi dirijarea învăţării prin abordarea integrată a conţinuturilor
Intuirea materialului :
Copiii observă că în coş sunt jetoane, imagini, o cariocă. Solicit un copil să observe ce este în coş :-
Ce vezi tu în coş? (planşe şi jetoane cu flori)- Cu aceste imagini ne vom juca noi astăzi. Explicarea
jocului : Se explică regulile jocului : Copiii asează florile în vază respectand culoarea de la vaza. Vor
veni pe rând în urma extragerii unei flori din coș și o vor așeza la culoarea potrivită în funcție de
culoarea ei. În complicarea jocului Copiii așează în vază atâtea lalele cât arată cifra de pe vază;
Executarea jocului de probă:
Este solicitat un copil să extragă o imagine, să o așeze în vaza corespunzatoare culorii de pe floare.
Pentru executarea acestei sarcini se vor antrena 2– 3 copii.
Executarea jocului propriu –zis
După ce copiii au înţeles regulile jocului se trece la executarea jocului propriu-zis. Răspunsurile
corecte ale copiilor vor fi recompensate cu aplauze. După acelaşi model se va continua jocul până la
epuizarea imaginilor şi în limita timpului disponibil.
Răspunsurile corecte sunt aplaudate. Se urmăreşte ca ei să răspundă în propoziţii.
Pe tot parcursul jocului sunt antrenaţi toţi copiii să răspundă. Ei vor fi încurajaţi să participe ca la o
competiţie, cei care oferă mai multe răspunsuri corecte vor fi recompensaţi.
5. Obţinerea performanţei şi asigurarea feed-back-ului.
• Complicarea jocului.
Copiii vor fi împărţiţi în două echipe: echipa trifoilor şi echipa narciselor.
- Sarcina: Copiii aseaza în vază atatea lalele cat arată cifra de pe vaza
6. Evaluarea si încheierea activităţii
Fiecare copil se poate autoevalua prin raportare la rezultatele obținute.
Se realizează aprecieri generale şi individuale cu privire la modul de participare al copiilor la
activitate şi se primesc recompense.

192
 JOCUL-PRINCIPALA ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE A PREȘCOLARILOR

Prof. Apostu Alina-Iustina,

Grădinița cu Program Normal Cașin, jud. Bacău

Motto :
"Copilul râde, Înțelepciunea și iubirea e jocul! Tânărul cântă, Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea!
Bătrânul tace. Iubirea și jocul meu e – nțelepciunea."
( Lucian Blaga – "Trei fete" )

Pornind de la acest motto, al binecunoscutului poet Lucian Blaga, înțelegem importanța

jocului la vârsta preșcolară și nu numai. Fiecare etapă a vieții are jocurile, importanța și farmecul ei.
Fiecare om descoperă încă din copilărie ce înseamnă a te juca. Jocul este ocupaţia preferată şi cea mai
intensă a copiilor.
Jocul stârnește interesul și curiozitatea preșcolarului, astfel încât o mare cantitate de
cunoștințe, sunt acumulate într-un timp redus și fără efort.
Prin joc, copilul învață cu plăcere, manifestă interes față de activitatea care se desfășoară, ne
dăruiește tot ce are el mai bun. Se dezvoltă spiritul de echipă și competiție, pune în valoare și
antrenează capacitățile creatoare ale preșcolarului.
Unul dintre mijloacele de învățământ folosit frecvent în procesul de educare a preșcolarilor,
este jocul didactic. Acesta și-a dovedit eficiența din ce în ce mai mult, în ultimul timp, deoarece
copilul învață cu plăcere și devine interest de activitățile desfășurate.
J. Chateau spunea despre copilărie că aceasta este ,,ucenicia necesară vârstei mature și nu
putem ignora din această perioadă jocul-acest impuls irezistibil prin care copilul își modelează el
însuși propria statuie."
Jocul, prieten nelipsit al copilului reprezintă pentru perioada preşcolară principala activitate,
fiind o formă de manifestare internaţională, fără bariere geografice şi religioase, o activitate care îi
reuneşte pe copii şi în acelaşi timp îi reprezintă.
În decursul jocului copilul acţionează asupra obiectelor din jur, cunoaşte realitatea, îşi
satisface nevoia de mişcare, dobândeşte încredere în forţele proprii, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele.
Manifestându-şi dorinţa de a participa la viaţa şi activitatea celor din jur, copilul îşi asumă
rolul de adult, reproducând activitatea şi raporturile lui cu ceilalţi oameni. Jocul este în acest fel social
prin natura lui. Însuşi posibilitatea de a-şi imagina realitatea, de a o reflecta, reprezintă pentru copil
sensul jocului. Prin această activitate copilul îşi satisface nevoile prezente şi se pregăteşte de viitor.

193
 Jocul este activitatea de bază în grădiniţă şi cuprinde toate ariile de activitate, realizând
procesul de învăţare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către copil.
Copilul se joacă de la intrarea în grădiniţă până la micul dejun, în timpul activităţilor didactice
de dimineaţă, apoi se joacă serios în cadrul activităţilor comune, apoi se distrează jucându-se în timpul
activităţilor complementare şi numai masa de prânz şi somnul opresc temporar această activitate, ea
urmând sa îşi reia cursul după trezirea copiilor şi până la plecarea lor acasă, unde bineînţeles, această
activitate continuă.
Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai frecvent în cadrul procesului de instruire și
educare, și a cărui eficiență a fost dovedită printr-o serie de studii sau cercetări de specialitate
este jocul didactic. Jocul devine ,,didactic” atunci când, prin modul de formulare al sarcinii de
învățare, copilul este adus în situația de a-și utiliza energiile și potențialul psiho-fizic pentru a-și
optimiza parametrii comportamentali. Jocul didactic utilizat în contextul activităților școlare are
această particularitate esențială: el trebuie să îmbine armonios elementul instructiv-educativ și
exercițiul cu elementul distractiv. Învățând prin joc, copilul trebuie să se distreze în același timp.
Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariția unor stări emotive complexe, care
stimulează și intensifică procesele de dezvoltare psihică.
Jocul didactic este o formă de activitate, atractivă și accesibilă copilului, prin care se realizează
o bună parte din sarcinile instructiv-educative.

EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT DIDACTIC:

Grădiniţa: Grădiniţa cu Program Normal Cașin
Grupa: mare
Educatoare: Apostu Alina-Iustina
Tema anuală: ,,Ce și cum vreau să fiu?”
Subtema: Mijloace de transport
Domeniul de activitate: Domeniul Știință
Categoria de activitate: Activitate matematică
Tema activităţii: Cursa mașinuțelor
Mijloc de realizare: joc didactic;
Tipul de activitate: consolidarea și verificarea cunoștințelor
Scopul: Consolidarea și verificarea cunoștințelor matematice privind numerația în intervalul 1-10.
Obiective operaţionale:
O1: să numere în ordine crescătoare și descrescătoare în intervalul 1-10;
O2: să raporteze corect cifra la cantitatea de elemente dintr-o mulțime;
O3: să stabilească ordinea corectă a unui obiect într-un șir numeric folosind numeralul ordinal;
194
 O4: să compună și să descompună numere în concentrul 1-10;
O5: să stabilească vecinii numerelor.
Sarcina didactică : rezolvarea cerințelor găsite pe steguleț.
Reguli de joc:
1. Fiecare echipă este reprezentată de câte o mașinuță (mașinuța roz, mașinuța gri)
2. Echipele trebuie să treacă peste cinci obstacole sub forma unor sarcini ;
3. Dacă rezolvă corect sarcina pe care o descoperă pe steguleț, trec la următoarea încercare, dacă
nu, rămân pe loc până rezolvă sarcina.
4. Câștigă echipa care ajunge prima la garajul mașinuței.
Elemente de joc: traseu aplicativ, mașinuțe,stegulețe, sarcini de lucru, mânuirea materialelor,
surpriza, aplauze, recompense
Strategii didactice:
• metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia, , lucrul în echipă,
jocul, observația dirijată;
• mijloace de învăţământ: traseu aplicativ (carton), mașinuțe, sarcini de lucru, ; garaj pentru
mașinuțe.
• forme de organizare: frontal, pe echipe;
Resurse:
✓ temporale: 35 minute.

Secvențele activității didactice:

Moment organizatoric: Asigurarea condițiilor optime pentru desfăşurarea activităţii:-aerisirea sălii
de grupă;-aranjarea mobilierului
Captarea atenției o voi realiza cu ajutorul traseului aplicativ și cu ajutorul mașinuțelor.
- Ce sunt acestea? (Sunt două mașinuțe)
- Ce culoarea are prima? Dar a doua? (prima este roz, iar a doua este gri)
Copiii vor fi împărțiți în două echipe cu ajutorul ecusoanelor.
Anunțarea temei și a obiectivelor Se anunţă tema activităţii matematice:
- Astăzi, la activitatea matematică, ne vom juca cu cifrele de la 1 la 10 și vom juca un joculeț numit
,,Cursa mașinuțelor”, în care veți avea de trecut niște probe, pentru ca mașinuțele să ajungă în
siguranță în garajul lor.

195
 Dirijarea învățării
a) Intuirea materialelor didactice: Voi prezenta copiilor jocul numit ,,Cursa Mașinuțelor”. Intuirea
materialelor o voi realiza prin prezentarea sarcinilor didactice. Fiecare echipă va trebui să răspundă
corect sarcinilor primite.
Aceștia vor trebui să numere crescător/descrescător în intervalul 1-10, vor trebui să aranjeze
mașinuțele în șir crescător/ descrescător în intervalul 1-10, vor spune a câta bărcuță lipsește și vor
așeza bărcuța(cifra) corespunzătoare la locul ei . Vor așeza în cutie tot atâtea bărcuțe cât le indică
cifra și vor spune care sunt vecinii numărului 5/6 , 8/9
b) Explicarea și demonstrarea jocului.
Voi explica copiilor regulile de joc pe care vor trebui să le respecte :
1. Fiecare echipă este reprezentată de câte o mașinuță (mașinuța roz, mașinuța gri)
2. Echipele trebuie să treacă peste cinci obstacole sub forma unor sarcini ;
3. Dacă rezolvă corect sarcina pe care o descoperă pe steguleț, trec la următoarea încercare, dacă nu,
rămân pe loc până rezolvă sarcina.
4. Câștigă echipa care ajunge prima la garajul mașinuței.
Voi numi câțiva copii care să mai repete încă odată regulile jocului.
De aseamenea vor fi prezentate și elementele de joc reprezentate de: traseu aplicativ (realizat
din carton), mașinuțe, sarcini de lucru, mânuirea materialelor, surpiza, aplauze, recompense.
c) Jocul de probă va fi realizat de un singur copil.
Voi oferi explicații suplimentare în cazul în care observ că regulile sau modul de desfășurare
nu au fost bine înțelese. Răspunsurile corecte vor ajuta fiecare echipă să treacă mai departe.
d) Jocul propriu-zis Va începe jocul echipa care răspunde corect la ghicitoarea:
,,U,u,u şi plec acum
Cu vagoane merg la drum;
Fug pe şine, stau în gară
Şi te duc întreaga ţară...’’(trenul)
Se va realiza jocul propriu-zis urmărind respectarea tuturor regulilor de joc enunțate mai sus.

Obținerea performanței complicarea jocului Pentru complicarea jocului voi invita o echipă
să așeze(împartă) în două coșulețe cinci bărcuțe , spunând în același timp numărul de bărcuțe aflate
în fiecare coșuleț. Cealaltă echipă va proceda la fel dar folosind nouă bărcuțe.

Încheierea activităţii
a) aprecierea activității copiilor

196
Se fac aprecieri de către educatoare asupra modului de desfăşurare a activităţii, modul în care s-au
comportat copiii.
b) fixarea temei
- Cum s-a numit jocul pe care l-am jucat noi astăzi? (Cursa mașinuțelor)
- Ce am avut de realizat în acest joc? (noi am avut de îndeplinit mai multe sarcini și să ducem
mașinuțle la destinație).

Bibliografie:
1. Bacus Anne "Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani" , Ed. Teora;
2. Dr. Haim, G. Ginott, "Între părinte și copil", Ed. Humanitas;
3. Elinor Schulman Kolumbus "Didactica preșcolara", Ed. Integral București 1998;
4. Revista de pedagogie, "Copilul și jocul".

197
 STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN JOC LA PREȘCOLARI

Prof. Barbu Ana Maria

Grădinița P.P. ,,CASTELUL MAGIC”, Pitești, jud. Argeș

Stimularea creativităţii este un demers educaţional complex ce cuprinde simultan fenomene de

activare, antrenare, cultivare, şi dezvoltare a potenţialului creativ. În acest scop este necesară utilizarea
adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii individuale
şi de grup în toate momentele zilei şi în toate domeniile de activitate.
Pentru a pune în valoare potenţialul creativ al copiilor, educatoarea trebuie să folosească acele
metode active- asociative, care pun accentul pe libertatea de acţiune, în care copiii devin participanţi la
găsirea răspunsurilor, pot avea iniţiativă, pot pune întrebări, pot discuta şi pot propune soluţii. Acest
lucru se poate realiza aproape în fiecare tip de activitate, cu condiţia ca educatoarea să nu
obstrucţioneze, să nu pună bariere între ea şi copil („stai pe scaun”; „răspunzi când te întreb”; „ridică
mâna când vrei ceva” etc ) sau să elimine răspunsul, copilului, de multe ori fantezist, numai pentru că
ea are în minte un anumit răspuns şi insistă până îl obţine, celelalte fiind catalogate drept răspunsuri
greşite.
Realizarea obiectivelor instructiv-educative prin activitatea din grădiniţă, transformarea
procesului de cunoaştere dintr-un proces spontan într-unul de învăţare conştientă, impun folosirea unor
metode şi procedee de lucru adecvate situaţiilor de învăţare, stabilirea unor relaţii de comunicare între
copii şi educatoare.
La vârsta preşcolară jocurile de construcţie alcătuiesc o variantă importantă a jocurilor specifice
acestei vârste. Aflate în corelaţie cu toate variantele jocului accesibile copiilor, acestea contribuie la
îmbogăţirea cunoştinţelor, la perfecţionarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice, la dezvoltarea
spiritului de observaţie, stimulează procesul căutării şi descoperirii, trezesc curiozitatea contribuind la
formarea: unei gândiri originale şi productive, a imaginaţiei creatoare, la dezvoltarea motivaţiilor, a
intereselor, la educarea în spiritul dragostei pentru muncă, la cultivarea gustului pentru frumos. În
jocurile sale de construcţii, copilul se sprijină pe observaţiile exterioare.
În jocurile de construcţie se întâlnesc cele mai fanteziste lucrări: nave spaţiale, roboţi, sateliţi,
case cu forme ciudate, oameni care pot face acţiuni imposibile în lumea reală (zboară, se topesc, se
volatilizează şi dispar, folosesc anumite substanţe sau energii pentru a-i „invia” pe cei „morţi” în
diferite bătălii etc.
În jocurile de creaţie copiii sunt, pe rând: mame, taţi, educatoare,doctori, vânzatori, poliţişti,
cosmonauţi, constructori, şoferi, mecanici, brutari, farmacişti, zidari, şefi, executanţi etc. Dacă la

198
început se joacă după regulile impuse de adult, mai târziu jocul și regulile acestuia se îmbogăţesc, devin
mai complexe; numărul participanţilor se măreşte sau se micşorează în funcţie de necesităţi; se creează
personaje noi, inedite, iar obiectele primesc alte funcţii.
Jocurile lor, în virtutea experienţei sociale de care dispun, sunt jocuri imitative, dar există o
nuanţă de creativitate şi în imitaţie. În jocurile sale, copilul are rol de adult, îmbrăcând categorii
diversificate (rol de educator, de părinte, de doctor etc).
O preocupare predominantă a educației moderne este cultivarea creativității la orice vârstă, în
funcție de aptitudini, de preocupări, de conținuturi și, nu în ultimul rând, de strategia specifică etapei la
care vrem să ne referim.
Iată o mtodă, considerată de către specialiști a fi cele mai reprezentative în domeniul stimulării
creativității:
Brainstroming-ul sau ,,furtună de creioane”; ,,efervescența creierului”; ,,evaluarea
amânată”; ,,asalt de idei”, este o metodă de stimulare a creativității ce constă în enunțarea spontană a
cât mai multe idei pentru soluționarea unei probleme într-o atmosferă lipsită de critică.
Obiectiv: Exersarea capacităților creatoare a copiilor în procesul didactic - la diferite
categorii de activități- care să conducă la formarea unor copii activi, capabili să se concentreze mai
mult, în grupuri creative.
Exemplu - Joc de construcție desfășurat cu un grup braistorming - 6 copii(2 fetițe- 4 băieți).
Obiectivul urmărit: Construirea unui parc de distracții pentru copii prin realizarea a cât mai multe
elemente care să conducă la stimularea creativității.
Activitatea desfășurată parcurge următoarele etape:
a) Etapa pregătitoare:
• Se stabilește tematica ce urmează a fi realizată în ziua următoare, în cadrul jocurilor și activităților
libere, creative ,, Parcul de distracții pentru copii,,
• Se fixează numărul minim de idei ce trebuie formulate pe unitate de timp- o construcție în 3 minute
care să nu semene cu cele ale colegilor vecini din stânga și din dreapta lor, dar care să devină elemente
de bază în lucrarea colectivă.
• Timpul total de lucru : 12 min.
• Se aranjază spațiul unde va lucra grupul brainstorming:
- măsuțele sunt grupate în formă de hexagon(pentru 6 membri) sau pătrat, careu deschis.
- un spațiu special pentru expunerea construcțiilor (pe o planșetă sau pe o masă)
- truse specifice jocurilor de construcție
- buline colorate pentru fiecare copil și etichete pentru fiecare lucrare plus 2 buline pentru evaluarea
ideilor emise.

199
• Se precizează regula: ,,Nu se critică construcțiile partenerilor!,,
b) Copiii construiesc, realizând sarcina de lucru dau frâu imaginației, produc un număr cât mai mare
de idei în mod spontan, respectând regulile apreciază cantitativ materialele utilizate, completează
construcția, prezintă rezultatul construcției. Se face sinteza parțială a construcțiilor după ce timpul de
lucru expiră. Educatoarea prezintă ideile emise de fiecare copil și etichetează construcțiile. Sunt însoțite
de bulinele care au fost date copiilor la începutul activității pentru personalizare.
Fiecare copil își recunoaște construcțiile după aspectul lor și după bulinele colorate pe care copilul le-
a atașat lucrărilor. Copiii sunt provocați printr-un exercițiu ,,Ce poți schimba (modifica)la construcția
ta? ,,Ei modifică construcția prin: amplificare, multiplicare, diminuare, așezare în stânga/dreapta,
aproape/departe, în cadrul construcției colective, eficientizează activitatea răspunzând prin acțiune,
schimbă înfățișarea parcului de distracții pentru copii prin procedeele imaginației.
c) Etapa trierii și selecționării ideilor-evaluarea. Macheta realizată rămâne mai multe zile în clasă
în scopul creștrii ideilor emise. Toate ideile sunt selectate de educatoare și copiii care au fost implicați
în actul creativ. Copiii au voie să-și exprime gândirea critică interzisă în celelalte etape. Trierea se face
ținând cont de indicatori ca: originalitate, valorificarea pozitivă a ideii, apartenența la temă, posibilitatea
de a fi transpusă în realitate.
Beneficii în folosirea acestei medodei.
- Stimulează creativitatea în grup, spiritul competitiv.
- Creează multe idei noi și originale, permite reacții în lanț.
- Are efecte psihologice remarcabile: reduce fustrarea, sporește încrederea în sine, crește spiritul de
inițiativă, stimulează participarea actuvă, spiritul competitiv.
- Dezvoltă un climat pozitiv de lucru.
- Oferă posibilitatea manifestării libere, spontane, crește productivitatea creativității individuale.
- Dezvoltă abilități pentru munca în grup, stimulează competențele.
Rețineți !
Educatoarea nu are voie să emită idei, să comenteze. Ea intervine când nu se respectă regulile. Se
acceptă toate soluțiile, dar se preiau doar cele valoroase. Eliminați factorii care blochează manifestarea
creativă a preșcolarilor!
Bibliografie:
1. Breben S. , Gongea E. (2010), Metode interactive de grup, Editura Arves, Bucureşti;
2. Dincă, M., Dănescu, E. (2009), Teste de creativitate, Editura Paideia, Bucureşti;
3. Ezechil, L. şi Păişi Lăzărescu, M. (2001), Stimularea creativităţii la vârsta preşcolară Editura
Paralela 45, Piteşti;
4. Landau, E, Bucureşti Ed.V&I Integral (1979), Laborator preşcolar, Editura Paralela 45, Piteşti.

200
 O LUME PENTRU DINO

Prof. Bosînceanu Gabriela

Școala Gimnazială Rîșca/G.P.N.Buda

Jocurile - exercitiu sunt acele activităţi care îmbina armonios învăţarea cu jocul, care creează un
climat destins, favorabil învăţării, transformând comunicarea dintre educatoare şi copii într-un proces
afectiv-emoţional, motivant, creativ şi activ.
Avantaje ale folosirii jocurilor-exerciţiu:
✓ educatoarea reuşeşte să transmită /să verifice/să consolideze cunoştinţe, să exerseze procesele
cognitive într-o atmosferă relaxantă, atractivă;
✓ elementele distractive stimulează interesul, curiozitatea şi atenţia copiilor;
✓ asigură largi posibilităţi de activism intelectual: stimularea operaţiilor gândirii, exersarea
capacităţilor de simbolizare, de abstractizare, capacităţi ce nu se pot forma decât prin exerciţiu;
✓ stimulează şi modelează viaţa afectivă a copiilor, permit socializarea şi interrelaţionarea mai
rapidă, stimulează cooperarea şi comunicarea;
✓ copiii sunt deprinşi să respecte reguli, să asimileze modele de exprimare, de comportamente
sociale;
✓ creează o ambianţă de comunicare, de interacţiune informaţională extrem de stimulativă;
✓ fiecare joc-exerciţiu este susceptibil la mai multe variante. Astfel copiii sunt atraşi, stimulaţi să
imagineze jocuri similare, să stabilească ei înşişi reguli, să participe intens şi activ;
✓ au un accentuat caracter interdisciplinar, permiţând educatoarei să exploreze aproape toate
categoriile de activităţi şi să realizeze cele mai diverse obiective;
✓ pot fi folosite în orice moment al zilei sau al unei activităţi comune sau ca activităţi de sine-
stătătoare;
✓ sensibilizează copilul faţă de cuvinte şi folosirea lor într-un mod plăcut, dezvoltând în timp aşa
numitul „ simţ al limbii”;
✓ cultivă ordinea în gândire şi logica în exprimare, favorizează acumularea experienţelor verbale
şi a capacităţilor de verbalizare;
✓ permit identificarea tulburărilor de limbaj şi ajută la corectarea sau ameliorarea unora dintre ele;
✓ au o importantă contribuţie la dezvoltarea auzului fonematic.

Educatoare: prof. BOSÎNCEANU GABRIELA

Unitatea de învățământ: GPN BUDA- ȘC. GIMN. RÎȘCA

201
Nivelul/Grupa: combinată
Tema de studiu: “Cum este, a fost și va fi aici pe Pământ?”
Tema săptămânii: ”O lume dispărută”
Tema activității integrate: ” O lume pentru Dino”
Categorii de activități de învățare:

ALA I -”O lume pentru Dino”

Bibliotecă : „Dino și lumea lui” – reconstituirea întregului- puzzle;
Joc de rol: ”De-a paleontologul ”- joc de rol;
Construcții: ”Refacem cuiburile dinozaurilor”.
ADE-DȘ - ”Lumea lui Dino”- joc exercițiu;
Tipologia: : Consolidare de cunoștințe și deprinderi.
SCOP: Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor copiilor despre lumea dispărută a dinozaurilor,
exersând priceperi și deprinderi de muncă și joc în diverse contexte de învățare.
Obiective operaţionale:
Să recunoască dinozaurii, indicând denumirea și felul acestora;
Să își asume un rol, transpunând în joc experiența anterioară;
Să denumească hrana specific fiecărui tip de dinosaur;
Să sorteze imagini, indicând cuiburile de dinozaur;
Să identifice sunetele specifice dinozaurilor;
Să identifice greșelile din imagini, corectându-le;
Să aprecieze corectitudinea unor enunțuri date;
Să construiască din material din natură cuiburi pentru dinozauri;
Să utilizeze raționamente logice pentru a reconstitui întregul.
Strategii didactice:
a) metode şi procedee: jocul, conversaţia, povestirea, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul,
brainstormingul, trierea aserțiunilor.
b) resurse materiale: covoraș povestitor, imagini, jetoane, mulaje, siluete, baloane, farfurii de
unică folosință, măști, laptop, CD, panouri, palete roșii și verzi, pietre, nisip, mulaje, truse de
paleontolog, paie, plasă.
c) forme de organizare: pe grupuri, frontal,individual;
d) elemente de joc: surpriza, recitativele-numărători, recompensele;
e) regula de joc: Pornind pe drumul către lumea lui Dino, copiii descoperă pe traseu niște pietre.
Sub aceste pietre există sarcini pe care trebuie să le rezolve. Pentru a numi copilul care să răspundă,

202
educatoarea folosește un recitativ- numărătoare. Copilul indicat întoarce piatra, educatoarea citește
sarcina, iar preșcolarul o rezolvă. Răspunsurile corecte sunt apreciate cu aplauze și, dacă a răspuns
corect, copilul ia jetonul pe care este scrisă sarcina și îl așează pe un panou. La final, din aceste jetoane,
se va reconstiui o imagine utilă copiilor în drumul lor către lumea lui Dino.

Scenariul activității
Copiii intră în grupă intonând ”Cântecul lui Dino”. Salută musafirii din grupă, apoi se așează pe
scăunele, în semicerc. Educatoarea le captează atenția, arătându-le un covoraș povestitor, cu ajutorul
căruia le spune o poveste despre un dinozaur care s-a rătăcit pe Pământ și care, deşi era un dinozaur
bun și generos, era trist. Odată captată atenția copiilor, educatoarea îi conduce într-un tărâm al
curiozității, în care intrați, vor descoperi lumea dinozaurilor și îl vor ajuta pe Dino să-și facă o lume a
lui, în care să nu mai fie singur. Pentru aceasta, copiii trec prin niște încercări și trebuie să urmeze un
traseu cu pietre frumoase, colorate, dar care le pune la încercare capacitatea de a răspunde la întrebări
privind lumea dinozaurilor.
Copiii vor juca un joc, îndrumați de educatoare. Pentru a desemna copiii care răspund la sarcini,
educatoaea va spune un recitativ- numărătoare. Copilul care a fost indicat, întoarce piatra din cale și ia
jetonul pe care este scrisă sarcina. Educatoarea citește sarcina, iar preșcolarul, folosindu-se de
materialele puse la dispoziție, o rezolvă. Dacă a răspuns corect, este recompensat cu aplauze și are voie
să folosească jetonul pe care este scrisă sarcina pentru a reconstitui o imagine care să-l conducă spre
lumea lui Dino. Jocul se repetă până ce toate sarcinile au fost rezolvate. (anexă) Rezolvând sarcinile
corect, copiii reconstituie o imagine care reprezintă denumirea unui unui parc cu dinozauri.
Educatoarea le propune copiilor să caute acest parc și urmează în continuare, un drum indicat de lăbi
de dinozaur. Ajunși în curtea grădiniței, copiii găsesc parcul și intră, dar constată că acest parc este
cam stricat. Atunci sunt îndemnați să se joace împreună și să-i facă lui Dino o bucurie, făcând parcul
frumos. Se împart la centrele de lucru în funcție de ecusonul pe care îl au în piept. Astfel, ei vor lucra
la trei centre: la centrul ”Bibliotecă” vor avea la dispoziție pietre pictate pe care le vor aduna din parc
și le vor ordona, astfel încât să reconstituie un întreg, alcătuind o imagine cu dinozauri și aspect din
mediul acestora de viață. La centrul ”Construcții” vor reface cuiburile de dinozauri, folosind material
din natură precum paie, crengi. La centrul ”Joc de rol” vor avea la dispoziție nispi, truse de paleontologi,
mulaje, vor descoperi schelete de dinozauri, siluete
Cu toate lucrările realizate pe centre, copiii vor reorganiza parcul astfel încât să fie cât mai
frumos și mai primitor pentru prietenul lor Dino, ca acesta să aibă un loc al lui și să nu mai fie singur
printre animalele celelalte.
Bucuros de așa surpriză, Dino îi răsplătește pe copii cu surprize dulci.

203
Se apreciază răspurile copiilor, implicarea lor în activitate, modul cum au cooperat pentru a găsi
soluțiile potrivite în joc.
ANEXE
Recitativul- Numărătoare
În lumea lui Dino/ Astăzi am sosit. Este joacă mare/ Printre pietre colorate/ Și pe-această piatră
scrie/ Hai, răspunde, măi bădie!
Sarcinile de joc
1. Selectează imaginile cu vieţuitoare care se înmulţesc prin ouă!
2. Denumește vieţuitoarele şi recunoaşte dinozaurii.
3. Alege jetoanele care reprezintă hrana specific fiecărui tip de dinosaur și așează-le în farfuria
corespunzătoare.
4. Sortează jetoanele și potrivește fiecare viețuitoare la cuibul său.
5. Recunoaște și indică sunetul specific dinozaurilor.
6. Identifică greșelile din imagini și denumește-le! Așază alături jetonul în care reprezentarea este
corectă.
7. Ridică paleta, arătând culoarea corespunzătoare propoziție

Bibliografie:
1. M.E.C.T. - “Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, aprobat O.M. Nr. 5233 din 01.09.2008,
Bucureşti, 2009;
2. M.E.C.T. - “Revista învăţământului preşcolar”, 1-2, 2010;
3. XXX - “Aplicarea noului curriculum pentru educaţia timpurie – o provocare”, Ed. Diana, 2009;
4. Culea, Laurenția, Seșovici, Angela, Grama, Filofteia, 2008. Activitatea integrată în grădiniță, Ed.
Did. Publishing House, București;
5. Ezechil, Liliana, Lăzărescu, Păişi, Mihaela, 2002.Laborator preşcolar, Ghid metodic, V&Integral,
Bucureşti.

204
 DE LA JOC LA ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE

Prof. Botiş Mărioara

Grădiniţa cu Program Normal nr. 37, Baia Mare, jud. Maramureș

“Omul nu este întreg decât atunci când se joacă”, afirma Fr.Schiller.

Pornind de la această afirmaţie vreau să subliniez importanţa folosirii jocului ca strategie ludică
în învăţământul preşcolar.
Jocul implică un ansamblu de acţiuni şi procese psihice care trezesc copilului buna dispoziţie,
creând atmosfera favorabilă unei desfaşurări a activităţii. Având dulcea iluzie că se joacă, copilul
participă activ la propria lui formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi atitudini şi comportamente.
Jocul, activitate cu caracter dominant la această vârstă,conduce la cele mai importante
modificări în psihicul copilului. Funcţia principală a sa este aceea de a permite individului să-şi
realizeze eul, să-şi manifeste personalitatea, să urmeze pentru moment linia interesului său major. În
joc are loc dezvoltarea tuturor laturilor personalitaţii: a capacităţilor intelectuale, a calităţilor morale, a
creativităţii. Prin joc toate aceste însuşiri se modelează în unitatea şi interacţiunea lor.
Prin joc copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activitatea ce se desfaşoară, cei timizi
devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşi, şi capătă mai multă încedere în capacităţile lor,
mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsuri.
Munca în grupuri stă la baza activităţilor didactice. Aceste activităţi urmăresc să dezvolte la
copii un simţ al identităţii şi preţuirii de sine, cooperarea, respectul şi integrarea în comunitatea
copiilor.
Modalităţile de lucru şi metodele aplicate cer moduri diferite de dispunere a mobilierului şi
organizarea copiilor în formaţii de lucru de diferite mărimi. Se ţine cont de nivelul de dezvoltare al
fiecărui copil prin metodologia didactică utilizată care vizează abordarea individualizată a copiilor
grupei.
Trebuie să înţelegem dinamismul învăţării şi să dezvoltăm metode care vin în întâmpinarea
acestui dinamism.
,,Când mediul de învăţare în care copiii petrec majoritatea timpului este organizat în aşa fel
încât încurajează interacţiunea copil-copil, când cooperarea dintre copii este preţuită iar copiii au
libertatea de a-si urmări propriile idei, copiii devin mai dornici să-şi asume riscuri şi să muncească în
aşa fel încât să fie capabili de a răspunde la provocările intelectuale curente.’’(Brooks )
Când abordăm învăţarea prin cooperare trebuie să ţinem seama de multiple cerinţe:

205
 - constituirea grupurilor eterogene ;
- desfăşurarea activităţii din punct de vedere metodic;
- monitorizarea grupurilor de către educator (urmăreşte activitatea, intervine la nevoie,
îmbogăţeşte sarcinile, evaluează învăţarea);
- responsabilitatea personală şi de grup;
- climatul grupei.
Această metodă reprezintă utilizarea, ca metodă instrucţională a grupului mic de copii, astfel
încât aceştia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească
performanţele proprii şi să contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi membrii ai grupului.
Învăţarea prin cooperare are loc atunci când copiii lucrează împreună, pentru a rezolva una şi
aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a creea idei noi, combinaţii noi, sau chiar inovaţii
autentice. Învăţarea prin cooperare se poate aplica cu succes mai ales la temele de recapitulare,
sistematizare, consolidare, fixare, formare de abilităţi intelectuale şi practice.
Joc ,,Alege cum îţi spun!’’
Grupa : mijlocie
Durata :15- 20 minute
Competențe specifice : Consolidarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după criteriul lungimii și
al grosimii.Folosirea corectă a limbajului matematic.
Obiective operaționale :
- să separe obiectele după criteriul lungimii;
- să separe obiectele dupa criteriul groasimi;
- să așeze obiectele lungi și groase în poziția indicată;
- să folosească un limbaj matematic adecvat.
Materiale necesare : legume de diferite dimensiuni, bețișoare, creioane, ecusoane cu feţe zâmbitoare,
fișe de lucru.
Desfășurarea jocului :
Preșcolarii vor intui mai întâi materialul prezentat de educatoare, după care îl vor grupa după cerințele
date. Copiii vor fi împărţiţi în două echipe, vor forma mulțimi de elemente după criteriul dat şi le vor
aşeza în poziţia indicată.
De exemplu ,, Așezați pe masă legumele groase’’
,, Alegeți bețișoarele lungi și groase și puneți-le în cutie’’
Echipele care vor rezolva corect sarcinile de lucru vor primi câte un ecuson.Va fi declarată câştigătoare
echipa care acumulează cele mai multe ecusoane.

206
Variantă: După ce obiectele au fost grupate după criteriul lungimii și al grosimii, educatoarea va cere
copiilor să închidă ochii și va ascunde una dintre grupele formate. Preșcolarii vor ghici grupa care este
ascunsă.
În final preșcolarii vor rezolva o fișă a cărei sarcină va fi să formeze grupe după criteriul lungimii
și al grosimii și să coloreze grupa ce are cele mai groase obiecte.
Evaluare: orală şi scrisă( prin rezolvarea itemilor din fișa de lucru)

Bibliografie:
1. Barbu, H.; Popescu, E.; Şerban, F. (1994): Activităţi de joc şi recreativ-distractive, Bucureşti,
E.D.P.
2. Dima, Silvia (1997): Copilăria –fundament al personalităţii, editată de Revista Învăţământul
preşcolar
3. Dragu, Anca; Sorin Cristea (2003): Psihologie şi pedagogie şcolară, Constanţa, Ovidius University
Press
4. Vrăşmaş, Traian (2004): Şcoala şi educaţia pentru toţi, Bucureşti, Editura Miniped
5. www.didactic.ro

PREŞCOLARUL ŞI JOCUL DIDACTIC

Profesor: Brăileanu Dorin

Liceul Teoretic Special IRIS, Timișoara

Copilăria este cea mai frumoasă perioada din viaţa fiecăruia, reprezentând vârsta inocenţei şi a
candorii. Jocul și joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele îi dau farmec, reprezentând o
modalitate prin care copii pot descoperi lumea înconjuratoare şi totodată minunatele lucruri pe care
copilaria le poate oferi. Aceste elemente se află într-o legătură foarte stânsă: prin joc, copii descoperă
lumea, iar adulții se întorc la perioada copilariei, redescoperind acea vârstă a inocenţei.
Copiii, majoritatea timpului lor liber și nu numai, îl petrec jucându-se. Jocul reprezintă pentru
copii o modalitate de a-și exprima proprile capacități. Prin joc, copilul capată informații despre lumea
în care trăiește, intra în contact cu oamenii şi cu obiectele din mediul înconjurător şi învaţă să se
orienteze în spaţiu şi timp. Putem spune că jocul este «munca copilului».
În timpul jocului, copilul vine în contact cu alți copii, astfel că jocul are un caracter social.

207
Jocurile sociale sunt esențiale pentru copiii, întrucât le ofera sanșa de a se juca cu alți copii și nu numai.
În aceste jocuri sunt necesare minim două persoane care se joacă și comentează situațiile de joc (loto,
domino, table, cuburi, cărți de joc etc.). În perioada de preșcolar se desfașoară mai ales în grup,
asigurându-se astfel socializarea. Este cunoscut rolul jocului în formarea, dezvoltarea şi restructurarea
întregii activităţi psihice a copilului preşcolar, el fiind numit „forma de bază a activităţii prin care se
formează şi se dezvoltă personalitatea copilului. Jocul este o adevărată „şcoală a vieţii pentru copil.”
Jocul didactic, ca metodă de predare-învăţare, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei
educaţionale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie activităţii de învăţare,
restabileşte echilibrul psihofizic, furnizează motivaţia secundară, nu mai puţin stimulatoare, fortifică
energiile fizice şi intelectuale ale copiilor/elevilor.
Dacă la început copiii reflectă în jocuri situaţii concrete, foarte clare, cu timpul ei se ridică de
la reprezentări la noţiuni pe bază de generalizări. Odată cu dezvoltarea gândirii pe baza comunicării,
mai ales în jocul colectiv, copilul îşi dezvoltă vorbirea. Denumind elementele de joc, împărţindu-şi
rolurile, interpretându-le, copiii sunt puşi în situaţia de a-şi alege cu grijă cuvintele, de a imita vorbirea
adulţilor, de a folosi cuvinte şi expresii adecvate.
În cadrul jocurilor cu subiecte din poveşti, preşcolarii îşi exersează vorbirea, îşi însuşesc
expresii literare, folosindu-le în dialogurile şi replicile cerute de situaţie. În joc copiii se corectează
uneori în ceea ce priveşte exprimarea, creează îmbinări lexicale, îşi dezvoltă gândirea şi îşi îmbogăţesc
mijloacele de exprimare. Jocul stimulează imaginaţia şi contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
preşcolarilor. Ei trebuie să găsească răspuns la numeroasele probleme: cum să construiască, care este
materialul cel mai indicat, ce obiecte ar putea folosi în joc, cum să transforme un scaun în maşină, etc.
Urmărind cu atenţie copilul în timpul jocului, educatoarea constată lacunele din experienţa
individuală şi poate lua măsurile cele mai potrivite pentru a completa golurile semnalate. Orientându-
şi astfel preocupările, ea îmbogăţeşte cunoştinţele copiilor, le formează capacitatea de a opera cu,
cunoştinţele pe deplin asimilate, de a se folosi de ele în toate împrejurările, atât în activitatea de joc, cât
şi în activitatea de învăţare.
Prin conţinutul, forma şi funcţionalitatea pe care o are, jocul nu poate fi confundat cu nici o altă
formă de activitate educativă şi nici nu este în măsură să suplinească pe vreuna din ele. Practica a
dovedit că jocurile, în nenumăratele lor variante, pot fi folosite în scopul educării cu succes a copiilor
de vârstă preşcolară.
Trezirea interesului pentru joc, pentru tema lui, crearea unei dispoziţii emoţionale, înţelegerea
de către copii a sarcinii didactice şi a regulilor jocului sunt obiective ce pot fi realizate prin diverse
modalităţi. În raport cu vârsta şi nivelul de dezvoltare al copiilor, cu emotivitatea şi interesele lor,

208
folosirea elementelor de joc (aşezarea şi surpriza, ghicirea, mişcarea, întrecerea) şi indicaţiile verbale
devin o modalitate permanentă pentru realizarea acestor obiective.
Desfăşurarea jocului didactic are în vedere prezentarea şi familiarizarea copiilor cu jocul
didactic, antrenarea lor la o participare cât mai vie şi eficientă, de fapt jocul se însuşeşte pe măsură ce
este jucat.
Cerinţele şi metodica desfăşurării unui joc didactic sunt:
a) introducerea în activitate;
b) prezentarea şi intuirea materialului;
c) anunţarea temei activităţii;
d) explicarea şi demonstrarea jocului;
e) executarea jocului didactic de către copii;
f) complicarea jocului didactic;
g) încheierea jocului didactic.
Indiferent de grupa la care se desfăşoară jocul didactic, educatoarea trebuie să insiste asupra
descrierii acţiunilor jocului în succesiunea lor firească, indicării felului în care se întrebuinţează
materialul didactic, să precizeze sarcinile ce revin copiilor în timpul jocului, să formuleze clar regulile
jocului. Toate acestea trebuie făcute precis şi concis, evitându-se excesul de verbalizare, educatoarea
întrebuinţând un limbaj simplu, însoţit de gesturi şi mimică adecvată. Educatoarea este obligată, ori de
câte ori constată abateri de la jocul didactic, să ceară copiilor să repete acţiunile respective şi să le
îndeplinească corect. Numai respectând toate aceste precizări, jocul îşi atinge scopul şi obiectivele
propuse. În timpul jocului, educatoarea va fi un mediator în ceea ce priveşte stabilirea relaţiilor
corespunzătoare între partenerii de joc, având în vedere creşterea treptată a ritmului de joc, evitarea
pauzelor, a timpilor morţi, a intervenţiilor inerţiale pentru a ridica pulsul jocului.
În ,,Psihologie’’, profesorii Al. Roşca şi A.Chircev definesc limbajul drept,,o formă de
activitate specific umană, în scopul comunicării‘‘.
Dezvoltarea limbajului este o sarcină de bază a educaţiei intelectuale, pe baza lui dezvoltându-
se gândirea. Dezvoltarea şi îmbogăţirea limbajului constituie o preocupare permanentă a cadrelor
didactice, educatoare mai ales, dar şi învăţători, întrucât el constituie principala cale de comunicare cu
cei din jur şi de cunoaştere a realităţii. La vârsta preşcolară, jocul este activitatea de bază şi prin
intermediul lui se formează şi se dezvoltă, alături de celelalte procese, limbajul copiilor.
Sub aspect lexical, educarea limbajului presupune următoarele obiective prioritare:
➢ îmbogăţirea vocabularului copiilor, pe baza experienţei imediate, cu cuvinte care denumesc
obiecte, fenomene, fiinţe observate, cunoscute, diferite aspecte, însuşiri caracteristice, acţiuni, poziţii
spaţiale, relaţii, unele trăiri afective;

209
➢ activizarea vocabularului;înţelegerea semnificaţiei corecte a cuvintelor, a indicaţiilor şi
cerinţelor verbale, a explicaţiilor şi a întrebărilor educatoarei, ale adulţilor;
➢ îmbogăţirea şi activizarea vocabularului prin însuţirea de sinonime, antonime, paronime,
omonime.
Îmbogăţirea vocabularului copiilor de vârstă preşcolară se realizează treptat, concomitent cu
învăţarea sensului cuvintelor şi cu folosirea lor în vorbire, constituind deopotrivă un obiectiv general
al întregii activităţi insructiv-educative desfăşurată în grădiniţă.
Pentru realizarea cu succes a activităţii de educare a limbajului la copilul aflat la grădiniţă, dar
mai ales a celor din grupa mare, a fost necesară, mai întâi, o bună cunoaştere a posibilităţilor sale şi a
nivelului atins în dezvoltarea vorbirii până în acel moment. În urma aplicării probelor am constatat că
sunt copii cu fond lexical sărac, ceea ce duce la o exprimare greoaie. De aceea, mi-am propus ca prin
jocul didactic şi prin exerciţiile de stimulare a creativităţii verbale, să aduc copiii la un nivel de
dezvoltare optimă a exprimării verbale în vederea debutului şcolar, să contribui la îmbogăţirea
vocabularului, la înţelegerea semnificaţiei cuvintelor, structurii gramaticale orale, corecte, dezvoltării
vorbirii reproductive şi a dialogului.
În cele ce urmează, voi exemplifica modalităţi de dezvoltare a limbajului copiilor din grupa
mare, prin intermediul jocului didactic.
În grădiniţă, copiii preşcolari sunt familiarizaţi cu noţiunile de cuvânt, silabă, sunet, cu
propoziţia simplă, apoi cu cea dezvoltată. Astfel, ei află că totul în jurul nostru poate fi denumit prin
cuvinte care îmbinate între ele conduc la situaţii de comunicare a unor idei. Astfel realizăm vorbirea.
Pentru ca preşcolarii să înţeleagă ce înseamnă familia de cuvinte am realizat jocul didactic ,,Şi eu am o
familie” sau ,,Fraţii şi surorile mele”.
Cunoscând noţiunea de cuvânt, preşcolarii trebuie să înţeleagă sensul pe care-l poartă acesta. Ei
vor fi familiarizaţi cu noţiunile de sinonime, omonime, antonime, paronime. Pentru a-i deprinde pe
copii cu ,,familia de cuvinte” (sinonime, antonime, omonime, paronime) şi pentru deprinderea acestora
cu formularea cuvintelor noi prin derivare cu ajutorul sufixelor şi prefixelor, la grupa mare, în cadrul
proiectului tematic ,,Toamna’’, în săptămâna cu tema ,,Legume de toamnă”, după activităţile de
observare, lectură după imagini, memorizarea unor poezii adecvate, am antrenat copiii în jocul didactic
,,Caută rudele cuvântului”.
Jocul l-am desfăşurat astfel: copiii aşezaţi pe covor, în mijloc multe jetoane cu imagini
reprezentând tema dată. Fiecare copil trebuie să aleagă câte un jeton şi să-l explice. Apoi, la solicitarea
mea, copiii au ales imagini înrudite ca temă (Legume de toamnă: ardei, vinete, varză, morcovi, etc),
dar şi ca rostire a cuvântului ilustrat (grădina, grădinar, grădiniţa), şi-au dat mâinile într-un cerc
simbolizând familia de cuvinte, rostind următoarele versuri ,,Familia-i mare, /Familia-i mică,/ In

210
familie să ne unim,/ Rudele să le găsim.” Pentru înţelegerea noţiunii de antonime am folosim jocul
,,Găseşte imaginea opusă’’ în care copiii au sarcina de a recunoaşte şi descrie imagini care reprezintă
stări, trăiri opuse : copil care se spală/copil murdar; copil care aruncă ghiozdanul/ copil care merge cu
geanta în spate; copil care plânge/copil care râde, etc.
În cadrul jocului «Găseşte imaginea opusă» copiii au avut sarcina de a recunoaşte şi descrie
imagini care reprezintă stări, trăiri opuse (antonime).
În jocuri precum: ,,Ce mai poate denumi acest cuvânt’’, ,,Unde se află ?’’, ,,Când şi cum’’,,
Jocul contrariilor’’, ,,Hai să împachetăm’’, ,,Foloseşte cuvântul potrivit’’, copiii au căutat şi găsit
antonime.
Jocul didactic ,,Dacă nu-i aşa” are ca obiectiv însuşirea de către copii a noţiunii de omonime.
Prin intermediul jocului didactic ,,Televizorul” copiii au înţeles noţiunea de cuvinte paronime. Pe
ecranul televizorului apare o imagine cu o vază, o barză, un morar şi un strat de mărar. După ce au
intuit imaginile le vom spune nişte versuri care să includă şi cuvintele de mai sus, explicându-le copiilor
că schimbând un sunet, vor descoperi un nou cuvânt.
În jocul ,,Să formăm cuvinte noi’’ copiii au avut ca sarcină formarea de cuvinte noi prin
schimbarea primei litere a cuvântului dat : car, rar, sar, etc. Copiii trebuie să explice înţelesul fiecărui
cuvânt, să numească fonemul care schimbă sensul cuvântului şi, facultativ, să formuleze propoziţii cu
cuvintele nou create. Jocul didactic ,,Scara cuvintelor‘‘ a pus copiii în situaţia de a recunoaşte imagini,
să le denumească, să formuleze o propoziţie despre ele şi să aşeze imaginile în ordine, în funcţie de
numărul de litere care compun denumirea obiectului respectiv. Unii copii au formulat propoziţii, alţii
au spus câte cuvinte are propoziţia, alţii au despărţit cuvintele în silabe.
Alţi copii au precizat care cuvânt din propoziţie are un anumit număr de litere precizat de
educatoare. În acest fel, copiii şi-au îmbogăţit vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei personale
şi a relaţiilor cu ceilalţi, au putut utiliza un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical, s-au
familiarizat cu componenţa grafică şi sonoră a cuvintelor.
Prin jocurile :,,Cum este ?’’, ,,Care culoare îţi place’’, ,,Completează ce lipseşte’’, am realizat
îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului, sporindu-se numărul cuvintelor-însuşiri folosite de preşcolari,
prin descrierea de către aceştia a ilustraţiilor, ajungând chiar la povestirea lor.
Jocul ,,Completează ce lipseşte’’ l-am folosit pentru verificarea cunoştintelor copiilor despre
adjective, să-i fac să înţeleagă foarte bine legătura dintre substantiv (care denumeşte obiectul) şi
adjectiv (care denumeşte însuşirea obiectului) şi astfel să realizeze relaţia logică dintre obiect şi
însuşirile sale.
Având în vedere faptul că nu peste mult timp copiii grupei mari intră într-un nou ciclu de
invăţare - ciclul primar, am diversificat gama de jocuri, introducând în cadrul acestora jocurile-

211
exerciţiu, pentru stimularea exprimării verbale, pentru despărţirea propoziţiilor în cuvinte, a cuvintelor
în silabe şi a silabelor în sunete. Aceste jocuri-exerciţii trebuie orientate pe coordonate sigure, care să
vizeze cultivarea valenţelor exprimării directe, spontane, naturale.
Înţelegerea noţiunii de sunet am realizat-o prin perceperea auditivă, iar litera prin perceperea
vizuală, cunoscând faptul că la clasa I, corectitudinea cititului şi scrisului depinde în mare măsură de
nivelul la care se realizează pronunţia, iar aceasta depinde de calitatea auzului fonematic. Tocmai în
scopul dezvoltării auzului fonematic, putem introduce numeroase jocuri didactice cu conţinut adecvat
legat de obiectivele prioritare stabilite.
Alte exemple de jocuri didactice (şi exerciţii) utilizate şi care au vizat aceste cerinţe au fost :
,,Jocul sunetelor’’, ,,Fii atent’’, ,,Să facem cuvinte”, ,,Acum spune tu !’’, ,,Lanţurile sunetelor’’, ,,Câte
silabe are cuvântul’’, ,,Cu ce sunet începe cuvântul ?’’, ,,Cine ştie să spună mai multe cuvinte care
încep cu sunetul...‘‘, ,,Cine spune mai multe cuvinte care se termină cu sunetul...‘‘,,Carnavalul
sunetelor’’.
O deosebită importanţă în dezvoltarea comunicării o au şi jocurile didactice literare, cum ar fi:
,,Hai să ne imaginăm”, ,,Călătorie în lumea poveştilor”, ,,Să născocim o poveste’’, etc. care, pe lângă
faptul că au drept scop cunoaşterea şi recunoaşterea unor personaje din povestiri, ele au menirea să
stimuleze observaţia, să favorizeze asociaţii de idei, să contribuie la găsirea unor metode practice de a
combina faptele de viaţă, etc.
Un copil va fi apt pentru şcolaritate atunci când va putea să-şi exprime corect gândurile,
intenţiile şi trăirile emoţionale şi, mai ales, poate să verbalizeze adecvat, ceea ce vrea să comunice cu
altul, deci este capabil să stăpânească limbajul ca instrument de informare, de comunicare şi de
exprimare.

Bibliografie:
1. Avram, Săftica; Mihu, Ecaterina; Său, Zonica, 2004 Jocul dicactic pentru preşcolari. Ghid
metodic, Editura Terra, Focşani;
2. Chiscop, Liviu, 2000, Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar. Ghid metodic –
Editura ,,Grigore Tăbăcaru‘‘, Bacău;
3. Dima, Silvia, 1997, Copilăria- fundament al personalităţii. Cunoaştere - Exploatare – Educare,
Editată de Revista Invăţământul preşcolar, Bucureşti;
4. Tomşa, Gheorghe, (coordonator), 2005, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Ed. Coresi.

212
 DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Caloian Felicia

Școala Gimnazială ,,Ștefan Luchian” Moinești

„Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul îşi modelează propria sa
statuie” (J. Chateau, 1967)
Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajează toate tipurile de inteligenţă, conform teoriei
inteligenţelor multiple a lui H. Gardner (1983): lingvistică, muzicală, logico-matematică, spaţială,
corporal-chinestezică, personală şi socială.
Prin joc, copiii:
învaţă elemente de vocabular nou numind obiectele în timpul jocului, caracteristicile acestora,
relaţiile dintre ele, utilizând structuri gramaticale, dezvoltându-şi abilitatea de a susţine o conversaţie;
exprimă dorinţe, negociază, împărtăşesc idei, experienţe, imită aspecte din viaţa cotidiană,
învaţă muzica prin intermediul jocurilor cu text şi cânt, jocurilor cu acompaniament instrumental; „
îşi formează deprinderi matematice, construiesc, numără cuburi, obiecte, le compară, le
sortează, le aşează în spaţiu„ ;
îşi dezvoltă abilităţi spaţiale prin arte (desen, pictură, modelaj) ;
prin jocurile de corespondenţă vizuală şi pe baza realizării de semne vizuale- aleargă, se caţără,
aruncă şi prind mingea sau alte obiecte, sar coarda dezvoltându-şi abilităţile de tip corporal-kinestezic;
conştientizează propriile sentimente, gânduri;
rezolvă situaţii problematice, găseşte soluţii pentru probleme reale; „
dobândeşte abilităţi sociale îndeplinind diferite roluri sociale, învaţă să vadă lumea din
perspectiva altor persoane, folosesc limbajul adecvat negocierii şi rezolvării de probleme, colaboarează
şi acceptă propuneri, idei etc.
În jocul cu rol ,,De-a familia”, copilul interpretează rolurile părinţilor şi ale celorlalţi membri ai
familiei aşa cum i-a cunoscut, au relaţionat cu el; utilizează expresiile acestora, imită atitudinile faţă de
el şi faţă de mediul apropiat. Un copil care provine dintr-o familie uniparentală va interpreta rolul tatălui
pe care nici nu-l cunoaşte aşa cum şi-ar dori să fie, să existe în viaţa lui. Jocul evoluează concomitent
cu primele reprezentări ce permit copilului să opereze pe plan mental cu experienţa pe care o dobândeşte
în fiecare zi. Copilul intră în contact cu alţi copii şi adulţi din afara cercului familial, cunoaşte aspecte
legate de înfăţişare, obiceiuri, au loc socializarea, incluziunea, acceptarea.

213
 Jocurile: ,,Cine sunt eu?” sau “Spune-mi ce ştii despre mine” au rol de cunoaştere şi
autocunoaştere. Jocul cu rol „De-a cofetarii”, desfășurat în cadrul proiectului ,,Fructe de toamnă”, oferă
posibilitatea copiilor de a observa însuşiri caracteristice fructelor de toamnă (formă, mărime, culoare).

Joc logico-matematic „Aşează-mă la căsuţa mea !”

Scop: Sistematizarea cunoştinţelor copiilor cu privire la gruparea pieselor trusei după forma lor .
Regulile jocului: Separarea pieselor trusei după formă şi aranjarea acestora în căsuţa potrivită .
Forma de desfăşurare: joc-exerciţiu.
Materiale necesare: trusa de piese geometrice, cretă pentru delimitarea căsuţelor.
Demonstrarea jocului : Pentru desfăşurarea jocului, copiii sunt aşezaţi în careu; pe sol sunt trasate cu
cretă căsuţe de aceeaşi culoare, însă de forme diferite (un triunghi, un pătrat şi un cerc), sugerând astfel
aşezarea pieselor de aceeaşi formă; în continuare se vor schimba piesele între ele, în diferite căsuţe, în
timp ce copiii sunt rugați să închidă ochii. Se solicită copiilor, să observe modificarea făcută şi să
reconstituie situaţia iniţială. Apoi, prin rotaţie copiii trec pe la fiecare căsuţă şi fac diferite construcţii
cu piesele, observând că ele diferă prin formă, mărime şi culoare.
Variante de joc desfăşurate: Activitatea continuă prin fixarea câtorva date cu ajutorul număratului:
„ – Câte discuri roşii şi mari sunt ?”
„ - Câte căsuţe s-au format ?”
„ – A câta căsuţă este căsuţa triunghiurilor ?”
„ - Dar a pătratelor?”….etc
Modalitate de evaluare: Completarea fişei de lucru.

FIŞĂ DE LUCRU
„Aşază-mă la căsuţa mea!”
Colorează toate figurile geometrice care au aceeaşi formă cu cele colorate !

214
Bibliografie:
1. Gongea, E. , Breban, S. , Ruiu, G. , Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura Reprograph,
Craiova, 2002; „
2. Preda, Viorica, Educaţia pentru ştiinţǎ în grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000.

JOCUL DIDACTIC-FORMĂ DE ACTIVITATE ÎN ACTIVITĂȚILE DE

EDUCARE A LIMBAJULUI

Prof. Ciobanu Petronela

Grădinița P.N. Sat. Albești/Jud.Vaslui

La nivel preșcolar jocul didactic ocupă un loc deosebit în dezvoltarea vorbirii copiilor,
antrenându-i în stimularea și exersarea vorbirii, în direcția dorită de profesor. Prin joc copilul
achiziționază cel mai ușor limbajul. Jocul este limbajul copiilor . Studiile recente pun accentul pe
introducerea jocului în procesul de învățare. Prin joc copilul achiziționează mai ușor cunoștințele își
dezvoltă abilitățile și fac toate astea într-o manieră care lor le este familiară într-o manieră în care ei se

215
simt în siguranță. În comparație cu celelalte forme de organizare a activității în grădiniță jocul didactic
este eficient în activitățile de educate a limbajului, deoarece implică toți copiii participanți la activitatea
respectivă, plasează copilul în centrul activității ceea ce îl face pe acesta să depună un efort de gândire
și de exprimare. Jocul este instrumentul cel mai la îndemână pentru fiecare profesor, care printr-o
observare atentă obține informații valoroase ce pot fi utilizate în organizarea ulterioară a demersului
instruciv-educativ.
Jocul este modalitatea prin care se exersează o mulțime de abilități de care copilul are nevoie
mai târziu în viață, prin care se dezvoltă cele mai importante procese psihice ale fiecărui copil. Așa
cum arată Andrei Cosmovici (Cosmovici,Andrei;Crețu, Carmen&Cozma, Teodor, 1995, p. 97),
corelația dintre joc și învățare este condiționată de nivelul general de dezvoltare psihică a copiilor. Prin
joc preșcolarul învață să relaționeze mai ușor cu ceilalți, să comunice, să gândească, să interacționeze,
să descopere pas cu pas ceea ce îl înconjoară și să își exprime sentimentele. Jocul oferă cadrul necesar
dezvoltării operațiilor gândirii libere (prin comunicare, dialog liber), formarea deprinderilor de
exprimare ordonată a ideilor, însușirea treptată a structurii gramaticale, a limbii materne, menționează
în studiile sale (Stan F. , 2013).
Activitățile de educare a limbajului valorifică jocul didactic corespunzător unităților științifice
de conținut, contribuind la realizarea atât a laturii instructive cât și cea formative într-un mod cât mai
plăcut. Fiecărui profesor îi este la îndemână alegerea unui joc didactic corespunzător unității științifice
de conținut.
Pentru ca preșcolarii să nu întâmpine dificultăți în însușirea noțiunilor privitoare la
componentele comunicării orale și/sau scrise se organizează jocuri didactice de comunicare ce
contribuie la formarea deprinderilor de a formula corect o întrebare dar și de a da răspunsuri adecvate
situației de comunicare. Sunt antrenați mai ales copiii care au probleme în folosirea corectă a
cunoștințelor însușite prin jocuri care le solicită experiența de viață, dialoguri care le oferă șansa de a
folosi limba ca mijloc de comunicare prin care să-și dezvolte vocabularul, să-l activizeze treptat și să
le ridice nivelul calitativ al comunicării verbale. Preșcolarii se transpun în diferite roluri în cadrul
jocurilor didactice de comunicare:„Jocul politeții”, „Micii jurnaliști”, „Știrea zilei”, „Răspunde la
întrebare!”, „Știu răspunsul!”, „Care este întrebarea?”, „Ce am vrut să spun?”, „Ghici cu cine
vorbesc?”.
În activitățile de educare a limbajului în care este abordat jocul didactic ca metodă de predare-
învățare-evaluare, în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse, se impune respectarea regulilor prin
precizări corecte, clare, precise, politicoase și binevoitoare atât în cazul informației cerute dar și în
cazul informației oferite. De exemplu:„Jocul politeții” :

216
Scopul:Verificarea și consolidarea deprinderilor de comportare în magazin; Educarea
corectitudinii, a cinstei în modul de a plăti și de a respecta rândul.
Sarcina didactică: Să folosească corect formulele de politețe de la intrarea până la plecarea din
magazin.
Regulile jocului: copiii vin la magazin în grupe de câte 2-3 după cum li se indică; copiilor care nu
salută, nu cer în mod politicos jucăria, nu stau la rând și nu plătesc, nu li se eliberează marfa solicitată;
Material didactic:jucării diferite, păpuși, mingi, etc.
Formule de adresare:„Fiți amabil”, „Arătați-mi”, „Spuneți-mi vă rog”, „Puteți să-mi arătați”, „Vă rog
am nevoie de...”, „Aș vrea să știu...”.
Este de preferat ca jocul să fie reluat în fiecare zi pe parcursul unei săptămâni în diferite
momente ale zilei cu complicarea acestuia(cererea să fie reformulată în funcție de persoana căreia i se
adresează: unui prieten, unui coleg, unui membru al familiei, unui adult necunoscut).
Copilul de vârstă preșcolară pe măsură ce acumulează o experiență verbală reușește să își
însușească limba și tehnica vorbirii înregistrând o dezvoltare intensă sub toate aspectele: fonetic,
lexical, semantic și gramatical. Având în vedere aceste aspecte am organizat cu preșcolari jocuri
didactice lingvistice ținând cont de trăsăturile vorbirii, specifice vărstei cu nuanțe diferite de la copil la
copil, de la o etapă la alta. Particularitățile limbajului preșcolarilor țin de aspecte ale aparatului
fonomotor, ale analizatorului verbomotor, analizatorului auditiv și de particularitățile gândirii.
Capacitatea preșcolarului de articulare a sunetelor este restrânsă, aparatul verbomotor fiind în plină
formare, așa se explică utilitatea jocurilor fonetice/fonologice care contribuie la dezvoltarea auzului
fonematic. Preșcolarii recunosc diferite animale după sunetele pe care acestea le emit și au o plăcere să
le imite. Repetându-le ajung la pronunțarea corectă a sunetelor, ce intră în componeneța onomatopeelor.
Imitarea nu decurge atât de simplu și nu poate fi perfectă la aceasă vârstă. Jocurile imitative contribuie
la consolidarea deprinderii de a pronunța corect sunetele și grupurile de sunete mai dificile ce se
regăsesc în structura cuvintelor.
Jocul didactic asigură o participare activă și atractivă a preșcolarilor fiind cel mai eficient mijloc
de îmbogățire și activizare a vocabularului, de manifestare a creativității copiilor de vârstă preșcolară,
deoarece prin joc copilul este stimulat să își exerseze vorbirea în direcția dorită de profesor în cadrul
jocului, fără ca acesta să conștientizeze de trecerea de la jocul liber la învățare. Profesorul creează în
activitățile de educare a limbajului tot mai multe situații de învățare ce au ca sarcina prioritară cultivarea
exprimării și îmbogățirea vocabularului copiilor preșcolari. Prin toate activitățile desfășurate în
grădiniță se urmărește cultivarea limbajului copiilor însă jocul didactic este cel mai la îndemână mijloc
de educare a limbajului în vederea școlarizării.

217
 Pentru o bună activizare a vorbirii copiilor se desfășoară jocuri didactice care vizează cu
precădere înfluențarea înțelegerii sensului cuvintelor noi însușite în toate activitățile de educare a
limbajului desfășurate la grupă în diverse momente ale demersului didactic. În cadrul temei „Singurel
mă îngrijesc”, pentru îmbogățirea vocabularului copiilor cu obiecte de igienă am jucat jocul „Numește-
mă”. În cadrul acestui joc copiii aveau ca sarcină recunoașterea și denumirea corectă a obiectelor de
igienă (îmbrăcăminte, încălțăminte,) prezentate în stare naturală după care le-am cerut să denumească
obiectele de igienă prezentate imagistic.
Un alt joc îndrăgit de copii pe care l-am organizat în cadrul temei „O poveste pentru fiecare”
este jocul „La bibliotecă” prin care am urmărit îmbogățirea vocabularului copiilor cu noțiuni despre
valorile morale. Copilul care interpreta rolul de bibliotecar, trebuia să precizeze mesajul poveștii
solicitată de copilul care împrumuta cartea:
„Fata babei și fata moșneagului”,„Faptele bune sunt răsplătite” sau „Bine faci, bine găsești!”;
„Capra cu trei iezi”-”Fii cu băgare de seamă!” sau „Ai grijă!”,„Fii cuminte!”,„Fii ascultător!”
„Ursul păcălit de vulpe”-„Să fii sincer!”,Să nu fii viclean!”.
Alte exemple de jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului adaptate pentru grădiniță:
Joc didactic:„Să ne organizăm”
Scopul:Consolidarea despărțirii cuvintelor în silabe
Material didactic: jetoane, plicuri numerotate cu cifre de la 1 la 4;
Grupa se împarte în 4 echipe: Fiecare echipă primește jetoane cu imagini reprezentând diferite obiecte.
Jetoanele vor fi repartizate în plicul numerotat corespunzător numărului de silabe. Pe rând fiecare
echipă va trimite câte un reprezentant care va așeza la panoul unde se află piramida cuvintelor și va
așeza jetoanele în dreptul cifrei care indică numărul de silabe. Câștigă echipa care a repartizat corect
jetoanele în plicuri. Echipa care a greșit are șansa să repare greșeala despărțind în silabe un cuvânt
propus de un copil de la altă echipă.
Jocul didactic„Bingo”
Scopul:Consolidarea vocabularului legat de o anumită temă
Copiii primesc o foaie împărțită în nouă pătrate(3x3). În primul pătrat de pe orizontală se află o imagine
reprezentând (măr, nor, pisică). Copiii primesc imagini ce aparțin familiilor de cuvinte de pe foaia
primită. Ei trebui să continuie șirul cu imagini care aparțin familiei de cuvinte corespunzătoare(ex.:nor,
soare, lună,măr, pară, strugure, pisică, câine, oaie).
Jocul se poate utiliza și într-o activitate de memorizare unde se vor completa pătratele cu elemente care
apar în poezie sau într-o activitate de povestire în secvența de încheiere unde se vor completa cu
imagini ale personajelor din poveste. De menționat că se va strecura și câte o imagine care face parte

218
din altă familie de cuvinte sau element care nu se întâlnește în poezia respectivă sau personaj care nu
face parte din povestea respectivă. Fiecare copil când termină de completat strigă „Bingo”.
Un joc didactic asemănător este jocul „Străinul”. Educatoarea afișează la panou imagini reprezentând
cuvinte aparținând aceleași familii lexicale printre care strecoara o imagine din altă familie de cuvinte.
Copilul care descoperă primul este câștigător. Jocul se poate utiliza și pentru descoperirea sunetului
inițial al cuvintelor.
Jocul didactic „Cuvinte ghicitoare”
Scopul: Consolidarea vocabularului copiilor legat de o anumită temă, asociații lexicale.
Copiii primesc jetoane reprezentând imaginea cuvintelor noi dintr-un text pe care l-au audiat.
Educatoarea rostește cuvântul așa cum apare în text, iar copiii vor trebui să arate jetonul cu imaginea
corespunzătoare. Ex.: „Primăvara” de Vasile Alecsandri-memorizare, în secvența de încheiere a
activității educatoarea spune ,,câmp înverzit”, iar copiii arată jetonul pe care este desenat loc acoperit
de verdeață, educatoare rostește „sturz” iar copii arată imaginea cu pasărea cu penaj gălbui, educatoare
rostește „dumbrăvioară”, iar copii arată imaginea unui loc cu flori și copaci. Jocul se poate desfășura și
fără imagini. Educatoare solicită copiilor să ghicească cum se numește locul cu flori și
copaci(dumbrăvioară) . Ei trebuie să răspundă cu cuvintele din textul literar audiat. Copiii își pot adresa
unii altora întrebări ghicitoare.

Bibliografie:
1. Chira, Emiliana; Tătaru, Lolica. (2015). Știu, pot, reușesc să corectez vorbirea. Pitești: Diamant.
2. Dumitrana, M. (1999). Educarea limbajului în învățământul preșcolar (volumulI) Comunicarea
orală. București: Compania.
3. Hobjilă, A. (2008). Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului. Iași, Institutul
European.
4. Siek-Piskozub, T. (1997). Jocuri și activități distractive în învățarea limbilor străine. Polirom.
5. Stan, F. (2013). Jocul didactic Jocurile exercițiu și rolul lor în dezvoltarea limbajului copiilor
preșcolari. Bacău: Rovimed Publishers.

219
 JOCUL DIDACTIC ŞI EXERCIŢIILE PENTRU DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI LA PREŞCOLARI

Prof. Goagã Silvia Loredana

Şcoala Gimnazialã “Barbu Ionescu” Urzicuţa, Judeţul Dolj

“Toată viaţa sa, omul poate achiziţiona cuvinte, să-şi îmbogăţească lexical, cât priveşte structurile
fundamentale ale vorbirii, dacă ele nu sunt stabilite şi fixate înainte de 6 – 7 ani, nu vor putea fi
niciodată însuşite sau, în orice caz niciodate temeinice.”
Lingvist A. Martinet

Jocul didactic este o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului, prin care se realizează
o bună parte din sarcinile instructive – educativ în instutiţiile preşcolare şi şcolare. Astfel, jocul didactic
reprezintă forma de activitate de bază pentru întreaga educaţie deci şi pentru dezvoltarea limbajului la
preşcolari şi şcolari.
Prin joc, copilul pune în acţiune toate posibilităţile sale, traduce în fapt potenţele sale
intelectuale, morale, affective şi raţionale, le dezvoltă, le îmbină.
Fiecare joc didactic trebuie să îmbine armonios elemental distractive cu cel constructive şi
exerciţiul. Îmbinarea în jocul didactic a elementului distractive cu cel instructive duce la apariţia unor
stări emotive complexe care stimulează şi intensifică procesele de reflectare directă şi nemijlocită a
realităţii şi de fixare a cunoştinţelor. În condiţiile jocului didactic, copiii sunt puşi în situaţia de a
efectua operaţiuni intelectuale complexe.
Ei compară şi scot în evidenţă asemănările şi deosebirile dintre obiecte, analizează, sintetizează
şi fac generalizări, clasificări simple ţinând seama de elementele specifice şi constante ale obiectelor.
În condiţiile jocului didactic copiii învaţă dă raţioneze, să judece, îşi perfecţionează, dezvoltă limbajul,
memoria, atenţia şi spiritual de observaţie.
Jocurile didactice mai contribuie la apariţia şi formarea sentimentelor intelectuale, stimulează
curiozitatea de a cunoaşte şi plăcerea de a rezolva diferite probleme puse în joc. Totodată ele cultivă
obişnuinţa muncii intelectuale şi a muncii independente pregătind copilul pentru învăţătură.
Jocul didactic îl deprinde pe copil cu respectarea regulilor cu inhibarea dorinţelor şi a tendinţelor
contrare acestora. Spre deosebire de celelalte jocuri, jocul didactic prin conţinutul său, contribuie direct
la sarcinile educaţiei intelectuale.
Elementele structurale ale jocului didactic de dezvoltare a vorbirii sunt aceleaşi ca la celelalte
tipuri de activităţi (matematică, cunoaşterea mediului). Ele determină elementele structurale ale

220
acestora în raport cu alte jocuri. Acestea sunt: - conţinut şi sarcina didactică, regulile jocului, acţiunile
de joc.
Toate aceste elemente se află într-o strânsă legătură. Neglijarea uneia din aceste elemente
structurale ale jocului dăuneză bunei sale desfăşurări.
Conţinutul jocului didactic reflect totalitatea cunoştinţelor şi deprinderilor cu care copiii
operează în cadrul jocului. În majoritatea jocurilor didactice, aceste cunoştinţe se presupune a fi însuşite
(în grade diferite) menirea jocului fiind de a la fixa, lărgii sau sintetiza. Sunt însă şi unele jocuri care
favorizează achiziţionarea unor noi cunoştinţe (în special cele ce se referă la cunoştinţe privind culorile,
relaţiile dimensionale şi de orientare în spaţiu şi timp), după cum altele au rolul de a verifica ori de a
determina gradul de operaţionalitate al cunoştinţelor dobândite anterior.
Sarcina didactică – reprezintă problema centrală pe care copiii o au de rezolvat şi în jurul căreia
gravitează celelalte elemente. Sarcina didactică indică în general ce au de făcut copiii pe planul acţiunii
obiectuale şi mintale, esenţa acestuia fiind declanşarea unei operaţii intelectuale: descriere,
reconstituire, comparaţie, ghicire, etc. Prin sarcinile didactice ale jocului didactic învăţătorul are
posibilitatea să conducă în mod active dezvoltarea copilului, să dirijeze activitatea minţii lui, să-i
disciplineze şi să-i conducă gândirea spre rezolvarea unor anumite probleme.
Regulile jocului – concretizează sarcina didactică precizând cum poate să fie rezolvată
problema intelectuală, care sunt căile de utilizare pentru organizarea în concordanţă cu acestea.
Ele constituie elemental organizatoric principal cuprinzând cerinţele care dirijează activitatea
copiilor. Varietatea regulilor unui joc este determinată de funcţiile pe care acestea la îndeplinesc,
respective: indicarea acţiunii de joc, a succesiunii acestora, reglementarea repartizării rolurilor şi
relaţiilor dintre copiii, modul în care se rezolvă sarcina didactică, stimularea, înhibarea anumitor
manifestări comportamentale.
Cu cât regulile sunt însuşite mai bine, cu atât jocul devine mai interesante şi sarcinile sunt mai
uşor realizabile. Pe de altă parte, repetarea prea deasă a jocului cu aceleaşi reguli, face să scadă interesul
copilului pentru el şi micşorează caracterul instructive.
Pentru buna desfăşurare a jocurilor didatice este nevoie de o complicare treptată a sarcinilor, iar
în cazul repetării unei sarcini didactice este nevoie de introducerea în joc a unor reguli noi şi diferite.
Acţiunea de joc – este tocmai latura care face ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută şi atractivă
pentru copii. Aceasta cuprinde momente de: ghicire, aşteptare, surpriză, mişcare, întrecere.
Străns unite între ele cele patru laturi ale jocului didactic, care conferă acestei activităţi o
particularitate specifică, ceea ce o deosebeşte de celelalte forme de activitate (de jocurile de creaţie sau
de activităţile frontale). Jocul didactic se încheie cu un anumit rezultat. El nu arată gradul în care copilul

221
şi-a format priceperea de a găsi răspunsul potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparaţii de a da
răspunsuri verbale prompte.

Bibliografie:
▪ Bucureşti, 2000 „Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, Editura V&I
integral;
▪ Mihaela Paisi Lazarescu, Liliana Ezechil, Bucuresti, 2015. “Laborator prescolar”- ghid
metodologic, Editura V& I Integral,

JOCUL TERAPEUTIC ÎN DEZVOLTAREA

EMOȚIONALĂ A COPIILOR

Prof. Murgu Diana Mihaela și prof. Gornicioiu Monica

Grădinița P. P. Nr. 16, Iași

Jocul este un mediu terapeutic ce permite procesarea și învățarea socio-emoțională cu mai puțină
rezistență și anxietate, și cu mai mult amuzament și exercițiu. Acesta permite copiilor să
interacționeze cu emoțiile și să răspundă la ele într-un mediu sigur, în care emoțiile sunt resimțite ca
fiind mai puțin puternice și mai gestionabile, și, în care, se pot încerca noi modalități de răspuns. Cu
alte cuvinte, jocul reprezintă un mijloc efectiv de a răspunde nevoilor psihice și de sănătate ale
copiilor și este vădit acceptat ca o metodă de intervenție valoroasă și corespunzătoare în privința
dezvoltării
Jocul reprezintă pentru copii mijlocul prin care aceștia pot exprima sentimente, explora
relații, descrie experiențe sau mărturisi dorințe; astfel copiii se cunosc și se acceptă pe sine, dar și
pe cei din jur.
Pentru copii, joaca face parte din mediul natural. Jocul este folosit atât ca metodă instructiv-
educativă în vederea învățării și asimilării unor informații într-un cadru formal (grădiniță), cât și ca
procedeu therapeutic de depistare a anumitor suferințe și de comunicare a acestora.
O problemă comună în rândul copiilor mici, mai ales al celor cu dizabilități de dezvoltare și
al copiilor mai mari cu reacții agresive, este identificarea corectă și răspunsul adecvat la semnele
socio-emoționale venite din partea celorlalți.

222
 Totodată, jocul therapeutic, este o intervenție susținută empiric și utilizată cu scopul de a se
adresa numeroaselor probleme de dezvoltare, cu care se confruntă în copilărie. Prin intermediul
limbajului natural, copiii comunică sentimente, gânduri și experiențe. Școala oferă un mediu ideal
pentru jocul terapeutic în foarte multe feluri posibile, cu toate acestea, există o multitudine de
provocări în a implementa acest joc ca metoda preventivă în mediul școlar.
Scopul principal al jocului terapeutic este de a ajuta un copil pentru a face față unor traume
emoționale sau fizice.
Exemple de jocuri terapeutice:
• Știu să desenez
Scopul: Autocunoașterea, conștientizarea și exprimarea sentimentelor și a trăirilor;
Descrierea jocului: Copilului i se pun la dispoziție coli de hârtie de mărimi diferite și creioane
colorate. I se spune “Poți folosi foaia și culorile care îți plac cel mai mult, pentru a te desena pe tine.
Poți să faci un tablou pe care după aceea îl punem pe perete în camera ta.”
După finalizarea desenului, copilul e rugat să povestească ce a desenat, de ce a desenat anumite
elemente și ce simt personajele pe care le-a desenat, mai ales, ce simte el în raport cu celelalte
personaje prezente în desen (în cazul în care apar mai multe personaje în desen). Dacă desenul
respectă cerințele, adică e prezent doar copilul, insistăm pe întrebări referitoare la ce face/de ce face
copilul un anumit lucru sau ce simte el.
I se cere copilului să vorbească despre “el ca personaj din desen” și nu despre “el ca persoană”.
Dacă apar și alte personaje, îl rugăm să ne explice ce rol are fiecare: cine e, ce face.

• Mașina de spălat
Scopul: Stimularea comunicării între participanți, crearea unui mediu favorabil ascultării active și a
exprimării sentimentelor.
Descrierea jocului: Se formează două șiruri de copii, față în față. Un voluntar/cel care rămâne fără
pereche trece printre cele două șiruri („mașina de spalat”). Când ajunge în dreptul primei perechi
din șir se oprește și așteaptă să fie „spălat”: fiecare participant la joc îi pune mâna pe umăr și îi spune
o caracteristică, o calitate personală sau o vorba bună. Cel „spălat” mulțumește și trece mai departe.
Atenție: se va insista de la început pe caracterul pozitiv al comunicării !Neaparat trebuie să treacă
prin „mașina de spălat” copiii triști, timizi, negativiști, pentru a le ridica moralul, pentru a le dezvolta
încrederea în sine sau pentru a-i determina să gândească pozitiv.

• Nimerește emoția
Scopul: Stimularea copiilor pe direcția unor exprimări emoționale deschise.

223
Descrierea jocului: Într-un coș sunt puse câteva mingi și bâte din spumă. Copiii trebuie să lovească
sau să prindă aceste mingi. Sunt disponibile mingi în trei culori, iar culorile sunt asociate cu emoțiile
de bază: mingea roșie este cea “fierbinte” sau sentimentul de furie; mingea galbenă cea “însorită”
sau sentimentul de fericire; iar cea albastră cea “întristată” sau sentimentul de tristețe.
Când mingea este aruncată dacă cel aflat “la serviciu” o lovește el poate să aleagă să treacă la
următoarea aruncare sau să povestească un moment în care a simțit emoția corespunzătoare culorii
acelei mingi. Când o minge aruncată este ratată regula este ca sentimentul să fie verbalizat oricum.
Copilul poate face schimb de rol cu cel ce aruncă mingea și poate fi pus să treacă “la serviciu”, este
foarte util dacă acesta exprimă sentimente în concordanță cu problemele copilului.”Mă simt trist
când niciunul dintre prietenii mei nu petrece timpul cu mine”. De obicei copilul va continua cu o
mărturisire similară, care va deschide discuția legată de problemă pe care o are.

Bibliografie:
1. Heidi Gerard Kaduson,Charles E. Schaefer, (2001), 101 Tehnici Favorite Ale Terapiei Prin Joc,
Editura Trei, București;
2. Oana Benga, (2012), Jocuri terapeutice, Editura ASCR, Cluj.

JOCUL LOGICO-MATEMATIC – MIJLOC DE DEZVOLTARE A GÂNDIRII

LOGICE A PREŞCOLARILOR

Prof. Sugeac Laura -Elena

Grădinița cu Program normal Mesteacăn

,,Jocurile logico-matematice sunt jocuri didactice matematice ce introduc, în verbalizare,

conectorii şi operaţiile logice şi urmăresc formarea abilităţilor pentru elaborarea judecăţilor de valoare
şi de exprimare a unităţilor logice.” (Neagu et all 1995, pag 82.)
Scopul principal este acela de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic simplu care să le permită
a se orienta în problemele şi aspectele realităţii înconjurătoare, să exprime judecăţi şi raţionamente într-
un limbaj simplu, familiar.
Manipularea obiectelor conduce mai rapid şi eficient la formarea percepţiilor, grăbind astfel
formarea structurilor operatorii ale gândirii. De la manipularea obiectelor se trece la manipularea
imaginilor şi apoi se continuă cu elaborarea unor scheme grafice, urmate de simboluri, aceasta fiind
calea pentru accesul copiilor spre noţiunile abstracte.

224
 La grupa mică se desfăşoară jocuri pentru cunoaşterea atributelor pieselor: formă, mărime,
culoare. La grupa mijlocie, copiii cunosc o nouă dimensiune: grosimea. La grupa mare, copiii fac
cunoştiinţă cu dreptunghiul, se urmăreşte şi denumirea celor 48 de piese din trusa ,,Logi I” şi ,,Logi II”
după formă, culoare, mărime, grosime.
Copilul nu ştie câte piese are trusa, dar pe baza celor însuşite anterior el va şti dacă i s-a luat din
piese. Aşezându-le în tablou , după anumite criterii, de ex: copiii aşază după culoare-trei coloane şi
după formă-patru, copilul îşi poate da seama dacă îi lipsesc piesele. Prin corespondenţa biunivocă,
copilul va descoperi piesele lipsă.
Pentru a obţine randament sporit şi implicit se formează următoarele principii în cursul anilor:
a) Copilul este pus în situaţia nu numai de a interpreta o situaţie dată, sesizând laturile ei, dar şi
să găsească soluţii noi şi variate de rezolvare, dar constatările să le exprime într-un limbaj adecvat.
b) În cadrul jocurilor logico-matematice se porneşte de la procesul invers, - respectiv, pornindu-
se de la o situaţie deschisă verbal, copilul acţionează asupra obiectelor vizate, reconstitutind imaginea
corespunzătoare. Copilul sesizează legătura firească dintre gândire şi limbaj, dintre cuvânt şi
semnificaţia sa şi e determinat să se exprime corect, să-şi formeze un vocabular adecvat.
c) Alegerea unei variante de joc este însoţită de motivarea ei, arătându-se avantajele acestei
variante.
d) Greşelile sunt admise, se analizează fără a demoraliza copilul – dacă acesta poate să-şi
corecteze răspunsul, rezultatul este foarte bun sub raportul câştigului pentru copil.
e) La dezbatere participă toată grupa.
f) În desfăşurarea jocurilor logice rămâne esenţială activitatea conştientă de continuă căutare,
de descoperire a noi soluţii.
Aceste principii sunt corelate cu cele ce ţin de “comportamentul” educatoarei în lecţii:
- educatoarea nu mai are rolul de a preda cunoştinţe, ci de a da soluţii unor probleme;
- educatoarea trebuie să stimuleze interesul copiilor pentru activitate, să admită confruntările,
chiar greşelile, cu condiţia ca acestea să fie rezolvate tot de copii;
- se provoacă declanşarea problemelor; calea de soluţionare a problemelor este găsită de copii,
educatoarea acceptând variantele propuse de copii;
- educatoarea trebuie să accepte „gălăgia” provocată de discuţiile copiilor, dar să ştie să
stabilească echilibru între mijloacele educative.
Exemple de jocuri logico-matematice: ,,Cine ghiceşte mai repede?”, ,,Trenul”, „Flori-insecte!”,
,,Caută-ţi vecinii!, ,, Încotro se îndreaptă?” „etc.
Jocul logic: “Caută-ţi vecinii!”( grupa mare).

225
 În acest joc, conducătorul jocului ridică un jeton şi precizează care dintre “vecinii” să fie căutaţi;
cel mic, cel mare, sau amândoi. Copiii care au acelaşi jeton cu cel ridicat de conducătorul jocului trebuie
să caute vecinul indicat de acesta şi să se aşeze împreună cu el într-un loc stabilit dinainte.
Obiectivul principal al jocului este găsirea numărului mai mic sau mai mare faţă de cel indicat
pe jetonul conducătorului.
Se urmăreşte participarea activă în joc a tuturor copiilor.
Comentarea jocului:
Jocul “Caută-ţi vecinii” este un joc care cere foarte multă atenţie din partea educatoarei şi
copiilor pentru realizarea sarcinilor didactice cu succes.
Introducerea în joc se va face prin intuirea sumară a jetoanelor primite, precizându-se cantitatea
acestora. În aplicarea şi exemplificarea jocului se vor preciza: acţiunea, sarcinile care revin copiilor şi
regulile care se cer respectate. Ei trebuie să privească cu multă atenţie jetonul pe care-l ridică
conducătorul jocului, să numere (în gând) bulinele de pe el, iar dacă au acelaşi jeton, să pornească în
căutarea vecinului mai mic sau mai mare. După ce şi-au găsit vecinul, fiecare copil trece în faţa
conducătorului jocului, iar cel numit de el motivează alegerea făcută. Copilul care s-a prezentat primul
în faţa conducătorului îi va lua locul. Astfel, dacă cel care conduce jocul ridică un jeton cu 5 buline,
toţi copiii care au pe jetonul lor 5 buline trebuie să se scoale repede de pe scăunelele lor şi să caute
„vecinul” mai mare cu unu sau „vecinul” mai mic cu unu. Pentru aceasta, toţi ceilalţi copii trebuie să
ţină jetonul cu bulinele în interiorul semicercului astfel ca să poată fi uşor urmărite în timpul jocului.
Pentru fixarea regulilor de mai sus se va cere unui copil să le repete, precizându-se încă o dată
cum trebuie să se comporte fiecare în joc. Executarea jocului. Jocul începe la semnalul educatoarei,
aceasta conducându-i, la început, în mod direct. În timpul activităţii se va urmări ca toţi copiii să
respecte regulile fixate, să îndeplinească corect sarcina dată. Cei care interpretează rolul de conducător
al jocului vor fi ajutaţi să întreţină buna dispoziţie în joc, să stimuleze întrecerea între copil şi, în
general, să imprime activităţii un ritm vioi, antrenant.
După ce se vor epuiza toate cartonaşele (sarcina va altera continuu, adică va fi căutat fie mai
mare, fie vecinul mai mic), cerinţele se vor complica, şi anume vor fi căutaţi în acelaşi timp amândoi
vecinii şi vor fi aduşi la cel ce conduce jocul. Se va semnalul de încetare a jocului atunci când durata
prevăzută pentru activitate a fost epuizată.
În încheiere, se vor face aprecieri asupra comportării copiilor, asupra felului cum s-a desfăşurat
jocul. Apoi, ei vor ieşi din plasă, grupaţi câte doi, vecinul mai mare de mână.

Bibliografie:
1. Neagu, M., Beraru, G., (1995). „Activităţi matematice în grădiniţă”, Iaşi, Ed. AS'S.

226
 EFICIENȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITATEA EDUCATIVĂ

Prof. Nae Florentina Laura

Liceul Voievodul Mircea, Târgoviște, jud. Dâmbovița

„Copilul este o fiinţă a cărui trebuinţă principală este jocul, … această trebuinţă spre joc este ceva
esenţial naturii sale. Trebuinţa de a se juca este tocmai ceea ce ne va permite să îmbrăcăm şcoala cu
viaţă, să procurăm şcolarului acele mobiluri de acţiune care se consideră de negăsit în sala de
clasă.” (Eduard Claparede)

Meseria de dascăl este o mare şi frumoasă profesiune care seamănă cu nici o alta, o meserie
care nu se părăseşte o dată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi
liberă, o meserie unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi
înviorează, care te distrează şi exaltă, o meserie în care a şti nu înseamnă nimic fără emoţie, în care
dragostea este sterilă fără forţa spirituală, o meserie când apăsătoare, când implacabilă şi ingrată, când
plină de farmec.
Preocuparea permanentă pentru integrarea jocului didactic în activitatea de învăţare, în scopul
eficientizării acesteia a avut ca rezultat întocmirea acestei lucrări, în care mi-am îndreptat cu precădere
atenţia spre lecţiile cu caracter educativ.
“Jocul” didactic este o metodă de învătământ bazată pe acţiune şi simulare. “Jocul”- este o
metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştintinţelor, este o activitate care se poate desfăşura atât
în clasă sau în afara lecţiilor ajutând profesorul să cunoască capacităţile elevilor. Prin utilizarea jocurilor
se dezvoltă la elevi imaginaţia, rapiditatea şi profunzimea gândirii, memoria, spiritul de observaţie şi
mai multe trăsături intelectuale care vor contribui la însuşirea corectă a noţiunilor, la o cunoaştere mai
a acestora.
Jocurile didactice integrate în lecţii aduc varietate, veselie, previn monotonia şi plictiseala,
integrarea jocului ca metodă activ-participativă în procesul de predare-învăţare-evaluare determină o
mai mare eficienţă a lecţiilor, reflectată în rezultatele elevilor. Prin latura lor distractivă, jocurile
contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ, al gândirii şi imaginţiei, a interesului pentru lecţii.
Ca urmare profesorul va alege acele jocuri prin care cunoştinţele elevilor sunt reactualizate,
fixate, asociate într-un mod relaxant, în funcţie de obiectivele propuse şi conţinutul lecţiei. Jocurile pot
fi organizate fie individual, fie pe grupe de elevi, sub formă de concurs însoţit de cadrul festiv adecvat.

227
 Jocul didactic ca metodă activ-participativă este utilizat cu succes în procesul de învăţare,
recunoscut ca având multiple valenţe formative, deoarece răspunde particularităţilor de vârstă ale
elevilor.
Valoarea formativă şi informativă a jocului didactic în procesul instructiv- educativ:
➢ asigură participarea activă sporind interesul faţă de conţinutul lecţiilor;
➢ stimulează iniţiativa şi creativitatea antrenând operaţiile gândirii;
➢ dezvoltă spiritul de observaţie, competiţie, disciplină şi ordine;
➢ înlesneşte însuşirea temeinică, rapidă şi plăcută a cunoştinţelor;
➢ stimulează curiozitatea, perseverenţa, inventivitatea, dorinţa de afirmare;
➢ dezvoltă relaţiile de cooperare şi spiritul de echipă între copii;
➢ permite cadrului didactic să cunoască mai bine elevul.
Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează şi se îmbogăţesc
cunoştinţele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite. Spre deosebire de alte tipuri de
jocuri, jocul didactic are o structura aparte.
Elementele componente ale acestuia sunt:
➢ scopul jocului
➢ conţinutul jocului
➢ sarcina didactică
➢ regulile jocului
➢ elementele de joc
Scopul jocului - reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv şi se formulează
pe baza obiectivelor de referinţă din programa activităţilor instructiv-educative. Scopurile jocului
didactic pot fi diverse: consolidarea unor cunoştinţe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacităţii de
exprimare, de orientare în spaţiu şi timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de relaţionare
cu cei din jur, formarea unor trăsături morale.
Conţinutul jocului - include totalitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor cu care copiii
operează în joc. Acestea au fost însuşite în activităţile anterioare. Conţinutul poate fi extrem de divers,
trebuie să fie bine dozat, în funcţie de particularităţile de vârstă ale copiilor, să fie accesibil şi atractiv.
Sarcina didactică - indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului
pentru a realiza scopul propus. Se recomandă că sarcina didactică să fie formulată sub formă unui
obiectiv operaţional, ajutându-l pe copil să conştientizeze ce anume trebuie să realizeze.
Sarcina didactică trebuie să fie în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al copilului, accesibilă şi, în
acelaşi timp, să fie atractivă.

228
 Regulile jocului - concretizează sarcina didactică şi realizează legătura dintre aceasta şi
acţiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfăşurarea acţiunii
ludice pentru realizarea sarcinii didactice. Sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi participanţii la joc
şi reglementează conduita şi acţiunile acestora în funcţie de structura particulară a jocului didactic.
Regulile jocului prezintă o mare varietate:
➢ indică acţiunile de joc;
➢ precizează ordinea, succesiunea acestora;
➢ reglementează acţiunile dintre copii;
➢ stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale.
Cu cât regulile sunt mai precise şi mai bine însuşite, cu atât sarcinile didactice uşor de realizat,
iar jocul este mai interesant şi mai distractiv. Regulile trebuie să fie simple, uşor de reţinut prin
formulare şi posibil de respectat de către toţi copiii, accesibile.
Elementele de joc - includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută, atractivă,
distractivă activităţii desfăşurate.
Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic.
Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate, deosebite de
cele folosite în activităţile anterioare, în caz contrar existând riscul că acestea să nu mai prezinte
atractivitate pentru copii, esenţă jocului fiind, în acest caz, compromisă.
Jocul didactic poate fi introdus în oricare moment al lecţiei, atunci când elevii manifestă
semne de oboseală sau când observăm că scade interesul pentru învăţătură.
Dintre jocurile care pot fi organizate la clasa menţionăm:
➢ jocuri experimentale;
➢ jocuri cu functii generale;
➢ jocuri senzoriale;
➢ jocuri motorii;
➢ jocuri intelectuale;
➢ jocuri afective;
➢ jocuri de comunicare.
Reuşita unui joc didactic depinde şi de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să
fie adecvate conţinutului, variate şi atractive, uşor de manevrat şi să provină din mediul apropiat,
familiar copiilor. Plăcerea cu care participa copiii la joc este singură justificare a recurgerii la jocul
didactic.
Jocul didactic contribuie la îmbogăţirea, fixarea, sistematizarea, aprofundarea şi
evaluarea cunoştinţelor şi deprinderilor elevilor.

229
 Prin joc e antrenată toată clasa la asimilarea cunoştinţelor prin forţe proprii, elevii, participând
activ şi efectiv la procesul de învăţare ca protagonişti şi nu ca spectatori. Prin joc elevii învaţă cu
plăcere, cei timizi devin volubili, activi, mai curajoşi, capătă încredere în capacităţile lor, învaţă să-şi
subordoneze interesele personale în faţa intereselor grupului.
Prin caracterul lui practic, jocul mijloceşte cunoaşterea directă a lumii şi, mai ales, cultivă
deprinderi, trăsături complexe de caracter, convingeri şi puternice trăiri emoţionale. El este generatorul
unei motivaţii puternice, intrinseci, eficiente. Motivele incită la acţiune. Ele apropie elevul de materialul
cognitiv. Au drept consecinţă un randament sporit al acţiunilor de cunoaştere. Pornind de la o motivaţie
bine aleasă se va instaura înclinaţia puternică spre materialul de cunoaştere (obiectul succesului
personal).
Jocul influenţează pozitiv voinţa de învăţare - act care trebuie educat, inoculat precum un ser.
A-i atrage pe elevi - iată o adevărată punte de încercare pe care un dascăl trebuie să o treacă. Voinţa îi
va aduce elevului activism, spirit de iniţiativa, putere, perseverenţă, independenţa.
Jocul implică logic curiozitatea. Ea se manifestă prin interesul de cunoaştere - atitudinea activă,
pozitivă şi perseverenţă.

„Întreaga activitate intelectuală, implicată în învăţare este substanţial potenţată de interesul de

cunoaştere, deoarece motivele care stimulează şi energizează această activitate conţin în structura
lor acest interes .“ (I. Drăgan 1987)

Bibliografie:
Bache H., Mateiaş A., Popescu E., Şerban F., 1994, Pedagogie preşcolară.Manual pentru şcolile
normale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Creţu E., Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul primar, 1999, Editura Aramis, Bucureşti;
Dulamă, M. E., 2002, Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca;
Piaget J., 1969, Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

230
 RELAȚIA JOC-ÎNVĂȚARE LA PREȘCOLARI

Prof. Înv. Primar Stamin Cristina

Școala Gimn. Drăgotești, jud. Dolj

Concepția modernă asupra educației preșcolare presupune folosirea din plin a învățării dirijate
și spontane considerând învățarea drept acțiunea principală a dezvoltării inteligenței copilului și o
normare de bază a procesului de largă sociabilizare a copilului. Învățarea are, în acest sens ,un conținut
foarte larg și este strâns legată de latura psihică și socială a personalității copilului. În lumina acestei
concepții, învățarea nu este îndreptată spre achiziționarea de cunoștințe verbale și nu este înțeleasă ca
o activitate bazată pe operații abstracte, ci se sprijină pe structura concretă a gândirii copilului. Abia la
vârsta preșcolară mai mare, când structura psihicului copilului trece din planul acțiunii în planul
vorbirii, învățarea dobândește caracterele de învățare propriu-zisă și servește la formarea și
sistematizarea cunoștințelor elementare în anumite domenii.
În frageda copilărie, învățarea este naturală și spontană. Curiozitatea și gândirea care-l
stimulează în joc sunt parte integrată din plăcerea sa de a învăța. Prin joc ,copilul se aventureză în
necunoscut, încercând să vadă cât poate să construiască de înalt un turn din cuburi; câte obiecte diferite
poate modela din plastilină, testând astfel și materialul de joc și pe sine .
Jocul dă copilului preșcolar "simplu" ideilor importante, care treptat constituie "mijloacele" cu
ajutorul cărora el va cuprinde, mai târziu, mai multe concepte complexe, când copilul va dobândi o
gândire profundă.
Tot jocul este cel care dă posibilitatea copilului de a fi mai degrabă un inițiator în propria să
lume decât o persoană manipulată și disciplinată. Tot jocul determină creșterea încrederii în sine a
copilului, cât și dorința de autodepășire, lăsându-i la îndemână libera opțiune, libera direcționare,
fantezia și imaginația.
Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învățare constituie un mijloc important
de pregătire psihologică a copilului pentru școală. Jocul de asemenea, trebuie îndrumat de adult, fără
ca prin aceasta spontanietatea copilului să fie stingherită.
Corelația dintre joc și învățare la diferite etape ale vârstei preșcolare este condiționată de nivelul
general de dezvoltare psihică a copilului. Dar pe măsura introducerii treptate a elementelor de învățare,
se produc schimbări vizibile în activitatea psihică a copilului; la vârsta preșcolară mică
asimilarea cunoștințelor și formarea deprinderilor în cadrul activităților obligatorii sunt indistubil legate
de joc. Copilul manifestă tendința de a transforma în joc activitățile programate de educatoare pentru
a-i transmite cunoștințe și a-i forma deprinderi.

231
 Această particularitate psihologică a învățării la vârstă preșcolară unică face necesară
includerea "procedeelor de joc" în desfășurarea activităților obligatorii. Pe această cale se captează mai
ușor atenția, se intesifica procesele de analiză și sinteză, se dirijează mișcările și acțiunile, se menține
viu interesul copiilor pentru activitatea desfășurată. Jocul devine astfel un important mijloc pentru
însușirea cunoștințelor și deprinderilor, dacă este îmbinat în mod rațional cu elemente de învățare.
Jocurile și învățarea sunt formele de activitate sub influența cărora copilul preșcolar se formează
și se dezvoltă. Între aceste forme există o strânsă legătură. La diferite etape ale vârstei
preșcolare,corelația dintre joc și învățare se realizează în forme specifice. La vârsta preșcolară mică
jocul ocupă în preocupările copilului locul central. Chiar și învățarea implică anumite elemente de joc.
Totuși în formele cele mai simple motivele învățării încep să se constituie chiar și la preșcolarii mici.
În procesul de învățământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a copiilor , ca procedeu
de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de învățământ și ca formă de
organizare a activității de cunoaștere și dezvoltare a capacităților psiho-fizice pe toate planurile.

Exemple de bună practică

Găseşte-ţi partenerii de joc!
Se împarte clasa în două grupe egale ca număr. Fiecărei grupe i se distribuie cartonaşe în aşa
fel, încât, cartonaşele din prima grupă să aibă correspondent în grupa cealaltă. Grupele se vor aşeza faţă
în faţă cu cartonaşele la vedere. Fiecare membru va trebui să-şi găsească perechea potrivită în rândul
din faţă, să se prindă de mână şi să se deplaseze în spatial destinat perechilor.
Perechile se pot forma după anumite cerinţe, în funcţie de activitatea (tema) desfăşurată: fructe,
animale, plante, fiinţe, fenomene ale naturii etc.
Lanţul tematic
În acest joc ,,lanţul” este o înşiruire de cuvinte în care noul cuvânt trebuie să înceapă cu ultima
literă a cuvântului precedent. Dacă se alege un anumit domeniu, lanţul devine ,,tematic”: lanţul apelor,
lanţul scriitorilor, lanţul oraşelor, lanţul plantelor, etc.
De exemplu:
Lanţul animalelor (ştiinţele naturii)
Leopard, dromader, ren, nurca, arici, iepure, elefant, etc.
Lanţul numelor (limba română)
Ana, Aurel, Luca, Alina, Augustin, Nicolae, Elena, Andrei, Ilie, Eliodor, Remus, etc.
Cosmonauţii
Copiii ,,cosmonauţi” sunt aşezaţi în formaţie de cerc, lanţ de braţe, cu faţa spre centru. În spatele
lor, la o anumită distanţă, sunt marcate patru pătrate, ,,rachete cosmice”, în care se desenează mai multe

232
cercuri, adică locuri care pot fi ocupate de ,,cosmonauţi”. Numărul cercurilor este mai mic decât cel al
copiilor.
La comanda de începere a jocului, copiii se învârtesc în cerc recitând versurile:
,,Rachetele ne-aşteaptă,
Spre stele vom zbura.
Alege-ţi o rachetă
Dar nu întârzia!
Căci dacă vii agale
Loc nu vei mai afla!
După ultimul vers, ,,cosmonauţii” aleargă spre cele patru pătrate trasate ca să ocupe un cerculeţ
(un loc pe navă), dar cel puţin 2-3 copii vor rămâne fără loc. La reluarea jocului, aceştia vor sta în
mijlocul cercului, iar când se va da alt start, vor căuta să ocupe iar un loc.
Miriapodul şchiop
Din întregul efectiv de copii se formează echipe egale având în jur de 6 jucători în echipă.
Fiecare echipă formează un şir, primul jucător aflându-se pe o linie de plecare. În cadrul şirului se
formează ,,miriapodul” astfel: primul jucător ridică un picior (stâng) în aer, al doilea ridică piciorul
opus (drept) şi-l întinde în aşa fel, încât, cel din faţă să i-l prindă cu mâna (dreaptă) deasupra gleznei;
al treilea ridică şi el un picior (stâng) de pe partea opusă celui din faţă ş.a.m.d. Toţi jucătorii, cu excepţie
primului, se sprijină cu mâna liberă pe umărul coechipierului din faţă.
La semnalul de plecare, toate echipele, păstrând neîntrerupt lanţul pe care îl formează,
înaintează sărind spre linia de sosire, trasată la 10-15 paşi în faţă. Jucătorul conducător de şir nu are
voie să pună ambele picioare jos, nici să le schimbe în timpul cursei. Dacă în timpul săriturii şirul se
rupe, el trebuie refăcut imediat, întreaga echipă stând pe loc. Câştigă echipa al cărei ultim jucător din
şir a trecut primul linia de sosire.
Jocul se poate repeta în sens invers între cele două linii, jucătorii sărind pe celălalt picior.
Pentru variaţie, jocul se poate desfăşura şi prin altfel de formare a şirului, şi anume jucătorii, în loc să
ducă piciorul în faţă, îl îndoaie înapoi din genunchi.
Mesajul întrerupt
Grupul se împarte în trei șiruri paralele, adică trei echipe, așezate la o distanță de 1 metru între
ele. Fiecare membru al primului șir primeşte un bilet cu un mesaj format din cinci cuvinte, mesaj ce
urmează să fie comunicat partenerului din al treilea șir. Șirul din mijloc trebuie să facă tot posibilul ca
mesajul să nu poată fi recepționat corect, admițându-se orice fel de zgomote sau gesturi. Se anunţă
faptul că timpul este limitat. La expirarea timpului, jocul se întrerupe și se compară mesajele. Șirurile
își schimbă rolurile în așa fel încât, fiecare copil să poată fi, rând pe rând, emițătorul, receptorul și

233
parazitul unui mesaj. Jocul este câştigat de echipa care reuşeşte să redea cele mai multe mesaje
recepţionate corect.

Bibliografie:
1. Cojocaru I., (1994), "Influențele jocului didactic în procesul instructiv - educativ" - culegerea
"Invățământul primar";
2. Voiculescu E. , (2001) "Pedagogie preșcolară ", Editura Aramis, București.

JOCURILE DE ROL LA PREȘCOLARI.

BENEFICII ȘI IDEI DE JOCURI DE ROL

Prof. Tanase Simona & Prof. Martinaş Lucia

Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Sf.Sava”, Iaşi

Toți copiii îl iubesc, într-o anumită perioadă a vieții lor. Pornește de la scenarii extrem de simple
și evoluează treptat la scenarii complicate și abstracte. Iată ce este jocul de rol, cum se joacă și de ce
este atât de important pentru dezvoltarea normală a copilului!
Ce este jocul de rol? Cu toții ne amintim când ne jucam de-a mama și de-a tata, de-a medicul
și pacientul, de-a educatoarea și copiii etc. Ei bine, acesta este jocul de rol!
Jocul de rol este considerat o artă magică a imitației și a prefacerii. În cadrul jocurilor de rol
copilul reproduce fictiv o situație reală (personaje, fenomene, funcții, relații) într-un scenariu
prestabilit. Beneficiile pe care aceste activități le au în dezvoltarea lui sunt nenumărate, dezvoltând
abilități importante și ajutându-l să înțeleagă o mulțime de concepte și idei pe care altfel cu greu și le-
ar putea explica.
Jocul de rol solicită trei abilități cognitive importante:
o să folosești obiectele ca pe altceva (sau transformarea, substituția obiectelor; de exemplu,
cuburile reprezintă patul păpușii);
o să atribui proprietăți obiectelor ( de pildă, păpușa este obosită și vrea să doarmă);
o să faci referire la obiecte/locuri absente (de exemplu, ridicarea palmei de pe podea înseamnă că
se deschide ușa de la garaj).
Copiii sunt mai motivați să se implice în jocuri de rol atunci când se joacă împreună cu alți
copii. Astfel de interacțiuni îi ajută să dobândească o serie de abilități: rezolvarea în comun a

234
problemelor; planificarea și urmărirea scopurilor; înțelegerea perspectivei celuilalt (sau teoria minții);
înțelegerea modului în care funcționează lumea socială.
Acestea sunt doar câteva dintre argumentele știintifice care îndeamnă părinții să încurajeze
copiii în a-și elabora jocul de rol. Având în vedere că acest tip de joc este practicat frecvent de către
preșcolari, educatorii, cei cu care copiii petrec adesea cea mai mare parte din zi, au încă o sarcină
importantă: aceea de a-i învăța pe copii cum să-și dezvolte jocul imaginativ.
Jocul de rol nu este doar o activitate distractivă pentru cel mic, el devine un instrument esențial
al învățării, aducător de beneficii. Copilul învață prin experiență, deoarece devine ,,actor" al vieții
sociale și nu numai, și are ocazia să învețe lucruri noi, să își formeze convingeri și să înfrunte situații
complicate, în care se vede nevoit să găsească soluții creative pentru a le depăși. Potrivit specialiștilor,
prin acest tip de joc, el este încurajat să se joace și să dobândească o mulțime de abilități și cunoștințe:
• își explorează imaginația;
• dobândește noi elemente de limbaj și își dezvoltă vocabularul;
• învață, gândește abstract;
• își îmbunătățește abilitățile sociale;
• conștientizează efectele sau consecințele unei acțiuni asupra altora;
• întelege punctul celorlalți de vedere;
• dezvoltă abilități de lider;
• capătă încredere în sine și în forțele proprii;
• învață lecții de viață importante;
• găsește soluții creative la diverse probleme.
Mai nou, experții în psihologia copilului au demonstrat că jocul de rol folosește și stimulează
nu doar latura emoțională, limbajul sau abilitățile motorii, ci are un rol esențial în dezvoltarea
inteligenței celui mic. Determină formarea unor conexiuni sinaptice la nivel cerebral. Cu cât se
formează mai multe conexiuni de acest gen, cu atât copilul devine mai inteligent. Alți cercetători sunt
de părere că jocul de rol stimulează dezvoltarea timpurie a creierului, în special a lobului frontal, care
reglează comportamentul copilului.
Dincolo de toate beneficiile pe plan social, cognitiv și psihomotor, stimularea imaginației
rămâne cel mai important avantaj al acestui joc.
De ce este jocul de rol atât de eficient? Jocul de rol este un instrument de învățare, căci copilul
este încurajat să participe activ la procesul de învățare. Copiii se pot deplasa, se pot pune în pielea
altuia, pot folosi fraze-clișeu pentru a comunica, pot lua decizii în numele personajului pe care îl
interpretează. Toate acestea înseamnă distracție, prin urmare este mai probabil ca cel mic să rețină
lucruri prin această metodă, decât stând în fața unei coli albe de hârtie.

235
 Jocul de rol recreează situații din viața reală, așadar copilul are ocazia să înțeleagă cum
funcționează lucrurile în societate. Copilul explorează contextul în care s-ar afla în cabinetul medicului,
într-o stație de pompieri sau la piscină. Copiii care merg la ,,supermarket” vor face liste de cumpărături
și vor calcula prețuri și bani.

Idei de jocuri de rol pentru copii

Imitarea mămicii și a tăticului. Jocurile de rol încep să prindă contur printre activitățile
copilului încă de când este mic și își fac simțită prezența în mod firesc. Sigur că ele trebuie încurajate
și mai mult de către părinți, însă copilul va dori să îi imite pe aceștia, fără ca măcar să i se sugereze
acest lucru. Dorința de ,,a fi ca mami și ca tati", care apare în mod natural, este un prim joc de rol pe
care micuțul îl pune în aplicare și din care învață foarte multe.
Copilului trebuie să i se permită să imite și să ajute părinții atunci când aceștia fac curățenie și
să reproducă anumite comportamente ale acestora - atunci când gătesc, când muncesc, când vorbesc la
telefon etc. În felul acesta, copilul nu doar că va cunoaște mai bine pe ai săi părinți, dar va înțelege mai
bine și comportamentul adulților și învață abilități care-l vor ajuta mai târziu.
Imitarea unor situații reale de viață. Copilul adoră să se joace de-a educatoarea, doctorul,
vânzatoarea, pompierul, cântareața, actrița etc. Sunt jocuri de rol în care copilul imită situații reale de
viață sau personaje, pe care le reproduce imaginar.
În acest fel, copilul învață mai multe și înțelege mai bine lumea înconjurătoare. Punându-se în
pielea unor personaje reale, el își explică anumite comportamente și acțiuni pe care le fac unele
persoane pe care le întâlnește în viața reală. Cu alte cuvinte, se joacă de-a doctorul pentru a înțelege
mai bine ce se întâmplă în cabinetul medicului, ce presupun exact consultațiile, dar din postura cealaltă,
nu a pacientului, ci a doctorului. Cu ajutorul jocului de rol, copilul poate scăpa de frica de medici sau
de alte fobii sau temeri legate de anumite persoane sau situații sociale (circ, clovni, concerte etc.)
Jocuri... de-a îmbrăcatul. Aceste joculețe sunt mai potrivite pentru fetițe, care adoră să imite
personaje precum prințese, regine, modele, actrițe, manechine și să se preschimbe în ele cu ajutorul
hainelor, machiajului etc.
Copilul se poate transforma numaidecât într-un judecător autoritar dacă îmbracă o robă, într-o
fantomă prietenoasă, dacă își pune un cearșaf sau în Spiderman ori Superman, dacă încropește câteva
hăinuțe și își face o capă sau un costum de păianjen.
Reconstituirea unor scene de poveste. Poveștile pentru copii sunt o sursă inepuizabilă de
inspirație pentru jocuri de rol. Pe lângă faptul că prichindelul poate pune în scenă și personaliza povești

236
clasice precum Cenușăreasa, Harry Potter, Albă- ca- Zăpada, Punguța cu doi bani, Crăiasa Zăpezii, el
poate fi provocat să reconstituie în manieră proprie anumite scene din ele sau finalul lor.
Copilul poate fi provocat să regândească anumite scene: de exemplu, poate fi întrebat și rugat
să pună în scenă ce ar fi făcut el în locul Cenușăresei, când mama vitregă i-a interzis să meargă la bal?
Ce ar fi făcut când a bătut ceasul de 12 noaptea și a trebuit să plece? Ce ar fi făcut în locul lui Harry
Potter în anumite situații-cheie? etc.
Interpretări pe scenă. Fie că este vorba de punerea în scenă a unui concert sau a unei piese de
teatru, putem îndemna micuțul să susțină recitaluri, să cânte la un instrument și să facă acest lucru în
fața mai multor oameni. Nu doar că îl ajută să scape de tracul de scenă, dar contribuie și la dezvoltarea
stimei de sine. În plus, la punerea în scenă a unui show, copilul trebuie să coopereze și colaboreze și cu
alți copii sau oameni, ceea ce îl ajută să își dezvolte abilitățile sociale.

Bibliografie:
1. Cohen, L., (2012), Rețete de jocuri. De ce și cum să te joci cu copilul tău?, Editura Trei;
2. Dănilă, I., ( 2000), Pedagogia ludens – o alternativă educațională, în ,,Studii și cercetări științifice",
Univ. Bacău, DPPD, seria Științe socio-umane (Psihologie-Pedagogie-Metodică);
3. Elkonin, D.B., (1980), Psihologia jocului, (trad.), EDP, București;
4. Granaci, Lidia, 2010, Educația prin joc: Teorie și practică, Ed.a 2-a, rev și compl., Chișinău;
5. Toma, Claudia, Prisacaru; Bolboaca, Maria, Elena, (2002), Primii artiști-Teatru pentru copii,
Editura Aramis, Bucuresti.

237
 JOCUL DE ROL ŞI DRAMATIZAREA – MIJLOACE DE ASIGURARE A
PARTICIPĂRII ACTIVE ŞI CONŞTIENTE A COPIILOR LA PROPRIA
FORMARE

Prof. Grigore Constantina & Prof. Diṭu Gabriela

Rădinița P.P „Lumea Copiilor”, Topoloveni, jud. Argeș

La vârsta preşcolară, jocul, care înainte de orice este un „modus vivendi”, este în acelaşi timp
şi cea mai importantă metodă activă de instruire, educare şi formare, este modalitatea prin care copilul
se raportează la lume şi în acelaşi timp asimilează lumea, realul la propriul său eu, aşa cum se arată în
literatura de specialitate. Prin joc, copilul se familiarizează cu diferite aspecte ale realităţii naturale şi
sociale şi îşi satisface diverse trebuinţe, jocul fiind o activitate generatoare de trăiri pozitive, de
satisfacţii imediate.
Cel mai important aspect al folosirii jocului ca metodă de predare-învăţare în grădiniţă este
acela de a-i face pe copii să conştientizeze că se află într-o situaţie de învăţare, ceea ce presupune
stabilirea clară a sarcinilor didactice urmărite în cadrul jocului, ce rol va juca (interpreta) fiecare copil
în cadrul jocului, a regulilor jocului, care nu vor permite îndepărtarea copiilor în timpul jocului de tema
stabilită, ajutându-i în acelaşi timp în rezolvarea sarcinilor de joc şi imprimând direcţia necesară în
acţiunea de joc. Pregărirea materialelor necesare pentru simulare este de asemenea un aspect deosebit
de important pentru reuşita jocului.
În continuare voi face câteva consideraţii de ordin teoretic asupra jocului de rol şi a metodei
dramatizării, preluate din literatura de specialitate, fară a insista asupra acestora, doar atât cât este
necesar pentru a da legitimitate exemplelor pe care le voi aduce în acest sens, din propria experienţă.
Jocul de rol este o metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J. L. Moreno
în 1921, prin care se urmăreşte, în principal, formarea modului de a gândi, simţi şi acţiona, specific
unui anumit statut, dezvoltarea capacităţilor empatice, a capacităţii de a rezolva situaţii problematice,
verificarea corectitudinii şi eficienţei comportamentelor formate la elevi şi înlăturarea
comportamentelor inadecvate, neeficiente. În pregătirea şi derularea jocului de rol, din punct de vedere
metodologic, principalele etape care trebuie parcurse sunt:
- identificarea şi definirea situaţiei care va fi simulată, în concordanţă cu obiectivele
educaţionale şi cu specificul cunoştinţelor (deprinderilor, comportamentelor) ce urmează a fi învăţate;
- modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului, constând în selectarea statusurilor şi rolurilor
celor mai importante din situaţia reală şi a interacţiunilor esenţiale, elaborându-se un scenariu;

238
 - alegerea participanţilor şi instruirea lor în legătură cu specificul fiecărui rol pe care urmează
să-l interpreteze (în funcţie de vârsta copiilor, se pot folosi în acest scop fişe cu descrierea fiecărui rol,
sau ilustrarea prin desene, în cazul preşcolarilor);
- învăţarea individuală a rolului (constând în studierea fişei, la elevi; în cazul preşcolarilor
am folosit alte modalităţi de lucru, ilustrate mai jos);
- interiorizarea (internalizarea) rolului şi conceperea modului de interpretare, durata acestui
moment fiind mai extinsă sau mai restrânsă, în funcţie de timpul total avut la dispoziţie;
- interpretarea rolurilor;
- dezbaterea cu toţi participanţii la joc a modului de interpretare (prin intervievarea actorilor,
analiza conţinutului şi analiza comportamentului de rol).
Din punct de vedere metodic, se impun câteva exigenţe, legate mai ales de distribuirea şi
interpretarea rolurilor:
➢ nu este adecvată modalitatea impunerii rolurilor, ci alegerea lor, oferind copiilor
posibilitatea de a opta voluntar în a interpreta anumite roluri, altfel poate să apară pericolul unor blocaje
emoţionale;
➢ jocul de rol va fi precedat de prezentarea unor situaţii relativ asemănătoare cu aceea ce va
fi simulată şi a modurilor de rezolvare a lor;
➢ atmosfera de joc trebuie să fie relaxată, lipsită de exagerări care să îngreuneze interpretarea
rolurilor şi concentrarea asupra situaţiei;
➢ interpretarea rolurilor va putea fi reluată cu aceiaşi copii sau cu copii diferiţi, pentru
însuşirea comportamentelor de rol;
➢ analiza jocului de rol trebuie să fie condusă cu tact şi pricepere de către conducătorul
jocului, evidenţiindu-se aspectele adecvate/inadecvate, deciziile corecte/incorecte, atitudinile mai mult
sau mai puţin adecvate ale personajelor aflate în anumite situaţii.
Dramatizarea poate fi:
- o variantă a jocului de rol, metodă care valorifică tehnicile artei dramatice (dialog, gest,
mimică, pantomimică, decor, etc.), prin care se urmăreşte în special adâncirea înţelegerii unor aspecte
studiate şi fixarea lor, pe un fond afectiv intens. În acest sens, dramatizarea constă în transpunerea în
acţiune dialogată a faptelor, evenimentelor, aspectelor studiate la literatură, istorie, etc.,( în cazul
preşcolarilor, la educarea limbajului, educaţie pentru societate, cunoaşterea mediului prin povestiri,
memorizări, lecturi ale educatoarei, etc.), sau transpunerea în roluri socio-profesionale. Se realizează,
de obicei, pe baza textelor studiate la diverse obiecte de învăţământ (categorii de actvitate, la grădiniţă);
- variantă a învăţării prin descoperire - de exemplu: reconstituirea drumului parcurs în
descoperirile ştiinţifice, reproducerea unor experimente;

239
 - o variantă a expunerii cu oponent, caz în care dramatizarea orientează expunerea pe mai
multe piste, oferind diverse modalităţi de abordare a unui subiect şi imprimând dinamism şi varietate
expunerii;
- ca variantă terapeutică, dramatizarea se utilizează sub forma psihodramei şi sociodramei,
facilitând descărcarea tensională (catharsis-ul).
La nivelul grădiniţei şi învăţământului primar se utilizează însă prima variantă – dramatizarea
ca variantă a jocului de rol.
Aceste construcţii teoretice, concepte ştiinţifice cu caracter obiectiv şi riguros, cu semnificaţie
stabilă şi constituie un instrumentar cognitiv care îmi dă satisfacţia să constat că, anumite concepte
empirice, personalizate, la care am ajuns şi pe care le folosesc în activitatea curentă cu preşcolarii, sunt
corecte
În continuare, voi aduce în atenţie ilustrarea concretă a aspectelor teoretice de mai sus, prin
dramatizare, jocuri de rol cu subiecte din viaţa cotidiană sau din basme şi poveşti şi uneori o îmbinare
a acestor subiecte, astfel încât să asigur participarea activă şi conştientă a copiilor la propria formare,
în grădiniţă, având convingerea că acestea constituie mijloace prin care pot şi să evaluez nivelul de
însuşire a textelor literare, de înţelegere a mesajelor etice desprinse din acestea şi mai ales de
transpunere a învăţămintelor în comportamentele copiilor.
Exemple în acest sens sunt „Povestea unui şoricuţ prostuţ”, pe care am dramatizat-o într-un mod
original, pornind de la povestea cu acelaşi titlu, scrisă de Marşak, S, spectacolul interactiv Dogarul cel
isteţ, pe care l-am regizat, pornind de la povestea populară cu acelaşi titlu şi alte dramatizări, pe care le
redau in anexe, sau jocul de rol „De-a inimioare, inimioare”, pe care l-am conceput în versuri, pornind
de la povestea „Inimoiare, inimioare”, de Cassvan, S.,combinat cu jocul de rol cu subiecte din viaţa
cotidiană. „La cofetărie, de Ziua Mamei”, pe care le-am prezentat în repetate rânduri, cu ocazia
participării mamelor la „Întâlnirea de la ora 10, în ziua de 8 Martie.
După ce am ţinut lectii deschise, cum ar fi: Joc logic de aranjare a pieselor trusei Logi I în
tablou, în alţi ani, Tabloul meseriilor, Tabloul anotimpurilor etc, folosind un mijloc didactic conceput
şi realizat prin mijloace proprii - panoul electric – sau Povestirea educatoarei: Inimoare, inimioare,
prilej pentru mame de a-şi vedea propriul copil în activitate, dar şi stilul de muncă al educatoarei,
întrucât au fost solicitate intens procesele psihice, în special gândirea şi operaţiile acesteia sau
afectivitatea (în cazul povestirii), am făcut copiilor o propunere care este acceptată cu entuziasm:
Educatoarea:
Pentru că-i o zi cu soare,
Vreţi să mergem la plimbare?

240
Copiii:
Da.Ura! Ura! Ura!
„Plimbarea” este scurtă: din clasă până în sala de gimnastică ( ideal ar fi dacă am merge chiar la o
cofetărie din oraş) şi se desfăşoară executând jocul cu text şi cânt: Marşul preşcolarilor, de Petre
Ţipordei:
I – Mergem la plimbare II – Mergem le plimbare III – Mergem voiniceşte,
Cu toţi într-un rând, În rând câte doi, Nu mai suntem mici,
Mergem mic şi mare, Lumea să ne vadă, Ţare ne numeşte
Veseli şi cântând. Sprinteni şi vioi. Oaste de pitici.
Refren: Mergem voiniceşte,/ Ca bravii soldaţi, /Marşul ne uneşte, /Ca pe nişte fraţi.”
Ne oprim în dreptul cofetăriei GHIOCELUL (care are la intrare firma: un ghiocel mare, pictat
de copii) şi intrăm, după ce reactualizez copiilor reguli de comportare într-o cofetărie: salutăm
respectuos, aşteptăm cu răbdare să fim serviţi pe rând, dialogăm civilizat , exprimându-ne corect din
punct de vedere gramatical şi folosind formulele de politeţe: vă rog, poftiţi, mulţumesc, cu plăcere
etc.,consumăm la masă ceea ce am cumpărat, mâncând frumos, îngrijit, cu gura închisă, nu facem
gălăgie etc..
Las copiilor posibilitatea de a se exprima liber, cu replici originale, valorificând experienţa de
viaţă a fiecăruia, corectând totuşi unde este cazul.
Dacă la şcoală, cadrul didactic măsoară în calificative sau note performanţele şi capacităţile
copilului la diferite discipline de învăţământ, noi, educatoarele, doar ţinând o legătură permanentă şi
apropiată cu familia, putem arăta progresele obţinute de copii prin frecventarea grădiniţei, progrese în
ceea ce priveşte: însuşirea unor cunoştinţe, formarea de priceperi, deprinderi, obişnuinţe,
comportamente, atitudini accesibile vârstei, progrese în dezvoltarea unor aptitudini, în dezvoltarea
limbajului şi a comunicării, cu rol imens în dezvoltarea intelectuală, morală, estetică a copiilor, garanţie
a succesului elevilor de mai târziu, îmbogăţirea vocabularului activ, lărgirea orizontului lingvistic,
cultivarea dialogului, exprimarea corectă, expresivă, stimularea creativităţii, cooperarea cu grupul de
copii, dezvoltarea încrederii în forţele proprii, învingerea timidităţii, a nesiguranţei etc., toate acestea,
ducând în final la formarea aptitudinii pentru şcolaritate, care este, de fapt, atribuţia esenţială a
grădiniţei.

Bibliografie:
1. Dima, S., (coord.), 1997, Copilăria – Fundament al personalităţii. Cunoaştere -Explorare-
Educare, Imprimeria Coresi, Bucureşti,
2. Dumitrana, M,. 2000, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania;

241
3. Voiculescu, E., Aldea, D., 2005, Manual de pedagogie contemporană, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca,
4. Voiculescu, E., 2002, Metodologia predării-învăţării şi evaluării, Editura Ulise, Alba-Iulia;
5. Voiculescu, E., Aldea, D., coord. prof. univ. dr. Voiculescu, F., 2002, Pedagogie, curs, Alba-Iulia.

JOCUL ȘI ACTIVITĂŢILE DE ÎNVĂŢARE

ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE (2-3 ANI)

Ed: Tugui Doina

Grădinița P.N.,,Valea Seaca” Loc.C-Lung Moldovenesc, Jud. Suceava

Educaţia este procesul prin care se realizează formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. Ea
constituie o necesitate pentru individ şi pentru societate. Este, deci, o activitate specific umană realizată
în contextul existenţei sociale a omului şi în acelaşi timp, este un fenomen social, o condiţie a
perpetuării şi a progresului societăţii.
Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, se ocupă de formarea
copilului de la naştere până la intrarea în sistemul de învăţământ obligatoriu (6 ani) şi ţine cont de
caracteristicile psihologice ale dezvoltării fiecărui copil.
Schimbările rapide care se petrec în zilele noastre peste tot în lume ne fac să înţelegem cât de
important este să alimentăm nevoia permanentă de informare şi învăţare a copiilor. De-a lungul întregii
lor vieţi indiferent unde trăiesc, copiii din ziua de azi vor trebui să facă faţă diverselor schimbări sociale,
politice, de mediu, ştiinţifice, tehnologice şi industriale.
Copilul învaţă în relaţie cu adultul întrucât acesta îi ghidează dorinţele de cunoaştere
(curiozitatea), în această interacţiune adultul dă sens explorărilor şi experienţelor pe care copilul le
iniţiază, îi susţine şi consolidează încrederea în sine şi îi impulsionează învăţarea.
Din experienţa pe care am dobândit-o la clasă consider că fiecare moment trăit de copil zilnic
în grădiniţă este o ocazie de a învăţa ceva (ritualul primirii zilnice, masa, jocul liber sau dirijat); toate
acestea îl pot pune pe copil în faţa unor situaţii noi, din toate îşi poate îmbogăţii bagajul de trăiri şi
cunoştinţe.
Pentru copilul mic jocul este o cale indispensabilă învăţării. Copilul va învăţa să se joace singur
şi cu alţii, să împărtăşească bucuria cu ceilalţi şi să-şi asume un rol.

242
 Prin joc copilul îşi însuşeşte cu uşurinţă cunoştinţele pe care dorim să le transmitem şi care prin
alte mijloace, pot fi receptate mai greu cu mai mult efort din partea lui.
Tipurile de joc ce se recomandă la grupa 2-3 ani sunt următoarele:
a) Jocul cu jucăria
b) Jocul simbolic
c) Jocul senzorial
d) Jocul cu nisip şi apă
e) Jocul de construcţie
f) Jocul didactic
Pentru realizarea cu succes a acestor jocuri, educatorul trebuie să respecte următoarele reguli:
• Educatoarea îi va stimula pe copii să cunoască şi să cerceteze jucăriile (culoare, formă, consistenţă,
eventual miros). Li se va spune şi arăta ce se face de obicei cu fiecare obiect pus la dispoziţie;
• Îi va îndemna pe copii să se joace împreună, să interacţioneze, să se privească în timpul jocului:
• Îi va învăţa pe copii câteva reguli simple ale unui joc: să răspundă la chemare, să reacţioneze - potrivit
jocului - la un semnal sonor sau vizual, să facă ordine după ce s-au jucat cu ceva, să aplaude un răspuns
bun etc.;
• Educatoarea îi va ajuta pe copii să grupeze obiectele după criterii (formă, culoare, mărime, grosime
etc. ):
• Educatoarea va iniţia jocuri de grup cu teme din viaţa obişnuită (de-a familia, de-a mama, de-a
grădiniţa), fiecare copil fiind antrenat în asumarea unui rol;
• Educatoarea va fi atenta la integritatea jucăriilor şi la calitatea materialelor, astfel încât ele să nu fie
periculoase pentru copii.
• Educatoarea va lăsa copiii să aleagă din diversitatea de jucării puse la dispoziţie şi să se bucure de
joc.
Exemple de jocuri desfasurate la grupa
GĂSEŞTE MAMA ŞI PUIUL EI !(joc didactic)
Scopul activităţi - Recunoaşterea puilor animalelor şi potrivirea lor cu animalele adulte.
- Sortarea animalelor pe grupe, învăţarea numelor puilor de
animale şi ale animalelor adulte.
Materiale - Jetoane cu animale şi puii lor, folie de plastic transparentă,
- coş sau cutie mică;
Pregătirea activităţii - Jetoanele cu animale adulte şi cu puii lor vor fi puse într-un coş şi acoperite cu
o folie de plastic transparentă;
- Coşul va fi aşezat împreună cu alte jocuri pe covor:

243
 - Copiii vor fi aşezaţi pe covor intr-un cerc.
Desfăşurarea activităţii: Copiii vor fi urmăriţi în timp ce studiază materialele. Voi arăta un pui de
animal şi părinţii lui unui copil spunându-i: ,,Gabriel, acesta este un pui de vacă. Care este mama lui?
Cum o numim?" Aşezăm împreună mama şi puiul ei. Îl voi întreba dacă ştie cum face vaca. Îl voi
îndemna să aleagă singur un animal şi să pună puiul împreună cu mama lui. Daca ceilalţi copii doresc
vor repeta cu toţii cum face animalul ales. Îi voi urmări pe toţi şi, în funcţie de interesul manifestat de
fiecare, îi voi solicita la joc. Dacă sunt interesaţi şi pot să se joace mai mult voi încerca să separ cu
ajutorul lor animalele adulte de puii lor. Voi motiva că puii fiind mai mici trebuie să doarmă pentru a
creşte. Voi încheia activitatea cu aşezarea puilor (imaginilor) în coş şi îi voi acoperii cu folia.
Acest joc se desfăsoara dupa ce copiii s-au jucat la ALA cu animale din plastic, jetoane au
colorat diferite fișe cu animale.

HAI SA POTRIVIM CULORILE(joc senzorial)

Scopul activității -Recunoașterea principalelor culori și stimularea motricității fine.
Materiale - Piese Lego de culoare roșie,galbene și albastre, betișoare colorate.
Pregatirea activității - Piese Lego mari colorate și betișoare de mai multe culori.
- Copiii pot sta la măsute sau într -un cerc pe covor.
Desfășurarea jocului-Se repeta cu copiii culorile principale de mai multe ori, apoi li se dau mai multe
betișoare colorate și copiii vor trebui să înfingă betișorul pe dosul piesei lego în culoarea
corespunzatoare.Activitatea va continua pâna când toți copiii vor infinge corect betișoarele de aceeași
culoare cu piesa lego.
Acest joc va stimula și motricitatea fină,capacitatea de concentrare și atenția.Mai târziu în altă
activitate pot alterna culorile învățate realizând diferite obiecte.

PREGATIM URSULETII DE CULCARE

Scopul activității - Dezvoltarea capacitatilor de vorbire,gândire și manipulare.
Materiale - Ursuleți de toate marimile și culori.
Pregătirea activității -o cutie plină cu ursuleți
Desfășurarea jocului - Fiecare copil pe rând își alege un ursuleț.Verbalizeaza ce fel de ursuleț și- a
ales (marime,culoare), apoi îi pregătesc de culcar,e dar pentru a adormi ursulețul are nevoie să i se
cante ceva, să i spuna o poezi, o povestioară, sau pur si simplu să vorbească cu el.
Prin acest joc stimulam gândirea, comunicarea, manipularea jucăriilor și interacțiunea dintre
copii. Jocul se termina atunci când fiecare ursuleț doarme, adica fiecare copil a verbalizat ceva.

244
DE-A BUCATARUL (joc de rol)
Scopul - recunoașterea unor legume.
Materiale - legume din plastic, set bucătarie, păpuși
Pregatirea jocului - la sector JOC DE ROL se pregătesc materialele necesare și un grup de copii vor
desfăsura jocul propriu zis dupa ce li să exiplica în ce consta jocul.
Desfăsurarea jocului - copii stau asezați la măsuța și vor alege legumele necesare pentru o ciorbița.Un
copil alege legumele, altul le va spăla, altul le va aseza în oala pentru fiert. Copiii vor fi lasăți să se
desfăsoare liber, să converseze între ei, iar educatoarea să-I urmărească și să intervină, doar daca este
cazul. Acest joc ii va ajuta într-o altă activitate din DS sau DLC.
Jocurile și învățarea sunt formele de activitate sub influența cărora copilul preșcolar se formeaza
și se dezvolta. Între aceste forme exista o stransă legatură.
Ca o concluzie, putem afirma că educaţia timpurie implică o nouă abordare în înţelegerea
copilului şi a nevoilor acestuia. Copilul este înzestrat cu toate structurile pentru a învăţa, adultul trebuie
numai să-1 pună în situaţii de învăţare, să-1 ghideze şi să-1 încurajeze în demersul lui de a cunoaşte
lumea şi nu în ultimul rând de a fi apoi capabil să ştie ce să schimbe în lume.
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari. Şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze."
Maria Montessorri

Bibliografie:
1. Stativă Ecaterina, Anghelescu Carmen „Educaţia timpurie în România", editura Vanemonde,
Bucureşti 2004;
2. Eleanor Stokes Szanton „Educaţia centrată pe copil 0-3 ani", editura Cermi, Iaşi 1999;
3. Betty Squibb, Sally j. Deitz „Activităţi de învăţare pentru copiii foarte mici (de la naştere la 3 ani)",
editura VANEMONDE. Bucureşti 2005.

245
 JOCUL TERAPEUTIC LA PREȘCOLARI

Prof. Radu Vasilica

Grădinița cu Program Normal 23 August, Județul Constanța

În structura activităţilor psihice, jocul figurează ca formă de activitate cu origine în ontogeneza

timpurie. Dezvoltarea psihologică a copilului nu se realizează de la sine, în mod instinctive, ci prin
două instrumente fundamentale: jocul şi imitaţia. Jocul este folosit de copil chiar de la naştere şi este
prima lui formă de activitate; imitaţia nu apare decât dupa câteva luni. Cercetările psihologice au pus
în evidenţă numeroase elemente psihice care se formează cu ajutorul acestei forme de activitate.
Preşcolarul este considerat o personalitate în formare care gândeşte, acţionează. În crearea lumii
imaginare copilul transpune situaţia reală în imaginar. El preia selectiv realitatea după nevoi şi propriile
posibilităţi. Această capacitate este destul de dezvoltată la copilul ce depăşeşte vârsta de 3 ani. Fiecare
copil îşi modelează realitatea în funcţie de propriul eu. Copilul îşi poate lua anumite elemente din
realitate şi le investeşte cu anumite aspecte cunoscute de el.
Jocul apelează şi la capacitatea copilului de a lucra cu simboluri, semne ce sunt atribuite
obiectelor, acţiunilor şi faptelor ce desemnează altceva decât sunt acestea în realitate. El operează cu
reprezentări în care investeşte şi afectivitate şi raţiune, nu este un proces simplu de percepţie. De cele
mai multe ori, prin joc are loc proiecţia individului în rol: copilul se joacă „de-a doctorul”, „de-a
familia”, „de-a vânzătorul”, imitând cele întâmplate în realitate sau ceea ce el ar fi dorit să se întâmple.
Jocul are un rol terapeutic pentru copiii care nu au dezvoltat spiritul de iniţiativă şi curajul de a
intra în competiţie. Prin joc el se eliberează de vechiul copil timid şi intră cu toate forţele în dinamismul
jocului cu rol. Nu se mai teme atât de tare de cenzură, deoarece personajul poate spune orice, iar
reproşurile nu i se adresează lui personal. Folosirea jocului în diferite situaţii ale vieţii unui copil poate
aduce alinare şi perceperea pozitivă a acelei situaţii. Adeseori părinţii prea obosiţi, prea aglomeraţi de
griji sau de probleme scapă din vedere faptul că alături de ei creşte un copil. Un copil care percepe viaţa
din prisma jocului şi din dorinţa de a se face înţeles de părinţi prin aceste manifestări comportamentale
numite joc. Jocul este folosit ca metodă instructiv- educativă în vederea învăţării şi asimilării unor
informaţii în grădiniţa, cât şi ca procedeu terapeutic de depistare a anumitor suferinţe şi de comunicare
a acestora.
Exemple de poveşti terapeutice ce pot fi folosite la grupa pentru a-i ajuta pe copii să-şi
exprime sentimentele şi emoţiile.

246
 Perla fermecată
- indicaţii terapeutice: copilul introvertit;
-efecte dorite: eliminarea negativismului din gândire; acceptarea celor din jur;
Se povesteşte că odată trăiau pe malul mării, trei fraţi, toţi pescari. Fraţi, fraţi, dar nu prea
semănau între ei. Astfel, cel mare şi mijlociul, erau lacomi şi răi, dar cel mic avea inimă bună şi se
dovedea cel mai înţelept. Într-o vreme, cei trei pescari-fraţi au auzit că pe fundul mării ar fi o scoică
ce are într-însa, trei perle fermecate. S-au urcat cu toţii într-o barcă, şi s-au dus s-o pescuiască. Nu
peste multă vreme au găsit-o şi au adus-o la suprafaţă. Pe mal, se uitau cu toţii la ea şi nu ştiau cum
s-o deschidă. Au încercat fel de fel de unelte şi vorbe, dar scoica rămânea tot aşa, închisă precum o
găsiseră pe fundul mării.
Supăraţi, cei trei fraţi au început să întrebe pe bătrânii satului de pescari şi-au aflat astfel că
numai atunci când soarele va mângâia scoica, ea se va deschide. Şi aşteptând momentul, cei trei fraţi
pescari au văzut cum scoica se deschide singură şi că în ea aveau adăpost trei perle. Precum erau
diferiţi cei trei fraţi pescari, aşa erau şi perlele, două erau colorate, strălucitoare şi mari, pe când doar
una era ştearsă şi neînsemnată. Fraţii mai mari s-au repezit alegându-le pe cele mari şi frumoase, iar
cea ştearsă şi mică a rămas fratelui mic. S-au grăbit să ajungă cu ele acasă, mai ales fraţii cei mari,
cerând grabnic mari şi multe bucurii. Dar, spre supărarea lor, perlele le-au înghiţit toate bogăţiile ce
le aveau, lăsându-i săraci. Ajungând şi el acasă, fratele cel mic n-a cerut nimic perlei, ci a mângâiat-
o cu iubirea şi gândul lui bun. Şi-atunci, spre uimirea sa, din perla ştearsă şi neînsemnată, a ieşit o
fată frumoasă. Îndrăgostindu-se de ea, fratele cel mic a luat-o de soţie şi-au trăit amândoi, ani mulţi
şi buni în satul de pescari de la malul mării, rugând-o ca înainte de toate să-i schimbe pe fraţii lui,
făcându-i buni şi să le înapoieze bogăţile avute, aceştia spunând că n-o să mai fie răi şi lacomi,
niciodată.

Povestea stupului de albine

- indicaţii terapeutice: dificultăţi în respectarea regulilor de grup;
- efecte dorite: ameliorarea relaţiilor în grup; favorizarea disciplinei în interiorul unei
colectivităţi; stimularea asumării responsabilităţilor;
Într-un stup trăia o regină foarte preocupată de calitatea mierii produse de supusele sale.
Multă vreme, mierea a fost de calitate superioară, dar, de la un timp, lucrurile au început să se
schimbe: albinele au devenit mai superficiale, leneveau la umbra unei frunze sau se hârjoneau între
ele. Situaţia a început să se agraveze de la o zi la alta, cu toate observaţiile reginei. Într-o zi, când
toate albinele se odihneau, s-a produs un eveniment inexplicabil: stupul s-a răsturnat şi toate albinele
au fost aruncate afară. Din fericire, atât albinele cât şi regina au scăpat nevătămate. Speriate, albinele

247
s-au grupat în jurul reginei lor. În ajutorul albinelor, a venit şi regele bondarilor. Acesta a început să
analizeze situaţia pentru a stabili cauza catastrofei.
La sfârşit, concluzia a fost urmatoarea: nenorocirea s-a produs chiar din vina albinelor,
deoarece acestea au muncit fără să fie atente astfel încât au depozitat toată mierea într-o singură
parte a stupului şi l-au dezechilibrat. Marele bondar a chemat toate albinele şi le-a explicat cum au
reuşit să dezechilibreze stupul. Albinele şi-au înţeles greşeala. Din acel moment, regina a devenit
mai hotărâtă şi toate deciziile ei, au fost respectate întocmai. Foarte repede albinele au refăcut stupul,
iar la festivalul mierii au caştigat marele premiu.

Povestea lui Lapinot

-indicaţii terapeutice: nerespectarea regulilor în interiorul unui grup;
-efecte dorite: favorizarea unei mai bune discupline în clasă sau acasă
Lapinot era un iepuraş tare distrat care întotdeauna îşi deranja colegii în clasă. La şcoală se
agăţa de coama leului, îi dădea şuturi şoricelului sau trăgea de coadă maimuţa.
În clasa sa, era un urs şi o cămilă care îl găseau comic şi care făceau ca el, dar, celelalte animale îl
găseau nesuferit şi nu se jucau cu el. Într-o zi, Lapinot a vrut să se joace cu girafa, dar aceasta i-a
zis: „Nu vreau să mă joc cu tine pentru că tu mă loveşti tot timpul şi mă deranjezi când lucrez. Mă
voi juca cu tine când vei merita.” Lapinor i-a răspuns girafei: „Puţin îmi pasă că nu vrei să te joci cu
mine”. În sinea sa, Lapinot s-a simţit trist şi supărat. Atunci şi-a zis: „Aş vrea să am mulţi prieteni
cu care să mă joc toată ziua. M-am săturat ca toata lumea să se plângă de mine”. Ce credeţi că ar
putea face Lapinot pentru a câştiga încrederea girafei şi a deveni prietenul ei?

Povestea ariciului Pogonici

- indicaţii terapeutice: comportament certăreţ;
- efecte dorite: reducerea agresivităţii interpersonale;
Într-o pădure trăia un arici care obişnuia să rupă flori şi să le strivească. Într-o zi, o căprioară
îl văzu rupând flori şi-l întrebă de ce face acest lucru. Pogonici simţi cum îl cuprinde supărarea:
- Vezi-ţi de treaba ta, că mă superi, zise ariciul.
- Dar nu e bine să rupi flori degeaba, că nu ţi-au făcut nici un rău, îi răspunse căprioara.
Ariciul plecă mai departe. La marginea lacului văzu un iepuraş care dormea. Ariciul începu
să fluiere tare:
- Hei, nu vezi că dorm? strigă iepuraşul supărat.
- Puţin îmi pasă, zise ariciul şi plecă mai departe.

248
 Zilele care urmară trecură la fel. Cu fiecare zi, ariciul se simţea tot mai singur pentru că
nimeni nu mai voia să se joace cu el. Într-o seară, în timp ce se întorcea acasă, ariciul căzu într-o
groapă. Zadarnic strigă după ajutor, pentru că nimeni nu veni. Ce îl sfatuiți pe Pogonici?

Bibliografie
1. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
2. Lovinescu, A.V., (1979), Jocuri terapeutice pentru preşcolari, EDP, Bucureşti;
3. Pasca Maria Dorina,2004, Povestea terapeutica, editura Ardealului.

JOCUL DIDACTIC INTERDISCIPLINAR

Prof. Stroe Monica

Grădiniţa P.P. “Lumea poveştilor” Constanţa

”Aportul la cultura generală a fiecărei discipline se exprimă nu prin ceea ce este specific, ci
prin ceea ce are comun, generalizator, transferabil, de la un domeniu la altul" Louis Croft
Jocul didactic este jocul prin care se realizează obiective şi sarcini de învăţare, folosind un
conţinut accesibil, modalităţi atractive şi recreative de organizare şi desfăşurare, pr ecum şi materiale
didactice interesante.
Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcţii şi sarcini de învăţare cu forma plăcută şi
atractivă a jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul didactic contribuie la realizarea
sarcinilor formative ale procesului de învăţământ, în cadrul jocului copilul fiind solicitat pe toate
planurile psihicului său: cognitiv, afectiv şi voliţional.
Importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează pregătirea copiilor preşcolari
pentru introducerea lor în activitatea de învăţare. În cadrul jocului didactic, copilul învaţă să observe,
să compare, să susţină un dialog ş.a. Jocul didactic contribuie la dezvoltarea spiritului de
observaţie, la concentrarea atenţiei şi la formarea unor deprinderi de muncă intelectuală
independentă.
Interdisciplinaritatea este o modalitate de acțiune și gândire, dintre obiectele și fenomenele
lumii reale, și se impune în învățământul preșcolar pentru realizarea sarcinilor ce-i revin în pregătirea
copilului, pentru integrarea cu succes în activitatea școlară și societate.

249
 Interdisciplinaritatea în contextul educației preșcolare devine un concept cheie, cu ajutorul
căruia educatoarea poate realiza un demers educativ centrat pe nevoile copilului preșcolar, posibilitățile
și ritmurile lui de învățare, pe rolurile si demersurile celui ce învăța.
Abordarea interdisciplinară a conținuturilor este o necesitate dată de nevoia firească a copilului
preșcolar de a explora mediul înconjurător, fizic și social, de a-l cunoaște si a-l stăpâni, preocupare ce
este pe deplin întâmpinată în condițiile structurării interdisciplinare a curriculumului.
Modul natural al copiilor de a învăța despre ce îi inconjoară nu este acumularea de cunoștințe
pe domenii ale stiintei, ci integrarea informațiilor, priceperilor, capacităților diverse în jurul unor teme
care le-au stârnit interesul sau a unor elemente de viață socială.
DOMENIUL ȘTIINȚĂ
Tema activităţii: „Uite cine zzzumzăie!”
Categoria de activitate: Activitate matematică
Forme de realizare : Joc didactic interdisciplinar (DȘ+ DOS+DEC+DLC+DPM)
Forme de organizare : frontal, pe grupuri, individual
Durata: 30 minute
Obiective operaționale:
• să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (vegetație, faună ca parte
integrantă a mediului), precum și interdependența dintre ele;
• să efectueze operații cu grupele de obiecte de: grupare, comparare, clasificare, apreciere a
cantității;
• să intoneze cântece pentru copii, legate de tema aleasă;
• să fie apt să utilizeze deprinderile motrice însușite în diferite contexte;
• să răspundă repede şi corect la ghicitori.
Regulile jocului
• Se vor forma două echipe: Echipa “Fluturaşilor” şi Echipa „Albinuţelor”.
• Sarcinile jocului se vor afla prinse pe panou.
• Copilul nominalizat va lua sarcina, iar educatoarea o va citi copiilor. Acesta va rezolva sarcina ajutat
de coechipieri.
• Răspunsurile corecte vor fi recompensate cu o floricică pentru Albinuţa Maia.
Elemente de joc: Albinuţa Maia, aplauze, mișcare, manipularea materialelor, surprize, recompense,
întrecerea.
Strategii didactice
Metode și procedee: Jocul, Conversația, Demonstrația, Explicația, Problematizarea, metoda “Călătoria
misterioasă”.

250
Mijloace de învățământ: ghicitori, marionetă, panou, puzzle, fişe, jetoane, sarcini, floricele.
Copiii sunt împărţiţi în două echipe: echipa Fluturaşilor (fetiţele) şi echipa Albinuţelor (băieţeii).
Fiecare echipă va rezolva un număr de sarcini, recompensa fiind o floricică, care o va ajuta pe Albinuţa
Maia să prindă putere în înfruntarea cu Păianjenul.
Jocul de probă: Educatoarea alege un fluturaş, care va rezolva o sarcină: „Numără câte buline are
buburuza şi arată tot atâtea degețele”. Copilul numără şi răspunde: „Buburuza are 4 buline” şi ridică 4
degețele. Apoi educatoarea alege o albinuţă. Sarcina este: „Formează o mulţime de 3 greieraşi”. Copilul
alege greieraşii, îi lipeşte pe tabla magnetică, apoi îi încercuieşte cu marker. Verbalizează: „Am așezat
trei greieraşi pe tablă şi i-am încercuit pentru a forma o mulţime”.
Dacă se observă că sarcinile sau regulile nu au fost înțelese se reiau explicațiile.
Jocul propriu-zis
PROBA 1: Taie cu o linie imaginile care NU reprezintă insecte!
PROBA 2: Priveşte cu atenţie cei 4 fluturaşi. Doi dintre ei sunt identici. Găseşte-i şi încercuieşte-i!
PROBA 3: Intoneaza un cântecel despre insecte!
PROBA 4:Aşează în ordine piesele de puzzle, astfel încât să obţii imaginea corectă!
PROBA 5: Zboară ca o albinuţă!
PROBA 6: Ţopăie ca un greieraş!
PROBA 7:
Cu rochiţa înfoiată,
Roşie, îmbulinată,
Stă pe-o frunză azi la soare
Ce insectă este oare?
(Buburuza)
PROBA 8:
Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic el are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi, ce-ar putea să fie?
(Fluturele)
Complicarea jocului
PROBA 9: Lipeşte omizilor tot atâtea cerculeţe câte îţi arată cifra!
PROBA 10: Colorează prima gărgăriţă, încercuieşte-o pe a doua şi taie-o cu o linie pe ultima!

251
Bibliografie:
1. *** „Curriculum pentru învăţământul preşcolar” ( 3-6/7ani), M.E.C.I., Bucureşti, 2009;
2. Culea I., Sesovici, A., Grama, F., Pletea, M., - „Activitatea integrată din grădiniţă”, Ed. Didactica
Publishing House, Bucureşti, 2008;
3. Neagu M., Beraru G., - „Activități matematice în grădiniță”, Ed. AS`S, Iași, 1995;
4. Păduraru V. (coordonator), - „Activități matematice în învățământul preșcolar”- sinteze, Ed. Polirom,
Iași, 1999.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

JOCUL LA VÂRTSA PREȘCOLARĂ

Prof. Crihan Iuliana

Grădinița P.N. nr. 5, Câmpulung Moldovenesc

Jocul la vârsta preșcolară, satisfce în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, nevoia
generată de trebuințe, dorințe, tendințe specifice acestui nivel de dezvoltare psihologică. Prin joc se
manifestă, se exteriorizează întreaga viață psihică a copilului, se exprimă cunoștințele, emoțiile și
dorințele. Pentru copilul mic jocul este o cale indispensabilă învăţării. Copilul va învăţa să se joace
singur şi cu alţii, să împărtăşească bucuria cu ceilalţi şi să-şi asume un rol. Prin joc copilul îşi însuşeşte
cu uşurinţă cunoştinţele pe care dorim să le transmitem şi care prin alte mijloace, pot fi receptate mai
greu cu mai mult efort din partea lui.
Tipurile de joc ce se recomandă la grupa 2-3 ani sunt următoarele:
a) Jocul cu jucăria
b) Jocul simbolic
c) Jocul senzorial
d) Jocul cu nisip şi apă
e) Jocul de construcţie
f) Jocul didactic
Pentru realizarea cu succes a acestor jocuri, educatorul trebuie să respecte următoarele reguli:
Educatorul îi va stimula pe copii să cunoască şi să cerceteze jucăriile (culoare, formă,
consistenţă, eventual miros). Li se va spune şi arăta ce se face de obicei cu fiecare obiect pus la
dispoziţie; îi va îndemna pe copii să se joace împreună, să interacţioneze, să se privească în timpul
jocului: îi va învăţa pe copii câteva reguli simple ale unui joc: să răspundă la chemare, să reacţioneze -

252
potrivit jocului - la un semnal sonor sau vizual, să facă ordine după ce s-au jucat cu ceva, să aplaude
un răspuns bun etc.; Educatorul îi va ajuta pe copii să grupeze obiectele după criterii (formă, culoare,
mărime, grosime etc.). Educatorul va iniţia jocuri de grup cu teme din viaţa obişnuită (de-a familia,
de-a mama, de-a grădiniţa), fiecare copil fiind antrenat în asumarea unui rol; Educatorul va fi atent la
integritatea jucăriilor şi la calitatea materialelor, astfel încât ele să nu fie periculoase pentru copii.
Educatorul va lăsa copiii să aleagă din diversitatea de jucării puse la dispoziţie şi să se bucure de joc.
Jocul didactic îmbină elementul instructiv-educativ cu cel distractiv. Jocul didactic este,
conform Dicționarului de pedagogie,1979, un tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează
și verifică cunoștințele predate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe. Conținutul, sarcina didactică
(problema intelectuală), regulile și acțiunile de joc (ghicire, surpriză, mișcare) conferă jocului didactic
un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor. După criteriul influenței formative
a jocurilor asupra dezvoltării psihice a copilului (dezvoltare intelectuală, pe de o parte, dar și morală,
estetică și fizică, pe de altă parte) se pot diferenția: jocuri de creație sau jocuri simbolice; jocuri de
mișcare; jocuri didactice. În grădiniță jocul simbolic se desfășoară sub două forme: joc de rol; joc de
construcție.
Nivelul/Grupa: nivelul I / grupa mică
Tema de studiu: ,, CINE SUNT / SUNTEM?”
Tema proiectului: ,,Membrii familiei mele”
Tema activității: ,, Chipuri dragi”
Forma de realizare: Activitate integrată
Elemente componente ale activității integrate:
ADP: Î.D. ,,Eu și părinții mei”saltul, prezența, gimnastica de învioarare.
ADE- DȘ:,, Ghicește cine este?”- joc diactic
ALA1: ,, Părinții mei”
Centrul ,, Joc de rol”- ,,Masa în familie”- joc imitativ
Centrul Artă: ,,Asta este familia mea”- fișe de lucru
Centrul Bibliotecă:,,Părinții și bunicii mei”- citire de imagini
Scopul activității: Dezvoltarea capacității de a observa și selecta imaginile care reprezintă familia,
precum și dezvoltarea sentimentului de empatie pentru ceea ce înseamnă familie.
Scenariul activității:
Copiii vor intra în sala de grupă în rând câte unul, așezându-se în formă de semicerc pe scăunele.
Salutul ,,Bună dimineața, chipuri zâmbărețe” va constitui un prilej de introducere într-o atmosferă care
să trezească interesul pentru oferta zilei de astăzi, interes ce va fi exprimat de copii prin prezență, fiecare
copil primind un ecuson în formă de inimioară. Prin calendarul naturii vom stabili caracteristicile vremii

253
de astăzi, anotimpul, luna și ziua în care suntem. Urmează gimnastica de înviorare prin care vom imita
o îmbrățișare dată părinților dimineața, apoi ne vom spăla pe mâini și pe față, ne vom încălța și îmbrăca,
adică activități desfășurate în familie.
Îi voi anunța pe copii că m- am întâlnit cu Spiridușii lui Moș Nicolae (Noutatea Zilei), iar aceștia
vor să știe câți membrii are familia ca să le poată da cadourile trimise de Moșul Nicolae, astfel vor
enumera membrii familiei, și tot atunci vor afla că Spiridușii au trimis multe surprize pe care le vor
primi doar dacă îi va ajuta să găsească membrii familiei.
Pentru că suntem copii isteți și ascultători, vom desfășura activitatea ,,Chipuri dragi”.
Îi voi ruga pe copii să precizeze care sunt membrii familiei lor. Se va realiza jocul didactic ,,Ghicește
cine este” unde copiii vor participa cu interes. Le voi prezenta preșcolarilor planșe în care sunt
prezentate diferite momente din familie. Pe baza acestor planșe voi purta discuții cu cei mici, din care
ei vor descoperi ce este familia și care sunt activitățile petrecute în cadrul acesteia prilej cu care vom
desfășura jocul didactic. Intonând cântecelul ,,Bate vântul frunzele” (Tranziție) cei mici se vor îndrepta
spre centre, unde vor fi anunțați în legătură cu ce au de făcut.
La centrul Artă copiii vor primi o fișă pe care vor trebui să o coloreze cu creioane colorate , la
centrul Bibliotecă cei mici vor avea de realizat citirea de imagini pe categorii(părinți, bunici, frați), iar
la centrul Joc de rol vor trebui să imite acțiuni pe care le realizează cu părinții(o îmbrățișare caldă).
După ce au aflat ce au de făcut, copiii își încep activitatea. Pe tot parcursul activității, copiii vor fi
supravegheați și ajutați de către educatoare.
Activitatea se va încheia cu aprecierea muncii și a eforturilor copiilor în ducerea la bun sfârșit
a activității. Drept recompensă, cei mici vor primi câte o bulină pe care va fi reprezentată o față
zâmbitoare.

Bibliografie:
1. MEN, (2018), ,,Curriculum pentru educația timpurie”;
2. Laurenţia Culea, Angela Seşovici, Filofteia Grama, ,,,Activitatea integrată în grădiniţă’’, (2008),
Ed. Did. Publishing House, Bucureşti;
3. Adina Glava, Maria Pocol, Lolica –Lenuța Tătaru, Educația timpurie – ghid metodic pentru
aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, 2009

254
 DE LA JOCURILE TERAPEUTICE LA ÎNVĂȚARE

Prof. Chelaru Andreea Raluca

Grădinița cu P.P Nr. 17 Vaslui

"Dorințele noastre sunt posibilitati ce zac in noi. Visele sunt realizari in avanpremiera" Goethe
Concepția modernă asupra educației preșcolare presupune folosirea din plin a învațării dirijate
și spontane considerând învățarea drept acțiunea principală a dezvoltării inteligenței copilului și o
normare de bază a procesului de larga sociabilizare a copilului. Învațarea are, în acest sens, un conținut
foarte larg și este strâns legată de latura psihică și socială a personalității copilului. În lumina acestei
concepții, învățarea nu este îndreptată spre achiziționarea de cunoștinte verbale și nu este înteleasă ca
o activitate bazata pe operații abstracte, ci se sprijina pe structura concreta a gândirii copilului. Abia la
vârsta preșcolară mai mare, când structura psihicului copilului trece din planul acțiunii în planul
vorbirii, învățarea dobânziște caracterele de învațare propriu-zisă și servește la formarea și
sistematizarea cunoștințelor elementare în anumite domenii.
Baza învățământului preșcolar trebuie să o constituie activitatea operațional -activă a copilului,
care îi oferă copilului prilejul de inițiativă și experiență - constituind o baza pentru formularea verbala
a cunoștințelor. Jocurile terapeutice sunt folosite în deosebi pentru dezvoltarea emoțională a
preșcolarilor, dezvoltare ce este reprezentată de șase dimensiuni:
• Cunoașterea de sine și gestionarea propriilor emoții;
• Relaționarea cu ceilalți;
• Intuiția socială (interpretarea emoțiilor celorlalți și cum răspunde la ele);
• Atenția și capacitatea de concentrare;
• Abilitatea de a depăși anumite situații;
• Interpretarea dată evenimentelor și faptelor;
Unul dintre jocurile terapeutice indragite de cei mici este ” Explorarea emoțiilor pozitive” Prin
intermediul acestui joc îl sprijini pe copil să exploreze situațiile în care se simte puternic, deștept,
curajos, jucăuș, prietenos și așa mai departe. Așadar, când are emoții pozitive în legătură cu o anumită
situație.
• Discutați despre ce anume îl face să se simtă astfel și cum ar putea aduce emoția respectivă într-
un alt context din viața sa, spre exemplu cum ar putea aduce curajul într-un moment în care îi este
teamă.
• Găsiți și alte asocieri de emoții pozitive cu diferite animale.

255
Pentru a dezvolta vocabularul celor mici putem aplica la grupă și jocul ” Interviul poznaș„ joc ce ne
poate oferi și o imagine de ansamblu asupra stimei de sine .
Acest joc este bazat pe un set de intrebări:
1. Dacă ai fi o floare, ce floare ai vrea sa fii?
2. Dacă ai fi un animal, ce animal ai vrea să fii?
3. Dacă ai fi o culoare, ce culoare ai vrea sa fii?
4. Dacă ai putea avea o superputere, care ar fi aceea? Ce ai face cu acea superputere?
5. Dacă ai fi un personaj din desene animate sau un eroi di povești, cine ai vrea să fii?
Îți propun să inversezi rolurile, iar apoi să-l lași pe copil să-ți adreseze și el câteva întrebări
poznașe.
”Meditații dulci” este de asemenea un joc care ajută la dezvoltarea capacității de concentrare,
dar este excelent și pentru relaxare. Pentru desfășurarea acestui joc este nevoie de câteva fructe tăiate
felii: banane, mere, pere, portocale și așa mai departe.
Copilul ține ochii închiși, iar tu îi dai să guste câte un fruct. El trebuie să ghicească ce fruct a
gustat. Înainte de a-i da primul fruct numără în minte până la cinci, apoi la al doilea, numără până la
zece, la al treilea până la cincisprezece, astfel încât să mărești perioada de concentrare/așteptare.

Bibliografie:
1. Verzea E., 1978 " Omul , jocul si distractia ", Editura Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti;
2. Gohi P., 1985 "Invatare si dezvoltare", Editura Stiintifica si Enciclopedica , Bucuresti;
3. Garry L. Landreth ” Terapie prin joc”- arta relaționării, Editura For You.

256
 JOCUL, MIJLOC DE ÎNVĂȚARE ȘI DEZVOLTARE

Prof. Balint Anca & prof. Aristan Denisa

Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Oradea

„Omul nu este întreg decât atunci când se joacă” (Schiller)

Jocul reprezintă activitatea predominantă la această vârstă a preșcolarității, acesta satisfăcând în

cea mai mare parte nevoia de activitate a copilului, generată de trebuințe, dorințe și tendințe specifice
acestui nivel de dezvoltare psihologică, totodată permițându-ne să urmărim copilul sub toate aspectele
dezvoltării sale, în întreaga sa complexitate: cognitiv, motor, afectiv, moral, social.
Jocul îi oferă copilului oportunitatea de a-și exterioriza întreaga viață psihică, de a-și exprima
emoțiile, cunoștințele, dorințele, este modalitatea prin care preșcolarul caută să cunoască realitatea
înconjurătoare. Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele
superioare, prin joc învață, se dezvoltă, pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura sa
particulară.
Jocul capătă valoare formativă deosebită o dată cu venirea copilului la grădiniţă când cadrul
relaţional se lărgeşte. Copilul intră în contact cu alţi copii şi adulţi din afara cercului familial, cunoaşte
aspecte legate de înfăţişare, obiceiuri, au loc socializarea, incluziunea, acceptarea.
„Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții, mai mult decât atât, jocul este
sintagma, atmosfera în care ființa sa psihologică poate să respire și în consecință, poate să acționeze” (
Ed. Claparede,1936). Jocul este o experiență universală, naturală, o cale de transmitere și păstrare a
culturii autentice, de cunoaștere și intercunoaștere, favorizează incluziunea socială, ducând la cele mai
importante modificări psihice ale copilului.
Conform teoriei inteligențelor multiple a lui H. Gardner, jocul încurajază toate tipurile de
inteligență precum: inteligența lingvistică, copilul învață elemente de vocabular nou numind obiectele
în timpul jocului, caracteristicile acestora, relațiile dintre ele, utilizând structuri gramaticale,
dezvoltându-și abilitatea de a susține o conversație, exprimă dorințe, împărtășește idei, negociază și
imită aspecte din viața cotidiană; inteligența muzicală, copilul învață muzica prin intermediul jocurilor
cu text și cânt, a jocurilor muzicale axate pe cântece, exerciții, audiție; inteligența logico-matematică,
copilul își formează deprinderi matematice, construiește, numără cuburi, obiecte, le compară, le
sortează după diferite criterii. Copiii aleargă, se cațără, aruncă și prind mingea sau alte obiecte,
dezvoltându-și abilitățile de tip corporal-chinestezic, își dezvoltă abilitățile sociale, îndeplinind diferite

257
roluri sociale, învață să privească lumea din perspectiva altor persoane, colaborează, acceptă propuneri,
găsesc soluții pentru probleme, în vederea îndeplinirii sarcinii de lucru – inteligența personală.
Conform lui Piaget, tipul de joc al copiluli se modofică în strânsă legătură cu stadiul dezvoltării
sale, astfel, până la 2 ani, jocurile manipulative, de explorare și manipulare a obiectelor, fiind cele mai
dominante, de la 2-7 ani, jocul simbolic este corespunzător stadiului preoperațional al gândirii, iar de
la 7 la 12 ani și mai departe, sunt jocurile cu reguli, corespunzătoare etapei operațiilor concrete.
Jocurile manipulative, antreneză musculatura fină, acesta fiind o premisă de bază în formarea
deprinderilor de scris, antrenează capacitățile de coordonare a mișcărilor, controlul lor, precum și
coordonare oculo-motorie, prin manipularea obiectelor din mediul ce îl înconjoară, copilul începe să
controleze posibilitățile de a cunoaște și a stăpâni realitatea, un aspect foarte important fiind câștigarea
independenței de acțiune și autocontrol. De exemplu, manipulând piesele jocurilor existente în centrele
Joc de masă sau Științe (puzzle, lego, jocuri educative, jetoane), copiii își dezvoltă coordonarea ochi-
mână, musculatura fină, capacitatea de discriminare vizuală, deprinderi de îmbinare, triere, așezare în
ordine, clasificare, numărare, punere în corespondență, percepțiile de culoare, mărime, formă,
capacitatea de a rezolva probleme, sentimentul de bucurie la realizarea unor sarcini de lucru.
Jocul simbolic îi oferă copilului posibilitatea de a utiliza mediul pentru a pune în scenă realitatea
așa cum o percepe el, interpretează roluri, personaje reale sau imaginare, copilul trebuie încurajat să
găsească soluții noi pentru personajele sale, să găsească anumite conexiuni între evenimente și să-și
argumenteze alegerile și acțiunile. Prin acest joc, este pusă în mișcare fantezia copilului care dă
lucrurilor și ființelor însușiri pe care nu le au în realitate.
Copilul consideră covorul din cameră drept plajă sau pajiște, fetița se joacă cu păpușa, o
îngrijește, o hrănește, o îmbracă, o culcă, imitând astfel grija mamei pentru copii. Jocul imitativ îl învață
pe copil să accepte și să trăiască după anumite reguli, să coopereze cu ceilalți pentru a schimba aceste
reguli și a le păstra, jucăria ocupând un loc extrem de important, ea fiind necesară pentru a face acțiunile
copilului reale. Menirea fundamentală a jucăriei fiind aceea de a oferi copilului posibilitatea de a
acționa, exprimându-și ideile și sentimentele, iar jucăriile reușite îl stimulează pe copil să gândească,
ridică în fața lui adevărate probleme și acest fapt contribuie la dezvolatarea proceselor cognitive.
Exemple de utilizare a jocului simbolic: joc simbolic cu caracter anticipativ: jocul „De-a
bucătarii” (pentru pregătirea unei salate de fructe) se organizează înaintea desfăşurării observaţiei
„Fructe de toamnă” în Centrul de Ştiinţe. Atât jocul simbolic cu subiecte din viaţa cotidiană cât şi cu
subiecte din basme şi poveşti se desfăşoară fie individual (interpretând rolul unui personaj) , fie colectiv
(transpunând scene din poveşti).
Un alt joc îndrăgit de copii, este jocul de construcții care contribuie la dezvoltarea sa cognitivă
și a musculaturii fine, copiii stabilesc relații cauzale, sortează, grupează, asociază, stabilesc raporturi

258
între obiecte, pun în valoare spațiul, dând frâu liber imaginației, exemple de astfel de jocuri: „Grădinița
mea,...„ , „Orașul meu”, „Garajul”, „Căsuța mea”.
Jocurile libere sunt jocurile alese, inițiate de copil, fără intervenția adultului, acestea reprezintă
o altă categorie pe care copiii o preferă, așadar ei își aleg singuri jocul, jucăriile și tipul de joc pe care-
l doresc, educatoarea are astfel ocazia de a cunoaște cât mai bine copilul, deoarece copilul în acel
moment utilizeză cunoștințele, experiențele, deprinderile dobândite anterior, în alte contexte în care el
se simte liber să se exprime. De exemplu: observându-l cum se joacă cu o mașinuță, putem observa ce
știe despre mașini, ce scenarii inventează inspirate din viața cotidiană, tipurile de raporturi pe care le
stabilește, precum și limbajul pe care îl utilizează.
Jocul cu reguli, de asemea ocupă un loc forte important în ce privește dezvoltarea copilului, fie
că sunt jocurile cu reguli formulate de către copii sau de către adulţi. În general sunt jocuri care arată
prin ce modalităţi poţi să câştigi (au la bază întrecerea precum şi jocurile de echipă), jocuri inventate
de copii, jocurile sportive, jocurile didactice. Copiii sunt puşi în situaţia de a respecta regula, de a
acţiona doar atunci când sunt nominalizaţi, de a alege un partener, de a se întrece cu el de a se bucura
de reuşita sau de a accepta eşecul (să fii prins de pisică, să nu observi batistuţa şi să fii pedepsit cu statul
într-un picior, şi să fii văzut la jocul, “De-a v-aţi ascunselea”).
Jocurile dinamice/de mişcare au la bază acţiuni motrice mai simple sau mai complexe dirijate de
anumite reguli, prin care se consolidează deprinderile motrice de bază (mers, alergarea, aruncarea,
prinderea, săritura, căţărarea, echilibrul), se dezvoltă calităţile motrice (viteza, forţa, rezistenţa) şi stări
emoţionale pozitive. O atenţie deosebită să acordăm copiilor timizi, fricoşi, apatici sau instabili,
respectându-le ritmul propriu şi particularităţile individuale.
Nu în ultimul rând, în activitatea educativă din grădiniță regăsim și jocul didactic care este iniţiat
numai de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor obiective educaţionale. Elementele
de joc se împletesc cu învăţarea.
Exemple de jocuri didactice pot fi: Senzoriale, de ghicire, de recunoaştere a unui obiect cu
ajutorul simţurilor: “Ghici ce ai gustat!”; “Spune cum este?”; “Ce poţi spune despre?” Jocuri de analiză
perceptivă vizuală, de reconstituire de imagini din bucăţele: “Loto flori, fructe, păsări, animale”, “Din
jumătate – întreg”, “Jocul umbrelor”. Jocuri logice de comparare a obiectelor după criterii date şi de
analiză, descriere, clasificare: “Mare, mic”, “Găseşte locul potrivit!” Jocuri gramaticale: “Eu spun una,
tu spui multe” (singular-plural), “Spune al cui este?” (folosirea corectă a genitivului), “Cui trimit
scrisoare?” (folosirea corectă a dativului), “Unde a zburat rândunica? (poziţii spaţiale). Jocuri de
mişcare: „Cuibul rândunicilor”, „Ursul doarme”, „Ştafeta uriaşilor” etc.
Toate aceste jocuri reprezintă ocazii autentice de învățare și dezvoltare, jocul fiind așadar cea
mai eficientă formă de învățare, datorită naturaleții cu care copilul învață. Jocul este o experiență

259
naturală, universală și face parte din viața de zi cu zi, pretutindeni în lume copiii se joacă individual
sau în grupuri mici, explorând mediul înconjurător, cunoscând această lume, își satisfac nevoia de
mișcare, cunoscându-și tovarășii, descoperindu-se pe sine, dobândesc încredere în forțele proprii, se
definesc pe sine ca personalitate, învățând, dezvoltându-se.
Explorarea presupune încercările și tentativele copilului de a cunoaște și de a descoperi lucruri
noi, permițând cunoașterea lumii înconjurătoare, oferind bazele dezvoltării potențialului psihofizic și
aptitudinal al copilului.
În concluzie toate activitățile care se desfășoară în grădiniță, reprezintă pentru copii experiențe
de învățare, pornind de la activitățile integrate, centrate pe anumite obiective și conținuturi, până la
momentele de rutină și tranziție, care consolidează deprinderi și abilități ce contribuie la autonomia
copilului, conviețuirea socială, sănătate și igienă.

Bibliografie:
1. Château Jean, 1970, Copilul și jocul, EDP, București;
2. Ezechil Liliana, Lăzărescu Păiși Mihaela, 2011, Laborator Preșcolar, Editura V&I INTEGRAL;
3. Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între3-6/7 ani, 2008.

ROLUL JOCULUI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Bogdan Maria Luminița

Gradinița cu P.P “Trenulețul Veseliei” -Bistrița, Jud. Bistrița-Năsăud

Educația timpurie reprezintă totalitatea experiențelor individual realizate și social existente sau
organizate, de care beneficiază copilul în primii ani de viață, cu rol de a proteja, crește și dezvolta ființa
umană prin înzestrarea cu capacități și achiziții fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere
identitate și demnitate proprie. Ea asigură fundamentele dezvoltării fizice și psihice sănătoase, ale
dezvoltării sociale, spirituale și complexe. Ceea ce învaţă copiii în primii ani reprezintă mai mult de
jumătate decât vor învața tot restul vieții.
Educația timpurie se referă, strict la momentele de învațare ale copilului cu vârsta pâna la 3 ani,
în conceptul românesc. Educația timpurie, în sensul mai larg, înseamnă dezvoltarea timpurie a
copilului, presupune învaţare, îngrijire și protecție. Educația timpurie se realizează
ca educație informată (în familie, în relaţii de vecinătate şi în relații comunitare, prin mass-media),
ca educație formală (în creșe, grădinițe și alte instituții de ocrotire și educație) și sub forma educației

260
nonformale (în cluburi sportive, cluburi ale copiilor și elevilor, dar și prin biblioteci, muzee, activități
ale unor organizații nonguvernamentale ş.a.).
Educația timpurie pentru valori reprezintă un tip de educație care își asumă misiunea și
responsabilitatea de a promova valori în mod explicit și eficient prin finalități clare.
În pedagogia românească educația timpurie reprezintă un concept nou. În mod tradițional,
problematica pedagogică a copilului de 0-6/7 ani a fost considerată ca educație preșcolară. Actuala
politică educațională nu include o secțiune specifică privind educația timpurie a copilului în perioada
0-3 ani. Din punct de vedere practic, focalizarea în domeniul educației timpurii în cadrul actualei
politici educaționale se face pe educația preșcolară. Metodele utilizate în educarea copilului preșcolar
sunt, desigur, adaptate manifestărilor specifice dezvoltării acestuia în diferite subetape care marchează
evoluția lui în acastă perioadă de vârstă.
Ele nu sunt exclusiv metode de lucru ale psihologiei și nici exclusiv metodele de lucru ale
pedagogiei, ci o îmbinare măiestrită a acestora în baza unei logice elementare în conformitate cu care
intervenția educațională vizionează un produs subiectiv: personalitatea copilului și se realizează printr-
o interacțiune intersubiectivă: educator(adult)-copil.
Din această cauză jocul reprezintă o formă de activitate preferată și adecvată specificului
activităților realizate în grădiniță, dar și principala metodă de instruire și educație utilizată în activitățile
cu copiii preșcolari. Jocul satisface în cea mai mare măsură trebuințele de manifestare și de exprimare
ale copilului. Valoarea activităților de joc este apreciată după capacitatea acestora de a-l ajuta pe copil
să se integreze în mediul natural și social și pentru a înțelege lumea înconjurătoare.
Concepţia modernă asupra educaţiei preşcolare presupune folosirea din plin a învăţării dirijate
si spontane considerând învaţarea drept acţiunea principală a dezvoltării inteligenței copilului și o
normare de bază a procesului de largă socializare a copilului. Învațarea are, în acest sens, un conținut
foarte larg și este strâns legată de latura psihică și socială a personalității copilului. În lumina acestei
concepții, învățarea nu este îndreptată spre achiziționarea de cunoștinte verbale și nu este înțeleasă ca
o activitate bazată pe operații abstracte, ci se sprijină pe structura concretă a gândirii copilului.
În fragedă copilarie, învațarea este naturală și spontană. Curiozitatea și gândirea care-l
stimulează în joc sunt parte integrată din plăcerea sa de a învăța. Prin joc, copilul se aventurează în
necunoscut, încercând să vadă cât poate să construiască de înalt un turn din cuburi; câte obiecte diferite
poate modela din plastilină, testând astfel și materialul de joc și pe sine .
Corelația dintre joc și învățare la diferite etape ale vârstei preșcolare este condiționată de nivelul
general de dezvoltare psihică a copilului. Dar pe măsura introducerii treptate a elementelor de învățare,
se produc schimbări vizibile în activitatea psihică a copilului; la vârsta preșcolară mica asimilare a
cunoștințelor și formarea deprinderilor în cadrul activitaților obligatorii sunt legate de joc. Copilul

261
manifestă tendința de a transforma în joc activitațile programate de educatoare pentru a-i transmite
cunostințe și a-i forma deprinderile. De pildă copilul mânuiește cu multă plăcere creionul pe hârtie, dar
fără intenția de a "desena" ceva. Pe el îl captivează însuși procesul operării cu creionul, faptul că,
trasând cu creionul pe hârtie diferite linii întortocheate. La fel se întâmplă și cu celelalte activități. Pe
el nu-l interesează încă obținerea unui anumit rezultat, de exemplu, prin așezarea cuburilor, realizarea
unei construții, prin modelarea plastilinei confecționarea unei jucării. De asemenea, asimilarea
cunoştințelor și însușirea deprinderilor nu constituie pentru copil o problemă de rezolvat. Această
particularitate psihologică a învațarii la vârstă preșcolară unică face necesară includerea "procedeelor
de joc" în desfășurarea activităților obligatorii. Pe această cale se captează mai uşor atenția, se intesifică
procesele de analiză și sinteză, se dirijează mișcările și acțiunile, se menține viu interesul copiilor pentru
activitatea desfașurată. Jocul devine astfel un important mijloc pentru însușirea cunoștințelor și
deprinderilor, dacă este îmbinat în mod rațional cu elemente de învățare.
Jocurile și învățarea sunt formele de activitate sub influența cărora copilul preșcolar se formează
și se dezvoltă. Între aceste forme există o strânsă legătură. La diferite etape ale vârstei preșcolare,
corelația dintre joc și învățare se realizează în forme specifice. La vârsta preșcolară mică jocul ocupă
în preocupările copilului locul central. Chiar și învățarea implică anumite elemente de joc. Totuși în
formele cele mai simple motivele învățării încep să se constituie chiar și la preșcolarii mici.
Aceste motive nu sunt dominante față de motivele jocului. La preșcolarii din grupa mijlocie și
din cea mare, interesul pentru învățare creşte din ce în ce mai mult. Cu toate acestea jocul nu-și pierde
din însemnatate nici la această vârstă. El rămane și mai departe tipul fundamental de activitate
preșcolară, care îndeplinește importanța funcției educative. Astfel, în procesul jocului, copilul își
însușește mai bine semnificația socială și își formează mai ușor unele deprinderi practice elementare.
(De pildă, în cadrul unor jocuri, preșcolarii confecționează din diferite materiale cadouri pentru alții).
Jocul și învățarea exercită o influență pozitivă asupra dezvoltării psihice a copilului. La rândul
lor, ele suferă influența pozitivă a acestei dezvoltări. Nivelul tot mai înalt al dezvoltării psihice generale
a copilului acţionează pozitiv asupra nivelului la care se desfășoară cele doua forme de activitate. În
aceasta constă influența reciprocă, relația dialectică între joc și învațare, pe de o parte și dezvoltarea
psihică generală a preșcolarului, pe de altă parte. Fiind factori importanți ai dezvoltării psihice, jocul și
învățarea sunt în același timp și un efect al acestei dezvoltări. În felul acesta, în procesul desfășurării
activităților obligatorii se crează premisele psihologice ale pregătirii preșcolarului pentru activitatea de
învățare în școală.
În procesul de învățământ, jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a copiilor, ca
procedeu de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de învățământ și ca
formă de organizare a activității de cunoaștere și dezvoltare a capacităților psiho-fizice pe toate

262
planurile. În perioada preșcolară, deși jocul deține importante funcții formative, el nu este unica formă
de activitate prin care se asigură dezvoltarea psihică a copilului. Activitatea de învățare de tip școlar
organizată sub forma activității comune, întregește și desăvârșește funcția formativă a jocului .
Relația dintre joc şi învățare se schimbă pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, în sensul că
activitatea comună câștigă din ce în ce mai mult teren (de la durata de 10-15 minute la durata de 25-30
minute). Datorită schimbărilor ce se produc în psihicul copilului, jocul se poate schimba trecând de la
un stadiu de dezvoltare la altul, devenind treptat o formă de activitate tot mai complexă, între joc și
dezvoltarea psihică, existând un raport corelativ – stimulator. Deci, învățarea îmbracă forme diferite
potrivit particularităților caracteristice dezvoltării psihologice a copilului. În perioada preșcolară
copilul învață în mod spontan, dupa un program propriu - prin joc și alte activități – și după programul
adultilor, în activităţile comune.
La varsta preșcolară mică, pentru a facilita insuşirea cunoştinţelor, formelor şi deprinderilor
prin activități comune, este indispensabilă folosirea elementelor de joc pentru a le capta ușor atenția și
pentru a-i antrena în activitațile întregului parcurs. Trecând la grupa mijlocie, procesul însuşirii
cunoașterii, de formare a deprinderilor și obișnuințelor încep să se detașeze de acțiunile cu caracter de
joc. Acum preșcolarii dovedesc interes în urmărirea explicațiilor transmise verbal, pun întrebări -
solicitând precizări cu privire la realizarea temei, toate acestea fiind posibile datorită intensificării
funcției reglatoare a sistemului verbal și a experienței dobândite anterior. La această vârstă se pune
accent pe integrarea copiilor în activitatea de învățare sistematică, organizatorică, în care procedeele de
joc sunt folosite în mai mică măsură, fără însă a se renunța la ele. La grupa mare, învățarea începe să
fie privită ca activitate dominantă, realizându-se asimilarea activă a cunoașterii, conturându-se anumite
procedee mintale de lucru, copiii înțelegând mai bine problemele supuse spre rezolvare, străduindu-se
să găsească soluții proprii, sporînd astfel rezistența la efortul intelectual.
În concluzie, din punct de vedere educativ, trebuie să fie asigurată o justă proporționare a jocului
cu învățarea, a elementului distractiv cu efortul fizic și intelectual. Deși jocul este activitatea dominantă
la vârsta preșcolară, totuși ea se imbină cu anumite forme de muncă intelectuală accesibilă acestei
vârste.

Bibliografie:
1. Cerghit I., "Didactica", Editura P.R.A. , Bucureşti, 1994;
2. Cerghit I., "Metode de învatăţământ", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1980;
3. Claparide Eduard, "Psihologia copilului, pedagogic experimentală", Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1972;
4. Claparide Eduard, "Educaţia funcţională", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1973;

263
5. Cojocaru Ioana, "Influenţele jocului didactic în procesul instructiv - educativ" - culegerea
"Învăţământul primar", 1994;
6. Cristea S.,"Dicţionar de termeni pedagogici", E.D.P.,Bucuresti,`98;
7. Cretu C., "Psihopedagogia succesului", Editura Polirom, Iaşi,`97;
8. Neacşu I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990,
9. Pintilie Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002;
10. Mitrofan, I, Mitrofan,N., (1996), Elemente de psihologie a cuplului, Casa de editură şi presă Şansa
S.R.L., Bucureşti. Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1991) Familia de la A la Z, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ȘI ROLUL ACESTUIA ÎN DEZVOLTAREA

PREȘCOLARULUI

Institutor Chtazidimitriou Georgiana

Grădinița nr 35, București

“Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas” (Socrate)

Educaţia este o artă, care face să treacă conştientul în subconştient, este un fapt al şcolii, şi al
unei virtuţi, pe care o porţi cu ține. Fiecare tinde să fie o persoană cultă, erudită, iar aceste calităţi ne
sunt cultivate încă de mici de gradiniţă, şcoală, liceu, apoi spre maturitate de universitate.
Educaţia preşcolară este temelia în dezvoltarea copilului preşcolar, deoarece această perioadă
reprezintă baza formării ca adult. Între 3 şi 6/7 ani copilul invaţă şi asimilează informaţii şi cunoştinţe
şi reuşeşte să facă rapid conexiuni ce vor dura întreg parcursul vieţii.
Educaţia preşcolară este unul din elementele esenţiale ale educaţiei individului uman. În procesul
educaţiei preșcolare, un rol esenţial îi revine sistemului preşcolar, care reprezintă o etapă incipientă
pentru încadrarea copiilor în sistemul educaţional.
Fiziologic, creierul uman este format din două părţi, emisfera stângă și emisfera dreaptă.
Partea stângă este folosită în gândirea logică și procesele analitice. Această este stimulată în timpul
activităţilor școlare care constau în matematică, lectură și știință. Emisfera dreaptă este folosită în
percepția emoțională, intuiţie şi creativitate. Această parte rămâne oarecum descoperită pentru că, deşi
pachetul educaţional conţine artele ca materie, este totuşi considerată mai mult că fiind un opţional.
Însăși artă, oferă copiilor o serie de beneficii (deloc de neglijat) și anume: creativitatea - artele
permit copiilor să transmită cu mai multă uşurinţă decât o face matematica sau știința; Abilităţile

264
motorii – multe dintre mișcările implicate în artă, cum ar fi ţinerea unei pensule sau desenarea cu un
creion, sunt esențiale pentru creșterea abilităților motorii fine la copiii mici; Inventivitatea - când copiii
sunt încurajați să se exprime și să îşi asume unele riscuri prin procesul artistic, aceste provocări dezvoltă
sentimentul de inovare, care va fi important în viața lor de adult; Dezvoltarea limbajului - pentru copiii
preşcolari, arta le oferă oportunități de a învăța cuvinte noi pentru culori, forme și acțiuni .
Fiecare copil este creativ pentru că ne apare capabil de a produce idei și obiecte, pe care niciodată,
mai înainte, nu le-a auzit, văzut sau produs, pornind de la propriile achiziții, evaluări și diferențieri
făcute în sistemul său individual intern și extern de referințe.
Activitatea creativă este una dintre cele mai mari provocări ale vieții și implicit atrage după sine
cele mai mari recompense.
Din punct de vedere al valorii educative, abilitățile manuale se situează pe același plan cu
celelalte activități obligatorii organizate în școală. Ele contribuie la dezvoltarea multilaterală a copiilor
cu condiția să se respecte cerințele pedagogice generale în organizarea și desfășurarea lor, precizarea
clară a scopului didactic, stabilirea legăturii organice între sarcinile instructive și cele educative,
alegerea judicioasă a conținutului și metodelor corespunzătoare fiecărei părți a activității.
Folosirea tehnicilor de lucru cât mai variate îi ajută pe copiii să-şi formeze deprinderi de lucru
pe care le vor folosi în clasele primare. La nivel preşcolar se pun bazele formării deprinderilor de lucru:
în hârtie – îndoire, pliere, decupare, lipire, asamblare, împletire şi ţesere; cu fire textile – împletire,
înnodare, şnuruire, tăiere şi lipire, rulare; cu materiale textile – decupare, lipire, împletire; înşirare;
lucrări cu materiale din natură în care se foloseşte decuparea, lipirea, asamblarea şi decorarea.
Cel mai important rol pe care îl au activităţile practice în dezvoltarea personalităţii copiilor este
dezvoltarea imaginaţiei şi implicit a creativităţii.
Tehnicile de lucru şi materialele care se folosesc în activităţile practice sunt acelea care contribuie
la dezvoltarea creativităţii copiilor. Cu cât materialele sunt mai variate, copii trebuie să dea frâu liber
imaginaţiei pentru crearea de obiecte cu temă dată.
MOȘ CRĂCIUN din sticlă de șampon
Materiale necesare: o sticlă de șampon goală, o șosetă colorată, vată, lipici, mărgele, creioane cerate
sau carioci.
Instrucțiuni:
Alegem o sticlă goală de șampon de culoare albă, o spălăm bine și o ștergem. Cu o cariocă
neagră desenăm două cercuri mici pentru ochi. Colorăm cu un creion cerat roșu obrajii și gura lui Moș
Crăciun. Lipim vată pe sticla de șampon: aceasta va fi barba și mustața. Nasul îl facem din mărgele. La
final tragem șoseta ușor peste capacul sticlei de șampon și Moș Crăciun e gata!

265
Bibliogrfie:
1. Constantin Cucoş, 2006, Pedagogie, editura POLIROM Iaşi;
2. Marian D. Ilie, 2005, Elemente de pedagogie generală, teoria curriculum-ului şi teoria instruirii,
Editura MIRTON, Timişoara.

SĂ ÎNVĂȚĂM MAI UȘOR: METODELE INTERACTIVE

Prof. Moraru Anca-Elena

Grădinița P.P. Nr. 21, Dr. Tr. Severin, Mehedinți

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale, de

exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode este
faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari, schimbul de idei, de cunoştinţe, asigurând un
demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Prin folosirea acestor metode, preşcolarii
depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri
interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în care îşi asumă
responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii.
De asemenea, aceste metode activează toţi copiii şi le dezvoltă comunicarea, creativitatea,
independenţa în gândire şi acţiune, îi ajută să ia decizii corecte şi să argumenteze deciziile luate. Aceste
metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă, îmbinarea diferitelor forme de activitate,
îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri şi activitatea frontală, evaluarea corectă a
rezultatelor obţinute şi reconstituirea relaţiei educatoare-copil. Metodele de învăţare activă implică
copiii în procesul de învăţare în sensul formării lor ca participanţi activi la procesul de educare, astfel
fiind ajutaţi să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să aplice în diferite situaţii de învăţare ceea ce au
învăţat. Aceste metode sunt folosite din ce în ce mai mult în practica educaţională alături de cele
tradiţionale ori în combinaţie cu acestea.
În continuare voi prezenta câteva metode moderne pe care le-am folosit în procesul instructiv
educativ în funcţie de obiectivele urmărite la fiecare activitate.
Bula dublă - este o metodă de predare-învăţare, uşor de aplicat, care grupează asemănările şi
deosebirile dintre două obiecte, fenomene, idei, concepte etc. Ea este reprezentată grafic din două
cercuri mari în care se aşează câte o imagine care denumeşte subiectul abordat. De cele două cercuri
mari se află relaţionate prin linii alte cercuri mici situate între cercurile mari în care se specifică

266
asemănările, iar în cercurile exterioare se specifică caracteristicile fiecărui termen, particularităţile sau
deosebirile.
Exemplu. La activitatea DLC-convorbire ,,Ce ştim despre anotimpuri?” în cercurile mari am
asezat imagini reprezentative despre anotimpurile toamna şi iarna. Copiii au completat două
caracteristici ale anotimpului toamna (cad frunzele, pleacă păsările călătoare), două caracteristici ale
anotimpului iarna (ninge, îngheaţă apa) în cercurile exterioare şi două asemănări (anotimp, 3 luni) în
cercurile mici din mijloc. O altă activitate la care am folosit metoda Bula dublă a fost o activitate DLC-
joc didactic ,,În curând voi fı şcolar,,. În acest joc în cele două cercuri mari am aşezat imagini cu
preşcolari şi şcolari, iar copiii au completat cercurile mici din mijloc cu asemănările existente între
preşcolari şi şcolari (sunt copii, se hrănesc şi cresc), iar în cercurile exterioare au completat cu
caracteristicile acestora (preşcolarii se joacă, merg la grădiniţă, şcolarii merg la şcoală, învaţă).
Schimbă perechea este o altă metodă interactivă pe care am folosit-o în activităţile cu
preşcolarii. Această metodă are ca obiectiv stimularea comunicării şi rezolvarea de probleme prin lucru
în pereche. Metoda ,,Schimbă perechea” am folosit-o în activităţi de observare, activităţi de convorbire,
activităţi practice, etc.
Exemplu. La activitatea de observare cu tema ,,Fructe de toamnă ’’, am urmărit ca prin lucru în
pereche, copiii să descopere cât mai multe caracteristici ale fructelor care se coc în anotimpul toamna.
Am organizat copiii în două cercuri concentrice după ecusoanele pe care le aveau în piept, în interior
copiii cu frunze galbene, în exterior copiii cu frunze verzi. La îndemnul educatoarei, copiii au luat din
coş un fruct la alegere pe care l-au observat, l-au analizat pentru a spune totul despre el. Perechea a
analizat fructul timp de 3-5 minute. La comanda educatoarei ,,Schimbă perechea „ copiii din interior s-
au deplasat şi au format o nouă pereche. Copiii din cercul exterior au făcut o sinteză a observaţiilor
anterioare şi au continuat analiza cu noua pereche pentru descoperirea caracteristicilor fructului prin
câţi mai mulţi analizatori. Perechile s-au schimbat atunci când s-au epuizat toate ideile copiilor şi când
fiecare copil a făcut pereche cu toţi membrii grupei.
Brainstormingul, în traducere directă ,,furtună în creier, sau ,,asalt de idei,, este o metodă pe
care am folosit-o pentru a ajuta copiii să emită cât mai multe idei pentru soluţionarea unor probleme,
fără a critica soluţiile găsite. Această metodă am utilizat-o frecvent în activităţile de dezvoltare a
limbajului pentru a da frâu liber imaginaţiei copiilor şi a le dezvolta capacităţile creatoare. Cu rezultate
bune am folosit brainstormingul în cadrul povestirilor create după un tablou, sau un şir de ilustraţii, în
lecturile după imagini, convorbiri şi jocuri didactice.
Exemplu. În activitatea DLC-convorbire cu tema ,,De ce îmi place anotimpul vara?” la începutul
activităţii copiii au stabilit împreună caracteristicile anotimpului vara pornind de la întrebarea ,,Ce ştiţi
despre anotimpul vara?”. Fiecare copil a răspuns printr-un enunţ scurt în ordinea stabilită fără a repeta

267
ideile colegilor. Ideile emise sunt direct proporţionale cu numărul membrilor grupului. După enunţarea
ideilor, copiii au fost rugaţi să reflecteze asupra lor şi să se pronunţe care sunt cele mai aproape de
adevăr.
Au fost subliniate ideile care se încadrau în sarcina didactică şi care conturau ideea finală. Aceste
caracteristici sunt împărţite în 3 categorii:
• Caracteristici care ţin de evoluţia naturii;
• Caracteristici care ţin de relaţia omului cu mediul în anotimpul vara;
• Caracteristici care nu se încadrează în nici o categorie şi care vor fi eliminate.
Explozia stelară este o altă metodă pe care am folosit-o în procesul instructiv-educativ. Este
o metodă de stimulare a creativităţii şi o modalitate de relaxare a copiilor. Ea se bazează pe
formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme. Am folosit această metodă cu bune rezultate
în activităţile de lecturi după imagini, convorbiri, memorizări, povestiri. Ca material didactic am
folosit o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeţi roşii şi jetoane. Pe steluţa mare
am aşezat o imagine legată de tema abordată, iar pe cele cinci steluţe mici am scris câte o întrebare
de tipul CE?, CINE?, UNDE?, DE CE?, CÂND?. Prin folosirea acestei metode, am urmărit
dezvoltarea potenţialului creativ al preşcolarilor, familiarizarea lor cu strategia elaborării de întrebări
de tipul prezentat mai sus, exersarea capacităţii acestora de a alcătui propoziţii interogative pe baza
conţinutului unor imagini şi nu în ultimul rând rezolvarea problemelor prin găsirea răspunsurilor la
întrebările adresate.
Diagrama Venn este o metodă interactivă, de fixare, consolidare şi evaluare a cunoştinţelor.
Această metodă are o largă aplicabilitate şi am folosit-o cu succes în activităţile de observare,
povestiri, convorbiri, jocuri didactice, etc. Diagrama Venn este formată din 2 cercuri care se
suprapun parţial. În spaţiul care intersectează cele două cercuri am aşezat, desenate sau scrise,
asemănările dintre două obiecte, idei, concepte, iar în cele două cercuri am aşezat aspectele specifice
ale acestora. Pentru fixarea şi evaluarea cunoştinţelor copiilor, am folosit aceasta metodă în
activităţile de povestire, observare, convorbire, etc.
Exemplu. În activitatea DLC-convorbire ,,Totul despre păsări”, preşcolarii au realizat o diagramă
în care au evidenţiat asemănările şi deosebirile existente între păsările de curte şi păsările sălbătice. De
asemenea, am folosit această metodă în jocul didactic ,,În lumea poveştilor” cu scopul de a verifica
cunoştinţele copiilor privind poveştile învăţate. În cadrul acestui joc, copiii au realizat o diagramă Venn
în care au aşezat în cele două cercuri personajele specifice fıecărei poveşti, iar în arealul în care se
suprapun cele două cercuri au aşezat personajele comune.

268
 Din multitudinea de metode interactive, am prezentat pe scurt doar câteva pe care le-am aplicat
la grupă, metode prin care noul şi căutarea de idei conferă activităţii ”un mister didactic” în care copilul
e participant activ la propria formare.

Bibliografıe:
1. Breben Silvia, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela – Metode interactive de grup-ghid
metodic, Editura Arves, 2002;
2. Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena – Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura
Reprograph, Craiova, 2005;
3. Gluiga Lucia, Spiro Jodi – Învăţarea activă, Ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti,
2001.

INTERDISCIPLINARITATEA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

Prof. Nistor Luize Lavinia & Prof. Țepeș Carmen Nicoleta

Grădinița P.P. Nr. 1/„Piticot”-Hunedoara

Vârsta preşcolară este perioada dezvoltării intense a copiilor sub aspect fizic şi psihic; de aceea
educaţia primită la această vârstă influenţează în mare măsură dezvoltarea ulterioară a copiilor.
La vârsta preşcolară, organismul copilului este în plină creştere, asistăm la o dezvoltare intensă
a psihicului copiilor sub aspect cognitiv, afectiv, volitiv. Dezvoltarea psihicului este un proces complex
şi unitar. El are loc ca urmare a dezvoltării sistemului nervos şi a interacţiunii copilului cu mediul
înconjurător - natura, societatea - şi în general cu toţi cei care exercită o influenţă asupra lui.
La vârsta preşcolară, forma predominantă a activităţii copilului o constituie jocul. De aici rezultă
importanţa deosebit de mare a îndrumării jocului de către adult pentru dezvoltarea multilaterală a
preşcolarilor.
Jocul e o metodă activă prin care copilul este direct implicat în activitatea de învăţare. Strategia
jocului este în esenţă, o strategie euristică, de combinare, de relaţionare, de interpretare a experienţei
copilului (cunoştinţele sale sunt multiple: îmbogăţeşte cunoştinţele şi formează capacităţi, dezvoltă
atenţia, spiritul de observaţie, memoria, imaginaţia, formează motivaţia şi atitudinea faţă de diverse
activităţi, cultivă spiritul de investigaţie, perseverenţa şi spiritul cooperant. Spaţiul educaţional este

269
definit de ansamblul constituit din încăperea/încăperile în care se desfăşoară activităţile didactice şi
totalitatea inventarului din cadrul acestora.
Astfel, unitatea de învăţământ preşcolar devine un loc atractiv care stimulează în permanenţă
gândirea copilului preşcolar, este locul unde se desfăşoară activităţile de joc şi cele de învăţare, adaptate
în permanenţă la specificul clasei şi la particularităţile de vârstă ale copiilor. Prin joc copilul învaţă cu
plăcere, este interesat de activitatea desfăşurată: cei timizi capătă curaj şi mai multă încredere în
capacitatea lor, mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsuri. Jocul didactic are rolul de a-l introduce
pe copil în sfera cunoaşterii matematice. Utilizarea problemelor distractive în cadrul activităţilor şi a
jocurilor didactice matematice le stârneşte curiozitatea micilor preşcolarişi îi determină să le rezolve,
le dezvoltă gândirea logică, imaginaţia, atenţia, memoria, spiritul de inventivitate. Fiecare joc poate fi
considerat un util exerciţiu de gimnastică a minţii.
Voi prezenta în continuare câteva corelaţii ale activităţilor matematice cu: jocurile şi alte
activităţi la alegere, cunoştinţele despre mediul înconjurător, educarea limbajului, activităţile artistico-
plastice, educaţia muzicală, activităţile practice şi educaţia fizică.
Cunoştinţele matematice îşi găsesc o imediată aplicare în cadrul jocurilor de construcţie, în care
se folosesc diverse materiale: piese AR-CO, piese geometrice, beţişoare de diferite lungimi, grosimi,
mărimi. Copiii sunt puşi în situaţia de a număra piesele necesare unei construcţii, de a intui forma,
mărimea sau culoarea lor, precum şi aşezarea spaţială a fiecăruia. Pe lângă aprofundarea cunoştinţelor,
aceste jocuri dezvoltă percepţiile spaţiale, exersează imaginaţia creatoare, cultivă gustul pentru frumos.
În cadrul activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător, orice activitate de observare a
plantelor şi a animalelor poate constitui un prilej de verificare, consolidare sau de anticipare a unor
cunoştinţe matematice. Astfel, copiii sunt puşi să stabilească forma părţilor componente, să precizeze
culorile, să stabilească global numărul petalelor sau a frunzelor unei flori. Multe dintre jocurile
didactice utilizate implică, în fond, constituirea de mulţimi având o proprietate caracteristică dată,
apartenenţa sau non-apartenenţa unui element la o mulţime, realizarea de corespondenţe între
elementele a două mulţimi. Dintre jocurile didactice de acest tip, se pot menţiona câteva dintre ele: „Cu
ce mă joc?”; „Găseşte obiectul potrivit”; „Fluturi şi flori”; „Ajută mama şi puiul”, etc.
De asemenea, multe dintre activităţile de educarea limbajului conţin elemente de corelare cu
matematica. Astfel, după desfăşurarea jocurilor didactice: „Jocul cuvintelor” şi „Jocul silabelor” se pot
folosi fişe în care copiii trebuie să deseneze tot atâtea cerculeţe câte obiecte sunt reprezentate în imagine
sau să traseze tot atâtea liniuţe câte silabe are cuvântul reprezentat prin desen (floare, strugure, televizor,
ardei, etc.). Într-o altă variantă se poate cere copiilor să găsească cuvinte cu un număr dat de silabe,
după care să bată din palme de atâtea ori câte silabe avea cuvântul respectiv sau să alcătuiască propoziţii
şi să aducă un număr de beţişoare egal cu numărul cuvintelor din care era formată fiecare propoziţie.

270
 În cadrul activităţilor artistico–plastice, copiii sunt învăţaţi să îşi încadreze desenul în pagină,
să păstreze proporţiile şi poate fi verificată cunoaşterea culorilor, raportându-se la realitate. Prin
desenele decorative se pot realiza jocuri logice de transformări identice, cerându-le copiilor să deseneze
ca în modelul prezentat, alternând mărimile, culorile, formele sau poziţiile spaţiale. Deprinderile
formate în acest fel permit copiilor să lucreze cu uşurinţă pe fişele matematice. Prin activităţile de
modelaj, preşcolarii pot reda obiectele în diferite dimensiuni (de exemplu, „Mărul mare , mijlociu,
mic”; „Morcovi pentru iepuraşi: mari–mici, groşi–subţiri” şi pot să numere bucăţile de plastilină pentru
fiecare model).
Sarcini ale activităţilor cu conţinut matematic, mai ales vizând număratul în ordine crescătoare
sau descrescătoare, se realizează şi prin intermediul jocurilor muzicale, de exemplu „Elefanţii”, „Hai
să zicem una”, „Zece negri mititei”.
Activităţile practice, în desfăşurarea lor, fac şi ele apel la cunoştinţele matematice simple,
contribuind la aprofundarea şi consolidarea acestora. De exemplu, la înşirarea mărgelelor, se poate cere
copiilor să realizeze şiraguri, fie după un model prezentat, fie după indicaţii verbale, alternând mărimile
şi culorile sau numărând câte mărgele de un anumit fel sunt. Prin îndoirea unei coli de hârtie de formă
pătrată sau dreptunghiulară, copiii pot obţine obiecte ca: paharul, coiful, solniţa sau pot să-şi
confecţioneze singuri jucării ca: barca, vaporul, avionul, morişca. Tăind pe contur figurile geometrice
învăţate, le reţin mai bine forma, iar realizarea unor aplicaţii cu aceste figuri contribuie la exersarea
operaţiilor gândirii şi cultivarea imaginaţiei creatoare.
Activităţile de educaţie fizică permit fixarea număratului, folosit aici pentru păstrarea ritmului
în timpul mersului sau al exerciţiilor de gimnastică. Raportarea cantităţii la număr se poate realiza în
jocuri de mişcare, cum este cel denumit „Bucheţelele” în care se cere copiilor să se grupeze în timpul
mersului câte 1, 2, 3, 4, în funcţie de numărul rostit de educatoare. Verificarea cunoaşterii culorilor şi
constituirea de mulţimi după acest criteriu se realizează în jocuri de mişcare cum este „Caută-ţi
steguleţul”, în care copiii trebuie să se grupeze pe culori, în dreptul steguleţului respectiv. În multe
activităţi de acest fel se urmăreşte perceperea corectă a componentelor spaţiale şi orientarea adecvată,
ca direcţie, poziţie şi distanţă.
Interdisciplinaritatea reprezintă noul în activităţi, activează copiii, le stimulează creativitatea şi
contribuie la unitatea procesului instructiv–educativ, creează un mediu propice pentru ca fiecare copil
să se exprime liber, să lucreze în echipă sau individual, clarifică mai bine o temă făcând apel la mai
multe categorii de activităţi, permite aplicarea cunoştinţelor din diferite domenii. În majoritatea
activităţilor desfăşurate în sala de grupă sau în aer liber, obligatorii sau la alegere, copiii pot fi puşi în
situaţia de a sorta jucăriile, constituind mulţimi după criterii variate, de a aşeza obiectele într-o anumită
ordine şi poziţii spaţiale, de a număra jucăriile utilizate sau obiectele întâlnite.

271
 Toate acestea se constituie în modalităţi eficiente de aplicare a cunoştinţelor matematice
asimilate sau de introducere a unor noţiuni noi, de formare şi dezvoltare a unor priceperi şi deprinderi
de natură logico–matematică. În acest fel, se trezeşte şi se menţine interesul copiilor pentru activităţile
cu conţinut matematic, contribuind la realizarea sarcinilor de ordin formativ ce revin acestor activităţi.

Bibliografie:
1. Ana, Aurelia; Cioflică, Smaranda Maria, (2000), Jocuri didactice matematice, Editura EMIA,
Deva;
2. Antonovici, Ştefania; Jalbă, Cornelia; Nicu, Gabriela, (2005), Jocuri didactice pentru activităţile
matematice din grădiniţă, Editura Aramis Print, Bucureşti;
3. Dumitrana, Magdalena, (2002), Activităţile matematice în grădiniţă, Editura Compania, Bucureşti;
22. Elkonim.

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC – PUNTE DE TRECERE

DE LA JOC LA ÎNVĂŢARE

Prof. Rusu Gabriela Florina

Grădiniţa P.N.1 Şimand – structură a Şcolii Gimnaziale Şimand

Jocul didactic - ,,specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv-educativ cu cel
distractiv’’. Jocul didactic - ,,mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc
la cea de învăţare”. Jocul didactic matematic îmbină elementele instructive cu elementele distractive şi
asigură o unitate deplină între sarcina didactică şi acţiunea de joc. Reuşita jocului didactic matematic
este condiţionată de proiectarea, organizarea şi desfăşurarea lui metodică, de modul în care educatoarea
ştie să asigure o concordanţă deplină între toate elementele ce-l definesc. Pentru aceasta, educatoarea
va avea în vedere următoarele cerinţe de bază:
- pregătirea jocului didactic;
- organizarea judicioasă a acestuia;
- respectarea momentelor jocului didactic;
- ritmul şi strategia conducerii lui;
- stimularea în vederea participarii active la joc;
- asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
- varietatea elementelor de joc.

272
 La grupa mică jocul didactic este specific ca formă de organizare a activităţilor matematice, mai
ales în activităţile de dobândire de cunoştinţe. Prin joc didactic se asigură efectuarea, în mod
independent, a unor acţiuni obiectuale, se stimulează descoperirea prin efort direct a unor cunoştinte,
care valorificate, exersate şi îmbogăţite vor conduce treptat spre însuşirea unor noi cunoştinţe
matematice.
Jocul didactic matematic este foarte important, deoarece este o punte de trecere între joc şi
învăţare, copilul trece pe nesimţite spre o activitate intelectuală. Reuşita unui joc didactic depinde şi de
materialele didactice utilizate în cadrul jocului, care trebuie sa fie variate, atractive, dar şi să fie în
conordanţă cu conţinutul jocului.
Titlu joc didactic: ,,Globuri colorate în brad aranjate’’
Grupa: Mică
Durata:15‫״‬
Motivația jocului: Pentru că au fost cuminți, Moș Crăciun a vrut să-i recompenseze pe copii, cu un brad
împodobit, dar pe drum globurile s-au spart și acum vor trebui ei împreună cu educatoarea să
împodobească brăduțul cu globuri colorate.
Scop: verificarea și consolidarea cunoștințelor despre culori, dezvoltarea atenției și a memoriei.
Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea corectă a culorilor globurilor.
Obiective operaționale:
➢ Să identifice și să denumească culorile roșu, galben, verde, albastru, respectiv globurile;
➢ Să grupeze după criteriul culorii globul primit;
➢ Să împodobească bradul cu globuri colorate.
Elemente de joc: surpriza - scrisoarea de la Moș Crăciun, mânuirea materialelor, împodobirea
bradului, aplauze.
Regulile jocului:
➢ Copiii aleg din coşuleţe un glob asemănător cu cel al educatoarei sau al conducătorului jocului;
➢ Copiii se grupează în funcție de culoarea globului primit;
➢ Copiii împodobesc bradul după cerinţele educatoarei.
Resurse materiale:
✓ Scrisoarea de la Moș Crăciun; Globuri de diferite culori; Coșulețe pentru globuri; Brad.
Desfășurare:
Se prezintă elementul surpriză, scrisoarea de la Moș Crăciun și se intuiesc materialele.
Educatoarea prezintă copiilor un glob roșu, un copil este numit să răspundă la întrebarea ,,Ce culoare
are globul meu?’’, dacă răspunsul este corect, va fi aplaudat de colegi și de educatoare, după care toți
copiii vor alege din coșulețe globurile roșii. Se procedează la fel și cu celelalte globuri de diferite culori.

273
În complicarea jocului, educatoarea va împărți copiilor câte un glob, iar copiii vor trebui să se grupeze
în funcție de culoarea globului primit.
În încheierea activității copiii împreună cu educatoarea vor împodobi bradul. Educatoarea va
cere copiilor să așeze în brad toate globurile roșii, fiecare copil va verbaliza acțiunea efectuată. La fel
se va proceda şi cu celelalte globuri de diferite culori, până la împodobirea completă a bradului. Când
bradul este împodobit, copiii cântă un cântecel creat de educatoare, special pentru acest joc didactic, ca
sugestie se poate cânta pe melodia ,,Moș Crăciun cu plete dalbe’’.
Moș Crăciun e bucuros,
Că bradul nostru e frumos.
Are globuri multe-n el,
Colorate fel de fel.
Ce frumos, e bradul meu!
Globuri roșii și albastre,
Galbene și verde are.
Culorile le-am repetat
Și brăduțul am aranjat.
Ce frumos, e bradul meu!
Bibliografie:
1. Manolache A, Dicţionar de Pedagogie, Ed.Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1979
2. Bache H, Mateiaş A, Popescu E,Şerban F, Pedagogie preşcolară. Manual pentru şcolile normale,
Ed.Didactică şi Pedagogică Bucureşti,1994.

JOCUL DIDACTIC

Prof. Psihopedagogie speciala Pascu Mădălina

Prof. Psihopedagogie speciala Nicola Felicia

Jocul didactic - "un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la
cea de învăţare". Termenul "didactic" asociat jocului accentuează componenta instructivă a activităţii
şi evidenţiază că acesta este organizat în vederea obţinerii unor finalităţi de natură informativă şi
formativă specifice procesului de învăţământ.
Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv cu
elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică şi acţiunea de joc.

274
 Această îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul
desfăşurarii sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanşează, stimulează, intensifică
participarea la activitate, cresc eficienţa acesteia şi contribuie la dezvoltarea diferitelor componente ale
personalităţii celor antrenaţi in joc.
Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea
respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfăşurarea acţiunii ludice.
Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaţionale variate şi complexe.
Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea unor
subsisteme ale vieţii psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de
personalitate, ş.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini specifice
educaţiei morale, estetice. Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se
evoluează şi se îmbogăţesc cunoştinţele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite.

1. LABIRINTUL
Obiective instructive: dezvoltarea deprinderii motrice de alergare cu schimbare de direcţie,
dezvoltarea orientării în spaţiu, dezvoltarea atenţiei.
Descrierea jocului: efectivul este împărţit în coloane de gimnastică câte patru, ţinându-se de
mâini la nivelul umerilor. Doi jucători care nu au intrat în formaţie, devin unul prinzător, celălalt
alergător, care vor alerga prin culoarele formate. La semnalul şi indicaţia profesorului, jucătorii se
întorc la stânga sau la dreapta, prinzându-se din nou de mâini, formând alte culoare, barând astfel calea
celui care aleargă. Jucătorul care este prins devine prinzător.
Indicaţii metodice: elevii din coloana de gimnastică nu au voie să desfacă priza facilitând astfel
pătrunderea prin culoar.
Dozare: 5-6 min.

2. URSULEŢUL PE CĂRARE
Obiective instructive: dezvoltarea deprinderii de mers şi alergare, dezvoltarea dorinţei de
întrecere.
Descrierea jocului: efectivul este împărţit în două echipe egale, aşezate pe şiruri înapoia liniei de
plecare. La 7-10 metri se trasează linia de sosire. La comanda profesorului, primii pornesc ţinându-se
de glezne până la un semn, îl ocolesc, apoi se întorc în alergare atingându-i pe următorii cu mâna, care
execută acelaşi lucru. Câştigă echipa care a terminat prima.
Reguli: nu se admite desfacerea prizei de la glezne în timpul deplasării, cei care urmează nu au
voie să plece înainte de a primi ştafeta.

275
 Dozare: 4-5×.

3. CURSA ÎN CERCURI
Obiective instructive: dezvoltarea forţei trenului inferior şi a deprinderii de săritură.
Descrierea jocului: jucătorii sunt împărţiţi în două echipe egale ca număr. Fiecare echipă se
aşează în şir câte unul în spatele unei linii de plecare. La semnal, primii se deplasează din cerc în cerc,
prin săritură, până la un punct şi se întorc prin alergare sau tot prin variante de sărituri din cerc în cerc.
Cercurile trasate pe sol, înaintea liniei de plecare, trebuie să aibă între ele o distanţă corespunzătoare,
astfel încât să se poată efectua săritura din cerc în cerc. Câştigă echipa care a terminat prima.
Reguli: elevii nu au voie să calce cercul.
Dozare: 3-5×.

4. ALERGARE PESTE OBSTACOLE

Obiective instructive: dezvoltarea deprinderii de săritură şi dezvoltarea forţei trenului inferior.
Descrierea jocului: efectivul este împărţit în două echipe egale ca număr aşezate pe şiruri înapoia
liniei de plecare. În faţa fiecărui şir începând de la distanţa de 15 metri se aşează 5 gărduleţe înalte de
30-40 cm la distanţa de 3 metri unul de altul. La 1 metru în spatele ultimului gărduleţ se află un jalon.
La semnalul profesorului primii elevi din fiecare echipă pornesc în alergare, sar peste obstacole, ocolesc
jalonul şi se întorc în acelaşi mod, atingând cu mâna jucătorii care execută acelaşi lucru. Câştigă echipa
care termină prima.
Reguli: elevii trebuie să sară peste toate gărduleţele, cel care urmează va pleca după ce cel
dinaintea sa a terminat.
Dozare: 4-5×.

5. LUPTA CU MINGILE
Obiective instructive: dezvoltare deprinderii de aruncare.
Descrierea jocului: se formează două echipe cu număr egal de jucători aşezaţi faţă în faţă. Fiecare
echipă are un teren marcat şi un număr cât mai mare de mingi, dar egal repartizate pe echipă. La
comandă fiecare echipă caută să arunce mingile în terenul advers, iar odată ajunse acolo vor fi retrimise
cât mai repede. Câştigă echipa care după un anumit timp are un număr cât mai mic de mingi în teren.
Indicaţii metodice: se va pune accent pe retrimiterea cât mai rapidă a mingilor; elevii nu au voie
să arunce unii în alţii.
Dozare: 3×2 min.

276
Bibliografie:
1. Branga, D., Mujicicov, N., Jocuri de mişcare pentru pionieri, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968;
2. Cârstea, Gh., Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura AN-DA, Bucureşti, 2000;
3. Chiriţă, G., Educaţie prin jocuri de mişcare, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1983;
4. Corneşanu, T., Exerciţii şi jocuri aplicative pentru şcolari, Editura Stadion, Bucureşti, 1970;
5. Bache H., Mateias A., Popescu E., Serban F. - "Pedagogie prescolara.Manual pentru scolile
normale", Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994).

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC–MIJLOC EFICIENT ÎN

APROFUNDAREA CUNOŞTINŢELOR MATEMATICE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. Mihăilă Georgiana

Şcoala Gimnazială Petre Badea Negraşi, Jud. Argeş

Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniţă, este firesc ca acesta să fie
valorificat la maximum şi în predarea matematicii. Îmbinarea elementului distractiv cu cel instructiv în
jocul didactic duce la apariţia unor stări emoţionale complexe care stimulează şi intensifică procesele
de reflectare directă şi nemijlocită a realităţii. Jocul didactic este atractiv şi eficient numai dacă conţine
elemente de aşteptare, de surpriză, de comunicare reciprocă între copii, recompense, etc. Valoarea
practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfăşurării lui, copilul are
posibilitatea aplicării cunoştinţelor însuşite, exersării deprinderilor şi priceperilor formate. Jocul
didactic cuprinde următoarele laturi constitutive : conţinut, sarcină didactică, reguli de joc, elemente de
joc.
Conţinutul jocului didactic matematic este format din cunoştinţele pe care copiii şi le-au însuşit
în celelalte activităţi. Sensul principal al jocului şi atracţia pentru el, se leagă direct de rezolvarea
sarcinilor didactice care apar sub forma unor probleme de gândire: denumire, recunoaştere, comparaţie,
ghicire, etc. ( exemplu: să denumească grupa de obiecte, să ghicească ce piesă a pipăit în săculeţul cu
surprize). Regulile jocului arată copiilor cum să rezolve sarcina didactică, ele fiind condiţionate de
conţinut şi de sarcina didactică. Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii să fie plăcută şi atractivă
pentru copii.
Jocul didactic este şi un mijloc de evaluare, arătând în ce măsură copiii şi-au însuşit cunoştinţele
necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor şi deprinderilor de a realiza

277
sarcinile în succesiunea dată de educatoare şi de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri prompte
şi corecte.
La grupa mijlocie, copiii sunt învăţaţi să construiască şiruri pe orizontală şi pe verticală, să
compare mulţimile de obiecte prin apreciere globală şi prin punere în corespondenţă unu la unu. În
acest sens, se pot desfăşura jocurile didactice: „Ce ai găsit?”, „Cine aşează mai bine”, „Să facem
ordine”, „Multe sau puţine”, „Să fie tot atâtea”.
În cadrul activităţilor matematice, în funcţie de conţinutul noţional prevăzut pentru acest tip de
activităţi, se desfăşoară jocuri didactice de formare de mulţimi, jocuri didactice de numeraţie (în
limitele 1-3 la grupa mică , în limitele 1-5 la grupa mijlocie, şi 1-10 la grupa mare ), jocuri logico –
matematice şi jocuri de percepere şi sesizare a unor poziţii spaţiale .
În jocul didactic de formare de mulţimi, sarcina de învăţare implică exerciţii de grupare,
separare, clasificare, ducând la dobândirea abilităţilor de identificare, triere , selectere şi formare de
mulţimi . Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine ştie să
numere mai bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câţi porumbei sunt?”), de a indica locul
fiecărui număr în şirul numeric (,,A câta jucărie lipseste?”), de a raporta numărul la cantitatea
corespunzătoare şi invers (,,Dă-mi tot atâtea jucarii”). În alte jocuri au prilejul să compare cantităţile
(,,Cine are acelaşi număr”) sau să efectueze operaţii de adunare şi scădere (,,Să adăugăm - Să scădem”).
Jocurile logico-matematice oferă copiilor posibilitatea de a se familiariza cu operaţiile cu
mulţimi. Făcând exerciţii de gândire logică pe mulţimi concrete (figuri geometrice) copiii dobândesc
pregătirea necesară în înţelegerea numărului natural şi a operaţiilor cu numere naturale pe baza
mulţimilor. Exerciţiile de formare a mulţimilor după una, două sau mai multe însuşiri (culoare, formă,
mărime, grosime) reprezintă modalităţi de exersare a abilităţilor de clasificare. Activităţile desfăşurate
prin joc logic exersează capacitatea de analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare a copiilor
preşcolari. Se pot desfăşura jocuri logice de formare de mulţimi, care să urmărească sesizarea şi
înţelegerea lucrurilor –„Cum este această piesă”, „Cum nu este această piesă”, de formare de mulţimi
cu unul sau două atribute („mulţimea cercurilor roşii”, mulţimea pătratelor galbene şi mari”). Prin
jocuri ca „Unde este locul meu”, „Caută-ţi căsuţa” la această vârstă copiii sunt familiarizaţi cu formele
geometrice: cerc, pătrat, triunghi cu atributele culoare, mărime. Voi prezenta în continuare pe scurt
câteva jocuri didactice desfăşurate prin care am urmărit fixarea, verificarea cunoştinţelor acumulate.
Joc didactic: „La piaţă”
Sarcina didactică: gruparea fructelor şi legumelor din aprozar după formă, realizarea corespondenţei a
două mulţimi şi sesizarea diferenţei dintre ele.
Reguli de joc: cele două grupe de copii, răspund pe rând, fiecare răspuns fiind recompensat cu un fruct,
respectiv legumă pentru grupa adversă. Copiii în cadrul grupului au voie să se ajute între ei.

278
Elemente de joc:închiderea şi deschiderea ochilor, aplauzele, mişcarea.
Material didactic: coşul toamnei, jetoane cu fructe şi legume, plicuri cu sarcini.
Desfăşurarea jocului: împărţiţi în două echipe copiii primesc câte un plic din care extrag bileţele cu
sarcini de lucru şi câte două grupe de jetoane una cu fructe iar cealaltă cu legume cu număr variabil, pe
care le aşează în perechi pentru a aprecia raporul cantitativ dintre acestea. Complicarea jocului se poate
face cu indicaţia educatoarei de a pune în coşul toamnei mulţimi cu „mai multe”, „mai puţine” sau „tot
atâtea” fructe şi legume de la piaţă.
Joc didactic „Unde s-a ascuns iepuraşul?”
Sarcina didactică: recunoaşterea formelor geometrice şi atributelor acestora; recunoaşterea şi
denumirea poziţiilor spaţiale.
Reguli de joc: la semnalul educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a
ascuns iepuraşul, ce piese geometrice se află acolo şi să enunţe atributele acestora.
Material didactic: iepuraşul, figuri geometrice, stimulente
Desfăşurarea jocului: pe o măsuţă se pun toate piesele geometice învăţate. În timp ce copiii închid ochii
la semnalul educatoarei, aceasta pune iepuraşul lângă o piesă geometrică. La deschiderea ochilor
copilul indicat trebuie să spună unde s-a scuns iepuraşul şi să indice atributele piesei. În complicarea
jocului, se aşează piesele în diferite poziţii faţă de iepuraş, iar copiii trebuie să precizeze aceste poziţii
precum: în faţă, în spate, lângă, deasupra, dedesubt, la stânga, la dreapta.
Joc didactic: „Al câtelea fluturaş a zburat?”
Sarcina didactică: identificarea locului rămas liber şi denumirea lui prin intermediul numeralului
ordinal. Jocul s-a desfăşurat cu grupa mare. La panou au fost aşezaţi de către copii 10 fluturaşi în line
orizontală pe care aceştia i-au numărat. Au fost puse la dispoziţie jetoane cu cifrele 1-10. Educatoarea
a propus ca fiecare fluturaş să poarte un număr, acesta stabilindu-se în funcţie de ordinea aşezării
fluturaşilor de la 1 la 10. După semnalul de deschidere al ochilor copiii a trebuit să observe şirul de
fluturaşi şi să sesizeze lipsa unuia răspunzând la întrebarea „Al cătelea fluturaş a zburat?”. Ei au privit
cu atenţie şi au precizat numărul folosindu-se de numeralul ordinal „a zburat al şaptelea fluturaş”, etc.
În complicarea jocului s-au ascuns cîte doi fluturaşi.
Jocurile didactice matematice antrenează operaţiile gândirii, dezvoltă spiritul de iniţiativă şi
independenţa în muncă, precum şi spiritul de echipă, atenţia, disciplina şi spiritul de ordine în
desfăşurarea unei activităţi, formează deprinderi de lucru corecte şi rapide şi asigură însuşirea mai
rapidă, mai temeinică şi mai plăcută a unor cunoştinşe pentru această vârstă.

279
Bibliografie:
1. Păiş Lăzărescu, Mihaela., 2005, „Psihologia educaţiei preşcolarului şi scolarului mic”, Editura
Paralela 45, Piteşti;
2. Avram, Săftica ; Mihu ,Ecaterina; Său, Zonica , 2004, „Jocul dicactic pentru preşcolari”. Ghid
metodic, Editura Terra, Focşani.

JOCUL - METODĂ EFICIENTĂ DE ÎNVĂȚARE

Prof. Luminița Elena Durbală

Grădinița cu program prelungit nr. 16, Iași

Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie prin care fiecare persoană își poate
satisface dorințele și poate acționa în mod independent într-o lume creată doar de ea. De-a lungul
timpului studiile au arătat că ”tipul fundamental de activitate în copilăria mică și mijlocie este jocul.
Acesta constituie forma specifică prin care copilul se dezvoltă și asimilează cunoștințe”. (Ștefan, A.R.,
2017, p. 11). Atunci când se joacă, copilul folosește informații acumulate în diverse situații din viața
reală, cărora le dă o nouă semnificație, iar acest lucru îl ajută în dezvoltarea imaginației. În jocul său
copilul ”reflectă viața și activitatea socială a adultului; încă de timpuriu, copilul simte nevoia unei
comunicări active cu cei din jur, în primul rând cu părinții, care-l îngrijesc și se joacă cu el”. (Voicu,
O. A., 2016, p. 35).
Jocul are întotdeauna ”o valoare funcțională imediată sau tardivă. El pregătește numeroase
adaptări și fixează achizițiile prețioase ale copilului” (Ștefan, A. R. 2017, p. 15).
Pedagogia modernă nu atribuie jocului doar o semnificaţie funcţională, ca în trecut (la Froebel,
Fr., Cross, K., Claparède, Ed., ş.a.), de simplu exerciţiu pregătitor şi util dezvoltării fizice, ci una de
asimilare a realului la activitatea proprie a copilului, motiv pentru care acesta a devenit astăzi una din
principalele metode active, atractive, extrem de eficace în munca instructiv-educativă cu preşcolarii şi
şcolarii mici. „Toate metodele active de educaţie a copiilor mici - spunea Piaget - cer să li se furnizeze
acestora un material corespunzător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile
intelectuale care, fără aceasta rămân exterioare inteligenţei copilului”. (Piaget, J., cit. în Cerghit, I.,
1976, p. 139 )
Aşa s-au dezvoltat diferite tipuri de jocuri educative sau jocuri didactice care asigură îmbinarea
şi toate tranziţiile spontane între elementele distractive şi cele de muncă (instructive) în idea că treptat

280
vor avea câştig de cauză efortul de studiu cu seriozitate dus la bun sfârşit. Desigur, „utilizarea prea
abundentă a jocurilor prezintă riscul de a transforma procesul de instrucţie în joc şi prin acesta de a da
notă artificială şi ruptă de realitate activităţii şcolare”. (Cerghit, I., 1976, p. 165-166).
Psihologul Ursula Şchiopu în lucrarea Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor
precizează că funcţiile jocului se pot grupa în „funcţii esenţiale, secundare şi marginale”. (Şchiopu, U.,
cit. în Antohe, G., Huţupaş, I., 2002, p. 15)
Jocul educă atenţia, abilităţile şi capacităţile fizice, trăsăturile operative ale caracterului
(perseverenţa, promptitudinea, spiritul de ordine), trăsăturile legate de atitudinea faţă de colectiv
(corectitudinea, spiritul de dreptate, de competiţie, sociabilitatea, ş.a.), îndeplinește funcții distractive.
Atunci când jocul este folosit în procesul de învățământ acesta capătă funcții importante garantând
participare activă din partea copiilor, le stârnește interesul și curiozitatea față de lecțiile desfășurate.
J. Piaget stabileşte următoarele funcţii ale jocului:
- funcţia de adaptare realizată pe cele două coordonate asimilarea realului la „eu” şi
acomodarea, transformarea „eu-lui” în funcţie de modelele exterioare;
- funcţia catarctică, de descărcare energetică şi rezolvare a conflictelor;
- funcţia de socializare constând în acomodarea copilului la ceilalţi, asimilarea relaţiilor cu cei
din jur la propriul „eu”;
- funcţia de extindere a „eu-lui”, de satisfacere a multiplelor trebuinţe ale copilului, de la
trebuinţele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potenţialului de care dispune, de
la trebuinţele perceptive şi motorii la cele de autoexprimare în plan comportamental. (Piaget, J., 1965,
p. 112)
Dată fiind importanţa jocului în viaţa copilului, contribuţia sa la formarea şi dezvoltarea pe
multiple planuri a acestuia, jocul a făcut obiectul a numeroase studii şi cercetări. S-au conturat astfel
numeroase şi variate teorii despre joc.
Conform teoriei biologice a lui Karl Gross, „jocul este un exerciţiu pregătitor pentru viaţa de
adult, prin aceea că reprezintă un mijloc de exersare a predispoziţiilor instinctive ale copilului în scopul
maturizării”. (Gross, K., cit. în Antohe, G., Huţupaş, I., 2002, p. 16)
Teoria lui Gross este completată prin teoria dezvoltată de Carr. Acesta consideră, de asemenea
că „jocul este un exerciţiu”, dar funcţiile ludice nu se referă la perfecţionarea instinctelor, nu sunt pre-
exerciţii, ci slujesc mai degrabă întreţinerii instinctelor existente, fiind un fel de post-exerciţii (Carr,
cit. în Antohe, G., Huţupaş, I., 2002, p. 16).
Claparède, spunea că: “Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire
şi în consecinţă poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este
copil, nu ne putem imagina copilărie fără râsetele şi jocurile sale. Teoria sa îşi are originile în concepţia

281
biologică despre joc, totuşi el precizează că jocul la copil spre deosebire de animale exersează nu
instinct ci funcţii motrice şi mintale”. (Claparède, Ed., 1975, p. 60)
Pentru că operaţiile şi acţiunile copilului sunt totdeauna reale şi sociale, copilul are posibilitatea
ca prin ele, să-şi însuşească realitatea, jocul devenind astfel o importantă cale spre cunoaştere. Prin joc
copilul își fixează achiziții valoroase, învață să socializeze și se pregătește pentru viața de adult. De
asemenea ar trebui subliniată ”importanța jocurilor ca mijloc de deconectare psihică. Jocul este cea mai
bună formă de odihnă activă, prin intermediul lui utilizându-se la maximum timpul liber”. (Rotaru, A.
M., 2015, p.13).
Jocurile se transformă în ajutoare ale copiilor în vederea însuşirii temeinice a cunoştintelor, dar
pe căi mult mai accesibile şi mai plăcute. În ochii lor apare bucuria atunci când se joacă. În acest
moment ei obţin satisfacţii, îşi înving timiditatea, fac noi descoperiri, au alte impresii, e mai multă
mişcare şi zâmbet. Prin joc copilul îşi manifestă isteţimea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala, încearcă să
înțeleagă lumea din jur, își modelează personalitatea, cei timizi devin mai activi și mai curajoși, capătă
încredere în forțele proprii.

JOCURI:
1. Lupta cocoșilor:
Descrierea jocului: Împărțim grupa de copii în două echipe. Trasăm pe podea două linii paralele
la o distanță de 4 m. Fiecare dintre cele două echipe se așează în spatele liniei de start. Fiecare jucător
are în față câte un coechipier din echipa adversă. Poziția de start este stând într-un picior având brațele
încrucișate la piept.
La semnalul cadrului didactic adversarii din cele două echipe se deplasează înainte, prin
sărituri pe un picior și încearcă prin împingere cu pieptul sau umărul să dezechilibreze adversarul.
Jucătorul care a fost împins în spatele propriei linii de atac sau cel care atinge primul podeaua cu cel
de-al doilea picior pierde. Jucătorul care pierde este luat porizonier și va juca în echipa adversă.
2. Vulpe dormi?
Descrierea jocului: Vom împărți sala de grupă în două părți. Într-o parte a sălii de grupă
vom fixa culcușul vulpii, iar în cealaltă căsuța iepurașilor. Un copil va fi vulpea și va trebui să stea în
culcușul vulpii, restul sunt considerați iepurașii. Căsuțele vor putea fi desenate sau construite din
diverse materiale accesibile. După ce cadrul didactic anunță începerea jocului, iepurașii ies din căsuță,
”țopăie” până la culcușul vulpii și încearcă să o scoată afară rostind: ”Vulpea somnoroasă / S-a închis
în casă”. Vulpea iese din culcuș și încearcă să prindă unul din iepurași în timp ce aceștia aleargă către
căsuța lor. Iepurașul prins va fi dus în culcușul vulpii. Acesta va fi eliberat în momentul în care vulpea
va prinde un alt iepuraș. Rolul vulpii va fi preluat, pe rând, de către toți copiii.

282
 3. Jocul balonului:
Număr participanți: maxim 20 persoane
Timp necesar: aproximativ 15 min.
Materiale necesare: baloane, post-it-uri
Obiectivele jocului:
- să identifice și definească valorile personale
- să manifeste încredere în luarea deciziilor
- să își dezvolte capacitatea de a prioritiza și de a face alegeri
Descrierea jocului: Fiecare participant primește câte un balon și 10 post-it-uri. Balonul trebuie
umflat și legat. Pe fiecare dintre cele 10 post-it-uri fiecare participant vor trebui să scrie credința și
valorile legate de familie, țară sau valori personale. Post-it-urile vor fi lipite pe balon. Baloanele vor fi
ținute de către jucător; liderul va face următoarele precizări participanților:
Vă aflați într-o întrecere a baloanelor cu aer cald. Fiecare valoare reprezintă o greutate,
cântărind 2 kilograme. În această călătorie participanții sunt sfătuiți să evite vânturile puternice ce se
află deasupra baloanelor. Astfel vor trebui să se ridice deasupra vânturilor și vor fi nevoiți să arunce o
greutate din coș. La o altitudine mai mare priveliștea îți poate tăia răsuflarea însă senzația poate dura
câteva secunde. Pentru a micșora altitudinea va trebui să dăm drumul la heliu astfel, din greșeală, vom
scăpa o greutate din balon. În acest moment vă aflați deasupra unei mari întinderi de apă și vedeți nori
negri venind spre voi. Dați drumul repede la două greutăți, acum! Brusc descoperiți că vă aflați în
mijlocul unei furtuni. Din senin începe o ploaie puternică. E necesar să luați o decizie în legătură cu
câte greutăți să mai aruncați. Vă hotărâți să aruncați trei greutăți, iar acest lucru vă va permite să vă
ridicați deasupra atmosferei cu probleme. Fiecare dintre voi este conștient că atunci când rămâneți fără
combustibil ar fi bine să faceți tot posibilul să mențineți balonul în aer. Deoarece nu ați reușit să ajungeți
încă pe partea cealaltă a întinderii de apă va trebui să mai aruncați încă două greutăți. Ați călătorit de-
a lungul globului fără să vi se întâmple nimic rău. Fiecăruia dintre voi va fost foarte greu să luați unele
decizii importante într-un timp foarte scurt, decizii ce au influențat situații grele. Dacă vă uitați în coșul
balonului observați că a mai rămas o singură greutate. Această ultimă greutate a fost aleasă sau a rămas
din greșeală în urma unor alegeri indecise? Răspunsul la această întrebare poate fi știut doar de fiecare
dintre voi.
Întrebări de reflecție:
E posibil ca acea ultimă greutate rămasă în balon să fie cea mai importantă decizie sau valoare
a voastră?
Ați supraviețuit acestei călătorii?
Care a fost momentul cel mai critic și de ce?

283
 Dorește cineva să precizeze cum a luat deciziile de aruncare a greutăților și când?
Cine ne poate comunica care este greutatea finală a sa? (valoare sau credință)
Am putea arunca o privire asupra greutăților aruncate din coș. E posibil ca printre acestea să fie
unele lucruri familiale, însă, ar putea fi printre acestea și unele lucruri la care nici nu v-ați gândit.
Cât de importantă este ultima greutate pentru voi, în acest moment în care puteți cântări alegerile
făcute în momente grele.
Reușiți să vă lărgiți punctele de vedere referitor la alegerile din viața voastră?
Valori promovate: integritate, respect, onestitate, responsabilitate.

Bibliografie:
1. Antohe, G. Huţupaş, I. (2002) Psihopedagogia jocului, Editura NITNELAV, Galaţi;
2. Cerghit, I. (1976) Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
3. Claparède, Ed. (1975) Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, E.D.P., Bucureşti;
4. Piaget, J. (1965), Psihologia inteligenţei (trad.), Editura Ştiinţifică, Bucureşti;
5. Rotaru, A. M. (2015), Jocuri distractive și educative pentru elevii din ciclul primar, Ed. Pim, Iași;
6. Ștefan, A.R. (2017), Activitatea ludică, factor în formarea personalității, Ed. Pim, Iași;
7. Voicu, O. A., 2016, Dezvoltarea tainelor matematicii prin joc, Editura Pim, Iași.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Lucuș Crina

Liceul Teoretic ”Lucian Blaga”, Grădinița P.P. Nr. 20

Învăţământul românesc se confruntă cu probleme din ce în ce mai complexe, care necesită un

nou mod de gândire, idei noi, informaţii noi şi bineînţeles, un nou mod de a învăţa. “ Analfabetul de
mâine nu va mai fi cel care nu ştie să citeasca, ci cel care nu a invatat sa invete” (Herbet Gerjuooy,
apud.A.Toffler, 1973, pag 402).
Una dintre temele abordate frecvent de către teoreticienii şi practicienii educaţiei o reprezintă
învăţarea prin cooperar. Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi
sistematizată, în cadrul căreia grupele mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun. Premisa
învăţării prin cooperare este aceea conform căreia, subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să
aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic
decât în cazul lucrului individual”(Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2003). Au apărut diverse „denumiri

284
pentru a ilustra munca colaborativă de învăţare în grup, cum ar fi: învăţarea prin cooperare, învăţarea
colaborativă, învăţarea colectivă, învăţarea comunitară, învăţarea reciprocă, învăţarea în echipă, studiu
de grup, studiu circular. Cooperarea (conlucrarea, munca alături de cineva), presupune colaborarea
(participarea activă la realizarea unei acţiuni, bazată pe schimbul de propuneri, de idei). Cu toate că
cele două noţiuni sunt sinonime, putem face unele delimitări de sens, înţelegând prin colaborare „o
formă de relaţii între elevi, ce constă în soluţionarea unor probleme de interes comun, în care fiecare
contribuie activ şi efectiv (Handrabura, Loretta, 2003) şi prin cooperare „o formă de învăţare, de studiu,
de acţiune reciprocă, interpersonală/intergrupală, cu durată variabilă care rezultă din influenţările
reciproce ale agenţilor implicaţi” (Handrabura, Loretta, 2003). Învăţarea prin cooperare presupune
acţiuni conjugate ale mai multor persoane (elevi, cadre didactice) în atingerea scopurilor comune prin
influenţe de care beneficiază toţi cei implicaţi. „Colaborarea se axează pe relaţiile implicate de sarcini,
iar cooperarea pe procesul de realizare a sarcinii.”(Oprea, Crenguţa-Lăcrămioara, 2006). Se poate
spune că „învăţarea prin colaborare integrează învăţarea prin cooperare.” (Oprea, Crenguţa-
Lăcrămioara, 2006).
Activitatea de ansamblu a copilului în gradiniţă trebuie să îl ajute să se dezvolte armonios.
Pentru aceasta ea trebuie să îi asigure deschiderea către toate activităţile pozitive de care este capabil
şi să-l stimuleze optim. În practică se întâlnesc situaţii când copilul este subsolicitat prin participarea la
activităţi sărace, neinteresante, sau prin neglijarea unor categorii de activităţi în favoarea altora. Se
suprasolicitează mai ales activitatea intelectuală. Toate formele fundamentale ale activităţii umane:
munca, învăţătura şi jocul sunt prezente la preşcolar, deşi ponderea şi importanţa lor sunt altele decât
la adult.
Componentele procesului de învăţământ în grădiniţă au fiecare o mare diversitate de
manifestare. În momentul iniţierii unor activităţi, ele trebuie să fie compatibile şi să contribuie la
realizarea scopului propus. Formele de organizare a procesului de învăţământ cu prescolarii sunt
modalităţi de structurare ale tuturor elementelor care compun acest proces la un moment dat. scopul
general al procesului instructiv – educativ fiind: dezvoltarea plenară a copilului care va îmbrăca forma
unor scopuri şi obiective subordonate care vor fi realizate pe rând. Din multitudinea scopurilor va
decurge şi căutarea unor forme de organizare diverse, adecvate acestora. Scopul particular acţionează
asupra alegerii unei anumite forme de învăţământ în mod direct, prin limitele impuse celorlalte
componente ale procesului de învăţământ. În desemnarea formelor posibile de organizare, există un
element central, anume relaţia dintre educator şi educat, gradul de dirijare a activităţii copilului de către
adult. Educatorul poate să participe sau nu la activitatea copilului, poate să o conducă direct, mai mult
sau mai puţin dirijat, sau poate să organizeze activitatea, să o supravegheze, să o influenţeze indirect.
Componenta „educat” din procesul de învăţământ acţionează în determinarea formei de organizare

285
prin: particularităţile de vârstă, particularităţile individuale, numărul de copii care participă la o anumită
activitate educativă, anume: un singur copil, un grup mic de 2 – 7 copii sau grupa întreagă de copii.
Relaţiile educatoare-copil, copil-copil sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv şi
pe cooperare. Educatoarele sunt solicitate astăzi să promoveze o învăţare participativă, activă şi
creativă. Majoritatea cercetătorilor susţin că nivelul atins de grup depăşeşte pe cel al celui mai inteligent
dintre indivizii grupului care utilizează exclusiv mijloace proprii. Deci învăţarea prin cooperare la nivel
copil-copil este mai eficientă decât învăţarea individuală. Sub diverse forme de organizare: grupuri,
echipe, perechi, circular, colectiv, aceasta îi ajută pe copii să înveţe să fie mai prietenoşi, mai sociabili,
mai comunicativi şi mai toleranţi faţă de ceilalţi.
Învăţarea prin colaborare este o strategie de instruire structurată, sistematizată, în cadrul căreia
grupuri mici de copii lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun, devenind capabili să aplice şi să
sintetizeze cunoştinţele în moduri variate şi complexe, învăţând în acelaşi timp mai temeinic decât în
cadrul lucrului individual. Copiii trebuie învăţaţi de mici să colaboreze în cadrul unor echipe, dar să se
înfrunte şi individual din perspectiva “câştig eu - câştigi şi tu”.
Educatoarei îi revine sarcina să participe alături de copii la elaborarea cunoştinţelor, să
servească drept model în legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile cooperante dintre copii.
Folosind învăţarea prin colaborare educatoarea îi sprijină pe copii să descopere natura, ştiinţa, viaţa.
Grădiniţa modernă promovează învăţarea colaborativă ca formă superioară de interacţiune
psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranţă, pe efort susţinut din partea tuturor, îndreptat spre
acelaşi scop. Demersul de realizare a sarcinilor se realizează prin colaborare. Este împărtăşită părerea
că toţi pot oferi alternative valoroase de soluţionare a problemei dacă sunt ajutaţi.
Învăţarea prin colaborare ajută copiii să înveţe mai profound cultivând relaţii bazate pe respect
reciproc şi colaborare constructivă. Învăţarea prin colaborare este o metodă de predare şi învăţare în
care preşcolarii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi
aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinaţii noi sau chiar inovaţii
autentice.
În concluzie de la joc la învăţare poate fi la îndemâna fiecărei educatoare, cu condiţia ca, încă
din etapa de proiectare a activităţilor, să vizeze tematici adecvate şi să pună la dispoziţia copiilor
materiale corespunzătoare.
Colaborarea înseamnă înainte de toate un câştig în planul interacţiunii dintre preşcolari
generând sentimente de acceptare şi simpatie. Departe de a genera conflicte, ea instaurează buna
înţelegere, armonia şi stimulează comportamentele de facilitare a succesului celorlalţi.

286
Bibliografie:
1. Flueraş Vasile - Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj
Napoca, 2005;
2. Neacşu I.- Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990;
3. Pintilie Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002.

ABORDAREA JOCULUI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Trotea Ionelia,

Colegiul Național Pedagogic ,, Ștefan Odobleja”, Drobeta Turnu Severin

Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare.
Pentru copil jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii.
Jocul reprezintă un mijloc de instruire şi educare a copiilor, ca procedeu metodic de realizare
optimă a sarcinilor concrete pe care şi le propune procesul de învaţamânt şi ca formă de organizare a
activităţii de cunoaştere şi de dezvoltare a capacităţilor psihofizice pe toate planurile. Jocul este
activitatea care conduce la cele mai importante modificări psihice ale copilului. Este o activitate de
pregătire pentru viaţă, de exersare a analizatorilor, a capacităţilor cognitive, de stimulare afectiv-
atitudinală şi volitivă, de dezvoltare a unor trăsături de caracter.
Jocul liber – este tipul de joc pe care copilul îl utilizează tot timpul pe parcursul zilei îmbrăcând
diferite forme. Fie că manipulează obiecte încercând diverse mişcări şi experimente, fie că realizează
anumite acţiuni pentru a obţine satisfacţie (parchează maşini, construieşte cazemate, rostogoleşte către
o anumită destinaţie un obiect, leagă obiecte între ele pentru a obţine un şir pe care apoi îl deplasează
trăgându-l după el etc., toate acestea copilul le realizează jucându-se. Nu sunt sarcini impuse de nimeni,
îi fac plăcere şi astfel învaţă despre lucruri, despre efectele acţiunii sale asupra obiectelor şi, totodată,
despre el, ce poate şi ce nu poate încă să facă.
Limbajul şi acţiunile copilului în jocul liber vorbesc despre modul în care el percepe lumea din
jurul lui. Sau dacă se joacă un joc simbolic, de tipul „ De-a...”, vom vedea cum copilul transpune în joc
experienţe proprii fie ca „spectator” al evenimentelor din jurul lui, fie ca personaj principal.
Jocul simbolic permite copilului totodată şi să transpună în „realitatea” lui, dorinţe, gânduri,
frustrări, insatisfacţii, bucurii din viaţa lui şi sunt pline de semnificaţie, pentru că nu există cenzură în

287
exprimarea sa în timpul jocului liber indiferent ce tip de joc e (simbolic, de manipulare, de construcţii,
etc.).
Jocul didactic – un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la
cea de învățare ce este iniţiat numai de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor
obiective educaţionale.
Exemple de jocuri didactice pot fi:
• Jocuri senzoriale, de ghicire, de recunoaştere a unui obiect cu ajutorul simţurilor: „Ghici ce ai
gustat!”; „Spune cum este?”; „Ce poţi spune despre?”
• Jocuri de analiză perceptivă vizuală, de reconstituire de imagini din bucăţele: „Loto flori, fructe,
păsări, animale”, „Din jumătate – întreg”, „Jocul umbrelor”.
• Jocuri logice de comparare a obiectelor după criterii date şi de analiză, descriere, clasificare:
„Mare, mic”, „Găseşte locul potrivit!”
• Jocuri gramaticale: „Eu spun una, tu spui multe” (singular-plural), „Spune al cui este?”
(folosirea corectă a genitivului), „Cui trimit scrisoare?” (folosirea corectă a dativului), „Unde a zburat
rândunica? (poziţii spaţiale).
• Jocuri de mişcare: „Cuibul rândunicilor”, „Ursul doarme”, „Ştafeta uriaşilor” etc.
Atât jocurile libere, cât şi cele didactice, în funcţie de deprinderile, capacităţile pe care le dezvoltă
prin forma instrinsecă a jocului (tipul de activitate de bază a jocului) pot fi:
1. Jocuri de manipulare – antrenează musculatura fină (premisă de bază în formarea deprinderilor
de scris), capacităţile de coordonare a mişcărilor, controlul lor, precum şi coordonarea oculo-motorie.
De exemplu, manipulând piesele jocurilor existente în centrele Joc de masă sau ştiinţe (puzzle, Lego,
mozaic, basme în bucăţele, jocuri educative, jetoane) copiii îşi dezvoltă: coordonarea ochi-mână,
musculatura fină, capacitatea de discriminare vizuală, deprinderi de îmbinare, triere, aşezare în ordine,
clasificare, numărare, punere în corespondenţă, percepţiile de culoare, mărime, formă; sociabilitatea;
capacitatea de a rezolva probleme; sentimentul de bucurie la realizarea unor sarcini.
2. Jocul simbolic – copilul utilizează mediul pentru a pune în scenă realitatea aşa cum o percepe
el, interpretează roluri, personaje reale sau imaginare. Aici este posibil ca Făt-frumos să plece cu
racheta la palatul zânelor Scufiţa Roşie să meargă la bunicuţa împreună cu prietenii ei piticii.
Copilul trebuie încurajat să găsească soluţii noi pentru personajele sale, să gândească asupra unor
conexiuni între evenimente să motiveze cu argumente proprii acţiunile sale.
De ex. „Doctorul” scrie reţete pentru pacienţii săi în jocul „De-a doctorii”; „bucătarul” face
mâncare, prăjituri citind reţetele culinare, „poştaşul” citeşte adresele de pe scrisori”…)
Exemple de utilizare a jocului simbolic:

288
 Joc simbolic cu caracter anticipativ: jocul „De-a cofetarii” (pentru pregătirea unei salate de
fructe) se organizează înaintea desfăşurării observaţiei „Fructe de toamnă” în Centrul de ştiinţe.
Desfăşurarea jocului oferă posibilitatea copiilor de a observa însuşirile caracteristice ale unor fructe
(formă, mărime, culoare), prin intuirea lor prin toţi analizatorii, părţile componente de a respecta unele
reguli de igienă. Copiii îşi dezvoltă un limbaj specific prin asumarea de roluri diferite (cofetar,
consumator, producător de alimente, etc.)
Jocul simbolic folosit drept cadru introductiv în desfăşurarea unor activităţi, de exemplu, înainte
de a desfăşura activitatea de observare în centrul de ştiinţe „Flori de primăvară”, din cadrul temei „Din
lumea celor care nu cuvântă”, se poate începe cu un joc simbolic intitulat „De-a grădinarul”, în care
copiii pot să interpreteze diferite roluri: de flori, de vânzător de flori, de grădinar, de fluturi, de albinuţe,
etc.
În urma desfăşurării lecturii după imagini: „Strada” la centrul Bibliotecă, se pot desfăşura
jocurile: „De-a circulaţia”, „De-a strada” în centrul de Construcţii. În felul acesta copiii pun în practică
cunoştinţele însuşite anterior. Ei vor respecta locul pe unde se circulă, ca pieton, reguli de circulaţie,
semnalele luminoase, semnele de circulaţie etc.
3. Jocul de rol/dramatizarea presupune o pregătire prealabilă şi anume, transpunerea subiectului,
care trebuie bine cunoscut de către toţi partenerii, înţeles şi redat cu fidelitate.
Jocul dramatizare are ca sursă tematică lumea mijlocită a poveştii, basmului, filmului, teatrului,
dar şi realitatea cotidiană. În cadrul acestor jocuri copiii au intervenţie personală.
În ceea ce priveşte interpretarea rolurilor asumate şi modalităţile de înscenare a conţinutului din
lipsa posibilităţii de discernământ şi de asimilare diferenţiată, copilul mic îmbină elementele fantastice
cu cele luate din viaţa cotidiană.
De pildă, „prinţul” vine călare pe cal (pe un băţ) şi are la brâu „sabie” (o bucată de scândură,
legată cu o sforicică).
4. Jocul cu reguli – sunt jocurile cu reguli formulate fie de către copii sau de către adulţi.
În general sunt jocuri care arată prin ce modalităţi poţi să câştigi (au la bază întrecerea precum şi
jocurile de echipă), jocuri inventate de copii, jocurile sportive, jocurile didactice.
În jocurile lor simbolice, copiii inventează propriile lor reguli ( de ex.: „Eu sunt postaşul, dar tu
nu ai voie să deschizi uşa până nu sun eu la uşă...”)
În jocurile „Şoarecele şi pisica”, „De-a v-aţi ascunselea”, „Batistuţa”, pe lângă bucuria
participării, implicarea afectivă, dorinţa de a câştiga, are loc socializarea, incluziunea, fiind jocuri de
grup.
5. Jocul de construcţii – reprezintă activitatea prin care copilul exersează multe deprinderi şi
capacităţi care contribuie îndeosebi la dezvoltarea sa cognitivă şi a musculaturii fine.

289
 Prin construcţie copilul sortează, grupează, asociază, realizează corespondenţe, stabileşte
raporturi între obiecte (de mărime, de lungime, de greutate, de volum, relaţii spaţiale, raporturi cauzale
etc.), organizează sau pune în valoare spaţiul (prin intermediul diferitelor materiale şi forme), îngrădirea
spaţiului, separarea, acoperirea lui. Copilul construieşte cu cele mai diferite materiale din natură: piatră,
nuiele, zăpadă, lemn (deşeuri), lut, bucăţi de cărămidă, cuburi de lemn. Exemple de jocuri de
construcţie: „Blocul în care locuiesc”, „Grădiniţa mea”, „Orăşelul copiilor”, „Strada”, „Gara” etc.
6. Jocurile dinamice/de mişcare – au la bază acţiuni motrice mai simple sau mai complexe dirijate
de anumite reguli, prin care se consolidează deprinderile motrice de bază (mers, alergarea, aruncarea,
prinderea, săritura, căţărarea, echilibrul), se dezvoltă calităţile motrice (viteza, forţa, rezistenţa) şi stări
emoţionale pozitive
La vârsta preşcolară mişcările încep să fie încadrate într-un anume context care reflectă
fragmente din viaţa reală, în special din viaţa „celor care nu cuvântă". Literatura de specialitate enumera
jocurile „Broasca şi barza", „Pisica şi vrăbiile", „Lupul şi oile" etc., în grădiniţă sau în grupul de joacă
se reiau sub forma jocurilor de mişcare conflicte arhicunoscute din filmele de desene animate; astfel,
personaje ca Tom şi Jerry, Chip şi Dale reînvie cu ajutorul copiilor. De asemenea, viaţa adulţilor, în
special profesiile dinamice sunt reflectate de jocurile de mişcare. Sunt cunoscute jocuri de tipul:
„Pompierii", „Piloţii", „Poliţiştii", „Extratereştrii" etc.
7. Jocul senzorial – Reprezintă un set de jocuri ce stimulează atenţia copiilor, spiritul de
observaţie şi inteligenţa motorie şi cel mai important aspect anticiparea. Jocul senzorial este o
modalitate prin care copilul îşi exerseaza simţurile, explorează, dar în acelaşi timp, dezvoltă o
personalitate sănătoasă, neconstransă sau încorsetată între anumite reguli care din acest punct de vedere
sunt absolut nejustificate.
De exemplu: Copilul este pus să miroasă diferite alimente: o lămâie, o bucată de caşcaval şi să
reuşească să facă legătura între miros (în acest caz) şi cuvântul care descrie acei stimuli olfactivi. La
fel se procedează şi cu celelalte simţuri ale copilului, pipăitul, gustul, văzul şi auzul, oferindu-i-se
diverşi stimuli specifici, pentru ca apoi cel mic să recunoască tipul de imagine dezvoltată, respectiv
(tactilă, gustativă, vizuală ori auditivă).
8. Jocul muzical – Atracţia copiilor pentru muzică este un lucru evident, încă din primii ani ai
copilăriei, muzica făcând parte integrantă din viaţa şi preocupările lor. Accesibilă copiilor înaintea
cuvântului, cântecul lasă în sufletele lor impresii ce ramân imprimate adânc toată viaţa. Prin cântec se
realizează educaţia morală, intelectuală şi estetică a copilului, se însuşesc cunoştinţe şi se formează
deprinderi. Jocul muzical prezintă o importanţă covârşitoare, întrucât este o activitate care produce
satisfacţii şi plăceri, îi atrage şi îi interesează, prilejuind copiilor trăiri emoţionale din cele mai

290
puternice. În funcţie de mijlocul muzical cu care se combină, jocurile se clasifică în jocuri muzicale
axate pe: cântece, exerciţii, audiţie.
9. Jocul de masă
Exemple: jocuri în bucăţele (puzzle), cartonaşe de cusut pe ele, mărgele de înşirat, jocuri şi mici
articole pe care copiilor le place să le adune; domino, loto, jocuri de cărţi.
10. Jocul logic – constituie una dintre modalitatile de realizare a unui învăţământ activ. Are un
rol cu preponderenţă formativ, jocul logic dezvoltă gândirea, inteligenţa şi spiritul de observaţie al
copiilor. Exemple de jocuri logice: jocuri libere constructive, jocuri pentru construirea mulţimilor,
jocuri de aranjare a pieselor în tablou, jocuri de diferenţe, jocuri cu cercuri, jocuri de formare a
perechilor, jocuri de transformări și jocuri cu mulţimi echivalente.
Jocul poate îndeplini funcții diverse ca: funcţia de cunoaştere, formativ-educativă, de stimulare
a mişcărilor și nu în ultimul rînd o funcție distractivă.

Bibliografie
1. Marcia L. Nell, Walter F. Drew, Deborah E. Bush, 2016, De la joc la învățare. Cum folosim jocul
didactic în educația timpurie, Editura Trei, București.

ROLUL ACTIVITĂŢILE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

Prof. Aurelia Maria Laza

Liceul ,,Ep. Roman Ciorogariu’’- Structura Grădinița P.P. nr.23, Oradea

Mult timp, învăţământul românesc a promovat asimilarea de cunoştinţe, fără a urmări neapărat
funcţionalitatea lor. De cele mai multe ori, aceste cunoştinţe se dobândeau cu ajutorul memoriei
mecanice, pentru a face faţă unei situaţii de moment, fără ca în perioada următoare să se
regăsească, în situaţii practice, să fie valorificate şi introduse în competenţele dobândite de copil.
Noul curriculum are la bază realitatea educaţională a vârstelor mici. Ceea ce se promovează
acum este flexibilitatea programului instructiv-educativ, cu scopul de a creşte calitatea educaţiei
la acest nivel de vârstă. Procesul de învăţare trebuie să fie centrat pe copil, pornind de la ideea
unei învăţări cât mai naturale, în accord cu nivelul experienţelor traversate de acesta în viaţa
cotidiană.

291
 Actualul curriculum pentru învăţământul preşcolar include în cadrul activităţilor de
dezvoltare personală: rutinele, tranziţiile, activităţile din perioada de după amiază, inclusiv
activităţile opţionale.

1. RUTINELE
Conform noului curriculum, rutinele sunt activitatile-reper după care se derulează întreaga
activitate a unei zile. Ele acoperă nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea
globală a acestora. Rutinele înglobează, de fapt, activităţile de tipul: sosirea copilului, întâlnirea
de dimineaţă, micul dejun, igiena-spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/ perioada de relaxare
de după – amiază, gustările, plecarea copiilor acasă.
La baza formării rutinelor stă un mecanism fiziologic: formarea unor sisteme de legături
temporale sau de stereotipuri dinamice bine consolidate, care permit transformarea unei acţiuni,
a unei deprinderi în obişnuinţe devenite necesităţi.
Avantajele şi importanţa rutinelor:
• Rutina are rolul de a focaliza atenţia copilului, de a-l linişti şi relaxa;
• Rutina zilnică este foarte benefică pentru copii, datorită faptului că anticiparea a ceea ce
va urma conferă un sentiment de siguranţă şi încredere;
• Copiii mici sunt debusolaţi de dezorganizarea unei zile, aşadar, un ritual, o activitate
devenită obişnuinţă, le crează confort psihic, le conferă încredere şi stabilitate;
• Atunci când un copil nu depinde de un program, comportamentul lui reflectă lipsa
acestuia, fiind haotic şi inconştient.
Când vorbim despre un program vorbim şi despre nişte reguli pe care copilul ar trebui
să le respecte. Un program cu reguli şi repere orare clare poate fi agreat şi respectat de către
copii dacă aceştia participă direct la stabilirea lor.
Sosirea şi plecarea copiilor se vor face într-o atmosferă destinsă, astfel încât copilul să
perceapă acţiunile ca fiind fireşti şi să nu fie supus stresului schimbării. Aceste momente capată
un bogat conţinut educativ, relaţia educatoare-copil-părinte conferindu-le o veritabilă valoare
pedagogică: obişnuirea copiilor de a veni şi de a pleca aproximativ la aceeaşi oră, formarea şi
dezvoltarea sentimentului de răspundere pentru curăţenia corporală şi ţinuta vestimentară, precum
şi cunoaşterea şi respectarea unor reguli legate de sănătate şi regimul de viaţă. Se insistă acum
asupra momentului de salut, iar copilul va fi încurajat să se descurce cu dezbrăcatul şi cu
aranjarea hainelor în locul special amenajat. Indicarea locului unde trebuie depozitate hainele şi
pantofii de stradă, cu ajutorul unor etichete cu simboluri, pentru identificarea dulăpiorului sau a
scăunelului propriu, este pentru copil un bun prilej de decodare. Se formează deprinderi de a

292
saluta adulţii şi copiii la venirea şi plecarea din grădiniţă, de a aşeza ordonat hăinuţele şi
încălţămintea în spaţiul destinat, de a acorda prioritate adulţilor şi fetiţelor (băieţilor), de a aşeza
gentuţele la cuier în ordine. Exemple de teme: ,,Sunt copil politicos!’’, ,,Sunt mic, dar
binecrescut!’’, ,,Dulăpiorul fermecat’’, ,,Fiecare la locul lui’’, ,,Ne îmbrăcam/ dezbrăcăm singuri’’,
,,Fac ordine în dulapul cu haine’’, ,,Poftiti, vă rog!’’, ,,Respect pe oricine. Ştiu că e frumos şi
bine’’, ,,Fetele au prioritate’’, etc.
Spălarea pe mâini îi oferă educatoarei ocazia de a formula mici probleme: numărul
balonaşelor de săpun, unde merge apa care curge la robinet, de ce trebuie să tragem apa la
toaletă, precum şi formarea deprinderilor de a se spăla pe mâini înainte şi după masă, de a se
spăla pe mâini după folosirea toaletei. Exemple de teme:,,Nu uitaţi!’’, ,,Primul lucru mă spăl’’,
,,Curat şi sănătos’’, ,,Stop microbilor şi bolilor!’’, etc.
Servirea mesei nu este un act de sine, ci şi un prilej pentru formarea unor deprinderi
alimentare favorabile, un stil de viaţă sănătos. Copiii vor fi îndrumaţi cu răbdare şi perseverenţă
pentru a folosi corect serveţelul la masă, de a strânge resturile alimentare şi de a le duce la
coşul de gunoi, de a mânca singuri fără să se murdărească, să mestece bine şi să înghită, de a
avea o atitudine corespunzătoare în timpul mesei: să vorbească încet, să nu se joace, să formuleze
politicos dorinţele. Exemple de teme: ,,Mica gospodină’’, ,,Facem ordine după ce am luat masa’’
, ,,Azi sunt foarte ordonat/ă’’, ,,Ce mese curate’’, ,,Coşuleţul vă zâmbeşte’’, ,,Sunt mare mă
descurc singur!’’, ,,Mestec bine alimentele’’, ,,Te rog să-mi dai!’’, ,,Acum mâncăm, joaca mai
târziu’’,etc.
Somnul de zi al copiilor nu este numai o cerinţă fiziologică, ci şi un prilej oferit
copiilor de a câştiga independenţa prin exersarea unor deprinderi individuale privind îmbrăcarea
şi dezbrăcarea. În special la grupele mici, educatoarea va dezvolta un ritual zilnic premergător
somnului: lectura unei poveşti, audierea de muzică, ritual ce îi va ajuta pe copii să-şi formeze
reflexul de a se odihni. Exemple de teme:,,Ne pregătim de culcare’’, ,,Când e patul aşezat, eu
sunt gata de culcat’’, ,,Moş Ene a venit pe la gene’’, ,,Ascultăm povestea’’, ,,Cine adoarme
primul’’, etc.
Întâlnirea de dimineaţă ocupă un rol important în cadrul programului zilnic, reprezintă
un moment prin care se creează o atmosferă vioaie, prietenoasă, în cadrul căreia copiilor li se
exersează deprinderi şi abilităţi importante, de raportare pozitivă la cei din jur, de recunoaştere
a valorii fiecăruia.
Întâlnirea de dimineaţă nu se derula în învăţământul tradiţional, ea se constituie ca o
metodă educaţională democratică şi participativă, cu un accentuat caracter social. Ea este o
activitate planificată, structurată, în care educatoarea îi anunţă programul zilei, îi învaţă ritualuri

293
şi deprinderi necesare pentru a deveni buni membri ai unui grup. Durata întâlnirii de dimineaţă
este de 15-25 minute, iar locul de desfăşurare este acelaşi pe tot parcursul unui an şcolar.
Principalele calităţi care conturează întâlnirea de dimineaţă sunt grija şi respectul faţă
de ceilalţi, încrederea fiecărui copil că poate împărtăşi idei şi experienţe importante. Scopul
întâlnirii de dimineaţă este acela de a imprima un sentiment de unitate. Copiii se aşează în
cerc pentru a se putea vedea unii pe alţii, iar educatoarea adoptă aceeaşi poziţie. Rolul
educatorului este acela de mediator, va coordona activitatea, va încuraja exprimarea liberă a
copiilor, comunicarea, respectul reciproc, de asemenea îi revine sarcina de a crea şi întreţine o
atmosferă caldă, prietenoasă. În acest moment al zilei se stabileşte un prim contact emoţional
între membrii grupului care învaţă să se asculte unii pe ceilalţi şi să comunice, respectând
anumite reguli stabilite împreună.
Structura întâlnirii de dimineaţă
•Salutul - prima secvenţă a întâlnirii de dimineaţă constă în întâmpinarea tuturor celor
prezenţi în clasă. Acest moment cultivă norme de bază în comportamentul copiilor, îi învaţă
respectul pentru cei din jur şi creează premizele pentru formarea unui colectiv sudat, bazat pe
prietenie. În fiecare zi salutul va fi diferit, distractiv, respectuos şi mobilizator. Exemple: ,,Bună
dimineaţa, Ana. Mă bucur că te văd!’’, ,,Bună dimineaţa, Maria. Ce frumoasă eşti azi!’’, ,,Bună
dimineaţa, albinuţelor’’, ,,Bună dimineaţa, copii isteţi!’’, ,,Bună dimineaţa, greieraşilor’’, etc. Copiii
pot fi încurajaţi să descopere singuri şi să propună diferite formule de salut. Orice propunere/
sugestie a copiilor, oricât de năstruşnică sau neobişnuită ar fi, va fi acceptată, lăudată şi apreciată.
Această practică le dă curaj şi încredere.
Prezenţa copiilor în grădiniţă se poate realiza tot în cadrul întâlnirii de dimineaţă. Fiecare
copil are un cartonaş cu un semn individual şi numele lui scris pe el. Pe măsură ce evoluează,
copiii îşi recunosc cu uşurinţă desenul şi numele şi pot să-şi plaseze cartonaşul în locul pentru
cei prezenţi.
•Împărtăşirea cu ceilalţi - este cel mai important moment al întâlnirii de dimineaţă,
deoarece copiii schimbă impresii, opinii, păreri cu ceilalţi. Ei îşi transmit, cu sinceritate, grijile,
problemele, experienţele proprii, părerile despre un anumit eveniment, întâmplări la care au fost
martori. Pot fi ajutaţi de educatoare cu întrebări: ,,Ce ai văzut în drum spre grădiniţă?’’, ,,Văd
că mama te-a îmbrăcat mai gros/ mai subţire. De ce?’’, ,,Te-am văzut ieri în parc. Cu cine te
jucai?’’, etc.Aceste întrebări au rolul de a demara discuţia sau de a le oferi subiecte de discuţie,
puncte de plecare într-o convorbire liberă. Se alege un povestitor care împărtăşeşte cu ceilalţi
un eveniment, o experienţă proprie, o întâmplare importantă pentru el. Povestitorul poate fi numit

294
,,omul zilei’’. Ceilalţi ascultă cu atenţie ce spune povestitorul, apoi, pun întrebări, comentează, îşi
expun propria opinie. Copilul care a povestit răspunde la întrebări.
Momentul acesta este foarte important pentru că permite realizarea unei intercunoaşteri,
oferă copiilor posibilitatea de a se face auziţi de ceilalţi, de a se exprima în faţa celorlalţi şi
de a capta atenţia colegilor, de a formula întrebări şi răspunsuri, îi învaţă să asculte, să gândească
critic, să facă schimb de impresii. Copiii timizi devin mai încrezători, ştiind că sunt respectaţi,
ascultaţi şi înţeleşi de colegi.
•Activitatea de grup - este crearea coeziunii grupului, accentuarea cooperării, includerii şi
participării. Activitatea de grup încurajează exprimarea liberă, comunicarea, învăţarea socială, într-
un mediu bazat pe încredere şi susţinere. Fiecare membru al grupului se integrează jucându-se,
cântând, luând parte, alături de grup, la activităţi distractive, plăcute, energizante, non-competitive.
Acest tip de activitate promovează dezvoltarea unităţii grupei, cooperarea şi rezolvarea unor
probleme, alcătuirea unui repertoriu de cântece şi poezii proprii grupei, ,,cultivarea coordonării
fizice, a agilităţii şi a rezistenţei la efort’’. Activităţile de grup pot cuprinde: cântece, jocuri
muzicale, jocuri cu text şi cânt, activităţi de limbaj, matematice, fizice şi de mişcare, jocuri
distractive, jocuri intelectuale şi sociale, etc.
•Noutăţile zilei - reprezintă partea finală a întâlnirii de dimineaţă. Obiectivul principal al
acestui moment este furnizarea de informaţii. Noutăţile reprezintă mesaje scurte şi directe, scrise
sau desenate şi afişate, astfel încât să fie vizibile pentru toţi. Se pot face anunţuri verbale, scurte,
clare, care fac trecerea la următoarele etape ale programului zilnic din grădiniţă. Noutăţile zilei
pot cuprinde: o formulă de salut specială, informaţii calendaristice, un mesaj despre o nouă şi
interesantă temă de discuţie, informaţii despre un eveniment care va avea loc în grădiniţă, o
anumită sarcină/ cerinţă care trebuie urgent îndeplinită, anunţuri speciale, surprize, evenimente,
întâmplări deosebite.
Importanţa întâlnirii de dimineaţă constă în faptul că promovează principiile democratice
în rândul copiilor mici, încurajându-i pe aceştia:
- să facă alegeri; să ia decizii;
- să-şi asume responsabilităţi;
- să respecte opiniile celorlalţi, exprimându-le totodată şi pe cele proprii;
- să fie suficient de încrezători pentru a împărtăşi idei şi experienţe importante cu
ceilalţi; să fie disponibili pentru semeni.

2. TRANZIŢIILE
Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele

295
 de rutină la alte tipuri/ categorii de activităţi de învăţare, de la o învăţare la alta, în
diverse momente ale zilei. Mijloacele de realizare a acestui tip de activitate variază foarte mult,
în funcţie de vârsta copilului, de contextul momentului şi de calităţile cadrului didactic. În acest
sens, ele pot lua forma unei activităţi desfăşurate în mers ritmat, a unei activităţi care se
desfăşoară pe muzică sau în ritmul dat de recitarea unei numărători sau a unei framântări de
limbă, a unei activităţi în care se execută concomitent cu momentul de tranziţie, respectiv un
joc cu text şi cânt cu anumite mişcări cunoscute deja de copii, etc.
Mişcarea este esenţială pentru creşterea copiilor. Impreună cu educatoarea copiii pot face
gimnastică de înviorare pe versuri.
Exemple:,,Să ne legănăm, ,,Întind braţele în faţă
Să ne balansăm, Ca o caracatiţă,
Braţele în sus, Fă ca mine dacă vrei
Către cer, zburăm!’’ Un-doi-trei, un-doi-trei.’’
Pentru însuşirea corectă a onomatopeelor se pot selecta şi recita versuri:
,,Raţa lunecă pe lac ,,Ursul vine-ncetişor
Şi se-aude: mac,mac,mac!’’ Vorbind singur:mor,mor,mor!’’
,,Sus pe deal, nu ştiu de ce, ,,Oac,oac,oac,
Capra strigă be-he-he!’’ Broscuţele sar în lac!’’
Copiilor le plac jocurile de cuvinte, aşadar versurile din folclorul copiilor nu trebuie
neglijate. Exemplu:
,,Tica, tica, tica,
mi-a mâncat pisica
toată mâncărica
şi m-am dus la şcoală
cu burtica goală’’
Jocurile / poeziile liniştitoare sunt de mare folos înaintea începerii activităţilor. Exemple:
,,Ne jucăm, ne jucăm ,,Unu-i soarele pe cer
Cu degetul mare, ne jucăm Bine e la soare.
Când degetul mare a obosit Două aripi duc în zbor
Arătătorul a şi sosit…’’ Raţa călătoare...’’
Frământările de limbă, structurile ritmate şi numărători pentru captarea atenţiei copiilor în
timpul jocurilor şi al activităţilor în grădiniţă. Exemple:
,,Patru urşi de plastilină ,,Un, doi, trei, patru, cinci,
Au găsit o mandarină Baba cumpără opinci,

296
 Şi-au tăiat patru felii Cumpără şi-o portocală,
Şi le-au pus în farfurii.’’ Dumneata să ieşi afară!’’
Cântecele şi jocurile cu text şi cânt pot constitui preţioase mijloace de realizare a
tranziţiilor. Acestea pot fi folosite în funcţie de tema proiectului în derulare sau de tipul activităţilor
ce trebuie tranzitate. Se pot utiliza doar fragmente sau cântecul/ jocul cu cântec în totalitate.

3. ACTIVITĂŢILE OPŢIONALE
Activităţile opţionale intră tot în categoria activităţilor de învăţare, respectiv a celor de
dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al copilului în grădiniţă. Ele sunt alese de
către părinţi, din oferta prezentată de unitatea de învăţământ la 15 septembrie şi aprobată de
către Consiliul de Administraţie şi de Comisia Metodică din grădiniţă, în urma analizei condiţiilor
materiale şi umane existente.
Aceste activităţi sunt realizate de către educatoare. În cazul desfăşurării unui opţional de
către educatoare aceasta va stabili obiectivele, conţinuturile şi modalităţile de realizare în funcţie
de tipul de opţional ales, nivelul grupei, particularităţile individuale ale copiilor , durata opţionalului,
etc.În acest caz, educatoarea va întocmi o planificare pentru opţionalul ales şi o va supune
Comisiei metodice din grădiniţă în vederea avizării.
Activităţile opţionale vizează diferenţiere şi individualizare şi vin în sprijinul valorificării
şi dezvoltării unor aptitudini individuale şi a unor nevoi personale.

4. ACTIVITĂŢILE DESFĂŞURATE ÎN PERIOADA DUPĂ-AMIEZII

Activităţile desfăşurate în perioada după – amiezii sunt activităţi recuperatorii pe domenii
de învăţare, recreative, de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor - sunt tot activităţi de învăţare.
Acestea respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi aptitudinile individuale ale lui şi sunt
corelate cu tema săptămânii/ tema proiectului şi cu celelalte activităţi din programul zilei.
Ca o concluzie putem spune că la acest început de mileniu, învăţământul preşcolar capătă
noi ponderi în sistemele de învăţământ modernizate iar spusele lui J.J. Rousseau rămân şi peste
ani la fel de adevărate în privinţa educaţiei:
,,Apropie-l (pe copil) de probleme şi lasă-l să răspundă singur, să-şi întemeieze ce ştie, nu pe
ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a înţeles el, să nu înveţe ştiinţa, ci să o gândească. Să-i menţină trează
curiozitatea, condiţie de a-l apropia de lumea ştiinţei. Să-l sfătuim pe copil să observe, să cerceteze şi
să descopere.’’

297
Bibliografie:
1. Adina Glava,Maria Pocol,Lolica-Lenuta Tataru , Educaţia timpurie: ghid metodic pentru
aplicarea curriculumului preşcolar, Editura Paralela 45, 2009;
2. Revista Învăţământului Preşcolar nr: 1-2/ 2009;
3. Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3-4/ 2009.

DE LA JOC LA INVAȚARE IN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Jieanu Georgeta

Școala Gimnazială “Ioan Atanasiu” Lipnița, jud. Constanța

Pentru copil orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare. Pentru copil
jocul este munca, este binele, este datoria ideală a vieții. Reprezintă un mijloc de instruire și educare a
copiilor, ca procedeu metodic și realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de
învățământ și ca formă de organizare a activităților de cunoaștere și de dezvoltare a capacităților
psihofizice pe toate planurile (exemple: elemente surpriză, recompensarea rezultatelor bune, aplauze,
etc).
Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajează toate tipurile de inteligență, conform teoriei
inteligențelor multiple a lui H. Gardner (1983): lingvistică, muzicală, logico-matematică, spațială,
corporal-chinestezică, personală si socială.
In funcție de inițiatorul jocului, acestea se impart în două categorii: joc liber şi joc didactic.
În viața copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează către ficțiunea
pură și realitatea muncii (M. Debesse, 1967) și ne ajută să cunoaștem mai bine înclinațiile copilului,
fiind cel mai bun turn de observație de unde putem vedea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării
copilului. Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întrega sa
complexitate: cognitiv, motor, afeciv, social, moral.
Jocul liber este tipul de joc pe care copilul îl utilizează tot timpul pe parcursul zilei îmbracând
diferite forme. Fie că manipulează obiecte încercând diverse mișcări și experimențe, fie că realizează
anumite acțiuni pentru a obține o satisfacție (parchează mașini, construiește castele, leagă obiecte între
ele pentru a obține un șir pe care apoi îl deplasează trăgându-l după el, rostogolește un obiect către o
anumită destinație, etc.), toate acestea copilul le realizează, jucându-se. Nu sunt sarcini impuse de

298
nimeni, îi fac plăcere și astfel învață despre lucruri, despre efectele acțiunii sale asupra obiectelor, și
totodată despre el, ce poate și ce nu poate să facă.
Jocurile libere sunt jocurile alese, propuse, fără intervenția adultului. El singur își alege locul,
jucăriile si tipul de joc pe care-l dorește. Jocul liber oferă educatoarei șansa de a cunoaște cât mai bine
copilul, fiind momentul în care copilul utilizează cunoștințele, deprinderile, experiențele dobândite
anterior, în contexte în care el se simte liber să se exprime.
Jocul didactic este inițiat de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor obiective
educaționale. Exemple de jocuri didactice pot fi:
- senzoriale, de ghicire, de recunoaștere a unui obiect: “Ghici ce ai gustat?”, “Spune cum este?”,
“Ce poți spune despre...?” ;
- de analiză perceptivă, vizuală, de reconstituire de imagini din bucățele: “Loto flori, fructe,
păsări, animale”, “Din jumatate-întreg”, “Jocul umbrelor”, “Imit ce văd!”;
- logice de comportare a obiectelor după criterii date si de analiză, descrire, clasificare: “Mare-
mic”, “Găsește locul potrivit!”, “Mult-puțin/ Ușor-greu”;
- gramaticale: “Eu spun una, tu spui multe”(singular-plural), “Spune al cui este?”(folosirea
corecta a genitivului), “Unde a zburat rândunica?”, “ Caută și spune!”(poziţii spațiale);
- de mișcare: “Cuibul rândunicilor”, “Ursul doarme”, “Ștafeta uriașilor”, “Fluturii și florile”.
“Ghici ce ai gustat?”
Se folosesc felii de mere, pere, gutui, boabe de struguri, miez de nucă.
Copiii sunt așezați pe scaunele iar educatoarea leagă pe rând fiecare copil cu o eșarfă la ochi.
Copilul va lua un fruct, va gusta și va spune ce a gustat. Dacă ghicește, ceilalți copii vor spune în cor
“Ai ghicit, ai ghicit/ Tu eşti astăzi, mulțumit!”, dacă nu ghicește, vor spune “N-ai ghicit, n-ai ghicit/
“Tu ești astăzi, păcălit!”
“Jocul umbrelor”
Pe coli de hârtie sunt trasate contururi ale unor obiecte (exemplu: mijloace de transport: mașini
mici, autobz, bicicletă, barcă, vapor). Fiecare mijloc de transport este desenat în două mărimi diferite.
Toate contururile de pe foaie sunt desenate cu negru. Copilul primește decupaje ale acestor mijloace de
transport și prin încercări va acoperi umbrele cu imaginea potrivită ca aspect și ca mărime. Adultul
împreună cu ceilalți copii urmăresc dacă au fost găsite umbrele corespunzătoare. În timp ce copilul
lucrează, adultul îi cere să denumească imaginea și mărimea acesteia.
“Imit ce văd!”
Se folosesc imagini pe care sunt desenate persoane (fete, baieți) care desfășoară diferite acțiuni.
Cum ne jucăm?

299
 “Când te ating cu bagheta fermecată mergi la jetoanele care sunt aşezate cu fața în jos pe covor.
Ia un jeton, apoi încearcă să imiți ceea ce vezi, fară să spui ce e pe jeton. Ceilalți copii încearcă să
găsească răspunsul. Dacă e corect, voi spune tare:”Bravo! Ai reușit!”
“Mult-puțin/ ușor-greu”
Se folosește orez sau nisip, o linguriță, pumnul, o ceașcă. Copilul primește o cantitate de orez/
nisip într-o pungă. Educatoarea spune: “Ia cu lingurița orezul/ nisipul din pungă şi pune-l în cutie!”,
“Ia cu pumnul orezul/ nisipul și pune-l în cutie!”, “Ia cu ceașca orezul/ nisipul și pune-l în cutie!”
Educatoarea întreabă: “Ați pus in cutie mai mult orez/ nisip dacă ați folosit lingurița, pumnul sau
ceașca?”
“Caută si spune!”
Se folosesc forme geometrice: pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc. Cum ne jucăm? Educatoarea
ridică o formă geometrică și spune: “Caută și spune unde vezi obiecte cu această formă!” Copiii privesc
de jur imprejur, pe pereți, pe etajere, pe măsuțe căutând și denumind obiecte care au aceeași formă.
“Fluturii şi florile”
Se lucrează cu grupul de copii, de preferat în aer liber. Copiii şi educatoarea stau în cerc, se
numară1-2. Cei cu numere pare sunt fluturi, iar cei cu numere impare sunt flori. Florile stau jos, cu
mâinile ridicate și se mișcă întruna încercând să atingă fluturii care zboară pe lânga ele. Fluturele atins
devine floare și invers. Educatoarea participă intens la joc îndemnând copiii să-și miște brațele, să
meargă și să alerge strigând “ura”atunci când ating un fluture. “Omul nu este întreg decât atunci când
se joacă”. (Schiller)

Bibliografie:
1. “Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului”, 2008,”Curriculum pentru învațământ preșcolar, 3-
6/7 ani”;
2. “Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului”, 2008, ”Ghid de bune practice pentru educația
timpurie a copiilor între 3-6/7 ani’
3. Viorica Preda, Mioara Pletea, Filofteea Grama, Niculina Flangea, Georgeta Pletea, Anca Lidia
Grigore, Cristina Ciobanu, 2011,” 450 de jocuri educaționale;
4. Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului”, Editura Didactica Publishing
House.

300
 MODUL DE PROIECTARE ŞI DESFĂŞURARE AL ACTIVITĂȚILOR DE
JOC ŞI ÎNVĂȚARE ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

Prof. Ilie Maria-Magdalena

Şcoala Gimnazială “Prof. Ilie Popescu”- Structură
Grădiniţa cu P.N. Nr.1 Şotânga, Jud. Dâmboviţa

Jocul constituie un mijloc valoros de instruire și educare a copiilor de vârstǎ preșcolarǎ, iar prin
intermediul lui putem realiza o corespondenţǎ între procesul de cunoaștere, de învăţare și atmosfera
plǎcutǎ și distractivǎ de joc. Jocul ţine de natura copilului, îl însoţeste, îi sprijinǎ major dezvoltarea
personalitǎţii și se complicǎ atât ca formă, conţinuturi și reguli, pe mǎsurǎ ce personalitatea copilului
evolueazǎ. Într-un cuvânt jocul este activitatea definitorie pentru copil și este cea mai eficientǎ cale de
învǎţare și disciplinare a puiului de om, de cunoaștere și apropiere a lui, de educare în spiritul valorilor
morale și estetice.
Pentru a desfǎșura activitǎţile de joc și nu numai trebuie sǎ ne propunem niște obiective apoi sǎ
elaborǎm un scenariu didactic, pentru tema din ziua respectivă, ce necesitǎ multǎ imaginaţie și
creativitate din partea cadrului didactic dar și capacitatea de a detalia anticipat desfăşurarea în condiţii
optime a întregului demers pregătit cu minuţiozitate prin proiectul de lecţie, astfel încât sǎ reușim pânǎ
la sfârșitul activitǎţii sǎ atingem obiectivele propuse.
Momentele scenariului didacticsunt:
•Moment organizatoric:
Se vor asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea optimă a activităţii, se va aerisi sala de
grupă, iar mijloacele de învăţământ vor fi distribuite în fiecare sector.
•Captarea atenţiei:
Se poate realiza prin elemente-surpriză, descoperirea treptată a unui material didactic, prin
mijloace audio-vizuale un scurt dialog, o scrisoare adresată copiilor, sau o ghicitoare.
Exemplu: Nivel II. Se va realiza prin prezentarea „Poveştii lui Fulger McQueen” cu ajutorul
unei staţii radio.
•Anunţarea temei și enunţarea obiectivelor:
Se vor anunţa: tema, obiectivele (pe înţelesul copiilor) și modul de desfǎșurare a activitǎţii.
Exemplu: Se prezintă copiilor tema zilei: ,,Călătorie în Oraşul maşinilor” şi pentru a-l ajuta pe Fulger
McQueen să-şi găsească prietenii, preșcolarii vor realiza la centrul BIBLIOTECĂ, o scrisoare prin
scrierea dupǎ model a unor cuvinte, la CONSTRUCȚII vor amenaja „Orașul Radiator” iar la ARTĂ

301
îi vor picta pe prietenii lui Fulger McQueen. În ficare centru copii vor face adunǎri și scǎderi pentru a-
și realiza lucrǎrile corect. Urmeazǎ „antrenamentul” pentru „Cursa cu obstacole”.
•Prezentarea optimǎ a conţinutului ADE (DŞ):
Împreunǎ cu copiii merg la toate centrele deschise unde vor observa materialele puse la dispoziţie
și iau la cunoștinţǎ ceea ce au de fǎcut .
Fiecare copil își alege centrul de activitate în cadrul cǎruia vrea sǎ lucreze.
Exemplu: Activitate matematică: Pentru a-l putea ajuta pe Fulger MqQoeen, copiii rezolvă
sarcinile ce vor viza aspecte ale numeraţiei 0-10 (poezii-numărători, numărat crescător-descrescător,
din 2 în 2, formare şir crescător-descrescător, vecinii cifrelor, ghicitori cu conținut matematic). Dacă
vor răspunde corect la cinci întrebări înseamnă că pot trece mai departe la activitățile din centre unde
vor dovedi că au cunoștințe matematice și-l pot ajuta pe Fulger McQueen să socotească așa cum o făcea
înainte de explozie. Ca metode şi procedee utilizez: jocul, explicaţia, conversaţia, exerciţiul,
problematizarea, metoda R.A.I.
Tranziţie: gimnastică pe versuri: „Dacă vreau să cresc voinic, / Fac gimnastică de mic, / Fug în
pas alergător, / Apoi sar într-un picior. / Întind bratele și zbor. / Dacă vreau să cresc voinic, / Fac
gimnastică de mic.”
Activitatea matematică ALA I: se va desfăşura integrat în toate centrele, la fiecare dintre aceste
centre copiii având de rezolvat operaţii de adunare și scădere. Ca metode şi procedee utilizez: lucrul
individual şi în echipă, explicaţia, conversaţia, exerciţiul.
Artă: La acest centru de interes preşcolarii vor avea ca sarcină să picteze maşini care au scrisă,
pe capotă o operaţie de adunare sau scădere al cărei reultat este reprezentat în legendă de o culoare ce
va fi folosită pentru „vopsirea” mașinii.
Construcţii: În acest centru preşcolarii vor avea ca sarcină să construiască prin îmbinare şi
suprapunere garaje şi vor reamenaja „Oraşul Mașinilor’’ prin repararea străzilor (se va folosi carton
bituminat) și aranjarea zebrelor, semnelor de circulație în intersecție după care vor socoti câte garaje
au reparat şi câte construcţii au rămas demolate.
Bibliotecă: La acest centru de interes preşcolarii vor realiza scrisori pe care vor scrie: ,,Orașul
Mașinilor” după model şi vor trasa pe mașinile de pe fișe inimioare de două culori, socotind câte
inimioare sunt în total și câte au rămas în ,,plicul inimioarelor”. La sfârşit, vor spune mesajul pe care
au dorit să îl transmită.
•Obţinerea performanţei ALA I:
Se execută exerciţii pentru încălzirea muşchilor mâinilor, apoi copiii sunt invitaţi să-şi aleagă un
centru de interes care le-a stârnit curiozitatea, după care se pot orienta spre orice alt centru, având
posibilitatea să treacă prin toate sectoarele deschise. Copiii lucrează, respectând sarcinile cerute.

302
Educatoarea va supraveghea activitatea în centre şi îi va ajuta pe copii acolo unde este cazul. Metode
şi procedee: lucrul individual şi în echipă.
•Evaluarea performanţei ALA I: Se realizează prin reamenajarea „Orașului Mașinilor” căruia
îi vor pune firmă şi unde copiii vor expune lucrările realizate. Se vor face aprecieri şi autoaprecieri care
vor viza respectarea sarcinilor de lucru, finalizarea lucrărilor şi gradul de implicare în activitate. Pentru
că au reuşit să-şi îndeplinească cu succes sarcinile, fiecare copil va primi un ecuson cu ajutorul căruia
vor putea participa la „Cursa cu obstacole”.
•Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia.
•Dirijarea procesului de consolidare ADE (DȘ+DPM): Organizarea colectivului de
copii: adunarea; controlul ținutei; salutul. Pregătirea organismului pentru efort:
Joc: “Cum putem merge?” Desfășurarea: Copiii sunt așezați câte unul in șir. La semnalul
educatoarei, jucătorii se deplasează, recitând și executând mișcările cerute de versuri!
Influențarea selectivă a aparatului locomotor:
Formarea coloanei de gimnastică:
Exrecițiul nr. 1: “Mașinile privesc în zare”- Stând cu brațele lateral jos: 1-2: îndoirea brațelor cu
palmele orizontal la frunte, coatele lateral, capul răsucit spre stânga; 3-4: revenire în poziția inițială; 5-
8: aceeași mișcare la timpii 1-4, cu capul răsucit spre dreapta. (2x8).
Exercițiul nr. 2: “Avionul zboară” - Stând cu brațele îndoite, mâinile la piept, palmele apropiate
şi orientate în sus, vârfurile degetelor sub bărbie: 1: întinderea palmelor lateral sus cu ridicare pe vârfuri;
2-3: fluturarea palmelor; 4: revenire la poziția inițială. (2x4)
Exercițiul nr. 3: “Mare, mic către cursă am pornit” (ne pregătim pentru cursă) - Stând: 1-2:
ghemuire cu brațele înainte; 3-4: ridicare pe vârfuri cu ducerea brațelor prin înainte sus. Privirea
însoțește brațele. (2x4)
Exercițiul nr. 4: “Hopa sus!” (să vedem cât de sus putem sări) - Stând: 1-2: ridicare pe vârfuri
cu ducerea brațelor înainte; 3-4: trecre în ghemuit cu palmele pe sol; 5-6: săritură pe verticală cu
extensie, brațele sus; 7-8: revenire în stând. (2x8)
Metode şi procedee: exerciţiul
•Obţinerea performanţei: Parcurgerea traseului aplicativ și rezolvarea sarcinilor:
„Maşinuțele pleacă în cursă”: Educatoarea este conducătorul grupului, ea deschide ,,cutiile
magice”, citește sarcinile și observă corectitudinea rezolvării acestora. Copiii se deplaseză în coloană
câte doi către linia de pornire (trei grupuri): G1-maşini roze; G2-mașini galbene; G3-mașini verzi. În
competiție iară, / Doi copii trag de o sfoară / De la capete, firește / Să vedem cum se sfârșește. Copiii
(mașini ) vor tracta anvelope numerotate de la 0 la 10, ei claxonează –întâlnesc semnul de circulatie

303
,,Claxonarea interzisă ,, și se opresc din claxonat. Ajung la trecerea de pietoni unde se opresc la culoarea
roșie a semaforului.
Sarcina nr. 1:,,Separti jetoanele pe care sunt scrise operaţii de adunare, de cele pe care sunt scrise
operații de scădere. Citiți o operație de adunare și una de scădere. Fiecare grup va primi câte o cheie
ce va fi folosită pentru deschiderea lacătului de la tunel. ,,Ne târâm printr-un tunel, / Nu ne este greu
de fel. /Prin tunel, pe sub podeț, /semănăm c-un tiruleț. Copiii se târăsc prin tunel, la ieșirea din acesta
întâlnesc semnul de circulație ,,Interzis” unde se află a doua ,,cutie magică”.
Sarcina nr.2: ,,Ghiciți ce semn am ascuns! Se scrie pe tablă exercițiul 3+1=4, copiii citesc
operația, închid ochii în timp ce educatoarea șterge un senn (+). Li se cere copiilor să spună ce semn a
dispărut și să meargă la tablă să-l scrie cu cretă colorată. Se procedează la fel cu celălalt semn grafic
sau simboluri.
Sarcina nr 3:,,Spune cât fac! De exemplu: se desenează pe tablă două dreptunghiuri fiecare având
un număr de mașini. Copiii scriu sau așează pe tablă jetonul cu cifra corespunzătoare numărului de
mașini, pun semnul de calcul între ele, iar în al treilea dreptunghi desenează rezultatul. Fiecare copil va
lua din pungă tot atâtea bomboane cât arată numărul ce reprezintă rezultatul operației de adunare sau
scădere ce se află scrisă pe mașinuța de pe ecuson. Metode şi procedee: problematizarea, exerciţiul,
mişcarea.
•Prezentarea optimă a conţinutului şi dirijarea procesului de consolidare ALA II:
Se anunță jocurile pe care le vor desfășura; se prezintă regulile fiecărui joc şi sarcinile aferente.
Revenirea organismului la normal după efort :
Joc de socializare ,,Mașinile se felicită”. Când educatoarea spune ,,Răciți motoarele!” copiii
trag aer în piept și se deplaseză unii printre alții. Când educatoarea spune ,,Stop!” copii se opresc și
formeză perechi la îndemnul educatoarei și se felicită reciproc.
Joc distractiv ,,Mașinile vesele”: copii stau așezați în semicerc pe covor. La comanda
,,Râdeți!” toți preșcolarii râd în hohote, iar la vederea semnului ,,Claxonatul interzis”, toți copii
trebuie să se abțină. Cine nu se abține primește o poruncă hazlie (,,ridică brațele deasupra capului și
bate din palme de cinci ori numărând).
Joc liniștitor ,,Plimbă-l pe Fulger McQueen: copiii stau aşezaţi în cerc pe covor, dând din mână
în mână mașina ,,Fulger Mc Queen”. Când educatoarea spune ,,Stop!”, copilul care are în mână mașina
își va spune părerea despre activitatea desfășurată. Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, jocul.
Elemente de joc sunt: mișcarea, semnalul sonor, întrecerea, cooperarea. Jocurile de probă se
realizează după explicarea regulilor şi sarcinilor jocurilor.

304
 •Obţinerea performanţei (ALA II): În desfăşurarea jocurilor de către copii, se pune accent
permanent pe respectarea regulilor de joc și îndeplinirea sarcinilor jocurilor. Educatoarea îi antrenează
pe copii în desfăşurarea jocurilor, urmărind implicarea acestora.
•Evaluarea performanţei (ALA II): Se fac aprecieri asupra gradului de participare,
asupra respectării regulilor de joc şi asupra comportamentului individual şi colectiv al copiilor.
•Încheierea activităţii: Preşcolarii primesc aprecierea educatoarei şi sunt răsplătiţi cu surprize.
În esenţǎ, experienţa acţionalǎ pe care o dobândește copilul jucându-se se reflectǎ asupra
dezvoltǎrii sale psihice prin dobândirea unor însușiri sociale (rǎbdare, înţelegere, cooperare, initiative,
milǎ, compǎtimire), activarea și optimizarea potenţialului intelectual (observǎ, descoperǎ, analizeazǎ,
înţelege, numește, exprimǎ) și activarea și optimizarea potenţialului fizic (apucǎ, apropie, sare, aruncǎ,
prinde, tracteazǎ).
Având în vedere cǎ viitorul societǎţii depinde de modul în care copilul este pregǎtit astǎzi, pentru
a avea o viaţǎ individuală și colectivǎ potrivit idealurilor sale, subliniez importanţa proiectǎrii și
desfǎșurǎrii a cât mai multor jocuri în cadrul grǎdiniţei și nu numai.

Bibliografie:
1. *** Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), 2008, M.E.C.;
2. Franţ, I., A., 2002, – Ghid de practică pedagogică pentru studenţii colegiilor universitare de
institutori, Ed. Solness, Timişoara;
3. Gagné, R. M., Briggs, L., 1977, – Principii de design al instruirii, E.D.P., Bucureşti;
4. Păduraru Veronica, 1999, Metodica - Activităţii matematice în învăţământul preşcolar, Ed. Polirom,
Iaşi;
5. Păisi Lăzărescu Mihaela, Ezechil Liliana, 2015, Laborator preşcolar, Ghid metodologic, Editura: V
& I INTEGRAL, București;
6. Revista învățământului preșcolar 3-4/2008;
7. www.didactic.ro.

305
 VALOAREA FORMATIVĂ A JOCULUI LOGICO-MATEMATIC ÎN
ACTIVITĂŢIILE DESFĂŞURATE ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Prof. Gheorghian Cecilia

Şcoala Gimnazială Pîrcovaci

Valoarea formativă a jocului logic constă în posibilitatea de a acționa asupra capacității de

învățare a copiilor, prin îndeplinirea sarcinilor de joc - ca formă specifică de activitate a preșcolarului,
și asigură:
➢ rolul activ al copilului în joc; el își imaginează diferite variante de rezolvare în raport cu
sarcina dată și motivează;
➢ favorizează activitatea conștientă a copilului, de căutare și descoperire a soluțiilor, în limite
prestabilite.
➢ asigură folosirea corectă a atributelor și verbalizarea lor specifică;
➢ realizează o pregătire la nivelul capacităților de învățare, crește numărul de condiții și de
cerințe și îl obligă pe copil să lucreze ținând cont de principii logice și să opereze cu structuri logice;
➢ asigură premisele interiorizării operațiilor logice care au derivat din acțiunile obiectuale
nemijlocite, în cadrul unui proces dirijat de educatoare;
➢ pune copilul în situația de a acționa asupra obiectelor în lumina unor principii logice implicate
în acțiune prin modul de organizare.
Esența psihologică a jocului logic este ipoteza de formare, pe etape, a acțiunii mentale susținută
prin cercetări experimentale de I. P. Galperin. Acțiunea mentală se formează printr-un proces de
interiorizare treptată a acțiunii materiale, după traseul: formarea bazei de orientare a acțiunii (orientarea
în sarcină); elaborarea formei materializate a acțiunii (dirijarea învățării); acțiunea de limbaj, cu voce
tare (verbalizarea acțiunii); acțiunea în planul limbajului extern, pentru sine ( interiorizarea acțiunii).
Voi face în continuare o scurtă prezentare a unor jocuri logice, cu formularea unor orientări
metodice.
1. Ce este și cum este această piesă?
Are drept scop constituirea de mulțimi pe baza unor caracteristici date și denumirea pieselor cu
ajutorul conjuncțiilor de propoziții.
Prin sarcina de lucru se va solicita copiilor, pentru descrierea pieselor, să verbalizeze astfel:
"această piesă este un disc și roșu și mare și subțire".
Ordinea în care sunt enumerate atributele nu este esențială, iar atenția educatoarei se va îndrepta
spre enumerarea în totalitate a atributelor, exprimarea corectă și precisă a acestora. Jocul continuă atâta

306
timp cât este necesar pentru ca să se constate că fiecare copil posedă cunoștințele de bază legate de
atributele pieselor și de capacitatea de exprimare.
2. Cum este și cum nu este această piesă?
Descrierea pieselor trusei Dines cu ajutorul atributelor și a negației logice; intuirea
complementarei unei mulțimi și discriminarea atributelor pieselor cu ajutorul negațiilor. Sarcini de
învățare: copilul alege o piesă și caracterizează piesa precizând ce însușiri are. Se așteaptă răspunsul:
"piesa aleasă este roșie, mare, groasă și are forma de triunghi". Se cere copilului să precizeze și ce
însușiri nu are piesa aleasă (în comparație cu celelalte piese ale trusei).
Se așteaptă răspunsul: "piesa nu este albastră, nu este galbenă, nu este subțire, nu este mică, nu
are formă de dreptunghi, nici de disc, nici de pătrat". Se pot accepta, la început, răspunsuri incomplete,
dar acestea vor trebui completate de ceilalți copii. Răspunsul: "dacă piesa mea este roșie, înseamnă că
nu este galbenă și nu este albastră; dacă este mare, cu siguranță nu este mică, dacă este groasă nu este
subțire".
Prin repetarea exercițiului preșcolarii mari vor înțelege că este mai ușor să ia succesiv
variabilele fiecărui atribut: formă, culoare, mărime, grosime și să utilizeze negația pentru acele însușiri
pe care piesa nu le posedă.
Jocul se repetă până când se constată că majoritatea copiilor probează stăpânirea procedeului.
3. Te rog să-mi dai!
Intuirea operației de complementariere și determinarea atributelor unor piese cu ajutorul negației
și al deducției logice. Jocul se organizează pe grupe de câte doi copii. Piesele trusei se împart în mod
egal între cei doi copii, fără a urmări un anumit criteriu de selecție. Fiecare poate primi 24 piese, sau
12 în cazul utilizării numai a pieselor subțiri (groase). Mulțimea pieselor se acoperă pentru a nu fi
văzută de celălalt coleg.
Unul din coechipieri solicită celuilalt o piesă pe care nu o are în mulțimea primită, denumind-o
cu cele patru atribute. Dacă piesa a fost denumită corect și se află la colegul său, atunci o primește - în
caz contrar nu primește nimic. Aceeași sarcină pentru celălalt copil. Câștigător este cel care va avea, la
un moment dat, cele mai multe piese.
Folosind cunoștințele și experiența acumulată în alte activități copiii decoperă treptat procedeul
cel mai avantajos, se grupează piesele primite în perechi, constituite după criteriul mărimii și în cadrul
acesteia, pe forme și culori asemănătoare. În cazul în care unele piese rămân desperecheate este ușor
de descoperit piesa care lipsește, ea va avea toate atributele identice cu cea izolată, numai mărimea ei
va fi diferită.
Pentru începători, educatoarea va introduce o regulă suplimentară, criteriul de formare al
perechilor: mare-mic, gros-subțire, valabil pentru ambii parteneri de joc.

307
 Educatoarea poate introduce, pe parcursul jocului și elemente de numerație (se pot stabili la un
moment dat numărul de piese desperecheate, de o anumită formă sau culoare).
Scopul principal al jocurilor logice este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic simplu, care
să le permită a se orienta în problemele și aspectele realității înconjurătoare, să exprime judecăți și
raționamente într-un limbaj simplu, familiar.

Bibliografie:
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), 2008, Ministerul Educației, Cercetării și
Tineretului.
2. Neagu, Mihaela, Beraru, Geoegeta, 1995, Activități matematice în grădiniță-îndrumător metodic,
Editura AS’S.

JOCUL DE ROL– CEL MAI EFICIENT MIJLOC DE DEZVOLTARE

A ABILITĂȚILOR DE COMUNICARE ORALĂ

Educatoare: Forminte Elena

Școala Gimnazială ,,George Voevidca”, structura, Grădinița P.N. Nr. 5 C-lung Moldovenesc

„Jocul este şi o pregătire pentru viaţa de mai târziu, dar mai presus de toate, el este însăşi viaţa
copilului” (Mc. Dougall)

Cel mai eficient mijloc prin care copiii iau contact cu lumea, înţeleg evenimentele din jur şi învaţă
din ele este, fără îndoială, jocul. Utlizarea şi dezvoltarea limbajului fac parte integrantă din acest proces.
Jucându-se, copilul exersează înţelegerea prin comunicare, îşi dezvoltă capacitatea de discriminare, de
judecată, imaginează şi formulează verbal, atât realul, cât şi imaginarul.
Totuşi, deşi specific copilului şi copilăriei, jocul nu îşi poate fructifica valenţele, dacă este lipsit
de modelul lumii adulte. Adultul este prezent în jocurile copiilor fie ca personaj evocat, fie ca
participant activ. În cazul jocurilor care se desfăşoară în grădiniţă, el apare în ambele ipostaze. Adultul
este practic cel care valorifică întreaga bogăţie de informaţie, precum şi calităţile formative ale jocului
prin activitatea sa directă de sugerare, sfătuire, stimulare a gândirii, oferind, de asemenea, modelul de
limbaj adecvat situaţiei evocate în joc.

308
 Cadrul didactic trebuie să ştie să organizeze un joc de rol (sau socio-dramatic) structurat.
Jocul structurat este bazat pe jocul spontan al copiilor, dar ideile acestora sunt extinse de către
educatoare. Ea trebuie să pună la dispoziţia copiilor o varietate de materiale care au rolul de a stimula
jocul. De exemplu, când copiii se joacă “de-a cumpărăturile”, educatoarea le poate pune la dispoziţie
câteva pungi de plastic, un ziar-două în loc de hârtie de împachetat, ori câteva foi de hârtie din care
copiii să alcătuiască bilețele cu preţuri, bonuri de casă ori bani.
Jocul de rol
În vederea dezvoltării comunicării orale, educatoarea trebuie să-şi propună şi să realizeze scopul
de a stimula vorbirea şi audierea în toate felurile de joc. Jocul de rol constituie jocul cu cele mai multe
valenţe în dezvoltarea generală şi, în special, în dezvoltarea limbajului copilului. Prin acest joc, copiii
utilizează elementele pe care ei le-au înţeles în legătură cu evenimentele la care au luat parte, ajungând
astfel să înţelegă lumea din jur. În jocul de rol, copiii trebuie lăsaţi să utilizeze limbajul care le este
familiar - jucându-se “de-a familia”, copiii vor imita în mod evident comportamentul şi limbajul
propriei familii. Totuşi, ca educatoare, trebuie să le arăt şi alte forme de comportament şi de vorbire,
utilizate în diferite situaţii: de exemplu, cum vorbeşte şi cum se poartă un doctor sau conducătorul de
metrou, de tren, şoferul de autobuz, profesorul, vânzătorul.
Se poate iniţia un joc de rol utilizând desene, fotografii, o carte, pentru a povesti întâmplări
simple. Se discută cu copiii despre ce personaj ar dori ei să fie, precum şi ce lucruri le-ar trebui pentru
ca ei să interpreteze acel rol. Copiii trebuie încurajaţi să emită idei personale. Discuţiile vor fi purtate
într-un chip cât mai vioi, mai energic, pentru a impulsiona copiii. Ei vor fi apoi lăsaţi să meargă să se
joace în colţul căsuţei. Desigur, educatoarea îi va urmări, gata să intervină dacă vede că ideile de la care
s-a pornit au fost pierdute pe drum, ori dacă preşcolarii au intrat în impas.
Jocul de rol este, de asemenea, cel mai indicat pentru dezvoltarea unor conduite sociale, cum ar
fi folosirea saluturilor, prezentarea unor persoane necunoscute. De exemplu, în colţul căsuţei,
educatoarea bate la uşă, spune întotdeauna “bună ziua” ori “la revedere”. În acest stadiu, scopul
principal în dezvoltarea limbajului este de a-i ajuta pe copii să capete încredere în ei pentru a vorbi
într-o situaţie de grup.
Sfârşitul jocului nu înseamnă uitarea completă a conţinutului său. După joc, copiii trebuie ajutaţi
să-şi consolideze cunoştinţele. Se organizează o nouă discuţie în grup, iar copiii sunt întrebaţi ce su
făcut şi ce parte a jocului le-a plăcut cel mai mult, ce ar dori să facă mai departe, fiind astfel obişnuiţi
cu o strategie de planificare, încurajaţi să gândească mai departe şi să proiecteze acţiunile.
1. Joc de rol “Cine sunt eu?” Scopul jocului: cunoaşterea psihologică a participanţilor,
eliminarea blocajelor din comunicarea copiilor între ei sau între ei şi adulţi, transformarea şi dezvoltarea
personală a copiilor cu probleme de comunicare.

309
 Desfăşurare: copiii işi aleg dintr-un coşuleţ căte un simbol de floare de o anumită culoare
şi şi-l prind în piept, grupându-se apoi după culori.
Jocul se desfăşoară în trei faze, constituindu-se în variante tematice.
Observaţii: Se pun la dispoziţie simboluri în trei culori, dar suficiente ca număr cât să nu
limiteze opţiunea fiecărui copil pentru o culoare. Se indică să se folosească pentru fiecare culoare
nuanţe atractive.
Faza I: Consemnele jocului:
C1: Completează în gândul tău propoziţia pe care o voi spune imediat. “Dacă aş fi o
culoare aş fi...”
C2: “Pe rând, veţi spune ce culoare aţi ales. Fiţi foarte atenţi la ceea ce spun şi colegii de
grup. Începem ! ”
C3 :˝Deveniţi acea culoare˝.
C4 : “Discutaţi împreună/dezbateţi motivele pentru care aţi ales să fiţi acea culoare.”
C5 : “Alegeţi un purtător de cuvănt al grupului vostru, care vă va prezenta celorlalte”
C6: “Purtătorii de cuvânt prezintă grupurile. Spuneţi motivele pentru care aţi devenit acea
culoare, ce puteţi face pentru lumea înconjurătoare ? ”
Faza II: C1: Completează în gândul tău fraza “Dacă aş fi o floare aş fi...”
(Restul consemnelor merg ca în faza I, înlocuind culoare cu floare)
Faza III: C1: Completeză în gândul tău fraza: “Dacă aş fi o apă, aş fi...”
(Restul consemnelor merg ca în faza I, înlocuind culoare cu apă). Observaţie: Puteţi alege orice
altceva în loc de culoare, floare sau apă
Discuţie finală în plen:
- Ce aţi simţit în rolurile pe care le-aţi avut ?
- Ce aţi aflat despre voi ?
- Ce aţi aflat interesant despre colegii voştri ?
- Ce alte impresii aţi avut în timpul desfăşurării activităţii?
- Ce aţi învăţat din acest joc?
2. Joc de rol “Eu şi personajul preferat”
C1: Alege un personaj prefera: dintr-o poveste/desene animate...
C2: Vom invita în scenă personajul tău. Vei intra în rolul lui
C3: Eşti... (personajul ales)
- Din ce poveste ai venit? Te rog să-mi spui trei calităţi pentru care te admiră...
- Cum eşti îmbrăcat?
- Ce fapte bune ai făcut? Ce lucruri interesante ai făcut? Ce fapte rele?

310
 - Cum o vezi pe ... (tu, ca personaj, pe colega ta din grupa de la grădiniţă)
- Prin ce vă asemănaţi? Prin ce vă deosebiţi ?
- Transmite-i un mesaj !
C4 : Ieşi din scenă. Revino în persoana ta
Către destinatarul mesajului:
El ţi-a spus... Ce poţi răspunde acestui mesaj ?
Discuţie: Ce impresie/trăire ai avut în timpul exerciţiului?
Jocul de rol face parte din categoria metodelor active de predare-învăţare şi se bazează pe
simularea unor funcţii, relaţii, activităţi, fenomene, etc. “Prin aplicarea acestei metode, copiii devin
«actori» ai vieţii sociale, formându-şi astfel anumite competenţe, abilităţi, atitudini, comportamente,
convingeri etc.” (Miron Ionescu, p. 154). Având în vedere această afirmaţie, am aplicat în cercetare
jocul de rol pentru a-i antrena pe copii să-şi dezvolte comunicarea.
În proiectarea, pregătirea şi utilizarea jocului de rol se parcurg următoarele etape metodice:
- Identificarea situaţiei interumane care se pretează la simulare prin jocul de rol şi care să
corespundă obiectivului urmărit, respectiv comportamentelor, competenţelor, abilităţilor pe care copiii
trebuie să şi le însuşească în urma interpretării rolurilor;
- Modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului: situaţia de simulat este analizată din punctul
- de vedere celor mai importante roluri, reţinându-se pentru scenariu numai aspectele esenţiale
care servesc la definirea unui model interacţional;
- Alegerea partenerilor şi instruirea lor în legătură cu specificul jocului de rol, distribuirea
rolurilor şi familiarizarea participanţilor cu sarcinile de realizat.
- Interpretarea rolurilor de către toţi participanţii;
- Dezbaterea cu toţi participanţii a modului de interpretare şi reluarea secvenţelor în care nu s-au
manifestat comportamentele aşteptate.
Tot Miron Ionescu şi Vasile Chiş susţin importanţa rolului profesorului în aplicarea jocului
de rol (Miron Ionescu, p. 155). El trebuie să aibă în vedere mai multe cerinţe metodice, care să asigure
eficienţa metodei: în distribuirea rolurilor, cadrul didactic trebuie să pornească de la aspiraţiile,
preferinţele şi aptitudinile fiecărui participant; este recomandat ca înainte de derularea jocului de rol,
să se organizeze exerciţii pregătitoare (individuale sau în grup), să discute cazuri asemănătoare şi
modalutăţile de soluţionare aferente; profesorul trebuie să urmărească cu atenţie modul de desfăşurare
a jocului şi să îndrume copiii; în cadrul activităţii să se creeze o atmosferă plăcută, pentru a-i stimula
pe copii, pentru a evita blocajele lor cognitive şi emoţionale etc; participanţii să fie ajutaţi să nu se abată
de la rolul primit şi să fie încurajaţi să formuleze cât mai multe replici, exersând comunicarea.
Jocul de rol oferă o varietate de situaţii în care copiii primesc şi transmit mesaje orale.

311
 Colţul căsuţei, în care se desfăşoară majoritatea jocurilor de rol, reprezintă mediul cel mai
adecvat, iar telefonul de jucărie, instrumentul ideal. Pentru început, este utilă intervenţia educatoarei,
care propune un subiect. După propunerea subiectului, copiii primesc câteva sugestii de desfăşurare
ajocului, iau contact cu spaţiul creat şi încep să se joace liber, fiind încurajaţi să comunice cât mai mult.
În cazul copiilor mai timizi, care nu reuşesc să realizeze acte de vorbire, intervine educatoarea pentru
a-i ajuta.
Exemple de jocuri:
“De-a spitalul”
Desfăşurarea jocului:
Jocul începe “acasă”, iar personajul care cade bolnav poate fi copilul, păpuşa, căţelul, vecinul
etc. Pentru a veni în ajutorul pacientului, trebuie telefonat la doctor şi la Salvare. În aşteptarea maşinii
Salvării, doctorul indică la telefon ce trebuie să se facă, ce prim ajutor trebuie să i se acorde pacientului,
astfel că există în mod logic o repetare a secvenţelor de transmitere recepţionare-îndeplinire a
mesajelor.
Pe lângă mesajele telefonice şi orale schimbate cu “doctorul” şi cu “Salvarea”, se va crea
posibilitatea unei multitudini de mesaje/instrucţiuni. Educatoarea structurează jocul cerând câtorva
copii să fie pacienţi, altora să fie surori medicale şi doctori. Copiii trebuie să se asigure că salonul este
curat şi ordonat, că bolnavii sunt îngrijiţi, li se dau medicamentele, sunt chemaţi în sala de mese, etc.
Se poate crea o mare varietate de situaţii, construindu-se astfel prilejuri de a-i deprinde pe copii cu
receptarea mesajelor şi transmiterea acestora.
S-au desfăşurat în acest mod şi alte jocuri de rol, pentru a-i deprinde pe copii să realizeze acte de
vorbire: “De-a sărbătoarea”, “De vorbă cu Moş Crăciun”, “De-a telefonul”, “Mama şi copilul bolnav”,
“Îl primim în vizită pe Moş Crăciun”, “De-a gazdele şi musafirii”, “De vorbă cu marii artişti (autori de
cărţi)”, “De-a librăria”, “La telefon cu Zâna Iarna”, “De-a meseriile”, “Am rămas înzăpeziţi!”, “De-a
poliţiştii şi hoţii”, “De-a grădinița”, “Fulgii rătăciţi”.
Jocul este cea mai importantă formă de activitate a copilului, cea mai eficientă cale de învăţare
şi disciplinare a copilului, de cunoaştere şi apropiere a lui, de educare a copilului în spiritual valorilor
morale şi estetice. Din toate aceste motive şi graţie tuturor valenţelor pe care le are, jocul este însăşi
esenţa copilăriei.

Bibliografie:
1. Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), 2008.
2. Miron Ionescu, 2011, ,,Instrucţie și educaţie - paradigme educaționale moderne”, Editura EIKON,
Cluj-Napoca.

312
 ROLUL JOCULUI ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Demeter Helén-Lenke

Grădinița cu P.P. Piticot – Dej, jud. Cluj

Încă din primii ani din viață, jocul ne influențează viața. Începem să ne jucăm chiar de la naștere,
ceea ce ne marchează fiecare pas al vieții. Jocul reprezintă mai mult decât o pierdere de timp, distracție
sau recreație. Acesta își are locul în fiecare stadiu al vieții.
Copiii au nevoie să se joace deoarece jocul îi ajută în dezvoltare. Totdeauna mă cuprinde un
sentiment de satisfacție când îmi văd copiii jucându-se. În timp ce-i privesc, observ multitudinea
modurilor în care se manifestă și se exprimă. Mă bucur pentru copilăria și joaca lor, deoarece sunt atât
de mulți copii care nu se pot juca.
Jocul este lumea reală a copilului în care acesta își exprimă experiențele, sentimentele, gândurile
și creativitatea. Toate acestea le face relaxat, jucându-se pentru sine însuși. În timp ce se joacă, copilul
descoperă mediul înconjurător, își cunoaște posibilitățile și limitele personale. Curiozitatea și tendința
de a descoperi reprezintă dorința lui de a se asemăna cu adulții. Nevoia de a se socializa cu alții ridică
jocul la rangul de nevoie psihologică. (Bakosi 2008. 1.)
Caracteristicile jocului sunt următoarele: este o activitate spontană aleasă în mod liber de către
copil; este o sursă de bucurie și satisfacție; este joacă prin sine însuși; este o activitate cu un scop definit;
copilul se identifică cu personajele din joc; în timpul jocului realitatea se confundă cu imaginarul;
imitația este o altă parte componentă a jocului.
În procesul educațional din grădiniță putem vorbi despre două categorii de jocuri:
A. Jocurile inițiate de copil - în această categorie întâlnim următoarele jocuri:
- Jocuri de mișcare – de exemplu: Scoală-te Ioane! Copiii stau aliniați unul lângă celălalt. În fața
lor la aproximativ 25-30 de pași stă un copil. Acesta îi spune celui de la marginea rândului: scoală-te
Ioane! Celălalt răspunde: cât e ceasul? Apoi spune un număr și precizează un tip de mers pe care celălalt
trebuie să-l facă. Poate spune trei pași de găină, doi pași de uriaș, două sărituri de broască, etc. Apoi
acest procedeu se repetă cu celălalt copil și tot așa cu toți copiii din rând. După ce participă toți copiii,
jocul se reia de la capăt.
Cel ce ajunge primul la copilul ce conduce jocul este declarat câștigător. Deoarece în acest joc
nu contează în mod deosebit performanța personal ci bonusurile personale primite, jocul nu este în
totalitate corect. Totuși, jocul comportă disciplină, dezvoltă copiii și este o oportunitate de a manifesta
inventivitate și umor. Bonusurile oferite prietenilor dezvoltă spiritul de prietenie și asociere.

313
- Jocuri de rol – situații model – copiii adoră să se joace jocuri precum „de-a mama”, „la doctor”
și alte jocuri prin care reproduc diferite situații de viață cu o precizie și îndemânare remarcabilă.
- Jocuri de construcție – construirea anumitor clădiri sau obiecte cu ajutorul jucăriilor
- Jocuri cu reguli – bucuria derivă din respectarea regulilor.
Aceste jocuri oferă copiilor posibilitatea de a-și dezvolta capacitățile de mișcare, cele
emoționale, creativitatea, dezvoltarea simțămintelor pozitive, dezvoltarea capacității de comunicare,
însușirea regulilor de comportament, și care reglementează relațiile sociale.
B. Jocurile dirijate de pedagog – jocurile didactice
Jocul inițiat de pedagog este o metodă pedagogică în procesul educativ, prin intermediul căruia are loc
tranziția de la joc la însușirea unor cunoștințe teoretice și practice. Jocurile didactice sunt coordonate
de către pedagog, au obiective bine definite și stabilite, și reprezintă de obicei îndeplinirea unor
responsabilități stabilite în timpul jocului.
Jocurile inițiate de pedagog pot fi categorisite în funcție de obiective și conținut în felul următor:
B.1. În funcție de obiectiv, jocurile pot fi:
- doar de dragul jocului
- cu scopul de a pregăti anumite activități
- cu scop educativ, pentru dezvoltarea anumitor abilități precum modelarea imaginii de sine,
câștigarea de experiență, dezvoltarea comportamentului, descoperire, dezvoltarea unor abilități.
B.2. În funcție de conținut, ele pot fi:
- Jocuri de rol – jocuri libere, creative, subiecte inspirate din viața cotidiană, din povești, roluri
inspirate din poezii, dramatizări, teatru de păpuși.
- Jocuri folosite pentru dezvoltarea capacităților intelectuale – dialoguri și jocuri pentru
dezvoltarea vocabularului, jocuri pentru dezvoltarea gândirii logice, pentru dezvoltarea atenției,
exerciții senzoriale. De exemplu, jocul pentru dezvoltarea atenției cu denumirea „ce s-a schimbat”? Pe
o masă punem diferite obiecte, le acoperim, copiii închid ochii iar învățătoarea modifică poziția unui
obiect după care dă fața de masă la o parte. Copiii trebuie să spună care obiect a fost mișcat.
- Jocuri constructive – jocuri mărunte, poziționare geografică, construcții, jocuri în nisip sau
zăpadă, jocuri cu materiale naturale sau refolosibile.
- Jocuri de mișcare – diferite sporturi, dansuri populare, jocuri cu mingea.
- Jocuri artistice și practice – desen, pictură, modelare, activități practice (decuparea unor
imagini, repararea unor jucării); activități casnice ( coaserea unor hăinuțe pentru păpuși, ștergerea
prafului).
- Jocuri educative în domeniul medical – gimnastică medicinală.
- Jocuri educative în domeniul rutier – trecerea străzii, învățarea indicatoarelor rutiere.

314
 Jocurile inițiate de educatoare joacă un rol important în dezvoltarea copilului. Ea trebuie să știe
ce jocuri inițiază, cu ce scop, care sunt mijloacele folosite și ce capacități vor fi dezvoltate. Copilul
descoperă lumea prin intermediul jocului, dezvoltă relații cu persoanele din jurul lui, învață și își
exprimă emoțiile. Din aceste motive, pentru o dezvoltarea armonioasă, joaca este indispensabilă în
perioada copilăriei. Orice părinte și dascăl trebuie să manifeste un interes real pentru a-i da posibilitatea
copilului să se joace.
Eficienta jocurilor dirijate de pedagog depinde de perspicacitatea acestuia, de modul consecvent
în care împletește o responsabilitate educativă cu o regulă atractivă, deoarece jocurile ce nu relaționează
între ele îngreunează procesul educativ și devin plictisitoare.
În timpul jocului, deciziile luate de copil se vor materializa imediat în anumite fapte, atitudini
sau activități, care au un rol semnificativ în recunoașterea comportamentului și a consolidării acestuia
în mod sistematic. Jocurile regulate, organizate, au avantajul de a reduce la minim posibilele conflicte
dintre copii, deoarece stabilește anumite reguli și roluri pentru participanții la joc. Însușirea regulilor și
a rolurilor reprezintă un instrument eficient pentru a-l ajuta pe copil să se integreze în societate cât mai
repede și mai complet. Jocul îl ajută pe copil să participe în mod activ în procesul de învățare. Asigură
condițiile dezvoltării, se leagă de sfera de interese a copilului, iar în condiții ideale îi oferă instrumente
potrivite pentru a gândi și acționa corect. Jocurile colective îi ajută pe copii să învețe să câștige sau să
piardă, lucru care le va fi de folos nu numai în perioada școlii, ci și mai târziu în viață.
Este responsabilitatea pedagogului să creeze condiții care să influențeze desfășurarea jocului,
să asigure condiții pentru jocurile de mișcare, pentru jocurile de grup, deoarece fiecare joc necesită
situații și spatii diferite. El trebuie să se implice emoțional în jocurile ce le joacă copii și să colaboreze
cu ei. Jocurile distractive necesită o implicare activă din partea pedagogului până acolo, încât să se
simtă bine și el în a lua parte la joc. Totuși, să nu se implice nemotivat în jocul copiilor, lăsând copii
să-și poată manifesta propriile idei și intenții. Rolul pedagogului este determinat de nevoia copiilor de
a fi ajutați în timpul jocului, pentru a influența activitatea într-o direcție pozitivă. Caracterului jocul în
care este implicat copilul decide ce tip de atitudine și comportament va trebui să aibă pedagogul,
deoarece uneori el trebuie să lase copilul să rezolve problema singur, alteori trebuie să-l ajute, sau alte
ori trebuie să intervină în alte forme. Totuși, este adevărat că, uneori copii preferă să se joace fără a fi
supravegheați și ajutați.
Jocul își împlinește rostul în dezvoltarea copiilor atunci când educatoarea are o atitudine
corectă, o implicare constructivă și responsabilă în activitatea copilului ce cuprinde și joaca.

315
Bibliografie:
1. B. Lakatos Margit, 2004 – Játékpszichológiaésjátékpedagógia, egyetemijegyzet, www.sci.u-
szeged.hu/biol.szakm/jatek.htm.
2. Kovács Júlia, Nagy Zita, 2002 – Óvónőkkézikönyve, Nevelésügyiminisztérium, Maros
Megyeitanfelügyelőség.
3. Stark Gabriela, 2010 – Óvodapedagógiaésjátékmódszertan, StatuszKiadó, Csíkszereda.

ABORDAREA JOCULUI - MIJLOC DE ÎNVĂŢARE ŞI RECREERE

Prof. Dumitrașcu Mihaela

Grădinița cu program prelungit Nord 1, Rm. Vâlcea, Jud. Vâlcea

În viaţa copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficţiunea
pură şi realitatea muncii (M. Debesse, 1967) şi ne ajută să cunoaştem mai bine înclinaţiile copilului,
fiind cel mai bun turn de observaţie de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării
copilului. Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga sa
complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral, psihică.
De fapt, ce este jocul pentru copil? Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el
anticipează conduitele superioare. Pentru copil „jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul
vieţii”. Jocul este sintagma, atmosfera în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă,
poate să acţioneze” (Ed. Claparede, 1936).
Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale. Un copil care nu ştie să se joace,
este un adult care nu va şti să gândească, „un mic bătrân”. „Copilăria este ucenicia necesară vârstei
mature, iar prin joc copilul îşi modelează propria sa statuie” (J. Chateau, 1967). Prin joc el pune în
acţiune posibilităţile care decurg din structura sa particulară; traduce în fapte potenţele virtuale care
apar succesiv la suprafaţa fiinţei sale, le asimilează şi le dezvoltă, le îmbină şi le complică, îşi
coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.
În 1990, Asociaţia Internaţională pentru Dreptul Copilului de a se juca, a prezentat importanţa
jocului în procesul educaţiei, afirmând:
- jocul are un rol important pe întregul parcurs al procesului de educaţie;
- jocul spontan dezvoltă copilul;
- climatul natural, cultural, interpersonal trebuie îmbunătăţit şi extins pentru a încuraja jocul;

316
 - interacţiunile copil-adult în activităţile de joc sunt o componentă importantă a procesului
învăţării.
Dar, ce este jocul? Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajează toate tipurile de
inteligenţă, conform teoriei inteligenţelor multiple a lui H. Gardner (1983): lingvistică, muzicală,
logico-matematică, spaţială, corporal-chinestezică, personală şi socială. Astfel, jocul poate fi:
- o experienţă naturală, universală;
- o formă de activitate individuală sau de grup;
- un mod de explorare a mediului înconjurător;
- o modalitate de dezvoltare a competenţelor sociale, a inteligenţei, a limbajului, a creativităţii;
- o cale de transmitere şi păstrare a culturii autentice, de cunoaştere şi intercunoaştere;
- oferă oportunităţi pentru copiii cu nevoi speciale, favorizează incluziunea socială.
Jocul, în contextul ataşamentului securizant oferit de adulţi, oferă copiilor bogăţia, stimularea
şi activitatea fizică de care au nevoie pentru dezvoltarea creierului pentru învăţarea viitoare. Prin joc,
copilul:
- învaţă elemente de vocabular nou, numind obiectele în timpul jocului: caracteristicile acestora,
relaţiile dintre ele, utilizând structuri gramaticale, dezvoltându-şi abilitatea de a susţine o conversaţie;
- exprimă dorinţe, negociază, împărtăşesc idei, experienţe, imită aspecte din viaţa cotidiană,
învaţă muzica prin intermediul jocurilor cu text şi cânt;
- îşi formează deprinderi matematice, construiesc, numără cuburi, obiecte, le compară, le
sortează, le aşează în spaţiu;
- îşi dezvoltă abilităţi spaţiale prin arte (desen, pictură, modelaj), prin jocurile de corespondenţă
vizuală şi pe baza realizării de semne vizuale;
- aleargă, se caţără, aruncă şi prinde mingea sau alte obiecte, sare coarda dezvoltându-şi
abilităţile de tip corporal-kinestezic;
- conştientizează propriile sentimente, gânduri;
- rezolvă situaţii problematice, găseşte soluţii pentru probleme reale;
- dobândeşte abilităţi sociale îndeplinind diferite roluri sociale, învaţă să vadă lumea din
perspectiva altor persoane, foloseşte limbajul adecvat negocierii şi rezolvării de probleme, colaborează
şi acceptă propuneri, idei etc.
Noul curriculum pentru educaţie timpurie pune accent pe jocul liber iniţiat de copil sau ales de
acesta dintre centrele de activitate puse la dispoziţie în sala de grupă. Copilul are nevoie de timp zilnic
pentru joc, de spaţiu corespunzător şi de obiecte (jucării, materiale, truse) absolut necesare iniţierii şi
desfăşurării jocului. Educatorul/adultul trebuie să urmărească: ce se joacă, cu ce se joacă, cu cine se
joacă. Interesul copilului pentru joc creşte atunci când el este stimulat prin crearea unui spaţiu

317
educaţional, adecvat cu materiale care să-i stimuleze curiozitatea, dorinţa de explorare, imaginaţia, să-
i dezvolte gândirea. Copilul alege centrul în funcţie de stimulul pe care-l reprezintă obiectele ce se află
acolo şi care-i satisfac lui nevoia de exprimare a experienţei trăite. În continuare, el se manifestă liber,
creativ, dezvoltă subiectul jocului, caută parteneri, joacă roluri pe care şi le asumă, stabileşte şi respectă
reguli. Educatorul/adultul poate să: sugereze teme de joc, să intervină în complicarea jocului cu
elemente de noutate, să utilizeze concepte, cuvinte noi, obiecte noi, să se integreze în joc, interpretând
un personaj, să solicite şi să aprecieze comportamentul copilului, să încurajeze cooperarea între copii
în joc (în funcţie de vârsta copilului).
Așadar, jocul este o experienţă naturală, universală ce face parte din viaţa de zi cu zi.
Pretutindeni în lume copiii se joacă individual sau în grupuri mici, explorând mediul înconjurător,
cunoscându-şi tovarăşii, descoperindu-se pe sine, învăţând, dezvoltându-se. Jocul serveşte pentru
susţinerea culturii autentice, încorporează poveşti populare, aniversări, tradiţii, obiceiuri, teme
universale, fiind o experienţă de învăţare cu multiple valenţe.
Propun două jocuri didactice pe care le-am desfăşurat la clasă împreună cu preşcolarii grupei
mijlocii. Jocul didactic este iniţiat de către educator/adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor
obiective educaţionale. Elementele jocului se împletesc cu învăţare, reprezintă o formă utilizată în
activitatea educativă din grădiniţă. Dimensiunea cognitivă, imaginativă, de gândire a jocului este doar
un aspect al influenţei în învăţarea copilului atât la vârstele timpurii, cât şi pentru dezvoltarea ulterioară.
„Recunoaşte animalul”
Scopul jocului - consolidarea unor cunoştinţe teoretice sau deprinderi, cunoaşterea mediului
înconjurator, dezvoltarea capacităţii de exprimare, dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii, de relaţionare
cu cei din jur, formarea unor trăsături morale.
Conţinutul jocului - include totalitatea cunoştintelor, priceperilor şi deprinderilor cu care copiii
operează în joc - cunoştinte despre animale, plante,etc.
Sarcina didactică - indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a
realiza scopul propus. Sarcina didactică trebuie să fie în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al
copilului, accesibilă şi, în acelaşi timp, să fie atractivă.
Regulile jocului - concretizează sarcina didactică şi realizează legătura dintre aceasta şi acţiunea
jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfăşurarea acţiunii ludice
pentru realizarea sarcinii didactice. Sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi participanţii la joc şi
reglementează conduita şi acţiunile acestora în funcţie de structura particulară a jocului didactic.
Desfăşurarea jocului – copiii participanti se grupează în perechi şi formeză un cerc. Se pun destule
scaune pe cerc, astfel încât toate perechile în afară de una să aibă locuri. Fiecare pereche decide în mod
secret ce fel de animal va reprezenta. Animalele pot fi sălbatice sau domestice.

318
(În jocul nostru copii au ales animalele sălbatice din savana africană). Cei doi participanţi fără scaune
vor fi „elefanţi”. Ei se mişcă în jurul cercului numind diferite animale (maimuţa, girafa, antilopa, zebra,
etc ).
Când „elefanţii” pronunţă o specie de animal care a fost aleasă de o pereche, acea pereche se va
ridica, va spune: cum arată, unde trăieşte, cu ce se hrăneşte şi va merge în urma „elefanţilor”, imitând
animalul ales de ei.
Această acţiune continuă până când „elefanţii” nu mai pot ghici alte specii de animale. Atunci
ei strigă „Lei!” şi toate perechile fug spre scaune pentru a se aşeza.
Doi participanţi rămaşi fără scaune devin „elefanţi” pentru runda următoarea.
Elementele de joc – copii din grupa, sala de grupă, scăunele.
„Vânătoarea de iepuraşi”
Scopul jocului - consolidarea unor cunoştinte teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacităţii de
exprimare, de orientare în spaţiu şi timp, de relaţionare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale.
Conţinutul jocului - include totalitatea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor cu care copiii
operează în joc. Acestea au fost însuşite în activităţile anterioare.
Sarcina didactică - indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului pentru a
realiza scopul propus. Sarcina didactică trebuie să fie în concordanţă cu nivelul de dezvoltare al
copilului, accesibilă şi, în acelaşi timp, să fie atractivă.
Regulile jocului - concretizează sarcina didactică şi realizează legătura dintre aceasta şi acţiunea
jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfăşurarea acţiunii ludice
pentru realizarea sarcinii didactice. Sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi participanţii la joc şi
reglementează conduita şi acţiunile acestora în funcţie de structura particulară a jocului didactic.
Desfăşurarea jocului - copiii participanţi formează două echipe egale de „iepuraşi” şi de „vânători”.Se
stabileşte un loc de pornire. Fiecare „iepuraş” ia câte un fluier şi îşi găseşte o ascunzătoare în grădină /
pădure (sala de clasă, sau curtea grădiniţei). După 3 minute „vânătorii” pornesc în căutarea
„iepuraşilor”. Oriunde sunt ascunşi, „iepuraşii” sunt obligaţi să fluiere la fiecare 10 de secunde
(secundele sunt numărate în gând). Pentru a fugi de „vânători”, „iepuraşii” îşi pot schimba locul, dar să
nu uite să fluiere! Când un „iepure” este găsit, trebuie să se întoarcă la locul de pornire. Educatoarea
(animatorul) opreşte jocul după un sfert de oră. Dacă jumătate dintre „iepuraşi” au fost găsiţi,
„vânătorii” au câştigat.
Elementele de joc - educatoarea, copii din grupa - „iepuraşi” şi „vânători”, fluiere.

Bibliografie:
1. Claparede, Ed., Psihologia Copilului şi Pedagogia Exp. – Trad. de I.G. Marinescu, 1967;

319
2. Chateau, J., Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970;
3. Debesse M., Psihologia copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970;
4. Gardner H., Inteligenţe multiple, Editura SIGMA, 1983.

IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA

LIMBAJULUI ȘI A GÂNDIRII

Prof. Crăciun Gabriela

Grădinița Tătărăști/structura Șc. Gimn. Cornii de Sus, Jud. Bacău

Importanţa din ce în ce mai mare pe care o are dezvoltarea vorbirii şi gândirii în întregul proces
instructiv-educativ pune în faţa educatoarelor deosebite sarcini. Activitatea preşcolarului în grădiniţă,
sub orice formă s-ar manifesta ,reflectă intens participarea tuturor proceselor psihice mai ales a
limbajului şi a gândirii. Aceste procese psihice se află în continuă dezvoltare, iar dinamizarea lor este
condiţionată de o serie de factori interni şi externi. Limbajul şi gândirea dobândesc la vârsta preşcolară
anumite caracteristici,care printr-o muncă educativă corectă pot fi dezvoltate.
Jocul didactic constituie cel mai eficient mijloc pentru dezvoltarea vorbirii şi gândirii copiilor
preşcolari. Eficienţa jocurilor didactice faţă de celelalte activităţi obligatorii constă în faptul că la
desfăşurarea lor participă toţi copiii,depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. De exemplu, în
jocul didactic „Oglinda fermecată”, vorbirea copilului este supusă unui exerciţiu fonetic şi lexical,
deoarece a fost solicitată în procesul de elaborare a conţinutului, cât şi a expunerii lui sub formă verbală.
Iată cum am organizat şi desfăşurat acest joc pentru a obţine cele mai bune rezultate: am ales
câteva jetoane care reprezentau scene din poveştile cunoscute bine de către copii „Punguţa cu doi
bani“, „Fata moşneagului şi fata babei “, „Ursul păcălit de vulpe , „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici”,
„Nuieluşa de alun “ etc.
Toate imaginile erau încadrate sub forma unor oglinzi şi aşezate pe masa educatoarei,cu faţa în
jos. Copilul care îşi vedea semnul individual ridicat de educatoare,venea la masa cu oglinzi şi spunea:
oglindă fermecată, te rog să-mi spui îndată ce ascunzi în spatele tău? La terminarea acestor cuvinte,
copilul întorcea jetonul, privea imaginea, apoi începea să depene o poveste sugerată de elementele
văzute. Ceilalţi copii îl ascultau cu atenţie pentru a reproduce şi ei povestea şi aveau ca sarcină să
recunoască povestea sau episodul povestit de copil. Copilul care recunoştea primul povestea indicând
titlul, devenea conducătorul jocului-un rol îndrăgit de toţi copiii, fapt ce-i făcea să fie atenţi, depunând
un veritabil efort de gândire.

320
 In planificarea jocurilor didactice, am ţinut seama îndeosebi de legătura ce o aveau cu celelalte
activităţi obligatorii. Am observat că respectând ordinea indicată de programă, educatoarea poate educa
gândirea logică la copil în mod gradat, solicitând treptat eforturile pe măsura posibilităţilor lor. De
aceea am considerat că este necesar ca educatoarea să-şi orienteze munca de educare în direcţia
flexibilităţii gândirii copiilor în două direcţii strânse între ele: pe de o parte să cunoască particularităţile
limbajului şi a gândirii preşcolarilor,precum şi pe cele de perspectivă şi,pe de altă parte să adapteze
metodele şi procedeele de dezvoltare la aceste particularităţi.
De pildă, în jocurile didactice „Zâna toamnei” sau „Să facem un tablou de toamnă”, au fost
planificate după ce s-au desfăşurat activităţile de observare „Roşia şi Ardeiul”, „Mărul şi Para”,
„Strugurele”, convorbirea după ilustraţii „Strângerea recoltei toamna”, convorbirea „Ce ştim despre
fructe şi zarzavaturi”. Jocul didactic „Zâna toamnei,” îndrăgit şi mult aşteptat de copii, ne-a dat
posibilitatea să-l folosim pentru dezvoltarea vorbirii. Copiii trebuiau să expună clar şi logic ceea ce li
se cerea în joc. De exemplu educatoarea alegea un copil care avea ca rol toamna şi purta pe cap
coroniţă, iar în mână ţine câteva jetoane care reprezentau imagini ale fructelor şi legumelor de toamnă.
In jurul copilului ales, ceilalţi copii prinşi într-o horă, se învârteau spunând:
In horă la lumină
Şade zâna bună
Când hora se învârteşte
Ea cu noi nu vorbeşte
Ia să ne oprim un pic
Nu are de întrebat nimic?
La sfârşitul acestor versuri, copiii se opresc iar „Zâna” le arată un jeton pe care este imaginea
sau un element caracteristic toamnei (măr, pară, prună, gutuie, varză, ceapă, conopidă etc), apoi după
o mică pauză, denumeşte un copil din cerc care trebuie să descrie elementul indicat de zână. De
exemplu, mărul este un fruct, de culoare roşie-galbenă, are formă rotundă sau ovală, gust dulce multe
vitamine, se mănâncă crud sau făcut compot, dulceaţă. Copilul numit de „Zâna toamnei”, dacă rezolvă
bine sarcina,devine conducătorul jocului dacă nu, zâna toamnei numeşte un alt copil”.
Pe tot timpul desfăşurării jocului, am remarcat la copii o exprimare logică,fără să fie şablon, iar
prin intermediul acestui joc copiii au fost învăţaţi să urmărească cu atenţie răspunsurile colegilor, să
completeze numai la nevoie, dar să nu repete.
Având în vedere că jocurile didactice necesită din partea copiilor un efort de gândire, am
considerat important să mă preocup de forma pe care o vor îmbrăca jocurile pentru ca activitatea să fie
plăcută, atractivă, interesantă să conţină multe elemente distractive, să fie dinamică, să cuprindă
elemente de surpriză.

321
 Deci, procesul de îmbogăţire a cunoştinţelor contribuie foarte mult la dezvoltarea gândirii cât
şi la cultivarea calităţilor limbajului, dar aceasta numai cu condiţia unei sistematizări riguroase.
Sistematizarea înseamnă pe de o parte, să se respecte logica internă a ştiinţei care formează obiectul
activității care ajută foarte mult la dezvoltarea gândirii cât şi la cultivarea calităţilor limbajului, dar
aceasta numai cu condiţia unei sistematizări riguroase. Sistematizarea înseamnă pe de o parte, să se
respecte logica internă a ştiinţei care formează obiectul activităţii respective şi pe de altă parte să se
respecte legile procesului de învăţare. Intr-un cuvânt se poate spune: copiii în cadrul jocurilor didactice
operează cu elementele gândirii pe plan superior faţă de celelalte activităţi.
După desfăşurarea unor astfel de activităţi, gândirea copiilor devine mai suplă, mai flexibilă,
siguranţa cunoaşterii le dă oarecare independenţă şi răspunsurile lor devin clare, corecte, exprimate cu
multă precizie.

Bibliografie:
1. Băjenaru, Lenuţa, Contribuţia jocurilor didactice la Dezvoltarea limbajului, în “Revista
Învăţământului preşcolar”, 1996 nr 1.
2. Glava, Adina şi Cătălin, Introducere în pedagogie preşcolară, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2002.
3. Ionescu, Miron, Demersuri creative în predare şi învăţare, Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară
Clujeană, 2000.

322
 IMPORTANȚA JOCULUI ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI

Prof. Bentu Lena & Prof. Ciunel Iulia

Grădinița Nr. 154, București, Sector 3

Jocul este considerat încă din cele mai vechi timpuri activitatea principală a copiilor, iar în
prezent, acesta a devenit atât de complex încât poate fi folosit drept unealtă pentru descifrarea
emoțiilor și capacităților cognitive ale copiilor. Din aceste motive, învățământul preșcolar este
constituit majoritar din activități care au la bază jocurile.
Pus față în față cu realitatea înconjurătoare, copilul își va exprima toate trăirile prin
intermediul jocului. Astfel, el va învăța să relaționeze cu ființele și cu obiectele din jurul său prin
diferite jocuri, fapt care reprezintă modalitatea principală de a-și dezvolta capacitățile psihice, dar și
de a-și crea o personalitate.
Un avantaj important al jocului este reprezentat de creșterea nivelului de încredere al
copilului. Acesta percepe toată lumea ca pe un joc și întreaga sa copilărie se învârte în jurul jocurilor.
Grădinița reprezintă locul unde copilul nu mai este constrâns de autoritatea adultului, fapt care
generează o încredere în sine crescută. Dacă părintele lipsește din activitatea copilului, iar acesta își
desfășoară o perioadă de timp fără sprijinul adultului, rezultatul va fi unul pozitiv: copilul se va
confrunta doar cu alți copii de vârsta lui, iar jocurile vor reprezenta o exersare a vorbirii, a gândirii, a
imaginației și a activităților, sporind astfel încrederea în forțe proprii.
Educația reprezintă un proces social care stă la baza dezvoltării personalității umane. Prima
treaptă din vastul proces de învățare este reprezentată de educația timpurie, care se ocupă de formarea
copilului în intervalul de vârstă 0-7 ani, de la naștere până la intrarea în învățământul obligatoriu și
reprezintă fundamentul dezvoltării caracteristicilor psihologice ale copiilor.
Sub îndrumarea educatorului, copilul își dezvoltă simțul curiozității și este ghidat de către
acesta spre explorare și experimentare, fapt care stimulează procesul de învățare. Astfel, jocul devine
unealta esențială în educația copilului.
În atribuțiile educatorului trebuie să se regăsească unele activități care să sporească interesul
și creativitatea copiilor, fără a crea o barieră datorată vârstei. Astfel, pentru o bună relaționare,
educatorul trebuie să fie activ în jocurile celor mici și să țină cont de importanța comunicării: discuțiile
cu cei mici trebuie să conțină atât componenta verbală, cât și pe cea non-verbală. În cazul în care
există diferențe de vârstă între copii, aceștia trebuie să se integreze în colectivul comun, pentru a se
familiariza și pentru a observa activitățile celor mai mari.
Așa cum am menționat mai sus, jocul reprezintă pentru cei mici o activitate fundamentală
pentru învățare, astfel vor învăța să combine jocurile în echipă, dar și pe cele individuale, în principal
323
să își asume un rol. Cunoștințele pe care ei trebuie să le dobândească în timpul educației timpurii vor
fi asimilate mult mai ușor prin intermediul jocurilor, fată de alte metode care ar îngreuna procesul de
învățare. Pentru a transforma jocul într-o activitate educativă, domeniul pedagogiei preșcolare
prezintă o clasificare a jocurilor și a rezultatelor obținute în urma aplicării acestora, iar în continuare
voi reda câte un exemplu pentru fiecare categorie.
Conform teoriei lui Piaget, jocul reprezintă o stabilitate a sănătății mentale, întărește
încrederea în sine și dezvoltă capacitatea de a rezolva probleme în situațiile de viață specifice vârstei
lor. În ceea ce privește tipurile de jocuri, trecerea se face treptat odată cu înaintarea în vârstă. Astfel,
jocul liber sau spontan este cel în care copilul este inițiatorul și poate propune singur propriile reguli
și își alege singur partenerii de joc, dar și jucăriile. Singura atribuție a adultului este să analizeze din
exterior comportamentul copilului.
O categorie variată de jocuri este cea reprezentată de jocurile în care educatorul sau părintele
este inițiatorul. Jocul simbolic este o categorie care implică de cele mai multe ori imitarea unor acțiuni
din viața reală, transpuse în imaginația copiilor și adaptate conform ideilor lor. Implicarea normelor
și regulilor pe care cei mici trebuie să le respecte este esențială pentru a învăța să coopereze cu ceilalți.
Exemplu de joc simbolic: jocuri de-a familia, de-a doctorul, de-a șoferul, de-a educatoarea, de-a
coafeza. Copiii imită activitățile părinților și a adulților din sfera lor de mediu. În jocurile impuse de
educator se regăsesc jocurile de tipul „La piață”, „La zoo”, „La bibliotecă”, pentru a reflecta în aceste
jocuri cunoștințele dobândite în proiectele tematice desfășurate la grupă.
Jocul-exercițiu este cel care exersează atenția, limbajul, concentrarea și deprinderile motrice
ale copiilor. Adultul trebuie să impună reguli simple, ușor de urmat de către copii, dar și să stârnească
spiritul competitiv. Exemplu de joc-exercițiu: am folosit jocul exercițiu în educarea limbajului:
„Spune la fel ca mine”, „Șarpele”, „Spune ce-ai găsit” pentru exersarea pronunțării corecte a sunetelor
și a cuvintelor; „Formează grupa după criteriul cerut”, (mărime, formă, culoare etc pentru exercițiile
de matematică, cu material individual), pentru însușirea pozițiilor spațiale jocuri precum „Unde am
așezat ursulețul?”, „Unde s-a ascuns iepurașul?”.
Jocul de construcții reprezintă o serie de activități prin care copilul se dezvoltă din punct de
vedere cognitiv și din punct de vedere al musculaturii fine. Această categorie este foarte amplă și
cuprinde jocuri de sortare, grupare, asociere. Activitățile de acest fel trebuie susținute de materiale
corespunzătoare: cuburi, lego, lipici, puzzle-uri. Exemplu de joc de construcții: „Casa mea”, „Orașul
copiilor”, „Căsuța lui Moș Crăciun”, „Asamblează mașinuța”, „Repară trenulețul” – atașând roți și
caroserie din lego sau din cuburi din lemn.
Jocul de mișcare are la bază activități simple sau complexe, lungi sau scurte, stabilite în funcție
de vârsta și capacitatea motrică a copilului. Regulile vor fi simple, iar acțiunile vor presupune
alergare, aruncare, prindere, săritură sau exerciții de echilibru. Copiii vor fi atrași de astfel de jocuri,
324
iar învățarea va fi mai eficientă. Exemplu de joc de mișcare: jocul de mișcare este folosit drept
tranziție între activități precum jocul ritmic „Bat din palme”, „Joc cu text și cânt”, „La pădure”, „Ursul
doarme”, jocuri de mișcare pe care le desfășor în etapa de recreere: „Iepurașii la morcov”, „Broscuțele
sar în lac”, utilizând deprinderile motrice de bază (mers, săritură, târâre, cățărare).
Jocul didactic este reprezentat de o serie de activități care accelerează trecerea de la joc la
învățare, punând accent pe cea din urmă. Acesta este inițiat și condus exclusiv de educator și va fi
însoțit de reguli și de sarcini didactice precise. Această categorie este vastă și cuprinde jocuri
senzoriale, jocuri de analiza și de percepție vizuală, jocuri logice și jocuri gramaticale. Exemplu de
joc didactic: am desfășurat jocul „Ce-am gustat?”, „Săculețul fermecat”, „Cald-rece”, „Deschide
urechea bine” prin care am urmărit dezvoltarea simțurilor (tactil, olfactiv, auditiv); „Găsește
diferența”, „Alege și grupează”; „Jocul cu 4 diferențe”, „Așează-mă la căsuța mea” (logice); „Cu ce
sunet începe cuvântul?” Am/n-am dreptate?”, „Cine spune mai departe?” (gramatical).
În educația timpurie jocul reprezintă componenta esențială învățării și stimulează copilul din
toate punctele de vedere ale dezvoltării. Fiind o activitate desfășurată natural, copiii învață să rezolve
probleme, să se adapteze în situații de viață, să comunice și să își îmbogățească limbajul, să
experimenteze, să își exprime sentimentele și să își dezvolte gândirea abstractă și să socializeze.

Bibliografie:
1. Betty Squibb, Sally J. Deitz, 2005, Activităţi de învăţare pentru copiii foarte mici (de la naştere la
3 ani), editura Vandemonde;
2. Eleanor Stokes Szanton, 1999, Educaţia centrată pe copil 0-3 ani, CERMI;
3. Moldovanu I., Culea L., 2002, Cartea mare a jocurilor, CIDDC;
4. Roco Mihaela, 2004, Creativitatea și inteligența emoțională, Editura Polirom;
5. Salade D., 1995, Educație și personalitate, Editura Casa cărții de știință;
6. Stativă Ecaterina, Anghelescu Carmen, 2004, Educaţia timpurie în România, editura
Vandemonde.

325
 IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Ciucu Gabriela

Grădiniță P. N. „Lumea Copiilor”, Topoloveni, Jud. Argeș

Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Cu toţii, ştim că la
vârsta ante şi preşcolară jocul este dominant. Acesta le conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi
mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea. Tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare
psihica.
Jocurile didactice sunt metode active care solicita integral personalitatea copilului. Ele
cuprind sarcini didactice care contribuie la modificarea creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor
achiziţionate la realizarea transferurilor între acestea, la dobândirea prin mijloace proprii de noi
cunoştinţe. Ele angajează întreaga personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de
evidenţiere a capacităţilor creatoare, dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului,
referindu-se la creativitatea de tip preşcolar, manifestată de copil în procesul de învăţamânt, dar care
pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate.
Considerarea jocului didactic ca metoda de stimulare şi dezvoltare a creativităţii se
argumentează prin capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali şi non intelectuali,
evidenţiind din cercetările de până acum. A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect.
Manifestând creativitate, educatoarea va determina avântul libertăţii şi creativităţii copilor, va
realiza echilibru între preocupările pentru informarea gândirii logice, raţionale, flexibile, fluide,
creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare şi creaţie a
copiilor se dezvoltă spontan. Aplicând cu pricepere jocul didactic, educatoarea trebuie să poată
valorifica unele din bogatele resurse formativ educative ale acestuia în angajarea personalităţii
copilului de a desfăşura o activitate ce solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună, de
cooperare, de înţelegere.
Jocul didactic constituie o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei
superioare din partea copilului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de
îndeplinit sau plăcere de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare.
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toţi copiii, crescându-le performanţele şi căpătând
încredere în capacitatea lor, siguranţa şi promptitudinea în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul
creator al acestora.

326
 Prin joc, copiii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea de a acţiona
creativ pentru că strategiile jocului sunt, în fond, strategii euristice, în care se manifestă isteţimea,
spontaneitatea, iniţiativa, îndrăzneala etc.
Exemple din activităţi ludice care vizează reconstituirea basmelor sau poveştilor:
Li se prezintă copiilor scurte fragmente din basme, poveşti şi se cere să le recunoască.
Exemplu: -,,În căsuţă toate erau mici’’.
-Pe măsuţă erau aranjate 7 farfuri,7 furculiţe,etc’’
Copiii vor fi întrebaţi din ce basm fac parte fragmentele şi vor trebui să le povestească. Apoi
li se poate cere să redea un dialog dintre personaje. Copilul are tendinţa de a se juca cu cuvintele, este
atras de anumite sonorităţi şi creează uneori cuvinte pentru a-şi compensa lacunele în exprimare.
Astfel de jocuri care să-i antreneze activ, să le solicite abilităţile creatoare sunt:
- „Formulează o propoziţie despre…….,” (un cuvânt, o noţiune) - exerciţiul stimulează în
primul rând flexibilitatea verbală
- ,,Ce ştii despre toamnă…….” (iarnă, vară, primăvară)
- ,,Cine ştie mai multe………”(să spună cât mai multe cuvinte legate de trăsătura unui obiect)
- „Spune mai departe….” (completare de propoziţii)
Pentru a solicita şi dezvolta capacităţile intelectuale, întreaga personalitate a copilului, pentru
a-l înarma cu cunoştinţe de bază, cu priceperile şi deprinderile de muncă intelectuală şi fizică şi
îndeosebi cu tehnica de investigare, acesta va fi antrenat într-o seamă de acţiuni obiectuale şi mentale
destinate dobândirii prin efort propriu a cunoştinţelor şi abilităţilor, îndeplinind în cadrul acestei
activităţi rol de investigator, iniţiator, organizator, executant.
Jocul creează deprinderi pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea
atingerii unui scop comun. Acesta produce o stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i
copilului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai
multă poftă de viaţă.

Bibliografie:
1. Chircev, Anatolie, Aspecte teoretice şi metodologice ale dezvoltării creativităţii la preşcolari, De
la grădiniţă la şcoală, Revista de pedagogie, Bucureşti, 1975;
2. Alexandru, Julieta, Stimularea creativităţii verbale la copiii de vârstă preşcolară, De la grădiniţă
la şcoală, Revista de pedagogie, Bucureşti, 1975;
3. Martinaş, Mariana, Jocul didactic în pregătirea preşcolarilor pentru şcoală, Perfecţionarea
activităţii metodice în grădiniţe, Revista de pedagogie, Bucureşti, 1981.

327
 NATURA ȘI FUNCŢIILE FORMATIVE ALE JOCULUI ÎN EDUCAŢIE

Educ. Ciocmărean Veronica

Grădiniţa cu P.P. „Licurici” Zalău, Jud. Sălaj
Prof. Ciocmărean Ioan - C.S.E.I. „Speranţa” Zalău, Jud. Sălaj

În literatura pedagogică sunt cunoscute numeroase teorii care încearcă să explice natura
jocului punând accentul în mod unilateral, fie pe factorii biologici, fie pe cei psihologici.
În explicarea jocului, St. Hall a pornit de la legea bio-genetică a lui Haeckel („ontogeneza
repetă filogeneza”) şi a susţinut că jocul copiilor nu ar fi altceva decât o recapitulare a instinctelor şi
a formelor primitive de viaţă.
Edouard Claparède spunea că individul este obligat să recurgă la joc din două motive: pentru
că este incapabil să presteze o activitate serioasă din cauza dezvoltării insuficiente şi din pricina unor
împrejurări care se opun îndeplinirii unei activităţi serioase care să satisfacă dorinţa respectivă. Deşi
practicat adesea cu mai multă intensitate decât munca, jocul oboseşte mai puţin, pentru că răspunde
tendinţelor de afirmare, refulate de necesităţile muncii şi de aceea lasă impresia că nu oboseşte, ci
chiar relaxează. “Jocul este cea mai buna intoducere în arta de a munci.”
Nu există frontiere între joc şi muncă. Grădiniţa trebuie să aibă ca funcţie generală
prelungirea copilăriei sau cel puţin, ocrotirea caracteristicilor ei, nepermisă fiind tendinţa de a scurta,
fixând prea timpuriu copilul într-un tipar făcut pe măsura adultului.
J. Chateau apreciază că la vârsta foarte mică, jocul constituie motorul de declanşare a
comportamentului ludic şi anunţă trezirea personalităţii prin implicaţiile determinate de organizarea
grupului: regula, ordinea şi disciplina în grup. “Copilul îşi arată în joc deasemenea, inteligenţa, voinţa,
caracterul dominator, într-un cuvânt personalitatea”.
J. Piaget defineşte jocul ca pol al exerciţiilor funcţionale în cursul dezvoltării individului,
celălalt pol fiind „exerciţiul neludic, când subiectul învaţă să înveţe într-un context de adaptare
cognitivă şi nu numai de joc”. Jocul este „o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i
acestei activităţi alimentaţia necesară şi transformând realul în funcţie de multiplele trebuinţe ale
copilului.”
Majoritatea pedagogilor au considerat jocul ca un mijloc de instruire şi educare a copiilor, mai
ales la vârsta şcolară mică. Jocul constitue o îmbinare a componentelor intelectuale cu cele afectiv
motivaţionale. Prin joc copilul îşi angajează întreg potenţialul psihic, îşi ascute observaţia, îşi dezvoltă
spiritul de cooperare, de echipă. Jocul este un mijloc de dobândire şi precizare a cunoştinţelor prin

328
acţiune, este o activitate de gândire orientată spre rezolvarea unor probleme, spre găsirea căilor în
vederea depăşirii unor obstacole.
Din punct de vedere pedagogic, jocul este un element de sprijin în educaţie, mai cu seamă
atunci când este investit cu finalitaţi programate de dezvoltarea potenţialului psiho-motric şi socio-
afectiv al personalităţii.
În cadrul jocului copilul îmbină în mod specific planul imaginar cu cel real, însă el îşi dă
seama mereu de existenţa celor două planuri şi în mintea lui nu se produce sub acest aspect nici o
confuzie.
Jocul copiilor poate constitui un teren important de descifrare a capacităţilor psihologice,
inclusiv a celor intelectuale şi a trăsăturilor de personalitate, a aspectelor mai importante ale
sociabilităţii copilului.
La vârsta micii şcolarităţi, copilul are o serie de aşa–zise „nevoi” - nevoia de mişcare, de a şti,
de a imita, de a se bucura, de relaţii. Jocul răspunde acestor trebuinţe fireşti de activitate, de dobândire
a experienţei, de afirmare prin performanţe ale conduitei.
Jocul, indiferent de felul lui de organizare, este subordonat realizării obiectivelor educaţiei.
Fiecare moment din jocurile alese de copii sau obligatorii este valorificat în mod direct de educator
pentru a forma copiilor trăsături pozitive de caracter, însuşiri morale superioare, sentimente şi
deprinderi de comportare.
Prin joc copilul se găseşte într-o situaţie de actor, de protagonist şi nu un simplu spectator
ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei şi vieţii lui afective, unei trebuinţe
interioare de acţiune şi afirmare. Prin intermediul jocului se stabileşte o relaţie între gândirea abstractă
şi jocul concret.
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul îşi satisface
imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o
creează singur. Având în vedere această definire a jocului putem desprinde cu uşurinţă câteva note
caracteristice şi definitorii:
*jocul este o activitate specific umană; numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului;
*jocul este una din variantele activităţii oamenilor; învăţarea, munca şi creaţia nu s-ar realiza în
afara jocului după cum acesta nu poate să nu fie purtătorul principalelor elemente psihologice de
esenţă neludică ale oricărei ocupaţii specifice umane;
*jocul este o activitate conştientă;
*jocul introduce pe acela care-l practică în specificitatea lumii imaginare pe care şi-o crează
jucătorul respectiv;
*scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă să-i satisfacă jucătorului imediat dorinţele şi
aspiraţiile proprii;
329
 *prin atingerea unui asemenea scop, se restabileşte echilibrul vieţii psihice şi se stimulează
funcţionalitatea de ansamblu a acesteia.
Jocul are un caracter universal, fiind o manifestare în care este o evidentă luptă a contrariilor,
un efort de depăşire, având un rol de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării. Jocul este o
realitate permanentă cu mare mobilitate pe scara vârstelor. El nu lipseşte indiferent de vârsta omului,
doar că se remarcă o evoluţie a acestuia în raport cu dezvoltarea personalităţii umane. Rolul jocului
este complex pentru formarea şi comportamentul omului. Astfel jocul înseamnă, vorbind la modul
general, o varietate de semnificaţii : a juca şah, joc didactic dar şi a se juca “de-a grădiniţa”, a se juca
cu viaţa etc. Jocul poate desemna fie o activitate cu caracter constructiv, distractivă, placută sau
dimpotrivă joc de hazard, de cărţi etc.
De la o vârstă la alta funcţiile jocului se schimbă. Aşa de pilda, funcţia de reflectare şi
funcţia distractivă prezintă grade diferite la copil şi adult; funcţia motrică se schimbă o dată cu
înaintarea în vârstă, iar funcţia formativă scade în pondere o dată cu depăşirea copilăriei.
După I. Cerghit principalele funcţii ale jocului sunt:
- funcţia de explorare a realităţii;
- funcţia de valorificare a avantajelor dinamicii în grup, a spiritului de cooperare, de
participare afectivă şi totală la joc angajând atât elevii timizi cât şi cei mai slabi;
- funcţia de întărire a unor calităţi morale (răbdare, tenacitate, respect pentru alţii, stăpânirea
de sine, cinstea, autocontrolul)16.
J. Piaget considera că jocul, în special cel cu reguli, îndeplineşte următoarele funcţii:
- funcţia de asimilare pe plan cognitiv şi afectiv; copilul învaţă din ceea ce vede în jurul său
şi apoi foloseşte în cadrul jocului,
- funcţia de adaptare ce se realizează prin asimilarea realului şi acomodarea, mai ales prin
imitaţie; adaptarea prin joc este un proces creativ care se realizează prin inteligenţă;
- funcţia formativă dar şi informativă, jocul fiind acela ce angajează plenar copilul în activităţi
psihice;
- funcţia de descărcare energetică şi de rezolvare a conflictelor efective de compensare şi trăire
intensă;
- funcţia de socializare a copilului ceea ce se explică prin tendinţa mereu accentuată a copiilor
de a se a acomoda la ceilalţi, dar şi de a se asimila relaţiile cu cei din jur la eul său.
Jocul devine activitatea care implică activitatea celuilalt şi favorizează apariţia unor variate
raporturi între copii. Relaţiile ce apar între ei depind de: subiectul jocului, rolurile jocului, poziţia
copilului în joc (conducător sau subordonat).
Jocul este un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi
bucuria, urmăreşte obiective de pregătire intelectuală, morală şi fizică a copilului.
330
Bibliografie:
1. Cerghit, Ioan; Neacşu, Ioan; Negreţ-Dobridor, Ion; Pânişoară, Ion Ovidiu; 2001, ,,Prelegeri
pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi;
2. Chateau, J.; 1970, ,,Copilul şi jocul” , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
3. Claparede, E.; 1975, ,,Psihologia copilului şi pedagogia experimentală”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
4. Enache, M.; Munteanu, M.; 1998, ,,Jocuri didactice” , Editura Porto-Franco, Galaţi.

JOCUL - MIJLOC DE ÎNVĂȚARE ȘI DISTRACȚIE

Prof. Tudurean Agripina & prof. Toma Genoveva-Mihaela

Grădinița P.N. „Valea Seacă”, Câmpulung Moldovenesc

Jocul are o putere imensă în viața copiilor. Există o strânsă interdependență între
evenimentele de la începuturile învățăturii copilului și succesele și insuccesele din viitoarea activitate
educațională. Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și de operațiuni care urmăresc obiective de
pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a corpului. Elementul de joc imprimă acestuia un
caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție funcțională, de veselie
și de bucurie, de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.

Copiii prin naștere au tendința de a învăța și a descoperi, de a ști și de a cerceta. În joc există
libertatea spiritului care permite copilului să caute și să descopere noi idei. Prin joc, copilul capătă
informații despre lumea în care trăiește, intră în contact cu oamenii și cu obiectele din mediul
înconjurător și învață să se orienteze în timp și spațiu. Putem spune că jocul este „munca copilului”.
O perioadă mai lungă de joc pregătește copilul pentru intrarea cu succes într-o lume din ce în
ce mai complexă de cuvinte și simboluri. Ca educatori ai copiilor mici, ar trebui să îmbogățim
cunoștințele copilului cu materiale pe care el le poate folosi jucându-se. Ar trebui să folosim toate
ocaziile pentru a dirija atenția copilului spre obiectele și evenimentele naturale petrecute în mediul
său, care pot stimula și satisface curiozitatea sa, timp în care se dezvoltă încrederea și entuziasmul.
Copilul învață pentru că-i place o activitate de cunoaștere. Curiozitatea și gândirea care-l stimulează
în joc sunt parte integrantă din plăcerea sa de a învăța. Copilul învață prin cunoașterea lumii

331
proprii. Prin joc copilul se aventurează în necunoscut. Încercând să vadă cât de înalt poate să
construiască un turn din cuburi, câte obiecte poate să pună în scară înainte ca aceasta să se
dezechilibreze sau ce poate modela din plastilină, el testează și materialul de joc, dar și pe sine.
În continuare doresc să vă prezint un joc aplicat la grupa mijlocie, în cadrul activității Educație
pentru societate, având ca subiect jocul Cubul animalelor, iar tema săptămânii fiind Natura.
Sunt prezentate cuburile, regulile jocului și sarcina de lucru. Pentru formarea grupurilor sunt pregătite
ca și elemente surpriză trei simboluri: albinuțe, buburuze și fluturași, trezind astfel interesul pentru
gâze. Fiecare copil este lăsat să își aleagă simbolul preferat, care este prins în piept. După simbolul
din piept, copiii se grupează. Educatoarea trece la împărțirea rolurilor din grup, în funcție de sarcina
de îndeplinit, astfel: copilul 1 - ROSTOGOLICI; copilul 2 - ISTEȚUL; copilul 3 - ȘTIE TOT; copilul
4 -CRONOMETRUL; copilul 5 - UMORISTUL. Se explică sarcina
fiecărui copil, astfel: ROSTOGOLICI rostogolește cubul; ISTEȚUL ,,citește” imaginea și formulează
întrebarea; ȘTIE TOT reține sarcina pentru a o reaminti colegilor de grup în cazul în care uită sau
doresc să confrunte răspunsul cu întrebarea; CRONOMETRUL măsoară timpul și întrerupe
activitatea (se folosește o clepsidră); UMORISTUL încurajează grupul, fiind binedispus, cu simțul
umorului. Educatoarea este coordonatoarea jocului, cea care demonstrează jocul de probă, antrenând
grupul buburuzelor. Astfel ROSTOGOLICI rostogolește cubul, care s-a oprit la câine. ISTEȚUL
formulează o întrebare despre câine. Ceilalți copii din grup răspund la întrebare, apoi ȘTIE TOT
aprobă sau dezaprobă răspunsurile. CRONOMETRUL, întoarce clepsidra în momentul în care s-a
oprit cubul și este atent la scurgerea nisipului. Anunță epuizarea timpului cu un clopoțel.
UMORISTUL face glume pe seama răspunsurilor și încurajează colegii. Educatoarea intervine cu
explicații. Fiecare lider își îndrumă grupul deja format, la locul stabilit. Toți își ocupă locurile,
apoi liderii împart rolurile și se dă semnalul începerii jocului, sunând din clopoțel. Fiecare copil își
însușește bine rolul și sarcina de îndeplinit în cadrul grupului. Coordonatorul jocului (în cazul de față
educatoarea) are grijă ca toți copiii să fie antrenați în joc, să se citească fiecare față a cubului,
corectează greșelile și adresează cuvinte de laudă pentru fiecare sarcină bine îndeplinită. Se are în
vedere ca grupurile să nu se deranjeze între ele, iar copiii să nu își schimbe locurile. Rezultatele
obținute în grupuri mici se prezintă frontal. Se apreciază munca participanților la acest joc și se dau
exemple hazlii auzite în timpul jocului.
Prin joc copilul este un inițiator în propria sa lume. Jocul determină creșterea încrederii în sine
a copilului, cât și dorința de autodepășire lăsându-i libertatea de a-și folosi fantezia și imaginația
pentru propria sa plăcere și a altora. Prin joc, copilul își câștigă încrederea în sine pentru integrarea
în societate, se dezvoltă și învață amuzându-se. Pentru el, nu există diferențe între a se juca și a învăța.

332
 Copilul învață, de asemenea, prin manevrarea obiectelor sau ideilor pe care vrea să le
cunoască. Din acest motiv, el are nevoie și dorește să fie activ. Inteligența se construiește plecând de
la coordonarea și de la repetarea acestor acțiuni, fizice sau mentale. Modul în care copilul reflectă și
percepe lumea este diferit de al adultului. Cu cât copilul este mai mic, cu atât modul său de a gândi
este mai diferit de al nostru. Crescând, el va dobândi progresiv structurile mentale ale adultului.

Bibliografie:
1. Bacus Anne, 2015, "Jocuri pentru copii de la o zi la șase ani", Ed. Teora;
2. Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, 2007, "Metode Interactive De Grup", Editura Arves;
3. Schulman Kolumbus, Elinor, 1998, "Didactică preșcolară", Editura Integral, București.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Popovici Liana-Laura

Grădinița cu P.P. Daniela, Com. Floresti, jud. Cluj-Napoca

Educaţia este procesul prin care se realizează formarea şi dezvoltarea personalităţii umane. Ea
constituie o necesitate pentru individ şi pentru societate. Este, deci, o activitate specific umană
realizată în contextul existenţei sociale a omului şi în acelaşi timp, este un fenomen social, o condiţie
a perpetuării şi a progresului societăţii.
Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, se ocupă de formarea
copilului de la naştere până la intrarea în sistemul de învăţământ obligatoriu (6 ani) şi ţine cont de
caracteristicile psihologice ale dezvoltării fiecărui copil.
Schimbările rapide care se petrec în zilele noastre peste tot în lume ne fac să înţelegem cât de
important este să alimentăm nevoia permanentă de informare şi învăţare a copiilor. De-a lungul
întregii lor vieţi indiferent unde trăiesc, copiii din ziua de azi vor trebui să facă faţă diverselor
schimbări sociale, politice, de mediu, ştiinţifice, tehnologice şi industriale.
Constructiviştii cred că procesul de învăţare apare pe măsură ce copiii încearcă să înţeleagă
lumea înconjurătoare. Ei înţeleg ceea ce se întâmplă în jurul lor prin corelarea noilor experienţe cu
ceea ce au înţeles deja. Învăţarea devine un proces interactiv ce implică copiii, adulţii, alţi copii şi
mediul înconjurător.
Copilul învaţă în relaţie cu adultul întrucât acesta îi ghidează dorinţele de cunoaştere
(curiozitatea), în această interacţiune adultul dă sens explorărilor şi experienţelor pe care copilul le
333
iniţiază, îi susţine şi consolidează încrederea în sine şi îi impulsionează învăţarea.
Din experienţa pe care am dobândit-o la clasă consider că fiecare moment trăit de copil zilnic
în grădiniţă este o ocazie de a învăţa ceva (ritualul primirii zilnice, masa, jocul liber sau dirijat); toate
acestea îl pot pune pe copil în faţa unor situaţii noi, din toate îşi poate îmbogăţii bagajul de trăiri şi
cunoştinţe.
Activităţile de învăţare cu un scop bine definit sunt cele organizate care se pot desfăşura cu
grupuri mici de copii şi cu întreaga grupă.
În planificarea acestora educatorul trebuie să respecte unele cerinţe ca:
1) îşi va planifica activităţile pe teme, conţinut şi strategii, astfel încât grupele de activităţi să fie
variate, să alterneze jocul vioi şi solicitant cu altul liniştitor, cu odihna sau „contemplarea”;
2) va observa fiecare copil în timpul activităţilor şi se va adapta la reacţiile constatate;
3) va asigura posibilitatea copilului de a alege, în cadrul fiecărei activităţi.
Mijloacele de realizare, materialele de lucru şi chiar tipul de activitate vor fi propuse copilului şi nu
impuse. Copiii vor avea la îndemână jucării şi materiale variate, netoxice, în număr cel puţin dublu
faţă de cel al copiilor din grupă.
Pentru copilul mic jocul este o cale indispensabilă învăţării. Copilul va învăţa să se joace
singur şi cu alţii, să împărtăşească bucuria cu ceilalţi şi să-şi asume un rol.
Prin joc copilul îşi însuşeşte cu uşurinţă cunoştinţele pe care dorim să le transmitem şi care
prin alte mijloace, pot fi receptate mai greu cu mai mult efort din partea lui. O altă sarcină pe care o
îndeplinesc jocurile didactice destinate dezvoltării limbajului se referă la clarificarea şi precizarea
unor noţiuni, sarcină ce se realizează 334 oncomitant cu cele care se referă la îmbogăţirea
vocabularului şi activizarea lui.
Tipurile de joc ce se recomandă la grupa 2-3 ani sunt următoarele:
a) Jocul cu jucăria
b) Jocul simbolic
c) Jocul senzorial
d) Jocul cu nisip şi apă
e) Jocul de construcţie
f) Jocul didactic
Pentru realizarea cu success a acestor jocuri, educatorul trebuie să respecte următoarele reguli:
• Educatorul îi va stimula pe copii să cunoască şi să cerceteze jucăriile (culoare, formă,
consistenţă, eventual miros). Li se va spune şi arăta ce se face de obicei cu fiecare obiect pus la
dispoziţie;
• Îi va îndemna pe copii să se joace împreună, să interacţioneze, să se privească în timpul jocului;
• Îi va învăţa pe copii câteva reguli simple ale unui joc: să răspundă la chemare, să reacţioneze –
334
potrivit jocului – la un semnal sonor sau vizual, să facă ordine după ce s-au jucat cu ceva, să aplaude
un răspuns bun etc.;
• Educatorul îi va ajuta pe copii să grupeze obiectele după criterii (formă, culoare, mărime,
grosime etc.);
• Educatorul va iniţia jocuri de grup cu teme din viaţa obişnuită (de-a familia, de-a mama, de-a
grădiniţa), fiecare copil fiind antrenat în asumarea unui rol;
• Educatorul va fi atent la integritatea jucăriilor şi la calitatea materialelor, astfel încât ele să nu
fie periculoase pentru copii;
• Educatorul va lăsa copiii să aleagă din diversitatea de jucării puse la dispoziţie şi să se bucure
de joc.
Copilul va învăţa să asculte muzică, va fi stimulat să redea melodii, exprimându-şi astfel trăiri,
sentimente, acţiuni. La aceasta grupă se pot planifica următoarele activităţi:
1) Audiţii
2) Jocuri muzicale
3) Jocuri cu text şi muzică
4) Cântece
5) Euritmie
Educatorul va stârni interesul copiilor pentru muzică, îi va stimula pe copii să povestească sau
să repete cântecele, să se mişte în ritmul muzicii aşa cum simte fiecare, îi va familiariza cu diferite
genuri de muzică, diferite ritmuri; le va oferi posibilitatea de a face cunoştinţă cu instrumente
muzicale şi de a le folosi.
Copiii de 2-3 ani vor fi familiarizaţi cu disciplina ascultării muzicii, cu explicarea textului
muzical, fără a-i plictisi prin prelungirea audiţiei.
Educatorul va antrena copiii la jocuri în aer liber urmărind solicitarea tuturor grupelor
musculare. Va iniţia jocuri care includ alergări, diferite feluri de mers, sărituri.
Pe parcursul jocului, educatorul le va vorbi copiilor despre ceea ce fac, va observa reacţia la
efort a fiecărui copil şi va fixa şi cu această ocazie reguli de igienă. Educatorul îi va stimula pe copii
să se mişte liber, în ritmuri proprii, respectând – în acelaşi timp – dorinţele celorlalţi.
Temele care vor fi planificate în cadrul activităţilor de învăţare trebuie să fie simple şi legate
de experienţa lor cu lumea înconjurătoare.

Bibliografie:
1. Noveanu, E., Potolea, D. (edit.), Ştiinţele educaţiei, Dicţionar enciclopedic, Editura Sigma,
Bucureşti, 2007;
2. Trifu, A., Une definition du jeu, (O definiție a jocului) Ed. Archives de Psychologie, Geneva, 1986.
335
 DEZVOLTAREA PERSONALĂ PRIN INTERMEDIUL
JOCULUI IMAGINAR

Prof. Pop Oana-Maria

Grădinița „Paradisul Copilăriei”, Tg. Mureș

Activitatea preferată a copilului este jocul. Jocul este un mijloc de cunoaștere și

autocunoaștere, de exersare a gândirii și a unor deprinderi, este cale de relaxare și distracție, este
mijloc de învățare; el este un mijloc de exprimare și exersare a originalității și creativității și, mai
ales, de socializare a copilului.
Elena Voiculescu menționa că: „Jocul se intercalează cu învățarea și cu creația. Jocul trebuie
să trezească interesul copiilor, să-i angajeze plenar, să-i distreze. Astfel exercițiile ce par complicate
copiilor, devin simple prin introducerea lor în jocuri.” (Voiculescu E. 2000, pag.133)
Pentru copil, jocul este un mijloc natural de autoexprimare, oferindu-i posibilitatea să-și joace
sentimentele și preocupările. Prin joc copilul se poate dezvălui, se poate manifesta în voie, având
posibilitatea să-și manifeste în joc sentimentele acumulate. Tot prin intermediul jocului, copilul se
descarcă de tensiuni, de problemele pe care le are, păstrându-și astfel buna dispoziție, reușind să
treacă cu bine prin încercările variate din mediu.
Prin intermediul stimulării imaginației, cunoașterii, autocunoașterii, gândirii, originalității,
creativității și socializării etc., jocul duce la dezvoltare personală armonioasă. Jocul ajută la
dezvoltarea copilului pe toate palierele sale.
M-am oprit asupra jocului imaginar deoarece această metodă oferă confort mental prin faptul
că te ajută, ca individ, să construiești scenarii, te afli în zona de confort unde deții controlul, ai propriul
ritm și ai posibilitatea să gasești în liniște posibile variante de rezolvare la problemele cu care te
confrunți. Am ales să vă împărtășesc câteva jocuri imaginare de dezvoltare personală care ajută
copilul să se apropie de Sine si să se dezvolte armonios.

Jocuri imaginare de dezvoltare personală:

1. „Puișorii în cuib.”
Focusare:
- dezvoltă conștientizarea si sensibilitatea față de relațiile inter-umane;
- dezvoltă echilibrului interior, capacitatea de a primi si transmți iubire;
Copiii se asează cât mai confortabil în pătuțuri pregătindu-se pentru somnul de la amiază. „Ne
imaginăm că suntem în pădure sau într-un loc cu vegetație unde păsărelele pot să-și construiască în

336
voie cuibul. Suntem puișori drăgălași și veseli în cuibul călduț și primitor căptușit cu fulgi moi și albi.
Suntem înconjurați de iubire și atenție. Mama, ne aduce hrană cu ciocul ei și ne hrănește pe rând cu
dragoste și bucurie. Mama ne umple sufletul de iubire, veselie, fericire.
Suntem în siguranță, ne simțim protejați iar după ce am fost hrăniți, aripile ei ne acoperă
protector oferindu-ne căldură și energie. Inima ei încălzește centrul ființei noastre, ne deschide, ne
vindecă, ne umple rezervoarele. Simțim cum zona inimii se încălzește iar după ce rezervorul inimii
s-a umplut, ne simțim relaxați și calzi. Închidem ochii, respirația devine lină și regulată, se aude
cântecelul cutiuței muzicale.”
După ce copiii s-au relaxat și au închis ochișorii, în surdină se va porni Cântecul de leagăn al
lui Brahms, varianta instrumentală sau se poate intona: „Peste dealuri, pe un nor, / Plutind ca un gând,
/ Luna trece ușor/ Aripi de vis legănând/ Și cu ea rătăcind/ Prin înalt stele mii/ Parcă-ar spune veghind/
Noapte bună copii./ Noapte bună, somn lin/ Copil dragălaș,/ Fie-ți somnul senin/ Dragul mamei
îngeraș./ Somn ușor scump odor,/ Langă tine voi sta/ Toată noaptea veghind/ Eu te voi legăna./
2. „Câte unul pe cărare.”
Focusare:
- promovarea respectului pentru natură si creaturile vii ;
- dezvoltarea simțului tactil-kinestezic ;
- valorificarea imaginației într-un scop pozitiv.
Spațiul este amenajat sub forma unei păduri cu: frunze, mușchi, apă, scoarță de copac
mărunțită, blăniță. Copiii sunt cu picioarele goale pentru a simții elementele din mediu. După ce au
experimentat prin intermediul simțului tactil elementele din natură copiii sunt spălați pe picioare și
încălțați.
„Câte unul pe cărare,/ Am plecat noi la plimbare,/ Uite noi mergem pe jos/ Că-i frumos și
sănătos./
- Mergem, mergem, ce vedem? –Vedem multe frunze (iarbă) care acoperă pământul din jurul
copacilor. Să simțim cum ne mângâie talpa atunci când călcăm pe ele. (Copiii calcă pe frunze (iarbă)
simțindu-le si exprimând ceea ce au simțit).
- Mergem, mergem, ce vedem? Vedem mușchi de pădure. Haide-ți să-l simțim, să ne veselim!
- Cum este? (e moale, e mătăsos, ca o plapumă)
- Mergem, mergem, ce vedem? - Vedem un iepuraș. - Cum are blana? - Blana lui e moale. -
Haideți să o mângâiem. - Cum sare el? - Iepurașul sare țup, țup, țup. – Să sărim și noi ca el. (copiii
sar ca iepurașul).
- Mergem, mergem, ce vedem? – Am ajuns la pârâu. – Cum e apa lui? Haideți s-o simțim să
ne răcorim. - Apa e udă, e rece, e limpede, e sănătoasă.

337
 - Mergem, mergem, ce vedem? Peste pârâiaș e o punte din copac. Să simțim coaja copacului
și să descriem senzația. – Coaja e aspră, e dură, zgârie.”
Jocul râmâne deschis și se poate completa și cu alte elemente ce pot fi experimentate de câtre
copiii. La final, copiii își imaginează întoarcerea acasă însoțită de cântec „Când am fost noi la
pădure.”(cântec din folclorul copiilor)
1. Când am fost noi la pădure, / Tra la la la la /Am cules la fragi și mure, /Tra la la la la.
Refren: Uite așa, uite așa /Tra la la la la/Uite așa, uite așa /Tra la la la la
2. Și-am văzut un iepuraș, / Tra la la la la / Sărea sprinten drăgălaș, / Tra la la la la / Refren...
3. Erau multe păsărele, / Tra la la la la/ Ne-ntreceam în zbor cu ele, / Tra la la la la / Refren...
4. Tot felul de fluturei, / Tra la la la la/ Ne luam toți după ei, / Tra la la la la / Refren...
5. Și-am văzut o broască mică, / Tra la la la la / Tot așa sărea de frică, / Tra la la la la / Refren...
3. „Respiră curcubeul”
Focusare:
- încurajarea interesului pentru culori și relaționarea cu stările sufletești și cu emoțiile.
- valorificarea imaginației într-un scop pozitiv.
- dezvoltarea perspectivei.
„-Ați urmărit vreodată un curcubeu? Ei bine, e momentul să o faceți. Fiecare își dorește să
ajungă la capătul curcubeului și să-i descopere comoara. Ne pregătim, ne punem casca pentru
teleportare, numărăm până la trei si am ajuns exact la capătul curcubeului. Surpriza pe care o
descoperim aici este multă, multă culoare pe care o putem inspira pentru a ne umple rezervoarele
ROGVAIV. Fiecare persoană are astfel de rezervoare.
Rezervorul pentru culoarea roșu este asezat jos la baza burticii. Absorbim culoarea rosu și o
depozităm în rezervorul roșu. Inspirăm culoarea până când rezervorul roșu este plin. Energia roșie ne
încălzește picioarele și ne crește rădăcinile care dau stabilitate. Portocaliul ne umple al doilea rezervor
aflat în zona buricului. Al doilea rezervor fiind umplut ne oferă bucurie și veselie, ne ajută să fim
creativi.
Galbenul îl depozităm în al treilea rezervor aflat la stomăcel. Fiind plin, acest rezervor ne
oferă pace, nu o să ne mai certăm așa des cu colegii. Verdele depozitat în al patrulea rezervor care se
află în zona pieptului, a inimii ne face mai iubitori și mai încrezători. Albastrul curcubeului ne umple
al cincilea rezervor care se afla în zona gâtului, ajutându-ne să ne exprimăm și să vorbim bine.
Inspirăm apoi culoarea indigo din curcubeu în al șaselea rezervor din zona frunții care ne face
mai destepți. Violetul, ultima culoare a curcubeului, o depozităm în cel de al șaptelea rezervor aflat
în creștetul capului și care ne conectează cu lumea, cu natura, cu Universul.
Suntem în echilibru complet inspirând cele șapte culori ale curcubeului si umplându-ne cele șapte
rezervoare colorate.”
338
 La final se va audia „Curcubeul” - Clopotelul Magic - cântece pentru copii. Muzica și text:
Adrian Stavian, Lucica Tudoran.

Bibliografie:
1. Capacchione L. Recovery of your inner child. Editura Simon &Schuster, 1991;
2. Sherwood C. Să ne împrietenim cu noi înșine. Editura Cartea Daath, 2018;
3. Voiculescu E. Pedagogie preșcolară. Editura Aramis, 2003 ;
4. http://m.youtoube.com.

JOCUL, UN INSTRUMENT LA INDEMÂNA ORICUI PENTRU O

EDUCAŢIE SĂNĂTOASĂ

Prof. Moşuleac Petronela & prof. Sainiuc Silvia

Şcoala Gimnazială George Voevidca
Structura GPN nr 5 Câmpulung-Moldovenesc

“Jocul este... un impuls irezistibil, prin care copilul îşi modelează propria-i statuie". (Jean Chateau,
"Copilul și jocul")

Cine nu-şi aminteşte cu drag de anii copilăriei ? Copilăria, singurul moment al vieţii în care
trăim totul la intensitate maximă, în care râdem şi plângem, ne bucurăm sau ne întristăm, toate în
aceeaşi zi, în care uităm că ne-am supărat şi luăm totul de la început.
Copilăria, este „clipa” în care ne simţim singuri câteodată şi alături de toată lumea cu două
minute mai târziu. Când începe şi când se termină copilăria? Câţi dintre noi ne-am pus această
întrebare, oare? Sau poate că nu ştim răspunsul. Ştim doar că pe măsură ce trec anii, devenim mai
serioşi, că ne este ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii şi avem pretenţii să fim trataţi ca nişte
adulţi, nerealizând fapul că pierdem jocul şi odată cu el libertatea şi nemărginirea.
Rădăcinile jocului, ,,împăratul”copilăriei, se pierd în negura timpului:
,,Jocul este mai vechi decât cultura, pentru că noţiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea
definită, presupune în orice caz o societate omenească, iar animalele nu l-au aşteptat pe om ca să le
înveţe să se joace. Ba chiar civilizaţia omenească nu a adăugat nici o caracteristică esenţială noţiunii
generale.” (Johan Huizinga, istoric, profesor şi eseist olandez).

339
 Jocul reprezintă un fenomen complex ce poate fi definit printr-o varietate de moduri. Este o
„exersare artificială a energiilor. Este o formă de socializare, în care individul se reconstruieşte pe
sine din interior,” în opinia lui Herbert Spencer.
Jocul se adresează zonei fizice cât şi celei intelectuale, iar activităţiile sale se diferenţiază în
funcţie de vârsta, sexul şi cultura participanţilor (ştiinţifice, culturale, filosofice, de creaţie, retorism,
limbaj, sau conversaţie). Jocul comportă pe lângă cele trei funcţii importante (socială, formativă,
educativă) şi cea a imaginaţiei, mimetică şi de creaţie. Se constituie ca o acţiune ce se desfăşoară după
reguli bine stabilite într-o unitate de timp şi spaţiu clar determinate şi nu urmăreşte nici un interes
material direct.
Finalitatea jocului este esenţială şi ea depinde de tipul acestuia. Sfârşitul jocului poate
semnifica o evidenţiere a calităţilor individuale sau al unui întreg colectiv, împărtăşirea unor idei sau
a unor sentimente, evadarea într-un spaţiu fictiv, divertisment, dezvoltarea logicii şi a imaginaţiei,
modelarea caracterului, accederea la un nivel existenţial imaginar, cunoaşterea lumii înconjurătoare,
calităţi a căror rezultante se evidenţiază în mod special pe planul social.
Eficientizarea calităţii educaţiei copiilor de vîrstă timpurie poate fi realizată prin joc, deoarece
în cadrul jocului copilul cunoaşte mai uşor lucrurile şi utilitatea obiectelor din jur şi învaţă unele
comportamente sociale (de exemplu: el repară ca tata şi face curaţenie şi îngrijeşte casa ca mama).
Fără a mai sta să cugetăm, au cugetat alţii şi cu foarte mare folos, am observat din experienţa
noastră aceste lucruri. Jocul poate fi privit ca o activitate, ca o metodă spontană de descoperire de
sine, a celorlalţi şi a lumii. Joaca atrage după sine experimentarea, observarea a cât de departe poţi
merge, aventurarea, străduirea şi sărbătorirea. Joaca împreună cu ceilalţi implică participare, ajutor
reciproc, organizare, învăţarea felului în care să câştigi şi să pierzi. Din această perspectivă, joaca este
o metodă de introducere în viaţa societăţii, deoarece, ca şi în viaţa de zi cu zi, există reguli cărora
fiecare trebuie să se supună
„Jocul este parte integrantă a vieţii umane. A te juca împreună înseamnă a trăi împreună.
„Regulile de joc” pot fi si „reguli de viaţă.” Jocul este folosit ca o formă de a petrece distractiv timpul,
de a crea o atmosferă relaxată.
Jocul reprezintă 90% din viaţa copilului preşcolar. Pentru desfăşurarea unui joc sunt necesare:
crearea unei atmosfere, a unui cadru şi stabilirea unor reguli. Toate acestea vor ţine seama de nevoile
şi de particularităţile de vârstă ale copilului.”
Jocul, prin particularitățile lui, poate să contribuie la dezvoltarea multor aspecte ale
personalității și caracterului copilului , lucrul pe care l-am remarcat după cum urmează:
• jocul crează bună dispoziţie.
Copiii joacă o perioadă îndelungată anumite jocuri, pentru că le face plăcere şi se simt bine.
Fiecare joc ales sau propus de noi ar trebui să urmărească îndeplinirea acestui aspect. Astfel, jocurile
340
preferate de copii se repetă de mai multe ori, dar trebuie urmărit ca bună-dispoziţie să-i cuprindă pe
toţi şi să avem grijă ca ea să nu apară pe seama neîndreptăţirii unui alt copil (de ex. prin batjocură
sau malițiozitate). În jocul ,,Joacă, joacă, fetiță”, copiii dezvoltă mult entuziasm, veselie, dinamism.
Ca atare îl joacă foarte des, iar eu am avut mereu grijă ca acesta să fie un mijloc de educare a voinței,
a răbdării. Prin acest joc, copiii devin sociabili, își dezvoltă calitățile vocale, muzicale. La fel sunt
cunoscutele jocuri, ,,Podul de piatră”, ,,Coroana e rotundă” prin care copiii își perfectează și o serie
de analizatori: spiritul de observație, atenția, își formează unele și dezvoltă calități motrice.
• contribuie la eliberarea de energie şi formarea unor reacţii.
În timpul unui joc se eliberează foarte multă energie; nu numai prin participarea fizică (fuga,
săritura etc.), ci şi prin folosirea intelectului (concentrare, gândire intensă, ghicire). În acestă categorie
am introdus jocurile desfășurate în curtea grădiniței: ,,Țară, țară, vrem ostași”,, sau ,,De-a v-ați
ascunselea”. Ca jocuri care îi stimulează pe copii din punct de vedere intelectual, aș putea enumera o
serie de jocuri didactice ,,Răspunde repede și bine”, ,,Eu spun una tu spui multe”, etc sau, mai nou,
cele de pe calculator unde copiii joacă șah, sau alte jocuri de atenție prin care depistează unele
diferențe sau asemănări între imagini, rețin anumite imagini pentru a forma perechi etc.
• reproduce şi prelucrează realitatea.
Prin jocul de rol, copiii pot simula şi reda ceea ce ei văd, aud şi simt în fiecare zi. Ei se
confruntă astfel cu realitatea şi se cunosc pe ei înşişi şi mediul din jurul lor mai bine. Redând aspecte
ale realității, așa cum o înțeleg ei la vârsta asta, își modelează vorbirea, voința. Jocul înlesneşte
relaţionarea lor cu realitatea, prin faptul că prelucrează impresiile şi lucrurile care îi preocupă. De
notorietate sunt jocurile de creație ,,De-a mama”, „De-a poștașul”, ,,De-a trenul ” etc. Alături de valori
cognitive, aceste jocuri stimulează mult vorbirea copiilor, expresivitatea limbajului, îmbogățirea
vocabularului cu expresii și cuvinte care denumesc anumite ustensile, meserii.
• îmbunătăţirea contactului cu ceilalţi şi înlesnirea stabilirii unei relaţii prieteneşti.
Așa cum am subliniat mai sus, jocul împrietenește copiii, îi face respectuoși („Te rog să-mi
dai!”) mai empatici unii cu alții („Cui dau cadoul?”). A întreprinde o acţiune comună stimulează
relaţiile dintre copii prin jocurile gen concurs („Ștafeta, Cine-i primul?”). Stabilirea unui contact prin
joc duce la o scădere naturală, de la sine înţeleasă, a reţinerilor, a inhibiţiilor. Legarea de noi prietenii
este influenţată de atmosfera de joc create.
• exersarea capacităţii de exprimare şi dezvoltarea creativităţii
La baza jocului găsim fantezia şi puterea de formare. În strânsă legătură cu activarea fanteziei
în cadrul jocului este și potențialul de folosire a libertăţii, putând schimba regulile vechi de joc şi
defini altele noi. În acelaşi timp, este permisă utilizarea variată a mijloacelor de expresie prin folosirea
elementelor paraverbale (ton, ritm) sau a formelor nonverbal (mimică, gestică, comportament). În
acest sens amintim jocurile de construcții, jocurile de nisip.
341
• stimularea capacităţii de înțelegere a legăturilor dintre diferite situații
Libertatea tipică a situaţiilor de joc permite copiilor un spectru mare de înţelegere şi trăire a
diferitelor reacţii pentru acceptarea capacităţilor propriului corp şi a propriei gândiri.
• trăirea activă a unui spirit de grup
Un joc se desfăşoară la parametrii normali doar cu participarea activă a fiecărui jucător. Toţi
membrii unei grupe se implică individual activ in joc. Fiecare în parte contribuie la o acţiune comună
(„Melcul, Țăranul e pe camp, Elefantul”).
Nu se poate să nu ne amintim, învăluiţi de nostalgie, și noi de jocurile copilăriei noastre,
generaţia ,, cu cheia de gât”. Tot universul se reducea la joacă, fiecare zi era o nouă aventură, fiecare
pietricică, o comoară magică. („Baba Oarba, Leapşa, De-a v-aţi ascunsele, Fazan, Ţări oraşe ape
munţi, Călcatea, Ţara ţară vrem ostaşi!, Elastic, Oină, Batistuţa, Mima, Coarda, Telefonul fără fir,
Lapte gros”) şi multe altele ne-au încântat cu siguranţă copilăria acelor vremuri.
În vremurile acestea copiii sunt tot mai atraşi de jocurile pe calculator şi mai puțin de cele de
curte , în aer liber .
”Jocurile copilăriei sunt mugurii întregii vieţi a omului, căci acesta dezvoltându-se, prin ele
îşi dezvăluie cele mai ascunse însuşiri ale fiinţei sale.” (F. R. Frobel)

Bibliografie:
1. Cemortan, Stela, Formarea personalităţii copiilor prin activitatea literar-artistică, UPS. I.
Creangă, 2000;
2. Cuzneţov, L., Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia familiei, Chişinău, 2008;
3. Îngrijirea şi dezvoltarea timpurie a copiilor în Moldova, Chişinău, UNICEF, Guvernul R.
Moldova, 2007;
4. Ghidul educatorului, UNICEF, 2007;
5. Ghidul animatorului socio educative, Asociatia CREATIV Centrul de Resurse pentru Educație
Animație Training Inițiativa și Voluntariat, Bucuresti, 2007.

342
 JOCUL, ACTIVITATE DOMINANTĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ.

Prof. Condurache Andreea

Grădinița cu Program Normal 23 August, Județul Constanța

Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a lungul
întregii vieți. Este necesară dezvoltarea laturii ludice a personalității pentru a putea privi soluțiile cu
fantezie și inventivitate.
Normele didactice impun respectarea principiului adaptării conținuturilor învățării la
particularitățile de vârstă ale celui educat. Jocul este prezent în mediul instituțional al grădiniței, dar
continuă în toate mediile sociale în care se formează.
Jocul alături de învățare, muncă și creație este una dintre activitățile umane fundamentale.
Jocul este o activitate conștientizată de copil și tratată ca atare neputând să o confunde cu celelalte
activități umane.
S-a constatat că efortul depus de copil în joc este la fel cu cel depus de adult în muncă. Nu
trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasă, lipsită de importanță deoarece pentru copil jocul este
o activitate dominantă prin care el construiește lumea, o apropie, o analizează și caută să o înțeleagă,
prin care acționează și scoate la lumină sentimente și idei interiorizate. Astfel jocul îl introduce pe cel
care-l practică în specificitatea lumii imaginare create de jucătorul respectiv. Scopul jocului este
acțiunea însăși, capabilă să-i satisfacă jucătorului imediat dorințele sau aspirațiile proprii. Prin
atingerea unui asemenea scop, se restabilește echilibrul vieții psihice.
Prin joc copiii își dezvoltă percepțiile, reprezentările, creativitatea, își amplifică posibilitățile
memoriei, își formează însușirile voinței, răbdarea, perseverența, stăpânirea de sine. Tot prin joc sunt
modelate trăsăturile de personalitate: respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea, curajul. Astfel
psihologul Ursula Șchiopu consideră faptul că "jocul stimulează creșterea capacității de a trai din plin
cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizată, având
funcția de mare și complexă școală a vieții"
Jocul este o școală deschisă, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc,
viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața copilului de 3-7 ani
același rol ca munca la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă.
Exemple de jocuri care se pot desfășura în grădiniță:

1. POVEŞTI IMPROVIZATE
Materiale necesare: jetoane, siluete cu locuri, personaje din poveşti, animale, mijloace de transport,
obiecte de mobilier, legume,fructe..., se decupează şi se confecţionează cu ele cărţi de joc.
343
Număr de copii: 2-6.
Se pun cărţile cu faţa în jos şi se începe cu formula: « A fost odată… », apoi se trage o carte şi se
începe povestea în funcţie de imaginea de pe cartea de joc. Copiii povestesc pe rând, se completează
unii pe alţii până când se epuizează toate ideile apoi trag o altă carte procedând la fel până vor epuiza
toate cărţile de joc primite.
2. SACOŞA GHICITOARE
Materiale necesare: o sacoşă, diferite obiecte.
Număr de copii: 6-10.
Copilul alege prin pipăit un obiect din sacoşă pe care trebuie să-l denumească. Dacă ghiceşte obiectul
ales, mai caută unul. Cine are cele mai multe obiecte devine câştigător.
3. PIRAMIDA PAHARELOR
Materiale necesate: 20 pahare de plastic şi o minge mică.
Număr de copii: toată grupa.
Se construieşte o piramidă cu paharele de plastic. Copilul cu mingea va trebui să dărâme piramida.
Se marchează distanţa de la care se aruncă mingea.
4. LA CE TE GÂNDEŞTI?
Mă gândesc la un obiect iar apoi copilul trebuie să-l ghicească folosind întrebările. Eu spun “da” sau
“nu” în funcţie de corectitudinea întrebării. Exemplu: eu m-am gândit la un măr. Copilul întreabă:
“este mare?” Educatoarea răspunde: “nu”; copilul: “este de mâncat?”; educatoarea răspunde:
“da”...etc.
5. SOMNOROSUL
Copilul care conduce jocul, se preface că îi este somn şi spune: “Oh ce somn îmi este, vreau să dorm!”
Grupul de copii va încerca să-l trezească ridicându-i capul, braţele, picioarele, până reuşesc să-l
trezească. Se schimbă apoi cu un alt copil şi jocul continuă.
6. CARTEA DISPĂRUTĂ
Materiale necesare: jetoane cu imagini.
Se arată jetoanele copiilor. Copiii le intuiesc apoi închid ochii, timp în care educatoarea ascunde o
carte. Copiii trebuie să ghicească ce carte a fost ascunsă.
7. GĂSEŞTE CULOAREA!
Materiale necesare: hârtie glasată de 6 culori, lipici și un zar mare.
Pe fiecare faţă a zarului se lipeşte câte o culoare din cele şase. Copilul aruncă cu zarul, ghiceşte
culoare pe care o are faţa zarului şi trebuie să denumească obiecte de aceeaşi culoare din grupă.
8. STATUI MUZICALE

344
Se pune un CD cu muzică veselă. Cât timp cântă muzica, copiii sar, dansează. Când se opreşte muzica,
copiii se opresc în poziţia în care se află rămânând aşa. Copilul care se mişcă este eliminat. Ultimul
rămas, câştigă.
9. SCĂUNELE MUZICALE
Se joacă cu toată grupa de copii. Scăunelele vor fi cu unul mai puţin decât numărul copiilor.Se
formează un cerc apoi:
-cântă muzica;
-copiii aleargă în jurul scăunelelor;
-când muzica se opreşte copiii îşi caută scaun şi se aşează repede pe el;
-copilul care rămâne fără scaun,este eliminat;
-se scoate apoi un scaun şi jocul continuă până la ultimul scaun şi la ultimul copil, care va fi câştigător.
10. DĂ PACHETUL MAI DEPARTE!
Materiale necesare: hârtie de ambalaj, ziare, hârtie pentru carton, bomboane, biscuiţi, un mic cadou.
Se începe cu micul cadou şi se ambalează în acelaşi pachet tot ce avem, intercalând între ambalaje
câte ceva (bomboană, biscuite...). Copiii stau în cerc, muzica cântă şi pachetul trece de la unul la altul.
Când se opreşte muzica, cine are pachetul în mână desface primul ambalaj şi ia ce găseşte. Muzica
începe din nou, pachetul se plimbă iar până la următorul copil când muzica se opreşte din nou până
la ultima surpriză şi cea mai mare.
11. JOCUL ZGOMOTELOR
Materiale necesare : chei, clopoţel, cutie cu monede, cu zaruri, cu creioane.
Puneţi sub masă toate obiectele şi copiii în jurul mesei. Un copil, ia un obiect fără să facă zgomot cu
el. Dacă face zgomot, iese afară din joc. Copilul care a luat obiectul şi nu a făcut zgomot, se uită în
cutie ce este, mimează obiectul iar ceilalţi trebuie să ghicească.
12. CUTIA CU SCRISORI
Materiale necesare: o cutie de carton, hârtie glasată, carioci.
Se confecţionează cu materialele, o cutie, se face o tăietură asemeni cutiei poştale şi se scrie pe ea
“Cutie pentru scrisori”. Copiii fac desene reprezentând o scrisoare pentru un copil prieten din grupă.
Pune “scrisoarea” în plic, lipeşte timbrul şi o pune în cutia de scrisori. Fără ca, copilul să observe,
educatoarea va înmâna “scrisoarea”celui căruia ia fost “scrisă”, iar acesta îi va mulţumi celui de la
care a primit scrisoarea.
13. MAREA PROBĂ
Se adună: ochelari, mănuşi, genţi, pălării, pantofi diferiţi, măşti, costumaţii. Fiecare copil îşi alege cu
ce doreşte să se îmbrace, apoi se face parada modei. Se fac poze, chiar şi haioase.

345
Bibliografie:
1. Anucuţa, L., Anucuţa, P., 1997, Jocurile de creativitate, Ed. Excelsior, Timișoara;
2. Chateau Jean, 1999, Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București;
3. Gheorghian Elena, Taiban Maria, 2007, Metodica jocului și a altor activități cu preșcolarii,
Editura Didactică și Pedagogică, București;
4. Lovinescu, A.V., 1979, Jocuri - exercițiu pentru preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică,
București;
5. Verza, Emil, 1978, Omul, jocul și distracția, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

JOC DE MIŞCARE ŞI JOC DISTRACTIV

Prof. Mircu Nicoleta - Maria

Grădiniţa P.N. Coşteiu, jud. Timiş

Conceptul de joc liber este fundamental pentru curriculumul actual, iar când spunem joc liber
ne referim la jocul care este iniţiat de copil în centrele de interes/activitate. În jocul liber copilul decide
ce se joacă, cu ce se joacă şi cu cine se joacă.
Jocul liber-creativ şi activităţile alese sunt cele mai eficiente forme de activitate pentru
dezvoltarea personalităţii copilului. Atunci când copiii îşi satisfac interesele, ei învaţă să acumuleze
informaţii şi să tragă propiile concluzii în legătură cu acestea. Este vârsta când ei pot acumula
cunoştinţe noi tot timpul, iar influenţele mediului au un rol foarte mare în asigurarea unei experienţe
complexe şi variate, cât şi stimularea gândirii. Jocul liber nu este o activitate ,, sălbatică “, este o
activitate plină de vioiciune, în care copiii au prilejul să exploreze medii diferite şi să îndeplinească
sarcini fie individual, fie pe grupuri mici. Fiecare copil are dreptul să aleagă şi să participe la
activităţile care îl interesează.
Copilul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă personală,
iar educatorul trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze modalităţile specifice prin care copilul
achiziţionează cunoştinţe: imitare, încercare şi eroare, experimentare.
Jocurile şi activităţile didactice alese sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută pe aceştia să
socializeze în mod progresiv şi să-i iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural
căruia îi aparţin, a matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris. Ele se desfăşoară pe grupuri
mici, în perechi şi chiar individual. Reuşita desfăşurării jocurilor şi activităţilor didactice alese

346
depinde în mare măsură de modul în care este organizat şi conceput mediul educaţional. Acesta
trebuie să stimuleze copilul, să-l ajute să se orienteze, să-l invite la acţiune. Organizarea acestor centre
se va face ţinând cont de resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor. Materialele
care se vor regăsi zilnic la centrele de interes deschise nu trebuie să fie aleatorii, ci atent alese, în
strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în derulare. Participarea activă a
copiilor la ceste activităţi e influenţată de antrenarea lor zilnică în activităţi variate şi capabile să-i
cucerească prin farmecul lor, să le dezvolte imaginaţia şi să le incite gândirea.
Copilul învaţă prin jocuri şi activități alese:
1. Să decidă singur asupra jocului şi a jucăriilor. Aflat în faţa mai multor posibilităţi, copilul
învaţă să aleagă ceea ce i se potriveşte, învaţă prin experienţă proprie.
2. Să fie responsabil pentru decizia luată. Faptul că îşi alege singur jocul şi datorită acestei
alegeri numai el ştie să explice ce face şi cum face, îi oferă bucuria independenţei şi, în acelaşi timp,
răspunderea rezultatelor.
3. Să aibă încredere şi curaj. Mediul securizat şi stimulativ, care susţine şi încurajează
dezvoltarea personalităţii copilului atât global, cât şi în componentele ei, oferă cunoaşterea propiilor
forţe, încredere şi creativitate.
4. Să devină independent în luarea deciziilor, organizarea jocului, alegerea relaţiilor sociale cu
egali şi cu educatoarea. Într-un astfel de aranjament al spaţiului, copiii au ocazia de a se întâlni în
activitate cu ceilalţi, iar aceste relaţii devin libere, sunt orientate indirect de educatoare prin
comunicare, cooperare, colaborare, respect, negociere, acceptare, toleranţă, prietenie.
5. Să cerceteze şi să experimenteze noi soluţii. Acest lucru este posibil, numai dacă ei simt
libertatea şi au siguranţa că greşelile nu le sunt aspru sancţionate.
6. Să se cunoască. Acest lucru se poate realiza tot prin amenajarea adecvată a spaţiului. Prin
sprijin, interes şi înţelegere pentru eforturile copiilor, educatoarea contribuie la construcţia delicată a
imaginii de sine a fiecăruia.

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activiăţi didactice liber alese (ALA II)

TIPUL ACTVITĂȚII: Consolidare de priceperi și deprinderi
MIJLOC DE REALIZARE: Joc de mișcare: ,,Buchețele”
Joc distractive: ,,Aruncă bulgărele la țintă”
FORMA DE ORGANIZARE: frontal/pe echipe
LOCUL DESFĂŞURĂRII: sala de grupă
SCOPUL ACTIVITĂŢII:
Antrenarea copiilor într-o activitate plăcută, relaxantă, refacerea organismului copiilor prin jocuri
distractive și de mișcare, creearea unei bune dispoziții care să-i destindă.
347
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Cognitive: -să reţină conţinutul jocurilor propuse de educatoare
-să respecte regulile jocurilor
Psihomotorii: -să execute corect comenzile date în desfaşurarea jocurilor
Afective: -să manifeste interes la desfăşurarea jocurilor
-să participe activ la jocuri
Regulile jocului: „Buchețele”
Copiii se așează în cerc și merg pe muzică executând mișcări după comenzile date (mers
obișnuit, ca piticul, pe vârfuri etc.). La un moment dat muzica se oprește iar educatoarea arată o paletă
ce reprezintă simbolul ecusoanelor din pieptul fiecărui copil: brăduț, fulg și steluțe. La această
comandă copiii cu ecusoanele (fulgi de ex.) se strâng în grupuri sub formă de buchețele. Cei care nu
au reușit să se grupeze în buchețele, conform imaginii de pe paletă, sunt penalizați și ies afară din joc.
Jocul se repetă arătându-le altă paletă până când rămân în cerc doar 3 copiii. Copiii câștigători
primesc aplauze.
Sarcina didactică : să execute corect comenzile date (mers obișnuit, pe vârfuri, pe călcâie etc).
Strategii didactice
Metode: conversaţia, explicația, exerciţiul, demonstrația;
Mijloace: paletă cu simbolori: fulg, brăduț și steluță, ecusoane cu simbolurile de pe paletă
Forme de organizare: colectiv/pe grupe
Regulile jocului ,,Aruncă bulgărele la țintă”
Copiii vor încerca, pe rând, să arunce cu un bulgăre de polistiren într-un om de zăpadă aflat
la 1 m distanță de ei. Cel care reușește va fi recompensat cu aplauze.
Sarcina didactică: să arunce de la distanță bulgărele într-un om de zăpadă.
Strategii didactice
Metode: conversaţia, explicația, exerciţiul, demonstrația;
Mijloace: bulgăre de polistiren, un om de zăpadă
Forme de organizare: individual

Bibliografie:
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar, prezentare şi explicitări, Didactica Publishig House,
Bucureşti, 2009;
2. Cucoş ,C., Pedagogie, Ed. a II-a, rev.şi adăug.- Iaşi, Editura Polirom, 2006;
3. Antonovici, Ş., Neaţu, P., Jocuri şi activităţi alese, Editura Aramis, 2008;
4. Proiect pentru educaţia timpurie PRET 2009.

348
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR LUDICE ÎN PROCESUL
INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. Mincu Ruxandra-Maria

Școala Gimnazială Prof. Ion Vișoiu, Chitila, Ilfov

Jocul este cea mai plăcută și cea mai firească formă de învățare. Jocul face parte din viața
copiilor și este principala activitate și îndeletnicire a acestora. Copiii se joacă și cel mai important
aspect din activitatea lor ludică este acela că reușesc să și învețe în același timp. Prin joc ei descoperă
lumea și încearcă să înțeleagă tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. Toate cadrele didactice trebuie să
aibă în vedere că jocul este o activitate fundamentală în viața copiilor, motiv pentru care aceștia
trebuie să utilizeze cât mai mult posibil și să valorifice la maxim activitățile bazate pe joc în procesul
instructiv-educativ pentru eficientizarea și optimizarea actului didactic.
Deși jocul este considerat un mijloc modern și interactiv de predare, ideea utilizării jocului în
demersul instructiv-educativ nu este aparută recent. Însuși Platon afirma la un moment dat: “Faceți
în așa fel încât copiii să se instruiască jucându-se”. Acesta este un îndemn adresat celor responsabili
de educarea copiilor ca să integreze activitățile ludice în demersul educativ, punând astfel accentul
pe importanța covârșitoare pe care jocul îl are.
Cu toții știm că orice activitate de învățare cere efort și concentrare, dar jocul didactic înlătură
plictiseala, captează imediat atenția elevilor, mai ales a celor de varstă fragedă, contribuie la stabilirea
unei relații apropiate profesor-elev și stimulează creativitatea, ducând la acumularea de noi
cunoștințe. De asemenea, jocurile didactice îi determină pe copii să participe la lecție, stimulează
participarea copiilor la activitățile propuse, captează și stârnește interesul copiilor față de lecția
predată, contribuie la stabilirea cadrului și climatului propice de care cadrele didactice au nevoie
pentru buna desfășurare a lecției, previne și combate oboseala și este un factor de menținere a atenției,
a efortului și concentrării pe tot parcursul lecției. Activitățile didactice în timpul cărora se face apel
la joc reprezintă pentru copii nu doar un prilej de recreere, cât și o ocazie de însușire de cunoștințe și
facilitează trecerea de la activitea de joc la activitatea de învățare.
În școală însă, finalitatea principală a jocului de recreere trece în plan secund, locul lui fiind
luat de o altă formă de activitatea : învățarea. De aceea, jocurile utilizate în procesul instructiv-
educativ nu sunt orice tip de jocuri. Vorbim în acest caz de jocuri didactice – ca mijloace active și
eficace de instruire a școlarilor. Prin urmare jocul și jocul didactic sunt doua noțiuni diferite, dar și
complementare în același timp. Față de jocul obișnuit, jocul didactic are un scop clar definit, acesta
fiind acumularea și consolidarea de cunoștințe într-un anumit domeniu al cunoașterii. Asocierea

349
adjectivului “didactic” nu face altceva decât să delimiteze clar cele două noțiuni, punând totodată
accentul pe faptul că finalitățile jocului didactic sunt pur instructive și educative.
Dacă la vârste fragede, jocul are un caracter euristic, de descoperire, și în cadrul procesului
de învățare, jocul are un rol covârșitor de mare. Utilizarea jocului în procesul de învățare aduce foarte
multe avantaje și crește calitatea actului didactic. Studiile arată că prin joc elevii învață de două orice
mai repede, iar informațiile astfel învățate se sedimentează mult mai repede și, în consecință, nu vor
fi ușor uitate. Jocul didactic înlesnește asimilarea de noi cunoștințe, iar finalitatea actului didactic se
atinge astfel mult mai ușor. Jocurile didactice stimulează și încurajează participarea copiilor la
activitățile propuse și contribuie totodata la adaptarea conținutului de specialitate, indiferent de
nivelul de dificultate al acestuia, la particularitățile de vârsta ale elevilor.
Jocul didactic poate fi folosit cu precădere în învățământul preșcolar, la cel primar și mai puțin
în învățământul gimnazial la aproape toate disciplinele și este util pentru aproape toate tipurile de
lecție, fie că este vorba de lecții de asimilare de noi cunoștințe, de lecții de consolidare și fixare a
cunoștințelor introduse anterior sau de lecții de evaluare de cunoștințe.
Jocurile didactice pot reprezenta o soluție la una dintre cele mai importante probleme cu care
cadrele didactice se confruntă – lipsa de interes a elevilor față de școală.
Printre cele mai des utilizate jocuri didactice în procesul de învățare putem enumera :
• Jocul “Cine câștigă ?”. Regulile jocului sunt
următoarele : se pun pe tabla magnetică cu ajutorul unor magneți mai multe imagini care denumesc
noțiunile intoduse anterior. Se alege una din ele. Copiii vor pasa mingea de la unii la alții rostind
noțiunile care denumesc imaginile în ordinea pe care o văd ei pe tablă. Cel care va rosti cuvântul ales
va ieși din joc. Se procedează așa până când un singur copil rămâne în joc, iar acela este și câștigătorul
jocului. Acest tip de joc este util în special în timpul lecțiilor de asimilare și consolidare de cunoștințe.
• Jocul “Ce lipsește?”. În cazul acestuia se pun mai
multe imagini pe tablă. Profesorul ia una dintre imagini, dar nu înainte de a le spune copiilor să închidă
ochii. Dupa ce aceștia deschid ochii, trebuie să își dea seama și să identifice imaginea care lipsește.
• Jocul “Scaunele”. Se pun tot cu ajutorul magneților
mai multe imagini cu fața în jos pe tablă. Imaginile vor fi numerotate, iar copiii trebuie să își aleagă
un umar, apoi să încerce să descrie printr-un cuvânt imaginea respectivă. În cazul în care cunosc
răspunsul, rămân jos pe scaun, acumulând astfel o viață, iar în cazul unui răspuns greșit, copilul va
sta în picioare, având totuși posibilitatea să își salveze viața tura următoare printr-un răspuns corect.
• Joc de memorie. Se pun pe tablă mai multe imagini.
Elevii rostesc noțiunile care denumesc imaginile respective, dar de fiecare dată profesorul întoarce
câte o imagine. La final, după ce toate imaginile vor fi întoarse cu fața în jos, copiii trebuie să

350
rostească, fără să greșească noțiunile respective în aceeași ordine în care imaginile sunt puse cu cu
fața în joc pe tablă. Cu cât sunt mai multe imagini, cu atât gradul de dificultate al jocului crește.
• “Caută imaginea potrivită” este un alt tip de joc de
asociere care poate fi utilizat în procesul de învățare. Este un joc de identificare prin care profesorul
pune mai multe imagini pe tablă, apoi rostește un cuvânt. Unul din elev trebuie să se ducă să identifice
imaginea pe care cuvântul respectiv o denumește. Pentru a face activitatea și mai interesantă și
interactivă, profesorul poate face apel la un cântec. Derulează cântecul apoi îl oprește, iar unul din
elevi trebuie să se ducă să asocieze imaginea cu ultimul cuvânt auzit în cântec. De regulă, acest joc
se utilizează în predarea limbilor străine.
De asemenea, se pot face apel la activități educative de tipul asociere text - imagine sau
asociere sunet – mișcare. Jocul contribuie la asimilarea noțiunilor cu mult mai ușor, spre deosebire
de metodele tradiționale, creând totodată o atmosferă relaxantă propice procesului educativ.
Folosirea jocurilor didactice în practica educațională aduce numai beneficii, de aceea ele nu
trebuie ignorate și trebuie folosite cât mai frecvent posibil în demersul didactic.

Bibliografie:
1. M. Drăguleț, Procedee de activizare a elevilor, EDP, București, 1974;
2. C. Oprea, Strategii didactice interactive, EDP RA, București, 2006.

IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN

DEZVOLTAREA COPILULUI PREȘCOLAR

Prof. Neagu Mariana

Grădinița P.P. Nr. 2, Constanța

Copilăria e ucenicia necesară vârstei mature. Prin joc copilul pune în acţiune posibilităţile care
decurg din structura sa particulară, traduce în fapt potenţele virtuale care apar succesiv la suprafaţa
fiinţei sale, le asimilează şi le dezvoltă, le îmbină şi le complică, îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.
Jocul didactic reprezintă treapta esenţială în învăţarea preşcolară. Jocurile didactice trebuie să
constituie trepte pe care copilul le parcurge din plăcere, în mod atât de firesc încât să nu sesizeze
durata activităţii şi a efortului pe care îl depune. Reluarea jocurilor îndrăgite de copii oferă
posibilitatea regăsirii voioşiei, obţinându-se rezultate bune în cadrul comportamentului motor,
cognitiv, verbal şi social-afectiv.

351
 Rolul și locul jocului în sistemul mijloacelor educative a fost și este recunoscut de marea
majoritate a pedagogilor lumii. Formele de manifestare ale jocului și funcțiile sale diferă de la o
perioadă de vârsta la alta. Dacă în perioada copilăriei jocul îndeplinește mai mult funcții cognitive
sau formativ-educative, mai târziu funcțiile sale devin de recreere și reconfortare fizică și psihică.
Practica dovedește că atât cronologic cât și educativ, legea dezvoltării copilului urmează calea
de la joc la învățătură și muncă, ponderea având-o una sau alta din activități, în funcție de specificul
și particularitățile diverselor perioade ale vârstei umane. Trecerea de la o perioadă de dominație a
unei activități la alta se realizeaza în mod treptat într-o perioadă destul de îndelungată de timp și care
nu presupune excluderea uneia și înlocuirea bruscă prin alta, ci dimpotrivă, coexista cele două forme
de activitate printr-o îmbinare care înlesnește saltul de la o etapă la alta fără praguri, fără obstacole.
Jocul didactic reprezintă forma de trecere de la joc la învățătură și este o activitate care se
deosebește prin structura specifică de celelalte activități cu conținut asemănător. Jocul didactic
constituie un mijloc valoros de instruire și educare a preșcolarilor, deoarece rezolvă într-o formă cu
totul adecvată vârstei, sarcini instructive complexe. Eficiența jocului didactic în raport cu celelalte
mijloace practicate în grădiniță este cu atât mai mare cu cât se realizează o concordanță perfectă între
procesul de cunoaștere a mediului înconjurător, procesul de învățare și acțiunea de joc, atât de
atractive pentru preșcolari. În felul acesta, procesul asimilării și adâncirii cunoștintelor este adaptat la
cerințele și specificul vârstei preșcolare.
Prin introducerea și folosirea jocului didactic ca mijloc de bază în cunoașterea mediului
înconjurător și dezvoltarea vorbirii, se realizează una din cele mai importante cerințe ale educației
preșcolare, aceea de a-i învăța pe copii foarte multe lucruri, însă nu prin metode preșcolare, ci sub
formă de joc. Jocul didactic reprezintă forma de activitate care îmbină în mod armonios sarcinile
intsructive cu latura distractivă. El realizează în practică dezideratul învățării prin joc, prin organizarea
unor activități special create de adulți în acest scop. Structura lui este specifică, reușind să îmbine într-
o fină țesătură sarcina didactică, regulile și elementele de joc. Fiind un joc a cărui acțiune este
construită în scopuri didactice, se ține seama de linia generală a evoluției copiilor în joc și se complică
cerințele, complexitatea problemelor didactice, regulile. Cu cât copiii sunt mai dezvoltați, elementele
de joc se estompează și apar din ce in ce mai conturate problemele didactice la a căror rezolvare copiii
sunt antrenați din timp. Treptat jocul didactic trece de la rezolvarea pe planul acțiunilor concrete la
acela al acțiunilor mintale. Concludente sunt jocurile în care copiii trebuie să răspunda prompt și
corect, să ghicească repede un cuvânt după unele indicii abstracte, să compuna o ghicitoare, să
gaseasca cuvântul care lipsește într-un context etc.
Între mijloacele instructiv-educative, jocul didactic ocupă locul cel mai important prin
influența pe care o exercită asupra celor mai profunde laturi ale personalității copilului, prin rolul sau
în formarea unei gândiri corecte. Prin conținutul său rezolva o mare parte din problemele educației
352
intelectuale având o contribuție largă în precizarea, consolidarea, adâncirea, sistematizarea și
verificarea cunoștintelor.
Prin jocul didactic „Spune ce culoare ai ales!” se precizează și se specifică denumirea culorilor
învățate anterior, prin jocul „Cu ce călătorim?” se fixează denumirile diferitelor mijloace de transport,
prin jocul „Alege aceeași figură geometrică!” se actualizează reprezentările de formă: cerc, pătrat,
dreptunghi, triunghi.
Comparat cu celelalte jocuri cu subiect și reguli stabilite de educatoare, jocul didactic se
deosebește prin conținutul pe care-l dezvăluie și prin faptul că accentul cade pe rezolvarea sarcinilor
intelectuale, respectiv pe cunoașterea mediului înconjurător, dezvoltarea vorbirii sau formarea
reprezentărilor matematice.
Jocul didactic are o largă contribuție, mai cu seamă în stimularea și dezvoltarea tuturor
proceselor psihice. Cea mai mare parte a jocurilor didactice cuprind importante exerciții senzoriale și
de memorare, contribuind la dezvoltarea sensibilității auditive și a auzului fonematic, cum ar fi:
”Spune cum face!” sau „Cine face așa?”.
Jocul „Ce a găsit iepurașul?” contribuie la dezvoltarea sensibilității vizuale și tactile. În jocul
„Ghicește ce ai gustat” accentul cade pe perfecționarea sensibilității gustative și olfactive.
Un deosebit aport îl au jocurile didactice în educarea calităților memoriei. De exemplu jocurile „Ce
s-a schimbat?” sau „Ghicește ce lipsește!”, solicită copiii să rețina felul obiectelor și așezarea lor, ceea
ce, implicit, duce la dezvoltarea memoriei voluntare.
Spiritul creator, imaginația sunt stimulate intens prin jocurile care pun în fața copiilor sarcina
de a compune o ghicitoare, de a crea o poveste. De pildă, jocurile „Ghicește cine este!”, „Telefonul”,
„Ghicește la ce m-am gândit?” etc.
Jocurile didactice solicită în mare măsură activitatea gândirii, ele reclamând întotdeauna
rezolvarea unor probleme în mod individual. Astfel, în cadrul unor jocuri, copiii trebuie să
deosebească obiectele mari de cele mici „Mare-mic”, pe cele lungi de cele scurte- ,,Panglicuțele”), să
compare obiectele în funcție de formă, de culoare („Caută-ți căsuța”, „Caută greșeala”). Altele îl pun
pe copil în situația de a efectua clasificări ale obiectelor dupa diferite criterii concrete „Spune ce se
potrivește!”), clasificări ale unor animale după mediul și locul unde trăiesc „Spune unde trăiește!”. În
aceste cazuri, copiii sunt deprinși să efectueze generalizări și abstractizări. Sunt jocuri didactice care
presupun judecăți și raționamente simple din partea participanților. Astfel, în jocul „Poștașul” copilul
trebuie să deducă dupa unealta desenata pe jeton ce meseriaș a trimis scrisoarea.
În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, jocul didactic contribuie la dezvoltarea limbajului
și a comunicării. În acest sens, în afară de jocurile didactice prin care se fixează, se precizează și se
activizează vocabularul copiilor, se planifică și jocuri speciale, care ajută la îmbunătățirea pronunțării

353
unor consoane mai greu de rostit, ca de exemplu jocul „Spune cine și cum face!’’, pentru pronunția
corectă a consoanelor c, m, s, t, cât și a unor grupuri de consoane.
Alte jocuri didactice rezolvă probleme mai complexe și anume, formarea unor reprezentări
generale și noțiuni, cum ar fi: animale domestice, animale sălbatice, mobilier, îmbrăcăminte, etc. De
asemenea, contribuția unor jocuri didactice constă în obișnuirea copiilor cu folosirea diferitelor
construcții gramaticale, cu formarea pluralului substantivelor „Eu zic una, tu zici multe!”, cu acordul
corect între subiect și predicat „Răspunde repede și bine!”. Alte jocuri didactice solicită perceperea
corectă a sunetelor, descifrarea compoziției sonore sau semnalarea prezenței sau absenței unui anumit
sunet într-un cuvânt. Asemenea sarcini pot fi realizate prin jocurile „Trenul și vântul”, „Spune cum
face!”, „Am spus bine, n-am spus bine?”, „Cu ce sunet începe cuvântul?”.
Efortul intens intelectual al copiilor este posibil în cadrul jocului didactic numai cu condiția
de a menține trează atenția lor. Jocurile orale cer copilului discernământ în alegerea cuvintelor, în
înlocuirea unui cuvânt prin altul cu înțeles opus. Ele dezvoltă promptitudinea reacțiilor verbale,
contribuie la precizarea vocabularului, la activizarea vorbirii corecte din punct de vedere gramatical.
Jocul didactic contribuie fie direct, fie indirect și la educarea emoțiilor, a sentimentelor morale, a
trăsăturilor pozitive de voință și caracter. Multe jocuri stimulează cinstea, răbdarea, spiritul critic și
autocritic, stăpânirea de sine. De asemenea, au un rol valoros în închegarea colectivului și în formarea
disciplinei conștiente. În joc, copilul este obligat să respecte inițiativa colegilor, să le aprecieze munca
și să le recunoască meritele, să respecte regulile jocului și să reacționeze în conformitate cu ele, să-și
autoregleze propria activitate.
Trebuie să subliniem și influența pe care o au jocurile didactice la educarea estetică a copiilor.
Mânuind diferite materiale artistic realizate, făcând aprecieri asupra lor, copiii învață să aprecieze
frumosul, își dezvoltă simțul estetic.
Jocul didactic este activitatea cea mai firească, care corespunde cerințelor de dezvoltare a
copiilor, tendinței lor de a fi în contact cu adulții și cu alți copii, de a precepe activ, de a înțelege și a
oglindi lumea înconjurătoare, de a-și exprima gândurile. Acțiunea jocului didactic asupra
comportamentului copiilor, asupra disciplinei, asupra caracterului și voinței este permanentă, directă
și de o intensitate mare, ceea ce-i mărește considerabil valoarea instructivă și educativă.
Jocul didactic are un rol bine definit în planul de învățământ, determinat de faptul că pe măsură
ce copilul își însușește, pe baza experienței sale de viață, cât și pe alte căi, o serie de cunoștințe,
priceperi și deprinderi, rolul său crește în vederea acumulării altora, superioare.
Ceea ce caracterizează în esență jocul didactic constă în aceea că îmbină într-un tot unitar și
armonios atât sarcini specifice jocului, cât și sarcini și funcții specifice învățării.
În concluzie, jocurile didactice au drept scop pe de o parte instruirea copiilor într-un domeniu
al cunoașterii, iar pe de altă parte sporirea interesului pentru activitatea respectivă prin utilizarea unor
354
elemente distractive caracteristice jocului, facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit și,
împreună cu celelalte activități frontale, exercită o puternică influență asupra copilului în vederea
pregătirii sale pentru școală.

Bibliografie:
1. Dumitrana, Magdalena. Didactica Preşcolară, Editura V & I Integral, Bucureşti, 1998;
2. Radoslav I. Jocul- activitate fundamentală în grădiniţă”, Editura IRCO Script, Drobeta Turnu
Severin, 2011;
3. Bîrsan, N. Jocuri didactice specifice dezvoltării limbajului şi comunicării orale la preşcolarii
mari, EDP, Bucureşti, 1995;
4. Popovici şi colaboratorii. Culegere de jocuri didactice, E.D.P.,Bucureşti, 1971.

JOCUL ŞI INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

Educ. ONUȚU LAURA

P.J. G.P.P. „Prichindelul”/ U.S. G.P.P. „Pinochio” Rădăuți/ Suceava

Copiii nu trebuie învăţaţi cum trebuie să-şi exprime teama, furia sau bucuria. Astfel de emoţii
sunt exprimate în mod natural; ele fac parte din moştenirea noastră.
Odată ce copiii devin capabili să vorbească, dezvoltarea emoţională capătă o nouă
dimensiune. Având cuvinte pentru emoţii, copiii pot, de asemenea, să participe la discuţiile despre
ele: pe de o parte, pot să comunice celorlalţi cum se simt şi, pe de altă parte, pot să asculte punctul de
vedere al altora despre sentimentele pe care le trăiesc. Astfel, emoţiile pot fi împărtăşite, iar
înţelegerea naturii lor – cauzele şi consecinţele lor – devine mult mai uşoară odată ce putem să ne
raportăm la ele verbal.
Copiii nu doar „trăiesc” diferite emoţii, ci, pe măsură ce cresc, se gândesc tot mai mult la ele.
În cursul dezvoltării, copiii achiziţionează anumite competenţe emoţionale. Conceptul de competenţă
emoţională desemnează abilitatea indivizilor de a-şi gestiona propriile emoţii, precum şi de a
recunoaşte şi de a se adapta la emoţiile celorlalţi. Este echivalentul emoţional pentru semnul
„inteligenţă”, care se referă la funcţiile cognitive.
Jocul, ca element central specific vârstei copilăriei, este un instrument eficient în formarea
personalităţii şi caracterului, dezvoltării inteligenţei emoţionale, cultivării valorilor universale, valori
355
la care copilul se va raporta şi care-i vor călăuzi viaţa adultă mai târziu. Jocul a evoluat, s-a
modernizat, s-a adaptat prezentului şi, ca urmare, se impune prelucrarea creatoare şi obţinerea unor
noi variante ale jocurilor, care să accentueze latura emoţională.
Au fost create jocuri/ activităţi de referinţă ce vizează dezvoltarea inteligenţei emoţionale,
exerciţii creative pentru autoreglarea emoţiilor, stimularea empatiei, a comportamentului prosocial.
Prin aceste jocuri copiii devin mai capabili să relaţioneze cu ceilalţi colegi, să empatizeze cu ei când
simt emoţii negative, să exprime adecvat emoţii variate şi să fie mai buni parteneri de joacă.
Jocuri ce vizează următoarele tipuri de obiective: relaxarea copiilor şi facilitarea exprimării
sentimentelor prin conştientizarea lor, dezvoltarea capacităţilor empatice şi expresive, dezvoltarea
vocabularului emoţiilor, dezvoltarea controlului emoţional şi a capacităţii rezolutive, prin antrenarea
conduitelor prosociale şi de socializare. Modalitatea de realizare presupune îmbinarea jocului
individual cu cel de grup (de câte 10-15 copii) şi utilizarea şi antrenarea unor metode şi tehnici de
lucru specifice: tehnici corporale, tehnici expresive creative, exerciţiul, jocul de rol, expunerea,
autoanaliza.
1. „Tehnici de mişcare şi dans”
Activitatea urmăreşte creşterea conştientizării corporale a copiilor, deblocarea emoţională a
acestora, dezvoltarea sensibilităţii.
Sarcina: copiii trebuie să realizeze diferite tipuri de mers şi mişcări, conform cerinţei.
-pe un fond muzical relaxant, fiecare copil să-şi mişte, după cum simte, mai întâi fiecare parte a
corpului şi apoi corpul în ansamblu, realizând un dans propriu, care să-l reprezinte;
-copiii să-şi imagineze că merg pe diferite suprafeţe (gheaţă, nisip mişcător/ fierbinte, ploaie, apă,
zăpadă, etc.) şi să asocieze mişcările cu o mimică adecvată stărilor emoţionale pe care le pot trăi în
astfel de situaţii;
-folosind jocul de rol, copiii să imite mersul/ mişcarea unor diferite animale (cocoş, pisică, maimuţă,
cangur, peşte, etc.).
Metode şi tehnici de realizare: jocul de rol, tehnici expresive.
În cadrul acestei activităţi, copiii au participat cu plăcere şi deschidere la tipurile de mişcare
propuse, deblocându-şi energiile creative, armonizându-se într-un dans individual, propriu, dar şi
integrându-se dansului comun. S-au implicat autentic în câteva aprecieri joc, exersând diferite roluri,
imaginându-şi situaţii provocative pe care le-au traversat cu interes şi empatie.
2. „Baloane vesele şi triste”
Sarcina: copiii trebuie să identifice diferite stări emoţionale, să confere etichete verbale acestor stări
şi să interpreteze în faţa celorlalţi un rol ales sau dat. Copiii vor fi ajutaţi să conştientizeze gândurile
asociate fiecărei emoţii trăite (pozitive sau negative), precum şi să identifice gândurile alternative,
generatoare de comportamente funcţionale.
356
 După ce se umflă câteva baloane cu ajutorul copiilor, aceştia vor desena pe baloane stări şi
trăiri emoţionale preferate: bucurie, tristeţe, furie, mirare, suspiciune, ruşine, etc. Baloanele se vor
arunca în aer; copiii le vor prinde pe rând şi se vor identifica cu ele, experimentând toate trăirile.
Metode şi tehnici de realizare: jocul de rol, expunerea, autoanaliza.
Activitatea a stimulat deschiderea copiilor către joc, creativitatea în exprimare. Copiii au
identificat diferite etichete verbale pentru emoţii variate (bucurie, tristeţe, furie, plictiseală, teamă,
etc.) şi au explorat aceste stări prin antrenarea în jocuri de rol diversificate. De asemenea, cât mai
mulţi copii au ilustrat prin desen stări emoţionale preferate. La final, au realizat un dans al baloanelor
colorate, acest moment fiind trăit cu bucurie şi amuzament de toţi.
3. „Pictura emoţiilor”
Activitatea îşi propune relaxarea copiilor, prin angajare tactil-kinestezică şi facilitarea
exprimării sentimentelor acestora; conştientizarea trăirilor din timpul experimentării unor emoţii.
Sarcina: sub îndrumare, copiii trebuie să realizeze o dactilopictură, reprezentând diferite stări
emoţionale: veselie, tristeţe, supărare, îndoială, mirare, îngrijorare, frică, ruşine, etc.
Se vor discuta apoi senzaţiile fizice, trăirile pe care le pot avea oamenii în timpul
experimentării diferitelor emoţii (când suntem furioşi ne înroşim la faţă, când suntem speriaţi ne
îngălbenim, etc.), eliberând astfel imaginaţia copiilor. Sunt invitaţi apoi să comunice şi să exprime
exact ceea ce simt în acel moment (un alt desen), folosind culorile pe care le consideră cele mai
potrivite. Culorile alese, fluiditatea mişcării, tonurile şi consistenţa petelor de culoare oferă indicii
interesante privind afectivitatea.
Metode şi tehnici de realizare: conversaţia, exerciţiul, munca independentă.
Prin această activitate copiii s-au relaxat, „pictând” variate trăiri/ emoţii prin tehnica îndrăgită
de ei, dactilopictura. Desenele au fost diverse şi originale, fiecare copil lăsându-şi amprenta creativă,
emoţională în lucrarea realizată. S-a urmărit diversitatea emoţiilor descrise şi exprimate de copii,
bucuria şi seriozitatea implicării în activitatea de creaţie.
4. „Teatrul sentimentelor”
Jocul îşi propune dezvoltarea capacităţii empatice, prin antrenarea copiilor în exerciţii simple
de expresivitate corporală (mima, pantomima) conştientizându-şi emoţiile, stimularea unei atitudini
pozitive, deschise, cooperante prin implicarea activă şi constantă în activitate.
Sarcina: se porneşte de la ideea că în teatru corpul omenesc reprezintă un instrument de lucru. Ca
nişte adevăraţi actori, copiii vor învăţa să se exprime atât prin cuvânt, cât şi prin gest (mimă-
pantomimă). Astfel că ei vor descrie, vor exprima cu ajutorul corpului (cap, trunchi, braţe-mâini,
picioare) câte o emoţie/ sentiment/ stare.
Se va puncta ideea că toate elementele corpului participă la exprimarea emoţiilor, corpul ca
întreg transmite un mesaj şi e foarte important ca emoţiile exprimate să fie în concordanţă cu ceea ce
357
simţim. Se va pune mare accent pe antrenarea copiilor în activitate prin expresivitate, spontaneitate
şi bucurie/ libertate în exprimare.
Metode şi tehnici de realizare: exerciţiul, tehnici corporale, tehnici expresiv-creative.
Copiii au manifestat un interes deosebit pentru jocul de rol, elementele de mimă-panto-mimă
specifice unui scenariu teatral. Au experimentat cu plăcere şi entuziasm diferite stări emoţionale, au
vorbit despre rolul şi importanţa emoţiilor în viaţa lor, exemplificând cu episoade semnificative trăite
de ei. Au îmbinat cu succes elemente de limbaj verbal cu cele de limbaj non-verbal, povestind despre
emoţii şi sentimente. Corpul – ca întreg – le-a fost instrument de expresie pentru a comunica celorlalţi
diferite mesaje emoţionale.
5. „Cutia pentru supărări, cutia pentru bucurii”
Jocul îşi propune dezvoltarea vocabularului emoţiilor, dezvoltarea controlului emoţional şi a
capacităţii rezolutive, prin antrenarea conduitelor prosociale şi de socializare.
Sarcina: copiii sunt solicitaţi să-şi amintească, verbalizând, diferite situaţii trăite, ce conţin o anumită
încărcătură emoţională. Apoi, ei vor experimenta diferite trăiri emoţionale asociate, exprimându-le
deschis în faţa celorlalţi. La final, copiii trebuie să găsească o rezolvare creativă frustrărilor,
tensiunilor, elementelor de agresivitate identificate. Se va propune, de asemenea, transformarea
emoţiilor negative în emoţii pozitive, înlocuirea gândurilor iraţionale cu idei pozitive, raţionale.
Se vor construi două cutii sau două pălării (coifuri). Pe rând, fiecare copil îşi va exprima verbal
o bucurie şi o supărare, apoi o vor simboliza grafic prin desen. Desenele astfel realizate vor fi puse
de copii în cele două cutii, în funcţie de ceea ce exprimă. În final, vor hotărî împreună cu privire la
ce se va întâmpla cu cele două cutii.
Metode şi tehnici de realizare: tehnici expresiv-creative.
Acest joc propune ca obiectiv prioritar dezvoltarea vocabularului emoţiilor copiilor preşcolari.
Cei mici îşi exprimă dezinvolt diferite stări emoţionale, oferind etichete verbale acestora şi
exemplificând cu situaţii specifice în care le-au experimentat. Copiii se lasă antrenaţi cu plăcere,
prinşi de magia jocului construit pe simbol. S-au jucat liber şi dirijat cu emoţiile şi sentimentele,
propunând variate soluţii pentru transformarea unor trăiri tensionate, cu încărcătură negativă, în altele
pozitive, adecvate.
Copiii au fost plăcut surprinşi de maniera inedită de abordare a jocurilor. Încântaţi, au declarat
că în joc s-au simţit bine, creativi, puternici, prietenoşi şi dornici să creeze ei înşişi variante care să
vină în completarea celor propuse de noi. Aceste jocuri au determinat o optimizare a
comportamentului emoţional, evidenţiindu-se o creştere semnificativă a capacităţii copiilor de a
recunoaşte şi denumi emoţii. Prin reacţiile lor, copiii au demonstrat că sesizează relaţia dintre emoţii,
gânduri şi comportamente specifice.

358
 De asemenea, şi-au exprimat dorinţa de a continua astfel de jocuri variate, demonstrând astfel
necesitatea elaborării unor metode noi, moderne de predare a conţinuturilor didactice, cu accent pe
educaţia emoţională.

Bibliografie:
1. Vrăsmaş Ecaterina, 2014, - „Educaţia timpurie”, Editura Arlequin, Bucureşti;
2. M.E.N., Revista Învăţământul preşcolar, 3-4/2015, Editura S.C. PIM SRL, Bucureşti.

JOCURILE LIBER ALESE ȘI ROLUL LOR ÎN DEZVOLTAREA

COGNITIVĂ A PREȘCOLARULUI

Prof. Liliana Pricopi

Şcoala Gimnazială ”Ioan Cernat ”Havîrna, Grădiniţa Balinţi, Jud.Botoşani

Grădiniţa de copii este locul în care copilul găseşte un mediu educaţional propice, unde-şi
poate dezvolta personalitatea. Este locul unde copilul de la intrarea în grădiniţă şi până la finalul
programului, desfăşoară diverse activităţi atât liber alese, pe domenii experenţiale, de dezvoltare
personală, dar şi recuperatorii, astfel ca după o zi de activitate, să se întoarcă acasă ”mai bogat”.
Totuşi este cunoscut faptul că activităţile liber alese sunt cele mai îndrăgite de copiii. Sunt
acele momente ale zilei, în care preşcolarul îşi poate desfăşura activitatea la două sau trei centre
(sectoare) în funcţie de nivelul său de dezvoltare, unde poate crea, poate interacţiona, unde-şi poate
pune imaginaţia la lucru, astfel încât să se simtă util şi să
poată face faţă provocărilor, pur şi simplu aici se poate juca.
După curriculum din 2009, copilul pe parcursul
activităţilor de la jocuri liber alese, trebuia să parcurgă toate
centrele deschise într-o zi, ceea ce acum, după varianta noului curriculum, s-a
schimbat, copilul parcurgând ce sector doreşte, nefiind obligatoriu ca acesta să treacă pe la toate
centrele. Activităţile liber alese pot fi desfăşurate pe sectoarele: Bibliotecă,Ştiinţă, Construcţii, Artă,
Nisip şi Apă.

359
 La fiecare centru, în funcţie de tema propusă pentru ziua respectivă, educatoarea va selecta
sectoarele, astfel încât să fie sigură de eficienţa lor, ţinând cont de varianta actuală a actului didactic
integrat. În funcţie de obiectivele urmărite, vor fi propuse spre desfăşurare teme, conţinuturi, care
prin abordarea lor vor duce la o dezvoltare: cognitivă, motrică,
afectivă,estetică, socio-relaţională, civică a micuţului, dar şi la o activitate
ludică dezirabilă.
La activităţile liber alese de la centrul Bibliotecă, copiii sunt dirijaţi şi
coordonaţi pentru a desfăşura activităţi de tipul: lecturi după imagini, vizionare de poveşti, repetare
de poezii, jocuri de rol, de creaţie, dramatizări, miniscenete, prin toate acestea dezvoltând copilului
capacitatea cognitivă, analizând lucrurile, comparând situaţii, selectând, grupând personaje după tipul
lor de acţiune: în bune ( pozitive), rele (negative), lingvistic fiind pus în posturi foarte diferite:
exprimarea corectă, gramaticală, literară, intrarea în pielea unor personaje, jucând roluri de: mamă,
doamnă, doctor, vânzător, etc. Se pune astfel accent pe o exprimare corectă, logică, se ţine cont de
gradul de asimilare a cuvintelor şi expresiilor noi, frumoase, pe care copilul să le integreze în vorbirea
curentă, se observă cu această ocazie modul de transmitere a unui mesaj, de receptare a acestuia, de
redare a unor texte lirice cunoscute, a unor secvenţe din poveşti. Prin joc captăm atenţia copilului şi
capacitatea receptivă a acestuia creşte, fiind un partener loial în activitatea ludică.
La sectorul Construcţii, desfăşurăm jocuri de tipul: îmbinăm piese lego
imitând clădiri din mediul înconjurător: şcoala, biserica, gara, spitalul, grajdul
animalelor, piaţa de legume, etc.
La sectorul construcţii selectăm piese de aceeaşi culoare, formă,
mărime,construim puzzle, plasăm piese pe şablonul de mozaic, îmbinăm
jumătăţi şi formăm întregul,etc.
La acest sector, majoritatea colegilor spun că, de fapt, copiii crează, dar noi ştim că şi
analizează, îşi pun întrebări de tipul: ”Unde să pun piesa ca să fie corect?”, ”Care piesă urmează?”
”De ce nu se îmbină piesa de la puzzle?”
Prin toate aceste întrebări îşi dezvoltă gândirea, procesele de analiză, sinteză, comparaţie, face
analiză logică punând în valoare imaginaţia şi creativitatea astfel încât să obţină lucruri minunate.
La sectorul Ştiinţă, copii desfăşoară activităţi de tipul: experimentare,
lectură după imagini, poveşti, memorizare, jocuri senzoriale, degustare. La
aceste activităţi copiii învaţă: să observe, să guste, să compare gusturi, să
sorteze obiecte după cerinţă, criterii: fructe, legume, flori, animale sălbatice,
animale domestice, fructe proaspete, confiate, ambalate, să exemplifice, să descrie, să clasifice, etc.
La toate sectoarele, prin jocurile liber alese copiii deprind mai uşor, manipulează mai bine,
creează mult mai relaxant. Pentru copii activităţile liber alese sunt cele mai plăcute, stau pe covor, îşi
360
selectează locul, jucăria preferată, îşi foloseşte imaginaţia, încearcă să fie mai competitiv, mai creativ,
mai atent la detalii, mai activ. Prin activităţile liber alese se dezvoltă și se stimulează capacitatea
intelectuală a copiilor preşcolari.
La sectorul Artă, desenează, colorează, pictează, modelează, lipesc, îşi pun în practică
cunoştinţele şi abilităţile deja formate, combină culorile, aplică corect culorile pe un spaţiu dat, întinde
pasta de lipit cu mare precizie, modelează şi creează obiectele dorite, în funcţie de tema dată, iar prin
jocurile desfăşurate şi la sectorul Artă, copiii îşi dezvoltă sfera cunoaşterii, pe lângă cea motrică şi
estetică.
Jocurile liber alese dezvoltă capacitatea copilului preşcolar în ceea ce priveşte acţiunea,
implicarea directă a acestuia în cadrul activităţilor, valorifică cunoştinţele şi abilităţile preşcolarilor,
făcând din aceştia nişte copii dezinvolţi, dornici de cunoaştere, dornici de relaţionare, cu mult drag
de ceea ce este grădiniţa.
Într-o frază putem spune fără nici o îndoială că ”prin joc copilul învaţă, prin joc copilul îşi
formează bagajul de cunoştinţe şi abilităţi cu care va păşi pragul şcolii mai târziu şi, de ce nu, şi al
vieţii.”

Bibliografie:
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 2008, Editura DPH, Bucureşti

361
 JOCUL DIDACTIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Pureca Emanuela

Grădinița P.P. Nr.1 Căsuța Piticilor, Horezu, Vâlcea

Societatea prezentului, dar mai ales a viitorului, se circumscrie unui timp al informaţiei, al
complexităţii. De aceea, investiţia în inteligenţa, creativitatea și capacitatea de inovare a indivizilor,
a grupurilor va fi extrem de rentabilă în viitor.
Unul dintre obiectivele fundamentale ale educaţiei este îmbunătăţirea puterii de înţelegere a
copilului și cultivarea dorinţei acestuia de a învăţa.
Utilizarea metodelor interactive promovează învăţarea prin faptul că fiecare membru al
grupului se simte oarecum responsabil în a rezolva sarcinile date grupului său, cautând să se implice,
să comunice cu colegii de grup, să asculte şi să respecte părerile acestora şi împreună să aleaga pe
cea corectă. Astfel, elevul devine participant activ la învăţare.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care profesorul consolidează, precizează
şi chiar verifică cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera lor de cunoştinţe, pune în valoare şi le
antrenează capacităţile creatoare ale acestora.
Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii
psihopedagogice semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul de
cunoaştere faţă de conţinutul lecţiei. Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţiuni care
urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală şi fizică a elevului. Încorporat în
activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu si mai atragător, aduce
varietate si o stare de bună dispoziţie funcțională, de veselie si bucurie, de destindere, ceea ce previne
apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.
După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul
lecţiei jocul este folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare,
recuperare a cunoştinţelor.
Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul potenţial
psihic, să-şi cultive iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare şi de echipă.
În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă
jocul este folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii, acesta devine un procedeu didactic.
Jocul didactic reprezintă o metodă de învăţământ în care predomină acţiunea didactică
simulată. Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finălităţile adaptative de tip recreativ proprii
activităţii umane, în general, în anumite momente ale evoluţiei sale ontogenice, în mod special.

362
 Prin joc, copiii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a
acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt, în fond, strategii euristice, în care se manifestă
isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, initiaţiva, răbdarea, îndrăzneala,etc. Folosirea jocului
didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă aduce variaţie în procesul de instruire a copiilor,
făcându-l mai atractiv. Elementele de joc: ghicirea, mişcarea, întrecerea, surpriza, etc. creează stări
emoţionale care întreţin interesul şi dau un colorit viu activităţii.
În acest sens voi prezenta în cele ce urmează un joc didactic desfășurat cu copiii grupei pe
care o conduc. Jocul se numește CURCUBEUL PRIMĂVERII și cuprinde sarcini prin rezolvarea
cărora copiii își dezvoltă creativitatea, spontaneitatea și spiritual de cooperare.
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
• Consolidarea și verificarea cunoștințelor despre anotimpul primăvara.
• Dezvoltarea și consolidarea deprinderii de a recunoaște sunetul inițial/final al unui cuvânt, de
a despărți cuvintele în silabe și de a forma propoziții cu cuvinte date.
• Stimularea potențialului creativ al preșcolarilor.
OBIECTIVE CADRU:
Educarea unei exprimări verbale orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical și sintactic
Dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
-Să distingă sunetele ce compun cuvintele și să le pronunțe corect.
-Să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și în
calitate de auditor.
-Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activității personale și/sau a
relațiilor cu ceilalți și să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
-Să recunoască și să denumească imagini caracteristice anotimpului primăvara.
-Să formuleze propoziții simple cu ajutorul întrebărilor și imaginilor.
-Să recite o poezie specifică anotimpului primăvara.
-Să despartă cuvinte în silabe si să precizeze numărul de silabe.
-Să recunoască și să numească sunetul inițial din cuvântul pronunțat oral.
-Să recunoască și să numească sunetul final din cuvântul pronunțat oral.
-Să înțeleagă felul în care propozițiile sunt alcătuite din cuvinte, iar cuvintele din silabe
ELEMENTE DE JOC: surpriza, ghicirea, aplauzele, recompensele, mânuirea materialului didactic
REGULILE JOCULUI:
• Pentru fiecare sarcină, fluturașul trimis de Zâna Primăvară, va alege câte un copil

363
• Copiii trebuie să ofere doar indicii pentru ghicirea imaginii de pe jeton, nu să denumească
imaginea
Așezați în semicerc, copiii vor privi cu atenție imaginea de pe panou. O vor recunoaște pe
Zâna Primăvara. Îi voi intreba pe copii la ce se gândesc atunci când aud cuvântul primăvară. Fiecare
cuvânt spus de către copii va reprezenta o caracteristică a primăverii și va fi redat printr-un desen, de
mine, pe panou, în jurul imaginii centrale. Copiii sunt anunțați că astăzi se vor juca, realizând câteva
sarcini, pentru a-i arăta Zânei câte lucruri interesante știu ei despre ea.
a) Explicarea jocului:
Unuia dintre copii i se va pune pe cap o coroniță prevăzută în partea din față cu un spațiu în
care se așează un jeton . Copilul, asezat în fața celorlalți, nu va ști ce imagine conține jetonul său. Un
copil numit de mine va da indicii cu privire la imaginea respectivă, iar purtătorul coroniței va trebui
să ghicească ce înfățișează jetonul său. Când ghicește, el va schimba locul cu cel care i-a oferit
indiciile. Acesta va primi un nou jeton si un alt copil ii va oferi indicii.
b)Jocul de probă:
Voi așeza un jeton cu imaginea unei rândunici fără ca purtătorul coroniței să vadă. Îl voi
întreba apoi care dintre păsările călătoare are coada ca o furculiță? În cazul în care copilul nu ghicește
după primul indiciu, vom continua să ii oferim altele, până când obținem răspunsul corect.
c) Jocul propriu-zis:
Fluturașul, trimis de Zâna Primăvara, va alege, pe rând, cate un copil să rezolve sarcina. Copiii
se vor roti, schimbând locul cu cel care poartă coronița și ghicind imaginile de pe jetoane în urma
indiciilor primite. Voi urmări desfășurarea jocului ajutând copiii care au nevoie, dând indicații
individuale și suplimentare.
Complicarea jocului: Le voi prezenta copiilor un cub pe ale cărei fețe se află imagini de
primăvară (flori, gâze, păsări, soare). Copilul, pe care fluturașul îl va numi să rostogolească cubul, va
trebui să recunoască imaginea, să alcătuiască propoziții, să despartă în silabe și să recunoască sunetul
cuvântului respectiv.
Se va orienta atenția copiilor către panou. Pe o foaie flipchart va fi, într-un cerc, imaginea
Zânei Primăvara. Zburând ca albinuțele, copiii se vor așeza la măsuțe și vor găsi aici câte două imagini
lipite pe câte o petală mare, galbenă. Împărțiți în opt echipe, copiii vor colora imaginile de pe cele opt
petale. După terminarea sarcinii de lucru, fiecare echipă va aduce petala sa în față, la panou, unde o
voi lipi, obținând astfel floarea de lotus.
Pe panou copiii vor putea observa diamantul obtinut din pătrate aranjate atât crescător, cât și
descrescător. Voi pune, de asemenea, în fața lor, mai multe jetoane mari cu imagini. Le voi adresa
copiilor ghicitori cu referire la aspecte de primăvară. Copilul care va da răspunsul corect si va reusi

364
să dezlege ghicitoarea, va trebui să aleagă dintre imaginile din fața lui pe aceea care infățișează
răspunsul lui. Cu aceste imagini vom completa împreună diamantul.
La sfârșitul activității voi lăuda munca copiilor, apreciind modul corect și îngrijit de lucru Le
voi oferi recompense.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Stănică Carmen

Școala Gimnazială Cricov Valea Lungă, Dâmbovița

MOTTO:
”Joaca este începutul cunoașterii.” George Dorsey
„Copiii când se joacă intră într-o anumită stare, este o stare de bucurie, dar cel mai important
este faptul că atunci când te joci eşti curios: abia aştept să văd ce se întâmplă mai departe, cine câştigă.
Nu stau pe margine. Jocul declanşează starea de curiozitate prin care mă implic, prin care învăţ.“,
explică specialistul psihoterapeutul Iulia Cruţ, autoarea volumului „Trei săptămâni cu trei copii“, care
vorbeşte despre stările pe care le stimulează jocul, copiilor.
Pedagogul Jean Chateau spunea că: ,,Să presupunem că dintr-o dată, copiii nostri ar înceta să
se joace, că în școală lecțiile s-ar desfășura în liniște perfectă, n-am fi distrași de strigătele și râsul lor.
Atunci n-am avea în preajma noastră această lume a copiilor, care ne aduce griji și bucurii, ci un
popor trist de pigmei stângaci și tăcuti, lipsiți de inteligență și suflet“.
Copiii au nevoie de această joacă ca să crească, să se dezvolte, să învețe prin joacă să judece,
să gândească, să ia decizii, să fie altcineva, să se pună în pielea altcuiva, ca să înțeleagă mai bine cum
gândesc și acționează alte persoane din jurul lor. Un copil care nu știe să se joace devine un adult care
nu știe să gândească.
Jocul este principala activitate a copilului prin care acesta cunoaște lumea, prin care își
dezvoltă capacitatea de a înțelege și a învăța. A culege un buchet de flori de câmp înseamnă
cunoaștere: vede floarea, o atinge, o pipăie, o miroase, astfel acumulând cunoștințe nu numai
intelectuale, ci și afective. Sau jocul de tenis, pentru copil, înseamnă dezvoltare fizică.
Prin joc, copilul creează foarte mult: pune nume personajelor imaginate prin păpuși sau alte
jucării, creează povești, iar în ceea ce privește dezvoltarea intelectuală, prin sarcinile și regulile
jocului, copiii încep să-și pună diferite probleme și să le rezolve.
365
 ”Jocul este începutul cunoașterii” pentru că elevii învață să cunoască prin joacă. De
exemplu, activitatea de a desena sau de a picta poate deveni mai distractivă prin jocul „Găsește
culoarea”, prin care se precizează și se verifică și învățarea denumirii culorilor. De asemenea, prin
jocul ”Continuă desenul”, copiii își dezvoltă deprinderea de a desena, de a folosi paleta de culori, de
a le amesteca pentru a obține altele noi, învață să lucreze în pereche sau în grup, să se accepte unii pe
alții, să coopereze, să se ajute, să se completeze.
Activitățile matematice devin mai atractive și mai ușoare prin jocul ”Alungă ploaia”, prin
care copiii efectuează exerciții de adunare și scădere de pe picăturile de ploaie ca să alunge ploaia sau
cu jocul ”Ajută copacul să înflorească” prin care rezolvarea unor probleme de matematică, copacul
capătă niște flori colorate.
Însușirea denumirilor zilelor săptămânii sau a numerelor de la 1 la 10 se poate face astfel:
copiii participanți la joc, formează un cerc. Ei se țin de mâini cu palmele în sus. Un copil numește
prima zi din săptămână – luni sau primul număr - 1 și lovește, în același timp, cu palma dreaptă,
palma stângă a colegului din partea stângă. Colegul numește mai departe ziua următoare din
săptămână – marți sau următorul număr - 2 și lovește cu palma dreaptă palma stângă a colegului de
lângă el. Jocul continuă în acest mod până se ajunge la ultima zi din săptămână sau nr. 10, copilul
numește ziua/numărul și lovește cu palma, palma colegului de lângă el, dacă reușește, acesta iese
afară din joc .
Jocul se reia cu ziua de luni, marți, miercuri … până la duminică (1, 2, 3 … 10) până sunt
eliminați toți copiii, iar cel care rămâne câștigă jocul.
”Formează perechea” urmărește dezvoltarea deprinderii copiilor de a asocia un număr cu o
cantitate (de obiecte) potrivită acestuia. Astfel, copiii aleg, unii jetoane cu numere, alții jetoane cu
obiecte, iar la un semnal ei trebuie să caute și să găsească perechea potrivită – număr-cantitate - de
exemplu: cifra 2 face pereche cu doi urși sau numărul 10 face pereche cu zece cuburi. Jocul se termină
când toți copiii reușesc să formeze perechi.
Prin jocul ”Eu spun una, tu spui mai multe”, copiii învață și consolidează noțiunea de un
singur lucru, mai multe lucruri.
Eficiența unui joc depinde de conținutul cunoștințelor transmise, a priceperilor și deprinderilor
pe care poate să și le însușească copilul, cât și de modalitatea prin care toate acestea ajung la copil
pentru că este un mijloc de educare și instruire a copiilor. A se juca și a învăța sunt activități care se
îmbină perfect, jocul devenind acțiunea prin care se transmite energie și motivație - de a participa,
de a învăța, de a coopera, de a concura, de a fi competitiv, de a-și asuma responsabilități, de a se
exprima liber, de a deveni independent, puternic și determinat.

366
Bibliografie:
1. citatepedia.ro;
2. wikipedia.org;
3. https://adevarul.ro › Oraşul tău › Iaşi;
4. Chateau, J. (1950) L'enfant et le jeu Editura du Scarabée.

JOCURI MUZICALE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. Rosenauer Petronela

Grădiniţa cu P.P. şi P.N. „Iulia Hașdeu” Câmpina, jud. Prahova

Educaţia muzicală ocupă un loc important în grădiniţa de copii. Muzica impresionează de

timpuriu pe copii. Ea le trezeşte în suflet stări emoţionale plăcute şi puternice, le dezvoltă treptat
sensibilitatea şi receptivitatea artistică, contribuind la crearea premiselor necesare dezvoltării
reprezentărilor muzicale şi sentimentelor estetice. Jocul muzical este foarte important în grădiniţă,
având un rol covârşitor, întrucât este o activitate care produce satisfacţii şi plăceri copiilor, îi atrage
şi îi interesează, prilejuindu-le trăiri emoţionale din cele mai puternice.

PODUL DE PIATRĂ – ”Podul de piatră s-a dărâmat,/ A venit apa şi l-a luat./ Vom face altul pe râu
în jos,/ Altul mai trainic şi mai frumos.”
În timpul cântecului, doi copii care stau faţă în faţă îşi ţin mâinile împreunate şi ridicate
formând un pod. Ceilalţi copii trec pe sub ”pod” (format din mâinile celor doi copii) cântând. În clipa
în care ultimul cuvânt din cântecel va fi pronunţat, cei doi copii care formează podul vor lăsa mâinile
în jos, prinzând copilul care trecea în acel moment pe sub podul format din braţele lor. Acel copil nu
va mai trece pe sub pod, va sta în spatele unuia dintre cei doi copii şi va aştepta până când toţi ceilalţi
copii vor fi prinşi şi vor face parte din zidul podului.

URSUL SOMNOROS – ”Ursul doarme,ursul doarme,/ A uitat bietul de foame./ Mâncarea i-o furi
uşor,/ De eşti iute de picior.”
Copiii formează un cerc ţinându-se de mâini. Dintre ei, se aleg doi copii: ursuleţul,(copilul
va purta masca de urs), care se aşează în mijlocul cercului şi îşi păzeşte mâncarea (găleata cu cuburi)
şi lupul, care rămâne în picioare, în spatele ursuleţului, intenţionând să fure hrana. La un moment dat
367
ursul se preface că a adormit, lupul fură mâncarea şi ieşind din cerc fuge pe marginea acestuia, iar
ursul aleargă să-l prindă.

BATISTUŢA – ”Am pierdut o batistuţă/ Şi mă bate mama,/ Cine are să mi-o dea,/ Că-l sărut o dată./
Batista-i parfumată,/ Ea este la o fată,/ La o fată frumoasă,/ Pe care o iubesc.”
Copiii sunt aşezaţi în cerc, fără a se ţine de mâna. Conducătorul de joc începe să alerge în
afara cercului, prin spatele copiilor, în timp ce aceştia cântă. Va pune batistuţa în spatele unui copil,
fără să-l atenţioneze, apoi continuă alergarea. Copiii nu au voie să se întoarcă, iar dacă unul dintre ei
se va întoarce înainte de sfârşitul jocului, va fi eliminat primind chiar şi o pedeapsă hazlie. Cel care
va primi batista va continua jocul.

TARAFUL CHIŢ – ”Ne cunoaşte o lume întreagă/ Noi suntem taraful Chiţ./ Jucăuşi şi buni de şagă,/
N-avem frică de pisici.
Refren:Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ,/ N-avem frică de pisici/ Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ,/ Când nu sunt pe aici./ Cu o
cobză şi-o chitară,/ C-un ţambal şi-un contrabas/ Ne distrăm seară de seară/ Şi cântăm aşa pe nas:
Refren:Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ,/ N-avem frică de pisici/ Chiţ,chiţ,chiţ,chiţ, /Când nu sunt pe aici.”
La comanda: ”Pisica!”, toţi copiii aleargă în cele patru colţuri ale clasei, unde au fost marcate
căsuţele şoriceilor şi se ghemuiesc unul lângă altul. La comanda: ”Pisica a plecat!”, copiii revin în
mijlocul clasei şi reiau joaca. Dacă pisica reuşeşte să prindă un şoricel, înainte de a ajunge în căsuţă,
schimbă rolul cu el şi continuă jocul.

ÎNFLORESC GRĂDINILE - ”Înfloresc grădinile,/ Ceru-i ca oglinda,/ Prin livezi, albinele,/ Şi-au
pornit colinda./ Cântă ciocârliile ,/ Imn de veselie,/ Fluturii cu miile,/ Joacă pe câmpie./ Joacă fete şi
băieţi / Hora-n bătătură,/ Ah, de ce n-am zece vieţi? / Să te cânt, natură!”„
Copiii formează un cerc simbolizând o grădină înflorită. În interiorul cercului se aşează 5-6
copii ce reprezintă diferite flori. Se mai stabilesc câţiva copii-albine, şi câţiva copii-fluturi, care stau
în afara grădinii. Jocul începe cu intonarea melodiei de către copiii din cerc şi de către copiii-flori. La
versurile ”Prin livezi albinele”, aceştia ocolesc grădina (cercul) şi intră în ea, oprindu-se la câte o
floare. La versul „Fluturii cu miile”, fluturii înconjoară în zbor grădina sau intră în cerc, unde îşi
continuă zborul. Când melodia ajunge la versurile „Joacă fete şi băieţi”, copiii din cerc încep să joace
o horă. Jocul se reia, mereu cu alţi copii în rolurile de flori, albine şi fluturi.

Bibliografie:
1. Jocuri pentru preşcolari, Editura Aramis, Bucureşti, 1998;
2. www. Didactic.ro.
368
 PLEDOARIE PENTRU JOC

Prof. Vlad Simona

Grădinița P.N. Floare de colț, Tg. Ocna, jud. Bacău

În lumea pedagogică există teme de reflecție care, pe măsură ce timpul trece, devin mai
atractive, mai utile, mai profunde, mai capabile de amplificare a efectelor lor formative, mai savuroase
prin implicații sau prin forma de obiectivare. Tema jocului este una de acest fel. Imaginarul ludic
este o formă a existenței în care omul își recâștigă libertatea și puterea de a domina lumea din jur, de
a transforma natura în conformitate cu interesele, tendințele, dorințele sale. De aceea, jocul este
considerat o activitate bazală și o dimensiune esențială a omului, care asigură devenirea culturală și
socială a individului.
Dacă pentru adult, jocul reprezintă o activitate complementară, de divertisment față de cea
productivă, pentru copil este activitatea fundamentală, definitorie.
În explicarea jocului s-a luat în considerare diada complementară în care se reflectă tendințele
contrare ale ființei umane: seriozitate și amuzament, obligativitate și libertate, realism și imaginație,
balanța înclinând într-o direcție sau alta, în funcție de vârsta și complexitatea jocului.
Aidoma vieții reale, dar într-un cadru dinainte stabilit, jocul asociază noțiunile de totalitate,
de regulă și de libertate. Diferitele combinații ale jocului sunt tot atâtea modele de viață reală,
profesională și socială. Jocul tinde să așeze o anumită ordine în locul anarhiei dintre raporturi și
permite trecerea de la starea de natură la starea culturală, de la spontan la voit.
În domeniul educației, jocul a fost asociat cu libertatea de expresii, așa cum rezultă din
doctrinele timpurii ale sec. XIX: cele elaborate de Rousseau, Froebel și Pestalozzi.
Acestor dimensiuni de interpretare pozitivă a jocului le putem anexa pe cele care pun în
lumină că:
• Jocul copilului este o necesitate pentru creșterea și dezvoltarea sa (K. Grees);
• Prin joc copilul trece de la pasivitate la activitate (S. Freud);
• Prin intermediul jocului copilul devine stăpânul propriei sale experiențe (E. Erikson).
Deși conceptul de joc este unul smiliar și utilizat în mod cotidian, el este mult mai dificil de
definit decât cea mai mare parte a conceptelor psihologice. Catherine Garvey (1977) enumeră
criteriile pe care cei mai mulți analiști le folosesc pentru a defini jocul:
• Jocul este plăcut și produce plăcere;
• Jocul nu are scopuri extrinseci, motivațiile copilului sunt subiective și nu servesc niciunui
scop practic;

369
• Jocul este spontan și voluntar, ales în mod liber de către jucător, jocul implică o angajare
activă din partea jucătorului.
Eduard Claparide remarcă că “jocul este însăși viața”. Jocul este o activitate preponderent
distractivă, cu un suport emoțional puternic ce concretizează și mobilizează energia umană având în
general un efect constructiv în formarea și manifestarea personalității umane, dar din păcate, uneori
și unul distractiv (jocul de cărți).
Jocul adultului este, de obicei, o relaxare după muncă, este diferit de activitatea ludică care-l
absoarbe pe copil. Jocul la copil are un caracter egocentrist. El vede lumea pornind de la el, de aceea
caută să-și creeze o lume a sa, similară cu cea a adultului, dar în care el să fie personajul principal, să
o poată modifica după bunul său plac.
În evoluția ontogenetică a omului, jocul este asociat copilăriei, pentru că el oferă cadrul în
care se manifestă și exteriorizează întreaga viață psihică a copilului.
Jocul satisface, în cel mai înalt grad, nevoia de mișcare și acțiune a copilului, el îl introduce
în universul relațiilor interumane, îl apropie de mediul în care trăiește îi oferă posibilitatea să-l
cunoască și să-l stăpânească!
Un adult care nu s-a jucat în copilărie este frustrat toată viața. Consider că nimic nu “fură”
mai mult din existența umană, din formarea personalității decât lipsa jocului în copilărie.
Prin joc copilul caută să modifice realitatea, să inventeze, să-și asume responsabilitățile
similare cu ale adultului, dar inventând o realitate pentru sine, de fapt, se inventează pe el. Deși, în
joc, copilul caută să-l imite pe adult, face o serie de inovații care-i stimulează simțurile, gândirea,
imaginația.
Reținând și respectând regulile unui joc, copilul își exersează memoria, atenția, voința.
“Conduita de joc a copilului implică un element de gândire reprezentativă, de alegere, mai bine spus
de inițiativă. Ea este ca și cum ar fi determinată de un plan individual suplu” afirmă Jean Chateau.
Același autor căutând să răspundă la întrebarea “Ce este un copil?” depistează mai multe coordonate
care să-l definească: aspectul fizic, unele caracteristici ale comportamentului, dar așa cum
mărturisește însuși autorul, citez “Voi insista deci asupra faptului că actul prin excelență caracteristic
copilului, vlăstarului de om, este jocul.” (J. Chateau).
Ursula Șchiopu spunea că jocul este “o mare și complexă școală a vieții”, deoarece stimulează
creșterea capacității de a trăi din plin, cu pasiune, fiecare moment, organizând tensiunea proprie a
acțiunilor cu finalitate realizată.
Conținutul principal al tuturor jocurilor este viața și activitatea socială a adultului, copilul
fiind în primul rând o ființă socială. Cunoscând multiplele valențe formative ale jocului vom înțelege
necesitatea îndrumării și controlării lor de către adult, dar lăsându-i copilului suficientă independență.

370
 Consider că am adus suficiente argumente pentru a demonstra că jocul este o activitate
specific umană, că orice copil are dreptul să se joace, că trebuie să-i oferim cât mai multe prilejuri și
jucării pentru a o putea face.
Închei această pledoarie pentru joc cu ideea că dacă nu ne-am juca în copilărie, nu am putea
deveni adulți care să ne exersăm o profesie și să ne integrăm social.
În acest sens, Jean Chateau remarcă: “A fi om într-adevăr om, înseamnă a rămâne puțin copil”. “A
părăsi copilăria înseamnă a te înăspri”.

Bibliografie:
1. Cojocariu, V. M. – „Jocuri didactice minunate din diferite izvoare adunate”, Editura Miniped,
București, 2017;
2. Pâslaru, G. C.; Cazacu, O. – „Instruire și educație modern în învățământul preșcolar
contemporan”, Editura GRAFIT, Bacău, 2005.

JOCUL COPILULUI ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Vug Adela- Eleonora

Grădinița P.P. Nr. 5 Lugoj/ Timiș

Vârsta preşcolară este o etapă în care se pun bazele dezvoltării personalităţii copilului, a
proceselor psihice- gândirea, imaginaţia, creativitatea, memoria, limbajul etc.
Este bine ştiut faptul că la vârsta preşcolară, principala formă de activitate este jocul, întreg
programul se realizează prin joc, fie el liber-ales sau organizat, în care copilul are prilejul să
exploreze, medii diferite şi să îndeplinească sarcini fie individual, fie în grupuri mici. Jocul este o
activitate care oferă copilului posibilitatea să se manifeste, să-și exprime gândurile, emoțiile, bucuriile
și să exploreze lumea care îl înconjoară.
Pentru a se înţelege mai bine, jocul îşi face simţită prezenţa în orice moment al copilăriei.
Trebuie să înţelegem evoluţia nivelului de dezvoltare fizică şi mai ales psihică a copilului, referindu-
ne la nişte etape pe care le parcurge în mod obligatoriu în drumul său spre maturizare.
Jocul didactic este un tip specific de activitate, o formă de învățare dirijată prin care se
consolidează, precizează şi chiar verifică cunoştinţele copiilor, le îmbogăţeşte sfera lor de cunoştinţe,
pune în valoare şi le antrenează capacităţile creatoare ale acestora, se dezvoltă gândirea, memoria,

371
atenția, spiritul de observație, imaginația, limbajul. El diferă de alte jocuri din grădiniță prin structura
sa, care cuprinde un conținut al jocului, o sarcină didactică, reguli de joc și acțiunile de joc.
De asemenea, jocuri didactice sunt și jocurile didactice interdisciplinare care ,de obicei,
conțin sarcini didactice din domenii diferite ( 2-3 domenii de cunoaștere).
Jocurile pe calculator - utilizarea calculatorului în procesul de învăţare este un avantaj major,
deoarece oferă copiilor posibilitatea de a învăţa în mod interactiv, disctractiv. Aceste jocuri pe
calculator pentru copii sunt variate, fiind un amestec adecvat de distracţie şi stimulare intelectuală.
Câteva elemente ce trebuie urmărite la jocurile pe calculator: profesorii ştiu că trebuie să înceapă prin
explicarea regulilor şi cerinţelor şi că trebuie să verifice dacă copilul are suficiente cunoştinţe pentru
a juca jocul; evitarea plictiselii şi a monotoniei – învăţarea este un proces care durează toată viaţa şi
de aceea trebuie evitate jocurile care distrug plăcerea de a învăţa a copiilor; simplitatea şi claritatea –
regulile jocului trebuie să fie simple şi concise. Ele trebuie să poată fi aflate la simpla apăsare a unei
taste sau la executarea unui clic cu mouse-ul în orice moment din timpul jocului.
Aplicaţii practice:
Joc didactic: ,,Recunoaşte personajul”- sarcina didactică este de a recunoaşte personajele
din poveştile cunoscute şi plasarea lor în cadrul de poveste corespunzător.
Reguli de joc: copiii vor extrage câte un jeton, vor alege un personaj din ,,căsuța cu poveşti”, îi vor
spune numele şi îl vor asocia cadrului potrivit. Copiii ascultă cu atenţie un fragment de text dintr-o
poveste, îl recunosc şi-l denumesc. Copiii vor reda dialogul dintre personaje, exprimându-se corect
în propoziţii. Elemente de joc: Mişcarea personajelor (marionete), ghicirea, aplauze, surpriza,
întrecerea.
Strategii didactice- metode şi procedee: explicaţia, demonstraţia, conversaţia, exerciţiul, expunerea,
repovestirea, explozia stelară, material didactic: ,,cutia cu poveşti”, marionete, siluete, tablă
magnetică, jetoane, imagini din poveşti, casetofon, CD-uri cu poveşti, forme de organizare: frontal,
individual, pe echipe, forme de evaluare: evaluare orală, aprecieri verbale, recompense, analiza,
proba practică.
Desfăşurarea jocului: Se asigură cadru de poveste pentru a le capta atenţia copiilor, după care se va
relata titlul jocului ,,Recunoaşte personajul”, se vor preciza obiectivele pe înţelesul copiilor, se vor
intui materialele şi se va trece la explicarea jocului.
Variante de joc: Copiii vor asculta la casetofon replica unui personaj din povestea ,,Capra cu trei
iezi” şi trebuie să recunoască personajul după replica audiată. Copiii vor juca rolul unor personaje,
dialogând între ei, urmărindu-se expresivitatea şi creativitatea copiilor în exprimarea orală, redând
scurte fragmente dialogate din poveste. În obţinerea performanţelor voi afişa pe tablă ,,Explozia
stelară”, cu cele cinci steluţe, având fiecare câte o întrebare. Copiii împărţiţi în două echipe vor alege

372
o stea şi vor răspunde la întrebarea de pe aceasta: ,,Cine...?”, ,,Ce...?”, ,,Unde...?”, ,,Când...?”,
,,Cum...?”.
Joc didactic interdisciplinar: ,,Roata toamnei”- sarcina didactică: recunoaşterea unor
fructe şi legume precum şi principalele lor însuşiri; formularea unor propoziţii simple şi dezvoltate,
corecte din punct de vedere gramatical; lipirea unor elemente într-un ansamblu ales de el. Reguli de
joc: copiii învârtesc roata care se va opri la o anumită imagine; ei trebuie să precizeze ce conţine
imaginea; să răspundă la întrebări. Se recompensează răspunsul corect. Copiii care nu reuşesc să
găsească imaginea corectă sunt ajutaţi de către colegi. Elemente de joc: surpriza, aplauze, mânuirea
materialelor, mişcarea.
Desfăşurarea activităţii: Prezint copiilor o roată pe care sunt imagini cu fructe şi legume. Roata
este învârtită şi când se opreşte la o imagine, educatoare întreabă ,,Ce ne-a adus toamna?”, iar copilul
solicitat denumeşte imaginea (fructul sau leguma) şi stabileşte categoria din care face parte. Exemplu:
,,Acesta este un morcov. Morcovul este o legumă”. Se vor formula propoziţii cu aceste cuvinte.
Variantă: Educatoarea spune ghicitori despre fructe şi legume. Copiii care ghicesc despre ce este
vorba aleg imaginea corespunzătoare şi o duc pe un panou.
Joc interactiv pe calculator: ,,La aprozar”- sarcina didactică: recunoaşterea unor fructe şi
legume precum şi principalele lor însuşiri; formularea unor propoziţii simple şi dezvoltate corecte
din punct de vedere gramatical. Reguli de joc: copiii trebuie să găsească intruşii între legumele de
toamnă şi să dea clic pe imaginea respectivă. Se recompensează răspunsul corect. Elemente de joc:
surpriza, aplauze, mişcarea.
Desfăşurarea activităţii: Educatoarea prezintă copiilor o prezentare PPT – ,,La aprozar” . După ce
aplicaţia este pornită, pe rând, câte un copil, derulează câte o pagină cu mouse-ul, ascultă întrebarea
citită de educatoare de pe pagina respectivă şi rezolvă sarcina primită: să denumească imaginile de
pe ecran, să găsească intruşii din grupa legumelor de toamnă. Copilul dă clic pe fiecare imagine pe
care o consideră intrus. La sfârşit dă clic pe butonul verifică şi dacă a rezolvat corect va apărea pe
ecran scris ,,Felicitări” şi toate imaginile vor apărea tăiate cu un ,,X”. Dacă nu a rezolvat corect nu va
apărea scris nimic şi copilul va relua sarcina ajutat de colegi. Copiii sunt antrenaţi să formuleze
propoziţii cu diferite cuvinte ce denumesc imagini apărute pe ecran.
Se poate concluziona că folosirea jocurilor de orice fel, a metodelor activ-participative,
trezesc interesul şi plăcerea copiilor pentru aceste activităţi, iar rezultatele obţinute sunt net
superioare.

373
Bibliografie:
1. Ancuța, L., Ancuța, P., (1997), Jocurile de cretivitate, Editura Excelsior, Timișoara;
2. Buban, S., Gorgea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2002), Metode interactive de grup, Ghid metodic, 60
de metode şi 200 aplicaţii pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves;
3. *****(2008), Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, Editura Integral,
Bucureşti;
4. *****M.E.C.T., (2008), Revista învăţământul preşcolar nr 1/2 şi 3/4.

EDUCAŢIA TIMPURIE IN GRĂDINIŢĂ

Prof. Cainaru Daniela

Grădiniţa nr. 40, Bucureşti

Educaţia timpurie se referă la educaţia copilului în primele stadii ale copilăriei (de la naştere
la 8 ani) şi le oferă condiţii specifice pentru dezvoltarea deplină, respectând dezvoltarea individuală
şi de vârstă a acestora.
Educaţia timpurie porneşte de la ideea că vârstele mici constituie baza personalităţii, iar pentru
reuşita educaţională a copilului, e necesar să fie antrenaţi toţi actorii cu care acesta interacţionează,
începând cu membrii familiei, personalul din instituţiile de educaţie preşcolară şi terminând cu
comunitatea.
Educaţia timpurie este un tip de educaţie global şi funcţional, adaptat nevoilor şi
caracteristicilor individuale ale copilului, o pedagogie a acţiunii şi a comunicării, centrată pe copil,
ca autor al propriei deveniri.
Tendinţele şi orientările generale ale educaţiei au condus la redimensionări ale documentelor
curriculare care reglementează organizarea şi desfăşurarea procesul instructiv-educativ în unităţile de
învăţământ preşcolar. În contextul actual, încercările de reaşezare a educaţiei în primii ani de viaţă ai
copilului au oferit argumente solide pentru legiferarea conceptului de educaţie timpurie şi formarea
de pârgii de acţiune la nivel de sistem de învăţământ. Una dintre aceste pârgii este programa de studiu,
respectiv Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.
Cele mai relevante finalităţi ale educaţiei timpurii în contextul sistemului nostru de învăţământ
au în vedere o unitate de idei cu a cele ale altor sisteme de învăţământ contemporane, astfel:
- dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul
propriu şi de trebuinţele sale;
374
 - dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi
cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi;
- descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi formarea unei
imagini de sine pozitive;
- sprijinirea copilului în achiziţionarea unor cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
necesare la intrarea în şcoală.
Noul curriculum pentru învăţământ preşcolar abordează, în mod explicit, pe de o parte, nevoia
înţelegerii în complexitatea lor a tuturor experienţelor de viaţă şi de învăţare ale copilului în intervalul
primilor ani de viaţă, precum şi locul/ rolul cadrului didactic care dezvoltă o educaţie integrată cu
aceşti copii.
Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare şi diversificarea strategiilor aplicate este
necesar să se promoveze climatul pozitiv în educaţie, în condiţiile comunicării şi relaţionării
permanente cu copilul/copiii şi, de asemenea, cu părinţii.
Valoarea utilizării strategiilor didactice dau, în fapt, valoarea educaţiei copilului preşcolar. Ca
o consecinţă directă a dimensiunilor educaţiei la vârstele mici, rolul educatoarei implică:
• Dezvoltarea şi înţelegerea istoriei personale şi sociale a celui care învaţă şi sensibilitatea la
influenţele culturale exercitate de familie;
• Aprecierea şi utilizarea experinţelor anterioare ale copilului, ca parte integrantă a procesului de
învăţare;
• Organizarea mediului de învăţare astfel încât să faciliteze învăţarea experenţială;
• Pregătirea copilului pentru a accepta şi a face faţă schimbărilor, contradicţiilor şi
incertitudinilor;
• Definirea şi punerea de probleme pentru copii pentru a identifica soluţiile alternative;
• Facilitarea dialogului şi a reflecţiei ca parte integrantă a procesului de învăţare.
Educaţia preşcolară, în contextul educaţiei timpurii, şi-a stabilit câteva priorităţi în
abordarea procesului educativ la grupa de copii. Astfel, se au în vedere următoarele aspecte:
~ fiecare copil este unic, are nevoi particulare;
~ educaţia este continuă, ea începe din primele momente de viaţă şi se prelungeşte pe tot
parcursul ei;
~ actul educativ din grădiniţă este guvernat de către copil şi trebuinţele sale de dezvoltare;
~ dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care le oferă jocul;
~ educaţia timpurie nu se adresează “copiilor”, ci fiecărui copil în parte;
~ învăţarea se realizează preponderent prin joc, fiind experenţială şi socială;

375
 ~ amenajarea mediului educaţional pe arii de dezvoltare constituie o formă optimă de
realizare a ocaziilor de experimentare;
~ stimularea independenţei de alegere şi acţiunea trebuiesc combinate cu activitatea de grup
şi cu sprijinirea relaţiior interpersonale.
Finalităţile fundamentale ale grădiniţei se referă, pe de o parte, la oferirea unei asistenţe
educaţionale complexe pentru formarea abilităţilor de bază necesare pe tot parcusul vieţii, iar, pe de
altă parte, dezvoltarea armonioasă a copilului în funcţie de specificul tendinţelor, ritmul propriu şi
potenţialul individual.
Necesitatea concordanţei dintre finalităţile celor două niveluri de învăţământ, preşcolar şi
şcoala primară, subliniază, încă o dată, un deziderat comun: pregătirea copilului pentru şcoală şi în
viitor, pentru educaţia permanentă.

Bibliografie:
1. Borţeanu, S., Brănişteanu, R., Breban, S., Fulga, M., Grama, F., “Curriculum pentru învăţământ
preşcolar”, Editura Diactica, Bucureşti, 2009;
2. Ciolan, Laura, “Dezvoltarea educaţiei timpurii. Aplicaţii privind mangementul proiectelor”,
Editura Universităţii din Bucureşti, 2007;
3. Culea, Laurenţia, “Curriculum pentru educarea timpurie - o provocare?”, Editura Diana, 2009.

JOCURI DE DEZVOLTARE PENTRU VÂRSTA PREŞCOLARĂ

Prof. înv. Preşcolar: Arieșan Ioana Maria

Colegiul Naţional Pedagogic “Gheorghe Lazăr”, Cluj-Napoca, jud. Cluj

Jocul, activitatea preferată a copilului, poate fi utilizată întotdeauna şi în toate condiiţile pentru
dezvoltarea aptitudinilor, pentru manifestarea şi modelarea gândirii, a sentimentelor, a voinţei. Tot ce
dorim să facem în scopul dezvoltării copilului se poate realiza prin joc, însoţit de un comportament
empatic, cuvinte de apreciere şi de laudă.
Jocul poate fi un ajutor în dezvoltarea dorinţei de exprimare verbală a copilului, a culturii
expresive verbale, a atitudinii de comunicare, a comportamnetului. Dezvolarea aptitudinilor se
desfăşoară pe parcursul activităţilor copiilor. În perioada preşcolară activitatea cea mai importantă
este jocul, astfel clădim activitatea de dezvoltare a aptitudinilor prin joc.

376
 Activităţile planificate se desfăşoară totdeauna în aceeaşi perioadă şi au totdeauna caracter de
joc, servind indirect la dezvoltarea aptitudinilor prin adaptarea la o anumită situaţie de joc. Aceste
activităţi urmăresc cercul de interes al copilului, activitatea, posibilitatea, de exersare, experienţa
succesului, procesul de cunoaştere, bucuria descoperii. În urma unei experienţe vine prelucrarea
ludică a acesteia, de exemplu, după recoltarea merelor urmează prepararea gemului de mere,
modelarea mărului, descoperirea conexiunilor matematice. Principiul care duce la dezvoltarea
armonioasă, este, deci, educarea ludică. Scopurile descrise mai sus constituie profilul specific al
grădiniţei noastre, în ale căror realizare avem nevoie de cooperarea cu familia, de dragoste, răbdarea
şi atenţia acordată copilului.
Următoarele demersuri fac parte din activitatea noastră de dezvoltare pe care le efectuam în
cazul fiecărui copil: efectuăm o evaluare (anamneză), notăm în scris experienţa avută în decursul
vizitei la domiciliul familiei, precum şi modul de desfăşurare al primelor zilei petrecute de copil la
grădiniţă, acumulăm observaţii referitoare la comportamentul copilului la fiecare două trei luni,
observăm copilul în timpul jocului (ce face, ce spune şi ce fel de reacţii emoţionale are în timpul
jocului) de două-trei ori pe lună, notăm în permanenţă rezultatele foilor de evaluare a dezvoltarii,
scriem un jurnal, dezvoltarea copilului după citerii proprii. Scopul jurnalui, dezvoltarea copilului, a
planificării scopurilor în procesul de dezvoltare a aptitudinilor, este acela că în prima zi de grădiniţă
şi până la începerea şcolii, evoluţia copilului să fie planificată în mod continuu, vizibil de-a lungul
procesului de educaţie şi învăţare. La jocurile bine organizate copiii participă voluntar obţin succese
care, sunt o mare bucurie atât pentru educatoare cât şi pentru copii.
Aş dori să prezint acestea printr-un exemplu: Marius este băieţel de cinci ani şi jumatate,
pentru a cărei dezvoltare a lateralităţii am planificat jocuri pentru următoarele trei luni (jocurilor li s-
au alăturat întotdeauna şi alţi patru-cinci copii). La aceste jocuri am folosit banderole pentru
semnalarea părţii drepte, apoi am fixat o inimioară roşie deasupra inimii. Jocurile au facilitat, pe lângă
învăţarea cuvintelor dreapta-stânga, şi orientarea spaţială.
1. La mijloc
În timp ce denumim părţile corpului, spunem ce se află la mijloc. Raportată, la acestea, restul
părţilor se vor afla la stânga sau la dreapta. Atingem succesiv nasul, buricul- al nostru, al copilului,
al unei păpuşi- în timp ce folosim în mod conştient modul posesiv : nasul meu, nasul tău, ombilicul
păpuşii. Urmează apoi denumirea părţilor corpului situate pe partea stângă, respectiv dreaptă, tot la
modul posesiv, braţul meu stâng, braţul tău drept.
2. Stânga-dreapta
Executarea unor exerciții fizice cu brațul, respectiv piciorul drept și stâng, pășirea peste o
funie, peste un baston cu un picior, apoi cu celălalt: pași laterali pe linie, între linii; săritura galopantă
la dreapta, stânga; rostogolirea, conducerea, aruncarea mingii cu mâna dreaptă și stângă; înaintarea
377
cu piciorul drept pe bancă și cu stângul pe sol, apoi invers; împingerea pe sol a unui sac cu fasole cu
piciorul stâng, respectiv drept; târâre cu piciorul stâng, respectiv drept sprijin pe bancă; mersul în
patru labe cu eliminarea unui membru (drept sau stâng), ocolirea unui cerc; mersul paianjenului,
racului, cu eliminarea unui membru (drept, respectiv stâng); depășirea unui obstacol pe la dreapta sau
pe la stânga; depășirea unui obstacol din mijlocul spațiului spre dreapta sau spre stânga.
3. Maria în pădure
Prezentăm o imagine: în mijloc se află o cărare, în dreapta și în stânga se află copacii, tufișurile
și animalele din pădure. Maria stă pe cărare. Cine se uită curios la drumul Mariei? Ce animal se află
în stânga și care este în dreapta Mariei? În care parte stă cel mai mare animal? Cum se numește? În
care parte stă cel mai mic animal ?Cum se numește?- discutăm. Apoi încercăm să ne orientăm cu
ochii Mariei: dacă urmărim privirea Mariei, care animal se află în dreapta și care în stânga? Ce lucru
interesant descoperim?
4. Să ne prezentăm!
Regulile jocului: copiii se prezintă când se întâlnesc, se privesc în ochi, ascultă atent.
Descrierea jocului: copiii sunt așezați în cerc pe scăunele. Unul dintre ei (fără scăunel) se plimbă în
cerc. Se oprește în fața unui coleg. Acesta se ridică și pornește în direcția opusă. Când se întâlnesc,
își dau mâna și se prezintă: “Bună, mă numesc Andrei!”, ” Bună, eu sunt Mihai!” După ce s-au
prezentat, o iau la fugă în direcții opuse, pentru a ocupa locul liber. Cel care a rămas fără loc, continuă
jocul. Variantă de joc: la grupele mari (ca vârstă), pe lângă prezentare se poate purta un mic dialog.
Se dezvoltă: comunicarea verbală, socializarea, rapiditatea, relaxarea.
5. Prinde mingea!
Regulile jocului: copiii fac cunoștință și rețin prenumele colegilor din grupă; pronunță corect
numele lor și a colegilor. Material indicat: mingea. Descrierea jocului: Copiii sunt așezați pe covor
sau stau în picioare, în cerc. Cel care are mingea se prezintă: “Sunt Mircea!”, după care rostogolește
sau aruncă mingea unui coleg. Cel care primește mingea mulțumește şi se prezintă: „Mulţumesc,
Mircea, eu sunt Tudor!”. Ca să evităm plictiseala, putem diversifica sarcinile. De exemplu:
conducătorul jocului spune: “Aruncă mingea Ancuţei!”. Ancuţa mulţumeşte celui care i-a aruncat
mingea şi numeşte copilul cui o va da.
Recomandare: trebuie să avem grijă ca fiecare copil să primească mingea şi să verbalizeze
toate acţiunile. Se dezvoltă: atenţia, memoria, cooperarea, comunicarea verbală.
6. Omul de zăpadă
Regulile jocului: copiii îşi încordează şi îşi relaxează muşchii, îşi imaginează că sunt oameni
de zăpadă graşi, ocupând un loc cât mai mare în spaţiu, apoi, se topesc încercând să ocupe un loc cât
mai mic; execută mişcări conform indicaţiilor.

378
 Descrierea jocului: copiii stau pe un covor, la o distanţă între ei. Conducătorul jocului enunţă:
„Închipuiţi-vă că sunteţi oameni graşi de zăpadă!”. La acest enunţ copiii încearcă, prin diferite
mişcări, să joace rolul unui om de zăpadă gras. De exemplu: Stau cu picioarele îndepărtate, cu braţele
închise lateral, cu obrajii umflaţi. La enunţul următor: “Oamenii de zăpadă se topesc” sau „Soarele
încălzeşte puternic”, copiii încep să-şi revină din mişcările exagerate, „se topesc” încercând să ocupe
un loc cât mai mic posibil pe covor. De exenplu: S-au transformat în bălţi de apă.
Variantă de joc: Omul gonflabil- această variantă se joacă în perechi. Unul este omul
gonflabil, celălalt îl umflă prin imitarea mişcării de pompare. Cât timp un copil pompează, celălalt
“se umflă” încercând să ocupe un spaţiu cât mai mare. La un moment dat „scoate dopul” omului
gonflabil, iar acesta „se desumflă”. Rolurile se pot inversa. Recomandare: toate mişcările se execută
într-un ritm lent. Se dezvoltă: creativitatea, cooperarea, destinderea.
7. Joc de încredere
Se joacă în perechi. Legăm un copil la ochi, iar un altul îl ghidează cu ajutorul cuvintelor.
Sarcina poate fi ocolirea unui scaun sau mersul de la un perete la celălalt sau ocolirea unui obstacol,
de exemplu, păşeşte o data la dreapta, acum de două ori înainte, întoarce-te la stânga.
Posibilități de dezvoltare a: atenţiei, percepţiei spaţiale, capacităţii de concetrare, simţului
echilibrului, încrederii în sine, curajului.
8. Robot
Copilul se mişcă în conformitate cu intrucţiunile: la dreapta, stânga, înainte, înapoi.
9.Petrecere de zi de naştere
Copiii vor primi diferitele roluri ale membrilor familiei. În mijloc stă copilul care îşi
sărbătoreşte ziua de naştere. Unde se află membrii familiei? Cine stă la dreapta şi cine la stânga lui?
10.În aşteptarea Moşului Crăciun
În stânga şi în dreapta Moşului Crăiun aşezăm cadouri. Împarte cadourile în sacul şi stânga şi
din dreapta aşa cum spun. ”Spune ce ai pus în fiecare dintre saci!”
Majoritatea jocurilor pot fi părţi integratoare ale vieţii familiale. Jocul în comun poate fi o
bucurie în sine atât pentru copii, cât şi pentru adulţi.

Bibliografie:
Kiss Susana, Simon Emese, 2010, „Jocuri creative”, editura Novum.

379
 ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA
LIMBAJULUI LA PREŞCOLARI

Prof. BLOJU RODICA

Grădiniţa P.P. Nr. 5 Lugoj, Jud. Timiş

Rolul jocului didactic în îmbogăţirea şi activizarea vocabularului copiilor:

Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari,
deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în
cadrul fiecărui joc, fără ca el să conştientizeze acest lucru. Eficienţa jocurilor didactice faţă de
celelalte activităţi frontal dirijate constă în faptul că la desfăşurarea lor participă toţi copiii din grupă,
depunând acelaşi efort de gândire şi exprimare.
Având în vedere cerinţele programei instructiv-educative din gradiniţă, începând cu grupa
mică, am planificat jocuri didactice ce au vizat denumirea unor obiecte, a părţilor corpului omenesc,
a jucăriilor din sala de grupă, a mobilierului etc. Prin aceste jocuri am urmărit îmbogăţirea
vocabularului activ al copiilor cu substantive. Astfel de jocuri sunt: „Unde s-a oprit roata?”, „Cine
a primit mingea?”, „Cu ce ne jucăm?”, „Ghici cine este”, „Cu ce ne îmbrăcăm?”,„Găseşte
jucăria!”, „Ghici ce am ascuns” etc.
Jocul didactic m-a ajutat să lărgesc sfera cognitivă a copiilor ce au păşit pentru prima oară
pragul grădiniţei, să mi-i apropii, să-i deprind să acţioneze în colectiv, să le înlătur timiditatea, teama
de a vorbi şi uneori, chiar îndărătnicirea.
Jocul didactic m-a ajutat, în mare masură, să le corectez vorbirea, să-i stimulez să pronunţe
toate sunetele limbii materne, să le îmbogăţesc şi să le activizez vocabularul familiarizându-i cu o
vorbire corectă din punct de vedere gramatical. Dacă la grupa mică jocurile didactice aveau cea mai
mare pondere în îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, în strânsă unitate cu extinderea sferei
cognitive, la grupa mijlocie ele se organizează frecvent cu scopul de consolidare a cunoştinţelor. De
aceea, ponderea lor este mai mică în raport cu activităţile de cunoaştere desfăşurate sub formă de
observare.
Prin jocurile didactice „Cu ce îmbrăcăm păpuşa?” şi „Păpuşile pleacă la plimbare” am
urmărit formarea la preşcolari a unei exprimări corecte şi coerente, activizarea vocabularului cu
cuvinte referitoare la diferite obiecte de îmbrăcăminte şi generalizarea noţiunii de îmbrăcăminte.
Păpuşile au fost divers şi atractiv îmbrăcate, fapt care a determinat să participe activ la joc, elementele
de surpriză şi aplauzele stârnindu-le cu atât mai mult interesul.

380
 Procesul analizei fonetice trebuie dus până la nivelul sunetelor în situaţii accesibile
preşcolarilor. Formarea deprinderii de a analiza componența de sunete a unui cuvânt reprezintă baza
necesară citirii şi scrierii, este o altă modalitate prin care grădiniţa vine în întâmpinarea şcolii.
Prin testările efectuate la grupă am observat faptul că sunetul iniţial al cuvântului este mai uşor
sesizabil decât cel final, iar la şcoală copiii întâmpină aceeaşi dificultate. Elevii pierd din vedere
sunetul final, nu-l scriu, mai ales dacă acesta este o consoană.
În ceea ce priveşte sunetul iniţial copiii întampină dificultăţi şi în sesizarea lui când acesta este
o vocală, urmată de o altă vocală cum ar fi „ie” (iepure) sau „oa” (oală), copiii numind sunetul iniţial
ca fiind vocala a doua „e”, „o” (în exemplul dat).
Cunoscând dificultăţile preşcolarilor în perceperea sunetelor şi greşelile pe care le fac
frecvent, am insistat pentru corectarea acestora în mod sistematic, reluând anumite jocuri didactice
cu acest obiectiv. Activităţile destinate însuşirii sunetelor se realizează gradat, începând cu sesizarea
sunetelor iniţiale, apoi cele finale la cuvintele monosilabice sau mai scurte şi apoi, în cuvinte mai
lungi. Copiii trebuie ajutaţi să înţeleagă că orice cuvânt este alcătuit din unul sau mai multe sunete iar
la şcoală, vor învăţa că fiecare sunet este reprezentat de câte o literă şi astfel, ia naştere alfabetul.
Îmbogăţirea şi activizarea vocabularului stă permanent în atenţia noastră. Pentru însuşirea de
cuvinte noi se va ţine seama de posibilităţile de înţelegere specifice vârstei. Orice cuvânt nou va fi
explicat prin cuvinte cu sens apropiat (sinonime), prin cuvinte cu sens opus (antonime), prin
comparaţie şi prin folosirea unor materiale concrete (imagini).
Problematica jocurilor didactice este foarte largă şi greu de epuizat, dar nu voi încheia acest
capitol înainte de a spune că aceste jocuri ce abordează numeroase subiecte, nu au ocolit nici
deprinderea copiilor cu normele de comportare civilizată, de adresare politicoasă între copii, şi între
copii şi adulţi, prin jocuri cum ar fi „Telefonul” sau „Să discutăm între prieteni”, prin care se
urmăreşte stimularea vorbirii dialogate, deprinderea de a susţine o conversaţie simplă folosind
propoziţii interogative şi enunţiative.
Copiii îşi însuşesc prin prisma acestor jocuri câteva noţiuni elementare de comportare
civilizată în familie, grădiniţă şi societate şi, totodată, vocabularul lor se îmbogăţeşte cu noi cuvinte
şi expresii.

JOC DIDACTIC - ,,RECUNOAŞTE PERSONAJUL”

SCOP: Verificarea cunoştinţelor copiilor despre personajele din poveştile cunoscute şi formarea
deprinderii de a se exprima corect şi coerent.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE
DLC:
-să identifice personajele găsite în cutia cu poveşti;
381
-să asocieze personajele cu cadrul de poveste corespunzător;
-să recunoască titlul unei poveşti după un fragment audiat;
-să formuleze propoziţii simple şi dezvoltate despre personaje cunoscute
-să stabilească corectitudinea/incorectitudinea unor enunţuri din poveştile cunoscute (Scufiţa Roşie,
Ursul păcălit de vulpe, Punguţa cu doi bani);
SARCINĂ DIDTICĂ
Recunoaşterea personajelor din poveşti şi plasarea lor în cadrul de poveste corespunzător.
REGULI DE JOC
La îndemnul educatoarei, copiii vor alege un personaj din poveste, îl vor denumi şi îl vor aşeza la
povestea din care face parte precizând titlul poveştii. Copiii ascultă un fragment de poveste şi vor
stabili corectitudinea/incorectitudinea enunţului din poveste, precizând în care poveste se regăseşte
fragmentul prezentat.
ELEMENTE DE JOC: mişcarea personajelor, ursuleţul, ghicirea, aplauze, ecusoane, recompense;
STRATEGII DIDACTICE
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, povestirea, brainstormingul, turul galeriei;
Mijloace didactice: calendarul naturii, machetă poveste, fişe de lucru, creioane colorate, material
mărunt, ursuleţ, acuarele, jucării-personaje.
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe
Loc de desfăşurare: sala de grupă;

Jocul se numeşte ,,Recunoaşte personajul”, iar voi va trebui să fiţi foarte atenţi, să
recunoaşteţi atât personajul cât şi povestea din care face parte, după care o vom picta pe ,,Scufiţa
Roşie”
Explicarea şi demonstrarea jocului
Se prezintă copiilor regulile de joc. Ne vom juca împreună toţi copiii. Copiii vor fi introduşi
în lumea poveştilor prin versurile: ,,Hai te rog pofteşte/ Personajul îl allege/ În poveste-l potriveşte!”.
Copiii sunt îndemnaţi să aleagă pe rând silueta unui personaj. După ce denumesc personajul ales, ei
trebuie să îl aşeze la cadrul de poveste corespunzător precizând titlul poveştii. Răspunsurile copiilor
vor fi răsplătite cu aplauze.
Jocul de probă
Vom executa jocul de probă pentru a-i familiariza pe copii cu modul de desfăşurare al acestuia.
La îndemnul ,,Hai te rog pofteşte!” copilul numit vine la mine şi alege vânătorul care este un personaj
din povestea ,,Scufiţa Roşie “
- Cine este personajul ?
- Personajul este vânătorul.
382
 - Din ce poveste face parte?
- Din povestea ,,Scufiţa Roşie
- Ajută-l să ajungă în povestea lui.
Jocul propriu-zis va fi condus de educatoare. Jocul continuă până ce toate personajele au fost
denumite şi aşezate la povestea potrivită. Fiecare răspuns corect va fi aplaudat, iar răspunsurile
incorecte sau incomplete vor fi corectate. Vor răspunde copiii, numiţi pe rând, la îndemnul ,,Hai te
rog pofteşte!”
În complicarea jocului copiii vor asculta scurte fragmente din poveştile cunoscute şi vor fi
solicitaţi să stabilească corectitudinea/incorectitudinea unor enunţuri:
- Dă-mi şi mie, măi babă nişte ouă, că tare mi-i poftă!
- Ia mai pune-ţi pofta-n cui! Dacă vrei ouă…du-te şi-ţi moaie coada-n baltă şi ai să vezi ce de peşte
prinzi…(Punguţa cu doi bani).
,,În timp ce Scufiţa Roşie mergea bucuroasă prin pădure s-a întâlnit cu ,,vulpea”(lupul) care zice:
-Bună ziua Scufiţă Roşie, dar unde mergi tu aşa grăbită?
-Bună ziua nene...mă duc sa-l caut pe urs”(Scufiţa Roşie)
,,În timp ce vulpea mânca cu poftă peşte, vine ursul şi zice:
- Bună masă cumătră! Tii, da ce mai de peşte!
- Dă-mi şi mie că tare mi-i poftă!
- Dacă ţi-e aşa de poftă....ia poftim cumetre...şezi colea şi mănâncă” (Ursul păcălit de vulpe)
La finalul jocului ,,ursuleţul” le mulţumeşte copiilor că l-au ajutat să-şi amintească din ce
poveste face parte.

Bibliografie :
1. *** Curriculum pentru învăţământul preşcolar 3-6/7 ani, Editura DPH, Bucerești, 2009;
2. „Jocuri pentru preșcolari”, Hanganu I., Raclaru C., Editura Aramis, București, 2007.

383
 NEVOIA DE JOC ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Zaharia Oana- Georgiana

Gradinița „Cuv. Parascheva”, Iași

„Copilul râde,/ Înțelepciunea și iubirea e jocul!

Tânărul cântă/ Jocul și înțelepciunea mea- i iubirea!
Bătrânul tace/ Iubirea și jocul meu e- nțelepciunea.”
(Lucian Blaga, „Trei fețe”)
Nevoia de joc este resimțită la orice vârstă, aparent orice individ este capabil de a se juca, însă
puțini adulți acceptă ideea de a aloca timp pentru activitățile ludice. Au impresia că jocul este doar
pentru copii.
Psihoterapeutul Iulia Cruț vorbește despre stările pe care le stimulează jocul. „Copiii, când se
joacă într-o anumită stare, este o stare de bucurie, dar cel mai important este faptul că atunci când te
joci ești curios: abia aștept să văd ce se întâmplă mai departe, cine câștigă. Nu stau pe margine. La
orice vârstă, jocul declanșează starea de curiozitate prin care mă implic, prin care învăț fie că am doi
ani sau am o sută.”
Copiii, în situaţia de joc ating performanţe net superioare celor obţinute în afara jocului, în
condiţiile efectuării unor sarcini din obligaţie. Acţiunile jocului creează pentru copil situaţii pe care
el trebuie să le realizeze singur sau în colaborare cu ceilalți colegii de echipă, cum ar fi: disciplină,
supunerea consimţită faţă de regulile jocului, spiritul de echipă, spontaneitatea. Jocul este un bun
prilej pentru a cunoaşte copiii sub diferitele lor înfăţişări pentru că îşi arată în mod spontan aptitudinile
fizice şi înclinaţiile lor sufleteşti.
Jocurile pot fi inventate spontan, altele sunt transmise pe cale orală iar o altă categorie de
jocuri sunt cele didactice, utilizate în educația formală și nonformală. Jocul are scop, subiect, roluri,
reguli iar copilul, înainte de a-l începe le fixează şi acestea influenţează creaţia mintală a sa. Jocul
prin natura lui are următoarele valenţe formative: dezvoltă spiritul de observaţie şi de investigaţie al
copilului; dezvoltă gândirea logică, creativă şi flexibilă; cultivă imaginaţia; dezvoltă memoria;
formează conduită morală.
Din experiența personală pot spune că jocurile ce conțin și elemente de mișcare sunt
preferatele copiilor.

Denumire: „Floricele de porumb”

Vârsta: 3- 6 ani
Vizează: motricitatea, coordonarea mișcărilor
384
Participanți: minim 15
Loc de desfășurare: interior/ exterior
Copiii se răspândesc pe suprafața de joc, care este bine să fie ajustată în dimensiuni în funcție
de numărul lor, astfel să se preteze desfășurării jocului. La semnalul conducătorului de joc, toți
jucătorii, care sunt „floricele de porumb”, încep să sară pe teren ca boabele de porumb în recipientul
fierbinte. Ei sar pe ambele picioare, cu mâinile pe lângă corp. Când se lovesc/ se ating de un alt
jucător, trebuie să se ia de mâini și să sară împreună, coordonat. Pe măsură ce se adună mai mulți,
jocul devine mai dificil și mai amuzant. Se încheie când toți formează un singur grup săritor.
Denumire: „Îmbrăţişări muzicale”
Vârsta: 4- 6 ani
Timp de desfăşurare: 10 minute.
Materiale: un casetofon sau un instrument muzical.
Obiective: încurajează o ambianță destinsă stimulând atitudinea pozitivă a tuturor membrilor
grupului.
Mărimea unui grup este de la 10 până la 30 de participanţi.
Sună muzica, timp în care toţi copiii dansează prin încăpere. Când muzica e oprită, fiecare
îmbrăţişează o persoană. Nimeni nu trebuie să rămână izolat. Muzica continuă să sune şi participanţii
îşi pot continua dansul solitar sau cu tovarăşul lor. Odată oprită muzica, e îmbrăţişată a treia persoană.
La fiecare pauză grupului i se mai alătură o persoană, „îmbrăţişarea” crescând continuu.
Note: Jocul îşi propune să depăşească potenţialele tensiuni existente la începutul unei primi întâlniri.
Fiecare e lăsat să exprime ce simte şi cum a trăit jocul.
Denumire: „Tom și Jerry”
Vârsta: 4- 6 ani
Vizează: motricitatea, echilibrul, forța, viteza de reacție, atenția
Participanți: minim 10
Loc de desfășurare: interior/ exterior
Durata: 15- 20 minute
Un copil va fi Tom, altul va fi Jerry. Restul copiilor vor forma un cerc ce îl va proteja pe Jerry
de Tom. Ei stau cu fața spre interiorul cercului. La început, Jerry va sta în mijlocul cercului iar Tom
în afară. Tom va încerca să pătrundă cercul de copii, dar lanțul de brațe, ridicându- se și coborându-
se, îl va împiedica. Dacă totuși Tom reușește să intre în cerc, Jerry va fi lăsat în afară și iarăși Tom
va fi împiedicat să îl prindă.
În cursul vânătorii, Tom îl va prinde pe Jerry și astfel se încheie runda jocului, iar în următoarea,
alți copii vor prelua aceste roluri.

385
Bibliografie:
1. Bulboacă Anca, 2015, „Labirintul jocurilor”, Editura „Arlequin”;
2. Cruț Iulia, 2018, „Trei săptămâni cu trei copii”, Editura „Meditative Arts”.

PRINȚESA FĂRĂ NUME

Prof. Șerpeanu Rodica- Vasilica

Grădinița P.P. nr.12, structura Grădinița P.P. nr.11 Iași
Personaje:
1. Prințesa
2. Fluturașul
3. Broscuța
4. Melcușorul
5. Omiduța
6. Prințesa Clopoțica
Decorul reprezintă o poieniță în pădure, plină cu diferite plante (ferigi, copăcei pitici)Se aude în
surdină muzica din desenul animat ,,Prințesa Sofia.”
Prințesa: ( intră și se așează sub o plantă de ferigă, în apropierea unei violete. Suspină)
Off...Nu înțeleg de ce toate prințesele din lume au un nume numai eu nu am?
Fluturașul: (Intră și o privește puțin) Of, o prințesă pe care nu am mai văzut- o, ce frumoasă e !
Salut! Vrei să te joci cu mine? Cum te numești?
Prințesa: Sunt foarte tristă pentru a mă putea juca...
Fluturașul: De ce? Ce ți s-a întâmplat?
Prințesa: Nu am un nume, iată ce mi s-a întâmplat!
Fluturașul: Într-adevăr nu ai un nume (se gândește puțin și apoi exclamă): Am găsit! Ai putea să te
numești Fluture. E un nume frumos, nu crezi?
Prințesa: Nu, nu ,nu vreau să mă cheme Fluture. Nu e un nume potrivit pentru mine.
Din spatele unui copăcel apare o broscuță sărind și făcând: Oac! Oac! Oac!
Broscuța: Ah! ce frumoasă zi, aici în poienița prințeselor! Dar ce văd? ( se uită la prințesă) O prințesă
noua! Salut!( face un gest cu mâna) M-ai auzit?
Prințesa nu răspunde.
Broscuța: Ei, prințeso! M-ai auzit? Te-am salutat. Salut! Cum te cheamă?
Prințesa: Oh, scuză-mă că nu ți-am răspuns! Sunt foarte tristă!
Broscuța: De ce?
386
Prințesa: Pentru că.... nu am un nume!
Broascuța: Așteaptă!(o mângâie pe păr), acum îți voi găsi un nume.(.Se gândește un pic .. fața i se
luminează și strigă: Am găsit!!!! Ar putea să te cheme Broască.?!
Prințesa: Esti foarte drăguț, dar numele Broască nu e potrivit pentru mine!
În poieniță își face apariția pășind încet, încet și melcușorul.
Melcușorul: (privește cerul apoi se adrezează fluturașului și broscuței) Salut, prieteni! Ce faceți
aici?
Fluturașul : Îi facem companie acestei prințese frumoase!
Broscuța: (cu glas trist) E tristă ... sărăcuța!
Fluturașul : Nu are un nume...
Broscuța: Și nu reușește să-și găsească...
Fluturașul și Broscuța(într-un glas): Nici un nume nu-i place!
Melcușorul: Stați fără grijă, prieteni, acum sunt eu aici! Acum voi găsi cel mai frumos nume (se
gândește un pic, bătând ușor tâmpla cu degetul arătător) Am găsit! ( înalță mâinele în sus) Melc, ai
putea să te numești Melc!
Prințesa:Nu! Numele Melc nu mi se potrivește..
Fluturașul și broscuța șoptesc ceva melcușorului. Acesta se întoarce către prințesă .
Melcușorul: (gesticulând) Dragă prințesă, nu-ți place Fluture, nu-ți place Broască, și nici măcar Melc
nu-ți place! Într-adevăr este dificil să-ți găsim un nume care să-ți placă!
În timp ce melcușorul rostește:,, este dificil să-ți găsim un nume care să-ți placă! intră în scenă
omiduța.
Omiduța (se miră) Am auzit bine? (duce mânuța la ureche) Vorbiți despre nume? Mă ocup eu! Cine
își caută un nume?
Melcușorul:(indicând cu mâna prințesa) Această frumoasă prințesă!
Fluturașul :(gesticulând) Eu i-am spus: ,,Vrei să te cheme Fluture ?”
Broscuța: Și nu i-a plăcut!.Eu i-am spus: ,,Vrei să te cheme Broască ?”
Melcușorul: Și nu i-a plăcut!. Eu i-am spus: ,,Vrei să te cheme Melc?”
Omiduța: Lăsa-ți-mă să ghicesc..! ea a spus că nu-i place nici un nume și nici unul nu i se potrivește!
Melcușorul: Exact!!!
Prințesa: (speriată) Să nu-mi zici, că trebuie să mă cheme, Omida!
Omiduța (râde) Hi!, hi! De ce trebuie să te cheme Omidă? Nici pe mine, care sunt o omiduță, nu mă
cheamă Omidă.
Fluturașul, Broscuța și Melcușorul (uimiți) Nu te numești.. Omidăăă?!!!
Prințesa: Dar cum te numești?

387
Omiduța: Mă cheamă Știe-Tot și știu să dau nume.. prințeselor. Trebuie să știți că, prințesele au
nume de flori. Tu te afli sub o ferigă. Numele tău este Feriga. Lângă tine este o violetă. Prenumele
tău este Violeta! Îți place?
Prințesa: Daaaa, ....e un nume potrivit pentru mine!
Omiduță: Însă...e mai bine Feri Violeta, Feriga e foarte lung!
Fluturașul, Broscuța și Melcușorul dansând în jurul prințesei, recitând de mai multe ori:,,Feri
Violeta/Prințesa perfecta!”
Apare Clopoțica
Prințesa Clopoțica: Ce-i atâta gălăgie? E vreo petrecere?
Fluturașul, Broscuța și Melcușorul ies .
Omiduța: Salut, Clopoțel! Vino, să-ți prezint o nouă prințesă care abia și-a găsit un nume!
Clopoțelul: Salut prințeso! Care-i numele tău?
Prințesa: Mă cheamă .....Feri Violeta!
Prințesa Clopoțica: Numele tău e foarte frumos! Pe mine mă cheamă, Clopoțica!
Prințesa: Salut Clopoțica! Ce bine-mi pare, am o prietenă nouă!
Clopoțica: Eu acum mă duc la prințese. Facem o serbare în pădure. Floarea- Soarelui este o prințesă
balerină, Trandafirul cântă foarte bine, iar Macul inventează jocuri fantastice. Sunt foarte simpatice!
Vino cu mine, să ți-le prezint! (se prind de mână) Se aude în fundal cântecul prințesei Sofia.
Prințesa: Acum nu mai sunt tristă. Să mergem, Clopoțica! (se îndepărtează țopăind)
Omiduța: Și astăzi am făcut o faptă bună. E timpul să mă duc la căsuța mea. Salutare tuturor! (gest
cu mâna)

ROLUL JOCULUI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Mironescu Ancuța & Prof. Mihalache Geanina

Grădinița cu Program Prelungit nr.13 Iași

Pentru copil, aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare.
Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale. Un copil care nu ştie să se joace este un
adult care nu va şti să gândească.
Două categorii mari de jocuri se diferenţiază în funcţie de iniţiatorul jocului:
Jocul liber – este tipul de joc pe care copilul îl utilizează tot timpul pe parcursul zilei
îmbrăcând diferite forme. Fie că manipulează obiecte încercând diverse mişcări şi experimente, fie
că realizează anumite acţiuni pentru a obţine satisfacţie (parchează maşini, rostogoleşte către o
388
anumită destinaţie un obiect,), toate acestea copilul le realizează jucându-se. Nu sunt sarcini impuse
de nimeni, îi fac plăcere şi astfel învaţă despre lucruri, despre efectele acţiunii sale asupra obiectelor
şi, totodată, despre el, ce poate şi ce nu poate încă să facă.
Jocurile libere sunt jocurile alese, propuse, iniţiate de copil, fără intervenţia adultului. El
singur îşi alege locul, jucăriile şi tipul de joc pe-l care doreşte. Jocul liber oferă educatoarei şansa de
a cunoaşte cât mai bine copilul, fiind momentul în care copilul utilizează cunoştinţele, deprinderile,
experienţele dobândite anterior, în contexte în care el se simte liber să se exprime.
Jocul este activitatea care conduce la cele mai importante modificări psihice ale copilului:
- jocul reflectă şi reproduce viaţa reală într-o modalitate proprie copilului, ca rezultat al
interferenţei dintre factorii biopsihosociali. În jocul simbolic “De-a familia” copilul interpretează
rolurile părinţilor şi ale celorlalţi membri ai familiei aşa cum i-a cunoscut, au relaţionat cu el;
utilizează expresiile acestora, imită atitudinile faţă de el şi faţă de mediul apropiat.
- în joc copilul transpune în plan imaginar viaţa reală, prelucrând-o conform aspiraţiilor sale,
tendinţelor, dorinţelor. Un copil care provine dintr-o familie uniparentală va interpreta rolul tatălui pe
care nici nu-l cunoaşte aşa cum şi-ar dori să fie, să existe în viaţa lui (merge la plimbare, îi cumpără
dulciuri şi jucării).
Fiind forma de activitate specifică vârstei preşcolare, jocul îndeplineşte în viaţa copilului
importante funcţii formative. Prin joc se îmbogăţeşte sfera afectivă şi cognitivă a copilului, se
dezvoltă curiozitatea, se conturează interesele, se extinde sfera relaţiilor interpersonale şi se deschide
în planul imaginaţiei prin interpretarea rolurilor socio-profesionale, accesul la viaţa şi activitatea
adultului.
Jocul didactic este iniţiat numai de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor
obiective educaţionale. Elementele de joc se împletesc cu învăţarea și reprezintă o formă utilizată în
activitatea educativă din grădiniţă.
Este cunoscut rolul jocului în formarea, dezvoltarea şi restructurarea întregii activităţi psihice
a copilului preşcolar, el fiind numit „forma de bază a activităţii prin care se formează şi se dezvoltă
personalitatea copilului”. Jocul didactic, ca metodă de predare-învăţare, dozat cu pricepere în
ansamblul strategiei educaţionale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie
activităţii de învăţare, restabileşte echilibrul psihofizic, furnizează motivaţia secundară, nu mai puţin
stimulatoare, fortifică energiile fizice şi intelectuale ale copiilor.
Prin conţinutul, forma şi funcţionalitatea pe care o are, jocul nu poate fi confundat cu nici o
altă formă de activitate educativă şi nici nu este în măsură să suplinească pe vreuna din ele.
În etapa actuală, majoritatea copiilor de vârstă preşcolară frecventează grădiniţa. Aceasta
presupune o muncă stăruitoare din partea educatoarelor pentru a-i învăţa pe copii să se exprime corect,
expresiv şi pentru a face faţă situaţiilor care presupun vorbirea.
389
 Dezvoltarea limbajului este o sarcină de bază a educaţiei intelectuale, pe baza lui
dezvoltându-se gândirea. Dezvoltarea şi îmbogăţirea limbajului constituie o preocupare permanentă
a cadrelor didactice. La vârsta preşcolară, jocul este activitatea de bază şi prin intermediul lui se
formează şi se dezvoltă, alături de celelalte procese, limbajul copiilor.
Sub aspect lexical, educarea limbajului presupune următoarele obiective prioritare:
îmbogăţirea vocabularului copiilor; activizarea vocabularului; înţelegerea semnificaţiei corecte a
cuvintelor, a indicaţiilor şi cerinţelor verbale, a explicaţiilor şi a întrebărilor educatoarei, îmbogăţirea
şi activizarea vocabularului etc.
Îmbogăţirea vocabularului copiilor de vârstă preşcolară se realizează treptat, concomitent cu
învăţarea sensului cuvintelor şi cu folosirea lor în vorbire.
În învăţământul preşcolar se poate apela la o largă paletă de jocuri didactice care vizeavă realizarea
obiectivelor menţionate mai sus. În cele ce urmează, vom exemplifica modalităţi de dezvoltare a
limbajului copiilor din grupa mare, prin intermediul jocului didactic.
Cunoscând noţiunea de cuvânt, preşcolarii trebuie să înţeleagă sensul pe care-l poartă acesta.
Ei vor fi familiarizaţi cu noţiunile de sinonime, omonime, antonime. Pentru a-i deprinde pe copii cu
,,familia de cuvinte” (sinonime, antonime, omonime) şi pentru deprinderea acestora cu formularea
cuvintelor noi prin derivare cu ajutorul sufixelor şi prefixelor, putem desfășura copiii în jocul didactic
,,Caută rudele cuvântului”.
Pentru înţelegerea noţiunii de antonime folosim jocul ,,Găseşte imaginea opusă’’ în care copiii
au sarcina de a recunoaşte şi descrie imagini care reprezintă stări, trăiri opuse: copil care se spală/copil
murdar; copil care aruncă ghizdanul/ copil care merge cu geanta în spate; copil care plânge/copil care
râde, etc.
În jocuri precum:,, Ce mai poate denumi acest cuvânt”, ,,Unde se află?”, ,,Când şi cum”,
”Jocul contrariilor’’, ,,Hai să împachetăm”, ,,Foloseşte cuvântul potrivit”, copiii au căutat şi găsit
antonime.
Jocul didactic ,,Dacă nu-i aşa” are ca obiectiv însuşirea de către copii a noţiunii de omonime.
O deosebită importanţă în dezvoltarea comunicării o au şi jocurile didactice literare, cum ar fi ”Cine
a greșit locul?”, ,,Dialogul personajelor”, ,,În pădurea din povești”, etc. care, pe lângă faptul că au
drept scop cunoaşterea şi recunoaşterea unor personaje din povestiri, ele au menirea să stimuleze
observaţia, să favorizeze asociaţii de idei, să contribuie la găsirea unor metode practice de a combina
faptele de viaţă etc.

Denumire joc didactic:,,SĂ AJUTĂM FLORILE!”

Scop: Verificarea deprinderii de discriminare a sunetelor din cuvinte, a despărțirii cuvintelor în silabe,
activizarea și îmbogățirea vocabularului.
390
Obiective operaționale:
O1:- să denumească imaginea ilustrată;
O2:- să identifice sunetul inițial și final dintr-un cuvânt;
O3:- să despartă în silabe cuvintele date și să precizeze din câte silabe este format
cuvântul;
O4:- să identifice cuvinte formate din 2-3 silabe
O5:- să alcătuiască propoziții pornind de la imaginea dată;
Strategii didactice:
Metode și procedee:conversația, demonstrația, exercițiul, explicația,
Forme de organizare: frontal, individual
Mijloace de realizare: machetă simbolizând o poieniță în anotimpul primăvara, zambile, lalele, 6
coșuri, fluturi, Roata Primăverii, tablă magnetică, magneți.
REGULI DE JOC: Copiii vor fi împărțiți în 2 echipe: Echipa Zambilelor și Echipa Lalelelor. Fiecare
echipă are câte 4 flori (zambile și lalele) pe care trebuie să le ducă în poienița florilor. Educatoarea
are o cutie în care se află o mulțime de fluturi pe a căror aripi sunt scrise sarcinile de rezolvat. Fiecare
echipă are de depășit câte 3 obstacole(reprezentate de câte un coșuleț) pentru a duce florile în poieniță.
Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va extrage din cutie câte un fluture, va rezolva sarcina
descoperită pe aripile acestuia(sarcina este citită de educatoare) apoi va duce floarea de la echipa lui
peste primul obstacol, urmează cel de-al doilea copil care, în urma răspunsului corect, va duce floarea
după al doilea obstacol și la fel vor proceda și ceilalți copii până când floarea va ajunge în poieniță,
la familia ei. Întrebările vor fi adresate alternative celor 2 echipe.
ELEMENTE DE JOC: mişcarea, aplauzele, surpriza, recompense.
SARCINA DIDACTICĂ: Recunoașterea sunetului inițial și final al cuvintelor, despărțirea
cuvintelor în silabe precizând numărul acestora și denumirea imaginilor din dreptul în care s-a oprit
roata prin formulare de propoziții și numărarea cuvintelor din propoziție.
DURATA: 35-40 minute
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Copiii vor fi împărțiți în 2 echipe. Se prezintă copiilor o machetă ce reprezintă o poieniță în anotimpul
primăvara, 2 grupe de flori de primăvară (zambile si lalele) și obstacole reprezentate de coșulețe.
Acele floricele s-au rătăcit și vor să ajungă în poieniță, la familiile lor.
a) Explicarea jocului didactic:
În cadrul acestui joc, pe rând, câte un copil de la fiecare echipă (Echipa Lalelelor și Echipa
Zambilelor) va extrage, dintr-o cutie, câte un fluture pe a cărui aripi este scrisă o sarcină de rezolvat,
va rezolva sarcina descoperită, apoi va ajuta prima floare de la echipa lui să depășească primul
obstacol, cel de-al doilea copil va duce floarea, prin răspunsul lui corect, peste cel de-al doilea
391
obstacol, iar al treilea copil, răspunzând corect, va ajuta floarea să depășească și cel de-al treilea
obstacol și să ajungă în poieniță, la familia ei. Câștigă echipa care își va duce prima florile în poieniță.
b) Jocul de probă:
Educatoarea numește un copil de la una din echipe, acesta duce floarea după primul obstacol.
Se realizează jocul de probă oferind explicații suplimentare în cazul în care se constată că regulile
sau modul de desfășurare nu au fost bine înțelese.
c) Desfășurarea propriu-zisă a jocului:
Copiii vor fi împărțiți în 2 echipe: Echipa Zambilelor și Echipa Lalelelor. Fiecare echipă are
câte 4 flori (zambile, respectiv lalele) pe care trebuie să le ducă în poienița florilor. Educatoarea are
o cutie în care se află o mulțime de fluturi pe a căror aripi sunt scrise sarcinile de rezolvat. Fiecare
echipă are de depășit câte 3 obstacole (reprezentate de câte un coșuleț) pentru a duce florile în
poieniță. Pentru a li se da șanse egale celor 2 echipe, se va recurge la tragerea la sorți a echipei care
începe jocul. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va extrage din cutie un fluture, va rezolva
sarcina scrisă pe aripile acestuia (sarcina este citită de educatoare). În cazul în care răspunsul este
corect, va duce floarea de la echipa lui peste primul obstacol (reprezentat de primul coș) și fluturașul
va fi așezat în coș, iar dacă răspunsul este greșit, floarea nu va trece de acel obstacol, fluturașul cu
sarcina nerezolvată fiind așezat din nou în cutia cu fluturași. În ambele situații, copiii se vor așeza
după ultimul coleg din echipa lor în scopul continuării jocului până ce una din echipe este
câștigătoare. Câștigă echipa care își va duce prima florile în poieniță.
Exemple de sarcini:
1. Denumește imaginea dată(ghiocel)!
2. Denumește imaginea precizând sunetul inițial (zambilă)....z!
3. Pronunță sunetul inițial (la început)al cuvântului mărțișor......m!
4. Pronunță sunetul final(la sfârșit)al cuvântului mărțișor....r!
5. Identifică(spune) un cuvânt care începe cu sunetul...M (mărțișor, mama)
6. Spune un cuvânt care se termină în sunetul! ...A (MAMA)
7. Din câte silabe este format cuvântul lalea? ( la-lea=2 silabe)
8. Desparte cuvântul ”zambilă” în silabe, precizând numărul de silabe! (zam-bi-lă=3)
9. Denumește un cuvânt format din o silabă! (mac, rac)
10. Denumește un cuvânt format din două silabe! (lalea)
11. Denumește un cuvânt format din trei silabe! (ghi-o-cel)
12. Așază la tablă tot atâția magneți câte silabe are cuvântul ”primăvară”! (3magneți)
13. Așază la tablă tot atâția magneți câte silabe are cuvântul ”mama”! (2magneți)
d )Complicarea jocului:

392
 Vor fi numiți câțiva copii care vor învârti Roata Primăverii, vor denumi imaginea în dreptul căreia
s-a oprit, despart cuvântul în silabe și vor formula o propoziție cu imaginea respectivă.

Bibliografie :
1. Avram, Săftica; Mihu, Ecaterina; Său, Zonica, 2004, Jocul didactic pentru preşcolari. Ghid
metodic, Editura Terra, Focşani;
2. Chiscop, Liviu, 2000, Didactica educării limbajului în învăţământul preşcolar. Ghid metodic -
Editura ,,Grigore Tăbăcaru‘‘, Bacău;
3. Programa activităţii instructiv-edicative în grădiniţa de copii, 2005, Bucureşti, Editura V&I
Integral, Bucureşti.

CEL MAI BUN POVESTITOR

Prof. Maftei Marinica,

Şcoala Primară EuroEd, Iaşi

A fost odată ca niciodată… Aşa începe povestea pe care orice copil îşi doreşte să o trăiască.
"Citeşte-i copilului tău!" e un îndemn adesea adresat părinţilor... Deşi îşi doresc foarte mult să creeze
o legătură cu micuţul lor şi prin intermediul poveştilor, totuşi timpul nu le permite să zăbovească în
fiecare zi în camera lui, pentru o oră de basme...de aceea această sarcină îi revine educatoarei.
Schimbarea tonului vocii de fiecare dată când acţiunea îţi cere acest lucru, vorbind pe "mai multe
voci" - voce groasă, voce subţire, imitând personajele, găsind un stil pentru fiecare dintre ele în parte,
folosind zgomote "ascuţite", fluierături, interjecţii şi onomatopee copilul va fi captivat de această
lume "vie" prin vocea educatoarei .
Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei intelectuale
, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului , pentru cunoaşterea indirectă a diferitelor universuri şi
realităţi. Dar pentru că trăim într-o epocă în care televiziunea şi computerul pătrund puternic în viaţa
tuturor, dar mai ales a preşcolarilor, cu influenţe benefice în evoluţia sa, dar şi cu multe minusuri, mai
ales în sfera sa afectivă, se consideră necesară studierea suplimentară a textelor aparţinând atât
literaturii române, cât şi celei universale. Ajutând copiii să se aplece cu răbdare şi interes asupra
textului literar, sperăm că în viaţa lor prezentă, dar şi viitoare, cartea va ocupa un loc meritat devenind
,, prietenul “ lor nedespărţit . Deşi nu ştie să citească, copilul poate descoperi frumuseţea şi
înţelepciunea textului literar prin intermediul imaginilor, al educatoarei, al familiei, al bunicilor.

393
 Copilăria, este vârsta tuturor posibilităţilor, este vârsta la care copiii iubesc întâmplările cu
plante şi animale, dar şi cu copii de vârsta lor şi au capacitatea de a prelua exemplele pozitive şi de a-
şi analiza propriul comportament prin analogie cu cel al personajelor. Este vârsta la care pot înţelege
că, o carte, poate deveni „o lume minunată a poveştilor”, primitoare şi darnică pentru cei care o
răsfoiesc, înţeleaptă şi plină de mistere care abia aşteaptă să fie descoperite. Dacă reuşim să trezim
interesul copiilor pentru cărţi, pentru bibliotecă, vor ajunge să identifice cartea cu un tărâm al
fantasticului, un tărâm cu mistere pe care ei ar trebui să aibă curajul să-l descopere.
Scopul urmărit este acela de a-i ajuta pe copii să descopere lumea minunată a poveştilor din
cărţi, să descopere frumuseţea şi expresivitatea cuvintelor. „Oricât de simple şi uşoare ar părea aceste
poveşti, ele nasc, fără îndoială, între copii, dorinţa de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiţi,
în acelaşi timp se naşte în sufletul lor teama faţă de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar
urma pe cei răi.” Charles Perrault
Expunerea la poveşti este fără îndoială o bună metodă de îmbogăţire a vocabularului, de
corectare ritm şi fluenţă a vorbirii, de îmbogăţire a imaginaţiei şi a creativităţii, practic orice se îmbină
armonios cu expunerea repetată către poveşti şi poezii. Când acestea vin în colaborare cu jocul
didactic totul pare desprins ca dintr –o împărăţie unde magia neasemuită e la ea acasă.
Propun următorul proiect didactic pentru a susţine cele de mai sus:
Grupa: MARE
Tema Activităţii: „Cel mai bun povestitor ”
Domeniul de activitate: Limbă și comunicare
Mijloc de realizare: Joc didactic
Tipul de activitate: consolidare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi
Scopul activității: Consolidarea cunoștințelor despre poveștile și personajele cunoscute, exersând
exprimarea într-un limbaj corect din punct de vedere gramatical și lexical, însușirea mesajului moral
al poveștilor.
Obiective operaționale
O1 - să recunoască poveşti şi personaje din poveşti după imagini, ghicitori;
O2- să aşeze pe planşă, jetonul cu elementul corect, în ordinea desfășurării evenimentelor;
O3- să povestească episoadele reprezentative din poveşti;
O4- să dramatizeze scene din poveşti, folosind replicile personajelor;
O5- să se exprime clar şi corect din punct de vedere gramatical;
Strategii didactice:
Metode și procedee: povestirea, conversația, explicația, problematizarea, demonstrația, jocul de rol,
dramatizarea, observația, Diagrama Venn, ghicitorile.

394
Resurse materiale: imagini din poveștile cunoscute, jetoane ale personajelor din povești, papuşa
reprezentȃnd „fata moşului”, un caţel de pluş, lada fermecată, plicuri, carton A2, planşă Diagrama
Venn, hârtie adezivă, panou, diplome.
Sarcina didactică: Recunoașterea unor povești și personaje având la dispoziție imagini și jetoane,
povestirea cu ajutorul imaginilor și jetoanelor, răspunsul la ghicitori acțiuni din poveștile cunoscute,
dramatizarea unor scene din poveşti, jocul de rol.
Elemente de joc: surpriza, aplauzele, mânuirea materialelor, recompensa, folosirea unor onomatopee
.
Resurse umane: 15 preșcolari
Resurse temporale: 30 – 35 minute
Resurse spațiale: sala de grupă
Forma de organizare: individual, frontal.
Forme și tehnici de evaluare: observarea comportamentului copiilor, chestionare orală, aprecieri
verbale, globale și individuale.

DEMERS DIDACTIC:
1. Moment organizatoric - Asigurarea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţii,
aerisirea sălii de grupă, pregătirea materialelor didactice necesare activității, aşezarea scăunelelor.
2. Captarea atenției – copiii vor fi anuntati ca educatoarea a gasit o fetita draguta care cara o
lada si in lada aceea era o scrisoare in care erau versurile: „Uite-aşa fără de veste / M-am coborȃt din
poveste,/Să v-aduc ceva şi vouă/ Pentru lecţia cea nouă./Chiar de sunt doar o fetiţă /Eu sunt foarte
hărnicuţă /Şi-am primit ȋn dar, răsplată /O ladiţă fermecată /De veţi şti povestea mea / Veţi afla ce
este-n ea”(Fata moşului). Recunoaşteţi personajul? Din ce poveste face parte?
3. Anunțarea temei și a obiectivelor - Pentru astăzi, v-am pregătit multe surprize ȋn aceasta
„ladă fermecată”, pe care sper că le puteți descoperi, dar nu oricum, ci numai dacă veți povesti foarte
frumos , jucându-ne un joc care se numește ”CEL MAI BUN POVESTITOR”.Se explica regulile
jocului. Se verifica atentia copiilor cerand ca ei sa arate ca stiu denumirea jocului propus.
4. Reactualizarea cunoștințelor – În continuare, copiii vor dezlega ghicitori şi vor spune din
ce poveste fac parte. a. „A fost odată, un cocoş/ Mȃndru tare şi zelos/ Şi umblȃnd pe-o potecuţă/ El
găsise o punguţă/ Ştie oare cineva/ Cȃţi bani erau ȋn ea?”( doi bani) / b. „Eu de muncă nu mă sperii/
Curăţ, perii şi gătesc/ Dar mămuca mea şi sora/ Tot mereu mă necăjesc”(fata moşului) / c. „Într-un
basm, cu-a fost odată/ Ştiţi voi cine a purtat/ Cizmuliţe, ca să-i poată fi cuvȃntul ascultat.” (Motanul
Incălţat) / d. „Şi eu tată, te iubesc,/ Cum este sarea ȋn bucate/ Durerea inimii zăresc/ La tine , tată,
ne-mpăcată” . (Ileana- Sarea ȋn bucate).
5. Desfășurarea activității - Explicarea și demonstrarea regulilor jocului:
395
Copiii, sunt asezaţi ȋn semicerc. Va trebui să rezolvaţi corect sarcinile , pentru a primi la sfârșitul
activității ” certificatul ” de ”CEL MAI BUN POVESTITOR”.
Copilul numit rezolvă sarcina propusă. Fiecare răspuns corect, va fi aplaudat.
Haideți să vedem ce surprize ne-a pregătit Fata Mosului . Voi citi conținutul plicului și le voi explica
copiilor ce au de făcut.
Se realizează Jocul de probă, se oferă explicații suplimentare în cazul în care se constată că regulile
sau modul de desfășurare nu au fost bine înțelese.
Copilul numit va deschide plicul.
Priviți cu atenție imaginea! Spuneți din ce poveste face parte și de cine este scrisă? (”Fata babei și
fata moșului”, ”Punguța cu doi bani”, de I.Creangă)
Cum era fata moșului din poveste? Dar fata babei? Cum era cocoșul?
(Fata moșului era harnică și cuminte, iar fata babei era leșnesă și rea. Cocoșul era isteț și încăpățânat.)
Răspunsurile corecte vor fi aplaudate.
Jocul propriu-zis
Le prezint planşa cu drumul fetei moşului din care lipsesc „personajele ” ȋntȃlnite de ea pȃnă la
Casa Sfintei Duminici.
Pe aceeaşi planşă este desenat şi „Drumul” Cocoşului pentru a obţine punguţa cu doi bani.
În primul plic găseste primul personaj ȋntȃlnit ȋn poveste: „caţeluşa” bolnavă, dar şi un intrus.
Numesc un copil pentru a aşeza pe planşa jetonul corect. Apoi chem cȃţiva copii să „ȋngrijească”
căţeluşa, să o spele. În al doilea plic găsesc „părul” plin de omizi, dar şi un intrus. După ce aşează
jetonul corect pe planşă, rog un copil să imite cum ar curaţa pomul de omizi. În al treilea plic găsesc
„fȃntȃna” dar şi un intrus. În următorul plic găsesc „cuptorul”, dar şi un intrus. În partea de jos a
planşei era „drumul” cocoşului. În primul plic era „fȃntȃna” ,ȋn următorul plic era „cuptorul”, apoi
era „cireada boilor şi-a vacilor”, iar ȋn ultimul plic ‚haznaua cu galbeni”. Fiecare plic, pe lȃngă
elementul corect, conţine şi un intrus.
Complicarea jocului:
Pe o planșă sunt realizate două cercuri care se intersectează. Un copil numit va așeza ȋn
partea stȃngă imagini cu elementele si personajele din povestea „Fata babei şi fata moşneagului” Un
copil va așeza pe cercul din partea dreaptă a imaginii elementele şi personajele din povestea „Punguţa
cu doi bani”. La intersecţia celor două cercuri se vor așeza imagini se vor aşeza elementele comune
celor două poveşti.
6. Evaluarea performanței - Voi insista pe mesajul moral al poveştilor, că ȋntotdeauna
„BINELE ÎNVINGE RĂUL”
Voi face aprecieri cu privire la comportamentul copiilor din intreaga activitate.
Voi ȋntreba copiii cum s-au simţit pe parcursul jocului.
396
7. Încheierea activităţii - Se ȋmpart “certificatele” de “CEL MAI BUN POVESTITOR”.

Jocul didactic este şi va rămâne un instrument foarte util atât cadrelor didactice si copiilor.
Valenţele sale formative au puteri nebănuite şi schimbă rutine în clasă, dar şi în inimile copiilor pentru
totdeauna.

VALENŢELE JOCULUI MUZICAL ÎN DEZVOLTAREA HOLISTICĂ A

PREŞCOLARULUI

Cherecheş Paula – Unitatea Şcoala Gimnazială Bîrnova, Grădiniţa cu PN Bîrnova, Iaşi

Lupu Diana Elena - Unitatea Şcoala Gimnazială Bîrnova, Grădiniţa cu PN Todirel, Iaşi

Dintre toate artele, cea mai apropiată de sufletul omenesc este muzica, ea fiind prezentă în
viața omului în toate etapele dezvoltării sale.
Muzica impresionează de timpuriu pe copii. Le trezește în suflet stări emoționale plăcute și
puternice, le dezvoltă treptat sensibilitatea și receptivitatea artistică, contribuind la crearea premiselor
necesare dezvoltării reprezentărilor muzicale și sentimentelor estetice. Prin cântec se realizează
educaţia morală, intelectuală şi estetică a copilului, se însuşesc cunostinţe şi se formează deprinderi.
În grădiniţă, jocul este activitatea de bază şi se regăseste în toate ariile de activitate, realizând
procesul de învăţare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către copil. Jocul muzical
prezintă o importanţă covârşitoare, întrucât este o activitate care produce satisfacţii şi îi atrage având
funcţii diverse: de antrenare a musculaturii grosiere şi fine, de învăţare, de socializare, de relaxare, de
transmitere a stării pozitive, de dezvoltare a gândirii și imaginației copiilor, de stimulare a atenției și
mai ales de cultivare a memoriei auditive.
Este un complex de elemente în care copilul execută mişcări adaptate unui conţinut muzical,
fie interpretat de educatoare, fie audiat, având ca sursă o înregistrare a unui cântec sau a unei piese
vocale.
“Jocurile muzicale se desfăşoară după reguli, care presupun sarcini precise, expuse de
educatoare. Elementele jocului muzical sunt aceleaşi cu elementele jocului didactic, menite să
conducă spre atingerea obiectivelor: mişcarea, întrecerea, ghicirea.” (Chiş V. 2014, p. 520)

397
 Jocurile muzicale îmbină armonios textul ritmat cu mişcările fizice. Aşadar putem conchide
faptul că prin aceste jocuri copiii îşi dezvoltă vocabularul, înmagazinează noi informaţii şi dezvoltă
deprinderile şi calităţile formate prin jocurile de mişcare specifice.
Categoriile de jocuri muzicale, în funcţie de regulile de desfăşurare ale acestora, sunt:
• jocuri muzicale care se desfăşoară numai după text (fără linie melodică), în care copiii
marchează ritmul prin bătăi din palme, bătăi în tobe şi asociat cu mersul pe ritmul silabelor versului;
• jocuri muzicale care se desfăşoară după un cântec cu melodie, care cuprind mişcări variate ce
completează şi ilustrează textul prin imitare şi redare onomatopeică a sunetelor sau şi asociate cu
bătăi din palme, mers pe ritm, mişcări improvizate;
• jocuri muzicale executate după comanda educatoarei.
“Predarea jocului cu text şi cânt va urmări aceleaşi etape ca în cazul predării cântecului:
pregătirea sălii pentru activitate, exerciţiile preliminarii de respiraţie şi intonare, enunţarea titlului,
familiarizarea copiilor cu conţinutul cântecului şi regulile jocului, demonstrarea jocului cu cântec,
executarea împreună cu copiii, încheierea jocului cu text şi cânt.” (Chiş V. 2014, p. 524)
Cântecele, jocurile cu cântec și jocurile muzicale, prin conținutul lor pozitiv de idei
influențează trăsăturile de caracter și de voință, în curs de formare, ale copiilor. Aceștia învață să fie
buni, harnici, neînfricați, aspecte ilustrate cel mai adesea în conținutul cântecelor și în jocurile pe care
le ascultă sau pe care le execută; învață să-și iubească familia, poporul și patria, natura. (Dolgoşev,
M. p. 95)
Educația muzicală își extinde influența și asupra dezvoltării fizice a
copiilor. Cântecele, jocurile cu cântec și jocurile muzicale interpretate de
copii contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, a aparatului vocal și
asigură o mai bună oxigenare a sîngelui şi dau corpului suplețe și frumusețe.
Iată de ce prin jocurile cu cântec și jocurile muzicale se creează implicit
posibilitatea educării mișcărilor copiilor, acestea devenind mai
îndemânatice și mai expresive.

Ursul somnoros: Ursul doarme, ursul doarme,/ A uitat bietul de foame./ De el poţi scăpa uşor/ Dacă
eşti prevăzător.
Scop: coordonarea armonioasă a segmentelor corpului; fixarea deprinderii de alergare; intonarea
textului respectând ritmul şi linia melodică; respectarea regulilor jocului.
Mod de desfăşurare: Copiii formează un cerc ţinându-se de mâini. În mijlocul cercului se va aşeza
un copil care va fi ursuleţul şi va ţine ochii închişi. Copiii se vor învârti în jurul ursuleţului cântând
versurile. Când se termină cântecul copiii vor fugi, iar ursul trebuie să prindă pe unul dintre ei. Copilul
prins va fi următorul ursuleţ.
398
 Tropa Tropa prin pădure
Ref. Tropa tropa prin pădure/ Tropa tropa prin pădure/ Tropăim și facem
glume/(x2), Tropa tropa pe cărare, /Cu rucsacul în spinare, /La plimbare
ne-am pornit, /Dar un sunet ne-a oprit.
1. Ce –i acolo? ce–i acolo? ce–i acolo?/ E un greiere? Nu!/ E o broscuță? Daaa!/ Să
dansăăămmmm!!!! Ref.
2. Ce–i acolo? ce–i acolo?/ E un căine? E tot o broscuță? Nu!/ E un porc mistreț?? Da!!/ Să dansăăm!!!
Ref.
3. Ce–i acolo? ce–i acolo? ce–i acolo?/ Stați, stați: e un câine? Nu!/ E un lup??? Daa!!/ Să fugimm!!!

Scop: se formează priceperi și deprinderi elementare de a interpreta clar, melodios și expresiv piesele
muzicale destinate copiilor; se dezvoltă auzul muzical, simțul ritmic, melodic și dinamic.
Mod de desfășurare
Copiii sunt invitați de către educatoare să pornească într-o aventură prin pădure.
Pe ritm de dans ei pornesc într-o aventură iar pe cărare întâlnesc o broscuță, un porc mistreț și la final
un lup. Finalul provoacă atât suspans cât si amuzament.
Versurile și ritmul antrenează mișcari de dans, produc bucurie, râs și voie bună.Copiii învață să joace
un rol intr-o piesă, le este implinită nevoia de mișcare, este creată o stare de veselie si distracție.

Cântec cu mişcare
1. Luaţi seama bine,/ În picioare, drepţi!/ Ochii toţi la mine!/ Mâinile la piepţi!/ 1,2,3; 1,2,3; 1,2,3./
Aşa, copii!
2. Luaţi seama bine/ După cum v-am spus,/ Ochii toţi la mine!/ Braţele în sus!/ 1,2,3; 1,2,3; 1,2,3./
Aşa, copii!
3. Luaţi seama bine/ Cum am învăţat,/ Ochii toţi la mine!/ Braţele în lat!/ 1,2,3; 1,2,3; 1,2,3./ Aşa,
copii!
Scop: consolidarea deprinderilor de a executa prompt anumite comenzi, de a interpreta expresiv şi
ritmat piese muzicale.
Mod de desfăşurare: Copiii sunt grupaţi în patru echipe, aşezate în şir. Copiii cântă şi execută
mişcările cerute de versuri.

399
 Bat din palme clap, clap, clap
Ref: Bat din palme clap, clap, clap/ Din picioare trap, trap, trap/ Ne-nvartim, ne rasucim (bis)/ Si la
hora noi pornim. (bis)
1. Hai la stanga uite-asa/ Si la dreapta tot asa./ Ne-nvartim,
ne rasucim (bis)/ Si cu toti ne veselim. (bis) Ref.
2. Hora mică, uite-aşa/ Hora mare tot asa./ Ne-nvartim, ne
rasucim (bis)/ Si cu toti ne veselim. (bis)
Scop: dezvoltarea deprinderilor elementare de a interpreta
clar și expresiv piesele muzicale însoţite de mişcări specifice,
dozarea aerului, consolidarea deprinderilor motrice.
Mod de desfăşurare: După ce şi-au însuşit melodia şi textul jocului, copiii cântă şi execută mişcările
indicate de textul respectiv. Astfel, la cuvintele: ,,trap, trap, trap’’, bat de trei ori din picioare şi se
opresc.
La cuvintele: ,,Şi la hora noi pornim”, copiii îşi dau mâna.
La cuvintele: ,,Hai la dreapta, uite-aşa”, copiii merg spre dreapta cu paşi normali, ţinându-se de
mâini.
La cuvintele: ,,Şi la stânga tot aşa”, copiii merg spre stânga.
La cuvintele: ,,Ne-nvârtim, ne răsucim”, copiii se răsucesc pe loc.
La cuvintele: ,,Şi cu toţi ne-nveselim”, se bate din palme.

Bibliografie:
1. Chiş V. (2014). Piramida cunoaşterii: repere metodice În aplicarea curriculumului preşcolar.
Piteşti: Diamant;
2. Dolgoșev, M., Marinescu E. – Metodica educației muzicale în grădinița de copii, Ed. Didactică
și Pedagogică, București.

400
 JOC INTERDISCIPLINAR “CARNAVALUL FRUNZELOR”

Prof. Cozariuc Andreea-Cătălina

Grădiniţa cu P.N. Nr.1 Călăraşi, Judeţul Botoşani

Jocul este ocupaţia preferată şi cea mai captivantă pentru copii. “A te juca” este o
confruntare plăcută pentru tine însuţi cu ceilalţi, cu elemente din mediul înconjurător. Jocul
influenţează întreaga conduită a copilului, acesta contituind un veritabil revelator al evoluţiei
mentale, un instrument pentru a măsura procesul de maturizare şi dezvoltare mentală şi afectivă
a copilului. Ca activitate de bază în grădiniţă, jocul constituie pentru copii forma cea mai eficientă
de socialiyare. În cadrul jocurilor, barierele de orice natură dintre copii dispar. Aici copilul cu
cerinţe educative special reuşeşte să-şi depăşească neputinţele, frustrările şi, de aici posibilitatea
unei imagini de sine pozitive. J. Piaget, referindu-se la importanţa socializării, afirmă că cel mai
bine copiii învaţă unii cu alţi.
Jocul interdisciplinar “Carnavalul frunzelor” este o activitate de verificare şi consolidare
de cunoştinţe desfăşurată împreună cu preşcolarii grupei mari, având ca scop consolidarea
cunoştinţelor referitoare la anotimpul toamna, consolidarea deprinderii de a forma grupe de
obiecte după anumite criterii date, consolidarea deprinderii de a separa un obiect sau mai multe
dintr-un grup şi formarea şi consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de dezvoltare
(asamblare şi decorare). Sarcina didactică este determinată de recunoaşterea culorii şi mărimii
frunzelor de toamnă, realizând diferite acţiuni cu acestea.
În cadrul jocului interdisciplinar “Carnavalul frunzelor”,
copiii vor fi împărţiţi în trei grupe, iar fiecare dintre acestea va purta
numele unui centru de interes; şi anume Ştiinţă, Arte şi Joc de rol.
Astfel, copiii din grupa intitulată Ştiinţă vor
avea de grupat frunzele de toamnă ţinând cont
de forma şi mărimea acestora; cei din grupa cu numele Artă vor realiza
perdeaua toamnei, respectând modul de aşezare al frunzelor, iar copiii din
grupa Joc de rol vor crea un dialog între familia Frunză şi familia Vânt,
utilizând marionetele personalizate anterior.

401
 Elementele de joc sunt următoarele: surpriza cu care au fost întâmpinaţi preşcolarii în
grupă, mişcarea, mânuirea şi selectarea mijloacelor didactice primite, dar şi gruparea acestora. În
ceea ce priveşte metodele şi procedeele utilizate, putem enumera: explicaţia, demonstraţia,
conversaţia euristică, algoritmizarea, jocul, exerciţiul, dar şi
aprecierea verbală. Materialul didactic a fost determinat de: copacul
cu frunze, perdeaua, planşa cu frunze, marionetele personalizate,
calculatorul, cântecul “Valsul de toamnă” şi recompensele.
Surpriza cu care am început întâlnirea cu preşcolarii a
constat în prezentarea unui copăcel în ghiveci foarte supărat deoarece prietenii lui, ceilalţi copaci
ajută pământul să se pregătească de venirea iernii, adică aceştia, împreună confecţionează
plapuma pământului. Pentru pământ, plapuma este reprezentată de frunzele ce cad din copaci.
După cum au putut observa, copăcelul adus în sala de clasă are toate
funzele, nici măcar una nu i-a căzut, pescolarii au trebuit să îl ajute să fie
din nou despodobit, luându-I frunzele. În cadrul etapei intitulate
“Explicarea jocului”, preşcolarii au fost împărţiţi în trei echipe, iar fiecare
dintre ele a primit mijloacele didactice, dar şi explicaţiile necesare. Astfel,
grupa numită Ştiinţă a primit o planşă şi frunze colorate, trebuind să le grupeze în funcţie de
formă şi mărime; grupa Arte a primit o rolă de folie alimentară pe care, ulterior
au aşezat frunzele primite pentru a forma perdeaua toamnei, iar grupa Joc de
rol a primit piesele unor marionete personalizate ce au alcătuit familia Frunză.
Atât jocul de probă, cât şi jocul propriu-zis au fost realizate, apoi în
cadrul complicării jocului, grupa Ştiinţă va grupa frunzele în funcţie de mărimea şi culoarea
acestora, grupa Arte va personaliza perdeaua toamnei, iar grupa Joc de rol va crea un dialog între
familia Frunză şi familia Vânt. Organizându-se o expoziţie, preşcolarii au apreciat lucrările
colegilor şi li s-a oferit un feed-back pozitiv din partea cadrului didactic.
Activitatea s-a încheiat cu intonarea cântecului “Valsul de toamnă”, respectând
coregrafia, tonul, dicţia şi respiraţia în cânt.

Bibliografie:
1. Preda, Viorica, 2009, “Învăţarea bazată pe proiecte”, Editura Arves;
2. Neagu, Mihaela, 1995, “Activităţi matematice în grădiniţă”, Editura ASS

402
 JOCUL – PRINCIPALUL LIMBAJ AL COPILULUI

Prof. Butnaru Adriana

Școala Gimnazială „Veronica Micle” Iași

„Copilul are o sută de limbaje,

O sută de mâini,
O sută de gânduri,
O sută de moduri de a gândi
Jocul și vorbirea.
O sută, mereu o sută
De feluri de a asculta
De a se minuna, de a iubi.” (O sută de căi, traducere și adaptare după Loris Malaguzzi)
Fiecare ființă s-a jucat măcar o dată în viață, fiecare ființă a trecut prin etapele jocului,
conștient sau inconștient însă, timpul pare a schimba concepția cu privire la joc deoarece, înaintând
în vârstă, acesta devine o poveste, devine ca un obiect uitat, uzat și prăfuit. Când vorbesc despre
joc, majoritatea adulților fac imediat trimitere la copii însă, dacă ar sta și ar analiza mai bine
semnificația acestui cuvânt, și-ar da seama că el poate defini întreaga viață a oricărei persoane,
după cum spune și Schiller: „Omul este un om întreg numai atunci când se joacă”.
Unii ar spune că jocul este o formă prin care copiii pot fi ținuți ocupați, alții ar spune că
acesta reprezintă niște materiale cumpărate din magazine, alții că este o formă prin care copilul se
distrează însă întrebarea este: „Care este rolul jocului în educația timpurie și ce legătură are el cu
învățarea?”.
Încă din cele mai vechi timpuri, chiar dacă nu a fost teoretizat, jocul a existat. Însă, chiar
dacă în ziua de azi este teoretizat, se observă că există diferite semnificații ale jocului, în funție de
origine, această noțiune prezentând de asemenea diferite particularități. „În limba rusă, cuvintele
„joc, a se juca” au multiple sensuri. Astfel, cuvântul „joc” poate avea sensul de amuzament, un
sens figurat ca, de exemplu „jocul cu focul”, poate semnifica un lucru ieșit din comun, „jocul
naturii”, sau ceva întâmplător, „jocul destinului”.” (Elkonin, B. D., 1980, p.13)
Deopotrivă, dacă la greci acest cuvânt desemna acțiuni proprii copiilor, la evrei corespunde
noțiunii de glumă, haz. În schimb, la romani <<ludo>> înseamnă bucuria, veselia. Se remarcă, în

403
urma acestor particularități, faptul că jocul, în orice context s-ar afla, aduce bucurie, schimbând
starea de spirit a omului, rezultând că are o valoare de foarte mare importanță.
Odinioară, diferiți gânditori din antichitate precum Platon, Aristotel, Marcus Fabius
Quintilianus au analizat problematica aplicării jocului didactic în instruire. Marele filosof Platon,
în operele sale, a instaurat prima informație despre importanța jocului în existența copilului, fiind
mijloc de educație și instruire. „El considera că la instruirea și educația copiilor trebuie să se ia în
considerație faptul „structura sufletească a copiilor are nevoie de distracții”. De aceea, instruirea
trebuie să poarte un caracter de joc, adică să fie distractivă, să fie plăcută, pentru a putea astfel să
fie supuse observării înclinațiile ereditare ale fiecărui copil.” (Granici, L., 2010, p.12)
Marele gânditor și pedagog din Roma Antică, Marcus Fabius Quintilianus spunea astfel:
„Vă sfătuiesc, scria el, mai mult ca orice, să vă feriți de faptul ca nu cumva copiii să urască
învățătura, pe care ei nu au avut timp să o placă, învățătura trebuie să fie pentru ei o distracție.”
(Granici, L., 2010, p.13) Dacă jocul și învățarea vor fi îmbinate, cu siguranță copilul nu va înceta
să iubească învățătura.
Pănă să ajungă o formă cu adevărat folosită în instruire, jocul a avut mai multe trepte pe
scara evoluției sale. Dacă în epoca sclavagismului (când a luat naștere conceptul) jocul era folosit
drept mijloc de educație (demonstrând în acest fel importanța folosirii jocului ca mijloc de
pregătire pentru viață), în epoca feudalismului jocul era considera o pierdere de timp, tendința
copilului către joacă fiind considerată păcat (întrucât biserica - care aplica o disciplină severă
utilizând de asemenea și pedeapsa corporală - se ocupa de problemele de educație și instruire). În
epoca renașterii, au fost stabilite bazele unei educații moderne, jocul devenind iar un mijloc
educațional cunoscut și totodată un stimulent în dezvoltarea copiilor.
Este reliefat faptul că învățarea și jocul sunt într-o strânsă legătură. Mulți educatori, părinți,
consideră că atunci când vine vorba de învățare trebuie să fie adoptată o atitudine severă, cuvintele
precum „jocul” fiind o sursă de distragere. Oare nu ar putea jocul să fie o sursă de învățare mult
mai profundă, o învățare „pe viață”. Conform Dicționarului de pedagogie, jocurile didactice,
folosite în învățare, „ajută la transmiterea, repetarea și exersarea cunoștințelor și informațiilor sub
formă ludică.” (Schaub, H., 2001, p.161)
John Locke vine în completare, considerând și el, de asemenea, jocul un mijloc de învățare,
de acumulare a noilor cunoștințe; dacă copiilor li s-ar prezenta infomațiile sub forma unor acțiuni
legate de plăcere, învățatura ar putea deveni o distracție. Ca un copil să învețe, el trebuie să

404
înțeleagă cunoștințele care-i sunt transmise. Dacă nu va fi respectat acest principiu, totul va fi
înregistrat mecanic. (Tudorache, V., 2000) Astfel, încă o dată, este evidențiat că jocul este un
instrument indispensabil în învățare.
În lucrarea „Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului” (Angelica
Hobjilă, 2008), jocul este definit drept „un liant indispensabil în dezvoltarea copilului, îndeplinind
funcții specifice (...).” (A. Hobjilă, 2008, p. 118) De asemenea, jocul, ca metodă diactică activ-
participativă, „este centrat pe raportarea la/descoperirea/fixarea de conținuturi, în condițiile
implicării copiilor în propria instruire/formare în cadrul unui demers caracterizat prin valențele
ludicului – demers construit după o anumităă structură, guvernată de anumite reguli,
corespunzătoare anumitor finalități, în concordanță cu tipul de conținut abordat și cu
particularitățile de ordin uman și material ale situației de comunicare didactică.”. (Hobjilă A.,
2008, p.118)
În activitățile de instruire, jocul, ca mijloc de realizare, poate fi folosit aproape în toate
secvențele didactice (copilul poate fi evaluat prin jocul didactic, poate fi captat, i se pot transmite
cunoștințe, învățarea fiind dirijată prin intermediul lui).
Jocul poate fi integrat în mai multe categorii în funcție de funcția didactică îndeplinită.
Astfel, este întâlnit jocul cu reguli (copiii învață să se supună anumitor reguli), jocul de construcție
(de explorare a diverselor materiale cu ajutorul cărora vor fi construite diferite obiecte) și jocul
funcțional (copii explorează caracteristici ale unor obiecte și materiale).
Este important a se ști faptul că „un joc devine „didactic” atunci când prin modul de
formulare al sarcinii de învățare copilul este adus în situația de a-și utiliza energiile și potențialul
psiho-fizic” pentru a-și optimiza parametrii comportamentali.”. (Lăzărescu, M., 2002, p.123)
Un exemplu de joc care poate fi folosit în învățare este jocul de atenție „Schimbă culoarea”.
Materialele necesare acestui joc sunt cartonașe de 3 culori diferite: roșu, verde și galben, un fluier,
buline colorate și scaune. Scopul jocului este consolidarea cunoștințelor privind culorile. Fiecare
copil va alege un cartonaș având ochii închiși. În funcție de culoarea cartonașului copiii vor merge
în „căsuța lor”. Va fi o căsuță pentru culoarea roșie, una pentru culoarea gablenă și una pentru
culoarea verde. Regula jocului este ca la auzul fluierului copiii să schimbe cartonașele între ei și
în funcție de cartonașul primit să meargă la auzul unui alt fluier în noua căsuță. Copilul care a mers
în căsuta greșită (fiecare căsuță va avea scăunele pe care vor fi buline cu culoarea căsuței) va fi
eliminat. Pentru complicarea jocului, când copiii vor auzi o bătaie din palme vor trebui să facă

405
precum găina, când vor auzi două bătăi să îmbrățișeze o persoană iar când vor auzi trei bătăi să se
oprească și să se așeze pitic. La sfârșitul jocului, toți copiii vor primi o recompensă.
În loc de concluzie: „(...) Franҫois de Salignac de la Mothe-Fénelon, scriitor și prelat
francez, precursor al iluminismului, a fost un adept al folosirii jocului în instruire și educație. El îi
sfătuia pe pedagogi: „Lăsați copilul să se joace și îmbinați învățarea cu jocul, astfel încât
înțelepciunea să le apară în față numai din când în când și numai cu zâmbetul pe buze; evitați să
obosiți copilul printr-o seriozitate supărătoare”.”. (Granici, L., 2010, p.14)

Bibliografie:
1. Elkonin, B.D., 1980, Psihologia jocului, Editura Didactică și Pedagogică, București.
2. Granici, L., 2010, Educație prin joc –teorie și practică, Editura Epigraf, Chișinău.
3. Hobjilă, A., 2008, Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului, Editura
Institutul European,Iași.
4. Lăzărescu, M., P., Ezechil, L., 2002, Laborator preșcolar – Ghid metodologic- ediția a II-a
revizuită-, Editura V&I Integral, București.
5. Schaub, H., Zenke, K. G., 2001, Dicționar de pedagogie, Editura Polirom, Iași.
6. Tudorache, V., 2000, Școlarul mic și jocul didactic, Editura Terra, Focșani.

DE LA JOC LA ÎNVĂŢARE ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE

Prof. Bărberu Elena & Prof. Ezaru Crina - Maria

Grădiniţa P.P. Nr. 14, Iaşi

„Educaţia este ceea ce supravieţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat”. B.F. Skinner
Educația pune accent pe oameni, urmărește dezvoltarea unor calități umane și explorarea
orizonturilor, este orientată predominant spre pregătirea pentru viață, are în vedere, cu precădere,
întrebări asupra existenței, vizează cu precădere dezvoltarea unei stări sau a unei structuri atinse,
finalitatea în educație îmbină viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung.
Focalizarea pe educaţia timpurie este importantă deoarece aceasta este perioada când copiii
se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil

406
şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu. Această perioadă este foarte importantă
în formarea unor deprinderi şi comportamente sociale determinante pentru integrarea ulterioară a
persoanelor în societate.
Educaţia timpurie este ansamblul tuturor obiectivelor, cunoştinţelor şi modalităţilor de
realizare a dezvoltării optimale a copilului de la naştere până la 6 – 7 ani, bazat pe considerarea
fiecărui act de îngrijire ca pe o experienţă de învăţare, educaţie şi de creare de situaţii noi,
predominant prin joc, care să stimuleze şi să direcţioneze cât mai devreme formarea personalităţii
copilului. Educaţia timpurie este un demers care vizează copilul şi dezvoltarea sa integrată, dar şi
dezvoltarea abilităţilor parentale şi instituţionale cu scopul de a răspunde cât mai adecvat nevoilor
individuale ale copilului.
Educaţia preşcolară urmăreşte: formarea şi educarea personalităţii; dezvoltarea conştiinţei
morale şi dezvoltarea conduitei civilizate; dezvoltarea aptitudinilor de comunicare; cunoaşterea şi
înţelegerea lumii; dezvoltarea creativităţii şi a simţului estetic; dezvoltarea psihologică – jocul ca
activitate de bază şi dezvoltarea relaţiilor interpersonale; pregătirea pentru şcoală.
Adaptând o strategie complexă de provomare şi cultivare a valorilor în joc şi prin joc,
modelăm trăsăturile pozitive de personalitate: bunătatea, onestitatea, responsabilitatea, voinţa,
respectul faţă de alte persoane.
Pentru buna reuşită a educaţiei în vîrsta timpurie trebuie să ţinem cont că fiecare copil este
o entitate unică, avînd propriile sale origini, propria sa istorie dinainte de a se naşte, propria sa
personalitate irepetabilă; fiecare copil se dezvoltă într-un ritm propriu şi nu trebuie modelat dupa
o formă preconcepută, ci trebuie susţinut să-şi manifeste personalitatea originală; adulţii trebuie să
urmărească ca personalitatea copilului să se realizeze total; copilul are nevoie de adulţi care să-l
ghideze cu dragoste şi răbdare, fără a-l supune unor constrângeri.
Eficientizarea calităţii educaţiei copiilor de vârstă timpurie poate fi realizată prin joc,
deoarece în cadrul jocului copilul cunoaşte mai uşor lucrurile şi utilitatea obiectelor din jur şi învaţă
unele comportamente sociale. Unealta de munca a jocului este jucaria. De aceea într-o sală de
grupă, trebuie să ne asigurăm că jucăriile se află la îndemîna copiilor, că sunt adecvate vîrstei şi
nivelului lor de dezvoltare.
În joc copilul capătă informaţii despre lumea în care trăieşte, ia contact cu oamenii şi cu
obiectele din mediul înconjurător şi învaţă să se orienteze în timp şi spaţiu. Jocul e o activitate care
formează, modelează inteligenţa şi în permite să se constate caracteristicile ei. Prin joc se dezvoltă

407
variate acţiuni mintale care influenţează dezvoltarea proceselor psihice. În joc se face trecerea în
etape, de la acţiunile practice, materiale spre cele mintale.
Câteva jocuri dinamice şi activităţi în aer liber pot activiza preşcolarii, le pot produce
plăcere, deoarece jocurile de mişcare constituie una dintre activităţile preferate la această vîrstă.
Din experienţa căpătată prin diverse tipuri de joc, copilul dobîndeşte o gîndire mai profundă, idei
şi concepte abstracte de care va avea nevoie mai tîrziu învăţînd matematica, istoria şi alte disciplini
pe care le va studia.
Adulţii care doresc să dea copiilor o educaţie timpurie de calitate e necesar să reţină că toţi
copiii încep cunoaşterea cu mâinile, se joacă cu obiectele observînd diferenţele dintre acestea
(mărime, grosime, formă, culoare), implicându-se astfel în procese de clasificare, generalizare, de
formare a noţiunilor şi de rezolvare de problema.
Copilul de vârstă timpurie explorează totul, se mişcă repede şi constant, începe să-şi
stăpînească sentimentele şi corpul şi învaţă să fie independent. El este capabil să se îmbrace şi să
mănînce singur. Aceasta este vârsta la care lui îi place să simuleze, să se prefacă, etc. El vrea să
înveţe să se joace cu cei de vârsta lui, dar are nevoie de mult sprijin din partea adultului în aceste
activităţi.
Copiii între 2 şi 5 ani au o înţelegere limitată a noţiunii de timp, de aceea activităţile de
grup trebuie să fie de scurtă durată. Astfel, o activitate nu poate dura mai mult de 10 - 15 minute.
Numai în cazul în care copiii sunt absorbiţi de ceea ce fac şi îşi doresc să continue, activitatea lor
poate fi prelungită.
Un exemplu de joc ar fi jocul logic „Surprizele spiridușilor” (activitate matematică).
Acesta are ca scop recunoaşterea şi descrierea formelor geometrice. În faţa copiilor se află pe covor
mulțimi de elemente. Copiii primesc săculeți cu piese geometrice şi vor trebui să formeze mulțimi
de elemente.
Jocul de probă: formează mulțimea pătratelor şi dreptunghiurilor. Se execută jocul propriu-
zis. Varianta I: se denumesc elementele caracteristice ale unui dreptunghi, laturile şi colţurile. Se
prezintă o planșă cu un dreptunghi, și o piesă geometrică mai mare. Se analizează, se pipăie și se
fixează noțiunea prin repetarea de către copii a denumirii formei geometrice nou învățate. Se caută
asemănări prin obiectele din clasă.
Varianta a II-a: copiii primesc ecusoane cu dreptunghiuri de culoare roșie și verde, pentru
a se împărți pe două grupe. Se vor așeza pe covor, în semicerc. Copiii vor realiza sarcini: formează

408
mulțimea dreptunghiurilor mari; formează mulțimea dreptunghirilor mici; formează multimea
dreptunghiurilor roșii; formează multimea dreptunghiurilor galbene.
Varianta a III – a (complicarea jocului): copii vor închide ochii, timp în care educatoarea va adăuga
o piesă geometrică rotundă. Se cere copiilor să descopere greşeala făcută folosind deducţia logică.
De exemplu: „Această piesă este un rotund, nu este dreptunghi deoarece nu are nici patru colțuri
și nici patru laturi, două mai lungi și două mai scurte.
Adoptând o strategie complexă de provomare şi cultivare a valorilor în joc şi prin joc,
modelăm trăsăturile pozitive de personalitate: bunătatea, onestitatea, responsabilitatea, voinţa,
respectul faţă de alte persoane.

Bibliografie:
1. Cucoş Constantin, 2006, „Pedagogie", Editura Polirom Iaşi;
2. „Curriculumul educaţiei copiilor de vîrstă timpurie şi preşcolară (1 - 7 ani)”
3. Glava Adina, „Curs de Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar”;
4. Marțian Iovan, Arad, 1997, „Repere în pedagogie – prin universul educației”;
5. Nicola Ioan, „Tratat de pedagogie școlară”;
6. UNICEF, Guvernul R. Moldova, Chişinău, 2007, „Îngrijirea şi dezvoltarea timpurie a copiilor
în Moldova”.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. Munteanu Daniela Alexandra

G.P.P Nr. 1, „Căsuța Piticilor”, Horezu

„Jocul este puntea între copilărie și vârsta matură.” (J.Chateau)

Educaţia timpurie se referă la educaţia copilului în primele stadii ale copilăriei (de la
naştere la 8 ani) şi le oferă condiţii specifice pentru dezvoltarea deplină, respectând dezvoltarea
individuală şi de vârstă a acestora. Educaţia timpurie porneşte de la ideea că vârstele mici constituie
baza personalităţii, iar pentru reuşita educaţională a copilului, e necesar să fie antrenaţi toţi actorii

409
cu care acesta interacţionează, începând cu membrii familiei, personalul din instituţiile de educaţie
preşcolară şi terminând cu comunitatea.
Educaţia timpurie este un tip de educaţie global şi funcţional, adaptat nevoilor şi
caracteristicilor individuale ale copilului, o pedagogie a acţiunii şi a comunicării, centrată pe copil,
ca autor al propriei deveniri. Educația timpurie oferă șanse egale de creștere, dezvoltare, îngrijire,
educatie, fără discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, fără parinti, cu
sanatate precară, cu deficiente sau cu posibilități materiale financiare scăzute.
Principiile cele mai importante ale educației timpurii sunt:
• fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuințele, particularitățile sale specific;
• educatia trebuie sa țină cont de particularitățile individuale ale fiecărui copil;
• educatia timpurie se referă la fiecare copil în parte și nu la educația „copiilor”.
Este imperativă respectarea nevoilor copiilor:
a) de baza: îngrijire, cunoaștere, hrană;
b) afective: dragoste, securitate afectivă, întărire pozitivă a acțiunilor;
c) de acțiune: joc liber ales.
Jocul este o activitate specific umană, o realitate permanentă, prin faptul că el nu lipsește
indiferent de vârsta omului, pentru că numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului.
Asemănarea cu comportamentul numit joc al animalelor este neconvingătoare din mai multe
motive:
• jocul este una din activitățile variate ale oamenilor corelate cu celelalte activități: învățare,
muncă, creativitate;
• jocul este o activitate conștientă, desfășurată oarecum organizat, după anumite reguli
incluzând elemente specifice;
• scopul jocului este acțiunea însăși, capabilă să-i satisfacă jucatorului dorințele, propriile
aspirații;
• jocul este menirea de a introduce jucatorul în lumea imaginară pe care i-o crează jucătorul
respectiv.
• sintetizând acestea toate, putem spune că jocul este o activitate specific umană, dominantă
în copilărie, prin care omul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând
conștient, liber în lumea imaginară creată de el.

410
 Jocul se consideră ca o activitate fizică sau mintală gratuită, ce se realizează doar datorită
plăcerii ce o provoacă, spune J. Chateau. (Șchiopu U, Verza M, (1981), Psihologia vârstelor,
E.D.P.). Desigur, conturarea motivului plăcerii ca implicat în dinamizarea jocului, anulează
greutatea lui.
Copilul dobândește prin intermediul jocului, deprinderea de autoservire în satisfacerea
propriilor trebuințe, ca apoi jocul să devină mai complex, să se structureze acțiunii cu instrumente
diverse. Astfel jocul de-a familia este intens praticat, poate cel mai frecvent întâlnit în copilărie,
prezentând foarte mare importanță și din cauză că familia este scena principală de viață a copilului
și totodată elementul social în care se condensează și reflectă în mod special întreaga viață socială.
Deci jocul este o activitate de primă importanță în evoluția psihică a copilului. Jocul
încorporat în activitatea didactică reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu
destinderea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică,
morală, fizică a copilului.
Din punct de vedere pedagogic, Ion Cerghit, făcând o clasificare a metodelor de învățământ
a considerat că învățarea la preșcolari se realizează prin metode de acțiune fictivă sau simultană
(stimularea unei activități care se desfășoară după anumite reguli) din acesta făcând parte și jocul).
Așadar, esența jocului este concentrată în procesul de reflectare și transformare pe plan imaginar
a realității concrete, proces plăcut și posibil prin care copilul își satisface nevoia de activitate de a
transpune în diferite roluri și situații care îl apropie de realitatea înconjurătoare.
Jocul este o activitate determinată pentru formarea și dezvoltarea personalității umane.
Jocul de rol contribuie la dezvoltarea limbajului, îmbogățirea vocabularului și dezvoltarea
capacității de comunicare, iar de la aceste trei elemente esențiale pornesc și alte trăsături care se
dezvoltă în timpul activității ludice. De exemplu, se dezvoltă spiritul de echipă, voința, trăsăturile
morale pozitive, imaginația și nu în ultimul rând, trăsăturile sociale fără de care ne-ar fi greu să
trăim în această lume. Jocul de rol propus în cadrul cercetării de față se desfășoară în echipă
asigurându-ne că fiecăruia îi vine rândul să vorbească.
La jocul „Cei mai isteți iezișori”, am urmărit modul de comunicare utilizat de copii atunci
când sunt puși în situații de a juca rolul persoanjelor din poveste și felul în care comunică între ei
în momentul în care au de rezolvat o problemă. Din moment ce „Piticii” au ajuns la cumpărături,
am urmărit dacă folosesc formule de politețe, dacă și cum cer ajutor atunci când nu găses ceva,
cum formulează întrebările. Când ne-am jucat „De-a doctorul” și „De-a învățătorul” am urmărit în

411
principal exprimarea corectă din punct de vedere gramatical, folosirea corectă a intonației și
formularea de răspunsuri corecte. De asemenea am urmărit cât de bogat este vocabularul cu cuvinte
din alte domenii. Când am stat „De vorbă cu Mos Crăciun”, am urmărit exprimarea liberă, modul
în care au formulat răspunsurile la anumite întrebări și intonația folosită, dacă se exprimă în
propoziții. În cadrul jocurilor „Călătorim cu autobuzul și cu trenul” și „O zi în familie”, am urmărit
comunicarea cu membrii familiei și comunicarea cu persoane necunoscute, exprimare politicoasă
și corectă din punct de vedere gramatical.
Existența noastră este strâns legată de comunicare. Ființele umane și comunicarea sunt
interdependente. Noi oamenii prin limbaj și comunicare interacționăm și relaționăm în cea mai
mare parte, fără comunicare și limbaj existența noastră ar fi inutilă sau foarte diferită.
Jocul de rol se diferențiază de celelalte jocuri, prin faptul că prin jocul de rol copiii pot fi originali
în redarea impresiilor proprii, pot fi spontani în exprimarea lor.
„Plăcerea de a învăța, atât de evidentă la copiii mici, chiar și atunci când învață lucruri
sofisticate sau dificile, se diluează treptat și apoi dispare, iar unul dintre motive este îndepărtarea
acestui proces de joc si transformarea lui într-o activitate mai degrabă asemănătoare cu munca
dificilă. Jocul reprezintă o dimensiune fundamentală a naturii umane, fiind un sprijin solid pentru
cei implicați în educația si dezvoltarea copiilor mici (profesori, părinti, formatori etc.), pentru a
redescoperi jocul pentru ei și pentru cei pe care îi însoțesc în diverse experiențe de învățare."
Finalităţile fundamentale ale grădiniţei se referă, pe de o parte, la oferirea unei asistenţe
educaționale complexe pentru formarea abilităţilor de bază necesare pe tot parcursul vieţii, iar pe
de altă parte, dezvoltarea armonioasă a copilului în funcţie de specificul tendinţelor, ritmul propriu
şi potenţialul individual. Necesitatea concordanţei dintre finalităţile celor două niveluri de
învăţământ, preşcolar şi şcoală primară, subliniază încă o dată, un deziderat comun: pregătirea
copilului pentru şcoală şi în viitor pentru educaţia permanentă.

Bibliografie:
1. Antohe, Georgeta; Huțupaș, Iuliana, 2002, Psihopedagogia jocului, Ed. Nitnelav, Galați
2. Chateau, J., 1967, Copilul și jocul, E.D.P., Timișoara;
3. Culea, Laurenţia, „Curriculum pentru educarea timpurie - o provocare?”, Editura Diana, 2009;
4. Elena Tipa, Necesitatea abordării parteneriatului educațional în grădiniță"- Revista
Învățământului Preșcolar, nr. 3-4 / 2006; Grădinița altfel- Editura V&I Integral, Bucuresti, 2003;

412
5. Liliana Ezechil, Mihaela Paisilazarescu, Laborator preșcolar- ghid metodologic;
6. Marcia L. Nell, Walter F. Drew, De la joc la învățare, Cum folosim jocul didactic în educația
timpurie?, Editura Educație și formare, 2016.
7. Revista de repere didactice și pedagogice pentru învățământ primar și preșcolar, Nr. 4/2018,
Editura Smart Academic, Bacău 2018.

IMPORTANȚA JOCULUI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

Prof. înv. primar Dulgheru Luminița

Școala Gimnazială “Mircea Sântimbreanu”, București

Fiecare om descoperă încă din copilărie ce înseamnă a se juca. Jocul este ocupaţia preferată
şi cea mai captivantă, pentru copii. Adulţii însă, uită destul de des, amintirile legate de această
activitate. Practica şi teoria educaţiei au demonstrate locul important pe care-l ocupă jocul în viaţa
copilului, încă de când face primii pași, apoi se desăvârșește în activitatea de instruire şi educare
din şcoală. Prin intermediul jocului, copiii îşi îmbogăţesc experienţa cognitivă, îşi educă voinţa şi
pe această bază formativă îşi conturează profilul personalităţii.
Jocul este extrem de important pentru copil şi îi oferă prilejurile cele mai bogate prin care
poate învăţa, experimentând activ. Un copil învaţă mult prin intermediul situaţiilor de joc varíate
şi stimulatoare. Primele modele pe care le imită sunt în apropierea lui: părinţii, bunicii, educatorii,
fraţii mai mari, etc. Adoră să fie ca şi ei! Reproduce cu fidelitate gesturi, cuvinte, expresii.
Dacă un copil îl ia pe adult ca model, aceasta se întâmplă nu mai pentru că nu are alt model
prin preajmă. Copilul caută, prin tot ceea ce face, să atragă atenţia, pentru a demonstra cât este de
bun. Cunoaşterea evoluează însă rapid; copilul pune mereu întrebări, învaţă apoi să găsească
răspunsuri, discută cu alţi copii.
Copilul este o persoană în formare. El trebuie luat în consideraţie. Are sentimente, dorinţe,
opţiuni, înclinaţii, opinii. Este o persoană unică, specială, care se îndreaptă pas cu pas spre calea
cunoașterii. Copilăria este vârsta speranţelor şi a visurilor, iar dacă nu sunt împiedicaţi, copiii vor

413
învăţa şi le vor împlini. Trebuie să le cultivăm aceste speranţe cu înţelepciune. Nimeni nu le poate
garanta viitorul, dar cel puţin, vor trăi fericiţi aceşti ani minunaţi ai COPILĂRIEI.
Este foarte important ca în calitate de educatori și de părinţi să ţinem cont de diferenţele
existente în individualitatea copiilor. Fiecare copil are o anumită personalitate și propriul său
potenţial intelectual, de aceea, copiii au nevoie să știe cine sunt și să-și formeze o idée clară asupra
propriei identităţi, a sentimentuluică sunt personae distinct față de altele.
Jocul se intercorelează cu învăţarea şi creaţia. Jocurile cu subiect din viaţă, din poveşti şi
basme presupun cunoaşterea conţinutului acestora, dar implică şi creativitate de expresie în
interpretare. Jocurile cu text şi cant îi apropie de creaţiile musicale şi literare. Copiii transpun cu
ingeniozitate rolurile din dramatizările cunoscute, după ce înțeleg tâlcul întîmplărilor. Reuşesc cu
rapiditate să intre în pielea personajelor îndragite şi aici amintim doar câteva scenete, prezentate
în cadrul serbarilor: ”Scufiţa-Roşie”, ”Capra cu trei iezi”, “Ursul păcălit de vulpe”, ”Fata babei și
fata moșneagului”, etc.
În cadrul serbării zilei de 1 Iunie, mi-am propus să scot în evidenţă latura inocentă a
copiilor, prin activitatea:
„Copilărie – dar nepreţuit”
Locul desfăşurării: sala de clasă
Forma de desfăşurare: concurs (pe grupe), jocuri distractive, întreceri
Obiective:
- să colaboreze în cadrul grupului;
- să manifeste iniţiativă personal în realizarea sarcinilor de lucru;
- să aplice cunoştinţele însuşite în completarea fişelor, jocurilor;
Desfăşurarea activităţii
I. Prezentarea semnificaţiei zilei de 1 Iunie
„Ziua Internaţională a Copilului” a luat naştere ca sărbătoare a copiilor înanul 1925, la Conferinţa
de la Geneva. Reprezentanţii celor 54 de ţări au elaborat „Declaraţia de la Geneva cu privire la
Drepturile Copilului”, în urma căreia multe ţări au desemnat o zi din calendar ca „Zi a Copilului”,
pentru a le adduce acestora o bucurie şi pentru a atrage atenţia asupra nevoilor lor. Ziua de 1 Iunie
este sărbătorită în peste 25 de ţări. Pentru prima dată, „Ziua Copilului” a fost sărbătorită în 1925,
la San Francisco, SUA.

414
 II.
1. Concursuri pe grupe – „Continuă desenul”, „Isteţilă”
2. Jocuri distractive (fete-băieţi) – „Telefonul fără fir”, Portretul
3. Întreceri – „Constructorii” , „Balonul zburător”
1. „Continuă desenul” – Fiecare grupă primeşte fişe. Fiecare membru al grupei trebuie să
continue să deseneze figura începută de primul membru al grupei. La sfârşit, se identifică ce anume
se dorea iniţial să se deseneze. Este punctată fiecare echipa care a fost cât mai apropiată de desenul
iniţial.
„Isteţilă” – Fişe pentru descoperirea traseului, rebusuri, jocuri de rol. În urma evaluării, se
vor acorda „ recompense - cărţi” acelor grupe care au dovedit corectitudine, inventivitate.
2. „Telefonul fără fir” –Cele trei grupe sunt aşezate în linie. Primului copil i se va spune la
ureche un cuvânt, apoi el va transmite următorului coleg. Ultimul copil spune cuvântul cu voce
tare. Căştigă echipa care a terminat prima şi a transmis corect cuvântul iniţial.
„Portretul” – Din fiecare grupă se alege câte un reprezentant, care va trebui să-şi deseneze
chipul, în timp ce e legat la ochi. Coechipierii au voie să-l ghideze. Cel mai corect cu putinţă
portret, va fi „premiat”.
3. „Constructorii” – Echipele trebuie să construiască din figuri geometrice obiecte. Câştigă
echipa care construieşte mai repede şi a folosit toate piesele date, iar realizarea este estetică.
(„coif”)
„Balonul zburător” – „Cine ţine fulgul sus?” – Reprezentantul fiecărei grupe trebuie să
ţină, prin suflare un fulg în aer, cât mai mult timp. („pană”)
V. Evaluare: Acordarea de diplome, alte recompense.

Bibliografie:
1. Pop, Eleonora, 1976, “Jocuri şi alte activităţi alese”, Culegere metodicǎ, Bucureşti;
2. Popescu Mihăileşti, Alexandru, nr. 9, 1985, “Stimularea creativităţii în exprimarea oralǎ la
copii”, în „Reviste de pedagogie”.

415
 JOCUL DIDACTIC MATEMATIC – VALENŢE FORMATIVE

Prof. Radu Raluca Ionela

Grădinița P.P. „Căsuța Poveștilor”, Pitești

Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune operatorie, deci, pe

promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale
imaginației și creativității. ,,Activ” este copilul care depune efort de reflecție personală, interioară
și abstractă, care întreprinde o acțiune mintală de căutare, de cercetare și redescoperire a
adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. ,,Activismul exterior” vine deci să servească drept
suport material ,,activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia.
Întreaga paletă formativă începe în învățământul preșcolar prin abordarea elementelor de
logică matematică și a elementelor de teoria mulțimilor, de la care pornește formarea unei idei de
noțiune matematică.
Totuși pentru crearea condițiilor activităților de învățare în abordarea noțiunilor logico-
matematice trebuie găsite formele cele mai potrivite de muncă diferențiată, care să corespundă
particularităților de vârstă și de înțelegere ale copiilor.
Jocul didactic matematic are un rol deosebit în amplificarea acțiunii formative a grădiniței,
în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activității comune, realizând în acest fel un
continuum între activitatea de învățare și cea de joc. În cadrul abordării noțiunilor de matematică,
datorită faptului că preșcolarul îți structurează operațiile și acțiunile fără a resimți efortul, învățarea
se realizează prin intermediul jocului matematic.
Astfel, consolidarea sau verificarea cunoștințelor copiilor prin intermediul jocurilor
matematice se realizează diferit în funcție de scopul imediat al activității, de forma pe care o
îmbracă acțiunea jocului și de materialul didactic folosit.
În acest caz, fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor
elemente metodice și anume: formulează o problemă care trebuie rezolvată de toți copiii și conține
indicația concretă a acțiunii pe care trebuie să o desfășoare aceștia în cursul jocului propus, au în
vedere numai un singur aspect al număratului și socotitului, exersează operațiile gândirii –
comparația, analiza, sinteza -verifică divers cunoștințele și deprinderile copiilor.

416
Sarcina didactică a jocului matematic se realizează prin acțiunea dirijată a copiilor și se împletește
strâns cu elementele propriu-zise de joc.
De aceea fiecare joc matematic trebuie să conțină cel puțin două reguli: una de transpunere a
sarcinii didactice în acțiune concretă și alta, care vizează organizarea copiilor.
Astfel, ,,indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic favorizează atât
aspectul informativ al procesului de învățământ cât și aspectul formativ al acestuia.”
În jocurile matematice următoare, am evidențiat noțiunile matematice abordate, în care am
stabilit componentele: obiectivele operaționale, sarcina didactică, regulile jocului, elementele de
joc, materialul didactic și câteva aspecte metodice privind desfășurarea acestora.
Să rezolvam probleme
Scopul didactic: dezvoltarea capacității copiilor de a rezolva și compune probleme de adunare și
scădere în limitele 1-10.
Sarcina didactică: rezolvarea și compunerea de probleme care implică operațiile de adunare și
scădere cu 1-2 unități.
Elemente de joc: întrecerea, aplauze, stimulente pentru copii.
Reguli de joc: se efectuează exercițiile pregătitoare de numărat și socotit în limitele 1-10. Se
rezolvă probleme după ilustrații, frontal. Copiii compun probleme pe grupe. Câștigă grupa care a
compus cele mai interesante probleme și le-a rezolvat repede și bine.
Material didactic: planșe cu probleme ilustrate, tabla magnetică, jetoane, cifre, semnele plus,
minus, egal.
Organizarea activității: se aranjează mobilierul, se pregătește materialul, se distribuie.

Desfășurarea activității:
- Exerciții pregătitoare: cu ajutorul materialului distributiv se fac exerciții de numărare, de asociere
a numărului la cantitate și invers.
- Anunțarea temei: copiii sunt anunțați că jocul se numește „Cine rezolvă mai repede problema” și
că vor avea de rezolvat și compus probleme.
- Explicarea și demonstrarea jocului: Un copil extrage un jeton din cutia cu probleme și prezintă
prima problemă ilustrată: „La marginea lacului, un copil se joacă cu 7 vaporașe din hârtie. Mai
vine un copil cu un vaporaș. Câte vaporașe au împreună cei doi copii?”
- Problema se rezolvă după următoarea schemă:

417
 - Ce cunoaștem în problemă?
- Ce se întreabă în problemă?
- Cum putem afla rezultatul?
- Prin ce operație se rezolvă problema?
Copiii au sarcina să formeze exercițiul la măsuțe cu ajutorul cifrelor și semnelor aritmetice. Se
controlează activitatea independentă și se apreciază corectitudinea și rapiditatea de rezolvare.
- Desfășurarea jocului: Jocul continuă cu extragerea altor jetoane pe care se găsesc următoarele
probleme:
« Un ciobănaș păzește o turmă de 10 oi. O oaie se sperie de lup și fuge din turmă. Cu câte oi
a rămas ciobănașul? »; « În curtea grădiniței erau 5 copaci. Copiii au mai plantat 2 copaci. Câți
copaci sunt acum în curtea grădiniței? »; « Iepurașul a primit de la mama sa 8 morcovi. El mănâncă
doi morcovi. Cu câți morcovi a rămas iepurașul? »
Copiii rezolvă problemele independent și formulează răspunsul.
- Complicarea jocului: Copiii, împărțiți pe grupe de câte patru compun și rezolvă probleme
cu ajutorul materialului pe care îl au la dispoziție. Fiecare grupă prezintă pe rând problemele
compuse. Sunt aplaudați de colegii lor pentru problemele compuse și rezolvate corect.
- Încheierea activității: Se declară câștigătorii jocului, toate grupele care au compus probleme
interesante.
În cadrul proiectului tematic: „Toamna în grădină” am desfășurat la centrul știință jocul
didactic matematic cu tema „Ajut-o pe Albă ca Zăpada”. Obiectivele operaționale propuse au vizat
descompunerea în mod corect numerele învățate, după modelul dat, asocierea numărului la
cantitate în limitele 1-5; recunoașterea vecinilor numerelor învățate, rezolvarea de exerciții.
Sarcina jocului a constat în rezolvarea în funcție de dificultatea exercițiilor și raportarea cantității
la număr. S-au folosit elemente de joc antrenante: recompense, surpriza, aplauze, mijloace de
învățământ atractive, cu scopul participării afectiv emoționale a copiilor la activitate: căsuța Albei
ca Zăpada și a piticilor, piticii din cartoane colorate, scrisoarea, colet, bilețele, jetoane cu cifre.
Captarea atenției s-a realizat prin primirea unui colet și a unei scrisori din partea Albei ca
Zăpada în care le cere să rezolve corect sarcinile primite pentru a salva piticii de vrajă.
Reactualizarea cunoștințelor a fost realizată printr-un joc de rol între doi copii (veverița și copilul):
“- O alună, două, trei
Veveriță, câte vrei?”

418
„- Vreau vreo patru,
Cinci sau șase,
Că alunele-s gustoase”
„- Îți dau șapte, opt sau nouă,
Dacă o să ne spui și nouă
Când o să mai vină-n coace
Iarna cu zece cojoace.”
După anunțarea temei și obiectivelor, se explică și demonstrează regulile jocului, iar apoi
se desfășoară propriu zis activitatea În fața clasei se vor afla cei șapte pitici vrăjiți și căsuța
acestora, realizate din cartoane colorate. Copiii vor fi grupați în lapte grupe, fiecare având numele
unui pitic.
Dacă grupa respectivă rezolvă corect sarcinile date, eliberează piticul de vrajă și îl aduce
în căsuță; astfel toți piticii trebuie introduși în căsuță.
Se formează grupele, iar fiecare primește numele piticilor: Mutulică, Înțeleptul, Bucurosul,
Morocănosul, Hap-ciu, Rușinosul, Somnorosul. Din coletul primit de la Albă ca Zăpada,
reprezentantul fiecărei grupe va extrage plicurile care conțin sarcinile pentru fiecare membru din
grupă:
Grupa nr.1- Mutulică
1. Numără descrescător din 1în 1, de la 1 la 10.
2. Recită poezia: “S-a pierdut un pui!”
Grupa nr.2- Înțeleptul
1.Numără legumele și spune câte sunt
2. Numără crescător din 2 în 2, de la 1 la10.
Grupa nr.3-Bucurosul:
1.Numără și scrie în etichetă câte florile sunt
2. Vecinii numerelor 3 și 5.
Grupa nr. 4- Morocănosul:
1.Completează cu cifrele care lipsesc:
1 2 4 6 8
2. Desenează buburuzei ce-i lipsește astfel încât fiecare să aibă câte 5 buline.
Grupa nr. 5- Hap-ciu

419
 1.Precizează vecinii numerelor:
4 5 8
2. Încercuiește a treia și a cincea gărgăriță:

Grupa nr. 6- Rușinosul:

1. Descompune:

3 4 5

Grupa nr.7- Somnorosul:

1.Deseneaza al treilea si al cincilea măr :
2. Numără descrescător din 1 în 1 de la 10 la 1.
Pentru Jocul de probă: se numește un copil de la prima grupă și va efectua una din sarcini.
Rezolvarea corectă a acesteia va fi recompensată și va elibera și piticul cu numele echipei
sale. Jocul propriu-zis se va desfășura în condițiile de mai sus. Voi cere copiilor atenție și
promptitudine. Pentru că preșcolarii au eliberat toți cei șapte pitici, fiecare echipă va primi bilețele
cu numele piticului eliberat care conțin ghicitori matematice. În joc vor fi antrenați și încurajați să
răspundă toți copiii. Dacă este necesar voi interveni cu explicații suplimentare.

Bibliografie:
1. Beraru, G., Neagu, M. (coord.), (1995), Activități matematice în grădiniță, Iași, Editura AS*S;
2. Ivan, Silvia, (1975), Rolul activităților matematice în pregătirea preșcolarului pentru școală,
Editura Revista de Pedagogie, București;
3. Libotean, I; Cicioc, E., (1998), Jocuri didactice matematice pentru grădiniță, București, Editura
V& I Integral.

420
 JOCUL DIDACTIC, MIJLOC PRINCIPAL DE REALIZARE ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Monda Adelina- Ramona

Liceul Teoretic Pâncota - Grădinița P.N. Pâncota, jud. Arad

Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv

cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică și acțiunea de joc.
Aceasta îmbinare a elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, pe parcursul
desfășurării sale, copiii să trăiască stări afective complexe care declanșează, stimulează, intensifică
participarea la activitate, cresc eficiența acesteia și contribuie la dezvoltarea diferitelor
componente ale personalității celor antrenați în joc.
Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea
respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în desfășurarea acțiunii ludice.
Jocurile didactice pot contribui la realizarea unor obiective educaționale variate și complexe.
Acestea pot viza dezvoltarea fizică a copilului în cazul jocurilor motrice, sportive, sau dezvoltarea
unor subsisteme ale vieții psihice (procesele psihice senzoriale, intelectuale, volitive, trăsături de
personalitate, ș.a.). De asemenea jocurile didactice pot contribui la rezolvarea unor sarcini
specifice educației morale, estetice.
Prin jocul didactic se precizează, se consolidează, se sintetizează, se evoluează și se
îmbogățesc cunoștințele copiilor, acestea sunt valorificate în contexte noi, inedite.
Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele
componente ale acestuia sunt: scopul jocului, conținutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului
și elementele de joc.
Conceperea lor depinde în mare măsură de ingeniozitatea cadrului didactic. Literatura de
specialitate oferă o serie de sugestii în acest sens: folosirea unor elemente surpriză, de așteptare,
întrecere individuală sau pe echipe, mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune,
penalizarea greșelilor comise, ș.a.
Sarcina cadrului didactic este de a găsi pentru fiecare joc, elemente de joc cât mai variate,
deosebite de cele folosite în activitățile anterioare, în caz contrar existând riscul ca acestea să nu
mai prezinte atractivitate pentru copii, esența jocului fiind, în acest caz, compromisă.

421
 Reușita unui joc didactic depinde și de materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie
să fie adecvate conținutului, variate și atractive, ușor de manevrat și să provină din mediul apropiat,
familiar copiilor (planșe, jetoane, jucării, figuri geometrice, etc).
Atractivitatea și eficienta jocului depind de ingeniozitatea educatoarei de a îmbina o sarcină
educativă acceptabilă de către copii, nici prea grea, nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu
reguli atrăgătoare. Elementele de joc artificiale, nestimulative, îngreunează învățarea și plictisesc
copiii. Plăcerea cu care participă copiii la joc este singura justificare a recurgerii la jocul didactic.
Exemplu de joc didactic la nivelul preșcolar
NIVEL: II Grupa Mare
TEMA: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
SUBTEMA: „În lumea minunată a poveștilor”
FORMA DE REALIZARE: Activitate pe domenii
DENUMIREA ACTIVITĂȚII: „O zi la palat”
TEMA ACTIVITĂŢII: DLC (Educarea limbajului)- „Așază-mă la povestea mea” - joc didactic;
TIPUL ACTIVITĂŢII: DLC - consolidare și sistematizare de cunoștințe;
MIJLOC DE REALIZARE: joc didactic
FORMA DE ORGANIZARE: pe echipe, individual, frontal
SCOPUL ACTIVITĂŢII: evaluarea cunoștințelor despre povești și personajele acestora;
dezvoltarea deprinderii de a se exprima corect, coerent și expresiv.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
- să recunoască titlul și autorul poveștii pe baza imaginii prezentate;
- să recunoască după imagini personajele din poveștile cunoscute;
- să asocieze personajele cu cadrul de poveste adecvat;
- să improvizeze un dialog dintr-o poveste cunoscută, pe baza unor imagini;
- să recunoască personaje din povești pe baza unor ghicitori;
- să așeze fiecare personaj la povestea din care face parte;
- să așeze secvența dată pe panoul corespunzător poveștii din care face parte;
- să se exprime corect, coerent și logic în enunțuri;
- să sesizeze ce acțiuni sau personaje au fost intercalate greșit în poveste;
- să respecte regulile jocului.
REGULILE JOCULUI:

422
 Copiii vor fi împărțiți în două echipe (mov-verde; roz-albastru). Fiecare echipă va primi
sarcini de rezolvat ,iar copilul atins cu bagheta de către educatoare va da răspunsul. Vom vorbi
încet, nu vom șopti și așteptăm rândul.
ELEMENTE DE JOC: competiția, surpriza, aplauze.
METODE ŞI PROCEDEE: - conversația, jocul didactic, explicația, observația, demonstrația
exercițiul, problematizarea, diagrama Venn, ciorchinele.
MATERIAL DIDACTIC: -planșe cu povești, imagini din povești, coșuleț cu plicuri, panou, poze
cu personaje din povești, coronițe, creioane colorate, șabloane, abțibilde, figurine din hârtie
glasată, lipici.
Etapele activității
1.Moment organizatoric
Se creează condiții optime pentru desfășurarea activității: aerisirea sălii de grupă; se
aranjează mobilierul, se pregătește materialul didactic.
2.Captarea atenției se realizează prin sosirea unui colet tocmai de la zâna cea bună din povestea
„Cenușăreasa” care îi roagă s-o ajute. Zâna le trimite o poveste:
„A fost odată ca niciodată, într-un ținut îndepărtat, o fată frumoasă cu pielea albă ca neaua,
părul negru ca abanosul, numită Albă-ca-zăpada. Ea trăia într-un castel alături de mama vitregă și
cele două surori vitrege. Într-o zi aude că regele, vrea să-și însoare feciorul și toate fetele din regat
sunt invitate la bal. Voia și ea să meargă dar nu avea rochiță, nici pantofi. Ajutată de motanul
încălțat, cel care-l mâncase pe căpcăun transformat în șoricel, ajunge la bal și dansează cu
prințul...dar....când bate ceasul la ora 12....aleargă să ajungă acasă înaintea mamei vitrege, cade pe
scări și moare. Piticii o iau și o așază într-un sicriu de cleștar, iar mama vitregă, surorile ei și
motanul încălțat o plângeau cu inimile sfâșiate. Prințul ,care tocmai trecea pe acolo, o zărește în
sicriul de cleștar, ridică bagheta magică și face o vrajă, care o aduce pe Albă-ca-zăpada la viață.
V-a plăcut povestea? Este corectă? De ce? Cum adică s-au amestecat poveștile? Trebuie să le
descurcăm...mă ajutați?
3. Reactualizarea cunoștințelor.
„Ce povești cunoașteți voi?”......Educatoarea aprobă răspunsurile copiilor și spune că ar
dori să începem jocul propus de Zână.
4. Anunțarea temei și a obiectivelor.

423
 Pentru a descurca poveștile vom juca un joc numit „Așază-mă la povestea mea”, unde vom
recunoaște poveștile și autorul, personajele acestora, vom desluși ghicitori despre povești ,vom
spune cui îi aparține replica, vom spune dacă e adevărată sau falsă o afirmație, iar la final fiecare
poveste va reveni la normal și Zâna ne va premia cu câte o coroniță și cu o surpriză dulce.
5. Desfășurarea activității
Explicarea și demonstrarea regulilor jocului
Pentru a desfășura jocul, avem plicurile cu sarcini. Împărțiți în două echipe egale, pe culori,
vom răspunde la întrebările din plicuri dar nu oricum. La auzul cuvintelor magice „Cu bagheta
fermecată...am să te numesc îndată”, copilul care va fi numit va trebui să răspundă. Fiecare echipă
va trebui să rezolve corect sarcinile trimise de Zână pentru a putea ajunge la surprize. Fiecare
răspuns corect va primi câte o siluetă a unui motănel, iar la final vom număra siluetele și vom
desemna câștigătorii.
Se realizează jocul de probă, se oferă explicații suplimentare în cazul în care se constată că
regulile sau modul de desfășurare nu au fost bine înțelese.
PROBA 1-pentru ambele echipe:
- Cui îi aparține replica?
„Ia-o și du-o în adâncul pădurii! Când ajungi acolo, omoar-o și adu-mi inima ei ca dovadă că ai
făcut întocmai! (regina din Albă-ca-zăpada);
- „-Stăpâne, nu te întrista! Dacă-mi dai cizmele tale cele noi, o pălărie și un săculeț
cu șnur, îți voi dovedi că tu ești cel mai în câștig cu moștenirea primită” (motanul încălțat)
Câte un membru de la fiecare echipă, ales de baghetă, rezolvă câte o sarcina. Dacă
răspunsurile sunt corecte echipa primește o figurină.
PROBA2 - pentru ambele echipe: „Așază personajul la povestea lui”
PROBA 3 - pentru ambele echipe:
Adevărat sau fals:
-Cenușăreasa le avea ca prietene pe cele două surori ale ei!
-Motanul încălțat a rămas la castel cu tinerii însurăței ,fiindu-le cel mai credincios prieten și
sfătuitor.
PROBA 4 - GHICEȘTE DESPRE CINE ESTE VORBA
- În căsuța din pădure / Eu îndată fac curat / Farfurii, ceșcuțe ,oale / Stau acum frumos pe raft!
(Albă-ca-zăpada)

424
-De când mama a murit, tare greu am mai trăit / Mama rea nu mă iubește, doar la muncă mă silește!
(Cenușăreasa)
PROBA 5 - improvizează un dialog între: mama vitregă și vânător (Albă-ca-zăpada); motanul
încălțat și căpcăun (Motanul încălțat).
PROBA 6 - abordare transdisciplinară
Desparte în silabe cuvântul și spune câte silabe are: cenușăreasa, motanul.
COMPLICAREA JOCULUI
PROBA 7-Diagrama Venn
Pe panou sunt desenate trei cercuri care se intersectează. Echipa 1 au de așezat în primul cerc
imaginea din povestea „Albă-ca-zăpada”, echipa 2 au de așezat imaginea cu povestea
„Cenușăreasa”, iar eu voi așeza imaginea cu poveste „Motanul încălțat”. După ce vor așeza
imaginile le voi adresa următoarea întrebare: „Ce observați atunci când priviți ambele povești?
Ce credeți că ar trebui să așezăm în intersecția celor două cercuri?”. Echipa care răspunde corect
primește un punct („În intersecția celor trei cercuri se așază personajele comune: prințul, prințesa
dar și palatul, coroana).
PROBA 8-ciorchinele
Se va realiza un ciorchine cu personajele pozitive din povești și un ciorchine cu personajele
negative din povești. Echipa 1 alege personajele pozitive și le prinde pe ciorchine și echipa 2 alege
personajele negative și le prinde pe ciorchine. La sfârșitul jocului se numără siluetele și se
stabilește echipa câștigătoare.

Material bibliografic:
1. "Curriculum pentru învățământul preșcolar"’;
2. Culea, L., Seșovici, A., Grama, F., Pletea, M., Ionescu, D., Anghel, N., 2008,"Activitatea
integrată din grădiniță", Didactica Publishing House, București;
3. Georgeta Toma, Măruța Ristoiu, Magdalena Anghel, Irinela Nicolae, Daniela Petre,2008,
„Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar”, nivel 5-7-ani, Editura
Delta Cart, Pitești;
4. Mitu, F., Antonovici, Ş., 2005, "Jocuri didactic integrate pentru învățământul preșcolar",
Editura Humanitas Educațional, București;

425
5. Preda, V., Pletea, M., Grama, F., Cocoș, A., Oprea D., Călin, M., 2005, "Ghid pentru proiecte
tematice – abordare în manieră integrată a activităților din grădiniță", Editura Humanitas
Educațional, București;
6. Revista Învățământul preșcolar nr. 1-2/2009, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării,
Institutul de Științe ale Educației;
7. Revista Învățământul preșcolar nr. 1-2/2010, Editura Arlequin;
8. Revista Învățământul preșcolar nr. 3-4/2009, Editura Arlequin;
9. www.didactic.ro.

DE LA JOC LA ÎNVĂȚARE ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE

JOCUL, ESENȚA COPILĂRIEI

Educatoare Mihai Dorina

Școala Generală ”George Voevidca„ – Structura G.P.N. Nr.5

”Un copil care nu se joacă, nu este un copil, dar omul care nu se joacă, a pierdut
pentru totdeauna copilul care trăia în interiorul său şi de care îi va fi groaznic de
dor.” – Pablo Neruda
În cei aproape 40 de ani de experiență în munca cu copiii, am învățat că una dintre
trebuințele principale ale celor mici este jocul. Astfel, ideea de joc, de a fi mereu în mișcare, de a
explora, de a simți, de a atinge, de a mirosi, de a experimenta, de a încerca, de a gusta, este cea
care ne permite nouă, cadrelor didactice, să împăcăm grădinița cu viața. Dincolo de mesuțele mici
și colorate, timpul ”piticilor” de la grupă trebuie să se scurgă frumos și cu folos, pentru a fi un timp
care să-i învețe să învețe, să-i pregătească pentru viață, să-i autodisciplineze, să-i formeze
autonomi, responsabili și fericiți.
Am petrecut fiecare moment analizând copiii, generație de generație, și am observat că
tendințele celor mici de a observa, de a se orienta, de a comunica, de a imita, de a repeta, de a se
controla emoțional și intelectual, sunt cele care dictează și conduc în procesul de învățare și toate

426
se petrec prin intermediul jocului. Totodată, dacă aceste tendințe sunt înțelese și mai ales
respectate, copiii sunt exact așa cum ni-i dorim: liniștiți, echilibrați, fericiți.
Când sunt copiii cei mai fericiți? Răspunsul este unul simplu: când se joacă! Esența
copilăriei lor și a tuturor indivizilor, cea mai importantă activitate și cea mai relaxantă este jocul.
Iar jocul didactic este un instrument ce disciplinează, stârnește interesul, solicită imaginația,
creativitatea, gândirea, ajută la formarea priceperilor și a deprinderilor.
Prin intermediul jocurilor la care am participat trup și suflet alături de cei mici, am avut
posibilitatea de a-i cunoaște mai bine pe copii, de a-i dirija în direcția potrivită, de a le influența
dezvoltarea, de a realiza mai ușor și mai frumos unul dintre obiectivele principale ale grădiniței, și
anume pregătirea copiilor pentru societatea care se află într-o continuă mișcare și dezvoltare.
Fie că am numărat buburuze sau am construit castele din cuburi de diferite marimi și forme
(jocuri pentru dezvoltarea deprinderilor motrice și matematice), am desenat cu cretă ghiocei sau
am pictat oameni de zăpadă (jocuri pentru dezvoltarea abilităților artistice), am gustat legați la ochi
fructe și legume și le-am descoperit gusturile (jocuri pentru dezvoltarea celor 5 simțuri), am făcut
jocuri de rol, punându-ne în pielea unor personaje de poveste sau chiar a celorlalți colegi (jocuri
de cunoaștere și auto-cunoaștere), am imitat mersul pinguinilor sau al piticilor (jocuri pentru
dezvoltarea capacității de a imita) sau am făcut ”gândăcelul răsturnat” la gimnastică (jocuri pentru
dezvoltarea de abilități corporal-kinestezice), am învățat împreună o lecție importantă: să fim
creativi, să avem inițiativă, să respectăm și să tolerăm cu ușurință tot ce e nou, să gândim
independent dar să ținem cont de părerea grupului din care facem parte.
Pentru copii, jocul este binele, este o experiență, un mod de explorare a mediului
înconjurător și aici pot aminti ce am jucat noi la grupă: ”Micul explorator”, ”Descoperă lumea”,
”Găsește orașul în care locuiești pe hartă”. Pentru un cadru didactic, jocul este strategia perfectă
de a transmite și a păstra cultura autentică, de a favoriza incluziunea socială, de a stimula copilul
să-și dezvolte creierul pentru învățarea viitoare. Astfel, jocurile: ”Hai să dăm mână cu mână”,
”Dansăm împreună Hora Unirii”, ”Confecționăm steagul României”, pe care le-am propus
copiilor de la grupă i-au antrenat în acțiuni cât mai variate și bogate, care au o structură aparte și
care i-au scos din mediul clasic de predare-învățare. Ele au ajutat preșcolarii să se integreze mai
ușor și să învețe prin joc despre trecutul țării noastre, pentru că au fost percepute de cei mici ca
fiind relaxante, atractive, care au îmbinat utilul cu plăcutul.

427
 După părerea mea, prin jocuri, copiii imită aspecte din viața cotidiană, reproducând viața
reală prin imitarea atitudinilor pe care le au ceilalți față de ei, prin utilizarea expresiilor folosite de
ceilalți, prin transpunerea în plan imaginar a vieții trăite conform aspirațiilor sau dorințelor lor.
”De-a familia”, ”De-a mama și de-a tata”, ”De-a prietenii” – sunt doar câteva dintre jocurile prin
care am observat cum copiii învață să vadă lumea din perspectiva altor persoane, cum folosesc un
limbaj adecvat negocierii sau rezolvării de probleme, cum colaborează și acceptă propuneri sau
idei noi.
Nu am văzut copii mai relaxați și mai bucuroși decât micuții mei atunci când, la ora de
muzică, i-am invitat la audiții, am dansat și am cântat împreună, în cadrul jocurilor ”Cine dansează
cu mine?”, ”Să cântăm împreună!”, ”Recunoaște instrumentul muzical”, ”X dansează, ceilalți
imită”. Am învățat muzică cu ajutorul viorii, a acordeonului și a tobei, am râs, am sărit și am făcut
întinderi, încercând să imităm perfect mișcările propuse. Astfel, ne-am dezvoltat abilități de tip
corporal-kinestezic, ne-am dezvoltat simțul ritmic, auzul muzical și vocea, dragostea și interesul
pentru muzică. Prin toate aceste jocuri, am descoperit talente noi, aptitudini negândite și am
încurajat părinții să investească cu încredere și cu simț de răspundere în copii lor.
Prin intermediul jocurilor ”Barza și broaștele”, ”Pisica face Miau!”, ”Omleta răsturnată”,
”Imită animalele” am constatat tendința copiilor de a exagera pentru plăcerea jocului, dar și
tendința lor de a se controla pentru a respecta regulile. ”Cine sunt eu?”, ”Spune-mi ce știi despre
mine/tine!” sunt jocuri care îi ajută pe copii să se descopere și să se cunoască. Contextul acestor
jocuri conferă copiilor sentimentul de siguranță, de acceptare din partea celorlalți, așadar ei pot să-
și exprime emoțiile, să experimenteze, să-și asume riscuri, să tracă mai ușor peste nereușite. În
acest scop, utilizarea jocurilor de tip liber, pe care copiii le aleg singuri, sunt cele care mi-au oferit
șansa de a cunoaște cât mai bine copiii, fiind cele care le-au dat posibilitatea de a utiliza
cunoștințele și deprinderile dobândite anterior atât de natural, spontan și sincer. ”De-a magazinul”,
”De-a animalele prin pădure”, ”De-a constructorii”, ”De-a șoferii”, ”De-a piticii și de-a
uriașii”, ”Ursul doarme și visează”, ”Scăunele muzicale”, ”Împărate, împărate, cât e ceasul la
castel?”, ”Mima”, ”Ghici unde am ascuns comoara?” sunt doar câteva dintre jocurile propuse de
cei mici pe care le-am acceptat cu drag și la care am participat fără ezitare.
Totodată, dezvoltarea vocabularului, învățarea de noi cuvinte, înțelegerea unor expresii,
numirea unor obiecte în timpul jocului, utilizarea unor structuri gramaticale noi, toate ajută copiii
să-și dezvolte abilitatea de a susține o conversație, de a se exprima liber, de a împărtăși idei.

428
”Numește cât mai multe cuvinte care încep cu litera A”, ”Denumește obiectele de pe masă”,
”Descrie obiectul”, sunt jocuri care îi stimulează pe copii să gândească și care îi incită la
competiție.
În timpul orelor de la grupă, am citit povești, ne-am imaginat scenete, am visat la zâne și
prinți, am bucătărit (salată de fructe, salată de legume, bomboane Rafaello), am confecționat
marionete din șosete și am făcut teatre de păpuși, am făcut figurine din plastilină, am făcut puzzle,
am jucat popice, am ocolit obstacole și am aruncat mingi la coș, am inițiat spectacole de talente și
am organizat tombole cu premii simbolice, am jucat vânătoarea de ouă de ciocolată și am ascuns
comori ale piraților. Cu ocazia diferitelor sărbători, am realizat prin tehnica dactilopicturii oameni
de zăpadă și brăduți, am încondeiat ouă și am sculptat dovleci, am confecționat mărțișoare și am
creat felicitări. Am jucat ”Fazan” și ”Telefonul fără fir”, am organizat concursuri de biciclete și
ne-am jucat ”De-a pompierii”, ”De-a polițiștii”, ”De-a zidarii”, ”De-a copiii cuminți”. Toate
aceste jocuri nu costă mai nimic, sunt amuzante și pe lângă faptul că țin copiii ocupați și antrenați,
îi ajută să-și dezvolte o sumedenie de abilități.
Accesul la informație, posibilitatea de a afla despre tot ce ne înconjoară, ideea de a oferi
încredere și de a ajuta la creșterea stimei de sine în rândul copiilor m-au ajutat să ajung ceea ce
sunt astăzi. Dincolo de toate, recunosc și susțin cu tărie că obiectivele instructiv-educative
primează, dar am încercat să prezint în mod echilibrat și momentele de joacă. Am pledat pentru
educația prin joc și voie bună, pentru egalitate de șanse și integrare, pentru creativitate și gândire
pozitivă, pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, pentru individualitate și puterea grupului.
Cum altfel, în grădinița contemporană, să poată supraviețui educația eficientă, dacă nu prin
pregătirea copiilor pentru participarea la dezvoltarea de personalități puternice, capabile să se
adapteze oricărui mediu nou?
Mă rog ca, în acești ani care mi-au mai rămas de petrecut în grădiniță, să am puterea și
energia de a aduce în atenția copiilor mei tipuri de jocuri care să le stârnească interesul, care să-i
incite, care să le dezvolte imaginația și dorința de a participa necondiționat la desfășurarea acestora.
Dacă va fi nevoie să mă pictez pe față în vulpe roz, o voi face. Va trebui să sar într-un picior, voi
sări. Va fi necesar să o fac pe-a clown-ul la o petrecere, voi participa fără ezitare. Vom hotărî să
colecționăm insecte, îmi voi cumpăra plasă de prins fluturi și gângănii. Sunt dispusă să le încerc
pe toate împreună cu elevii mei, doar să-i văd fericiți.

429
 Inclusiv în acest an, deși am grupă mică de ”Iepurași”, mi-am propus o listă întreagă de
jocuri pe care să le pun în practică împreună cu copiii mei. Pe unele deja le-am bifat, altele așteaptă
cuminți să le vină vremea. Ceea ce pot să spun este că nu va trece primăvara fără să mirosim flori,
fără să explorăm cum crește iarba și fără o lectură în aer liber, nu va trece vara fără stat la soare și
admirat natura în toată splendoarea ei, nici toamna fără degustat fructe și legume și analiza live a
picăturilor de ploaie și nici iarna fără oameni de zăpadă, cazemate și îngerași în zăpadă. Până la
urmă, suntem ceea ce construim, iar mie îmi place să cred că reușesc să pregătesc frumos generații
de copii.
Iar jocurile...jocurile sunt pretutindeni. Oamenii încep să se joace de mici și nu încetează
niciodată să o facă. Inclusiv Ion Creangă a descris lumea copilăriei ca un ”tărâm al jocului”.

Bibliografie:
1. Răduţ-Taciu, R., (coord.), Câmpean, A., Vancea, G., Iacob., D.V., Răduţ-Taciu, I., 2004,
Pedagogia jocului de la teorie la aplicaţii, col. “Ştiinţele Educaţiei”, nr. 7, Ed. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca;
2. Spătaru M., Garștea N., Melinti N., Manual de jocuri intelectuale, 2009, Chișnău;
3. Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2014.

430
 DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
A PREȘCOLARILOR PRIN JOC

Prof. Mihai Ioana Andreea

Grădinița P.P. Nr. 15 Târgoviște, jud. Dâmbovița

Dezvoltarea emoţională a copilului reprezintă una dintre componentele esenţiale ale

adaptării, de care depind sănătatea sa mentală, dar şi sănătatea vieţii sale sociale. Prin dezvoltarea
inteligenței emoționale înțelegem formarea unui copil care își conștientizează propriile trăiri
emoționale, exprimând fără rețineri ceea ce simte, care nu își reprimă sentimentele de teama de a
nu fi înțeles și acceptat de cei din jur, care manifestă empatie față de cei aflați în situații neplăcute,
care nu se lasă dominat de emoțiile negative, ci care încearcă să găsească soluții pentru a le înlătura,
prin identificarea cauzelor apariției lor. O educație afectivă, ce are ca scop dezvoltarea inteligenței
emoționale, trebuie începută de la o vârstă fragedă, dacă ne dorim ca abilitățile pe care le formăm
să fie temeinice, de durată. Și cum altfel ne putem atinge cu succes scopul educațional, dacă nu
prin joc, mai ales când discutăm despre educația copiilor cu vârste cuprinse între 3-6 ani? Astfel,
am conceput câteva jocuri prin intermediul cărora le putem dezvolta preșcolarilor abilități
emoționale esențiale în adaptarea lor la viața socială din ziua de azi.
❖ Puzzle-ul emoțiilor
Obiective de referinţă:
- Să recunoască emoţiile proprii şi pe ale celorlalţi;
- Să eticheteze corect emoţiile.
Mod de desfăşurare:
Educatoarea selectează din diferite cărți de povești fragmente care ilustrează situații în care
personajele trăiesc anumite emoții. La începutul activității, preșcolarilor le este prezentat, pe o
planșă mare, vizibilă, un puzzle compus din 9 piese reprezentând 9 emoții: nervozitate (piesa 1),
amuzament (piesa 2), fericire (piesa 3), tristețe (piesa 4), rușine (piesa 5), teamă/frică (piesa 6),
îmbufnare (piesa 7), uimire (piesa 8), furie (piesa 9). După ce copiii observă puzzle-ul, educatoarea
îl strică, înlocuindu-l cu o imagine a puzzle-ului în alb și precizează că va fi reconstruit în urma
ascultării fragmentelor lecturate și a recunoașterii emoției trăite de personajul respectiv.
Fragmentele selectate din povești vor fi introduse în plicuri colorate și citite în mod aleatoriu. Se

431
discută pe marginea acestora și se urmărește ca preșcolarii să denumească emoția simțită de
personaje în situațiile expuse. Odată recunoscută emoția, cu sau fără sprijin din partea educatoarei,
copiii selectează piesa din puzzle reprezentativă și o așează pe panou în locul potrivit.

❖ Furia nu strică prietenia

Obiective de referință:
- Să recunoască emoţiile proprii şi pe ale celorlalţi;
- Să eticheteze corect emoţiile;
- Să diversifice repertoriul de strategii de reglare emoţională.
Mod de desfășurare:
Educatoarea inițiază o conversație cu preșcolarii despre prietenie. Îi va întreba dacă știu ce
este prietenia, dacă ei au prieteni, cum se numesc prietenii lor și ce înseamnă să fii un prieten bun.
Copiii sunt solicitați, de asemenea, să dea exemple de situații în care prietenii lor i-au făcut să se
simtă bine, i-au înveselit, dar și de situații în care prietenii i-au întristat sau înfuriat. Se urmărește
ca preșcolarii să relateze cum au reacționat în situațiile în care prietenii i-au înfuriat, cum și-au
manifestat această emoție. În următoarea etapă a activitiții, educatoarea le arată copiilor zece
plicuri colorate, spunându-le că în interiorul lor sunt bilețele pe care sunt scrise diferite situații pe
care ei trebuie să le interpreteze, ca niște actori. Astfel, un preșcolar va alege un plic colorat,
educatoarea va citi situația scrisă, iar preșcolarul va numi un coleg care să îl ajute la interpretarea
rolurilor sugerate. Copiii vor identifica emoția (furie), vor preciza cum a manifestat-o cel care a
interpretat situația (manifestare negativă), se va accentua faptul că, manifestarea negativă a furiei
va strica prietenia și vor încerca să găsească împreună o modalitate de a exprima furia fără a-i răni
pe cei din jurul nostru. Vor reinterpreta noua situație. Cei doi copii primesc ecusonul Prieteniei.
Situații-model ce pot fi utilizate:
1.Andiși Mariacolorează împreună pe o carte. Andi mâzgăleşte partea Mariei. Maria se supără
și şi îi îndoaie foaia. Încep să se certe şi să se împingă;
2. Alex râde de Jimy că nu i-a ieşit cum trebuia avionul de hârtie. Jimy se înfurie şi îi rupe lui
Alex avionul. Alex începe să plângă;
3. La masă, Andrei îi cere lui Mihai un biscuite din pachetul său. Sunt preferaţii lui, iar Mihai
nu vrea să-i dea. Andrei îi dă peste mână şi îi varsă pe toţi pe jos. Mihai se supără și se mută la o
altă măsuță singur;

432
 4. Matei și Ana desenează împreună la o masă. Matei are nevoie de culoarea galben, dar este
la Ana. El i-o ia din mână și începe sădeseneze. Ana varsă suportul de culori pe desenul lui Matei
și îi spune că nu mai vrea să-i fie prietenă;
5. Angi și Maya realizează împreună un puzzle. Angi a rămas puțin în urma Mayei, iar pentru
ca Maya să nu termine prima jumătatea ei de puzzle, Angi i le-a stricat. Maya a lovit-o;
6. Vlad și Cristina se joacă împreuna la Construcții. Vlad construiește un castel, iar Cristina
o căsută. Vlad mai are nevoie de un cub de lemn și se juce să îl ia din grădina Cristinei. Gardul
grădinii se strică. Supărată, Cristina se duce și îi dărâmă lui Vlad castelul;
7. Adrian și Mihaela iau gustarea la aceeași masă. Adrian îi mănâncă Mihaelei pe furiș
prăjitura. Când Mihaela vede, îl împinge pe Adrian de lângă ea. Încep să se certe;
8. Georgiana și Andrei aleargă prin clasă. Andrei răstoarnă vaza cu flori a doamnei
educatoare. Pentru a nu fi certat, îi spune doamnei educatoare că Georgiana a răsturnat vaza.
Gerogiana se duce și îl lovește;
9. Andreea și Adrian se întrec într-o cursă. Andreea este în fața lui Andrei. Adrian își dorește
să ajungă el primul și îi pune Andreei piedică. Aceastase ridică și îl împinge;
10. Mihăiță se joacă cu roboțelul. Andreea îi spune să vină să se joace cu ea cu mingea. Mihăiță
nu vrea, iar Andreea îi ia roboțelul și îl aruncă. Mihăiță începe să plângă.

❖ Panda și prietenii
Obiective de referință:
- Să exprime empatie față de alte persoane.
Mod de desfășurare:
Educatoarea le propune preșcolarilor să asculte povestea unui ursuleț panda căruia nu-i
păsa deloc de ceea ce simțeau prietenii lui. După lecturarea scurtei povești, educatoarea le prezintă
copiilor o imagine în care este reprezentat ursul panda din poveste, spunându-le că acestuia îi pare
rău pentru cum s-a comportat cu celelalte animale și că acum își dorește ca ele să îl ierte, să devină
din nou prieteni și să se joace împreună ca înainte, pentru că se simte singur. Dar pentru acest
lucru, Panda are nevoie de ajutorul copiilor. Vor vizita din nou împreună toate animalele care sunt
supărate pe Panda, îl vor ajuta pe ursuleț să afle cum se simt prietenii lui și îi vor spune cum ar
trebui să se comporte cu ei atunci când aceștia simt diferite emoții. Astfel, Panda va învăța că nu
este bine să râzi de emoțiile celorlalți sau să nu le iei în seamă, pentru că atunci ei nu vor mai dori

433
să petreacă timp cu tine și se vor purta cu tine așa cum și tu te-ai purtat cu ei. Cu fiecare planșă
afișată a animalelor pe ale căror emoții Panda nu le-a luat în seama, se recomandă ca educatoarea
să adreseze întrebări de forma:
- Ce emoție simte animăluțul?;
- Ce ar fi trebuit să facă Panda? Cum și-ar fi putut ajuta prietenul?;
- Voi ce ați fi făcut în locul lui Panda? etc.

Povestea ursulețului Panda

Panda este un ursuleț care trăiește într-o pădure foarte mare din China. Își petrece toată ziua
cocoțându-se în copacii săi preferați, mâncând frunze și jucându-se cu prietenii lui: vulpița Foxi,
ursul Bruno, maimuțica Cici și veverița Vivi. Într-o zi, după o noapte în care avusese loc o furtună
puternică în pădurea lui, Panda, trezindu-se cu foarte multă energie, a plecat grăbit către prietenii
lui, dornic să se joace. Prima pe care a întâlnit-o a fost vulpița Foxi. Panda a întrebat-o dacă vrea
să se întreacă împreună printre trunchiurile copacilor, însă Foxi nu voia. Ea era tare supărată
pentru că vizuina sa se umpluse cu apă în urma furtunii, iar acum trebuia să își sape o altă căsuță
de una singură, lucru deloc ușor. Panda a plecat când a auzit că Foxi nu vrea să se joace cum
făceau de fiecare dată, lăsând-o pe aceasta în urmă. Continuând drumul, Panda s-a întâlnit cu
veverița Vivi. A întrebat-o și pe ea dacă vrea să se joace cu el, dar Vivi nu avea chef de joacă. Și
ea era tare tristă pentru că toată ziua își căutase hrană, dar nu găsise nici măcar o ghindă mititică.
Era înfometată și avea blănița udă. Auzind acestea, Panda i-a întors spatele lui Vivi și a plecat
mai departe. Din crenguță în crenguță, ursulețul se întâlnește cu Bruno, vărul său. Îl invită la
joacă în pădure, dar Bruno îl refuză. Nici el nu voia să se joace pentru că era furios. Cineva îi
mâncase toate fructele pe care le adunase cu greu. Voia să descopere cine a făcut asta și să își
recupereze toată hrana. Chiar când se pregătea să renunțe și să se întoarcă în copacul său, Panda
a auzit nu foarte departe un plânset. S-a îndreptat iute către acel loc, iar când a ajuns acolo și a
privit în sus, a văzut-o pe prietena lui, maimuțica Cici. Panda a întrebat-o de ce plânge, iar ea i-
a răspuns că și-a pierdut jucăria preferată, o crenguță cu care se juca de fiecare dată când se
simțea singură. Panda nu a stat prea mult pe gânduri și a plecat fără să îi mai spună ceva...

Bibliografie:
1. Mihai I., A., Auxiliar didactic - Inteligența emoțională se dezvoltă prin joc.

434
 JOCUL ŞI CONTRIBUŢIA LUI ÎN DEZVOLTAREA
COPILULUI PREŞCOLAR

Prof. MESAROŞ IOANA

Grădiniţa P.P. ”Trenuleţul Veseliei”Bistriţa, Jud. Bistriţa-Năsăud

De multe ori auzim pe cineva spunând despre un copil: se joacă, nimic altceva! Dacă aţi
gândi vreodată aşa, să ştiţi că nu sunteţi singuri. Adevărul este că un copil învaţă jucându-se. Pentru
el nu există diferenţe între a se juca şi a învăţa. Jocul are roul fundamental în dezvoltarea lui. Este
cel mai bun mijloc de învăţare. El învaţă să-şi dea seama dacă jocul:
-este liber ales;
-este orientat către proces;
-este motivat intrinsec;
Copilul când se joacă învaţă să rezolve probleme, să gândească singur şi să se înţeleagă cu
alţii. Lăsându-l să se joace îl vom ajuta să înveţe bine de acum şi în viitor. Jocul poate fi funcţional
când copilul explorează frumuseţiile şi proprietăţile obiectelor şi materialelor din mediul lui, el
află cum se simt lucrurile când le atingi, ce gust au, cum miros, cum sună, ce poate şi ce nu poate
face cu ele. De construcţie, unde copilul analizează materialele pe care le foloseşte pentru a
construi altceva. Cu reguli în care copilul are de-a face cu activităţi care se conduc după reguli şi
pe care toţi participanţii la joc trebuie să le înţeleagă şi să le respecte pentru reuşita lui.
Cu interpretare de roluri când copilul are altă identitate, este altcineva. Se joacă „de-a
cineva” în urma unor experienţe trecute pe care le reproduce. De aceea, la vârsta preşcolară cea
mai sigură, cea mai adecvată şi cea mai naturală activitate este JOCUL. El nu este doar ceea ce au
nevoie să facă copiii după „lecţii”, ci are un rol esenţial în dezvoltarea lor în primii ani de viaţă.
Această perioadă are un rol esenţial în dezvoltare şi nu trebuie subestimat nimic din ceea ce face
sau ar putea face copilul mic. Marile procese intelectuale, trucurile legate de gândire, modul în
care copilul îşi organizează cunoştinţele pâna la 6 ani au un loc bine stabilit. Să amintim din
varietatea de jocuri, care furnizează mecanisme de învăţare, de gândire sau de invenţie, în vederea
dezvoltării inteligenţei, câteva.
JOCUL DIDACTIC MATEMATIC: stimulează copilul în acţiune şi gîndire, asigură
realizarea cu succes a sarcinilor didactice propuse, îl pregăteşte pentru învăţarea şi înţelegerea

435
matematicii moderne din şcoală, îi dezvoltă spiritul de iniţiativă, de independenţă sau echipă.
Contribuie, de asemenea, la dezvoltarea spiritului de observaţie, atenţiei, capacităţii de a respecta
anumite reguli, precum şi rapiditatea în reacţie. Exemplu de jocuri (grupa mică): ”Unde s-au
ascuns jucăriile?”, ”Ce ne spune ursuleţul?”; grupa mijlocie: ”Să fie tot atâtea”, ”Ce ştii să spui
despre mine?”; grupa mare: ”Cine aranjează mai frumos?”, ”Ordonăm şi numărm”, ”Al câtelea
fluturaş a zburat?
JOCUL LOGIC MATEMATIC: Scopul lui este de a înzestra copilul cu un aparat logic
suplu şi „polivalent” care să îi permită orientarea în problemele realităţii înconjurătoare şi de aceea
exprimă judecăţi şi raţionamente variate. Acesta are un rol deosebit în amplificarea acţiunii
formative a grădiniţei, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în structura activităţii comune,
realizând în acest fel un continuum între activitatea de învăţare şi cea de joc. Datorită faptului că
preşcolarul își structurează operaţiile şi acţiunile fără a resimţi efortul, învăţarea prin intermediul
jocului se realizează economicos şi eficient. Jocurile logico-matematice şi-au dovedit valoarea
educativă deosebită asupra dezvoltării concrete a inteligenţei copiilor. Ele contribuie la realizarea
aspectului formativ al activităţii matematice, dezvoltându-le gândirea logică, deoarece ei sunt puşi
în situaţia de a căuta soluţii şi de a verbaliza acţiunile îndeplinite. Prin aceste jocuri se dezvoltă
potenţialul intelectual şi acţional-creator al preşcolarului, spiritul de observaţie, posibilităţile de
verbalizare şi exprimare orală, capacitatea de analiză şi sinteză, de comparaţie, de abstractizare şi
generalizare. În sinteză, putem defini jocul ca o activitate specific umană, dominantă în
copilărie, prin care omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând
conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o creează singur. Şi atunci când facem referire la
“om” putem avea în vedere caracterul universal al jocului, surprins foarte bine de Ursula Şchiopu
în afirmaţia: ”De fapt, omul se joacă la toate vârstele. Chiar şi la vârsta a treia.” (U. Şchiopu, E.
Verza, 1981, p.28).
Este cunoscut rolul jocului în formarea, dezvoltarea şi restructurarea întregii activităţi
psihice a copilului preşcolar, el fiind numit „forma de bază a activităţii prin care se formează şi se
dezvoltă personalitatea copilului. Jocul este o adevărată <<şcoală>> a vieţii pentru copil.” Jocul
didactic, ca metodă de predare-învăţare, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei educaţionale,
asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie activităţii de învăţare,
restabileşte echilibrul psihofizic, furnizează motivaţia secundară, nu mai puţin stimulatoare,
fortifică energiile fizice şi intelectuale ale copiilor/elevilor.

436
 Dacă la început copiii reflectă în jocuri situaţii concrete, foarte clare, cu timpul ei se ridică
de la reprezentări la noţiuni pe bază de generalizări. Odată cu dezvoltarea gândirii pe baza
comunicării, mai ales în jocul colectiv, copilul îşi dezvoltă vorbirea. Denumind elementele de joc,
împărţindu-şi rolurile, interpretându-le, copiii sunt puşi în situaţia de a-şi alege cu grijă cuvintele,
de a imita vorbirea adulţilor, de a folosi cuvinte şi expresii adecvate. Jocul stimulează imaginaţia
şi contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor preşcolarilor. Ei trebuie să găsească răspuns la
numeroasele probleme: cum să construiască, care este materialul cel mai indicat, ce obiecte ar
putea folosi în joc, cum să transforme un scaun în maşină, etc.
Urmărind, cu atenţie, copilul în timpul jocului, educatoarea constată lacunele din
experienţa individuală şi poate lua măsurile cele mai potrivite pentru a completa golurile
semnalate. Orientându-şi astfel preocupările, ea îmbogăţeşte cunoştinţele copiilor, le formează
capacitatea de a opera cu, cunoştinţele pe deplin asimilate, de a se folosi de ele în toate
împrejurările, atât în activitatea de joc, cât şi în activitatea de învăţare. Prin munca îndeplinită sub
formă de joc, preşcolarul capătă informaţii şi se formează ca membru al grupului social. Numai
prin jocul-muncă, preşcolarul va înţelege necesitatea, utilitatea muncii şi va căpăta respectul faţă
de munca altuia. La vârsta preşcolară, munca are un predominant caracter imitativ, împletindu-se
permanent cu jocul, fiind subordonată acestuia. Jucându-se, copiii află despre munca din diferite
sectoare de activitate şi educatoarea îi va sprijini în acest sens. Prin joc se realizează educaţia
viitorului om în acţiune. Aşa cum se comportă preşcolarul în joc, tot aşa se va comporta şi în
muncă, în perioada maturităţii. Organizarea justă a jocului duce la educarea unei atitudini pozitive
faţă de muncă. Jocul îl deprinde pe copil cu efortul fizic şi intelectual şi astfel îl pregăteşte pentru
munca de mai târziu. Într-un joc bine organizat, elementele distractive se întrepătrund cu cele de
muncă.
Din punct de vedere educativ, este foarte important să fie asigurată o justă proporţionare a
jocului cu munca, a elementului distractiv cu efortul fizic şi intelectual. J.Chateau, în lucrarea sa
„Copilul şi jocul”, afirmă că „a te juca înseamnă în general a-ţi propune o sarcină de îndeplinit şi
a te obosi, a face un efort, pentru a îndeplini această sarcină”. Rolul jocului în viaţa copilului
rezultă şi din ideea lui M. Dougall că „jocul este şi o pregătire pentru viaţa de mai târziu, dar, mai
presus de toate, el este însăşi viaţa copilului.”
Fiind forma de activitate specifică vârstei preşcolare, jocul îndeplineşte în viaţa copilului
importante funcţii formative. Prin joc se îmbogăţeşte sfera afectivă şi cognitivă a copilului, se

437
dezvoltă curiozitatea, se conturează interesele, se extinde sfera relaţiilor interpersonale şi se
deschide în planul imaginaţiei prin interpretarea rolurilor socio-profesionale, accesul la viaţa şi
activitatea adultului.

Bibliografie :
1. Avram, Săftica, Mihu, Ecaterina, Său, Zonica, 2004, Jocul dicactic pentru preşcolari. Ghid
metodic, Editura Terra, Focşani;
2. Tomşa,Gheorghe, (coordonator), 2005, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Ed. Coresi,
Bucureşti;
3. Programa activităţii instructiv-edicative în grădiniţa de copii, 2005, Bucureşti, Editura V&I
Integral, Bucureşti.

VALENȚELE FORMATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC

Prof. Marinescu Constantina

Grădiniţa cu Program Prelungit „Sfânta Marina” Câmpulung Muscel, jud. Argeş

Jocul didactic are un rol bine definit în planul de învăţământ al instituţiilor preşcolare,
determinat de faptul că pe măsură ce copilul îşi însuşeşte, pe baza experienţei sale de viaţă, cât şi
pe alte căi, o serie de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, rolul său creşte în vederea acumulării
altora superioare.
Activităţile desfăşurate sub formă de jocuri didactice, sunt activităţi de verificare a
cunoştinţelor, deprinderilor şi se organizează periodic, după etapele de parcurgere a anumitor
sarcini din programă. Prin forma atractivă şi ritmul dinamic prin regulile interesante şi variate,
jocul didactic facilitează antrenarea şi participarea afectivă a tuturor copiilor din grupă.
Jocul susţine efortul copiilor, menţinându-le atenţia concentrată şi reduce gradul de
oboseală. Are bogate resurse de stimulare a creativităţii. Prin libertatea în gândire şi acţiune, prin
încrederea în puterile proprii, prin iniţiativă şi cutezanţă, jocurile didactice sunt pe cât de valoroase

438
pe atât de plăcute. Prin joc se dezvoltă curajul, perseverenţa, dârzenia, corectitudinea, disciplina
prin supunerea la regulile jocului, precum şi spiritul de cooperare, viaţă de colectiv, de comportare
civilizată. Jocul didactic rezolvă prin conţinutul său o mare parte din problemele educaţiei
intelectuale.
Jocul didactic matematic constituie un mijloc atractiv de realizare a sarcinilor număratului
şi ale socotitului. El conţine o problemă, o sarcină didactică pe care copilul trebuie să o
îndeplinească concomitent cu participarea lui la acţiunea jocului. Unele jocuri didactice pot crea
copilului posibilitatea de a număra o anumită cantitate: „Cine ştie să numere mai bine?”, de a
stabili suma obiectelor numărate: „Câţi porumbei sunt?”, de a indica locul fiecărui număr în şirul
numeric: „A câta jucărie lipseşte?”, de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare şi invers:
„Te rog să-mi dai tot atâtea jucării”. În alte jocuri au prilejul să compare cantităţile „Cine are
acelaşi număr?”, să efectueze operaţii de adunare şi scădere „Să adăugăm – să scădem”. În multe
jocuri didactice se dezvoltă cinstea, răbdarea, spiritul critic şi autocritic, stăpânirea de sine. Prin
urmare, jocurile didactice au drept scop, pe de o parte instruirea copiilor într-un anumit domeniu
al cunoaşterii, iar pe de altă parte sporirea interesului pentru activitatea respectivă.

Proiect didactic
Categoria activităţii: activitate pe domenii experienţiale;
Domenii experienţiale: Domeniul limbă şi comunicare, Domeniul ştiinţă, Domeniul Estetic-
creativ (DLC, DŞ, DEC)
Tema anuală de studiu: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”
Obiective operațioanale:
DLC:
O1 – să denumească cele patru anotimpuri;
O2 – să precizeze caracteristicile fiecăruia;
O3 – să despartă cuvintele în silabe, precizând numărul acestora;
O4 – să alcătuiască propoziţii simple şi dezvoltate, corecte din punct de vedere gramatical;
O5 – să recite poezii despre anotimpuri;
DŞ:
O6 – să numere în concentrul 0-10;
O7 – să formeze mulţimi, precizând numărul de elemente;

439
O8 – să coreleze numărul de elemente cu cifra corespunzătoare;
DEC:
O9 – să realizeze lucrări practice folosind tehnicile de lucru învăţate (decupare, îmbinare, lipire);
O10 – să coopereze cu partenerii de joc pentru realizarea sarcinilor primite;
O11 – să interpreteze cântece despre anotimpuri;
O12 – să participe cu interes şi plăcere la desfăşurarea activităţii.
Strategii didactice:
Metode şi procedee: conversaţia euristică şi examinarea, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul
practic şi verbal, problematizarea, lucrul în echipă, jocul didactic;
Mijloace didactice: imagini sugestive pentru primăvară, vară, toamnă şi iarnă, siluete de fructe,
flori, oameni de zăpadă, spice de grâu, pomi, foarfece, lipici, planşe-suport pentru tablouri, roata
anotimpurilor, coşuleţe, stimulente.
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, aplauze, surpriză;
Formă de organizare: frontală, individuală şi pe grupe;
Locul desfăşurării: sală de grupă;
Durata: 60 min.
Scenariul zilei: înainte de sosirea copiilor la grădiniţă, aşez pentru fiecare centru de activitate
materialele necesare. Are loc întâlnirea de dimineaţă, când se face apelul copiilor şi se fac
principalele schimbări la calendarul naturii. Tot în cadrul întâlnirii de dimineaţă vom discuta
despre tema zilei, prin introducerea elementului-surpriză: „Copii, azi-dimineaţă când veneam la
grădiniţă m-am întâlnit cu Bătrânul An, care m-a rugat să vă aduc o scrisorică din partea lui”.
„Dragi copii,
Eu sunt Bătrânul An şi am mare nevoie de ajutorul vostru căci am auzit că sunteţi copii
descurcăreţi şi talentaţi. Am organizat la palatul meu un bal mascat la care le-am invitat şi pe
cele patru fiice ale mele, dar îmi este teamă că nu le voi recunoaşte şi de aceea vă rog pe voi să
mă ajutaţi, realizând câte un tablou reprezentativ pentru fiecare din ele. Astfel eu le voi
recunoaşte mai uşor. Spor la lucru!”

Se trece la intuirea materialelor pe centre de activitate şi la conştientizarea obiectivelor.

1. Biblioteca: copiii vor „citi” imagini despre anotimpuri (caracteristici, aspecte din viaţa
plantelor şi animalelor, activităţile oamenilor).

440
2. Artă: se realizează lucrări practice, reprezentând simboluri ale fiecărui anotimp, folosindu-se
tehnicile de lucru învăţate (mototolirea, îmbinarea, lipirea).
3. Joc de masă: copiii reconstituie imagini.
La finalul activităţii vom realiza o expoziţie cu lucrurile obţinute.
Urmează în programul zilei un joc cu text şi cânt: „Bate vântul frunzele”.
În cadrul activităţilor pe domenii experienţiale vom desfăşura o activitate integrată, un joc didactic
cu titlul „Roata anotimpurilor” (DLC - dezlegare de ghicitori, despărţirea cuvintelor în silabe şi
alcătuire de propoziţii, recitarea unor poezii despre anotimpuri; DŞ – formarea de mulţimi,
numărarea elementelor şi asocierea cifrei corespunzătoare; DEC – realizarea unor colaje,
„Tablourile anotimpurilor”).
În încheiere vom prezenta un program artistic intitulat „Carnavalul florilor” şi vom realiza
o expoziţie cu cele mai reuşite lucrări ale copiilor.

Bibliografie:
1. Dascălu, Livia, 1991, Jocul didactic matematic – rolul său în activităţile formative, Revista de
învăţământ preşcolar nr. 2 + 3;
2. Elkonim, D.B., 1980, Psihologia jocului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
3. Grigoriu, Dumitru, 1975, Copilul şi jocul, Culegere editată de Revista de pedagogie;
4. Voiculescu, Elisabeta, 2001, Jocul – principala formă de activitate din grădiniţa de copii, în
Pedagogie preşcolară, Editura Aramis, Bucureşti.

441
 JOCURILE SENZORIALE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. IORGA ELENA

P.J. G.P.P. „PRICHINDELUL” – U.S. G.P.P. „Pinochio” – Rădăuţi/ Suceava

În procesul instructiv-educativ din grădiniţă, începând de la vârsta de trei ani a copiilor, se

urmăreşte în mare măsură dezvoltarea sensibilităţii lor vizuale, auditive, tactil-kinestezice şi
gustative. Acest aspect se realizează prin exerciţii şi prin jocuri senzoriale, care dau posibilitatea
copiilor să mânuiască materiale şi obiecte, pe care să le cunoască prin toate însuşirile lor.
Exerciţiile şi jocurile senzoriale contribuie atât la exersarea analizatorilor specifici,
realizând un echilibru între dezvoltarea proceselor de cunoaştere şi dezvoltarea simţurilor copiilor,
cât şi la stimularea funcţiilor lor intelectuale, punându-i în situaţia de a observa şi a asocia. Buna
lor desfăşurare necesită o pregătire temeinică. Ele sunt mult mai eficiente dacă se organizează la
ALA 1, sectorul Ştiinţă. Se pot organiza individual sau cu un număr restrâns de copii.
Orice formă de exerciţii senzoriale solicită multă atenţie, deci este foarte important ca ele
să se desfăşoare în linişte, iar observaţiile, întrebările sau îndrumările necesare să fie făcute cu
voce joasă de către educatoare. Astfel, jocurile care antrenează analizatorul auditiv se pot desfăşura
cu întreaga grupă de copii, fiind necesară o linişte perfectă; în privinţa celor adresate analizatorilor
tactil, gustativ, olfactiv se obţin rezultate bune când sunt organizate cu grupuri restrânse de copii.
Oricum, jocurile senzoriale sunt activităţi liniştite în care acţiunea rămâne individuală chiar şi când
jocul îmbracă forma colectivă.
Jocuri senzoriale pentru antrenarea analizatorilor vizual şi tactil
Tema: „Recunoaşterea formelor”
Obiective operaţionale:
- recunoaşterea şi denumirea formelor (inclusiv geometrice – pătrat, cerc), prin analizatorul
vizual şi tactil;
- dezvoltarea atenţiei, a spiritului de observaţie;
- exersarea şi corectarea vorbirii.
Strategii didactice:
a)metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, exerciţiul;

442
b)resurse materiale: pentru fiecare copil câte două bile, doi nasturi, două cuburi, două batiste, fişă
Loto cu desenele a patru căniţe diferite şi plic cu şase siluete de căniţe pentru suprapunere (două
în plus pentru derutare), bentiţă pentru legat la ochi.
Desfăşurarea jocului I:
1.Intuirea materialelor din coşuleţe: se precizează prin conversaţie cu copiii ce au primit şi,
eventual, forma şi culoarea pieselor.
2.Exerciţii de clasare a materialului primit: se cere copiilor să aşeze două câte două piese care sunt
la fel, apoi să verbalizeze acţiunea unul-doi copii.
3.Exerciţii colective pentru antrenarea analizatorului tactil. Copiii îşi pun bentiţele la ochi; mate-
rialul se pune înapoi în coşuleţ, apoi copiii, la o comandă dată de educatoare, pipăind scot şi ridică
ce li se cere (nasturi, bile, cuburi, etc.); verbalizează unu-doi copii, arătând cum şi-au dat seama
că piesa este o bilă, un cub, etc. Din când în când, ridicându-şi bentiţele, ei se autocontro-lează.
4.Exerciţii individuale pentru simţul tactil: se cheamă în faţă un copil şi se leagă la ochi; educa-
toarea îi dă în mână un obiect cu care au mai lucrat, cerându-i să precizeze ce este.
Desfăşurarea jocului II (joc de suprapunere de forme):
Copiii iau fişa Loto şi precizează că sunt desenate mai multe căniţe; se stabileşte că nu se asea-
mănă între ele nici în privinţa formei, nici a culorii; se cere copiilor să scoată din plic siluetele că-
niţelor şi să le suprapună pe fiecare unde se potriveşte pe fişă; nu se comunică de la început că sunt
în plus pentru derutare.
Încheierea jocurilor: Se precizează că au lucrat corect şi a mânuit, fiecare, cu grijă, materialul.

Jocuri senzoriale pentru antrenarea analizatorului vizual

Tema: „Identificarea culorilor” (atenţia şi memoria vizuală)
Obiective operaţionale:
- să perceapă şi să denumească corect culorile;
- să-şi exerseze atenţia şi memoria vizuală;
- dezvoltarea spiritului de observaţie, a perseverenţei;
- câştigarea abilităţii în mânuirea materialului;
- exersarea şi corectarea vorbirii.
Strategii didactice:
a) metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, exerciţiul;

443
b) resurse materiale: pentru fiecare copil câte două cutii dreptunghiulare compartimentate în trei
(roşu, galben, albastru), un coş cu 5-6 mărgele colorate, rochiţe din deşeuri textile, 5-6 nasturi
coloraţi, fişă Loto cu 6-8 obiecte desenate şi diferit colorate; jetoane cu aceleaşi obiecte pentru
suprapunere; pentru educatoare – trei baloane mari, colorate.
Desfăşurarea jocului I:
1.Prezentarea şi intuirea materialului: prin câteva întrebări scurte se precizează felul materialului
din coş, culorile acestuia şi culorile compartimentelor din cutii.
2.Exerciţii de clasare după culoare: se cere copiilor să aşeze obiectele primite, indiferent de forma
lor, în compartimentul din cutie în care se potrivesc; după executarea sarcinii, 1-2 copii verbali-
zează cum au aşezat obiectele (după culoare).
3.Exerciţii de identificare: se prezintă un balon roşu; educatoarea îl denumeşte „Acesta este un
balon roşu.”; apoi ascunde balonul şi întreabă: „Cum a fost balonul?” – răspund 1-2 copii. Apoi li
se cere copiilor să aleagă din cutie o jucărie roşie şi să o ridice în sus sau să caute în sala de grupă
o jucărie roşie. La fel se procedează pentru celelalte culori alese.
Desfăşurarea jocului II (joc de suprapunere de culori):
Se pun la marginea mesei cutiile şi coşul, iar copiii îşi trag în faţa lor fişa Loto şi plicul. Un copil
numeşte obiectele aplicate şi culorile lor: balon, măr, inel, pahar, steag. Se cere copiilor să
scoată din plic jetoanele care au aceleaşi culori şi să le aşeze pe fişa Loto acolo unde se potrivesc.
Li se cere să verbalizeze cum au aşezat cartonaşele (culoare peste culoare).
Desfăşurarea jocului III (joc de reconstituire de forme şi identificare de culori):
În plic se aşază trei jetoane cu mingi (roşii, galbene, albastre), secţionate în 2-3 bucăţi; toţi copiii
primesc câte un plic, din care vor scoate bucăţile amestecate şi va trebui să reconstituie mingile
după culoare.
Încheierea jocurilor: Se fac aprecieri referitoare la felul în care au participat la joc, interesul cu
care au lucrat, grija pentru mânuirea corectă a materialului.

JOCURI SENZORIALE
Tema „Mare – mic”
Obiective operaţionale:
- să-şi dezvolte percepţia vizuală a formelor şi mărimilor;
- să-şi dezvolte atenţia, gândirea, spiritul de observaţie, autocontrolul;

444
- să-şi dezvolte analizatorul tactil-kinestezic;
- să-şi formeze deprinderea de a verbaliza acţiunea.
Strategii didactice:
a)metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, exerciţiul;
b)resurse materiale: pentru fiecare copil câte 12 nasturi (6 mari şi 6 mici) roşii, galbeni, albaştri,
fir pentru înşirare, două cutii – una mare şi una mică, două siluete de flori (mari, mici) şi două
siluete de fluturi (mari, mici), bentiţă pentru legat la ochi.
Exerciţii de triere a materialului după mărime:
După intuirea materialului din coş şi a celor două cutii, li se cere copiilor să scoată din coş nasturii
şi să-i aşeze după mărime în cele două cutii, fiecare unde se potriveşte, indiferent de culoare. Se
urmăreşte cum lucrează copiii, iar greşelile unora dintre ei nu se corectează, ci se notează, pentru
a se lucra suplimentar cu aceştia. După rezolvarea sarcinilor, 1-2 copii verbalizează cum au aşezat
nasturii (după mărime).
Exerciţii de clasificare a materialului:
Prin indicaţia verbală a educatoarei, copiilor li se va cere să înşire nasturii, având grijă să
alter-neze unul mare şi unul mic. Verbalizează apoi 1-2 copii cum au realizat înşirarea; apoi se
scot de pe fir şi se reaşază în coş; cutiile se pun la marginea mesei.
Exerciţii pentru dezvoltarea analizatorului tactil:
Copiilor li se indică să tragă coşul în faţa lor. Cu bentiţele la ochi, introducându-şi mâinile
în coş, vor aşeza nasturii mici de o parte a coşului, iar pe cei mari, de cealaltă parte. După
rezolvarea sarcinii îşi scot bentiţele şi se controlează dacă i-au aşezat corect după mărime.
Exerciţii de clasificare a siluetelor după mărime:
Se aduc în faţă plicurile, se scot siluetele, iar după intuirea lor se cere unui copil să aşeze
fieca-re fluture pe floarea respectivă. După rezolvarea sarcinii, 1-2 copii verbalizează acţiunea.
Încheierea exerciţiilor
Se face prin aprecierile educatoarei că s-a lucrat în linişte, cu grijă şi că toţi au ştiut să arate
ce au lucrat.
În privinţa jocurilor apar şi unele elemente de joc comune cu cele din jocurile didactice,
ca: surpriza, mânuirea materialului, ghicirea, căutarea, dar trebuie avut în vedere a nu se încărca
jocul cu prea multe acţiuni distractive ce pot diminua efectele formative scontate. Folosirea
aplauzelor sau a altor stimulente nu este justificată, sustrăgând atenţia copiilor. De asemenea, nici

445
întrecerea nu este necesară de aplicat în jocurile senzoriale, deoarece i-ar pune pe unii copii în
situaţia de inferioritate faţă de alţii care au analizatorii respectivi mai exersaţi. În orice moment al
zilei jocurile şi exerciţiile senzoriale s-au dovedit a fi plăcute, antrenante şi eficiente, având valoare
formativă deosebită.

Bibliografie:
1. Învăţământul Preşcolar în Mileniul III, 2018, Editura Reprograph, Craiova;
2. Revista Învăţământul Preşcolar, 1-2/2012, Editura C.N.I. Coresi S.A., Bucureşti.

IMPLICAŢIILE JOCULUI DIDACTIC ÎN EDUCAŢIA INTELECTUALĂ

A PREŞCOLARULUI

Prof. Gorbănescu Magda & Prof. Sănduleac Alina

Școala Gimnazială Sfânta Maria Grădinița P.P. Botoșani, jud. Botoșani

Jocul este considerat activitatea care formează, modelează inteligenţa permițând să se

constate caracteristicile ei. Activitatea ludică furnizează informaţii privind psihodiagnoza
inteligenţei. În sistemul influenţelor ce se exercită pe diferite direcţii pentru creşterea acţiunii
formative a grădiniţei, jocul didactic ocupă un loc important, pentru că integrat în structura lecţiei,
se realizează o îmbinare între activitatea de învăţare şi joc. Elementele de joc încorporate în
procesul instructiv sunt de mare importanţă, mai ales în prima fază a învăţării, în care interesul
obiectiv este minim.
Jocul este una din principalele metode active, atractive, extrem de eficace în munca
instructiv-educativă cu preşcolarii care imprimă un caracter mai viu şi mai atrăgător activităţii
şcolare.
Educatorul este cel care conduce paşii copilului spre cunoaştere şi afirmare. Pe acest drum
al pregătirii pentru viaţă din bogǎţia de mijloace şi procedee care stau la îndemâna educatorului
jocul este o componentă de care trebuie să se ţină seama. Prin joc, copilul învaţă, se formează
pentru el.

446
Un joc bine pregătit şi organizat consituie un mijloc de cunoaştere şi familiarizare a copiilor cu
viaţa înconjurătoare deoarece în desfăşurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la
exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoştinţelor şi la valorificarea lor creatoare.
Activitatea de învăţare desfăşurată în grupă, sub conducerea educatoarei, ca şi cea
desfăşurată în mod independent de către orice copil au ca obiectiv principal însuşirea unor noţiuni
clare dar şi a cunoştinţelor şi legilor de bază într-un domeniu sau altul al cunoaşterii. Aceastǎ
sarcină nu poate fi fără implicarea gândirii ca proces cognitiv specific omului. Gândirea efectuează
o reflectare mijlocită a realităţii şi existenţei, căutând să surprindă dincolo de forme conţinuturile,
dincolo de fenomene esenţiale.
Rolul important în educarea şi dezvoltarea originalităţii îl are eduactorul prin felul în care
realizează ultima verigă a jocului didactic, aprecierea. Există situaţii când jocul devine obositor,
istovitor câteodată. Departe de a se naşte din lene, jocul se naşte din voinţă. Există deci raportul
mutual între joc şi muncǎ. Jocul conduce spre muncǎ, exersează nu numai muşchii, ci şi în mai
mare măsură inteligenţa.
Prin intermediul jocului copilul vine în contact cu alţii, se obişnuieşte să ţină seama de
punctul de vedere al altora, să iasă din egocentrismul său original, ţinând cont că jocul este o
activitate în grup. Prin el se formează aşa zis spiritul de echipă prin faptul că fiecare ţine cont de
celălalt.
În activitatea didactică cu preşcolarii, se foloseşte jocul pentru a cunoaşte atenţia,
inteligenţa, voinţa, caracterul dominant al copilului. În timpul jocului copilul are o comportare
activă înlăturând astfel oboseala, plictiseala, dezinteresul, captându-i mereu atenţia.
Întrebându-ne de ce se joacă?, cum se joacă?, ce îşi rezolvă? prin intermediul jocului vom
constata că: jocul răspunde nevoii de libertate spirituală şi de mişcare a copilului; jocul permite
copilului angajarea sa în acţiune, participarea de bună voie, exact când doreşte şi cum doreşte
acesta să se joace; starea de joacă redă încrederea copilului pe măsură, oferindu-i siguranţa
necesară, liniştea şi satisfacţia de a găsi în afara pericolului de a rata vreo acţiune importantă, aşa
cum îi pretinde procesul de muncă sau efectuarea sarcinilor şcolare; activitatea de joc generează
importante compensaţii psihice în viaţa copilului, între ceva real şi dorit cu ceea ce îşi reprezintă
numai imaginar, închipuit şi deci, în mod ludic, obţinut.
Despre un copil nu se poate spune că el creşte şi atât, trebuie să spunem că el se dezvoltă
prin joc, prin care pune în acţiune posibilităţile care decurg din structura sa particulară, traduce în

447
fapte potenţele virtuale care apar succesiv la suprafaţa fiinţei sale, le asimilează, le dezvoltă, le
îmbină şi le complică, îşi coordonează fiinţa şi îi dă rigoare.
Deci, asemenea mijloc instructiv-educativ are valori formative cu atât mai profunde cu cât
decurg mai firesc din trebuinţele şi atracţiile copiilor şi creează climatul afectiv şi intelectual
propice dezvoltării intelectuale independente, originale şi creative.

S-O AJUTĂM PE RIȚA- VEVERIȚA- joc didactic

Scop: - Verificarea și consolidarea cunoștințelor dobândite în activitățile matematice,de educare
a limbajului și de cunoaștere a mediului.
- Cooperarea în timpul jocului respectând unele responsabilități.
Comportamente:
- să raporteze numarul la cantitate și invers,/ - să recunoasca vecinii unei cifre,/ - să efectueze
operația de adunare cu o unitate,/ - să compună o problemă ajutându-se de imagine,/ - să despartă
cuvintele în silabe,/ - să alcătuiască propoziții cu cuvintele date,/ - să recunoască animalele de pe
jetoane prezentate,/ - să denumească trei insecte cunoscute,/ - să recunoască sunetul cu care începe
cuvântul,/ - să descompună un număr dat în variante posibile.
Regulile jocului: Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va alege câte un plic şi va rezolva
sarcina dată pentru a o ajuta pe Riţa- Veveriţa. Dacă rezolvă corect primeşte o alună drept
recompensă. Câştigă echipa care a adunat cele mai multe alune.
Elemente de joc: Riţa- Veveriţa, întrecerea, aplauze, recompense.
Materialul didactic: veveriţa, alune, traseul veveriţei, plicuri de diferite culori, jetoane cu cifre,
insecte și animale
Desfăşurarea jocului: Educatoarea o prezintă pe Riţa-Veveriţa care este foarte supărată pentru că
s-a rătăcit. Pentru a ajunge la scorbura sa trebuie să rezolve mai multe sarcini.
Este amenajat un traseu pe care există din loc în loc sarcini.Copiii sunt împărţiţi în două
echipe. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va alege un plic şi va încerca să rezolve sarcina
pentru a ajuta veveriţa. Dacă rezolvă corect primeşte drept recompensă o alună. În final, va câştiga
echipa care a adunat cele mai multe alune.
CONŢINUTUL TESTULUI: Denumește trei insecte cunoscute.// Alege cifra corespunzătoare
nr.de fluturași care zboară prin poienița cu flori.// Aşează pe panou tot atâtea buburuze cât îţi arată
cifra de pe floarea galbenă.// Caută vecinii cifrei 8.// Compune o problemă ajutându-te de imagine.

448
Spune ce operație ai făcut pentru a afla rezultatul.// Număra fluturașii din copac și spune cum îi
putem așeza pe cele două gărdulețe.// Spune cu ce sunet începe cuvântul care denumește insecta
din plicul de culoare roșie.// Dati ex. de alte trei cuvinte care încep cu același sunet.// Spune
cuvintele care denumesc imaginile din plicul de culoare galbenă. Desparte în silabe fiecare cuvânt
şi spune câte silabe sunt.// Formulează propoziţii cu fiecare cuvânt care denumește imaginile din
plicul de culoare albastră.// Denumeşte animalele din imaginile care se află în plicul de culoare
albă.
Căştigă echipa care a adunat cele mai multe alune în coşuleţ. Copiii vor primi drept
recompense alune şi nuci din proviziile veveriţei.

Bibliografie:
1. Antonie, G si Huțupaș (2002) - Psihopedagogia jocului, Editura Nintelav, Galați;
2. Avram, Săftica; Mihu, Ecaterina; Său, Zonica (2004) - Jocul didactic pentru preşcolari Ghid
Metodic, Editura Terra, Focșani;
3. Bruner, J.S. (1970) - Procesul educației intelectuale, Ed. Stiințifică, București;
4. Chateau, Jean (1979) – Copilul şi jocul, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti.

VALOAREA EDUCATIVĂ A JOCULUI

Prof. Griga Iuliana

Liceul teoretic Ion Barbu, Pitești

Jocul este o activitate umană complexă, greu de cuprins într-o definiție unitară și
mulțumitoare, dată fiind marea diversitate a formelor sale de manifestare. Jocul poate fi adaptat și
domeniului educației, ca modalitate pentru a forma rapid grupuri:
Cărţi de joc
Dacă se dorește să se formeze grupuri de 4 membri, folosirea cărţilor de joc este foarte
utilă. Se vor folosi atâtea grupuri de cărţi câte grupuri se vor formate. Dacă urmează să se lucreze
cu 7 grupe de exemplu, se amestecă aşii, popii, valeţii, damele, decarii, nouarii, optarii. Elevii

449
urmează să tragă fiecare câte o carte şi să se grupeze apoi la masa/ locul de lucru marcat(ă) în
prealabil cu una din cele şapte cărţi. Se vor forma astfel : grupul decarilor, popilor, valeţilor etc.
Cartoane cu numere
Se hotărăște numărul de grupuri şi numărul de membri al fiecăruia. Se scriu numerele
corespunzătoare numărului de grupe pe tot atâtea cartoane câţi membri se doresc să fie în fiecare
grup. Se amestecă toate cartoanele numerotate şi se cere elevilor să tragă câte unul. Vor afla astfel
numărul grupului din care fac parte. De exemplu, pentru formarea a 6 grupuri de câte 5 membri se
realizează 30 de cartoane, câte 5 din fiecare din numerele de la 1 la 6. Se plasează câte un număr
de la 1 la 6 pe cele 6 mese/ zone de lucru unde elevii se vor regrupa în funcţie de cartonul tras.
Cartonaşe cu diferite simboluri
Se procedează că în metoda cartoanelor cu numere. În locul numerelor se pot folosi culori,
imagini cu flori/ animale, forme geometrice etc. dacă se dorește alcătuirea de 5 grupuri de câte 6
membri de exemplu se procedează astfel: se colorează câte 6 cartoane din fiecare dintre culorile
roşu, albastru, verde, galben, violet; se desenează câte 6 imagini din fiecare dintre florile
următoare: lalea, ghiocel, trandafir, garoafă, margaretă; se decupează câte 6 bucăţi din fiecare
dintre formele următoare : cerc, pătrat, dreptunghi, paralelogram, trapez.
Puzzle
Se pot procura jocuri puzzle pentru copii mici (4-6 piese). Se folosește câte un puzzle
pentru fiecare grup. Se amestecă piesele și se lasă elevii să recompună imaginile. Chiar profesorul
poate confecţiona puzzle-uri de grupare, prin tăierea unor imagini în tot atâtea bucăţi câţi membri
se doresc a fi în fiecare grup. Se amestecă fragmentele de imagine şi se cere copiilor să recompună
pozele. Se constituie astfel grupele. La elevi mai mari se poate realiza un ”puzzle” și din
fragmentarea unei propoziţii cheie/ definiţii/ proverb etc. Se taie sintagma în tot atâtea fragmente
câţi membri se doresc să se regăsească într-un grup.
"Serii" specifice
Pornind de la specificul unei discipline puteţi constitui grupele în funcţie de categorii de
concepte, relaţii, fenomene etc. Pentru constituirea a 5 grupe : la limba română se pot folosi de
exemplu personaje literare (de roman, de teatru, masculine, feminine, copii); la chimie se pot
grupa: metale, nemetale, săruri, baze, acizi; la o limbă străină se pot grupa: animale, obiecte de
vestimentaţie, hrana, obiecte de mobilier, obiecte şcolare.
Aniversarea

450
 Se pot grupa elevii în funcţie de lunile în care s-au născut. Această distribuţie este inegală
şi trebuie luată decizia a modului de grupare a lunilor în funcţie de numărul copiilor (de exemplu
– un grup al celor născuţi în ianuarie şi februarie, un grup al celor născuţi în martie etc.).
Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii
participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării
gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.
Colectivul de elevi este împărţit în 6 grupe a câte 4 elevi. Se împart cele 6 pălării gânditoare
elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile. Vor interpreta
astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. După discuţiile avute în grupe, liderul prezintă
poziţia grupului din care face parte. Rolurile se pot inversa, participanţii fiind liberi să spună ce
gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.
Astfel:
Pălăria albă:
• Oferă o privire obiectivă asupra informațiilor;
• Este neutră; este concentrată pe fapte obiective și imagini clare;
• Stă sub semnul gândirii obiective.
Pălăria roșie:
• Dă frâu liber imaginației și sentimentelor;
• Oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor;
• Roșu poate însemna și supărare sau furie; descătușează stările afective.
Pălăria neagră:
• Exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata;
• Oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situației în discuție;
• Este perspectiva gândirii negative, pesimiste.
Pălăria galbenă:
• Oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației;
• Culoarea simbolizează lumina soarelui, strălucirea și optimismul;
• Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.
Pălăria verde:
• Exprimă ideile noi;
• Este simbolul fertilității, al producției de nou, al inovației;
451
Pălăria albastră:
• Exprimă controlul procesului de gândire;
• Supraveghează, dirijează bunul mers al activității;
• Controlează și organizează.
Pălăriile gânditoare pot fi purtate pe rând de participanţi sau toţi subiecţii antrenaţi în
discuţie pot fi sub aceeaşi pălărie în acelaşi timp. Astfel se pot folosi formule de genul: “Hai să
încercăm şi pălăria verde. Căutăm idei noi.” sau “ Să lăsăm pălăria neagră, s-o probăm pe cea
galbenă.” Cineva care nu este încântat de ideea pusă în discuţie, nu face nici un efort să găsească
elemente pentru dezvoltarea ei. Utilizând tehnica pălăriilor gânditoare, gânditorul este provocat
să schimbe pălăriile, facilitându-se astfel posibilitatea de exprimare, deoarece nu este constrâns să
aibă doar o singură perspectivă.
Elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea
celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi culoare, fiind conştienţi
de faptul că:
Pălăria albastră → clarifică
Pălăria albă → informează
Pălăria verde → generează ideile noi - efortul
Pălăria galbenă → aduce beneficii creativ
Pălăria neagră → identifică greşelile
Pălăria roşie → spune ce simte despre
Avantajele metodei sunt:
- Stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală;
- Dezvoltă capacitățile sociale ale participanților, de intercomunicare și toleranță reciprocă,
de respect pentru opinia celuilalt;
- Încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor;
- Dezvoltă competențele inteligenței lingvistice, logice și interpersonale;
- Este o tehnică ușor de folosit, aplicabilă unei largi categorii de vârstă;
- Este o strategie metacognitivă ce încurajează indivizii să privească conceptele din diferite
perspective;
- Determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii;
- Încurajează gândirea laterală, constructivă, complexă și completă.

452
 Metoda pălăriilor gânditoare poate fi integrată într-o secvență didactică a unei ore de
recapitulare a Mijloacelor de îmbogățire a vocabularului.
Pasul 1. Profesorul explică elevilor cum se desfășoară această metodă și care sunt
materialele de care au nevoie. (timp 2 min.)
Pasul 2. Metoda poate fi aplicată atât la nivelul întregii clase sau pe grupe. Colectivul de
elevi este împărţit în 6 grupe a câte 4 elevi. Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă
cazul supus discuţiei, Mijloacele de îmbogățire a vocabularului, pentru ca fiecare să-şi pregătească
ideile. Fiecare grupă are o serie de cerințe supuse rezolvării.
Grupa 1 - Pălăria albastră
1. Prezentați ortografia acelor prefixe care creează uneori probleme.
2. Numiți rolul pe care îl au sufixoidele și prefixoidele în limba română.
Grupa 2 - Pălăria albă
1. Prezintă modalitățile prin care se realizează conversiunea în limba română.
2. Realizați în cinci rânduri o prezentare a scrierii cuvintelor compuse.
Grupa 3 - Pălăria verde: Imaginați-vă un dialog între un elev străin care dorește să învețe
limba română și profesorul său care îi predă lecția Neologismele.
1. Ortografiați următoarele neologisme scrise aici așa cum se pronunță: cau-boi, dizain, hobi,
intermețo.
Grupa 4 - Pălăria galbenă → aduce beneficii creativ
1. Scrieți în cinci rânduri părerea voastră despre textul următor: Toate cuvintele polisemantice
- și în limba română sunt multe – au un conținut pe care-l putem compara cu o rețea de sinonimie,
pentru că multe sensuri pot fi echivalente în situațiile descrise cu un cuvânt deosebit.
2. Inventați un cvintet amuzant cu tema Neologismele.
Grupa 5 - Pălăria neagră
1. Ce nu vi s-a părut mai dificil în capitolul Mijloacele de îmbogățire a vocabularului?
2. Imaginați-vă că sunteți lingvist. De unde recomandați să fie împrumutate neologismele
în cadrul limbii române? Argumentați-vă răspunsul.
Grupa 6 - Pălăria roşie
1. Care este rolul pe care îl au Mijloacele de îmbogățire a vocabularului? Prezentați
răspunsul într-un text argumentativ de 10-15 rânduri.
2. Numiți tipurile de calcul lingvistic și menționați care vi se pare mai interesant.

453
Pasul 3. Fiecare grupă primește o sarcină și se va lucra în echipe. (20 min)
Pasul 4. Reprezentantul grupei va prezenta clasei rezultatele obținute. Clasa poate adresa întrebări
reprezentantului. Profesorul corectează eventualele greșeli ale elevilor și asigură desfășurarea în
condiții optime a lecției. (25 min – câte 5 min pentru fiecare grupă).

Bibliografie:
1. Apetroaiei, Elena, Strategii activ-participative în predarea-învățarea limbii și literaturii
române, Editura Paradigme, Pitești, 2009;
2. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Editura Polirom, Științele educației, 2006;
3. Ionescu, M., Radu, I. (coord.), Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1995.

454
455
456
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

Ghena Acatrinei,
Grădinița cu Program Prelungit nr. 12 Iași

Problema implicațiilor intervenției omului asupra naturii devine obiectul unor studii,
cercetări, dezbateri organizate la nivel național și internațional. „Pământul nu aparține omului, ci
dimpotrivă, omul aparține PĂMÂNTULUI” este adevărul care stă la baza programelor de
dezvoltare durabilă ale statelor lumii care au înțeles că problema mediului înconjurător este o
problemă universal, întrucât fenomenele de poluare nu cunosc distanțe și nu țin seama de granițe.
Problemele legate de mediu trebuie studiate de la cele mai fragede vârste și acest lucru
poate fi realizat cu o mare eficiență în cadrul unităților de învățământ. Este foarte adevărat faptul
că nu trebuie să uităm de educația ecologică, prin care unui copil i se poate transmite cele mai
elementare norme de comportament care să constituie fundamentul acțiunilor unui cetățean
preocupat de mediul în care trăiește. Dar pentru că nu toți părinții pot realiza acest lucru, fie din
neștiință, fie din ignoranță sau poate numai lipsă de timp, activitățile ce se desfășoară în grădiniță
au o foarte mare importanță.
Educația ecologică a preșcolarilor este foarte importantă pentru:
• dezvoltarea sentimentelor de afecțiune față de tot ceea ce-i înconjoară;
• cercetarea atitudinilor comportamentale sau chiar suplinirea părinților în formarea
comportamentelor copiilor;
• transmitarea unor noi cunoștințe și lămurirea / corectarea informațiilor pe care le au din
familie, prin intermediul televizorului sau din basme;
• formarea unor viitoare personalități.
Scopul principal al educației privind mediul înconjurător este acela de a oferi fiecărui
individ posibilitatea de a manifesta o atitudine personală, responsabilă față de mediul în care
trăiește. Educația ecologică are semnificația deprinderii unui anumit mod de a înțelege relația
dintre om și mediul de viață care nu este numai al său, ci și al plantelor și animalelor. Punctul de
plecare al acestui demers îl constituie optica noastră ce trebuie să exprime respectul pentru mediul
natural de care beneficiem cu toții și pe care îl vor moșteni generațiile viitoare. Deci este important

457
ca noi, cei ce avem misiunea de a-i educa pe cei mici, să avem o conștiință ecologică bine conturată
pentru ca acțiunile pe care le desfășurăm să fie eficiente și credibile în fața copiilor.
Preșcolarii trebuie să realizeze că probemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi,
ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acțiune negativă a noastră, oricât de insignifiantă ar fi, poate să
afecteze în mod distructiv natura. Semnalele de alarmă lansate de specialiști, explicațiile și
statisticile întocmite de aceștia au un rol incontestabil, dar pentru implicarea și acțiunea eficientă
de formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare și prin antrenarea componentelor afectivă
și volitivă ale copiilor. De aceea, activitățile de educație ecologică se desfășoară într-o atmosferă
relaxantă, unde interesul și comunicarea să încurajeze inițiativele, dar și opțiunile fiecăruia.
Abordarea educației ecologice în grădiniță prezintă anumite particularități metodologice,
scopul final al acestui demers fiind formarea unui comportament ecologic adecvat și derularea de
acțiuni concrete de protecție a mediului înconjurător. Schema logică de abordare a educației
ecologice prezintă câteva etape care descriu un traseu formativ ce poate fi urmat de către orice
cadru didactic, prin valorificarea atentă a conținutului și metodologiei specifice disciplinei:
✓ perceperea și observarea naturii. Această primă etapă poate fi realizată cel mai bine
prin ieșirile în natură, excursii, tabere. Este primul pas de contact nemijlocit cu elementele
mediului și constituie premisa etapelor următoare.
✓ determinarea trăirii unor senzații și sentimente și conștientizarea copiilor asupra
acestora. În urma perceperii aspectelor din mediul înconjurător, copiilor li se atrage atenția asupra
plăcerii de a privi cerul senin, de a trage în piept aerul curat al unei păduri, de a asculta susurul
unui pârâu etc. În această etapă aducatoarei îi revine rolul de a discuta și a atrage atenția asupa
acestor aspecte și de a sublinia beneficiile unui mediu curat, sănător, precum și aparteneța noastră
la sistemele naturale de viață și comuniunea existentă între noi și mediul natural.
✓ implicarea personală. Prin discuții, în urma stabilirii locului și rolului fiecăruia în
spațiu și timp, în cadrul social pot fi relevante modalități de implicare individuală, felul în care
putem fi de folos.
✓ asumarea responsabilității. Această etapă este esențială în formarea unei structuri
comportamentale adecvate. Existând implicare, trebuie să existe și responsabilitate. Etapele
menționate de desfășurare a educației ecologice asigură, potrivit nivelului acestei vârste, adoptarea
comportamentului ecologic. Este implicit faptul că informația motivează, însoțește și susține

458
percepția senzorială, analiza senzațiilor, încadrarea în sistemul natural de viață, definirea rolului
personal, respectiv, implicarea individuală și asumarea responsabilității.
✓ alcătuirea unei strategii de acțiune. Această etapă reprezintă trecerea spre acțiunea
concretă. Faptul că, în calitate de cadre didactice, organizăm acțiuni diverse împreună cu copiii,
nu este suficient. Realizarea, într-adevăr importantă, ar fi să formăm copiilor acel interes și abilități
care să le permită să înțeleagă cum se organizează astfel de acțiuni și să acționeze din imbold
propriu.
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de la o idee simplă, dar destul
de eficientă în planul emoțiilor și sentimentelor: transpunerea copilului în locul elementului din
natură care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat și care nu se poate
apăra singur, copilul va realiza că trebuie să acorde „drept la existență” tuturor elementelor
mediului din jurul său. Treptat va înțelege că orice acțiune de distrugere sau exterminarea de orice
fel este cât se poate de dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii.
În scopul apropierii copiilor de natură și pentru evidențierea diverselor aspecte ecologice
ale activităților din programul zilei, în afara activităților specifice de cunoaștere a mediului
prevăzute explicit în programă, am apelat la posibilitatea abordării interdisciplinarea tuturor
activităților desfășurate zilnic și am întocmit Calendarul ecologic cu următoarele evenimente:
➢ Ziua Mondială a Apei, Ziua Parcurilor, Ziua Mondială a Pământului, Luna
Pădurii, Ziua Internațională a Mediului Înconjurător.
a) O activitate interesantă și de bază a fost cea intitulată “Circuitul apei în natură” – activitate
cu caracter practic și experimental, desfășurată cu ocazia Zilei Mondiale a Apei. Cu această ocazie,
copiii și-au reamintit importanța pe care o are apa în păstrarea și continuarea vieții pe pământ. Tot
cu acest prilej, copiii au aflat că apa pură se găsește înr-o cantitate foarte mică pe glob și de aceea
trebuie economisită. Pentru a observa influența pe care o are poluarea apei asupra plantelor și
viețuitoarelor am efectuat câteva experimente simple de decantare a apei în mai multe vase,
folosind un sistem etajat și am udat florile cu apă curată și cu apă poluată (amestecată cu petrol)
pentru ca preșcolarii să poată sesiza acțiunea diferită asupra sănătății plantelor.
b) De un real folos în realizarea educației ecologice în grădiniță este literatura pentru copii.
Noi am abordat valențele educative ale literaturii într-o viziune interdisciplinară, în cadrul
ciclurilor tematice, în corelare cu activitățile de cunoaștere a mediului, rămânând la latitudinea

459
fiecărei educatoare alegerea conținuturilor și strategiilor de lucru adecvate pentru realizarea
obiectivelor propuse, în funcție de interesele manifestate de copiii grupei.
Literatura pentru copii este, în general, foarte ușor asimilată de către aceștia. „Lumea
prietenilor care nu cuvântă” a inspirat pana multor scriitori în ale căror istorioare sunt reliefate
însușirile plantelor și animalelor, rolul unora în viața altora, comportamentul animalelor în mediul
lor de viață și, nu de puține ori, ajutorul pe care acestea îl așteaptă din partea omului.
c) “Să descoperim tainele naturii”. Am efectuat vizite cu preșcolarii la Grădina Botanică Iași,
Parcul Copou, Muzeul de Științe ale Naturii Iași, dar și o excursie la Zimbrăria Târgu Neamț,
prilej cu care copiii au colectat și valorificat plante medicinale, crenguțe cu diverse forme
interesante, ghinde, castane, coji, semințe cu care au realizat în activitățile practice jucării, tablouri
și felicitări ce au constituit exponate la expoziția “Natura ne dăruiește jucării”.
d) “S.O.S. – deșeurile sufocă Pământul”. A cuprins o activitate practică de curățare a pădurii
de la Cetățuia din municipiul Iași. Echipați corespunzător, copiii au adunat ambalaje, hârtii și
resturi de obiecte devenite inutile și lăsate prin pădure de turiști certați cu legile bunului simț și ale
unui comportament civilizat și le-au pus în saci menajeri și în locuri special amenajate. De
asemenea, i-am învățat să îndepărteze crengile uscate doborâte de vânt, să nu rupă plante, să nu
omoare gaze, să nu sperie păsările și alte animale care, din această cauză, și-ar putea părăsi
cuiburile pentru totdeauna. Organizând cu copiii o astfel de activitate în pădure, nu trebuie să ne
gândim doar la acțiunea benefică pe care mișcarea, în sine, o are asupra organismului, ci și la
modul în care copiii se simt importanți, își conștientizează propria valoare. Totodată, contribuim
la echilibrul mediului înconjurător. Întorși la grădiniță, copiii au desenat diferite afișe prin care
cereau tuturor oamenilor “să nu sufoce Pământul cu deșeuri”.
Tot cu acest prilej, copiii au adunat diverse materiale (conuri de brad, ghinde, castane, etc.)
pe care apoi le-au folosit în alte activități desfășurate în grădiniță.
e) “Să ne confecționăm singuri jucării cu materiale adunate din natură” - activitate practic-
aplicativă în care am pregătit diverse personaje și elemente de decor folosite în scenete, teatru de
umbre, în activitățile matematice etc.
f) “Ieftin și ecologic” – o altă activitate cu caracter practic-aplicativ în care copiii, sub
îndrumarea educatoarelor, și-au confecționat costume din materiale refolosibile și reciclabile, pe
care apoi le-am folosit în serbările organizate cu diferite ocazii.

460
 g) Evenimentul care ne-a oferit o mare satisfacție atât nouă, cât și preșcolarilor, a fost
participarea la concursul județean “Creează Eco” - parada costumelor eco, confecționate din
materiale refolosibile și reciclabile, concurs care s-a bucurat de un mare succes, iar pentru munca
depusă am fost răsplătiți cu premii și cadouri. Tot cu această ocazie s-a organizat o expoziție cu
vânzarea produselor realizate din materiale din natură și materiale reciclabile, banii fiind donați
Organizației “Salvați copiii!”.
Prin efortul unit al tuturor factorilor educativi (școală, familie, organisme și instituții, presă,
radio, televiziune) copiii trebuie să înțeleagă că natura are propriile-i legi și că, datorită acestora,
bilanțul energetic și lanțurile trofice nu ar fi perturbate decât din cauza intervenției omului care,
totuși, în înțelepciunea sa a legiferat prin convenții că protecția naturii și educația ecologică sunt
două inseparabile necesități pentru o dezvoltare durabilă.

Bibliografie:
Lupei, Nestor – 1980, Biosfera, Ed. Albatros, București;
• Pora, Eugen – 1986, În ale naturii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
• Stugren, Bogdan – 1990, Ecologie naturală, E.D.P., București.

461
 ÎMPREUNĂ PENTRU UN COPIL FERICIT
Proiect educațional județean

Prof. Sanda Achihăie

G.P.N. NR.5 - Suceava

Argumentarea proiectului

,,Copilul nu datorează părintelui viața, ci creșterea.”

Părinții sunt primii profesori ai copilului , ei începând educația în mediul familial , iar în
acest context, educarea părinților după principii științifice de psihopedagogie devine o necesitate.
Părinților le revine rolul esențial în creșterea copiilor , asigurându-le acestora nu numai existența
materială , dar și un climat familial afectiv și moral de calitate.
În educația copiilor este importantă și pregătirea părinților pentru această ,,meserie”.
Nimeni nu se naște învățat și nimeni nu le știe pe toate, dar putem cunoaște unele lucruri din cărți
sau din sfaturile altora cu mai multă experiență.împreună cu educatoarele, părinții pot stabili
strategii și atitudini comune în ceea ce privește educarea copiilor fără conflicte, frustări sau
confuzii. Sprijinul acordat părinților vizează 3 direcții de acțiune :
• Sprijinul emoțional, oferind părinților ocazia de exprimare a emoțiilor, fără critică
sau condamnare ;
• Sprijinul informațional, oferind părinților ocazia de a înțelege propria situație și cea
a educației copiulului lor;
• Sprijinul instrumental, oferind părinților mijloace, tehnici de rezolvare a
problemelor ce țin de educația copiilor lor.
De aceea, programele de educație timpurie din toată lumea definesc parteneriatul cu părinții
ca agenți educaționali drept un principiu fundamental al organizării și funcționării instituției
preșcolare. Acest parteneriat activ, permanent, sincer și coerent contribuie la formarea viitorul
cetățean responsabil, conștient de drepturile și obligațiile lui, de importanța și rolul său în familie
și societate.
ANALIZA SWOT

462
Puncte tari
• Interesul și dorința manifestate de majoritatea părinților preșcolarilor din grupă pentru
educarea ,,inteligentă” a propriilor copii;
• Disponibilitatea, determinarea și implicarea totală a coordonatorului de proiect pentru
aplicarea acestuia ;
• Existența unui spațiu adecvat desfășurării activităților;
• Existența unor resurse materiale adecvate tipurilor de activități propuse: material
bibliografic și didactic specific;
• Susținerea conducerii unității pentru aplicarea acestui proiect;
Puncte slabe
• Specificul programului din grădiniţele cu program prelungit poate constitui uneori un
impediment în desfăşurarea unor activităţi ;
• Resursele financiare reduse pentru susţinerea tuturor activităţilor în care dorim să
antrenăm copiii;
• Lipsa de timp si disponibilitate a unor părinţi pentru participarea la diferite activităţi
organizate
Oportunități
• Şanse pentru toti copiii de a beneficia de acțiuni care să-i pregătească pentru o abordare
,,inteligentă”a vieţii cotidiene în societatea actuală ;
• Resursele materiale de care dispune grădinița vin în sprijinul asigurării caracterului
pragmatic al proiectului;
• Existenţa unor parteneriate solide şi funcţionale cu instituţii furnizoare de educaţie;
• Proiectul oferă şansa unei bune cooperări cu diverşi parteneri educaţionali alături
comunitatea locală;
• Proiectul oferă şansa mediatizării, popularizării activităţilor care se desfăşoară în grădiniţă,
contribuind la creșterea prestigiului acesteia în comunitate.
Amenințări
• Creșterea numărului de copii care manifestă probleme destul de grave de adaptare la
diferite situații;
• Existența unui număr tot mai mare de părinți care-și declară și manifestă neputința și lipsa
de pricepere în relaționarea constructivă cu proprii copii;
463
Scopul proiectului
Formarea și dezvoltarea unor abilități și tehnici educaționale , a unor strategii de cunoaștere
și abordare pozitivă, corectă și coerentă a relațiilor părinți - copiii pentru asigurarea unei adaptări
școlare optime.
Obiective
• Dezvoltarea interesului şi a preocupărilor părinților pentru cunoaşterea problematicii
creșterii și educării preșcolarilor;
• Identificarea rolurilor parentale și responsabilizarea părinților;
• Sprijinirea copilului și a familiei în vederea dezvoltării plenare a preșcolarilor;
• Dezvoltarea deprinderilor și abilităților educative ale părinților;
• Realizarea unui schimb de opinii referitor la caracteristicile și necesitatea unui mediu
educativ sănătos;
• Formarea deprinderilor și practicilor de parteneriat în relațiile dintre copil, familie și
cadrele didactice din grădiniță;
Grupul țintă
• direct: părinții și preșcolarii din grupa ,, Fluturașilor” – mică D , educatoarele de la grupă
• indirect: preşcolarii și educatoarele din grupele partenere,familiile preșcolarilor, partenerii
implicați în proiect, grădinița, comunitatea.
Modalităţi de realizare a obiectivelor:
• Popularizarea evenimentelor din cadrul calendarului propus;
• Organizarea de dezbateri, prezentări de referate pe tema de interes pentru părinți;
• Organizarea de activităţi practice şi aplicaţii pe teme specifice;
• Întâlniri cu partenerii implicați în proiect; Expoziţii de lucrări;
• Participări la jocuri și activități sportive, spectacole, servicii religioase;
• Asigurarea unor servicii medicale - consult oftalmologic.
Modalități de evaluare :
• expoziții fotografice cu aspecte din timpul activităților;
• expoziții cu lucrări plastice/practice realizate de copii și părinți;
• pliante, postere, afișe realizate pe parcursul desfășurării activităților din proiect;
• albume tematice, ,,video jurnalul ” proiectului;

464
 • diplome, medalii;
• Broșura ,,Sfaturi de la părinți pentru părinți”.

Metode și tehnici de lucru

- observaţia, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea, învăţarea prin
descoperire, învăţarea prin cooperare, dezbaterea, munca în echipă, jocul de rol, concursul,
brainstorming-ul, turul galeriei, metoda cubului, pălăriile gânditoare, explozia stelară.
Rezultate preconizate
• Realizarea de postere, afișe, pliante pentru popularizarea activităților din cadrul
proiectului;
• Elaborarea unei broșuri ,,Sfaturi de la părinți pentru părinți”;
• Dezvoltarea abilităţilor de comunicare a părinților, în beneficiul copiilor;
• Îmbunătăţirea calității relațiilor dintre copii și părinți;
• Lărgirea orizontului de activități specifice petrecerii timpului liber;
• Dezvoltarea unor atitudini si comportamente civice corecte ale preșcolarilor;
• Diminuarea problemelor de adaptare a copiilor;
• Realizarea unor expoziții tematice: fotografii, lucrări plastice/practice;
• Realizarea unui ,,jurnal video” al proiectului.

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR
1. ,,Educăm împreună”- lansarea proiectului
2. ,,Creșterea și educarea copiilor – de la întrebări și neliniști la sprijin” - Întâlnire de
lucru/dezbatere cu grupul țintă și partenerii implicați, aplicare de chestionare ,prezentarea
conceptelor de bază ale teoriei sociale de educare a copiilor-
3. ,,Copii frumoși cu ochi sănătoși” - Consultație oftalmologică pentru verificarea stării de
sănătate a ochilor pentru copii din grupă
4. ,,Când , cum și câte cadouri oferim copiilor noștri?!” - eficiența recompensei în actul
educativ, dezbatere
5. ,,Dăruind devenim mai buni! - Acțiune umanitară
6. ,,Arta de a spune NU! ” -strategii de stabilire a limitelor în relația părinților cu copii ,lucru
pe ateliere ,dezbatere

465
 7. ,,Mami, tati, mă auziți?!” strategii de corectate a comportamentelor nedorite la copii şi
părinţi- prezentare material, lucru pe ateliere ,dezbatere,
8. ,,Bucuria de a fi împreună!” - rolul formativ al exemplului personal în relația părinte -copil
Activitate practică desfășurată în echipă copil-părinte
9. ,, Lăsați copiii să vină la mine!”- participare la o slujbă religioasă și împărtășirea copiilor
precizarea rolului și importanței educației religioase în educarea copiilor
10. ,,Influențele negative ale lumii moderne” - prezentarea unor modalități alternative de
petrecere a timpului liber creativ, constructiv, atractiv,dezbatere
11. ,,Sănătate prin mișcare!” - Activități și jocuri sportive desfășurate cu copiii și
părințiisărbătorirea ,, Zilei mondiale a familiei”
12. ,, Părinți de nota 10” -prezentarea și discutarea principiilor generale urmărite de părinți în
creșterea și educarea copiilor, referat ,,Cu familia la teatru!”vizionarea unui spectacol de
teatru pentru copii
13. gestionarea eficientă și plăcută a momentelor petrecute împreună , copii și părinți,, Copii
fericiți cu părinți fericiți”-prezentarea raportului de evaluare și a unui spectacol sugestiv

Bibliografie :
Linotn . R.- 2000, ,, Omul, educaţia, familia” , E.D.P. , Bucureşti;
Păun, E.- 1992, ,,Cunoaşterea copilului”, E.D.P., Bucureşti;
Popescu Neveanu, P.- 1997,,,Curs de psihologie generală”, Bucureşti;
Antonescu, G.G.- 1998,,,Dezvoltarea copilului” , Ed. Dacia, Cluj-Napoca.

466
 DAȚI COPIILOR CULORI!

Prof.Agoston-Vas Mariana Rodica

Grădinița ”Căsuța cu povești” Orăștie, jud. Hunedoara

1.Argument, justificare, context:Școala Gimnazială ”Dr. Aurel Vlad” și ”Centrul de

intervenție și prevenire împotriva abuzului și neglijării” (C.I.P.I.A.N.) din Orăștie sunt situate în
vecinătatea Grădiniței ”Căsuța cu povești” , iar elevii și preșcolarii desfășoară foarte multe
activități împreună. Continuând tradiția, ne-am propus să dezvoltăm un proiect educațional, ce a
presupus colaborare, interacțiune, spirit civic și creație plastică.

Copiii sunt în stare de timpuriu să simtă frumosul și să fie atrași de acele aspecte ale lumii
exterioare, care cuprind elemente estetice, dacă acestea le sunt aduse la nivelul lor de înțelegere.
Dacă, de la vârste timpurii, încercăm să cultivăm interesul pentru latura estetică a realității, prin
diverse activități artistico- plastice, pentru înfrumusețarea mediului în care trăiesc și învață, vom
putea să le dezvoltăm copiilor valori morale, bazate pe respect, demnitate, spirit civic și grijă
pentru mediu, elemente ce vor fundamenta evoluția lor socială, ca viitori cetățeni ai
comunității.Astfel, a luat naștere proiectul ”Dați copiilor culori!”

2.Nevoia identificată :Deoarecegrădinița noastră, nu beneficia de o curtetocmai

corespunzătoare și atrăgătoare de joacă, pereții gardului fiind de culoare cenușie, obiectele
de joacă mai vechi, spațiul verde amenajat, dar inestetic, ne-am hotărât să realizăm
transformarea estetică a acestora .

3.Descrierea activității principale:15elevi din Școala Gimnazială și 10 elevi din ”Centrul

de intervenție și prevenire împotriva abuzului și neglijării”, sub supravegherea și îndrumarea
cadrelor didactice, printr-un mini-proiect de pictură , au venit pregătiți să ajute, au adus materialele
necesare la decorarea pereților gardului din curtea grădiniței și au acoperit pereții cu scene și
personaje din povești, deosebit de atrăgătoare. Au trecut apoi, la vopsirea obiectelor de joacă.

467
 Preșcolarii din grădinița noastră, împreună cu părinții, au adus răsaduri de flori, puieți de
arbori și le-au plantat, amenajând câteva rondouri viu colorate. De asemenea, preșcolarii, sub
supravegherea educatoarelor, au vopsit pietrele ornamentale ale rondourilor.

Astfel, elevii și preșcolarii din cele două instituții școlare și cei din Centrul de intervenție au
interacționat, au învățat lucruri noi, și-au descoperit abilitățile creative, imaginația, folosind
puterea culorilor.Jucându-se cu forme și culori, starea mentală și personalitatea copiilor, au fost
influențate într-un mod pozitiv.Au avut loc activități de team-building și de socializare (de tipul
ice-breaking) în echipe mixte (elevi-voluntari, preșcolari și părinți), ateliere de lucru, activități
practice, de tipul Big Brother, (în echipe în care elevii au avut rolul de frați mai mari pentru
preșcolari, învățându-i să picteze pe perete, pe piatră) .

Colaborarea dintre instituțiile de învățământ și ”Centrul de intervenție și prevenire împotriva

abuzului și neglijării” a fost benefică pentru toți participanții , deoarece elaborând și implementând
astfel de strategii inovatoare, am putut preveni marginalizarea copiilor defavorizați și, în același
timp, am optimizat calitatea vieții în grădiniță a copiilor preșcolari.

4. Număr de elevi/preșcolari şi număr de personal didactic implicați: 60 preșcolari,

25 elevi, 3 profesori, 3 profesori inv. Preșcolar

5. Scopul proiectului: - conștientizarea de către participanți a nevoii de angajare socială

și de participare activă la îmbunătățirea spațiului curții grădiniței , precum și sporirea gradului de
coeziune socială și dezvoltare a culturii organizaționale, prin implicarea în aceleași activități a
elevilor , a preșcolarilor, a părinților și a cadrelor didactice, deopotrivă;formarea și dezvoltarea
personalității și caracterului elevilor prin participarea la activități de voluntariat, cu caracter civic;

6. Obiective specifice:
- transformarea estetică a curții grădiniței, printr-un mini-proiect de pictură , cu implicații
directe asupra calității actului educațional și a îmbunătățirii calității vieții beneficiarilor
(preșcolarilor);
- stimularea activităților în aer liber , a activităților de creație, dezvoltarea simțului estetic-
creativ;
- responsabilizarea și implicarea directă a elevilor, preșcolarilor în activitățile de ecologizare
a curții;

468
 7. Calendarul si activitățile proiectului
A1 - aprilie 2018
- organizarea echipei de proiect, diseminarea proiectului în comunitatea școlară și în
comunitatea locală;
- întâlniri comune cu preșcolarii, părinții acestora, educatoare, profesoare, elevii de la
instituțiile școlare și din cadrul C.I.P.I.A.N.;
- prezentarea calendarului proiectului, formarea grupurilor de lucru, atribuirea sarcinilor ;
- sensibilizarea comunității la nevoile grădinițelor și atragerea de sponsorizări;
- amenajarea/ecologizarea rondourilor din spațiul verde prin plantarea de pomi, sădirea de
flori;
A2 - mai 2018
- Pregătirea/prepararea pereților în vederea decorării, achiziționarea de materiale necesare
și delimitarea spațiului de pictat ;
- Ateliere de lucru pentru preșcolari, de pictare a pietrelor ornamentale pentru rondurile de
flori;
- Ateliere de lucru pentru elevi , de acoperire/vopsire a pereților cu scene și personaje din
povești” ;
A3 - iunie 2018- evaluarea și diseminarea proiectului.
8.Echipa implicată in desfășurarea proiectului:
8.1.Coordonatorii proiectului: Directorii unităților de învățământ și al C.I.P.I.A.N.;
8.2.Inițiator proiect: Prof.Agoston-Vas Mariana Rodica

8.3.Cadre didactice din cele trei instituții școlare.

9. Activități de diseminare și valorizare a experiențelor din proiect : expoziție foto cu

aspecte din timpul lucrărilor, articole în presa locală, prezentări la ședințele cu părinții, prezentări
la ședințele Consiliului profesoral, Asociația părinților , site-urile școlii/grădiniței/centru, mass-
media locală, rapoartele comisiilor de lucru din grădiniță/ școală/centru.

10. Rezultate cantitative și calitative ca urmare a implementării proiectului :

10.1. Cantitative:
- Curtea exterioară a grădiniței amenajată în scopuri educaționale și ecologice;

469
- Poluarea fonică și a aerului a scăzut în timp, ca urmare a pomilor plantați;
- 60 de preșcolari au permanent spații ecologizate și agreabile de joacă;
10.2.Calitative:
- S-a optimizat calitatea vieții preșcolarilor prin asigurarea unor perimetre de joacă atractive și
promovarea activităților în aer liber;
- Stimă de sine și nivel de responsabilitate crescute în cazul elevilor, ca urmare a atribuirii rolului
de decidenți și participanți activi la amenajarea estetică a spațiilor de joacă din curtea grădiniței;
- Comportamente responsabile și asumare socială din partea partenerilor de proiect.
11. Impact așteptat:
11.1.Pentru preșcolari:- îmbunătățirea calității timpului petrecut la grădiniță, participarea activă
la acțiunile de mișcare și joc în aer liber;
11.2.Pentru elevii din cadrul C.I.P.I.A.N.:creşterea respectului de sine, a abilităţilor de
comunicare, a gradului de implicare în viaţa şcolii prin participarea la activităţi de grup,
dezvoltarea de comportamente și deprinderi civice, evitarea marginalizării și a abandonului școlii;
11.3. Pentru elevii din școala gimnazială :creşterea calităţii educaţiei,existenţa unei logistici
pentru activităţi nonformale, sporirea prestigiului școlii în comunitate;
11.4.Pentru comunitatea locală:amenajarea unui spațiu sigur pentru copii, optim din punct de
vedere funcțional și estetic, existenţa unor exemple de bune practici;
12. Instrumente de evaluare: chestionare de satisfacție,impresii online, studiu
comparativ al rezultatelor, fotografii, raport final.

13. Bibliografie:
• Gurzău, Stela -2000, „Arta plastică”, Ed.Europolis,Constanţa;
• Sassier, Martine şi Daniel -2000,„Enciclopedie Pictura pe înțelesul celor mici”, Ed.Aquila
• Sitaru, Maria – 2007, „Natura, prietena mea”, Ed.Ion Creangă;

470
 OPȚIONAL „JOC, JOACĂ, JUCĂRII”

Prof. înv. preșcolar APĂTĂCHIOAE LAURA

Grădinița P.P. Nr. 23 Botoșani

DENUMIREA OPŢIONALULUI: „ JOC, JOACĂ, JUCĂRII ”

TIPUL DE OPŢIONAL: pe mai multe domenii experiențiale

Domeniul estetic și creativ

Domeniul om și societate

Domeniul limbă și comunicare

NIVELUL: I (3-5 ani)- Grupa mijlocie URSULEȚII

DURATA: un an școlar

AUTOR: prof.înv.preșcolar Laura Apătăchioae

MOTTO:„CREATIVITATEA este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să

înflorească, în timp ce descurajarea o înăbuşă adesea, chiar înainte ca să se poată transforma în
floare.”

(OSBORN)

ARGUMENT:

Jocul și jucăria sunt prietenii nelipsiți ai copilăriei. Fiecare copil manifestă nevoia de a se
juca. Ea se explică prin tendința acestuia de a cunoaște ceea ce îl înconjoară, de a-i imita pe cei
vârstnici, de a se manifesta activ. Jocul, caracteristic vârstei preșcolare, constituie un mijloc
specific de însușire a impresiilor pe care le oferă viața. Jocul satisface în cel mai înalt grad
trebuințele copilului: de mișcare, de exprimare originală, de realizare a năzuințelor și dorințelor pe
care nu le poate satisface în plan real.

471
 În joc, mijloacele de exprimare sunt variate: acțiunile copiilor, crearea imaginii prin
intermediul mișcărilor, al gesturilor, al mimicii și al cuvintelor, folosirea diferitelor obiecte,
realizarea unor construcții. Printre aceste mijloace, jucăria ocupa un loc important, ea fiind
necesară pentru a face acțiunile copiilor reale: ,,soferul’’are nevoie de un ,,automobil’’,
,,aviatorul’’ – de un ,,avion’’etc. Toate acestea sunt legate de o particularitate psihologică
interesantă a jocului: în joc, multe lucruri sunt imaginate, convenționale, ,,dinadins’’,cum spun
copiii, în timp ce trăirile celor antrenați în joc sunt întotdeauna adevărate, sincere, acțiunile lor sunt
reale. De aici și menirea fundamentală a jucăriei – de a oferi copilului posibilitatea să acționeze
activ, exprimându-și ideile și sentimentele.

Am ales să desfășurăm în acest an, la grupa mijlocie, acest opțional, pornind de la

nemulțumirile părinților asupra faptului că jucăriile din comerț sunt foarte scumpe și de slabă
calitate, nu mai sunt jucării ca altă dată, practice, utile, confecționate manual. Ei au fost de acord
să ajute pe copiii să adune deșeuri sau materiale din natură, să participe la activități dacă sunt
solicitați, să povestească cum se jucau demult, să explice regulile unor jocuri vechi, să
confecționeze cu preșcolarii jucării diverse.

O jucărie reușită stimulează pe copil să gândească, ridică în fața lui diferite probleme de
joc și acest fapt contribuie la dezvoltarea proceselor cognitive. Copilul iubește jucăria, ea îi oferă
posibilitatea să se manifeste activ, să dea viață imaginilor concepute. Jucăria are o însemnătate
imensă în formarea generală a copilului, căruia îi stimulează gândirea, îi face cunoscute calitățile
și însușirile diferitelor materiale.

Jucăria este accesoriul absolut al jocului, determinând caracterul jocului, conținutul

acestuia și trăirile emoționale ale copilului.

472
COMPETENȚE SPECIFICE

Nr. COMPETENȚE SPECIFICE ACTIVITĂŢI DE

ÎNVĂŢARE
C1 Respectarea și păstrarea jucăriilor de acasă și de la Convorbire
grădiniță;
Memorare

Vizionare DVD

C2 Achiziționarea unor materiale din natura,deșeuri Activitate de colectare deșeuri și

textile în vederea cofecționării jucăriilor; materiale din natură;

Plimbare în parc;

C3 Familiarizarea cu diferite materiale, instrumente de Observarea diferitelor materiale

lucru și reguli de utilizare ale acestora prin și instrumente ce vor fi utilizate;
valorificarea și îmbogățirea propriei experiențe;

C4 Efectuarea unor operații simple de lucru cu materiale Efectuarea unor acțiuni asupra
din natura și sintetice sesizând modificarea acestora în materialelor pentru a observa
urma prelucrării; transformarea acestora;

C5 Executarea individual dar și în grup a diferitelor Confecționarea de jucării

simple din hârtie, carton, fire,
obiecte – jucării;
materiale din natură;

C6 Combinarea tehnicile învățate pentru obținerea unor Activitate practică

obiecte și jucării utile;
Confecționare jucării practice
(suport creioane, rame, pernuțe
ace etc.)

473
C7 Valorificarea lucrărilor proprii pentru înfrumuseţarea Serbare
climatului ambiental sau pentru diferite ocazii cu
Șezătoare
caracter festiv (carnaval,serbare,aniversare,etc.)
Carnaval

Oferim cadouri mamelor,

bunicilor, copiilor săraci

C8 Realizarea unor noi modele de jucării după propria Participare la concursuri

imaginație;
Realizare expoziții

C9 Mânuirea jucăriilor confecționate de copii pentru a Teatru de păpuși

exprima unele idei și sentimente folosind replici în
Joc de rol
proză sau vers, cu muzică și mișcare.
Joc dramatizare

Joc cu cânt și text

CONŢINUTURI ALE ÎNVĂŢĂRII

„Lumea jucăriilor” „Mărțișoare”

„Sfatul jucăriilor” „Ghiocei pentru mama”

„Ariciul” „Zambile”

„Șoriceii” „Fluturașul”

„Legume zâmbitoare” „Puișorul”

„Păpușa cu două fețe” „Ouă de Paști”

„Casa mea ” „Mască pentru carnaval”

„Steagul României” „Cum au fugit odată, jucăriile de la un băiețel?”

474
 „Ghetuțe” „Purcelușul”

„Ornamente pentru brad” „Ursulețul”

„Bradul ” „Girafa”

„Cadouri” „Acvariul”

„Degețelele” „Podul de piatră”

„Pernuța pentru ace” „De-a actorii”

„Figuri haioase” „Zmeul”

„Mașina” „Să păstrăm jucăriile!”

„Trenulețul”

TEHNICI DE LUCRU: tăiere; lipire; îmbinare; asamblare; șnuruire, îndoire; rupere; mototolire;
festonare; conturare, colorare, pictură.

MATERIALE NECESARE:

capace, cutii, PET-uri;resturi de materiale (stofă, perdele, etc.);nasturi;dopuri de plută;beţe pentru

frigărui, scobitori;cârlige de rufe;fulgi şi pene;sârmă de diferite grosimi;scoici, melci;bandă de
legat cadourile;bile din vată;mărgele;cutii de chibrituri;paie;bucăţi de celuloză;plase;coji de nuci,
de alune;sclipici;elastic;crengi de copaci;ouă golite de conţinut;foarfecă;bandă de lipit, aracet,
lipici;hârtie (colorată, cerată, creponată, poleită, de impachetat);carton şi cutii, suluri de
carton;acuarele;carioci, culori cerate;plastilină;ață PNA.

MODALITĂŢI DE EVALUARE

Expoziţie cu jucăriile confecționate Dramatizare

Tombolă Minispectacol

475
 Joc de rol Lucrări colective

Concursuri tematice Șezătoare

Teatru de păpuși Album cu fotografii

Carnaval

BIBLIOGRAFIE:

• Caiet de activități practice cu joc și distracție, 2004, Maria Bojneag,E. Barboni,Petroșani;

• Ce putem face din..., 1989, Gabriela Achim, Editura Didactică și Pedagogică, București;
• Revista Învăţământului Preşcolar nr.3-4/2016 şi 1-2/2017;
• Laborator preşcolar- ghid metodologic, L. Ezechil, M. Păişi Lăzărescu;
• Grădiniţa altfel-scrisori metodice, Bucureşti;
• Activităţi practice-grupa pregătitoare, Marcela Peneş, Ştefania Antonovici;
• Aplicarea Noului Curriculum pentru educaţie timpurie- o provocare?, L.Culea.

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR

Competențe TEMA MOD DE COMPORTAMENTE DATA

specifice PROPUSĂ REALIZARE MĂSURABILE

„Lumea Vizionare -să urmărească un filmuleț despre jucării; 5 oct.

jucăriilor” DVD
C1 -să discute liber despre jucăriile lor preferate
de acasă sau de la grădiniță;

C1 „Sfatul Memorare -să memoreze poezia, înțelegându-i mesajul 12 oct.

jucăriilor” transmis;

C3 „Ariciul” confecționat -să aducă de acasă leguma de toamnă și 19 oct.

jucărie din celelalte materiale;

476
C4 cartof și -să apese scobitorile pe o parte a cartofului
scobitori pentru a obține jucăria;

C2 „Șoriceii” lipire fir de ață -să caute nuci și să le desfacă în două; 26 oct.
pe jumătate
C4 -să lipească codița din ață;
nucă
-să deseneze cu carioca urechile soricelului

C2 „Legume gravare pe -să aducă cu plăcere legume preferate; 2 nov

zâmbitoare” legume cu o
C4 -să graveze pe legumele cu coajă moale;
scobitoare
-să scobească un chip zâmbitor pe ele;

C5 „Păpușa cu Joc de rol -să legere fire de ață pentru a obține păpușa; 16 nov.
două fețe”
C9 -să participe la jocul de rol, improvizat, pe
teme alese de copii

C6 „Casa mea ” concurs -să realizeze, din proprie imaginație o cășuță 23 nov.
din cutii;
C8
-să aprecieze corect construcția lui, dar și a
celorlalți colegi;

C2 „Steagul Lucrare -să colecteze capace doar de 3 culori; 30 nov.

României” colectivă
C5 -să coopereze, să se ajute reciproc pentru a
termina lucrarea;

C7 „Ghetuțe” Decupare -să colecteze deșeuri textile, să le sorteze; 7 dec.

material textil,
C6 -să decupeze, după șablon, ghetuțe;
lipire
-să lipească diferite semne caracteristice
anotimpului iarna;

477
C7 „Ornamente Confecționare -să taie hârtia, să lipească după indicațiile 14 dec.
pentru brad” îngerași, primite pentru a obține decorațiiunile;
C6
globulețe, fulgi
-să decoreze sala de grupă și brăduțul;

C5 „Bradul ” Dramatizare -să-și confecționeze costumele pentru scenetă, 21 dec.

ajutați de părinți
C7 Confecționare
costume -să participe cu drag la sceneta organizată în
cadrul serbării de Crăciun

C5 „Cadouri” împachetare, -să împaceteze frumos o cutie de cadouri; 18 ian.

ambalare
C7 -să lege nod, fundiță;

-să exemplifice în cadrul unui joc de rol, cum

se oferă un cadou;

C6 „Degețelele Joc cu cânt și -să deseneze fiecare degețel de la mâna stângă 25 ian.
” text
C9 -să intoneze cântecul, mișcând degetele în
ritmul impus;

C7 „Pernuța șezătoare -să cânte și să recite, în timp ce lucrează; 1 febr.

pentru ace”
C6 -să confecționeze o jucărie utilă împreună cu
bunicile, invitate la activitate

C2 „Figuri Confecționare -să colecteze deșeurile; 8 febr.

haioase” jucării din
C8 -să aleagă singur materialele de lucru și ce chip
PET-uri
dorește să realize;

-să admire, la sfârșit produsele obținute

478
C5 „Mașina” Concurs cu -să achiziționeze diferite produse de 15 febr.
jucăria panificație, cu ajutorul părinților;
C9
confecționată
-să confecționeze o mașină din felii de pâine,
cornuri, biscuiți, grisine;

-să participe cu jucăria la un concurs organizat

în sala de grupă;

C9 „Trenulețul Joc de mișcare -să asambleze scăunele pentru a obține un 22 febr.

” cu scăunele din trenuleț;
C1
clasă
-să călătorescă cu trenulețul confecționat, în
chip imginar, pe fond muzical adecvat;

C5 „Mărțișoare Confecționare -să împletească firul alb și roșu; 1

” martie
C7 Expoziție -să organizeze o tombolă pentru părinți;

C5 „Ghiocei Lipire hârtie -să confecționeze floricica pe un pai verde de 8martie

pentru albă pe un pai plastic;
C7
mama” din plastic
-să obțină jucăria și să o ofere mamei cu drag;

C5 „Zambile” Aplicare -să modeleze sârma, ușor, cu atenție; 15

floricele martie
-să decupeze formele mici;
decupate pe
sârmă -să respecte instrucțiunile educatoarei;

-să organizeze o miniexpoziție;

C8 „Fluturașul” Asamblare -să aducă legume de primăvară; 22marti

jucărie din e
-să le rupă ușor, să le asambleze cu ajutorul
legume de
scobitorilor;
primăvară
-să decoreze sala cu jucăriile obținute;

479
C5 „Puișorul” Pictare -să formeze un ghemotoc de vata sau melana; 29marti
ghemotoace de e
-să picteze și să lipească piesele mici pentru a
vată
obține jucăria;

C7 „Ouă de Încondeiat ouă -să încondeieze ouă folosind hârtia creponată 5 apr.
Paști” de diferite culori;
C2

C7 „Mască carnaval -să deseneze masca preferată; 19 apr.

pentru
-să o decupeze din carton și să o picteze
carnaval”
adecvat;

-să participe la carnavalul primăverii

C1 „Cum au Vizionare -să urmărească cu atenție filmulețul; 26 apr.

fugit odată, DVD
-să explice ceea ce a înțeles;
jucăriile de
la un -să-și exprime liber părerile, chiar dacă sunt
băiețel?” contradictorii;

C2 „Purcelușul Confecționare -să asambleze folosind tehnicile învățate; 3 mai

” jucărie
C5 -să urmărească pașii indicați de educatoare;

C6 „Ursulețul” Confecționare -să realizeze jucăria singur; 10 mai

jucărie
-să-și aprecieze propria lucrare, dar și pe cele
ale colegilor;

C5 „Acvariul” Lucrare -să lucreze individual, iar la final să așeze pe o 17 mai

colectivă machetă colectivă toate jucăriile realizate;
C6

C9 „Podul de Joc cu cânt și -să învățăm de la părinți/bunici jocuri vechi pe 24 mai

piatră” text care să le adaptăm timpurilor noastre;

480
C9 „De-a Teatru de -să mânuiască jucăriile confecționate, pe o 31 mai
actorii” păpuși miniscenă amenajată, improvizând un mic
dialog între ele;

C8 „Zmeul” Activitate -să împăturească, să taie diferite forme și să 7 iunie

practică înalțe zmeul în curtea grădiniței;

C1 „Să păstrăm Discuție liberă -să tragă concluzii asupra activităților 14 iunie
jucăriile!” desfășurate în acest opțional;

-să înțeleagă și să prețuiască munca celor care

confecționează jucării pentru copii.

COPIL ISTEŢ ŞI FRUMOS ÎNTR - UN CORP SĂNĂTOS

Proiect educațional

Prof. Apetrei Estera

Grădinița Nr.1 Tomești – Șc. D.D. Pătrășcanu

ARGUMENT
Sănătatea este definită ca starea de bine fizică, mentală şi socială a fiecărei persoane.
Sănătatea nu este doar absenţa bolii sau a infirmităţii (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2000).
Starea de sănătate şi de boală este influenţată nu doar de factorii biologici, chimici sau genetici,
ci şi de factorii psihologici şi sociali.
Factorii psihosociali care influenţează starea de sănătate şi boală sunt: comportamentele
sănătoase sau de risc, abilităţi cognitive, emoţionale şi sociale, atitudini şi valorile personale
relaţionate cu sănătatea, normele socio-culturale de gen.

481
 Principalii factori care au impact asupra stării de sănătate şi boală sunt comportamentele
care descriu stilul de viaţă: alimentaţie echilibrată, practicarea exerciţiului fizic, respectarea
orelor de somn şi a normelor de igienă.
Comportamentele sănătoase sunt învăţate social de către copii prin observarea şi imitarea
adulţilor. De exemplu, alimentaţia, practicarea exerciţiului fizic sunt comportamnte care se învaţă
din familie în perioada timpurie de dezvoltarea (vârsta preşcolară) şi au un rol definitoriu în
dezvoltarea atitudinilor şi practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare şi din viaţa adultă
relaţionate cu stilul de viaţă sănătos.
La vârsta preşcolară copiii învaţă comportamente prin observarea şi imitarea adulţilor,
îşi formează atitudinile faţă de comportamentele sanogene şi de risc. La această vârstă se
formează şi reprezintarea stării de sănătate şi de boală. Părinţii şi adulţii care interacţionează
direct cu copii au un rol major în dezvoltarea comportamentelor sanogene cu rol protectiv asupra
sănătăţii. Adulţii inflenţează comporatementele adoptate de copii prin modelul pe care îl
reprezintă. De asemenea, aceştia sunt principalii furnizori ai oportunităţilor de petrecere a
timpului liber şi ai diversităţii alimentare. Părinţii şi educatorii sunt cei care conturează
preferinţele copiilor şi atitudinile lor faţă de comportamentul alimentar, exerciţiul fizic şi
comportamentul sexual, prin întăririle şi recţiile aversive pe care le exprimă.

Scop:
Formarea unor deprinderi igienico-sanitare privind promovarea unui trai sănătos, protecţia
mediului ambient şi prevenţia bolilor.
Formarea unor atitudini pozitive active faţă de sănătatea individuală.
Dezvoltarea armonioasa sub aspect psiho - fizic.
Dezvoltarea şi manifestarea de atitudini favorabile exprimării opiniilor şi luării deciziilor pentru
păstrarea sănătăţii personale.
Resurse umane:
• preşcolari,
• părinţi ( asistenți medicali, bucăterese și stomatologi),
• cadre didactice - educatoare.
Resurse materiale:
• cărţi, reviste, CD-uri,casete,

482
 • apărat foto, casetofon,
• computer, imprimantă.
Perioada derulării: Martie 2019 – Mai 2019
Grup țintă:
Grupa mare de la program normal – Grădiniţa nr. 1, Tomești
Grupa mare de la program prelungit - Grădinița nr.1, Tomești
Obiective operaționale:
➢ să conştientizeze importanţa respectării regulilor de igienă personală;
➢ să efectueze exerciţiile de înviorare zilnic ;
➢ să cunoască importanţă consumului de fructe si legume;
➢ să identifice rolul activităţii fizice şi al odihnei în menţinerea sănătăţii;
➢ să manifeste interes pentru propria sănătate;
➢ să utilizeze modalităţi de exprimare a opiniilor şi de comunicare eficientă.
Obiective specifice:
➢ apărarea şi întărirea sănătăţii personale şi colective,
➢ însuşirea cunoştinţelor cu privire la igiena individuală şi de grup,
➢ însuşirea de cunoştinţe cu privire la mediul ambient în care trăim,
➢ formarea deprinderii de a păstra dinţii sănatoşi.
Derularea activității

EVALUARE
Evaluarea se realizează printr-un concurs tematic de cunoştinţe generale între copiii celor
două grupe. Toţi copiii vor primii diplome şi premii la sfârşitul fiecărei zile.
Locul
Luna / Data Tema activității desfășurării
activității
Martie Grădinița nr. 1 P.P.,
“ Ce ştiu despre corpul meu?”
6.03.2019 Tomești
20.03.2019 “Un aliment sănătos duce la un organism frumos”

483
 Aprilie
“ Dacă răcesc, ce păţesc?”
2.04.2019
“ Aşa da , aşa nu!” – reguli de igienă personală Grădinița nr. 1 P.P.,
16.04.2019 Tomești
Mai
“ Dinţişorii mei de lapte au plecat departe!” Grădinița nr. 1 P.P.,
Tomești
8.05.2019
“Copil isteț și frumos într- un corp sănătos!”- concurs
de cunoştinţe
22.05.2019

BIBLIOGRAFIE

• Andrei Cosmovici , 1996, “Psihologia generală” Ed. Polirom, Iaşi;

• “Convenţia cu privire la Drepturile Copilului – 2004Reprezentanţa UNICEF în România”;
• “Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţele de copii”, 2000;
• “Totul despre sănătate”, Editura ASS, Bucuresti, 2000.

“PROTEJĂM NATURA!” ACTIVITATE EDUCATIVĂ

Prof.înv.preşc. Bănică Andreea Loredana,

G.P.N. Nr. 1 Conţeşti

Eugen Pora spunea : ’’A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, iar a face ceva pentru
salvarea naturii, atât de ameninţată astăzi înseamnă să contribuim la fericirea naturii’’.

Cunoaşterea naturii şi înţelegerea legilor care o guvernează trebuie să înceapă din perioada
preşcolară, deoarece este şi necesară, dar şi posibilă, formarea unei atitudini ecologice la această
vârstă.

484
 Formarea unei gândiri şi conştiinţe ecologice este scopul suprem pentru supravieţuirea
omului, iar cunoştinţele căpătate în primii ani de viaţă cu privire la natură vor fi mult mai bine
aplicate mai târziu.Toate acestea ne conduc la ideea că avem datoria şi obligaţia de a sprijini în
continuare copiii în cunoaşterea unor elemente din tainele universului, de a-i învăţa să exploreze
lumea înconjurătoare, să o analizeze,să pună întrebări şi să exprime opinii, încurajându-i în toate
acţiunile pe care le întreprind.De aceea am considerat necesar ca preşcolarii de la grupă să aibe o
educaţie ecologică cat mai vastă astfel, în anul şcolar 2018-2019, la grupa mijlocie voi desfăşura
următoarea activitate educativă: “Protejăm Natura” .

SCOP: familiarizarea copiilor cu aspectele lumii vii, a respectului faţă de natură şi mediul
înconjurator;

OBIECTIVE SPECIFICE:

Pentru educatoare:

- Informarea părinţilor despre tipurile de activiăţi din gradiniţă în vederea formării unor
atitudini de responsabilitate faţă de mediul înconjurător.

Pentru copii:

- Formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului , a unui comportament prietenos faţă de

mediu, de protejare a naturii.
- Să identifice elementele componente ale mediului înconjurător;
- Să identifice reguli şi norme de comportament faţă de mediu, de protejarea naturii;
- Să sesizeze legăturile, cauzele dintre fenomene şi realitatea înconjurătoare;
- Promovarea colectării materialelor din natură în vederea valorificării în activităţile din
grădiniţă;
- Cunoaşterea beneficiilor pe care ni le oferă natura, cât şi a acţiunilor de a asigura o lume
cât mai curată.

Pentru părinti:

- Să cunoască rolul important pe care îl au în educarea propriilor copii faţă de protejarea

mediului;

485
 - Implicarea părinţilor, a preşcolarilor, a educatoarelor în realizarea programului de activităţi
propuse;

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

Nr. DENUMIREA FORMA DE DATA OBIECTIVE

crt. ACTIVITĂŢILOR DESFĂŞURARE
DESFĂŞURATE

1 ,,Parcul în anotimpul Plimbare prin parc OCTOMBRIE Să cunoască factorii de

toamna“ mediu care influenţează
aspectul plantelor.

2 “Ce e bine şi ce este rău?” Conversaţie NOIEMBRIE Să precizeze factorii

poluanţi ;

Să identifice
comportamentele pozitive
şi negative ale omului în
relaţia cu mediul;

Să exprime în desen
cunoştinţele şi deprinderile
privind poluarea, efectele
poluării mediului;

3 “Omul, prieten sau Lectură după DECEMBRIE Să identifice acţiuni

duşman al naturii?” imagini benefice şi acţiuni nocive
asupra naturii;

Să descrie o acţiune de
curăţare a mediului la care a
participat.

486
4 ”Omul de zăpadă” Confecționare din IANUARIE Să găsească soluții de
farfurii de unică realizare a temei prin
folosință tehnici diferite de
prelucrare a materialelor
reciclabile

5 „Casuţe pentru vrabiuţe” Activitate practică FEBRUARIE Să înţeleagă necesitatea

ingrijirii şi protejării
vieţuitoarelor în anotimpul
iarna

6 “De-a grădinarii!” Joc de rol MARTIE Să experimenteze elemente

legate de condiţiile de viaţă
ale plantelor ;

Să sădească plante şi să le
îngrijească;

7 ,,Fapte bune” Memorizare APRILIE Să memoreze versurile

poeziei;
de Victor Tulbure
Să identifice mesajul etic al
poeziei.

8 ,, Frumoasă-i strada Cântec MAI Să reţină aspecte impor-

noastră“ tante la care se referă textul
cântecului.

9 “Un mediu curat şi Convorbire IUNIE Conştientizarea şi

sănatos”(5 iunie Ziua sensibilizarea copiilor
Mondială a Mediului) pentru păstrarea unui mediu
curat şi sănătos, dezvoltarea
unei atitudini ecologice
responsabile, în vederea

487
 conservării naturii şi
asigurării continuităţii
procesului educaţional.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ivănescu, Maria, 2007, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului- Caietul Micii

ecologişti, Editura Didactică şi Pedagogică.
2. Tulbure, Victor, 1963, Cele mai frumoase poezii, Editura Tineretului.

ȚARA EMOȚIILOR
(scenariu de activitate de consiliere pentru părinți și copii)

Prof. consilier școlar Elena Bărbieru

C.J.R.A.E/ Grădinița „Sf. Sava”, Iași

Emoțiile reflectă ceea ce trăiesc copiii noștri în fiecare clipă, modul în care ei se
raportează la realitatea înconjurătoare. Recunoașterea emoțiilor proprii și ale celorlalți, găsirea
unor reacții adecvate sunt obiective esențiale ale educării socio-emoționale la vârsta
preșcolarității. La această vârstă, părinții reprezintă, datorită mimetismului elementul esențial al
educării copiilor. De aceea, propunem scenariul unei activități de consiliere pentru părinți și
copii, pe această tematică.

Tema: Țara emoțiilor

Durata: 40 minute
Competenţe generale: formarea și dezvoltarea abilităților emoționale
Competenţe specifice:
- recunoașterea emoțiilor de bază;
- gestionarea cu delicatețe a emoțiilor.

488
Obiective:
La finalul activităţii participanții vor putea:
• să identifice emoţiile de bază: bucurie, furie, tristeţe, frică;
• să conştientizeze emoţiile trăite;
• să asocieze trăirile emoţionale cu un anumit context;
• să identifice trăirile emoţionale ale celorlalţi;
• să explice diferite strategii utilizate pentru controlul emoțiilor.
Strategii:
- metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, lucrul în pereche, brainstorming,
problematizarea, art&craft;
- mijloace: ecusoane – etichete pentru prenume, laptop, boxe, carton, lipici, craft cu față și
elemente ale feței (Anexa), foarfeci, pioneze, dopuri de cercei, cartonașe cu emoții, carioci,
inimi decupate;
Bibliografie:
- Learning about Emotions – Make a face!, https://mrprintables.com/learning-about-
emotions.html;
- Trenulețul veseliei, https://www.youtube.com/watch?v=TcIBIZ3eDDg.

Desfăşurarea activităţii:
1. Captarea atenţiei - se salută părinții și copiii, se precizează faptul că vom pleca într-o călătorie
cu Trenulețul veseliei; fiecare copil și părinte își spune prenumele și răspunde la întrebarea: Dacă
aș fi în Țara veseliei, ce s-ar întâmpla acolo?
• Discuţii:
- Cum v-ați simțit?
- V-ați gândit vreodată până acum ce ați face dacă ați fi în țara veseliei?
- Ce vă împiedică să fiți în permanență în țara veseliei?
2. Trenulețul veseliei – pe cântecelul Trenulețul veseliei, părinți și copiii vor urca, pe rând în
trenuleț. Locomotiva va fi consilierul, care va cânta și va invita participanții să devină vagoane,
prinzându-se de mâini. Trenul se oprește în momentul în care toți participanții au devenit vagoane
ale trenulețului.
• Discuţii:

489
 - Cum v-ați simțit?
- V-ați energizat?
- Ce poate reprezenta o călătorie?
- Care este rostul unei călătorii în țara emoțiilor?
3. Țara emoțiilor/Fă o față... - participanții sunt anunțați că trenul pornește, din nou la drum... tu
ti tu, tu ti tu, uuuu!, iar după un drum lung, trenulețul veseliei se oprește în Țara emoțiilor. Se
adresează copiilor întrebări:
- Ce sunt emoțiile?
- Cum apar ele?
- Ce emoții cunoașteți?
- Ce simt eu acum?
- Ce simțiți voi? Dar părinții voștri?
Aici în țara emoțiilor ne vom juca cu acestea făcând o jucărie care își schimbă fețele, în funcție de
cum se simte. Și pe parcursul unei zile, ne simțim în multe feluri... Cum putem să ne simțim?
Participanții vor lucra în echipă (părinți+copil). Se prezintă elementele craft-ului – Fă o față…
(sprâncene, ochi, gură, nas, față-template). Se dau indicații referitoare la modul de realizare a
jucăriei, sarcinile fiind împărțite între părinți și copii, la alegere:
- se lipește fața-template pe carton;
- se decupează cartonul, după conturul feței;
- se colorează elementele feței și se lipesc pe carton;
- se decupează elementele feței (sprâncene, ochi, gură, nas);
- elementele feței sunt prinse pe fața-template cu pioneze.
În continuare, părintele extrage un catonaș din săculeț și mimează emoția. Copilul trebuie să
identifie emoția și să o realizeze pe fața-jucărie. Va identifica și situații când s-a simțit sau se
poate simți în acest fel și ce poate face pentru a se simți mai bine (respirație-animal, exerciții fizice,
discuție cu cineva, muzică, dans, etc.). Se inversează rolurile.

• Discuţii:
- Ce s-a întâmplat?
- Cum v-ați simțit când ați citit/văzut emoțiile?
- Cum a fost (greu, ușor)?

490
 - Care emoție a fost mai greu de mimat?
- Când ai simțit acea emoție?
- Ai crezut înainte de joc că știi să mimezi atâtea emoții?
- Dacă nu a reușit – de ce crezi că ți-a fost greu să mimezi?
- La ce ne ajută să știm să mimăm/recunoaștem emoții?
- Ce ați învățat din acest exercițiu, cum puteți folosi ce ați învățat aici mai departe?
4. Darurile – părinții și copiii primesc o inimă pe care vor desena o emoție, pe care și-o vor oferi
reciproc. Pot motiva alegerea (dacă doresc). Vor pune, apoi mâna pe pieptul celuilalt și vor asculta
reciproc bătăile inimii acestuia.
• Discuţii:
- Cum a fost (greu, ușor) să desenați/să primiți?
- Cum v-ați simțit când ați primit inima?
- Cum a fost să simțiți inima celuilalt în palmă?
- Care este rolul emoțiilor în relațiile dintre oameni? Dar dintre părinți și copii?
- Ce putem face pentru a avea cât mai multe emoții pozitive?
- Ce ați învățat din acest exercițiu, cum puteți folosi ce ați învățat aici mai departe?

491
492
 NOILE EDUCAȚII: APĂRAREA PĂCII, SALVAREA MEDIULUI,
RESPECTAREA DREPTURILOR

Prof. Berindea Paula

Prof. Nagy Ioana
G.P.P. NR. 28 ORADEA

Indiferent de epocă, acceleraţia progresului a creat un mediu nou de viaţă şi o nouă

conştiinţă, a produs schimbări radicale în toate aspectele vieţii oamenilor: în domeniul profesional,
în cel demografic, în configuraţia geopolitică a lumii, schimbarea stilului de viaţă etc. La toate
acestea omul a trebuit să se adapteze. Apărarea păcii, salvarea mediului, respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale, promovarea unor noi ordini economice etc. sunt imperative ale
problemelor lumii contemporane, iar răspunsul sistemelor educative la acestea îl constituie "noile
educaţii". Promovarea în educaţia preşcolară a „ noilor educaţii ” (educaţia ecologică, educaţia
rutieră, educaţia sanitară, educaţia pentru timpul liber, educaţia pentru democraţie etc.) a presupus
şi îmbunătăţirea practicilor educative prin introducerea unor noi modalităţi de realizare a
obiectivelor propuse.
În acest sens, ne-am pus întrebarea: Cum va fi viitorul cetăţean? Ne dorim a avea un
comportament activ, civilizat, de a fi responsabil, tolerant, capabil de respect faţă de sine, dar, mai
ales, faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi, să gândească
critic, să selecteze, să se adapteze şi să interpreteze lumea mereu schimbătoare, de a evalua corect
valorile morale.În grădiniţă, demersurile educative se desfăşoară utilizând cele mai eficiente
strategii didactice care să contribuie efectiv la dezvoltarea personalităţii fiecărui copil, la educarea
pentru o mai bună convieţuire în grupurile sociale, la deschiderea personalităţii umane către
angajare, cooperare, comunicare, încredere şi spirit novator.

Forma de învăţare a preşcolarului este imitaţia. Şi cum societatea contemporană oferă tot
mai frecvent exemple negative, este explicabil de ce munca educatoarelor devine tot mai grea.
Educatoarea se află într-o permanentă căutare a celor mai eficiente căi şi mijloace prin care să
contracareze influenţele negative oferite. La grădiniţă, educatoarea creează în faţa copilului o
imagine pe care copilul s-o poată imita, iar atunci când greşeşte este corectat, fără cuvinte

493
jignitoare, prin explicaţii, convorbiri, în vederea clarificării problemelor apărute şi pentru a păstra
o constanţă în conduită.

Exemplul este metoda cea mai eficientă pentru această vârstă. Putem vorbi despre două
aspecte:
- Primul aspect al acestei metode îl constituie exemplificarea cerinţelor, normelor pentru a fi
înţelese de preşcolari. Exemplul concret convinge mai repede pentru că el se adresează simţurilor,
gândirii, dar şi sentimentelor.

- Al doilea aspect îl constituie modul de influenţare informală a conduitei copilului. Exemplul

oferit de familie, de educatoare, de ceilalţi adulţi sau copii constituie un model de urmat.
Preşcolarul nu are suficient de bine dezvoltată capacitatea de a distinge exemplele pozitive faţă de
cele negative şi, prin urmare, el imită atât ceea ce este bun, cât şi ceea ce este rău. Deducem de
aici cât de important este exemplul oferit de educatoare şi ce impact poate avea asupra copilului
un comportament duplicitar.
Metoda aprobării , a aprecierii faptelor bune în faţa copiilor, face apel la afectivitatea
copilului, la încrederea sa în părerile adulţilor şi exemplele lor. Folosită în mod corect, ea
subliniază concordanţa dintre conduita copilului şi normele morale.

Exerciţiul este metoda prin care se repetă diferite acţiuni, în vederea formării deprinderilor
şi obişnuinţelor de conduită morală, în dezvoltarea dimensiunii moral-civice şi sociale a
preşcolarilor.
O altă metodă ce poate avea efecte favorabile în plan educaţional asupra copiilor preşcolari
este convorbirea. „ Cum trebuie să ne purtăm acasă / la grădiniţă / în vizită”, „ Bine sau rău”,
„Când cer ajutor”, „ Ştiu să mă joc cu copiii”, „ Ştiu să mă port civilizat”, „ Cine îmi este şi cine
nu îmi este prieten” etc. sunt câteva exemple de convorbiri morale desfăşurate cu copiii ce au
efecte asupra comportamentului lor, asupra evoluţiei personalităţii acestora. În acest sens ajutăm
copiii să înţeleagă sensul moral al faptelor, îi învăţăm să se apere singuri de influenţele rele,să
dispreţuiască purtările urâte, să evite prieteniile nesănătoase.

Metoda convingerii nu este specifică vârstei preşcolare, dar împletită cu exemplul şi

exerciţiul poate avea efecte şi la preşcolarii mari.

494
 Conţinutul învăţământului preşcolar este organizat pe domenii de activitate ce cuprind
educarea limbajului, educaţia pentru ştiinţă, educaţia pentru societate, educaţia estetică, educaţia
psihomotrică. Foarte interesant şi absolut necesar este domeniul educaţiei pentru societate care
integrează elemente de cultură moral-civică (ce pregăteşte copilul pentru educaţia civică din
şcoală, dar şi pentru viaţă) şi educaţia practică şi gospodărească (ce pregăteşte copilul pentru viaţa
de familie, pentru activitatea casnică, dezvoltându-l, în acelaşi timp, psihomotric).
Din experienţa acumulată am constatat că fiecare activitate sau joc dispune de multiple
valenţe specifice pentru educarea morală şi civică a preşcolarilor. Astfel, copiilor li se formează
reprezentări simple despre bine şi rău, despre cinste şi necinste, despre adevăr şi minciună, despre
muncă şi lenevie, disciplină şi indisciplină, li se transmit emoţii şi sentimente, devin sensibili la
acţiunile morale.

Activităţile de dezvoltare a limbajului, prin anumite conţinuturi abordate, realizează

aspecte ale educaţiei moral- civice prin însuşirea sintagmelor exprimării politicoase, ale salutului,
prin educarea expresivităţii cu efecte asupra conduitei morale. Am propus copiilor jocul „ Ce
învăţăm de la personajele din poveşti”. Concluzia este aceea că personajele aderă afectiv la
comportamentele pozitive ale eroilor preferaţi. Copiii îşi doresc să fie viteji, curajoşi, puternici, să
domine răul, aşa cum este Făt Frumos, vor să-l pedepsească pe cel care înşală, minte, este leneş,
egoist.
Prin jocul „Cuvintele care mă fac să sufăr” am urmărit ca preşcolarii

- să analizeze cuvintele jignitoare ;

- să manifeste receptivitate faţă de trăirile afective ale celor din grup;
- să exprime deschis, sincer şi nuanţat propriile trăiri afective, motivele şi sentimentele;
- să aprecieze just o greşeală şi să respecte regulile jocului.
Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător ajută copiii să cunoască şi să respecte
fiinţa umană şi vieţuitoarele, să-şi însuşească normele morale ale colectivităţii aparţinătoare, să-şi
iubească localitatea natală şi ţara, să iubească şi să preţuiască natura.
Activităţile de educaţie estetică (desen, pictură, modelaj) şi activităţile practice au interesante
valenţe pentru educaţia morală. Atunci când ei pregătesc cadouri pentru mame, învaţă să se bucure
pentru surpriza ce o va face, învaţă să fie mândri de ceea ce realizează. Acest gen de activităţi
produc plăcere copiilor, le stimulează dorinţa de a atinge rezultatele bune. Repetarea acţiunii va

495
da naştere hărniciei, atitudinii pozitive faţă de muncă, îi disciplinează, le educă o anumită
responsabilitate.

Jocul de creaţie, sub toate aspectele sale, reprezintă o metodă fundamentală în educaţia
preşcolarilor, o oportunitate pentru consolidarea unor comportamente moral-civice. Copiii
transpun în jocul lor conduite ale adulţilor, iar atunci când este necesar e de preferat ca educatoarea
să intervină, cu tact şi eficienţă, corectiv.Valenţele educative sunt nelimitate: reprezentările morale
sunt clare, saturate afectiv, conţin multe elemente semnificative ce unesc domeniul cognitiv de cel
afectiv; comportamentul este corectat; se formează capacitatea empatică faţă de ceilalţi parteneri;
se formează trăiri afective puternice şi stabile faţă de normele morale. Toate acestea pot fi realizate
în condiţiile în care sunt respectate anumite condiţii:

- să asigurăm un climat psihoemoţional prielnic manifestării;

- să orientăm copiii în asumarea rolurilor pentru a nu-şi asuma acelaşi rol, mai ales
dacă este negativ;
- să ne implicăm în jocurile lor prin introducerea unor conduite negative faţă de care
copiii să ia atitudine;
Jocurile de mişcare educă stăpânirea de sine, dezvoltă spiritul de disciplină şi echipă, îi
învaţă să trăiască în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă.

Plimbările organizate au constituit un real prilej de a urmări cunoaşterea unor aspecte din
viaţa socială, dar şi modul de rezolvare directă a problemelor ivite, modul de gândire al
copiilor.Vizitele la muzeu, expoziţiile, vizitarea diferitelor instituţii s-au dovedit utile şi au oferit
posibilitatea de a urmări comportarea preşcolarilor în situaţiile date.

Vizionările şi spectacolele sunt valoroase datorită faptului că apelează la afectivitatea

copilului, producând impresii puternice asupra copiilor.

În vederea evaluării comportamentelor copiilor, dar şi pentru o mai bună cunoaştere, o

conştientizare a acelor comportamente negative, am supus copiii unui chestionar numit de noi
„Testul –Acesta sunt eu ”ce cuprinde un număr de 10 întrebări.

1. Eşti un copil ascultător?

2. Ai minţit ca să-ţi acoperi o greşeală?

496
 3. Ai curajul de a-ţi spune mereu gândurile şi ideile?

4. Mulţumeşti atunci când primeşti ceva ori eşti ajutat?

5. Îţi ceri scuze ori de câte ori ai greşit?

6. Te porţi frumos cu prietenii şi colegii?

7. Ajuţi colegii, prietenii, părinţii atunci când eşti solicitat?

8. Saluţi de fiecare dată când vii şi pleci de la cămin?

9. Îţi loveşti partenerii când vrei o jucărie sau în timpul jocului?

10. Păstrezi ordinea şi liniştea în timpul activităţilor?

INTERPRETARE: La răspunsul afirmativ vei primi o bulină roşie, iar pentru cel negativ vei primi
o bulină neagră. Dacă toate răspunsurile au bulina roşie, atunci vei primi şi tu bulina roşie, bulina
cea veselă, bulina de onoare. Felicitări!

Dacă ai răspuns şi da şi nu, atunci bulina ta va fi o bulină şi veselă şi tristă, de culoare

violet. Ea vă anunţă că trebuie să vă îndreptaţi. Mai aveţi timp! Succes!

Este grav dacă ai răspuns numai cu nu. Vei primi bulina neagră, cea tristă, bulina ruşinii, a
învinşilor. Ca să reuşeşti schimbă comportamentul! Sigur vei reuşi!

Constatăm din cele relatate că educaţia moral-civică nu se realizează numai în cadrul

formal al grădiniţei, ci este şi un rezultat al curriculum-ului ascuns, al celorlalte forme de educaţie
– informală şi nonformală. De aceea doresc să subliniez ideea că cea mai eficientă metodă de lucru
cu copilul este cea a consensului educativ aplicată de toţi factorii: grădiniţă, familie, societate.

În încheiere doresc să reamintesc un gând al lui Antoine de Sain-Exupery: „V-am

încredinţat educaţia copiilor mei, nu pentru a cântări mai târziu suma cunoştinţelor lor, ci a mă
bucura de calitatea înălţării lor”.

497
 Bibliografie:

- Momanu, Mariana, 2002 - „Introducere în Teoria Educaţiei”, Editura Polirom, Bucureşti;

- Nicolescu,Rodica, Mariana, 1999 - „Pedagogie preşcolară” – Sinteze, Editura Pro
Humanitas, Bucureşti;
- Stanciu, Mihai, 1999 - „Reforma conţinuturilor învăţământului” – Cadru metodologic,
Editura Polirom, Bucureşti.

ABC-ul ECOLOGIEI SE ÎNVAŢĂ LA GRĂDINIŢĂ

Prof. Bleoju Geanina Alina

Grădinița P.P. Nr.11 Bîrlad

Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiţia să respecte natura. Aceasta
înseamnă azi, mai mult ca oricând să o privească în calitate de adevărat ecolog-cetăţean, cu gândul
refacerii ei.

Educaţia ecologică are o componentă de bază şi anume “igiena”. Domeniul de cunoaştere

al educaţiei ecologice este vast. O importanţă deosebită pentru educaţia preşcolarului o au
următoarele domenii de cunoaştere:

▪ igiena mediului – atmosfera

▪ igiena mediului – apa
▪ igiena mediului – solul
IGIENA studiază raporturile necesare şi întâmplătoare dintre om şi multitudinea de factori
din mediu pentru definirea capacităţii de adaptare a mediului populaţional la mediul ambiant în
continuă schimbare. MEDIUL AMBIANT reprezintă ansamblul factorilor geografici, biologici,
sociali, în care se desfăşoară viaţa, munca indivizilor, a colectivităţii umane. FACTORUL
ECOLOGIC delimitează acei agenţi de mediu care sunt modificaţi, influenţaţi de activitatea
umană şi care vor acţiona diferit în funcţie de modul în care au fost modificaţi.

498
 Dupa cum ştim, vârsta preşcolară este vârsta întrebărilor. Adesea copiii ne întreabă ce este
pământul, soarele, apa, aerul. Putem concretiza răspunsul într-un singur cuvânt - “viaţa”. Cele mai
multe taine despre natură le putem începe a dezlega de la vârsta preşcolară. Pornind de la
curiozitatea şi interesul pe care îl manifestă copilul, consider că educaţia ecolgică alături de
celelalte laturi ale educaţiei îl pot forma pe copil să fie un bun protector al vieţii proprii, a celor
din jurul lui dar şi al mediului înconjurător. Pentru aceasta am luat în calcul domeniile de
cunoaştere cele mai apropiate şi mai importante pentru viaţa copilului.

IGIENA MEDIULUI – atmosfera este un domeniu vast, dar aici m-am axat pe
cunoaşterea componentelor mediului înconjurător apropiat, ca rezultat al observării şi investigării
elementelor şi fenomenelor din natură (temperatura, umiditatea, curenţii de aer) şi înţelegerea
importanţei unor fenomene importante în viaţa planetei şi a omului.

La acest domeniu de cunoaştere am organizat activităţi ca:

▪ exerciţii simple de percepere şi înţelegere a importanţei unor fenomene naturale în

viaţa omului;
▪ exerciţii de observare directă şi dirijată a unor fenomene naturale;
▪ experienţe practice pentru determinarea importanţei unor fenomene naturale în
viaţa omului;
▪ exercitii de formare a unor comportamente şi atitudini adecvate în raport cu natura,
având la bază sfaturi şi imperative de tipul “convinge-te”;
▪ joc cu rol “Ce pot face copiii pentru menţinerea aerului curat”
▪ exerciţii de tipul “Gândeşte şi răspunde!”- fişe de muncă individuală;
▪ jocuri: “Baloane de săpun”, “Calendarul naturii” – pentru sesizarea proprietăţilor
aerului;
▪ joc cu rol “Ce fac când sunt singur acasă” – adoptarea unor atitudini şi
compartamente în cazul unor pericole provocate de fenomene naturale;
▪ convorbiri pe bază de ilustraţii pe tema “Cum cresc mare şi voinic?”;
▪ observarea dirijată a unor ilustraţii referitoare la atmosferă, precum şi vizionarea
unor diapozitive, filme, emisiuni TV, reprezentantive în acest sens;
▪ întalnire cu un specialist în meteorologie;

499
 Un alt domeniu de cunoaştere foarte apropiat de viata copilului este IGIENA APEI.
Copilul trebuie să ştie că apa reprezintă un mediu vital datorită multiplelor roluri pe care le
îndeplineşte: biologic – 60% din greutatea adultului, socio-economic - la dezvoltarea socială. Ei
trebuie să mai ştie că apa pe care o folosim nu vine aşa în starea în care este direct de la sursă, ci
ea trece printr-un complex proces de purificare.

În acest sens am organizat o serie de activităţi în care copilul să fie implicat în mod direct

▪ observarea unor imagini, planşe, afişe, pliante referitoare la importanţa apei în viaţa
omului;
▪ colecţionarea unor ilustraţii şi confecţionarea de albume cu titlul “Apa - o parte din
viaţa mea”
▪ jocuri cu rol: “De-a scafandrii” , “Micii pescari”
▪ lecturi, imagini, diapozitive, filme, emisiuni TV, despre fenomene naturale (ploaia,
inundaţii,etc)
▪ conscurs pe bază de fişe individuale pe tema “Aşa da, aşa nu!” între grupe din
grădiniţă sau între grădiniţe;
▪ întâlnire cu specialişti din cadrul Agenţiei de Protecţie a Mediului – prezentare de
diapozitive, diafilme, casete video cu fenomene naturale surprinse;
▪ organizarea unei expoziţii în unitate cu lucrări de artă plastică cu tema “Apa - o
parte din viaţa mea”;
▪ activitate practică de îngrijire a peştilor în acvariu cu tema “Apa- viaţa lor”;
▪ convorbire pe bază de ilustraţii cu tema “Sănătate cu fructe şi legume spălate”;
▪ activitate practică de îngrijire a colţului naturii din curtea grădiniţei “Şi ele au
nevoie de apă”;
IGIENA SOLULUI este un alt domeniu al educaţiei ecologice; preşcolarii trebuie să ştie
că solul reprezintă un factor de mediu esenţial în existenţa şi dezvoltarea colectivităţii umane.

Poluarea solului înseamnă toate acţiunile ce produc dereglarea funcţiei normale a solului
ca suport şi mediu de viaţă manifestat prin intervenţia raţională a omului în exploatarea unor
elemente sau fenomene din lumea înconjurătoare. În acest sens am organizat activităţi cum ar fi:

▪ joc cu rol “Prietenii omului în natură”;

500
 ▪ realizarea unor albume cu ilustraţii evidenţiind intervenţia omului în natură;
▪ relatarea unor întâmplări cu urmări pozitive sau negative asupra mediului
înconjurător, trăite sau aflate de copil;
▪ joc cu rol “Copiii pot fi prietenii naturii contribuind la protejarea mediului
înconjurător? Cum?”;
▪ activităţi practice de amenajare a unor spaţii naturale, în vederea prevenirii sau
eliminării efectelor nedorite ale unor fenomene naturale;
▪ colecţionarea de imagini, jetoane, ilustraţii, informaţii despre unele fenomene ale
naturii ( apa, foc, vânt, cutremur, alunecări de teren, inundaţii, în vederea realizării
unui album cu tema “Din curiozităţile naturii”;
▪ joc cu rol “Este întotdeauna natura prietena mea?”.
Scopul final al educaţiei ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-şi
însuşească, să repescte normele şi regulile de prevenire şi combatere a efectelor nedorite cauzate
de unele fenomene naturale, de protejarea mediului înconjurător, de menţinere a sănătăţii
individuale şi colective şi să înţeleagă necesitatea cultivării comportamentelor şi atitudinilor de
protecţie şi autoprotecţie în raport cu natura.

BIBLIOGRAFIE:

1. Acatrinei G.,1994 -“Poluarea şi protecţia mediului ambiant”, editura Universităţii “Al.

I. Cuza”, Iaşi,
2. Barnea M., Calciu Al., 1979- “Ecologie umană”, editura Medicală, Bucureşti,
3. Martinescu G., Ciuhodaru L. 2001- “Fişe medicale de igienă”, editura Bit, Iaşi,

501
 PROIECT EDUCAȚIONAL
”MINTE SĂNĂTOASĂ ÎNTR-UN CORP SĂNĂTOS”

Blîndă Andreea,
Grădinița P.P. 12, Iași

Educația pentru sănătate este una dintre acele noi educații care aduc în procesul instrctiv
educativ nenumărate foloase. Prin intermediul acesteia, preșcolarii și școlarii reușesc să
conștientizeze importanța unui mediu de viață sănătos (prin alimentație, prin mișcare și
odihnă). Toate acestea reprezintă o pârghie importantă de acţiune asupra dezvoltării fizice si
psihice optime a preşcolarilor, starea de sănătate a acestora fiind o garanţie a reuşitei tuturor
demersurilor educative întreprinse în grădiniţă.

Alimentaţia joacă un rol foarte important în menţinerea sănătăţii de-a lungul întregii
vieţi. Cercetările au evidenţiat că anumite dezechilibre nutriţionale la vârstele mici pot fi
incriminate drept cauze ale întârzierile de dezvoltare intelectuală a copiilor, ale afecţiunilor
metabolice şi cardiovasculare la vârsta de adult.(Stănescu Popp, 2006).

Cu toţii ştim că atitudinile şi comportamentul nostru faţă de mediul și modul nostru

de viață încep a se forma de la cea mai fragedă vârstă, așa că proiectul educaţional „Minte
sănătoasă într-un corp sănătos!” îşi propune educarea copiilor dar şi a părinţilor acestora
în ideea creării unui mediu favorabil consumului alimentar sănătos şi a menţinerii unei stări
de sănătate optime.

Așadar, acest proiect îi învață pe cei mici și cei mari să conștientizeze importanța
activităților intreprinse pentru a crea un stil sănătos de a trăi; își propune să-i informeze și
să-i formeze pe copii și părinți în legătură cu valoarea nutriției, a selectării și dozării
rationale a hranei, a pregătirii adecvate a acesteia, a identificării alimentelor autentice, a
îngrijirii propriului organism printr-un regim alimentar echilibrat și adecvat.

502
 Proiectul îşi propune organizarea de ateliere de lucru, seminarii, dezbateri, lecţii,
activităţi în care copiii să invețe cum se realizează spălarea corectă a mâinilor și a dinților,
expoziţii care să asigure educarea adulţilor şi a copiilor pentru un stil de viaţă sănătos.

SCOPUL PROIECTULUI:

Educarea populaţiei tinere şi a adulţilor pentru formarea şi promovarea unui stil de

viaţă sănătos prin cultivarea obiceiurilor şi atitudinilor de igienă personală și alimentare
sănătoasă.

OBIECTIVE:

* Informarea copiilor și a părinților cu privire la nevoile alimetare în funcție de vârstă și

de doza zilnică recumandată;

* Deprinderea unor comportamente de ingrijire personală și a unei alimentații corecte din

punct de vedere nutrițional. ;

* Adoptarea unui comportament sănătos privind mişcarea zilnică susţinută;

PARTENERI IMPLICAŢI:

Grădinița cu program preungit nr. 12

Medic de familie

RESURSE:

a) umane:

-preșcolarii celor două unități

- cadre didactice;

-pǎrinţi ai copiilor.

- medic de familie

503
 b) materiale: fructe, legume, afișe, desene, baza materială existentă în unitate, prezentări
power point și filmulețe;

POPULARIZARE:

* Panou cu poze din activităţile realizate; Articole pe site-ul grădiniței.

Locul de desfăşurare: sala de grupă de la Grădinița cu Program Prelungit nr 12

Perioada derulării proiectului: 13 februarie 2019

Responsabil de proiect: ed. BLÎNDĂ ANDREE

FINALITĂŢILE PROIECTULUI:

 Realizarea unui portofoliu care să conţină proiectul, acordul parinţilor, descrierea

activităților şi fotografii din timpul acestora.

 EVALUAREA PROIECTULUI:

 -discuții cu parinții privind impactul proiectului asupra lor.

-realizarea unui DVD cu filmări din timpul derularii proiectului

-decernarea de diplome copiilor participanți de la gradinița noastra.

-popularizarea proiectului

Bibliografie:

• Cucoș, Constantin, 2006, Pedagogie- ediția a II-a revăzută și adăugită, Polirom;

• Momanu, Mariana, 2002, Introducere în teoria educației, Polirom;
• Săracă, Liliana; Dămian, Iulia; Macarie, George-Florian; Tebeanu, Ana, 2006,
Psihopedagogia în sinteze -pentru examenele de definitivat și gradul didactic II, EduSoft.

504
 PROIECT EDUCATIV „ALIMENTAȚIA SĂNĂTOASĂ ȘI
ACTIVITATEA FIZICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ”

Prof. Adriana Bodog, prof. Simina Vereș

G.P.P. NR.23/ structura Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu”

„Sănătatea este darul cel mai frumos și mai bogat pe care natura știe să-l facă”(Michel de
Montaigne)

Educația privind stilul de viață sănătos în perioada copilăriei creează premisele câștigării
unor deprinderi sanogene, care vor fi practicate pe toată durata vieții persoanei, favorizând
menținerea unei bune stări de sănătate pentru o perioadă cât mai lungă de timp.

Copiii care învață de mici să consume zilnic micul dejun, să mănânce fructe si legume, sa
facă mișcare, să prețuiască starea de sănătate, vor practica aceste deprinderi și în viața de adult și
își vor educa, la rândul lor copiii, pe baza acestor principii. Astfel, investiția în sănătate a copiilor
are efecte peste generații, contribuind la dezvoltarea durabilă a națiunii.

Pe baza acestor considerente, am decis împreuna cu colegele mele, să intrăm cu toata

responsabilitatea in acest proiect educativ încă din anul școlar 2015/2016 în colaborare cu Direcţia
de Sănătate Publică Bihor, desfășurând în fiecare an școlar acțiuni benefice în cadrul Proiectului
Educativ „Alimentația sănătoasă și activitatea fizică în rândul preșcolarilor și elevilor din clasele
0-IV” destinat implementării:

- Programului Naţional de Evaluare și Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru

Sănătate

şi a

- Promovării unui stil de viață sănătos în rândul copiilor și adolescenților - Plan Cadru
Judeţean Bihor „Fii activ pentru sănătate” pentru anii 2015- 2020

. Obiectivul general a fost si este: adoptarea de către copii a comportamentelor:

1. Servirea zilnică a micului dejun

505
2. Creşterea consumului de fructe şi legume

3. Optimizarea/încurajarea consumului de apă

4. Creşterea implicării în activităţi fizice, minim 60 minute pe zi.

Obiective specifice au fost si sunt:

- Îmbunătăţirea nivelului de cunoştinţe, creerea de deprinderi alimentare sănătoase şi practicarea

activităţii fizice în rândul copiilor
- Informarea părinţilor privind importanţa celor patru comportamente pentru menţinerea sănătăţii
copiilor
Desigur, familia are un rol esențial în crearea deprinderilor sănătoase ale copilului.

Rolul părinților în dezvoltarea atașamentului securizant este îngrijirea, hrănirea, protecția

și dragostea necondiționată! Îngrijirea implică atât aspectul fizic al copilului, cât și mediului fizic,
acestea fiind baza sănătății fizice. Hrănirea se referă atât la alimentarea fizică a copiilor, cât și la
cea spirituală. Informațiile, adevărurile, atitudinil și convingerile sunt alimentate de cei cu
care copiii vin în contact. Astfel, mama și tatăl pot fi persoanele cele mai influențe din viața
unui copil.
Având în vedere vârsta copilașilor noștri, atât eu cât și colegele mele am insistat asupra însușirii
acestor comportamente sănătoase zi de zi, adoptând tehnica “picăturii chinezești”, în special în
privința: servirii micului dejun, consumului zilnic de apă, consumului de fructe și legume și nu în
ultimul rând practicarea mișcării zilnice.

Pentru a implementa cât mai eficient acest proiect am informat parinții, în special în cadrul
ședințelor cu părinții, despre continuarea acestui proiect și ce activităti vom desfășura, rugându-
i ca și acasă să respecte comportamentele sănătoase subliniate în cadrul acestui proiect. Totodată
am colaborat cât mai des cu medicul și asistenta grădiniței organizând atât întalniri cu preșcolarii,
cât și cu parinții, pentru că sfaturile venind din partea unor persoane avizate sunt mult mai cu
impact. Doamna bucătăreasă și doamna administratoare zilnic și-au dat interesul ca preșcolarii
noștri să consume un mic dejun sănătos și legume și fructe proaspete și de sezon. Zilnic am încercat
să bifăm și să completăm Calendarul consumului de apă sau fructe și legume.

506
 De anul acesta, nemaiavând opționale de mișcare, ne-am străduit zilnic să realizăm
împreună cu preșcolarii cât mai multă mișcare, începând de dimineață cu gimnastică de înviorare,
folosită mai ales în timpul întâlnirii de dimineață sau în cadrul rutinelor. Cât timpul ne-a permis
am exploatat la maxim curtea grădiniței pentru a desfășura cât mai multe jocuri sportive și jocuri
de mișcare, îndrăgite de preșcolari. Totodată am îmbinat utilul cu plăcutul în cadrul proiectului
“Let` s do it Romania”, curățând atât parcul Petofi, cât și desfășurând activități sportive pe placul
copiilor.

Toate aceste activități minunate s-au pliat minunat în special pe proiectul tematic desfășurat
la toate grupele de prescolari, si anume:

“ Pe covor de Frunze de călătorim /Povești de Toamnă descoperim!”

Pe baza colajelor edificatoare am să scot în evidență cele mai deosebite activități desfășurate în
cadrul acestui proiect:

-Realizări de fișe și reclame la grupele mari;

-Jocuri de creație:”La supermarket”,”La medic”, “De-a gospodina”,”De-a bucătăreasa”,”De-

a musafirii”,”La piață”,”Listă de cumpărături”

-Știință:”Circuitul apei în natură”,”Vitamine pentru Tine”,”Importanța apei”,”Minte sănătoasă

în corp sănătos”.

-Bibliotecă:Citim imagini despre fructe legume…Citim imagini despre apă în natură…

-Jocuri senzoriale:”Spune ce culoare am…”,”Spune ce gust am”…

-Jocuri didactice:”Piramida fructelor și legumelor de toamnă””Ciorchinele Toamnei” ,”Spune

tot ce știi”, “Culori și forme de legume”,”Culori și forme de fructe”,”Recunoaște și descrie”…

-Prezentări PPT:”Circuitul apei în natură””Vitaminele” “Sporturile pentru copii””Legumele și

fructele Toamnei”….

-Activități gospodărești: salate de fructe sau de legume,”Pot si singur”…

507
 -Activități estetice și creative:desene,picturi,colaje individuale și collective,aplicații practice
folosind diferite tehnici de învățare.

-Activități sportive și concursuri sportive .

O activitate de succes s-a realizat la grupele mari și la grupa germană, și anume “Borcanul
cu murături”, realizat atât prin colaje și desene, cât și prin pusul la borcane a legumelor adevărate.

Am încercat sa-i facem pe copii să înțeleagă, că atât legumele ,cât și un măr pe zi, efectiv țin
doctorul departe de noi.

Am invitat un tătic inginer la stația de filtare a apei din orasul nostru, care a venit cu materiale
deosebite pentru preșcolari prezentându-le importanța apei atât pentru oameni cât și pentru orașul
nostru și subliniând importanța consumului de apă.Fiecare copil de la grupele mari A si B a primit
câte o cărticică privind circuitul apei în natură și importanța păstrării unei ape cât mai curate
posibil.

O altă activitate de success, am desfășurat-o cu doanmele asistente si medicul grădiniței,

care răspunde de gradinita noastră realizând un Jurnal Lunar de consum lichide: apă,ceai, lapte,
copiii au fost incurajați să consume cât mai multe lichide, în special apa, urmând să monitorizăm
zilnic optimizarea consumului de apă, toate performanțele fiind înregistrate în calendarul de
lichide.

Astfel am insistat ca zilnic fiecare copil să consume minimum 8 pahare de apa încercând
să eliminam total sucurile acidulate și nenaturale. În primul rând am organizat lectorate cu părinții
demonstradu-le că Apa reprezintă viața și folosindu-ne de metoda modelării i-am rugat ca fiecare
să fie un exemplu pentru copilul său.

Dintre cele mai reușite activități mentionez cele în care am făcut experiențe cu preșcolarii
APA CONTRA COCA COLA sau LICHID/GAZ/SOLID, copilașii fiind foarte impresionați de
cele văzute cu ochișorii lor.

În urma activităților desfășurate preșcolarii au conștientizat că o dezvoltare armonioasă se

poate obține printr-o alimentație sănătoasă, echilibrată și prin activitate fizică, deci, printr-un stil
de viață sănătos.

508
 Sperăm că prin tot ceea ce facem să le imprimam acest stil de viață și să contribuim

la dezvoltarea lor armonioasă

Toate aceste minunate activități, pe care le-am desfășurat ca și cadru didactic, dar și ca
coordonator al acestui proiect educativ la nivelul gradinitei noastre, ne-au ajutat pe toți :copii,
parinti, cadre didactice să ne schimbăm stilul de viață și să apreciem Sănătatea!

“ Sanătatea este un cuvant mare! Ea cuprinde nu numai corpul, ci și mintea și spiritual, ci și

perspective unui om”(James H. West)

Bibliografie:

1.Ionescu m. Demersuri creative in predare si invatare,Cluj-Napoca,2000;

2.Voiculescu E.M.Metodologia predarii-invatarii si evaluarii,Alba Iulia,2002.

3.World Health Organization. Essential nutrition actions:improving maternal,newborn,infant and

young child health and nutricion.Geneva.Switzerland.2013:

ACTIVITATE OPŢIONALĂ - EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

,,O MINTE SĂNĂTOASĂ ÎNTR-UN CORP SĂNĂTOS’’

Prof.înv. preşc. Bondari Irina-Mihaela

Şcoala Gimnazială ,,VERONICA MICLE ’’ Iași

ARGUMENT:
Sănătătea, fiind factorul principal de a ne menţine în viaţă, de a participa activ şi eficient la
viaţa socială, este aşadar, primordială în existenţa noastră ca indivizi. O condiţie de bază a
menţinerii sănătăţii este, pe de o parte, igiena, iar pe de alta parte, alimentaţia sănatoasă, bogată în
vitamine şi alte substanţe necesare funcţionarii organismului în bune condiţii. Un organism
sănătos, în armonie cu o minte sănatoasă, sunt benefice în formarea personalităţii copiilor de vârstă
preşcolară. Prin urmare, cunoaşterea şi respectarea unor norme de igienă şi alimentaţie sănătoasă,

509
precum şi formarea unor deprinderi în acest sens, sunt obiective ce se pot realiza în cadrul unor
activităţi de educaţie pentru sănătate, asigurându-se în acest mod starea de sănătate a copiilor.
Educaţia pentru sănătate este un drum sigur, prin care noţiunile ajung la copilul de vârsta preşcolară
ca reguli sau norme ce vor pătrunde adânc în modul de viaţă cotidian.
SCOP: conştientizarea importanţei pe care o reprezintă sănătatea pentru dezvoltarea armonioasă
a organismului şi cultivarea interesului pentru menţinerea acesteia.
CONŢINUTURI
I.Noţiuni elementare de anatomie şi fiziologie
1.Corpul uman – părţi componente
2.Organele de simţ
3.Starea de sănătate / boală
II. Igiena personală
1.Igiena cavităţii bucale
2.Igiena mâinilor, a unghiilor
3.Igiena corpului
4.Igiena îmbrăcămintei, încălţămintei
5.Boli cauzate de lipsa igienei
III.Activitate şi odihnă
1.Regimul de activitate şi odihnă în perioada copilăriei
Metode:
Metode de comunicare orală: expozitive ( povestirea, descrierea, explicaţia,
instructajul);conversative (conversaţia, discuţia liberă).
Metode de explorare şi descoperire: metode de explorare directă (observarea, învăţarea prin
descoperire);metode de explorare indirectă: demonstraţia.
Metode bazate pe acţiune: metode bazate pe acţiune reală (exerciţiul, experimentul);metode bazate
pe acţiune fictivă ( jocul exerciţiu, jocul didactic).
Mijloace de învăţământ: seturi de planşe; ilustraţii; fotografii; cărţi; măşti; halate albe, bonete;
obiecte de igienă personală; obiecte de toaletă; fructe, plante medicinale, reclame publicitare a
produselor de igienă pentru copii: pasta de dinţi, săpunul, şamponul, detergentul.
Forme de organizare: activităţi organizate frontal; pe echipe; pe grupuri mici; individual; în
parteneriat cu alţi factori educaţionali.

510
Parteneri – colaboratori în sprijinul desfăşurării activităţii: părinţi; asistentă medicală;
medicul stomatolog.
Modalităţi de realizare: observarea; lectura după imagini; convorbirea; povestirea; activităţi
practice şi artistico-plastice; concursuri de ghicitori; jocul de rol; jocul de mişcare; jocul distractiv;
jocul senzorial; vizite.

SEMESTRUL I
Tema Mijloc de Conţinuturi Indicatori de evaluare
realizare
Copil curat, convorbire - familiarizarea cu importanţa - ȋnţelegerea importanţei igienei ȋn
sănătos pe care o reprezintă sănătatea şi sănătatea proprie
menţinerea ei
Ce spune joc didactic -denumirea părţilor - capacitatea de a recunoaşte
oglinda despre componente ale corpului părţile corpului şi normele de
mine ? - ȋnzestrarea cu noţiuni privind igienă
igiena individuală
Alimente observare - cunoaşterea alimentelor - fixarea unor noţiuni despre o
naturale bogate naturale ce conţin vitamine alimentaţie sănătoasă
ȋn vitamine necesare organismului
Alege ce joc didactic - rolul vitaminelor ȋn organism; - consolidarea unor noţiuni despre
mănȃnci surse naturale de vitamine o alimentaţie sănătoasă
La dentist joc de rol - formarea unor deprinderi de - practicarea regulilor de igienă
igienă dentară individuală
Sfatul mamei memorizare - formarea şi consolidarea unor -recunoaşterea unor norme de
deprinderi de igienă individuală igienă personală
Cum ne convorbire - cunoaşterea obiectelor - identificarea obiectelor necesare
păstrăm necesare igienei organismului igienei proprii
sănătatea ?
Prietenii desen - consolidarea normelor de - redarea prin desen a obiectelor
sănătăţii igienă personală necesare igienei proprii

511
 Aşa da, aşa nu joc didactic - sistematizarea cunoştinţelor - consolidarea noţiunilor ȋnsuşite
dobȃndite anterior anterior
De-a doctorul joc de rol - formarea unor deprinderi de - identificarea obiectelor necesare
igienă ȋn colectivitate şi de igienei şi instrumentelor medicale
comportare ȋn mediul sanitar
Vesel şi curat povestire - stabilirea unui program zilnic - capacitatea de a practica reguli
creată sănătos ale unui program zilnic sănătos
Ştim să ne convorbire - aplicarea normelor de igienă - consolidarea şi aplicarea
protejăm ȋn protejarea organismului de normelor de igienă ȋnsuşite
sănătatea? microbi anterior
Alege ce-i joc didactic - sistematizarea cunoştinţelor - verificarea normelor de igienă
sănătos dobȃndite anterior dobȃndite anterior
Cum ne desen - folosirea corectă a - identificarea şi redarea
ȋmbrăcăm ȋmbracămintei de sezon, o hăinuţelor potrivite sezonului
necesitate pentru sănătate

SEMESTRUL AL II – LEA

Tema Mijloc de Conţinuturi Indicatori de evaluare

realizare
Sănătatea, lectură după - fixarea regulilor de igienă a - aplicarea normelor de igienă
bunul cel mai imagini diferitelor părţi ale proprie
de preţ organismului
Zece degeţele cȃntec - sănătatea şi aplicarea - identificarea şi verificarea
normelor de igienă individuală normelor de igienă personală şi
şi colectivă colectivă
Cum servim joc de rol - fixarea regulilor de igienă ȋn - respectarea normelor de igienă la
masa ? timpul mesei servirea mesei

512
O zi din viaţa poveste - sănătatea şi aplicarea - capacitatea de punere ȋn practică
mea creată normelor de igienă şi a regulilor de igienă şi alimentaţie
alimentaţie sănătoasă sănătoasă
Minte convorbire - ȋnţelegerea alternării - stabilirea unui program zilnic
sănătoasă ȋn după activităţilor cu odihna ȋn sănătos (fizic şi psihic)
corp sănătos imagini programul zilnic
Găseşte joc didactic - fixarea regulilor de igienă - folosirea corecăa a obiectelor de
obiectul corect pentru o viaţă sănătoasă igienă personală
‚,Iedul cu trei joc de rol - fixarea regulilor de - stabilirea regulilor de comportare
capre”de O. comportare civilizată civilizată
Pancu Iaşi
Ce e bine, ce e exerciţiu-joc - consolidarea deprinderilor de - verificarea regulilor de igienă
rău ? igienă individuală şi colectivă proprie şi colectivă
Piramida joc didactic - cunoaşterea alimentelor - fixarea unor noţiuni despre o
alimentară naturale ce conţin vitamine alimentaţie sănătoasă
necesare organismului
La cabinetul vizită la - instruirea privind probleme de - capacitatea de utilizare a trusei de
medical doctor prim- ajutor ȋn caz de accidente prim-ajutor
minore
De-a salvarea joc de rol - fixarea unor norme de prim- - capacitatea de utilizare a trusei de
ajutor prim-ajutor
Ghetuţele mele memorizare - aplicarea normelor de igienă a - consolidarea regulilor de igienă a
ȋncălţămintei ȋncălţămintei
Spune-mi ce ai joc - consolidarea normelor de - capacitatea de a pune ȋn practică
gustat senzorial igienă a organelor genitale norme de igienă intimă
Sănătatea dezlegare - consolidarea deprinderilor de - dezlegarea de ghicitori despre
bunul cel mai de ghicitori respectare a normelor de igienă obiecte de igienă şi alimentaţie
de preţ şi alimentaţie sănătoasă sănătoasă

513
 Călătorie în întâlnire cu - consolidarea deprinderi de - verificarea regulilor de igienă
„Ţara Dinţilor medicul igienă dentară dentară
Sănătoşi” stomatolog
,,O minte concurs -exprimarea atitudinii pozitive - verificarea regulilor de igienă
sănătoasă într- privind cunoaşterea şi aplicarea proprie şi colectivă şi de
un corp normelor de igienă necesare alimentaţie sănătoasă
sănătos ’’ unei vieţi sănătoase

IMPORTANȚA INTEGRĂRII NOILOR EDUCAȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PREȘCOLAR
Prof. Botez Antoaneta
G.P.N.”Țăndărică” Suceava

Educaţia pentru drepturile omului constituie în viziunea multor oameni de ştiinţă, pedagogi,
sociologi, psihologi, oameni ai şcolii, al patrulea element de bază în învăţământ după: citit, scris
şi socotit (Voinea, Maria 2001). Societatea umană este în continuă schimbare, dar cel care se
schimbă cel mai mult este omul. La întrebarea: Ce ne poate uni? Istoria a dat răspunsuri diferite în
epocile care i-au marcat existenţa. Dacă în Evul Mediu a fost religia, în secolul XX - cultura, pentru
secolul XXI - valorile Declaraţiei Drepturilor Omului. Din această perspectivă ea trebuie să-şi
găsească un rol important în programele şcolare. Educaţia pentru drepturile omului are misiunea
de a pregăti cetăţeanul activ, participant la acţiunea democratică şi ataşat valorilor şi principiilor
democratice.
Principiile şi drepturile fundamentale ale copilului pornesc de la Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi de la alte documente şi convenţii de referinţă în materie. Drepturile omului
ne permit să dezvoltăm şi să folosim din plin calităţile noastre umane, inteligenţa, talentele,
conştiinţa noastră şi să răspundem nevoilor noastre spirituale şi de altă natură. Ele decurg din
aspiraţia crescândă a umanităţii la o viaţă în care demnitatea şi valoarea fiecăruia să fie respectate
şi protejate. Întreaga omenire este răspunzătoare de asigurarea drepturilor omului, în general, şi

514
ale copilului în special. Statutul special al copilăriei necesită protejare prin reglementarea unui
ansamblu de instituţii socio-juridice, asistenţă şi ocrotire. Drepturile copilului cuprind standarde
universale, aplicabile tuturor copiilor lumii, fără nici un fel de discriminare. Orice lege,
reglementare, act juridic în domeniul protecţiei copilului se subordoneaza cu prioritate principiului
interesului superior al copilului.
Copiii trebuie să ştie care le sunt drepturile, dar ar trebui de asemenea, să înveţe şi cum să le
aprecieze şi să se folosească de acestea, să cunoască și responsabilitățile care decurg din ele și să
le îndeplinească. Tocmai în acest scop, şcola trebuie să le permită să treacă printr-o serie de
experienţe de învăţare în cadrul unor activităţi al căror conţinut vizează drepturile copilului. Copiii
vor experimenta drepturile copilului ca pe nişte principii care reglementează sala de clasă şi
comunitatea şcolară. Cu cât vor fi mai relevante aceste experienţe cu atât mai bine vor fi înţelese
drepturile din care decurg firesc responsabilităţile.
Luând în considerare importanța socială aEducaţie pentru cetăţenie democratică, am gândit
și elaborat un proiect educațional intitulat ”De tine, copile, îmi pasă!” care prin activitățile lunare
propuse a urmărit cunoaşterea şi promovarea respectului pentru drepturile copilului, pentru
libertăţile fundamentale şi a responsabilităţilor ce decurg din acestea, în vederea formării copiilor
în spiritul drepturilor fundamentale ale omului și promovarea cetăţeniei active şi a democraţiei. În
ceea ce privește copiii, am urmărit următoarele obiective:
• Cunoaşterea unor categorii de drepturi și responsabilitățile ce decurg din acestea;
• Educarea respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi în vederea formării unei imagini pozitive
despre sine şi despre ceilalţi;
• Exersarea normelor de comportare civică în raporturile lor cu ceilalţi, cu lucruri, cu plante
şi cu animale în vederea dezvoltării unor atitudini şi comportamente care să conducă la
respectarea drepturilor celorlalţi;
• Cunoaşterea unor instituţii, prin reprezentanţi ai acestora, care urmăresc punerea în
practică, respectarea și legiferarea drepturile copilului;
Pentru realizarea acestor obiective am propus teme și mijloace de realizare variate, unele putând
fi propuse de cadrele didactice implicate sau de către partenerii educaționali participanți la proiect.
Au fost abordate teme cum ar fi:

515
1. Vreau la grădiniță! -Dreptul la educație- „La mulți ani, Țăndărică!” - Activitate de sărbătorire a
zilei grădiniței; Lansarea proiectului
2. Familia mea -Dreptul la o familie-Expoziție de desene
3. Cine sunt eu -Dreptul la un nume, o cetățenie -convorbire/ vizita la Muzeul de Istorie/ program
artistic
4. Lumea din cărți și computer-Dreptul la informare- vizita la bibliotecă, redacția unui post TV
local / concurs de poezie/ intâlnire cu un scriitor/ poet local
5. Sunt singur, ajuta-mă! Dreptul de a fi protejat împotriva exploatării, violenței și neglijenței-
Întâlnire cu polițistul de proximitate / reprezentanți ai ”Salvați copiii!”- Suceava/ psiholog/ consilier
școlar
6. Minte sănătoasă în corp sănătos -Dreptul la asistență medicală- întâlnire cu specialisti: medic,
farmacist, asistent medical, profesor de sport, sportivi sau foști sportivi de performanță;
7. Sunt copil, deci am dreptul să mă joc! -Dreptul la joc, odihnă și de a practica activități
recreative -concursuri sportive intergrupe/ intergrădinițe, drumeții, excursii;
8.La mulţi ani, copilărie!-desene, convorbiri, vizionare de emisiuni TV, spectacol, serbări în
diferite locaţii din comunitate, oferirea de daruri unor copii aflați în dificultate;
Unele Activități propuse a se desfășura, au avut caracter permanent:
-Cum te simţi astăzi? – rutină (încurajarea copiilor pentru a-şi identifica starea emoţională la sosirea
în grădiniţă);
-Să educăm zâmbind și cu iubire!
– cursuri cu părinţii după metoda ,,Educaţi aşa!”,
-consilierea părinţilor prin întâlniri idividuale sau de grup în ziua stabilită de profesorul grupei şi
cunoscută de fiecare părinte;
-Să spunem NU violenţei asupra copiilor şi între copii!
-Mă îngrijesc, sunt sănătos! (igiena personală, a alimentaţie, a mişcării)
Pentru toate aceste activități menite să provoace schimbări în mentalitatea și comportamentul
preșcolarilor, dar și al părinților, al cadrelor didactice am identificat parteneri educaționali din
comunitate care să contribuie la înțelegerea noțiunilor teoretice, la dezvoltarea unui comportament
responsabil, implicat, în rândul părinţilor şi al membrilor comunităţii locale privind respectarea în
orice condiţii a drepturilor copiilor; să promoveze responsabilităţile părinţilor cu scopul îndeplinirii
obligaţiilor acestora, a respectării demnităţii copilului în vederea creşterii şi educării acestuia pentru

516
o societate democratică. Astfel partenerii identificați au fost: părinţi, cadre didactice, specialişti în
domeniul drepturilor omului, psihologi, reprezentanţi ai comunităţii locale: poliţist, cadre medicale,
muzeografi, voluntari de la: O.N.G. Salvaţi copiii, Filiala Suceava, D.G.A.S.P.C. Suceava, Poliţia
Municipiului Suceava– poliţistul de proximitate, Şcoala Gimnazială ,,Miron Costin” Suceava, GPP
“1,2,3” Suceava, Muzeul de Istorie, Reprezentanţi mass-media, Părinţi.
Impactul proiectului a fost cel scontat:
- implicare directă a preșcolarilor în aceste activități, a dus la dezvoltarea globală, la schimbarea
atitudinii faţă de propria persoană, dar şi faţă de ceilalţi, aspecte care se vor evidenția și mai pregnant
în timp dacă se va acorda atenția cuvenită;
- cadrele didactice prin activităţile desfăşurate în grădiniţă şi în afara acesteia care s-au bazat pe
ideea învaţă să trăieşti împreună cu ceilalţi, au promovat solidaritatea bazată pe empatie şi
perceperea lumii din perspectiva celuilalt; au promovat prin activităţi concrete ideea a învăţa să fii şi
să faci (competenţe, atitudini care îi permit copilului să facă faţă unei multitudini de situaţii);
- părinţii şi comunitatea au învățat că este imperios necesar prevenirea unor situaţii care ar putea
duce la încălcarea unor drepturi şi libertăţi ale copilului și că implicarea familiei şi a comunităţii în
viaţa grădiniţei trebuie să se facă în mod real, renunțîndu-se la formalism.

517
 COPIII ȘI NATURA

Prof. Botezatu Georgeta

Prof. Lerca Georgeta Emilia
Grădinița Răducăneni, jud. Iași

MOTTO: ”Nu da copilului tău nici o lecţie prin simple cuvinte, el trebuie să înveţe numai prin

experienţă”.

(J.J.Rousseau)

Copilul, încă de la cea mai fragedă vârstă, se mişcă, întreabă, manifestă o mare curiozitate.
Mediul înconjurător în care îşi desfăşoară activitatea, constituie un prilej permanent de influenţare
a acestuia dându-i posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, de a descoperi
lucruri care îi stârnesc curiozitatea, dorinţa de a-l înţelege şi de a le cunoaşte mai bine.

Studierea mediului înconjurător de către copii presupune perceperea unitară a aspectelor

biologice, fizice şi tehnologice. Educaţia în grădiniţă acţionează în scopul dirijării şi facilitării
acestei percepţii în raport cu vârsta copiilor şi cu nivelul lor de dezvoltare, astfel activităţile
comune: cunoaşterea mediului, educaţia muzicală, educaţia artistico plastică, activităţile manuale,
excursiile, vizitele, drumeţiile aducându-şi un aport semnificativ în acest sens.

Prin activităţile de observare: copacul, livada cu pomi, roşia şi ardeiul, lămâia şi portocala,
ghiocelul, crizantema copiii au posibilitatea de a percepe culoarea, forma, mirosul, gustul, dar şi
condiţiile în care cresc aceste plante (se dezvolta) precum şi îngrijirea acestora.

Convorbirile libere: Cum să îngrijim natura? , Cum sunt pedepsiţi cei care o distrug? , De
ce trebuie curăţaţi pomii? , Ce s-ar întâmpla dacă nu ar avea apă, aer sau lumină? sunt doar câteva
lucruri cărora copii le găsesc răspunsuri, arătând dorinţa acestora de a cunoaşte obiectele şi
fenomenele ce se produc în natură. De asemenea prin convorbirile cu tema „Pădurea, prietena
mea”, „Iarna în pădure”, am arătat copiilor grija pentru asigurarea celui mai benefic element pentru
viată - aerul, precum şi grija pentru animale, asigurându-le hrana pentru a ieşi din iarnă.

518
 În cadrul activităţilor de educaţie muzicală, învăţarea unui cântec a cărui tematică
reprezintă florile, păsările, animalele, pădurea, ca de exemplu: „Ghiocelul”, „Înfloresc grădinile”,
„Veveriţa”, „Masă bună”, „Iepuraşul Ţup” etc. este un prilej de sensibilizare a copiilor pentru a le
îngriji şi ocroti pentru că şi acestea sunt fiinţe sensibile, lipsite de apărare, care au viata lor, se
nasc, cresc, se dezvoltă şi mor.

De asemenea, activităţile artistico-plastice cu subiecte ca „Parcul în culorile toamnei”,

„Copacul din grădină”, „Covorul de frunze uscate”, „Poiana cu flori” etc. sunt ocazii prin care se
poate explica copiilor consecinţele tăierii necontrolate a copacilor, importanţa plantelor pentru
viaţa oamenilor.

Aşadar, deoarece degradarea continuă a mediului este tot mai vizibilă, un gând ar trebui să
devină tot mai constant pentru orice fiinţă raţională care trăieşte pe pământ şi anume acela de a
face tot ce se poate în sprijinul ocrotirii naturii. Pin acţiuni comune cu părinţii, am încercat să-I
sensibilizez asupra infestării apei, a aerului si pământului, ceea ce este un semn de întrebare asupra
existenţei însăşi pe planetă. În acest sens, educaţia ecologică are o importanţă deosebită întrucât
prin aceasta învăţăm copiii cum trebuie să protejeze natura, înţelegerea faptului că omul poate
folosi plantele fără a dăuna naturii lăsând suficienţi urmaşi care să ducă la perpetuarea speciei,
culegând seminţe, împrăştiindu-le în jurul nostru. Întrucât natura este casa omului, el şi-o poate
amenaja după bunul său plac, dar fără să deranjeze prea mult, pentru că tot ceea ce a creat
Dumnezeu are un rost pe Pământ.

De asemenea, copii trebuie educaţi de mici să respecte natura, să o ocrotească, să înţeleagă

faptul că este bine să ne bucurăm de flori şi de arbori sădind în sufletul acestora gingăşie, admiraţie
faţă de armonia culorii, grija faţă de fragilitate, gândul că rămânând neatinse vor bucura şi alţi
oameni - plantele au viaţă şi este bine să ne fie milă de viaţa lor.

Cunoaşterea animalelor şi a mediului lor de viaţă sunt subiecte interesante pentru copii.
Desfăşurând activităţi de felul: memorizarea, „Căţeluşul şchiop” de Elena Farago, povestire,
”Ciripel cel lacom”, observare „Barza şi rândunica”, „Câinele şi pisica” etc. ei vor şti că trebuie să
le protejeze, să le creeze condiţii de viaţă şi dacă este posibil să se creeze relaţii de prietenie între
ei.

519
 Prin activităţi de felul: convorbire „Să trăim într-un mediu curat”, „Cum ne comportăm în
excursii şi drumeţii”, copii au reuşit să îşi însuşească reguli de comportare civilizată faţă de mediul
înconjurător de la imediata apropiere a acestora, curăţenia în sala de grupă, până la
comportamentul în excursii şi drumeţii fiind deprinşi cu folosirea coşului de gunoi sau a sacilor
menajeri pentru aruncarea deşeurilor şi ambalajelor.

De o deosebită importanţă s-a dovedit a fi lectura după imagini, ”Să protejăm natura”, copii
fiind familiarizaţi cu acţiunile de îngrijire, ocrotire şi protejare a mediului:

- activităţi de recoltare a strugurilor împreună cu părinţii le-am desfăşurat în scopul de a

cunoaşte munca oamenilor, de a utiliza materialele necesare, specifice unor asemenea
lucrări;
- „Colţul naturii vii” acţiuni de plantare şi îngrijire a plantelor din sala de grupă şi din parcul
grădiniţei au ajutat copiii să înţeleagă modul în care trebuie să îngrijească plantele, să
utilizeze unelte specifice unor lucrări practice;
- culesul plantelor medicinale: muşeţel, floare de tei a avut drept scop recunoaşterea şi
întrebuinţarea acestora.
De o deosebită importanţă în formarea unui comportament ecologic corespunzător la copii
de vârstă preşcolară s-a dovedit a fi excursiile organizate cu copii în oraşul Iaşi la Grădina Botanică
unde copiii au avut ocazia să vadă plante nemaiîntâlnite, foarte rare, care necesită o îngrijire şi
condiţii climaterice deosebite. Copiii s-au deplasat ordonat, civilizat, ştiind faptul că nu trebuie să
atingă exponatele, nu trebuie să lase resturi ascultând cu atenţie explicaţiile date manifestând
curiozitate deosebită faţă de ceea ce văd.

De asemenea vizitarea Muzeului de Ştiinţe ale naturii a făcut posibilă lărgirea orizontului
de cunoaştere al copiilor exponatele muzeului fiind d semnificative în acest sens. Aici copii au
văzut specii care trăiesc în diferite medii de viaţă, animale rare, animale ocrotite de lege.

Vizitarea Grădinii Zoologice de la Rădăuţi a îmbogăţit tabloul referitor la îngrijirea şi

ocrotirea animalelor, la mediul lor de viaţă. Cu ocazia drumeţiilor, a vizitelor, a excursiilor,
realizate cu copiii şi părinţii acestora, au strâns materiale din natură şi materiale reciclabile: scoici,
melci, flori nemuritoare, frunze, hârtie, poliestiren, sticle de plastic etc. desfăşurând activităţi
interesante care au avut ca scop folosirea materialelor din natură şi materialelor reciclabile într-un

520
scop plăcut şi util. Din aceste materiale copiii au confecţionat figuri hazlii (bostănei), iconiţe
(scoici), tablouri (cochilii de melci), flori nemuritoare , pene, mărţişoare, covoare înflorate
(seminţe de bostan), oameni de zăpadă (poliestiren) etc. reunindu-le într-o expoziţie: „Ocrotim,
reciclăm, jucării confecţionăm”.

În acelaşi scop am desfăşurat cu copiii programe artistice: „Toamnă, toamnă darnică”,

„Iarnă să te duci cu bine”, „Primăvară bun venit”, dramatizări etc., ocazii cu care am folosit
materiale reciclabile în realizarea costumaţiilor copiilor. De asemenea, am folosit mesaje ecologice
ca de exemplu: „Aruncă resturile la cos!”, „Nu lăsa ambalaje în urma ta!”, „Nu rupe florile din
grădini”, „Nu distruge cuiburile de păsărele!”, „Participă cu plăcere la plantarea pomilor, florilor!”,
„Nu arunca la gunoi lucruri ce pot fi refolosite!”.

Acestea sunt doar câteva din activităţile care ajută copiii spre a-şi însuşi cunoştinţe clare
aplicate în practică, în mijlocul naturii, spre a-si forma o educaţie a sentimentelor şi idealurilor faţă
de natură şi om , de convingeri şi capacităţi aplicative, un adevărat comportament ecologic.

Aşadar, pentru a fi prieten cu natura, copilul trebuie să aibă o gândire şi un comportament

ecologic, trebuie să ştie ce este bine să facă în relaţia sa cu natura, deci cum să ocrotească natura.
Acest comportament ecologic am încercat să îl formez copiilor prin întreaga activitate desfăşurată
în grădiniţă, activităţile ecologice desfăşurate în acest sens având o importanţă deosebită deoarece:

- dezvoltă interesul şi curiozitatea copiilor pentru cunoaşterea lumii înconjurătoare, le

îmbogăţeşte cunoştinţele despre planetele şi animalele din mediul înconjurător;
- le dezvoltă dragostea faţă de natură, faţă de tot ce este frumos şi sănătos;
- îi iniţiază în legătură cu drepturile şi îndatoririle privind protejarea şi conservarea mediului;
- prin excursii şi drumeţii observă şi înţeleg mai bine transformările care au loc în natură şi
rolul lor în viata omului;
- particularităţile de vârstă ale preşcolarilor permit acumulări însemnate despre viaţa naturii,
importanţa unei relaţii corecte a omului cu mediul în care trăieşte;
- copiii trebuie lăsaţi să îşi însuşească firesc abc-ul ocrotirii naturii într-o atmosferă de
implicare liberă, diferenţiată, în rezonanţă cu trăirile personale.

521
 Fără convingere, motivat, având posibilităţi de explorare, copilul de azi poate schimba
mâine înţelesul reflecţiei lui J.J.Rousseau care spunea:” Totul a ieşit bun din mâinile naturii pentru
a degenera în mâinile omului”.

În întreaga noastră activitate ne-a mobilizat afirmaţia lui Sieux Seattle: ”Învăţaţi copiii
voştri ceea ce i-am învăţat noi pe ai noştri; că Pământul este mama noastră. Tot ceea ce I se
întâmplă Pământului, va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui Pământ. Noi ştim cel puţin atât:
nu Pământul aparţine omului, ci omul aparţine Pământului. Omul este firul care ţese drama vieţii
şi ceea ce-i face Pământului îşi face lui însuşi.”

PREDAREA INTEGRATĂ A CUNOŞTINŢELOR – STRATEGIE

MODERNĂ DE ORGANIZARE A CONŢINUTURILOR

Prof. Botorcu Lucia

Grădinița Nr. 40 București

Între experienţele consacrate de organizare a conţinuturilor învăţământului pot fi catalogate

ca inovaţii abordarea interdisciplinară, predarea integrată a cunoştinţelor, organizarea modulară,
învăţarea asistată de calculator.
Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o metodă, o strategie modernă, iar
conceptul de activitate integrată se referă la o activitate în care se abordează metoda în predarea –
învăţarea cunoştinţelor.
Această manieră de organizare a conţinuturilor învăţământului este oarecum similară cu
interdisciplinaritatea, în sensul că obiectul de învăţământ are ca referinţă nu numai o disciplină
ştiinţifică, ci o tematică unitară, comună mai multor discipline.
De multe ori se fac confuzii între conceptele de organizare interdisciplinară şi organizare
integrată. Din punctul de vedere al cunoaşterii, deosebirea dintre cele două constă în aceea că
interdisciplinaritatea identifică o componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, în timp
ce integrarea ia ca referinţă o idee sau un principiu integrator care transcede graniţele diferitelor
discipline şi grupează cunoaşterea în funcţie de noua perspectivă, respectiv temă.

522
 În pofida unor experienţe întreprinse şi a numeroase reuniuni, colocvii şi conferinţe
internaţionale ce i-au fost consacrate, predarea integrată a cunoştinţelor nu poate fi definită uşor şi
nici suficient de riguros în acelaşi timp. Aceasta datorită faptului că este o noţiune dinamică care
suferă mereu modificări.
Termenul utilizat cel mai frecvent este cel de predare integrată a ştiinţelor: această
denumire vrea să sugereze faptul că este o strategie ce presupune reconsiderări radicale nu numai
în planul organizării conţinuturilor, ci şi în „ambianţa” predării şi învăţării.
Predarea integrată a ştiinţelor se fundamentează pe două sisteme de referinţă:
- unitatea ştiinţei;
- procesul de învăţare la copil.
Ideea despre unitatea ştiinţei se bazează pe postulatul că universul însuşi prezintă
o anumită unitate care impune o abordare globală. În concepţia unor specialişti această viziune
unificatoare asupra ştiinţei se va solda cu un cod de legi şi teorii logice legate între ele, ce vor
explica ansamblul fenomenelor. În virtutea celuilalt sistem de referinţă – particularităţile
procesului de învăţare la copil – se consideră că, cel puţin în fazele iniţiale, acesta are tendinţa
naturală de a aborda realitatea întrun demers global asemănător ( păstrând proporţiile desigur) celui
al omului de ştiinţă, fără să separe şi să includă cele constatate în domenii disparate.
Constatările şi experimentele în domeniu recomandă integrarea predării ştiinţelor ca un fel
de principiu natural al învăţării.
Predarea integrată a cunoscut o extensie relativ rapidă, în primul rând datorită faptului că
răspunde unor preocupări privind natura ştiinţei. Predarea integrată se dovedeşte a fi o soluţie
pentru o mai bună corelare a ştiinţei cu societatea, cultura, tehnologia.
În învăţământul modern este tot mai evidentă necesitatea instruirii integrate. Ca o dovadă
că acest demers educativ a stârnit curiozitate în rândul educatoarelor, se desfăşoară activităţi de
acest fel cu copiii în grădiniţe. În acest context voi exemplifica printro activitate la grupa
pregătitoare, cu tema: „Universul copilăriei”, cu secvenţa „Ziua de naştere a colegului meu”.
OBIECTIV CADRU: Cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare în societate;
educarea abilităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi.
Întâlnirea de dimineaţă se realizează cu scopul de a trezi interesul copiilor pentru tema propusă în
ziua respectivă, şi anume aniversarea zilei de naştere a unui coleg.

523
Activitatea se desfăşoară frontal şi pe echipe, în activităţi dirijate şi pe arii de stimulare şi se
finalizează cu petrecerea de sărbătorire a colegului lor.
Centrele de interes:
Joc de rol– „La aniversare”
Artă – pictură – „Chipul prietenului meu”
- dactilopictură prin tehnica amprentei – „Mânuţe colorate
- îndoire şi lipire – „Coifuri pentru petrecere”
Activitate gospodărească – „Decorăm biscuiţi pentru petrecere”
- „Aranjăm omasă festivă”
Joc de construcţii – „Jucării pentru prietenul meu”
Activităţi dirijate: - Cunoaşterea mediului – convorbire – „Despre prietenie”
- Activitate matematică–joc didactic „Jucării pentru copii” (compunere şi
rezolvare de probleme)
- Educaţie muzicală – „Cântecele copilăriei”(spectacol de cântece şi
jocuri muzicale)
Acest tip de activităţi demonstrează faptul că metoda predării integrate nu poate fi abordată
fără referire la predarea tematică care are la bază transmiterea cunoştinţelor grupate pe subiecte
sau unităţi tematice. Predarea tematică se concretizează printro planificare pe termen lung sau scurt
care reflectă relaţiile dintre tema propusă, domeniile de cunoaştere şi ariile de stimulare.
Orarul zilnic trebuie să ilustreze echilibrul dintre perioadele active şi momentele de odihnă.
Copiii trebuie să înveţe să crească într-o manieră integrată. Fiecare etapă de dezvoltare este srâns
legată de celelalte. Atunci când copiii îşi satisfac interesele, ei învaţă să acumuleze informaţii şi să
tragă propriile concluzii în legătură cu acestea. Capacitatea lor de asimilare nu se va separa de
conţinutul materiilor, ele au loc simultan. Învăţarea se bazează astfel pe interrelaţionare şi
integrare.
Tematica este astfel realizată încât, prin metoda predării integrate, copiii să participe, să se
implice cât mai mult, atât efectiv cât şi afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin
prezentarea conţinutului cu ajutorul experienţelor diverse, exersării tuturor analizatorilor, al
învăţării prin descoperire.

524
 Cultivarea la copii a trăsăturilor cum ar fi curiozitatea, admiraţia, imaginaţia, gândirea
critică, spontaneitatea şi plăcerea în experienţe estetice se realizează pe calea predării grupate pe
subiecte sau unităţi tematice, aşa-numita predare tematică.
Mi s-au părut interesante următoarele teme pe care le-am planificat pentru desfăşurarea
unor asemenea activităţi:
• Tema: NATURA – cu subtema – „Comorile mele”
Din toate timpurile copiii şi-au adunat lucruri mărunte, care li s-au părut frumoase şi importante
pentru ei. Noi adulţii trebuie să preţuim şi să acordăm atenţie micilor „comori” ale copiilor. Ei au
nevoie de această libertate pentru a învăţa să aprecieze lucrurile.„A aduna comori” înseamnă a
umbla prin lume cu ochii deschişi, a te bucura de lucrurile frumoase, a cerceta, a-ţi aminti şi a
învăţa, înseamnă a-ţi păstra şi îngriji lucrurile. „Comorile mele” este o temă pe care am realizat-o
prin imagini, povestiri, cântece, exerciţii ritmice şi jocuri. Copiii şi-au adus în grădiniţă „comorile
proprii”, pe care le-au arătat celorlalţi, au povestit despre ele şi au spus de ce aceste lucruri sunt
importante pentru ei. Cu ocazia plimbărilor am colecţionat împreună lucruri interesante şi
frumoase.
• Tema: VREMEA – cu subtema – „Lumină şi întuneric”
Prin această temă am spijinit copiii în înţelegerea acestor aspecte. Am discutat despre ciclul zi-
noapte, despre Pământ şi Univers încercând astfel să diminuăm până la eliminare sentimentul de
teamă de întuneric, caracteristic majorităţii copiilor.
De aceea, prin experienţele, jocurile, exerciţiile senzoriale şi activităţile creative pe care le-am
desfăşurat am determinat copiii să acumuleze experienţă în orientarea în spaţiu pe întuneric, să
acumuleze noi informaţii, să-şi dezvolte priceperi şi deprinderi.
• Tema: CULORILE – cu subtema – „Peste tot sunt culori”
Pentru realizarea acestei teme am aşezat pe o masă acoperită cu o faţă de masă albă diverse lucruri:
nuci, paie, flori, fructe,pene,sticluţe, condimente, nasturi, fire de lână, tuşuri; am pregătit jetoane
colorate, coli de carton pentru experimente. Copiii au comparat culorile şi nuanţele, au spus ce
simt în legătură cu culorile, au manipulat obiectele, încercând să le descrie exact folosind
comparaţii, au experimentat modul în care obiectele se potrivesc unui anumit fond. Discuţiile cu
copiii ne-au ajutat să descoperim ce culori preferă copiii, ce afinităţi au. Am confecţionat un album
cu fotografii colorate din viaţa copiilor. Tema am abordat-o prin joc şi experimente. Copiii au fost

525
încurajaţi să folosească culorile în pictură, desen, modelaj, dar să le şi descopere în diversitatea
obiectelor din jur.
• Tema: LINIŞTEA – cu subtema – „Liniştea sărbătorilor de iarnă”
Perioada premergătoare Crăciunului şi Anului Nou este o etapă în care oamenii se regăsesc, se
bucură unii de alţii, în care familiile se reunesc şi petrec în linişte şi bucurie. Însăşi natura este
parcă mai calmă, mai liniştită.
Mesajul de bucurie senină a Crăciunului poate fi simţit şi în grădiniţă. Pregătirea sărbătorii,
reânvierea obiceiurilo caracterizează poate mai mult ca în altă perioadă, viaţa grădiniţei. Liniştea
am descoperit-o prin atenţie, ascultare, bună purtare şi prietenie între copii. Copiii au întâlnit
liniştea în relaţiile cu ceilalţi, în comportamentul atent şi înţelegător. Bucuria seninătăţii şi
prieteniei au descoperit-o şi prin armonizarea estetică a încăperilor.
Specialiştii consideră că învăţarea integrată se reflectă cel mai bine prin această predare
tematică (integrarea conţinuturilor), care sprijină dezvoltarea concomitentă a unor domenii, în loc
să se concentreze pe un aspect izolat, lucru nefiresc pentru dezvoltarea copilului.
Predarea tematică presupune integrarea diferitelor discipline prin elaborarea unei idei
interesante care se leagă de mai multe domenii. Ea se face în aşa fel încât să reflecte legăturile
dintre mai multe discipline şi legăturile acestora cu viaţa.
În urma celor studiate şi pe baza propriei experienţe, pot fi aşadar de acord cu specialiştii
care consideră că datorită particularităţilor de vârstă din învăţământul preşcolar , structura
demersurilor de predare şi învăţare se bazează pe integrarea completă a cunoştinţelor.

BIBLIOGRAFIE:
• Bocoş, M.,(2005), Teoria şi practica cercetării pedagogice, ediţia a –II-a, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;
• Ionescu, M., Radu, I., (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
• Mitu, F., Antonovici, Ş., Jocuri didactice integrate pentru învăţământul preşcolar, Grădiniţa
Humanitas, Seria Didactica;
• *** Strategii didactice moderne în grădiniţe, Buletin informativ nr. 4, (2001),Baia-Mare.

526
 PROIECT EDUCAȚIONAL ,,MINUNATA LUME A CĂRŢILOR!”

Prof. Burza Viorica,

Grădinița P.P. Nr. 7 Deva

Motto: Carte frumoasă, cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaş cumpănită;

Eşti ca o floare, anume-nflorită

În mâinile mele, care te-au deschis

(Tudor Arghezi)

Argument
Un copil care creşte în lumea cărţilor este asemeni unei flori care creşte în grădina feerică a
Naturii Mamă.
În ciuda progresului rapid al ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în educarea şi formarea
personalităţii fiecărui om.
Aflat în această lume, copilul se regăseşte în lumea Jucăriilor (cartea) în care componentele
ei sunt conţinuturile viu colorate şi atractive, ori în lumea Poveştilor, unde oricine este desprins de
firul realităţii şi atras involuntar de peripeţiile distractive ale personajelor acestora.
Coordonat pe acest drum, micul şcolar, se obişnuieşte cu gândul că, oriunde, oricând şi
oricum, cartea rămâne cel mai bun profesor al omului.
La rândul ei, biblioteca va trezi în sufletele prichindeilor curiozitatea şi plăcerea de a parcurge
paginile cărţilor, multiple, variate şi pline de învăţături.
Copii vor deveni mai responsabili, mai atenţi, mai pregătiţi pentru viitor. Vor descoperi multe
din micile (dar esenţiale) secrete ale vieţii.
Sunt convinsă că relaţia acestui parteneriat se va transforma într-o prietenie durabilă şi
elegantă, destul de necesară.
Mai mult, din punctul meu de vedere, lumea cărţilor este însăşi, lumea copiilor care, cândva
vor deveni adulţi, asemeni nouă.
Descrierea proiectului

527
 Proiectul educaţional pe care îl propunem reprezintă încercarea de a reda cărţii locul cuvenit,
de a educa preşcolarii în spiritul preţuirii acesteia. Cartea oferă satisfacţii nebănuite şi contribuie
la formarea personalităţii şi comportamentului celui care o citeşte.
Principalele texte care formează gustul pentru citit aparţin literaturii pentru copii, texte ce
formează dragostea pentru limba maternă, gustul pentru frumos, sensibilitatea şi discernământul
în selecţia valorilor, imaginaţia creatoare. Cu cât prescolarul se apropie mai devreme de carte, cu
atît mai durabile sunt efectele ei în ceea ce priveşte comunicarea comportamentului şi socializarea
lui.
Cartea va deveni una din preferinţele elevilor numai dacă vom redescoperi valenţele acestui
minunat instrument de lucru şi-l vom pune la îndemâna lor.
Scop
۩ Cunoaşterea bibliotecii şi a importanţei acesteia în procesul educaţional.
۩ Cultivarea gustului pentru lectură, pentru frumos, exersarea limbajului si posibilităţilor de
comunicare, prin activităţi în parteneriat cu biblioteca şi cu şcoala.
۩ Stimularea interesului pentru lectură în perioada preşcolarităţii.

Obiective
● Cunoaşterea de către copii a rolului bibliotecii;
● Stimularea gustului pentru lectură, a comunicării orale,creativităţii;
● Satisfacerea curiozităţii preşcolarilor pentru o carte frumos ilustrată;
● Familiarizarea cu instituţiile care fac posibilă procurarea de carte;
● Formarea unei atitudini de responsabilitate şi respect fată de carte;

Metode si tehnici de lucru

► Intâlniri, vizite, dezbateri, expoziţie de carte, albume, ore de lectură, programe artistice;

Grup ţintă
► Preşcolari;:
► Cadre didactice;
► Părinţi;
► Bunici;

528
Resursele proiectului:
Umane : preşcolari, părinţi, cadre didactice, funcţionari ai bibliotecii judeţene, ziarişti, etc.
Materiale albume, cărţi, reviste, imagini, portofolii, costume, aparate audio-vizuale, etc.
Temporale : anul şcolar 2018-2019;
Spaţiale : Biblioteca judeţeană “OVID DENSUŞIANU” HUNEDOARA-DEVA
Grădiniţa P.P.NR.7-structura Grădinița P.P NR.1
Monitorizare:
Se respectă graficul activităţilor întocmite şi riguros îndrumate.

Diseminarea proiectului:
Experienţa pozitivă si rezultatele proiectului vor fi aduse la cunoştinţa întregii unităţi, în cadrul
consiliului profesoral , expuneri în cadrul sesiunilor de comunicări, simpozioane, publicaţii.

Nr. Data Tema activităţii Modalităţi de realizare

Crt.
1. Nov. ” „Popas la bibliotecă” Informare despre inițierea și desfășurarea
2018 - vizită; proiectului
2. Dec. „Am plecat să colindăm!”
2018 - program artistic; - bibliotecă;
3. Febr. ”” Ursul păcălit de vulpe”
2019 - desen liber cu scene din poveste; - sala de grupă;
5. Mart. ”O, mamă, dulce mamă!” Omagiu adus mamelor cu ocazia zilei de 8
2019 martie-program artisitic
6. Apr. Ziua Internaţională a cărţii pentru Cunoasterea povestirilor scrise de Hans
2019 copii si tineret Christian Andersen (2 apr. 1805 – data naşterii
scriitorului)
6. Iunie ”De ziua ta, copile drag!” Expoziție de desene și lucrări practice
2019

REZULTATE AŞTEPTATE:

529
 -memorizarea unor poezii şi cântece dedicate unor anumite evenimente;
-recitarea coerentă şi expresivă a unor conţinuturi literare;
-identificarea unor autori de literatură pentru copii pe baza unor date despre viaţa şi opera lor;
-realizarea unor desene în care să fie redată lumea minunată a copilăriei;
-dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de carte şi cultură;
-îmbunătăţirea aspectelor de comunicare, relaţionare şi comportament general.

Modalităţi de monitorizare şi evaluare:

Portofoliul proiectului, album cu fotografii, expoziţie cu lucrările copiilor, program artistic,
materiale informative despre proiect şi activităţile sale. Analiza desfăşurării proiectului se va face
în iunie 2019 şi se va stabili nivelul realizării obiectivelor propuse, a impactului pe care l-a avut
acesta asupra partenerilor şi popularitatea de care s-a bucurat.

SĂNĂTOȘI ȘI FERICIȚI
(ACTIVITATE OPȚIONALĂ)

Prof. Căciulan Cristina-Mariana

Grădinița P.P. Nr. 5 Lugoj

Argument
Menținerea stării de sănătate a fost și va rămâne una dintre preocupările majore ale omului.
De aceea, de-a lungul timpului, specialiștii în domeniu au identificat măsurile ce trebuie luate
pentru a ne menține sănătoși. Este bine cunoscut faptul că educația pentru sănătate începe în familie
la o vârstă fragedă, apoi este completată în cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță și
continuă mai târziu la școală.
În cadrul acestui opțional urmărim să le formăm preșcolarilor atât o atitudine responsabilă
față de propria persoană, cât și comportamente dezirabile pentru adoptarea unui stil de viață
sănătos.

530
Obiective cadru:
O1. Formarea deprinderilor practic-gospodărești și utilizarea vocabularului;
O2. Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate, educarea abilității de a intra
în relație cu ceilalți;
O3. Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în
vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta;
O4. Devoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător precum și stimularea
curiozității pentru investigarea acestuia.

Obiective de referință:
O1. Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte față de propria persoană și față de
alte ființe și obiecte;
O2. Să-și formeze deprinderi practice și gospodărești;
O3. Să cunoască și să respecte normele necesare integrării în viața socială, precum și reguli de
securitate personală (exemplu: importanța alimentelor pentru organismul uman, reguli ale
activității și ale jocului în vederea evitării unor situații periculoase, reguli de minimă protecție a
naturii și pericolul încălcării lor, reguli privind protecția vieții proprii și a celor din jur);
O4. Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme
prestabilite și cunoscute;
O5. Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii;
O6. Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare.

Valori și atitudini
• Îmbogățirea experienței copiilor referitoare la modalitățile și practicile de menținere a stării
de sănătate;
• Conștientizarea importanței pe care educația pentru sănătate o are în procesul dezvoltării
preșcolarilor.

Conținuturi:
• Eu și corpul meu (observări, jocuri didactice, soft-uri educaționale – Piticlic, Aventuri în
corpul uman);

531
 • Regulile de igienă și consecințele încălcării acestora (lecturi ale educatoarei, memorizări,
jocuri de rol, activități practice, desene, prezentări ppt);
• Boala și profilaxia (întâlniri cu medicul, vizită la cabinetul medical, obserări, povești
create, lecturi ale educatoarei);
• Igiena dentară (vizită la cabinetul stomatologic, soft educațional – Piticlic și Zâna
Măseluță, activități practice, jocuri de rol);
• Alimentația (observări, activități gospodărești, jocuri de rol, creare de rețetare);
• Poluarea și sănătatea (prezentări ppt, experimente, desene);
• Ora de gimnastică (memorizări, exerciții fizice, jocuri de mișcare în aer liber, plimbări);
• Programul zilnic (jocuri, postere).

Metode de evaluare:
• Probe orale: dialoguri, jocuri;
• Expoziții tematice;
• Observarea sistematică.

Sugestii metodologice
Formarea deprinderilor igienice constituie primul pas spre sănătate. Preșcolarilor le face o
deosebită plăcere să experimenteze diverse lucruri practice cum ar fi: prepararea unor salate din
fructe, aplicarea unui plasture, observarea și testarea diverselor instrumente muzicale, efectele
poluării, etc, prin intermediul jocului.
Materialele utilizate vor varia în funcție de obiective și tema propusă: astfel în cadrul
întâlnirilor cu medicul și a vizitelor la cabinetul medical se va utiliza trusa medicală de prim ajutor
și instrumentele medicale (stetoscop, termometru, etc), iar în cadrul activităților de observare, la
jocurile didactice, lecturi ale educatoarei se vor utiliza materiale didactice (planșe, cărți cu povești
și poezii, prezentări cu imagini, soft-uri educaționale, jetoane, obiectele de igienă).
Documentarea și proiectarea temelor necesită o atenție deosebită în vederea oferirii unor
informații precise, reale, bazate pe un suport intuitiv vor fi adaptate particularităților de vârstă și
individuale ale preșcolarilor. Vor fi folosite surse bibliografice corespunzătoare, imagini
numeroase pentru a observa regulile de igienă, efectele poluării, regulile de comportament în
diverse locuri publice (la medic, pe stradă, în parc).

532
 Evaluarea va viza în special cunoștințele acumulate de copii. Se vor evalua
comportamentele copiilor în diferite contexte: în cadrul plimbărilor, a vizitelor, în cadrul
activităților experiment, a jocurilor exercițiu și a observărilor. Expozițiile, albumul de fotografii
realizate de-a lungul anului precum și cunoștințele acumulate îi vor stimula pe copii să-și
însușească atitudinile responsabile pentru menținerea sănătății.

Bibliografie:
1. ISJ Dolj, 1994, „Minighid de educație pentru sănătate în grădiniță”, Craiova;
2. MECTS, 2009, „Curriculum pentru învățământul preșcolar”, Ed. DPH, București;
3. 2008, Revista „Învățământul preșcolar” nr. 4/2007, Ed. C.N.I. Coresi S.A., București.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE LA PREȘCOLARI

Prof. înv. preşc. Cadar Mariana

Prof. înv. preşc. Isachi Valerica
Gradiniţa cu PN Nr.1 Lunca Cetăţuii,
Comuna Ciurea, Judeţul Iaşi

Educaţia pentru sănătate se află într-o strânsă interdependenţă cu: educaţia pentru mediu,
care îşi propune dezvoltarea conştiinţei, a simţului responsabilităţii finite umane în raport cu
mediul şi problemele sale; educaţia pentru pace, care presupune cultivarea unor atitudini
superioare, formarea oamenilor pentru evitarea conflictelor; educaţia pentru timpul liber, care
include componente axiologice de natură culturală, artistică, turistică, socială, sportive, care ţintesc
un mod util şi formativ de petrecere a timpului liber. educaţia nutriţională, întâlnită ca disciplină
de învăţământ sau ca activitate extraşcolară vizând cunoaşterea alimentelor sau a substanţelor
nutritive, producerea şi conservarea acestora.
Educaţia pentru sănătate în grădiniţă se realizează prin jocuri, poveşti, dramatizări, vizite,
întâlniri cu cadre medicale, iar ca formă de evaluare se organizează expoziţii tematice, concursuri,

533
serbări. Aceste activităţi vor stimula copiii dezvoltându-le şi acea motivaţie interioară de care au
nevoie.
Exemplu personal oferit de educatoare şi părinţi este un alt factor care contribuie la reuşita
educaţiei pentru sănătate.
Având în vedere conţinutul activităţii de educaţie pentru sănătate, am selecţionat cu atenţie
temele, trecând la întocmirea planificării acestora încercând să le îmbin în mod cât mai judicios.
Prin exemplificări cu situaţii din viaţa reală, din povestiri şi basme, prin cântece, poezii, le-am
oferit exemple de comportament corect, pentru a-i sensibiliza, pentru a aplica şi ei în viaţă
comportamentele pozitive.
Rolul nostru, al educatoarelor, este acela de a-i învăţa pe copii să cunoască normele igienico-
sanitare , să le aplice, să-şi dezvolte şi consolideze deprinderile igienico-sanitare, să acţioneze în
vederea prevenirii şi eliminării cauzelor şi efectelor ce pot perturba sănătatea.
Pentru a avea un corp sănătos, copiii trebuie să cunoască şi să aplice unele reguli de igienă
individuală care se referă la igiena individului, dar şi la igiena vestimentaţiei, a alimentaţiei, a
regimului de activitate şi de odihnă, a călirii organismului.
Tot nouă, educatoarelor ne revine şi sarcina de a desfăşura o activitate de educaţie a părinţilor,
deoarece carenţele educaţionale ale acestora se pot răsfrânge asupra copiilor şi nu de puţine ori
efectele acestora sunt greu sau imposibil de corectat. Adesea se comit greşeli din neştiinţă, din
comoditatea sau ignoranţa părinţilor.
În acest sens am amenajat o minibibliotecă cu material didactic atât pentru părinţi cât şi pentru
copii: cărţi, reviste, broşuri, pliante, etc., care vizează asemenea aspecte şi pe care adulţi le pot
studia fie în grădiniţă fie împrumutându-le. Tot aici am desfăşurat şedinţe, mese rotunde la care
am invitat un medic de familie care le-a vorbit parintilor/copiilor despre aplicarea corectă a
normelor igienico-sanitare, cum să acţioneze în vederea prevenirii şi eliminării cauzelor şi
efectelor ce pot perturba sănătatea, cum sa ne alimentam sanatos.
Prin intermediul poeziilor „Au venit la grădiniţă”, „Bombonica”, „Prietenii”, copiii au învăţat să
utilizeze corect obiectele de igienă personală, să se spele din proprie iniţiativă de câte ori este
nevoie, să cunoască unele consecinţe ale nerespectării regulilor de igienă
Alte activităţi conform calendarului din programul de activităţi stabilit:
- „Sănătatea copilului prescolar’’- lectorat cu parintii
-„Bogăţiile toamnei” – vitaminele din fructe şi legume - salata de fructe

534
-„Periuta si pasta de dinti- prietenul copiilor”–intalnire cu medicul stomatolg si activitati practice.
-S-au vizionat filme pentru copii din colectia PITICLIC „Zana maseluta”, „Regele sanatatii”-Iar
in cadrul proiectului „Traista cu sanatate „specialistii au desfasurat activitati pentru prevenirea
obezitatii la copii.
- ”Expoziţie (fotografii, lucrările copiilor, alte imagini sugestive).
Când un copil este sănătos, lumea noastră e plină de culoare, bucurie și speranță.Nimic
nu este mai important decât să îți vezi copilul sănătos. O spun atât în calitate de educator cât și
în calitate de părinte. Un copil sănătos este un copil fericit.
Educația pentru sănătate la preșcolari , reprezintă o verigă a educației pentru societate.
De la vârste fragede trebuie imprimate deprinderi elementare de igienă pentru a pătrunde mai adânc
în modul de viață cotidian.
Am desfasurat jocuri de rol unde s-au pus la dispozitie materiale specifice varstei
prescolare. Dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de activitatea fizică şi activităţile în aer
liber reprezintă un bun predictor pentru practicarea sistematică a exerciţiului fizic în
perioada imediat următoare, vârsta şcolară şi adolescenţă.
Parteneriatul, prin tematică şi conţinut, şi-a propus promovarea unui stil de viaţă sănătos prin
conştientizarea în rândul preşcolarilor a faptului că sănătatea este o valoare şi o condiţie
indispensabilă pentru celelalte activităţi umane. Copiii, de mici e bine să înţeleagă că sănătatea nu
înseamnă absenţa bolii, ci un mod de viaţă echilibrat/o respectare strictă a normelor de igienă, un
mod de comportare şi exigenţă igienică.În acelaşi timp, rolul parteneriatului este acela de a antrena
părinţii în activitatea şcolară şi extraşcolară.
Dacă vorbim despre educația nutrițională și de rolul ei în dezvoltarea și creșterea
armonioasă a copilului putem spune că aici suntem cam ”deficitari”. Știm cu toții că micuții noștri
sunt atrași de dulciuri precum albinuțele de polen și nu de multe ori părinții nu reușesc să se impună
în fața copiilor, cedând. Toate dulciurile, începând cu ciocolata, înghețata, bomboanele sunt
surse ce trebuie ocolite. Pediatrii recomandă ca părinții să scoată din alimentația copilului sucurile
acidulate, băuturile dulci, produsele îmbuteliate sau conservate. De câte ori cumpărăm ceva pentru
copilul nostru trebuie să ne uităm pe eticheta produsului pentru a fi siguri că respectivul produs
nu are un conținut mare de zahăr. În schimb putem oferi copiilor fructe, cereale, legume, pentru
a-și lua zahărul natural din ele. Zahărul natural le conferă dulceața pe care copiii o adoră. El va

535
satisface nevoia copilului de „ceva dulce”, dar îi va oferi și vitaminele și mineralele de care are
nevoie pentru o creștere sănătoasă și armonioasă.
Consider că o educație privind stilul de viață sănătos în perioada copilăriei creează
premisele câștigării unor deprinderi sanatoase, care vor fi practicate pe toată durata vieții
persoanei, favorizând menținerea unei bune stări de sănătate pentru o perioadă cât mai lungă de
timp.
Copiii care învață de mici să consume zilnic la micul dejun, să mănânce fructe și legume,
să facă mișcare, să își prețuiască starea de sănătate, vor practica aceste deprinderi și în viața de
adult și își vor educa, la rândul lor, copiii pe baza acestor principii. În acest fel, investiția în educația
pentru sănătate a copiilor are efecte peste generații, contribuind la dezvoltarea durabilă a națiunii.
Înlocuirea gustărilor nesănătoase și a alimentelor hipercalorice cu fructe și legume
contribuie la prevenirea și tratamentul obezității, mai ales că forma și culoarea acestora poate
stimula consumul prin inițierea intervențiilor adecvate .
Familia are un rol esențial în crearea deprinderilor sănătoase ale copilului. Cu toate acestea,
ne confruntăm în etapa actuală cu numeroase provocări socio-economice (părinți foarte ocupați,
care petrec puțin timp cu copilul, părinți plecați în străinătate, tentații foarte mari legate de
disponibilitatea, de aspectul, de prețul alimentelor înalt procesate și de publicitatea realizată
acestora).
Un reper important pentru educația copilului îl reprezintă pe lângă familie și grădinița prin
activitățile desfășurate.
Grădinița reprezintă un bun mediu pentru a face educație pentru sănătate. Este modalitatea cu cel
mai bun raport cost-eficacitate de a ne adresa copiilor, deoarece ei petrec o mare parte din zi în
grădiniță, iar intervențiile se pot desfășura pe grupuri.

Bibliografie:
www.edu.ro
Ghidul de educaţie pentru sănatate
Revista de pedagogie – „Învăţământul Preşcolar”, Nr. 1-2/2003
Revista de pedagogie – „Învăţământul Preşcolar”, Nr. 1-2/2005
Revista de pedagogie – „Învăţământul Preşcolar”, Nr. 2/2007

536
 DEMERSURI DE INTEGRARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN
GRĂDINIŢĂ

Prof. Chelea Daniela

Școala Gimnazială ”Veronica Micle” Iași

Grădiniţa are un rol important în implementarea educației ecologice, în sensibilizarea

factorilor care pot contribui la formarea copiilor și a opiniei publice cu privire la importanţa
realizării educaţiei ecologice încă de la vârsta timpurie. Afirmaţia „educaţia de succes pentru viitor
va fi una ecologică, de cooperare şi civică” trebuie să o avem în vedere în planificarea activităţilor
noastre viitoare.
În condiţiile societăţii de astăzi, desfăşurarea activităţilor ecologice eficiente nu este
posibil decât dacă acestea sunt desfăşurate în parteneriat, dar aceste activităţi depăşesc graniţele
grădiniţei. Noi, educatorii, trebuie să determinăm nu numai sentimente de admiraţie faţă de
frumuseţile naturii, ci să le formăm unele reprezentări şi noţiuni concrete asupra realităţii. Treptat,
printr-o activitate permanentă, intensă şi complexă, trebuie acţionat ca acestea să devină
convingeri, deprinderi de păstrare, de ocrotire a mediului înconjurător.Doar activităţile desfăşurate
în grădiniţă nu asigură deplina realizare a obiectivelor urmărite, de aceea este necesar ca aceste
activităţi să fie extinse şi în afara procesului de învăţământ, prin „apropierea copilului tot mai mult
de natură”.
Voi prezenta în continuare câteva tipuri de activităţi instructiv-educative curente prin care
am realizat educaţia ecologică a micilor preşcolari în grădiniţă. Folosind observaţia spontană sau
dirijată, am urmărit să formez copiilor o gândire intuitivă în raport cu natura, pentru a le dezvolta
dragostea şi respectul faţă de aceasta, dorinţa de a o ocroti. Prin intermediul observărilor, copiii
dobândesc cunoştinţe elementare despre unele fenomene din natură legate de succesiunea
anotimpurilor (căderea frunzelor, ploaia, ceaţa, îngheţarea apei, topirea zăpezilor, etc.). Preşcolarii
îşi lărgesc şi îşi conturează cunoştinţele despre animalele domestice, cunosc unele animale
sălbatice cu modul lor specific de viaţă. Ei învaţă să deosebească animalele domestice de cele
sălbatice, păsările migratoare de cele nemigratoare, animalele care aduc foloase omului de cele
care pricinuiesc daune. Pentru realizarea acestui scop, copiii trebuie puşi în situaţia de a le
observa.Toate întrebările pe care le adesez copiilor dovedesc interesul de cunoaştere al acestora

537
manifestat în toate ocaziile cu multă insistenţă şi prin întrebări variate. În activităţile dedicate
creşterii animalelor sau de cultura plantelor, reconstituind condiţiile de viaţă şi de dezvoltare ale
animalelor şi plantelor, copilul poate să le observe continuu, zi de zi, ceea ce-l duce la generalizări,
care încep cu conceptele.
Dar conceptul de evoluţie trebuie urmărit de copii şi la animale. Pentru aceasta copiii se pot
preocupa de creşterea unor animale care pot fi crescute în grădiniţă: păsări (canari, papagali,
sticleţi), peşti (varietăţi de peşti roşii de acvariu), broască ţestoasă de uscat sau de apă, mamifere
(pisică, câine, iepure, hamster).Cunoaşterea mediului ambiant se realizează şi prin jocurile
didactice, cu material din natură sau pe bază de ilustraţii şi jocurile didactice orale. Jucându-se,
copilul cunoaşte şi descoperă lumea şi viaţa. Prin jocuri, cunoaşterea lumii devine accesibilă şi
atractivă pentru copii.
Lectura după imagini ca formă organizată de cunoaştere a mediului, este un alt tip de
activitate prin care se poate realiza educaţia ecologică în grădiniţa de copii. De exemplu, prin
intermediul activităţii cu tema „Pădurea, prietena omului” se pot îndruma copiii să observe
fenomenul de defrişare a arborilor, dar şi preocupările oamenilor de a planta în pepiniere diferiţi
arbori care vor reîmpădurizonele defrişate.Prin cunoaşterea directă de către copii a fenomenului
de defrişare, împădurire, reîmpădurire, plantare contribuim la formarea gândirii lor ecologice.
Copiii ştiu că pădurea este „prietena” omului datorită marelui său rol de a reîmprospăta permanent
aerul oraşelor moderne.
Pe lângă activităţile arătate mai sus, prin care educatoarele pot realiza educaţia ecologică
în grădiniţă, mai sunt o multitudine din care amintesc: activităţi practice desfăşurate de preşcolari
în spaţiile verzi din perimetrul grădiniţelor, activitatea muzicală adaptată la tematica inspirată din
frumuseţile naturii poate influenţa copilul în direcţia dorită, filmele artistice şi documentare,
emisiunile radio-tv, dedicate ecologiei, revistele pentru copii – sunt un izvor important de
informare şi documentare privind natura, literatura pentru copii – inspirată din viaţa plantelor şi
animalelor, vizionarea de diafilme, etc.
Concluzionând, viaţa unei educatoare trebuie să fie ca o sămânţă. Menirea noastră, a
cadrelor didactice, este dăruirea, “multiplicarea” binelui, a dragostei, a credinţei, a grijii faţă de
Pământ, care de mii de ani este casa noastră. Un binecunoscut proverb spune: “cine seamănă vânt
va culege furtună”.Datoria noastră, a educatorilor de azi şi de mâine, este de a transmite atât

538
copiilor, cât şi comunităţii în care locuim următorul mesaj: „viitorul omenirii este în mâinile
noastre”.

,,Micii plantatori’’

,,Floricele drăgălaşe în ghivece am plantat’’

,,Un ghiveci cu flori pentru mami ‘’ ,, Floricele colorate noi le observăm indată’’

539
BIBLIOGRAFIE:

1.Acatrinei G., 1994,"Poluarea şi protecţia mediului ambiant", editura Universităţii "Al. I.

Cuza", Iaşi
2.Barnea M., Calciu Al., 1979, "Ecologie umană", editura Medicală, Bucureşti -
3.Gheorghe D., ComănescuM., 1998, ,,Ghidul educatoarei- cunoaşterea mediului ‘’Ed.
Didactică şi Pedagogică,Bucureşti
4.Martinescu G., Ciuhodaru L., 2001,"Fişe medicale de igienă", editura Bit, Iasi
5.Revista Invăţământului Preşcolar nr. 3-4-2000 "Educaţia în anul 2000", Bucureşti.

PROIECT EDUCAŢIONAL
“PLANTE ORNAMENTALE, MEDICINALE ŞI AROMATICE”

Prof. Cheptea Doina

Grădiniţa P. P. Nr. 12, Iaşi

Degradarea mediului înconjurător constituie o realitate care se poate observa cu uşurinţă,

fiind imperios necesară oprirea, sau măcar reducerea ei. Din acest motiv, fiecare copil trebuie să
cunoască diferite aspecte de ocrotire a naturii şi protecţie a mediului înconjurător.
Pentru formarea unui comportament adecvat în acest sens, trebuie să se facă educaţie
ecologică încă de la o vârstă fragedă, iar grădiniţa este cadrul cel mai propice pentru formarea
primelor atitudini şi comportamente pozitive faţă de mediul care ne înconjoară.
Proiectul de educaţie pentru mediu “Plante ornamentale, medicinale şi aromatice”
desfăşurat în grădiniţa noastră pe parcursul a 15 ani şcolaria presupus o analiză obiectivă a
problemelor de mediu din curţile interioare şi exterioare ale unităţii şi a însemnat acţiuni de
curăţare a rondurilor existente în grădina interioară, dar şireluarea în fiecare an a acţiunilor de
amenajare a curţilor interioare şi exterioare prin:

540
 - plantarea în recipientele reciclabile ce împrejmuiesc rondurile deja formate de flori
ornamentale de sezon: lalele, lăcrămioare, narcise, zambile (primăvara), precum şi muşcate,
petune, panseluţe, bumbişori, vâzdoage (vara);
- însămânţarea în rondurile formate de plante medicinale: mentă, salvie şi gălbenele;
- răsădirea în rondurile formate de plante aromatice: leuştean, cimbru şi oregano;
- îngrijirea plantelor ornamentale existente în curţile interioare şi exterioare ale unităţii:
pomi, trandafiri, crini, smochin, tuia, brăduţi;
Menţinerea curăţeniei în interiorul şi exteriorul grădiniţei, precum şi în curţile interioare şi
exterioare prin curăţarea spaţiilor de joacă, înfrumuseţarea spaţiilor interioare cu ghivece de flori
şi amenajarea de coşuri pentru gunoaie au constituit alte aspecte de care s-a ţinut cont în derularea
proiectului cu toate generaţiile de copii.
Scopul proiectului:Valorificarea grădinii interioare prin reamenajarea rondurilor cu plante
ornamentale, medicinale şi aromatice şi a curţii exterioare prin curăţarea spaţiilor de joacă şi
îngrijirea plantelor existente.
Paşiiurmaţi pentru derularea acţiunilor din proiect au fost:
➢ pregătirea pământului (curăţare şi săpare) şi a materialului săditor – ianuarie-martie;
➢ răsădirea, îngrijirea şi recoltarea plantelor ornamentale, medicinale şi aromatice –
martie-iunie;
➢ curăţarea spaţiilor de joacă – martie-aprilie;
➢ îngrijirea pomilor, arbuştilor şi florilor din curtea exterioară – aprilie-iunie.
Acţiunile desfăşurate pentru realizarea proiectului au fost:
❖ Identificarea problemelor de mediu din curţile unităţii – ianuarie;
❖ Pregătirea terenurilor: curăţat, săpat – februarie;
❖ Însămânţarea plantelor medicinale şi aromatice: mentă, salvie, gălbenele; leuştean,
cimbru, oregano – martie;
❖ Plantarea florilor ornamentale de sezon (material pregătit în sere): lalele,
lăcrămioare, narcise, zambile, muşcate, petune, panseluţe, bumbişori, vâzdoage – aprilie;
❖ Curăţarea spaţiilor de joacă din curtea grădiniţei – aprilie;
❖ Îngrijirea plantelor ornamentale, medicinale şi aromatice – aprilie-iunie;
❖ Îngrijirea pomilor, arbuştilor şi florilor din curtea exterioară – aprilie-iunie;
❖ Recoltarea şi uscarea plantelor medicinale – iunie;

541
 ❖ Valorificarea plantelor medicinale şi aromatice – septembrie.
La acţiunea “Identificarea problemelor de mediu”s-au discutat aspecte despre
posibilităţile de continuare a desfăşurării proiectului eco-şcoala “Plante ornamentale, medicinale
şi aromatice” cu preşcolarii grupelor mici, mijlocii şi mari din grădiniţă, prin reamenajarea
rondurilor din curtea interioară şi a spaţiilor de joacă din curtea exterioară a unităţii. În acest sens
s-a hotărât sponsorizarea de către părinţii copiilor cu material săditor, pământ de grădină, materiale
reciclabile (peturi şi anvelope de autoturism) precum şi unelte pentru activităţile practice: sape,
hârleţe, lopeţi, greble, lopăţele pentru copii.
La acţiunile “Pregătirea terenurilor din curţile grădiniţei” desfăşurate în perioada
februarie-martie preşcolarii au observat lucrările de săpare a pământului din ronduri efectuate de
personalul administrativ şi părinţii de la grupe: săparea brazdelor de pământ cu hârleţul, sfărâmarea
pământului şi întinderea uniformă a acestuia în ronduri prin greblare. Unii copii au participat direct
greblând pământul sfărâmat de către părinţi, fiind bucuroşi de utilitatea muncii lor. S-a subliniat
importanţa săpării, sfărâmării şi greblării pământului din ronduri care devine astfel afânat şi
pregătit pentru însămânţare şi plantare.
La acţiunile “Însămânţarea plantelor medicinale şi aromatice” desfăşurate în luna martie
a fiecărui an preşcolarii au ieşit în curtea interioară a unităţii, au făcut găuri în rondurile special
amenajate şi au introdus seminţele plantelor medicinale: mentă, salvie şi gălbenele, precum şi a
celor aromatice: leuştean, cimbru şi oregano. Au astupat cu pământ găurile şi au udat locul pentru
ca seminţele să poată încolţi, fiind foarte încântaţi de rondurile pline cu seminţe. Acţiunilepractice
de udare au fost repetate în mai multe zile până au observat primele fire de plante care au răsărit
din pământ, fiind bucuroşi de rezultatul muncii lor şi înţelegând în acelaşi timp importanţa îngrijirii
plantelor răsărite.
Acţiunile“Plantarea florilor ornamentale”s-au desfăşurat în perioada martie – aprilie
unde preşcolarii de la toate grupele conduşi de cadrele didactice şi sprijiniţi de personalul
administrativ şi părinţi au plantat în peturi mari flori ornamentale de sezon: zambile, narcise,
lăcrămioare, panseluţe, bumbişori, vâzdoage, petune, primule etc.care au fost apoi aşezate în
grădina interioară în rondurile deja existente, înlocuindu-le pe cele vechi şi uzate ce au fost
aruncate la tomberonul cu material plastic. De asemenea au plantat răsaduri de flori ornamentale
şi în diferite materiale reciclabile aşezate lângă sau în interiorul rondurilor: mingi tăiate, galoşi din
gumă, anvelope de autoturism.Copiii au fost beneficiarii direcţi, implicându-se cu plăcere în

542
activitatea practică de plantare a florilor ornamentale şi au înţeles importanţa activităţii lor prin
care au înfrumuseţat grădina interioară a grădiniţei, spaţiul unde se desfăşoară multe activităţi
didactice în aer liber.
La acţiunile “Curăţarea spaţiilor de joacă” copiii de la grupele mari au strâns crengile şi
frunzele uscate din curtea exterioară a unităţii. Părinţii acestora au participat la acţiune săpând şi
greblând rondurile cu nisip pregătind astfel spaţiile de joacă pentru copii.
Acţiunile “Îngrijirea plantelor ornamentale, medicinale şi aromatice” au însemnat
implicarea directă a preşcolarilor de la toate grupele care au rupt buruienile din jurul plantelor
răsădite, au udat florile din peturile ce împrejmuiesc rondurile, din anvelopele de cauciuc şi
celelalte materiale reciclabile, dar şi plantele medicinale şi aromatice din ronduri. Îngrijitorii au
tuns iarba crescută între ronduri, iar preşcolarii grupelor mari şi mijlocii împreună cu părinţii au
înlăturat iarba uscată, ducând-o în curtea exterioară la tomberonul de gunoi.Aceştia au participat
cu multă bucurie la activităţi, înţelegând importanţa muncii lor pentru creşterea şi dezvoltarea
plantelor din grădina interioară a unităţii.
Acţiunile “Îngrijirea pomilor, arbuştilor şi florilor din curtea exterioară”au constituit
alte momente de bucurie pentru toţi preşcolarii grupelor mari care au ieşit în curtea grădiniţei la
văruitul tulpinilor copăceilor, la udatul pomilor răsădiţi, la strânsul hârtiilor şi frunzelor uscate,
înţelegând importanţa muncii lor în menţinerea unui mediu curat şi sănătos.
La acţiunile “Recoltarea şi uscarea plantelor medicinale” preşcolarii grupelor
participante în proiect îndrumaţi de cadrele didactice au cules menta şi gălbenelele din rondurile
de flori pentru valorificarea lor. Aceştia au înţeles că menta se recoltează în perioada când a înflorit
şi miroase puternic. De asemenea au observant cu atenţie alcătuirea plantelor, culoarea, au simţit
mirosul specific al mentei şi gălbenelelorşi au discutat despre procesul de uscare pentru a fi apoi
consumate în ceaiuri.
Acţiunile “Valorificarea plantelor medicinale şi aromatice” au constituit o bucurie pentru
toţi preşcolarii participanţi la proiect care au confecţionat plicuri pentru toate plantele medicinale
recoltate. Au desenat pe ele florile ornamentale pe care le cunosc şi le-au semnat cu numele lor.
Au aşezat menta şi gălbenelele uscate în plicuri şi au format apoi o expoziţie, admirată de toţi
părinţii. La final au băut împreună ceai de mentă şi gălbenele, menţionând importanţa consumării
plantelor medicinale sub forma ceaiurilor pentru sănătatea copiilor.

543
 Toate activităţile de educaţie pentru mediu prezentate au fost realizate cu câteva generaţii
de preşcolari pe care i-am condus în munca didactică, încercând să-i determinăm prin acţiunile lor
să cunoască, să-şi însuşească, să respecte normele şi regulile de protejare a mediului înconjurător.
Un alt aspect important a fost atragerea şi implicarea directă în acţiunile noastre a părinţilor şi
fraţilor mai mari ai copiilor care au venit necondiţionat în sprijinul lor. Au participat alături de
copii la acţiunile de plantare şi îngrijire a florilor ornamentale şi plantelor medicinale din curtea
interioară, acţiunile de plantare şi îngrijire a pomilor din curtea exterioară, acţiunile de curăţare a
spaţiilor de joacă din curtea grădiniţei etc.
La unele acţiuni de educaţie ecologică au fost invitaţi preşcolari şi de la alte unităţi din oraş
şi judeţ care au participat cu plăcere bucurându-se de frumuseţea grădinii cu plante ornamentale,
medicinale şi aromatice a grădiniţei noastre.
Acţiunile au fost cunoscute în comunitatea locală şi de I.S.J., Iaşi, C.C.D., Iaşi, A.P.M.,
Iaşi care ne-au vizitat prin reprezentanţii lor, apreciind munca copiilor preşcolari pe linie ecologică,
dar şi la nivel naţional şi internaţional prin parteneriatul cu C.C.D.G., Bucureşti prin includerea în
Programul mondial Eco-Şcoala.Proiectul educaţional “Plante ornamentale, medicinale şi
aromatice” a fost recunoscut în cadrul Programului mondial Eco-Şcoala şi răsplătit an de an cu
diplome de merit şi calificative de eco-grădiniţă, devenind singura unitate preşcolară din Iaşi care
a obţinut 7 premii “Steagul Verde” cu care ne mândrim şi ne mobilizează în acelaşi timp să
continuăm activitatea pe linie ecologică cu noi şi alte noi generaţii de copii.

Bibliografie:
Ciubotaru, M., 2005, Educația ecologică în gradiniță, Editura CD Press, Iaşi;
Mohan Gh., Ardelean A., 1993, Ecologie şi protecţia mediului, Editura Scaiul, Bucureşti;
Tănase, M., Niţă, M., Cheptea, D., Grădinaru, R., 2003, Eco-ul Activitate opţională –
educaţie ecologică, Editura Samia, Iaşi;

544
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN CONTEXTUL ACTIVITĂȚILOR
EXTRACURRICULARE DIN GRĂDINIȚA

Prof. Chiorean Măriuca

Grădinița cu Program Prelungit „Veseliei”
Loc. Gherla, jud. Cluj

„Am primit lumea ca o moștenire pe care nu-i îngăduit nimănui să o deterioreze, ci pe care
fiecare generație este obligată să o lase mai curată”
J. Joubert
Degradarea continuă a mediului înconjurător se petrece sub ochii noştri prin intervenția
omului în natură și este un element major al unei crize de civilizaţie.
Educaţia ecologicăeste parte integrantă a educației civice care are scopul de a îmbunătăţi
calitatea vieţii pe pământ prin educarea oamenilor, de a rezolva și împiedica problemele de mediu.
Grădinița este mediul prielnic derulării primelor activități de educație ecologică, pentru
eficiența cărora acestea vor fi corelate cu activitățile de educație sanitară, rutieră, religioasă,
estetică, la care vor fi implicați obligatoriu și părinții copiilor. Aceasta va duce la formarea de
convingeri, deprinderi de păstrare și ocrotire a mediului înconjurător, dezvoltarea simțului estetic,
a gustului pentru frumos, de implementare a sintagmei „Minte sănătoasă într-un mediu sănătos”.
Preșcolarii sunt la vârsta descoperirilor, învață culorile privind cerul, iarba, florile, micile
vietăți și animalele sunt personajele din poeziile, poveștile și cântecele preferate, întreg mediu
înconjurător are o poveste pentru ei. Copiii sunt, ei însăși, niște copăcei care trebuie să crească
drept, să se dezvolte frumos și armonios. În acest context, în cadrul activităţilor din grădiniţă, un
rol important îi revine educatoarei, care, în colaborare cu părinții și cu comunitatea locală, poate
realiza obiectivul primordial în domeniul ecologic: protecția naturii și a mediului înconjurător.
Este bine să-i învăţăm pe copii să-şi menţină curiozitatea pentru tot ceea ce ne înconjoară,
să o transformăm în interes de cunoaştere, permanent dezvoltat prin crearea de situaţii care să le
permită şi să-i stimuleze spre noi căutări, noi experienţe, întrebări.

545
 Pornind de la aceste considerente, m-am implicat în derularea Proiectului
județeanEcogrădinița desfășurat în unitatea noastră. Am implicat copiii din toate grupele, de la
grupa mică la grupa mare, fiecare aducându-și contribuția după posibilitățile lui.
Scopul proiectului:
Educarea copiilor în scopul păstrării și ocrotirii mediului înconjurător, înțelegerea rolului
unui mediu curat și sănătos pentru un corp și o minte sănătoasă.
Obiectivele proiectului:
- înțelegerea noțiunii de mediu și a rolului omului în ocrotirea și îngrijirea lui;
- formarea unor atitudini ecologice active şi responsabile care să permită manifestarea unei
conduite adecvate în relaţia cu mediul prin acţiuni concrete de refolosire a deşeurilor colectate;
- conştientizarea rolului fiecăruia dintre noi în realizarea unei lumi mai bune şi a unui mediu
mai sănătos;
- oferirea şansei copiilor de a-şi exprima ideile personale şi de a-şi manifesta o atitudine
personală legată de responsabilitatea pe care şi-o asumă în privinţa mediului în care trăiesc;
- conştientizarea relaţiilor existente între un mediu sănătos şi propria noastră sănătate;
- conştientizarea părinţilor şi a comunităţii locale cu privire la rolul şi importanţa educaţiei
ecologice de la o vârstă timpurie, rol asumat în cea mai mare parte de grădiniţă
Pornind de la aceste obiective, am început cu antrenarea copiilor în activități de observare
a mediului prin care au cunoscut fenomene ale naturii, elemente din natură, acțiunea omului asupra
naturii. Am analizat cu copiii mediul apropiat în care trăim (casa în care locuiesc, sala de grupă,
grădinița, curtea grădiniței, orașul nostru, împrejurimile lui: pădurea Brădet, malul Someșului,
dealurile din apropiere și, nu în ultimul rând, parcul orașului).
Cunoscând cele patru anotimpuri, am trecut la acțiunea umană asupra mediului în fiecare
anotimp: toamna, am adunat frunzele căzute din copacii aflați în curtea grădiniței, am măturat
trotuarul din fața grădiniței. Frunzele adunate le-am conservat prin presare și le-am folosit în cadrul
activităților plastice cu teme de toamnă.
Iarna ne-a amintit de situația grea prin care trec păsările în acest anotimp, și, împreună cu
părinții, am construit colivii pentru ele, apoi le-am așezat în copacii din curtea grădiniței și am avut
grijă să asigurăm hrană păsărelelor până în primăvară când se vor descurca singure.
Sosirea primăverii este un prilej bun de curățenie atât în curte cât și pe malul Someșului și
în pădurea Brădet. În cadrul săptămânii Școala altfel, am desfășutat activități în aer liber în cadrul

546
cărora am adunat peturi de pe malul Someșului, am curățat hârtiile din pădure, am văruit tulpinile
pomilor și am plantat noi pomișori.
Curioși de modul de creștere și îngrijire a plantelor, am realizat o mică grădiniță chiar în
sala de grupă: am colectat pahare de unică folosință în care am semănat flori și legume, le-am pus
la lumină, le-am udat periodic iar când au crescut mari le-am plantat pe aleea de la intrarea în
grădiniță.
Am învățat copiii ce sunt deșeurile, după care le-am colectat selectiv pentru a le valorifica.
Unele maeriale reciclabile colectate (hârtie, folii de plastic, capace, etc.) le-am folosit
pentru realizarea unor costume ce le-am folosit la un carnaval eco în cadrul Zilelor grădiniței.

Prin activitățile desfășurate am format copiilor sentimente de admiraţie faţă de frumuseţile

naturii, am format unele reprezentări şi noţiuni concrete asupra realităţii.
Cu siguranță, printr-o activitate permanentă, intensă şi complexă, desfășurată cu prioritate
în natură, ocrotirea mediului înconjurător se va face din convingere iar acesta ne va recompensa
cu sănătate și frumusețe.
Concluzie:

547
 Contactul nemijlocit al copiilor cu aceste activităţi sporesc eficienţa demersului educaţional,
cunoscută fiind marea disponibilitate a celor mici de a explora pentru a descoperi şi asimila tot
ceea ce îi înconjoară. Activităţile cu conţinut ecologic îşi găsesc finalitatea în comportamentele
dobândite de copii: de a fi mai buni, mai sensibili faţă de ambient, de a fi mai protectori, mai plini
de solicitudine, de a acţiona mai disciplinat, de a fi mai responsabili, mai plin de iniţiativă şi mai
prompţi în respectarea unor reguli.

BIBLIOGRAFIE:
1. Acatrinei G., 1994, “Poluarea și protecția mediului ambiant”, editura Universității “Al. I.
Cuza”, Iași;
2. Lăzărescu , Emilia şi Ezechil , Liliana, 2001- Laborator preşcolar – Editua V&I,Integral,
Bucureşti;
3. MECT, Curriculum pentru învăţământul preşcolar, (3-6/7 ani), 2008.

PROIECT INTERDISCIPLINAR: ,,MINUNI ALE NATURII”

Prof. Chirilă-Pătraşcu Mirela-Mihaela

Gradiniţa cu P.P. ,,Lumea Copiilor”

Educaţia la vârsta preşcolarităţii este într-o continuă schimbare, fiind necesar ca toţi cei ce
participă la procesul didactic să ţină cont de ceea ce e nou in viaţa cotidiană, de preferinţele copiilor
dar si de curiozitatea lor în dezlegarea tainelor ce îi înconjoară. Plecând de la aceste considerente,
am considerat că va fi interesant să prezint copiilor din grupa pe care o conduc elementele
primordiale ale vieţii într-o altă modalitate.Consider ca educaţia ecologică este foarte importantă
în vremurile actuale, de ea depinzând, poate, viitorul planetei. Copiii trebuie să înveţe să fie
conştienţi că acţiunile omului au întotdeauna răspuns în mediul inconjurător.Adăugând în
contiunuare si educaţia religioasă, educaţia moral-civică, educaţia muzicală,finaliatea proiectului
va fi cu rezultate mult mai vizibile.

548
 Proiectul se desfăşoară pe parcursul a patru luni , fiecărei luni corespunzându-i câte un
element din cele patru: FOCUL,APA,AERUL,PĂMÂNTUL. Copiii vor afla că focul purifică, apa
curaţă, aerul ne ajută să respirăm, să ne revigorăm,iar pământul ne dă stabilitatea.Dezechilibrul
oricaui element se manifestă şi în corpul nostru.
După fiecare lună, copiii vor aplica ceea ce au învăţat în cadrul unei activităţi colective de
realizare a unui poster reprezentativ despre aceste minuni ale naturii.
Prima activitate a debutat cu prezentarea elementului Foc, vazut ca prieten al omului, ca
element mistic, ca simbol al luminii divine, dar şi ca duşman, atunci când nu sunt respectate
regulile.Copiii au ascultat povestirea ,,Castelul din nori” în cadrul activităţii de educarea
limbajului. Focul, ca element divin, a fost conştientizat prin aprinderea unei lumânări în cinstea
eroilor în biserica din centrul oraşului, cu ocazia zilei de 1 Decembrie.
Finalizarea temei a constat în relizarea unor picturi corespunzătoare temei, realizarea
experimentului despre vulcan și realizarea unui colaj care să aibă aceeaşi temă.Copiii au vizionat
un documentar despre dezastre naturale şi au putut observa cum fiecare element se poate tranforma
din prieten în duşman, în majoritatea cazurillor totul fiind din vina omului.
A urmat prezentarea elemntului APĂ, opusul focului, dar la fel de indispensabilă vieţii pe
Pământ.Copiii au aflat simbolul Bobotezeiprin ascultarea unei povestiri religioase.Au aflat despre
miracolele aghiasmei și despre importanţa respectării regulilor creştine. Trecând apoi în lumea
ştiinţei, preşcolarii au urmărit ,,Povestea picăturii de apă ’’, au participat la experimente diverse
prin care au putut vedea transformările apei în diferite stări.Au urmărit un documentar despre
inundaţii şi au plantat seminţe .
Cel de-l treile element, AERUL, a fost prezentat mai întâi cu ajutorul unui filmuleţ.Copiii
au urmărit Sistemul Solar, au aflat ce este atmosfera, au observat rezultatele dezastrelor din cauza
furtunilor și a vânturilor puternice.
A urmat o incursiune în lumea pădurii, cu tot ceea ce ea ne oferă, ocazie cu care au aflat
despre rezultatele poluării, al defrişărilor masive. Astfel, au înţeles mai bine de ce este nevoie să
reciclăm selectiv, de ce este necesar să consumăm economic din resursele planetei.
Am încheiat tema aerului prin confecţionarea unor mori de vânt, prin realizarea unor
picturi și colaje adaptate discuţiilor avute.

549
 Ultimul element prezentat, PĂMÂNTUL, elemnt primordial al genezei şi creaţiei omului,
a oferit copiilor posibilitatea să relaţioneze, să facă legături cu cele aflate în lunile anterioare. Din
lut , am modelat omuleţi, cărora le-am găsit, prin joc, tot ceea ce aveau nevoie pentru a putea trăi.
Ei au reuşit singuri să găsească răspunsuri legate de dezastrele ce pot avea loc pe Pamânt
dacă nu sunt respectate regulile, dacă natura nu este ocrotită.Copiii au manifestat empatie,
curiozitate, dorinţa de a merge mai departe în călătoria cunoaşterii, fapt ce mi-a demonstrat că
schimbarea strategiilor, combinarea diferitelor modalităţi de prezentare, evaluarea poate avea
rezultate foarte mari și de durată.
În cadrul activităţii de cunoaşterea mediului am plantat seminţe și, având grijă să nu
lipsească niciunul din cele patru elemente, ne-am propus să urmărim transformările seminţelor în
toate etapele.
Proiectul a fost primit cu entuziasm de către copii dar şi de către părinţi, aceştia din urmă
recunoscând că multe din discuţiile din cadrul activităţiilor au fost continuate şi acasă, făcându-i
astfel să acorde o mai mare importanţă protejării mediului, participând mai activ la celelalte
proiecte ecologice desfăşurate în unitate.

Bibliografie: https://ro.wikipedia.org

MICUL SANITAR – OPŢIONAL

Prof.înv.preşc.Chiţu Ionela-Nicoleta
Şcoala Gimnazială Cicăneşti Argeş

ARGUMENT
Dictonul MENS SANA IN CORPORE SANA este cunoscut încă din antichitate şi îşi
menţine valabilitatea şi în zilele noastre. Având în vedere că sănătatea reprezintă cea mai mare
avuţie pentru om, încă de mici, copiii trebuie să înveţe să-şi păstreze sănătatea - pe cea fizică şi
pe cea mentală - în egala măsură. Drept urmare consider indicat şi necesar ca educaţia pentru
sănătate să înceapă încă de la vârsta preşcolară, urmând o serie de obiective şi o problematică
specifică, în strânsă corelaţie cu particularităţile morfofuncţionale şi neuropsihice ale copiilor.

550
 Dezvoltarea ciclică a conţinutului activităţilor prin care se realizează educaţia pentru
sănătate asigura sistematizarea, gradarea şi succesiunea logică în transmiterea cunoştinţelor şi
formarea deprinderilor igienice în raport cu particularităţile de vârstă ale preşcolarilor.
Vârstă preşcolară este propice pentru cunoaşterea necesităţii menţinerii şi realizării
curăţeniei corporale.
O importanţă majoră o are cunoaşterea şi respectarea normelor de menţinere a sănătăţii
mintale .În această direcţie trebuie urmărită dozarea efortului fizic şi psihic, într-o anumită
perioadă de timp, fiind nevoie de alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnă pentru un
mai bun randament.
DOMENIUL DE DEZVOLTARE
• Dezvoltarea fizică ,a sănătăţii şi igienei personale
COMPETENŢE GENERALE
• Optimizarea sănătăţii ( a nutriţiei, a îngrijirii,a igienei personale) şi a practicilor privind
securitatea personală.
COMPETENŢE SPECIFICE:
• Exersarea unor principii de bază specifice unei alimentaţii sănătoase
• Formarea deprinderilor de păstrare a igienei personale
• Însuşirea abilităţilor de autoprotecţie faţă de obiecte şi situaţii periculoase
• Utilizarea unor reguli de securitate fizică personală
MODALITĂŢi DE EVALUARE
• Controlul zilnic al ţinutei.
• Folosirea corectă a obiectelor de uz personal.
• Întrebări cu privire la cunoaşterea normelor igienico-sanitare,normelor de acordare a
primului ajutor în caz de rănire.
• Concursuri.
• Expoziţii tematice

BIBLIOGRAFIE
1. Curriculum pentru educaţie timpurie(copii de la naştere la 6 ani),2018;
2. Hanganu Ileana,Raclaru Cireşica,2005, Educaţie pentru societate- îndrumător pentru
educatoare,Aramis Print

551
 3. Ionenescu Marcela,Teodorescu Nora,Dobre Anca,Neacşu Constanţa,2002,Educaţia pentru
sănătate în învăţământul preşcolar-ghid metodic,Paralela 45

PLANIFICARE SEMESTRUL I
Data Obiective operaţionale Tema activităţii Obs.
-să cunoască principalele reguli Convorbire: “ Ce înseamnă să
de igienă personală; fii curat ?”
-să cunoască obiecte de ingrijire personală Memorizare:Prietenii curăţeniei
de Marcela Peneş
-să deseneze obiecte de toaleta Desen: Obiecte de toaletă
-să asculte cu atenţie textul poveştii; Poveste:“La masă”-de M.Peneş
-să recunoască obiecte de igienă personală; Concurs: “ Cine ştie câştigă”
-să-şi păstreze curată îmbrăcămintea Discuţii libere: “ Cum ne putem
şi încalţămintea; păstra hainele curate”.
-să memoreze versurile poeziei; “ Secretul Lenuţei”-de M.Peneş
-să cunoască părţile componente ale corpului Vizionare: Adibou şi corpul uman
uman şi importanţa lor;
-să redea prin desen parţile componente ale Desen:”Acesta sunt eu ”
corpului uman;
-să cunoască organele vitale Observare: “Organele corpului
ale corpului uman; uman”
-să cunoască alimentele de Povestire creata de copii: Ce
baza; mâncăm?
-să cunoască importanţa legumelor; Memorizare:Iepuraşul Urecheat
de Lucia Munteande
-să cunoască simptomele unor Convorbire:”De ce am febră?”
stări de boala; “Ce greu înghit!”
-să conştientizeze importanţa Poveste: “Să ne păstrăm
păstrării sănătaţii; sănătatea”
-să-şi reamintească reguli de igienă personală Evaluare:Ce ştim despre…

552
 PLANIFICARE SEMESTRUL II
Data Obiective operaţionale Tema activităţii
-să cunoasca rolul dinţilor în dezvoltarea Convorbire: “Ce ştim despre
organismului; dinţi?”
-să cunoască efectul negativ al dulciurilor asupra Poveste: “Un dulce care nu strică
dinţilor; dinţii”-de Florin Colonaş
-să memoreze versurile poeziei Memorizare: “Dinţi frumoşi”-de
Daniela Crăsnaru
-să ştie ce trebuie să facă la dentist; Joc de rol; “La dentist”
-să cunoscă modul corect de periaj al dinţilor; Învăţăm să ne spălam pe dinţi
-să conceapă o reclamă pentru dinţi frumoşi Desen;Reclame,reclame…
-să execute exerciţii de gimnastică; “Facem gimnastică”
-să găsească raspunsul la ghicitori; Ghicitori pe tema sănătăţii
-să recunoască locurile special amenajate pentru “Să păstram locul de joacă curat”
copii;
-să cunoască efectele negative ale focului; Vizionare :“ Nu te juca cu focul”
-să cunoască efectele benefice ale focului; Convorbire: “ Focul prieten sau
duşman?”
-să deseneze din imaginaţie Desen: “ Focul cel rău”
-să cunoască implicaţiile pe care le are poluarea Convorbire: “Ştim să păstrăm
asupra sănătăţii oamenilor curăţenia şi frumuseţea naturii?”
-să deseneze un peisaj; Desen: “Natura curată”
-să cunoască implicaţiile pe care le are poluarea Convorbire: “ Unde aruncăm
asupra sănătăţii oamenilor gunoaiele?”
- să cunoască reguli de igienă personală Concurs: “Cine ştie câstigă
Evaluare Sanitarii pricepuţi

553
 „ŞI NOI SUNTEM LA FEL”
PROIECT EDUCAŢIONAL DE DEZVOLTARE SOCIO-EMOŢIONALĂ

Prof. Chiţu Mariana - Lilea

Grădiniţa cu P.P.Nr. 4 Dorohoi

ARGUMENT
Dezvoltarea socio-emoţională este unul din aspectele care indică gradul de integrare socială
a copiilor în grupurile cu care aceştia întră în contact. O dată cu intrarea în mediul grădiniţei copiii
prezintă un nivel mai redus sau mai înalt de adaptare la noile cerinţe şi la regulile de grup. Unii
dintre aceştia manifestă greutăţi în a intra în contact cu ceilalţi copii şi cu adulţii iar alţii se
integrează cu uşurinţă. Din ce în ce mai mult cadrele didactice, înregistrează deficienţe la nivelul
dezvoltării socio-emoţionale ale copiilor care sunt recunoscute sau nu de către familia copilului.
Copilăria este o lume fermecată, un tărâm magic în care totul este trăit la maximă
intensitate. Toţi copiii îşi doresc aceleaşi lucruri : să se joace , să înveţe , să creeze, să se bucure
de tot ce-i înconjoară. Ei pot face toate aceste lucruri importante numai într-un climat de stabilitate,
de pace, de bună înţelegere, numai într-o relaţie de prietenie şi întrajutorare cu cei din jurul lor şi
cu cei de aceiaşi vârstă cu ei.
Este datoria noastră, a educatorilor, să oferim copiilor prilejul de a-şi exprima trăirile, de
a-şi pune în valoare măiestria, de a-şi face cunoscută creaţia lor şi totodată de a lega noi prietenii.
Proiectul nostru îşi propune să creeze o punte de legătură între cele două unităţi, să ofere
copiilor oportunitatea de a se cunoaşte unii pe alţii, de a se face cunoscuţi prin creaţiile lor, de a
desfăşura activităţi în comun, de a lega relaţii de prietenie, de a accepta diversitatea. De asemenea
proiectul se vrea a fi un schimb efectiv de experienţă între cele două unităţi educative.
DESCRIEREA PROIECTULUI
Acest proiect este dedicat în special nivelului II de vârstă pentru că activităţile educaţionale
în această perioadă sunt cu precădere pentru pregătirea pentru şcoală şi viaţa socială. Cu cât copiii
au posibilitatea de exersare, de utilizare, de recunoaştere a modalităţilor pozitive de exprimare a
emoţiilor şi de a intra în contact cu persoanele din jur, cu atât mai uşor inserţia socială şi contexte
diverse se realizează mai facil.

554
 Importanţa educaţiei timpurii şi a intervenţiei timpurii în acest domeniu garantează
obţinerea de beneficii pe termen lung. Intervenţia în mediul securizant al grădiniţei, cu persoane
în care preşcolarul are încredere, în grupul de copii apropiaţi care încă nu reacţionează atât de
brutal ca cei de vârstă mai mare sau ca adolescenţii, poate corecta, ameliora, elimina aceste
deficienţe de dezvoltare socio-emoţională. Având în vedere acest domeniu, educatoarea trebuie să
îşi consolideze relaţiile cu părinţii, cu personalul didactic de specialitate (consilierul,
psihopedagogul) pentru a asigura transmiterea de informaţii şi rezultate ale activităţii.
ECHIPA DE PROIECT:
- Prof. Chiţu Mariana-Lilea;
- Şef Centrul de zi “Jurjac”;
- Consilieri educative;
- Psiholog
GRUP ŢINTĂ:
- Copiii preşcolari de la grupa „Albinuţele”;
- Copiii de la Centrul de zi „Jurjac”;
- Educatoarele;
- Consilieri educativi;
- Părinţii copiilor implicaţi în proiect;
DURATA: 1 AN ŞCOLAR 2018 – 2019

BENEFICIARI DIRECŢI:
- Copiii preşcolari implicaţi în proiect;
BENEFICIARI INDIRECŢI:
- Cadrele didactice din cele două unităţi;
- Familiile copiilor;
- Comunitatea;
SCOPUL PROIECTULUI:
- Dezvoltarea competenţelor educatoarelor;
- Asigurarea succesului cadrelor didactice în utilizarea practicilor educaţionale privind
dezvoltarea socio - emoţională a copiilor preşcolari;
- Dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale ale copiilor;

555
 - Formarea şi dezvoltarea comportamentului socio - emoţional al preşcolarilor;
- Dezvoltarea competenţelor părinţilor; Conştientizarea părinţilor cu privire la rolul lor în
dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ PRIVIND COPIII PREȘCOLARI - EMOȚIONAL
- Să identifice propriile emoţii în diverse situaţii;
- Să identifice emoţiile altor persoane în diverse situaţii;
- Să identifice emoţiile asociate unui context specific;
- Să recunoască emoţiile pe baza componentei nonverbale: expresia facială şi postura;
- Să transmită verbal şi nonverbal mesajele afective;
- Să numească situaţii în care apar diferenţe între starea emoţională şi exprimarea ei externă;
- Să exprime empatie faţă de alte persoane; să exprime emoţii complexe precum ruşine,
vinovăție, mândrie;
- Să identifice cauza emoţiilor;
- Să numească consecinţele emoțiilor într-o situaţie;
- Să folosească strategii de reglare emoţională;
SOCIAL:
- Să iniţieze şi să menţină o interacţiune cu un alt copil;
- Să asculte activ;
- Să împartă obiecte şi să împărtăşească experienţe; să ofere şi să primească complimente;
- Să rezolve în mod eficient conflictele apărute;
- Să respecte regulile aferente unei situaţii sociale;
- Să coopereze cu ceilalţi în rezolvarea unei sarcini;
- Să ofere şi să ceară ajutorul atunci când are nevoie;
OBIECTIVE PRIVIND CADRELE DIDACTICE:
- Să dobândească şi să utilizeze tehnici specifice pentru formarea comportamentelor socio-
emoţionale la preşcolari;
- Să implice părinţii în vederea realizării obiectivelor propuse în proiect;
- Să selecteze conţinuturi adecvate organizării şi desfăşurării activităţilor instructiv –
educative care să asigure realizarea obiectivelor propuse;
- Să aibă în vedere cultivarea unui tip comportamental şi moral care să reprezinte, pentru
preşcolari, un model de comportare ca indivizi;

556
 - Să asigure un climat socio-afectiv şi educativ optim în timpul procesului didactic;
OBIECTIVE PRIVIND PĂRINŢII:
- Să colaboreze cu educatoarea pentru mai buna cunoaştere a copilului şi eficientizarea
metodelor educative aplicate;
- Să creeze un climat socio-afectiv pozitiv în familie şi să aibă o concepţie şi practică corectă
şi consecventă în educaţia copilului;
RESURSE UMANE
- Copii preşcolari;
- Educatoare;
- Copiii de la Cenrtul de zi „Jurjac”;
- Consilieri educativi;
- Părinţii copiilor implicaţi în proiect;
RESURSE MATERIALE
- Echipamente: laptop, videoproiector etc;
- Filme didactice;
- Pliante,cărţi;
- Materiale didactice necesare realizării temelor propuse ȋn proiect;
ETAPELE PROIECTULUI:
- Realizarea unui studiu pentru stabilirea locului de desfăşurare;
- Derularea proiectului pe baza calendarului activităţilor cu participarea copiilor, părinţilor
şi partenerilor.
- Evaluarea proiectului.
EVALUAREA PROIECTULUI
- Expoziţii cu lucrările copiilor,
- Portofolii
- Realizarea unui CD cu imagini din timpul derulării activităţilor proiectului.

557
PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR DIN PROIECTUL
„ŞI NOI SUNTEM LA FEL”

Nr. Tema activităţii Locul şi data Responsabilităţi Evaluare

Crt desfăşurării
1. -Grădiniţa nr.4 -Prof. Chiţu Mariana- -Realizarea de
„Cântăm ,dansăm, noi Dorohoi, Lilea; CD-uri cu
prietenii legăm” -Consilier educative; imagini din
– activitate muzicală – -Octombrie 2018 -Psiholog; timpul
distractivă, comună; activităţii
desfășurate cu
copiii.
2. „Mărţişoare pentru -Centrul de zi -Prof. Chiţu Mariana- -Mărţişoare şi
mama” „Jurjac” Lilea; felicitări
- Confecţionare de -Consilier educative; confecţionate
marţişoare şi felicitări -Februarie 2019 -Psiholog; de copii;
pentru mama. -Realizarea unei
- activitate comună expoziţii.
3. „La mulţi ani copile drag” -Centrul de zi -Prof. Chiţu Mariana- -Imagini şi
„Jurjac” Lilea; impresii
- desene pe asfalt -Consilier educative; consemnate în
Centrul oraşului -Psiholog; jurnalele celor
-Iunie 2019 -Părinți; două unităţi.

Bibliografie:
1.Botiş, A., Mihalca, L. (2007). „Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor,
fete şi băieţi, cu vârsta până la 7 ani” . Buzău : Alpha MDN, 2007)

558
 APA - UN MIRACOL AL MEDIULUI

Prof. Ciobanu Elena Monica

Grădinița P.P. Nr. 1 Târgoviște

Omul a intervenit în tulburarea unui echilibru delicat ce a generat schimbările climatice la

masă planetară afectând deopotrivă, om şi natură.Protecţia mediului ambiental constituie o
problemă majoră a societăţii contemporane.A cunoaşte modalităţile în care activitatea umană
influenţează ecosistemele naturale, este de strictă actualitate,fapt impus îndeosebi de implicaţiile
nefaste ale deteriorării mediului asupra calităţii vieţii oamenilor. Trăim într-o lume
interdependentă şi nu putem pretinde,că faptele noastre nu au impact asupra celorlalţi, asupra a
toate câte sunt. Cunoscând vom putea combate!
Pornind de la aceste considerente, ne-am propus derularea unui proiect tematic care să aducă
în faţa copiilor problema apei.
Metoda proiectelor este o strategie didactică bazată pe interese, necesitate şi posibilităţi de
dezvoltare. Ea presupune lucrul în echipă, interacţiunea directă, dar şi brainstorming-ul, care devin
mijloace de bază ale procesului educativ. Prin metoda proiectului se lasă copilului mai multă
libertate de exprimare şi acţiune şi se oferă ocazii reale de a lua decizii şi de a-şi asuma
responsabilităţi. Toate acestea duc, implicit, la crearea unei motivaţii puternice şi la o implicare
deopotrivă efectivă şi afectivă a copiilor. Simplul fapt că sunt consultaţi în alegerea temelor şi se
ţine cont de părerea lor ăi face pe copii să aibă mai multă încredere în forţele proprii.
Pot afirma că metoda proiectelor tematice este una dintre cele mai eficiente metode atât
pentru copii, cât şi pentru educatoare, chiar dacă implică un studiu individual susţinut, o pregătire
meticuloasă şi serioasă în privinţa documentării, o multitudine de materiale didactice, o imensă
muncă de căutare a modalităţilor celor mai potrivite în stabilirea inventarului de activităţi.
Satisfacţiile sunt pe măsura efortului depus, căci ce poate fi mai mare prilej de mulţumire pentru
educatoare decât bucuria de a-şi vedea închegat colectivul grupei, de a-i înţelege mai bine pe
preşcolari prin prisma relaţiilor lor cu părinţii, de a constata că activitatea grupei a devenit mai
interesantă şi mai stimulativă.
Copiii descoperă cum se învaţă creativ, eficient şi inteligent (cum să achiziţioneze un număr
mare de cunoştinţe într-o perioadă scurtă de timp şi cu efort redus), dezvoltându-şi competenţe de

559
acţiune, practice. În urma derulării proiectelor tematice, a existat o mai bună comunicare între
copii care au devenit mai încrezători în forţele proprii şi care au simţit interesul, afecţiunea şi
aprecierea părinţilor în legătură cu activitatea lor la grădiniţă. În acelaşi timp, trebuie menţionate
reacţiile pozitive şi implicarea familiilor copiilor în derularea acestor proiecte, căci de unul singur
nu poţi desfăşura această metodă, munca în echipă este cea care dă roade.
Mulţi dintre părinţii implicaţi în derularea proiectelor tematice susţin că activităţile
tematice desfăşurate împreună cu copiii lor au contribuit la restabilirea sau întărirea coeziunii
familiale, la optimizarea relaţiei familie-copil, familie-grădiniţă, familie-comunitate. Această
disponibilitate a familiei de a-şi sprijini copii în procesul de învăţare este o dovadă de
responsabilitate socială, care trebuie apreciată pozitiv şi stimulată, pentru a putea fi continuată pe
întreg parcursul şcolar al copiilor.Antrenarea unor membri ai comunităţii în activităţile cuprinse în
proiectele tematice generează, diversifică şi îmbunătăţeşte relaţiile acesteia cu grădiniţa şi familiile
copiilor. Părinţii şi-au văzut copilul într-un mediu diferit de cel pe care îl ştiau şi au putut aprecia
obiectiv care îi sunt aptitudinile şi posibilităţile conştientizând necesitatea continuării procesului
educativ şi în interiorul familiei. Avantajele lucrului pe proiecte tematice sunt evidente, această
metodă asigurând condiţii de eficientizare a procesului instructiv-educativ prin: învăţare prin
acţiune practică, afirmarea independenţei în gândire şi acţiune, realizarea unor planificări coerente
şi logice, dar mai ales sprijinind: educatoare, copii, comunitate locală, să înveţe ce înseamnă să
ajuţi şi să fii ajutat.

DESCRIEREA PROIECTULUI.
Proiectul l-am denumit:” Apa-elixirul vieţii” iar la baza alegerii acestui subiect au stat
următoarele criterii: Putem trăi fără apă? Plantele, păsările, animalele, nici noi oamenii, nu pot
trăi fără apă. Toate activităţile au fost organizate astfel încât să fie respectate particularitatile
copiilor şi dorinţa lor de a afla cât mai mult despre subiectul propus. Au fost vizionate imaginile
în PowerPoint, materialele realizate de catre educatoare, şi utilizate in cadrul activitatilor de
cunoastere a mediului, educarea limbajului,matematica,educatie plastica,activitate practică
,educaţie fizica.A fost invitată asistenta unitătii, care le-a povestit copiilor despre importanţa
folosirii apei în igiena personală,despre nevoia organismului de a consuma zilnic apă. La începutul
derulării proiectului,copii au primit o scrisoare de la “Little Blues” o picătură de apă forte supărată
pentru că oamenii nu mai au grijă de ea. Copii au fost foarte impresionaţi de conţinutul scrisorii,

560
manifestându-şi dorinţa de a afla mai multe despre apă, despre rolul ei în viaţa oamenilor. Le-am
propus ca înainte de a pornii la derularea propriu-zisă a proiectului să deseneze tot ce ştiu ei despre
apă. Am descoperit că, cunoştinţele lor erau destul de limitate (apa oceanelor,apa pentru udat
florile-doar 3 preşcolari). Rezultatele acestor desene ne-au demonstrat încă o dată necesitatea
planificării acestei teme.

OBIECTIVE CADRU: înţelegerea cunoştinţelor specifice unor fenomene ale naturii -

stările de agregare ale apei; dezvoltarea spiritului de observaţie şi a gândirii logice prin
interpretarea cauzala a unor fenomene ( ploaie, îngheţ, chiciură, promoroacă etc.); înţelegerea
legăturii dintre om şi mediul înconjurător.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ: obişnuirea copiilor de a provoca şi observa un fenomen prin

efectuarea unei experienţe simple; însuşirea conştientă a unor cunoştinţe ştiinţifice despre procesul
de transformare a apei în gheaţă sub influenţa frigului, a apei în aburi sub influenţa
căldurii;realizarea concordanţei între cunoştinţe şi acţiune; obişnuirea copiilor de a cerceta şi
investiga rezultatele obţinute, de a face interpretări, comparaţii; înţelegerea interdependenţei dintre
fenomene(zăpada protejează plantele, primăvara se topeşte, fiindcă vremea se-ncălzeşte, apa din
zăpadă intră în pământ şi ajută la dezvoltarea plantei).

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: să observe însuşirile şi calităţile apei ( nu are miros, nu

are gust, nu are culoare, este limpede, dar poate fi colorată, nu are formă, poate fi caldă, rece);să
observe care sunt cele trei stări de agregare;să analizeze apa cu ajutorul tuturor analizatorilor
(vizuali, tactili, gustativi, olfactivi etc.);să ştie care sunt caracteristicile zăpezii, gheţii, lapoviţei,
brumei, chiciurei etc.;să facă experienţe pentru a înţelege cauza transformărilor apei chiar sub
privirile lor ( căldura ajută la topirea gheţii, frigul la îngheţarea apei, fierberea la producerea
aburilor etc.);să redea imaginea unui fulg, a unei picături de apă; să ilustreze circuitul apei în
natură; să realizeze postere cu mesaje ecologice.

DERULAREA ACTIVITĂŢILOR.:

561
Data Jocuri şi activităţi didactice alese Activităţi pe domenii experenţiale
L 1. BIBLIOTECA 1.ADE-DOS
U „Citim” pe enciclopedii Observare : APA
N 2. JOC DE ROL 2. ADE-DEC
I “Să facem baie păpuşilor” Cântec : « Tot ce e pe lume » (repetare)
3. CONSTRUCŢII Baraje Joc cu text şi cânt. « Podul de piatră »
(predare)
M 2. JOC DE MASĂ 1.ADE-DŞ
A Tangram- Picătura de apă « Arată-mi ora »… - joc didactic
R 3. CONSTRUCŢII 2.ADE-DEC
Ţ “Construcţii plane din beţisoare” TEMA : Punctul şi linia
I SUBIECTUL : « Batista udă »
TEHNICA : Fuzionarea culorilor
M 1. BIBLIOTECĂ 1.ADE-DLC
I “Scriem” la tablă propoziţii cu cuvântul: APĂ « Povestea picăturii de apă »(poveste
E 2. JOC DE ROL creată de copii)
R „De-a gospodinele” 2. ADE-DOS
C 3. ŞTIINŢĂ « De-a ecologiştii »
U Experiment:“De ce s-a topit zăpada?
R
I
1 ARTĂ 1.ADE-DŞ
J Desen: “Circuitul apei în natură” „Cât e ceasul?” – exerciţiu cu material
O 2. CONSTRUCŢII individual
I „Recipiente pentru strângerea deşeurilor din 2.ADE-DPM
apă”. « Să cărăm sticlele cu apă »(transport de
greutăţi)
V 1 ARTĂ 1. ADE-DLC.
I Panouri cu îndemnuri ecologice „Plouă”- de Titel Constantinescu
N 2. JOC DE MASĂ 2.ADE-DOS
E “Pahare colorate”-mozaic

562
 R « Fulgişori şi picături de
I ploaie »(decupare)
ALA-DOS(activ. extracurriculară)
„Apa - un element necesar vieţii”-
întâlnire cu doamnele asistente
Evaluarea:
o partială: dupa abordarea ficarui punct de pe harta;
o finală: confecţionarea de benere cu mesaje ecologice care s-au dorit să sensibilizeze opinia
publică dar mai ales să tragă un semnal de alarmă vis-a-vis de protecţia mediului.
La sfârşitul proiectului copiiii au înregistrat achiziţii comportamentele de ordin cognitiv,
psihomotor şi afectiv, participând cu interes la activităţile desfăşurate.Putem să spunem astfel, că
ne-am atins scopul: acela de a răspunde împreună cu preşcolarii la întrebarea “Putem trăi fără
apă?”. Implicarea părinţilor a fost deosebită, mateialele aduse de ei contribuind din plin la
derularea în condiţii foarte bune a proiectului.

CONCLUZII
În loc de concluzii, încheiem prin a prezenta o poveste creată de preşcolarul P. R.
“SUBMARIMUL VESEL”.
“Într-o zi frumoasă de vară, s-a întâmplat ceva cu apa mării. Aceasta s-a transformat în
galben şi submarinul care naviga liniştit, s-a stricat. Submarinul a început să strige după ajutor.
Dintr-o dată cerul s-a întunecat şi a început o ploaie fermecată. Ploaia a colorat apa mării în albastru
şi toate vieţuitoarele au început să vorbească.. Vieţuitoarele au plecat la submarim pentru a
descoperii împreună cu acesta de ce apa mării s-a colorat în galben. După multe cercetări, rechinul,
regele peştilor, a descoperit că din tărâmul răului a venit un peşte spion care avea o sticluţă cu apă
murdară pe care a vărsat-o în mare şi apa s-a colorat în galben. În sala tronului, regele rechin a
hotărât să-l pedepsească aspru pe peştele spion: aceata a fost tras în ţeapă. Auzind de această
pedepsă nici un duşman nu s-a mai apropiat de apa mării,aceasta rămânând mereu curată. Nici un
peşte sau un submarin nu a mai fost bolnav.Si au înotat toţi până la adânci bătrâneţi.”
Povestea a fost realizată în timpul activităţilor de educarea limbajului iar conţinutul ne-a
fost dictat de preşcolar, intrevenţia noastră fiind inexistentă. Menţionăm că toţi preşcolari au
realizat poveşti deosebite, dar menţionarea lor nu face obiectul acestei prezentări.

563
 Din lecturarea acestor poveşti, din completarea cu date noi a desenelor realizate la începutul
derulării proiectului (cunoştinţele preşcolarilor despre apă acoperă mai multe domenii de
cunoaştere) am realizat încă o dată că scopul prezentului proiect a fost atins.

Bibliografie:
* Preda, V., (2005) – Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miniped, Bucureşti;
* S. Breben, E. Gongea, 2002, Metode interactive de grup – ghid metodic - editura Arves;
* XXXX- Programa activităţilor instructiv educative din grădiniţă - MECd Bucureşti 2005.

PLAN DE INTERVENȚIE PERSONALIZAT

Prof. înv. preșc. Cioineag Marinela- Adriana

Scoala Gimnazială Frumoasa

Numele și prenumele beneficiarului: P.A.

Data și locul nașterii: 26.01.2014
Domiciliul: Frumoasa
Școala / instituția: Gr.P.N.Frumoasa
Echipa de lucru:
Prof. consilier scolar Bruja Carmen
Prof. inv. Prescolar Cioineag Marinela
Problemele cu care se confruntă copilul (rezultatele evaluării complexe)
-DEFICIT DE ATENȚIE
-VIOLENȚĂ FIZICĂ ȘI VERBALĂ FAȚĂ DE COLEGII DE CLASĂ
-OBRĂZNICIE
-REFUZUL DE A SE IMPLICA ÎN ACTIVITATE ȘI DE A RESPECTA CERINȚELE DIN
FIȘELE DE LUCRU
-REACȚIONEAZĂ CONTRADICTORIU
Priorități pentru perioada (se specifică intervalul de timp) - (3-6 luni)

564
 VIOLENȚA FIZICĂ ȘI VERBALĂ FAȚĂ DE COLEGI
Structura programului de intervenție personalizat
Obiective:- Dezvoltarea empatiei și a relațiilor de prietenie;
-Conștientizarea efectelor negative ale comportamentelor indezirabile;
-Să manifeste interes și dorința de a participa activ la activitățile propuse la grupă.
Conținuturi: din punct de vedere cognitiv, comportamental, sociomotor
▪ Cuvinte încrucișate și rebusuri
▪ Puzzle din cuvinte încrucișate sau din imagini
▪ Jocuri distractive (ex. „Ține sacul bine!”, „Pământ, apă, aer”, „Construiește modelul”,
„Twister pentru degete”)
▪ Tehnici de dezvoltare a puterii de concentrare („Jocul monedelor”, „Relaxarea și
imaginația pozitivă”)
▪ Exerciții de relaxare
▪ Jocuri și exerciții de memorie
▪ Softuri educaționale (ex. „Detectivul de emoții”)
▪ Exerciții de autocunoaștere
▪ Exerciții pentru creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii
▪ Exerciții pentru managementul emoțiilor negative

Metode și mijloace de realizare: -prin exemplul comportamental al educatoarei, povești

prin care se pun în evidență părțile pozitive, jocuri, soft-uri educaționale, exerciții de respirație și
relaxare, conversația, exercițiul , problematizarea, jocuri de rol, modelaj, desen, pictură, cântec și
dans, etc.
Perioada de intervenție: 3-6 luni
Criterii minimale de apreciere a progreselor:
-Prin observare –observăm comportamentul copilului în diferite situații;
-Analizăm produsele activităților sale și observăm progresul sau regresul ;
-În încercarea de atenuare a comportamentelor foarte grave cum este violența fizică și
verbală față de ceilalți
–Am observat o îmbunătățire a comportamentului, copilul a început să comunice cu unul-
doi copii, a început să ceară jucăria de la alt coleg , fără să o mai smulgă din mâna lui.

565
 -În observarea produselor și a comportamentului copilului la activități –copilul a început
să respecte regulile jocurilor și cerințele din fișele de lucru, încă mai avem de exersat la acest
obiectiv.
Metode și instrumente de evaluare:
-observarea directă a comportamentelor în diferite situații;
-fișe de lucru, produse realizate de copil;
-conversația cu copilul;
-jocuri de rol la alegere.
Evaluarea periodică: la 3 luni
Obiective realizate:
-deficit de atenție -diminuat
-violență fizică ș iverbală față de colegii de clasă -diminuat
-obrăznicie -diminuat
-refuzul de a se implica în activitate și de a respecta cerințele din fișele de lucru- diminuat
-reacționează contradictoriu- diminuat
Dificultăți întâmpinate: opoziționismul provocator este alimentat de comportamentele
părinților care nu cooperează și nu sunt consecvenți, nu au reguli de conduită acasă, un părinte îl
alintă, altul îl ceartă și invers, se ceartă în fața copilului în ce pivește creșterea lui.
Metode cu impact ridicat:
-pozitiv–copilul răspunde foarte bine la jocuri didactice care implică mișcare, acțiune .
-negativ- copilul nu răspunde foarte bine la activitățile de povestire, nu are răbdare să
asculte o poveste de la început și până la sfârșit , intervine în povestire punând întrebări sau
comunicând fapte care nu au legătură cu subiectul poveștii.
Revizuirea programului de intervenție educațional-terapeutică (în funcție de
rezultatele evaluărilor periodice)
la 3 luni –prin schimbarea metodelor de intervenție
Folosim predominant jocurile didactice care implică pasaje de mișcare și relaxare, muzică
de relaxare, exerciții de respirație, jocuri-exerciții de dezvoltarea încrederii în sine.
Recomandări particulare:
Recomandări părinților- discuțiile în contradictoriu purtate de față cu copilul, crearea unor
reguli ale casei care să fie respectate de toți membrii familiei, compararea între frați să nu se facă

566
de față cu copiii, atenția inegală față de frați, implicarea copilului –solicitarea ajutorului în
activitățile mamei cu bebelușul șiî mpărțirea egală a afectivității .
Rolul și modul de implicare al părinților în program :
-mama a solicitat sfaturi, metode și jocuri pe care să le aplice acasă cu copiii pentru susținerea în
realizarea obiectivelor propuse;
-tatăl copilului nu privește cu seriozitate încercările mamei în educarea corectă a copilului,
acționând în contradictoriu cu acțiunile propuse de mama, se lasă păcălit și controlat de țipetele,
cerințele și manipulările copilului.

CREŞTEM COPII FRUMOŞI ŞI SĂNĂTOŞI

PROGRAM EDUCAŢIONAL

Prof. Coman Maria Floare/ Prof. Bîzu Georgiana

Grădinița P.P. Scufița Roșie Alba Iulia

REZUMAT:

Parcurgerea în grădiniţă a unui program de educaţie pentru sănătate axat pe problematica unei
alimentaţii sănătoase de la cea mai fragedă vârstă este calea cea mai simplă de a forma copiilor
norme şi reguli care duc la deprinderi trainice pentru tot restul vieţii.

Aceste deprinderi odată formate, îi dau copilului siguranţă în acţiune, încredere în posibilităţile
lui. Lipsa deprinderilor alimentare sănătoase creează dificultăţi în respectarea regimului de viaţă.

Aplicarea programelor de educaţie pentru sănătate , prin transmiterea de cunoştinţe , însoţită de

acţiuni destinate formării de deprinderi de viaţă sănătoasă a demonstrat că se poate ajunge la
formarea unei atitudini responsabile faşă de propria persoană şi faţă de mediu.

567
ARGUMENT
A învăţa copilul de la cea mai fragedă vârstă să fie îngrijit, să respecte reguli de igienă personală,
să se obişnuiască cu un regim raţional de alimentaţie, înseamnă a pune baze trainice formării
comportamentului igienic, a educaţiei pentru sănătate.

Modul de abordare a acestor activităţi pleacă de la ideea că este bine pentru copii să înţeleagă că
sănătatea nu înseamnă numai absenţa bolii, ci şi un regim alimentar sănătos.

Pe lîngă deprinderile alimentare sănătoase şi deprinderile igienice au un rol formativ deosebit prin
stimularea motivaţiei intrinseci, stând la baza comportamentlui adultului de mâine.

Finalităţile programului “Creştem copii frumoşi şi sănătoşi”, sunt următoarele:

Ridicarea nivelului de cunoştinţe medicale la preşcolari în ce priveşte cunoaşterea si

înţelegerea importanţei deprinderilor unui comportament alimentar sănătos pentru promovarea
unui trai sănătos precum şi protecţia mediului ambiant si prevenţia bolilor;

Formarea şi dezvoltarea unor comportamente de îngrijire a sănătăţii;

Formarea unei atitudini pozitive, crearea unei poziţii active atât faţă de sănătatea individuală,
cât si faţă de problemele sănătăţii publice.

SCOPUL PROIECTULUI:
Formarea şi cultivarea interesului pentru problematica sănătăţii;

Cunoaşterea organismului şi a funcţiilor sale vitale;

Dezvoltarea atitudinii şi a comportamentului pozitiv, vizând protecţia şi securitatea propriei

persoane prin cunoaşterea factorilor care distrug sănătatea şi a normelor care o protejează;

568
Formarea deprinderilor de a păstra curate şi în bună stare îmbrăcămintea, vesela, mobilierul şi
dotările colective ale grădiniţei;

Formarea şi cultivarea deprinderilor de igienă a alimentaţiei, a muncii, a odihnei;

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
Să cunoască shema corporală;

Să cunoască principalele reguli de igienă personală dovedind aceasta şi prin folosirea din proprie
iniţiativă a obiectelor de uz personal;

Să înţeleagă necesitatea curăţeniei, păstrându-şi curate: corpul, hainele, camera;

Să cunoască implicaţiile respectării regulilor de igienă personală şi consecinţe ale nerespectării

acestora;

Să înţeleagă noţiunile de sănătate, alimentaţie, igienă, boală;

Să respecte reguli de igienă dentară;

Să respecte programul zilnic pentru dezvoltarea armonioasă a organismului;

Să cunoască alimentele de bază, să le diferenţieze, consumând toată gama de alimente ;

Să cuoască normele igienico-sanitare, respectându-le în orice împrejurare;

Să realizeze conexiunea cauză - efect vizând factorii naturali (apă, aer, soare) şi ambientali asupra
sănătăţii individului şi a grupului;

Să-şi formeze deprinderi igienico-sanitare corecte;

DURATA: octombrie 2012– iunie 2013

NIVELUL I (3-5 ani )

MIJLOACE DIDACTICE: alimentele de bază, obiecte de igienă, obiecte de uz personal, planşe,

cărţi despre igienă; mini-trusa medicală;

569
MODALITĂŢI DE EVALURE:
jocuri de rol;
probe practice;
jocuri aplicative;
jocuri senzoriale;
memorizări;
concursuri;
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
DATA DENUMIREA ACTIVITĂŢII MIJLOACE DE
REALIZARE

OCT. 2017 PIRAMIDA ALIMENTELOR JOC APLICATIV

Cunoaşterea alimentelor de bază şi utilizarea
acestora.
NOI.2017 SALATA DE FRUCTE ACT.PRACTICĂ
Cunoaşterea rolului vitaminelor din fructe în
păstrarea sănătăţii.
DEC.2017 SPUNE, CE-AI GUSTAT? JOC SENZORIAL
Îdentificarea fructelor şi legumelor utilizând simţul
gustativ.
IAN.2017 CIORBA DE ZARZAVAT MEMORIZARE
Fixarea unor deprinderi alimentare sănătoase cu
ajutorul versurilor.
FEBR.2017 PRIETENII SĂNĂTĂŢII CONCURS
Aplicarea unor cunoştinţe şi deprinderi alimentare şi
igienice în situaţii concrete noi.
MART.2017 DE-A BUCĂTĂRESELE ACT.PRACTICĂ
Aplicarea unor deprinderi practice de lucru
În situaţie de joc.
APR. 2017 MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS CONCURS

570
 Aplicarea unor cunoştinţe şi deprinderi în situaţii
concrete de joc şi competiţie.
MAI 2017 MĂRUL NĂZDRĂVAN JOC CREATIV
Aplicarea creativă a cunoştinţelor despre importanţa
vitaminelor în păstrarea sănătăţii.
IUNIE 2017 LA CUMPĂRĂTURI JOC APLICATIV
Valorificarea cunoştinţelor şi deprinderilor însuşite
în cadrul programului.

BIBLIOGRAFIE:

• Minighid de educaţie pentru sănătate în grădiniţă, ISJ Dolj, Craiova;

• Programa activităţilor instructive educative în grădiniţa de copii, ediţia a II-a, Bucureşti;
• Revista Învăţământul preşcolar, Nr.1, 2011.

EDUCAȚIA PENTRU SECURITATE PERSONALĂ ÎN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Coșan Ioana Cristina, prof. Ilaș Simona,

Grădiniţa ,,Cuvioasa Parascheva” Iaşi

Problema securităţii şi, implicit, a mecanismelor prin care siguranţa indivizilor, a comunităţilor
şi a statelor este furnizată a devenit în ultimii ani o chestiune de primă necesitate şi importanţă în
contextul diversificării ameninţărilor şi pericolelor din mediul internațional de securitate care, pe
fondul globalizării și al progresului tehnologic, se află într-o continuă evoluție. Toate aceste
evoluţii au reclamat nevoia unei noi abordări asupra securităţii, a formării unor specialişti care să
privească şi să înţeleagă, dintr-o perspectivă mai amplă, problemele de securitate, capabile să ajute
la contracararea şi, pe cât posibil, la oprirea acestora.
Conceptul de securitate personală are o strânsă legătură şi s-a dezvoltat pe baza reglementărilor
internaţionale existente în materia drepturilor omului, dar şi a dreptului internaţional umanitar,

571
care au în centrul lor – individul. Al-Hoshan a indicat necesitatea dezvoltării gradului de
conștientizare a securității prin predarea și învățarea valorilor și construirea unor atitudini pozitive
privind securitatea elevilor prin curriculum și activități școlare. Studiile sociale sunt considerate
subiecte importante care includ concepte de educație pentru securitate în conținut, deoarece acestea
sunt direct legate de oameni, mediul lor și ceea ce se întâmplă în acest mediu, cum ar fi
interacțiunile, relațiile sociale, comportamentul, tradițiile, obiceiurile și fenomenele sociale
rezultate, inclusiv problemele de viață care afectează comportamentul uman și stilul de viață (Al-
Omari, 2013). Majoritatea studiilor convin asupra includerii educației pentru securitate în
programele școlare deoarece aceasta are rolul de a contribui la dezvoltarea gradului de
conștientizare a siguranței, pornind de la formarea unui comportament pozitiv și a unei
personalități care să conducă la dezvoltarea competențelor și a comportamentelor de securitate
necesare reducerii evenimentelor negative.
Încă din primii ani de viață copilul are instincte biologice de supraviețuire, însă din cauza
fragilităţii și vulnerabilității lor se impune necesitatea de a le crea oportunități prin care aceștia să-
și dezvolte deprinderile de securitate personală. Copiii trebuie să înveţe să se ferească de situaţii
periculoase în care prin manipulare sau mişcare pot să producă accidente, să se rănească sau să
îmbolnăvească. De asemenea, copiii trebuie să înveţe cînd, cum şi cui să ceară ajutor atunci cînd
au nevoie, trebuie să înveţe să respecte anumite reguli în diferite contexte şi să facă distincţia dintre
siguranţă şi pericol.
Curriculum la decizia şcolii reprezintă o soluţie de adaptare a ofertei şcolare generale la
particularităţile şi aspiraţiile copiilor. Curriculum opţional este astfel conceput încât să nu
îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic, să ofere libertate de
alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare considerate a fi cele mai potrivite atingerii
obiectivelor propuse. Prin elaborarea unei oferte de curriculum şcolar ca disciplină opţională, un
cadru didactic urmăreşte să completeze personalitatea, cultura şi să dezvolte competenţele copiilor
venind în sprijinul lor atunci când aceştia manifestă înclinaţii pentru anumite domenii. Pentru că
idealul educaţional al şcolii româneşti vizează dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
personalităţii creative a copiilor, prin disciplinele opţionale se poate realiza o complexă activitate
educativă care poate sprijini formarea şi dezvoltarea omului de mâine, începând cu perioada
preșcolarității când, prin acumulare de informaţii şi prin încurajarea de a descoperi şi de a cerceta
lumea înconjurătoare, copilul devine autonom.

572
 Opționalul ,,Viața ne-o protejăm, dacă știm să ne apărăm!” urmărește pregătirea copiilor
pentru integrarea lor în societate, prin formarea unor deprinderi de respectare a regulilor
elementare de circulație rutieră și prin modul de comportare pe timpul situațiilor de urgență. În
cadrul evaluării inițiale, am observat că preșcolarii nu și-au format o conduită preventivă în ceea
ce privește siguranța rutieră, iar acest aspect este important deoarece, conform datelor statistice ale
Organizației Mondiale a Sănătății și UNICEF, cele mai afectate categorii de vârstă sunt între 4-9
ani, 10-14 ani, 15-19 ani, vârste aferente perioadelor de formare și dezvoltare a unui comportament
responsabil. În acest sens, consider că aplicarea acestei discipline opționale este necesară întrucât,
prin intermediul acesteia, preșcolarii își vor forma abilități, competențe și comportamente
responsabile în traficul rutier și situații de urgență.
Scopul acestui opțional îl reprezintă asigurarea pregătirii copiilor în vederea integrării
cunoștințelor referitoare la situații de urgență și cele din domeniul circulației rutiere, precum și
formarea unor comportamente prosociale.
Tipul opționalului: Ca temă integratoare la nivelul mai multor arii curriculare
Domenii experiențiale: Domeniul Om și societate, Domeniul Limbă și comunicare,
Domeniul Științe -Cunoașterea mediului, Domeniul Estetic și creativ.
Durată: 1 an școlar (2018-2019), o activitate pe săptămână în ziua de joi
Parteneri: Inspectoratul pentru Situații de Urgență Iași, Inspectoratul de Poliție Județean
Iași, părinții.
Competențe generale:
-formarea și perfecționarea unor atitudini și comportamente responsabile în situații de
urgență și trafic rutier;
-cunoașterea și respectarea regulilor de comportament şi de securitate personală în
domeniul circulației rutiere și cel al situațiilor de urgență;
-dezvoltarea capacității de a folosi cunoștințele din domeniul situațiilor de urgență pentru
reglarea și influențarea comportamentului propriu și de grup, dezvoltarea spiritului de civic
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, experimentul, exercițiul, povestirea,
instructajul, problematizarea, observația.
Mijloace de învățământ: semne rutiere, imagini/planșe sugestive, siluete, calculatorul, set
pompier/politist de jucărie, machetă strada, jetoane.

573
 Modalități de evaluare: concurs, probă practică, observarea sistematică, expunerea lucrărilor.
Mai jos prezint câteva dintre activitățile care se pot desfășura în cadrul acestui opțional:
• Convorbire: „Micii pietoni”, „Întâlnire cu un reprezentant al Poliției rutiere”, ,,Ce știm
despre dezastre”, „Focul-prieten sau duşman”;
• Povestire: ,,Greșeala Cumințicăi” de Viniciu Gafița;
• Memorizare: ,,Să nu vă jucați cu focul” de Emilia Plugaru, ,,Stopul” de Nicolae Nasta;
,,Semaforul” de Marcela Peneș
• Observare: ,,Prietenul meu, pompierul”, ,,Agentul de circulație”;
• Lectură după imagini: ,,Strada nu e loc de joacă”, ,,Pățania lui Ionel”;
• Activitate practic-experimentală: ,,Focul”;
• Jocuri didactice: ,,Stop la intersecție! Stop la neatenție!”, ,,Supraviețuitorii cutremurului”,
,,Așa da, așa nu ”, ,,Intersecția”;
• Vizionare film: ,,Să învățăm despre dezastre”, ,,O întâmplare pe stradă”.
Disciplina opțională „Viaţa ne-o protejăm, dacă ştim să ne apărăm!” vizează formarea
abilităților de viață prin dobândirea unui comportament responsabil, în care copilul își dezvoltă
spiritul civic. În sensul responsabilității și spiritului de inițiativă, acest opțional urmărește
dezvoltarea capacității de a rezolva probleme, de înfruntare a neprevăzutului în care preșcolarul
propune și coordonează inițiative.

Bibliografie:
• Al-Hoshan, B., 2004, The importance of the educational institutions in developing the
security awareness.Security and Society seminar;
• Al-Omari, M., 2013, The security education concepts, Um Al-Qura University, KSA;
• Antonia Berescu, Alexandra Pribeaga, 2002, Cartea de educaţie rutieră pentru cei mici,
Editura Național;
• Gheorghe Diac, Florenta Teodorescu, 2000, Zig-zag, manual de educaţie preventivă,
Editura Aramis;
• Programul pentru prevenirea și managementul riscului la dezastre naturale, martie 2006,
Servicii de consultanță, pentru elaborarea și implementarea unei campanii naționale de
conștientizare publică Mercury Researce.

574
RECOMPENSE SUFLETEȘTI PENTRU PĂRINȚI, COPII, EDUCATOARE

Prof. înv. preșc. Curleancă – Năstase Mariana

Grădinița Școlii Gimnaziale ,, Elena Doamna ,, Tulcea

Programele care pun un accent deosebit pe implicarea directă a familiilor în activități care
influențează dezvoltarea copilului au un impact constructiv la orice vârstă și cu cât astfel de
activități sunt începute mai repede și au continuitate în timp, cu atât copiii reușesc să beneficieze
mai mult de pe urma acestora .

Programul învățământului preșcolar este fundamentat pe convingerea că implicarea

membrilor familiei în cadrul programului este esențială pentru fixarea și lărgirea cunoștințelor
asimilate în sala de grupă și pentru a se baza pe interesele și cunoștințele însușite acasă. Această
reciprocitate între mediile ambiante de învățare casă și grădiniță reflectă respectul și cooperarea
promovate de program.

Părinții și educatoarele au în egală măsură răspunderea eforturilor comune pentru a

dezvolta o relație de colaborare.

Comunicarea, respectul, acceptarea diferențelor și căutarea intereselor copilului formează

bazele unei bune relații. Nu e întotdeauna suficient să schimbi personalul și atitudinea familiei; de
multe ori, oamenii de profesie în ceea ce privește educația și părinții trebuie să-și dezvolte noi
abilități și practici pentru a stabili contacte de calitate.

Fiecare educatoare are nevoie de competențe de comunicare eficientă, de capacitatea de a

asculta activ, de empatie, de respect și valorizare, abordare pozitivă, atitudine de nondiscriminare,
organizare și proiectare de activități periodice interesante în favoarea și sprijinirea părinților.

Copilul aparține unei familii și activitățile educative ale instituției preșcolare devin
eficiente dacă se desfășoară atât în sprijinul dezvoltării copilului, cât și a funcției educative a
familiei sale.

575
 Grădinița este o instituție de educație, are rolul de a oferi sprijin educativ pentru copii și
părinți. Mai mult, ea este terenul unor relații educative din care fiecare beneficiar – copil, părinte,
educator – are de învățat și trebuie să se simtă valorizat și important.

Educația preșcolară este caracterizată de parteneriatul dintre părinți și educatoare. Acest

parteneriat presupune comunicare,colaborare și cooperare. Activitățile desfășurate împreună cu
familiile copiilor și în favoarea acestora constituie o parte componentă a unui program eficient de
educație timpurie și deci o coordonată a educației preșcolare.

Părinții trebuie sprijiniți să-și cunoască copiii, să le identifice nevoile și să sprijine

dezvoltarea și creșterea lor armonioasă.

Activitatea derulată de un program de educație preșcolară, oricât ar fi bine gândită și

sprijinită de mijloace bogate, nu este eficientă dacă nu este cunoscută de părinți. Pentru a căpăta
eficiență, un program pentru preșcolari are nevoie de conlucrarea educatoarei cu părinții.

Familiile copiilor trebuie încurajate și sprijinite să-și exercite cu succes rolul în viața
copiilor, iar acest sprijin se materializează prin acțiuni specifice care favorizează derularea optimă
a relațiilor educaționale.

Rolul educatoarei este de a facilita contactul părintelui cu anumite cunoștințe, deprinderi

necesare în educația copilului, precum și asigurarea parteneriatului în acțiunea educativă.
Activitățile derulate în grădiniță trebuie să sprijine părinții, să-i informeze, să-i orienteze și să-i
ajute în rezolvarea unor situații educaționale.

Ca în fiecare an în apropierea sărbătorilor de Crăciun, forfota cuprinde orice încăpere.

Într-o dimineață de decembrie pe când copiii grupei mari se pregăteau în așteptarea lui Moș
Crăciun un oaspete surpriză – un spiriduș ,, venit de departe ,, propune acestora să i se alăture
lansându-le invitația de-a participa la campania umanitară ,, Dăruiești cu dărnicie, faci o bucurie”

Copiii primesc cu bucurie invitația și alături de părinți devin ajutoarele lui Moș Crăciun
pentru alți copii nevoiași aflați în familii defavorizate temporar. Vreme de 2 zile am colectat în
grupă hăinuțe, jucării, dulciuri, alimente neperisabile. În tot acest timp copiii grupei – ajutoarele
Moșului au etichetat, desenat cutiile în care urmau să fie așezate darurile. Și iată-ne, după ce am

576
selectat jucăriile și hăinuțele pe nivele de vârstă și sex am pornit să aducem bucuria în sufletele
altor copii.

Momentele surprinse în timpul derulării activităților de voluntariat mă îndreptățesc să cred

că cel mai frumos sentiment din lume e să simți recunoștința celor pe care îi ajuți necondiționat.
Să surprinzi acel zâmbet de copil care-ți umple de fericire inima într-un mod în care banii, averile
și faima n-o fac… este minunat!

577
 Când spunem voluntariat, spunem, implicare, dăruire, respect față de valori și oameni. Aș
defini voluntariatul mai degrabă prin ceea ce nu este: nu este o operă lirică ,nici un studiu științific,
ci o parte din tine pe care o dăruiești cuiva,fără să primești nimic înapoi,decât mulțumirea ta
sufletească.

Voluntariatul reprezintă activitatea desfășurată din proprie inițiativă, de orice persoană

fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială. Voluntariatul… este plin de ,,
recompense sufletești,,.

Voluntariatul înseamnă mult efort,responsabilitate și bucurie.

Voluntarii Grădiniței Școlii Gimnaziale ,,Elena Doamna,, Tulcea sunt persoane generoase
care simt nevoia să dea ceva înapoi comunității în care trăiesc, le place să socializeze, să acumuleze
experiență, să fie utili, să se dezvolte personal și profesional, să-și valorifice creativitatea aplicând-
o în practică, să fie altruiste,să zâmbească mai des, toate acestea în timp ce cunosc oameni noi și
împărtășesc cunoștințele pe care le au.

O lume cu indivizi împliniți pe plan profesional, spiritual și social este o lume mai
bună.Nicio bucurie nu se compară cu cea pe care o simți în calitate de voluntar, la finalul fiecărei
activități desfășurate:uneori te simți copleșit, alteori te simți frustrat (pentru că aducem bucurii în
suflete doar pentru moment),dar de fiecare dată ne simțimmulțumiți că am făcut o faptă bună,oricât
de mică ar fi fost ea.

Credem că cel mai important lucru în viață este să poți ajuta pe cei din jur, iar tu, ca un
simplu om, trebuie să fii conștient că ajutorul tău va fi de folos, indiferent de răsplată.

Voluntariatul ne-a făcut să avem încredere în noi, iar în momentul în care pătrundeam în interiorul
unei încăperi plină cu copii, știam că acolo ne este locul, știam că aparținem unui nou univers, un
loc unde simțeam că era nevoie de noi, simțeam iubirea plutind în aer. Ne-am simțit importanți
pentru că, privind prin ochii copiilor, am putut să ne dăm seama cât de mult însemnam pentru ei.

Cu toții suntem ocupați, avem vieți agitate și tumultoase, vrem să facem multe într-un timp scurt,
nu suntem perfecți și nici lumea în care trăim nu este, DAR SĂ NE FACEM PUȚIN TIMP
PENTRU ALȚII ȘI SĂ DĂRUIM PUȚINĂ DRAGOSTE este foarte important și aduce mari
satisfacții!

578
 ÎMPREUNĂ PENTRU COPIII NOŞTRI

Prof. Eftin Adriana

Grădiniţa cu Program Normal Arini

ARGUMENT

”Împreună pentru copiii noştri” este un proiect de parteneriat educaţional iniţiat de

educatoare din dorinţa de a colabora, coopera cu familiile preşcolarilor în scopul dezvoltării relaţiei
dintre grădiniță şi familie. Parteneriatul are la bază interesul, atât al grădiniței cât și al familiei de
a colabora pentru dezvoltarea fizică, cognitivă și socio-emoțională a preșcolarului, dar și
stimularea interesului familiei de a se implica în activitățile grădiniței. Această colaborare
presupune desfăşurarea de activităţi curriculare - activităţi artístico-plastice şi practice, dar şi
extracurriculare – program artistic, concurs de săniuş, carnaval, etc.

Considerăm că părinţii trebuie stimulați și ajutați să conştientizeze rolul mediului familial în

educaţie şi să înveţe modurile în care îşi educă și susțin copiii, de aceea trebuie implicaţi într-o
comunicare permanentă cu grădiniţa, încurajaţi să se ofere voluntar pentru realizarea diferitelor
activităţi specifice. Activitățile propuse creează părinților oportunitatea de a participa alături de
copii la activitățile specifice grădiniței, de a cunoaște mult mai bine specificul acestor activități și
de a-și observa îndeaproape copilul, modul de reacție și comportament al acestuia în timpul
programului grădiniței.

SCOP: dezvoltarea unei colaborări între grădiniță şi familie, prin:

➢ Implicarea părinților în planificarea și organizarea activităților cu preșcolarii;

➢ Dobândirea de către părinți a unor informaţii corecte despre activitățile desfășurate în
grădiniță;
➢ O mai bună cunoaștere de către părinți a copiilor prin participarea la activități;
➢ Implicarea părinților în activități concrete cu preșcolarii, cu caracter curricular și
extracurricular.
OBIECTIVE:

- Organizarea de activități cu participarea părinților și a copiilor;

579
 - Promovarea cooperării în domeniul educaţional;
- Stimularea interesului părinţilor de a participa la activităţile desfăşurate de grădiniţă;
- Îmbunătățirea comunicării grădiniță–familie;
- Facilitarea înțelegerii de către părinți a activităților desfășurate în grădiniță, a
specificului acestora.
GRUP ŢINTĂ: preşcolarii grupei mari

BENEFICIARI: direcți - preșcolarii grupei, părinții acestora

indirecți - personalul grădiniței, comunitatea locală

LOC DE DESFĂŞURARE: Grădiniţa cu Program Normal Arini, alte locații identificate împreună
cu părinții preșcolarilor

DURATA: anul şcolar 2018-2019

INDICATORI:

CANTITATIVI:

- numărul de părinți participanţi la fiecare activitate;

- numărul total de părinți participanți la activități;
- numărul de activităţi realizate;
CALITATIVI:

- calitatea lucrărilor realizate în cadrul proiectului;

- gradul de apreciere a activităţilor - chestionare de satisfacţie.
-
ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

-desfăşurarea în bune condiții a activităţilor -cheltuielile generate de activități, suportate de către
planificate; părinţi în lipsa unui eventual sponsor;
-dorinţa şi disponibilitatea cadrului didactic -spațiul sălii de grupă nu permite participarea tuturor
de a iniţia, pregăti şi desfăşura parteneriatul; părinţilor la o activitate;

580
 -disponibilitatea părinților de a se implica în -reacția de posesivitate față de părinte, ce poate fi
activitățile directe cu preșcolarii; manifestată de unii copii în cadrul activității;
-spaţii şi dotări materiale ce permit
desfăşurarea activităţilor propuse;
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
-creșterea prestigiului grădiniței în rândul -lipsa de implicare şi cooperare a unor părinţi;
comunității locale; -starea vremii poate aduce schimbări în ceea ce privește
-identificarea eventualelor probleme ale tema și programul activităților planificate a se desfășura
copiilor de către părinți care pot participa în aer liber;
lunar la activitățile grupei;
-susţinere din partea părinţilor;

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
DATA TEMA MODALITĂŢI DE LOCUL PARTICIPANŢI
REALIZARE DESFĂŞURĂRII
Sept. “Împreună Întâlnire între parteneri pentru Sala de grupă Educatoare
2018 este mai stabilirea programului activităţilor, Părinţi
uşor!” stabilirea responsabilităților

Oct. “Ne jucăm cu Activitate demonstrativă cu Sala de grupă Educatoare

2018 toamna” participarea/implicarea părinţilor Părinţi
în activitate; Copii

Expoziţie – „Toamna, anotimpul

auriu”
Noi. ”Copacul Colaj realizat împreună cu părinţii Sala de grupă Educatoare
2018 prieteniei” Părinţi
Copii
Dec. “Iată, vine Prezentare de spectacol tematic în Sala de grupă Educatoare
2018 Moş Crăciun” preajma sărbătorilor de iarnă - Părinţi
educatoarea şi copiii pregătesc Copii

581
 conţinutul programului artistic,
părinţii recuzita şi costumele
copiilor
Ian. ”Săniuţa Concurs de săniuş cu participarea Satul Arini Educatoare
2019 veseliei” părinţilor Părinţi
Copii
Feb. ”Aşa e bine, Activitate ludică - părinţii se joacă Sala de grupă Educatoare
2019 aşa nu!” împreună cu copiii şi stabilesc Părinţi
reguli Copii
Mar. ”De ziua Confecţionare de felicitări celor Sala de grupă Educatoare
2019 mamei” dragi, alături de tătici Părinţi (tătici)
Copii
Apr. ”În așteptarea Realizarea unei activităţi tematice: Sala de grupă Educatoare
2019 iepurașului de înondeierea ouălor, confecționare Părinţi
Paște” de coşuleţe, tablouri, împreună cu Copii
părinţii
Mai ”Un pom, o Activitate practic-gospodărească - Curtea grădiniţei Educatoare
2019 floare” plantare de pomi şi flori în curtea Părinţi
grădiniţei, alături de părinţi Copii
Iun. ”Carnaval, Activitate practică -confecţionare Sala de grupă Educatoare
2019 carnaval” de măşti pentru carnaval cu Părinţi
implicarea părinţilor în activitate; Copii
-concurs “Cea mai frumoasă
mască”
-program artistic cu prilejul zilei
de 1 Iunie

EVALUAREA PROIECTULUI
CANTITATIVĂ:
- Întocmirea de procese verbale la fiecare activitate, cu consemnarea părinților prezenți;

582
- Centralizarea numărului de participanţi, la fiecare activitate, şi în total la activităţi;
- Centralizarea numărului de activități realizat, în comparație cu cel planificat; se urmărește
realizarea unui număr de cel puțin 8 din cele 10 activități planificate.
CALITATIVĂ:
- La începutul proiectului, vor fi aplicate părinţilor chestionare privind relaţia dintre familie, cadru
didactic şi copii, activităţile ludice şi maturizarea afectivă a preşcolarilor, iar la finalul proiectului
vor fi aplicate chestionare de satisfacție părinților, datele urmând a fi centralizate de educatoare și
prezentate părinților;
- Proiectul și stadiul de implementare a acestuia va fi popularizat în cadrul activităților comisiei
metodice a grădiniței;
- Expoziție cu materialele și produsele realizate în timpul activităților;
- Realizarea unui album cu imagini din timpul activităţilor proiectului.
Pe parcursul desfăşurării parteneriatului se vor evidenţia următoarele aspecte:
-să se întărească relaţia dintre educatoare şi părinţi;
-grupul de părinţi să se sudeze, să se stabilească relaţii de prietenie, colaborare şi împărtăşire din
propriile experienţe;
-relaţia părinte–copil să se îmbunătăţească, fiecare părinte devenind mult mai conştient de rolul şi
importanţa pe care o are în dezvoltarea emoţională a copilului;
-activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatului să contribuie la creşterea gradului de socializare
a copiilor şi să sublinieze importanţa dezvoltării emoţionale a acestora de la cea mai fragedă vârstă.
Procedând cu tact şi respectând drepturile copilului, tratându-l cu consideraţie şi înţelegere,
atât familia, cât şi grădiniţa, ajutate de comunitate, se vor bucura de generaţii de tineri ce se vor
integra cu succes în societate.

BIBLIOGRAFIE
1. Dolean, Ioan, Dolean, Dacian Dorin, 2002, Meseria de părinte, Editura Aramis, Bucureşti;
2. Ecaterina Adina Vrăsmaş, 2002, Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis,
Bucureşti;
3. Jitariu, Alina Codruţa, 2010, Dezvoltarea copilului de la întrebări şi nelinişti, la sprijin,
Editura Diana, Piteşti;
4. Minulescu, Mihaela, 2006, Relaţia psihologică cu copilul tău, Editura Psyche, Bucureşti;

583
 5. Preda, Viorica, 2003, Grădiniţa altfel, Editura V & I INTEGRAL, Bucureşti;
6. Tătaru, Lolica-Lenuţa, Glava, Adina, Pocol, Maria, 2009, Educaţia timpurie – ghid
metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Paralela 45, Piteşti;
7. Viorica Preda, Copilul şi grădiniţa, 1999, Editura Compania, Bucureşti;
8. ***Grădiniţa, altfel, 2003, Editura Miniped, Bucureşti;
9. ***Metoda proiectelor la vârstele timpurii, 2002, Editura V&I Integral, Bucureşti;
10. ***Revista Învăţământul Preşcolar nr. 1-2/2006, nr. 2/2007, Bucureşti.

OPȚIONAL DE EDUCAȚIE FINANCIARĂ

„Micii bancheri”

Prof. Ene Lucia

Grădiniţa cu Program Prelungit „Amicii”Constanţa

Motto:
”Banii nu răsar din pământ şi nici nu cresc în copaci! Banii se câştigă prin muncă!”

Argument
Educația financiară în grădiniță reprezintă o formă de activitate educațională al cărui scop
este de a ajuta preşcolarii să-şi formeze o imagine completă a modului în care banii sunt câştigaţi
prin muncă, economisiţi, investiţi, donaţi în scop caritabil şi împrumutaţi
Suntem adulți sau copii însă cu toții ne pregătim să facem față cu succes tuturor
provocărilor zilelor noastre. Un aspect care ne pune în dificultate este faptul că suntem propriii
manageri ai BANILOR noștri. Este o provocare ce trebuie abordată de la o vârstă fragedă,
deoarece s-a constatat că educația financiară poate fi promovată în triada părinți –copii- educatori,
imprimând respectul copiilor faţă de muncă şi faţă de bani.

584
 Educația financiară începută la vârsta preșcolară, devine un nucleu necesar care ajuta la
maturitate. Scopul educației financiare este de a învăța preșcolarii nu doar despre supremația
banului, ci despre valoarea lui în raport cu celelalte valori ale vieții sociale și personale .
Părinții sunt modelul copiilor și le vor influența obiceiurile financiare, astfel încât cei mici
vor deveni adulți responsabili, care vor investi inteligent și care vor ști să dăruiască.
❖ CATEGORII DE ACTIVITĂŢI IMPLICATE
- Educaţie pentru societate;
- Educarea limbajului;
- Educaţie muzicală;
- Cunoaşterea mediului;
- Activităţi practice.
❖ OBIECTIVE CADRU
I. Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi investigare a realităţii sociale în care trăim, în
mod deosebit a celei financiare;
II. Cunoaşterea şi respectarea normelor necesare integrării în viaţa socială;
III. Dezvoltarea capacităţii de orientare în micro şi macro-spaţiu;
IV. Însuşirea unor cunoştințe de educaţie financiară, a unor norme şi reguli corecte de
obţinere a bunurilor, a căror valoare se transpune în bani, prin intermediul textelor
literare, a cântecelor, a artelor plastice;
V. Cultivarea interesului şi curiozităţii copiilor pentru cunoaşterea modalităţilor de
producere, utilizare, economisire, donare a banilor şi a bunurilor materiale;
VI. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor interpersonale.
❖ OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
- Cunoaşterea şi respectarea normelor necesare integrării în viaţa socială, precum şi reguli
privind finanţele;
- Aplicarea teoretică şi practică a cunoştinţelor pe teme de educaţie financiară însuşite în
toate împrejurările;
- Schimbarea mentalității noii generații, respectiv punerea bazelor unui stil de viață nou,
chibzuit, care nu încurajează consumul, nici creditarea, ci economisirea;

585
 - Responsabilizarea prin învățarea prețuirii la adevărata valoare chiar și a lucrurilor aparent
neînsemnate (îi va face mai conștienți, mai relaxați în viața de zi cu zi și, nu în ultimul rând, vor
câștiga independență);
- Necesitatea învăţării rostului și valorii banilor, să economisească, să aștepte până își vor
putea permite să cumpere lucrul respectiv. pentru a-şi dobândi independenţa;
- Crearea premiselor pentru a avea consumatori de produse și servicii bancare;
❖ MODALITĂŢI DE EVALUARE
- observarea sistematică a comportamentului copiilor;
- probe orale;
- probe practice;
- probe scrise (fişe de evaluare)

❖ BIBLIOGRAFIE :
1. Educație financiară / Banii pe înțelesul copiilor, 2015 - Ghidul învățătorului , Ligia
Georgescu Goloșoiu, Corina Mohorea , Stela Olteanu;
2. Educație financiară / Banii pe înțelesul copiilor, 2014 -auxiliar pentru clasele I-IV, Ligia
Georescu Goloșoi;
3. “Educaţia financiară pe înţelesul tuturor” –Revista de promovare a educaţiei financiare
Nr. 5/2014;
4. Educaţia financiară pe înţelesul tuturor” –Revista de promovare a educaţiei financiare Nr.
7/2014;
5. Culegeri de poveşti, cântece şi poezii pentru grădiniţă.

OBIECTIVE ȘI ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

OBIECTIVE DE OBIECTIVE ACTIVITĂŢI DE
REFERINŢĂ COMPORTAMENTALE ÎNVĂŢARE
1. Să cunoască şi să - să definească noţiuni specifice educaţiei Exerciţii de observare a
respecte reguli financiare; realităţii, Analiza unor
elementare de utilizarea a - să cunoască istoricul monedei - trocul cazuri concrete,
banilor în diferite scopuri - să cunoască istoria monedei păstrarea, Memorizări, Povestiri,
utilizare Desene.

586
2. Să-şi dezvolte - să observe unele situaţii în viaţa cotidiană Jocuri de rol, Povestiri
vocabularul, utilizând privitoare la circulația banilor și a folosirii lor create, Lecturi după
termenii specifici - să creeze scurte povestiri financiare pe baza imagini.
educaţiei financiare experienţei lor de viaţă,
- să imagineze în sala de grupă situaţii de troc.
3. Să descopere locul - să descopere lucrurile ce pot fi sau nu Observări, Jocuri de rol,
şi rolul unor elemente cumpărate Desene, Pictură.
specifice circulaţiei - să precizeze rolul banilor
banilor - să identifice formele pe care le întâlnim în
mediul înconjurător ale banilor ( moneda
și bancnota)
4. Să se orienteze în - să recunoască moneda națională, Monede de diferite valori,
spaţiul internațională bancnote
înconjurător,„citind” - să identifice monedele cu valoarea lor Lecturi după imagini,
valoarea produselor, financiară Vizite,
utilitatea banilor - să recunoască valoarea fiecărei Convorbiri.
monede/bancnote
-să cunoască locul unde se depozitează
cantități mari de bani - banca
5. Să recunoască şi să - să exprime modalități de economisirea a Observări, Povestiri,
identifice modalitățile de banilor Memorizări, Convorbiri.
economisirea a banilor - să învețe să facă acțiuni caritabile - să doneze
bani/daruri
- să aplice în jocurile de rol aceste modalități
6. Să utilizeze - să utilizeze elemente de educaţie financiară Lecturi după imagini,
cunoştinţele asimilate în în cadrul jocurilor matematice, Memorizări, Pictură,
alte categorii de activitate - să realizeze exerciţii de memorizare, Desen, Fişe de muncă
povestire etc. cu caracter financiar în cadrul independentă.
educării limbajului;
- să deseneze / coloreze imagini cu referire la
utilizarea banilor

587
 - să rezolve corect fişele de muncă
independentă propuse de educatoare.
7. Să trăiască stări - să manifeste respectul față de muncă și de Convorbiri, .Fișe de lucru
pozitive afective bani independente. desene
manifestând empatie, - să aibă atitudini de empatie faţă de semenii
toleranţă, armonie în . care aparţin persoanelor cu nevoi sociale
relaţia cu cei din jur dezavantajate.

EDUCAȚIA NON-FORMALĂ

Prof. Etem Șeniz

Şcoala Gimnazială „Lucian Grigorescu” Medgidia, Constanţa

În România educaţia curentă de stat se confrunta cu probleme şi crize ceea ce face ca

încrederea în educaţia formală si în sistemul de educaţie in general, să scadă de la an la an. Dintre
cele mai multe probleme se disting cele de tipul abandonului şcolar, a violenţei în şcoală, a plecării
copiilor, tinerilor în vest şi altele asemănătoare, toate acestea aratand o lipsă fundamentală a
sistemului de educaţie în privinţa înţelegerii atât a nevoilor naturale de educaţie a copiilor şi
tinerilor, cât şi a nevoilor de caracteristici educate de sistem necesare pieţii.
Educaţia nonformală vine atunci ca o solutie ce deschide calea către cultivarea sensibilităţii,
a creativităţii, a abilităţilor mentale, a abilităţilor de comunicare, de lucru în grup, a discuţiilor şi
dezbaterilor, a proiectelor şi realizărilor practice, a aplicării şi a validării rezultatelor şi a altor
direcţii, axată pe formarea de oameni plenari cu personalităţi morale, echilibrate şi umane. Aceste
caracteristici facilitează dezvoltarea complexă a personalităţii incluzând performanţele mentale,
de orice tip (intelectuale, artistice, etc) dar şi a performanţelor sportive, deci, o minte sănătoasa
într-un corp sănătos, animat de un suflet nobil si isi are începuturile încă din timpul fondării

588
educaţiei. O caracteristică nou apărută la acest tip de educaţie, este rolul de mijlocitor pentru cei
care nu au acces la educaţia formală, şi anume cei: săraci, retraşi, analfabeţi, persoane cu handicap.
Obiectivele educației nonformale sunt:
▪ lărgirea și completarea orizontului de cultură îmbogățind cunoștintele din anumite domenii;
▪ crearea condițiilor pentru desăvârșirea profesională;
▪ alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate;
▪ să contribuie la recreerea și destinderea participanților precum și la petrecerea organizată a
timpului liber;
▪ asigurarea cadrului de exersare și cultivare a diferitelor inclinatii, aptitudini, capacitati.
Evaluarea educaţiei nonformale este observată prin diferite activităţi ca: cercuri
specializate, olimpiade şcolare, concursuri, care sunt întemeiate de instituţiile şcolare, organizaţii
ale tineretului, organizaţii părinteşti, etc. Pedagogii de specialitate au un rol secundar, de
moderatori sau coordonatori ai acestor activitati cum ar fi: emisiunile radio şi televiziune, care
sunt create anume pentru elevi şi au un nivel ridicat al cunoştinţelor ; ziarele şi revistele şcolare,
la care participă foarte mult elevii, dar oricum sunt coordonaţi de pedagogi. Învăţarea limbilor
străine, cursurile de calculator, artele marţiale, teatrul, arta fotografică, pictura sunt doar câteva din
activităţile recreative pe care copiii şi tinerii le pot accesa în cadrul unor centre educaţionale, altele
decât Şcoala.
Educaţia copiilor şi tinerilor prin intermediul activităţilor extra-şcolare organizate în
instituţii specializate reprezintă o componentă complementară dezvoltării şi instruirii în cadrul
Şcolii. Şcoala este cadrul instituţional în care tânăra generaţie îşi formează şi cultivă caracterele,
valorile şi aptitudinile. O extensie a Şcolii, nu mai puţin importantă, este şi activitatea desfăşurată
la nivelul Cluburilor, Palatelor copiilor si altor forme de organizare din aceeaşi categorie.
Palatele şi Cluburile copiilor reprezintă forma de învăţământ preuniversitar în care se
realizează educaţia non-formală a copiilor. Aici se pot înscrie toţi copiii, indiferent de condiţia
materială, de criterii etnice sau religioase. Foarte solicitate sunt cercurile de muzică vocală şi
instrumentală, cercurile de teatru, teatru de revistă, cercurile de dans modern, clasic şi popular,
fotocineclub-urile, cercurile de artă plastică, de informatică, de cultură şi civilizaţie străină
(engleză, franceză, germană etc.), cercurile de gimnastică.
Programa acestor cercuri se încearcă, pe cât posibil, să nu se suprapună cu programa
şcolară, evitându-se paralelismul. Palatele şi cluburile copiilor sunt institutii de învăţământ în care

589
se desfăşoară activităţi instructiv educative specifice, prin care se aprofundează şi se completează
cunoştinţe, se dezvolta aptitudini potrivit vocaţiei şi opţiunii copiilor, se organizează petrecerea
timpului liber prin programe educative monitorizate de specialişti.
Dascălii au datoria să încurajeze copiii spre a se înscrie la aceste cercuri deoarece participarea la
cât mai multe cursuri, competiţii şi jocuri îi ajută să se dezvolte atât fizic cât şi intelectual. Practic,
aceşti copii au şansa de a cunoaşte alţi copii, de a lega noi prietenii. Obiectivul esenţial al
activităţilor extra-şcolare desfăşurate în cadrul cluburilor constă în descoperirea înclinaţiilor native
ale copiilor, monitorizarea atentă a progresului şcolarilor şi încurajarea talentelor.
Cluburile şi Palatele copiilor permit elevilor să desfăşoare activităţi recreative, dar cu scop
vădit educaţional. Pe de altă parte, pentru părinţi, cluburile destinate copiilor reprezintă un loc
sigur în care îşi pot lăsa copilul, în deplină siguranţă, având certitudinea că este supravegheat şi
îndrumat.
Activităţile din cluburile copiilor se desfaşoară atât pe durata anului şcolar cât şi în vacantele
şcolare. Activităţile in general sunt structurate pe grupe. Aceste grupe pot fi de iniţiere, de avansaţi
şi de performanţă iar activităţile se desfaşoară timp de cel putin 2 ore saptamanal. Fiecare grupă
işi desfaşoară activitatea pe baza unui proiect de activitate cu o structură bine definită. Aceasta
include oferta educaţională a activităţii, documente curriculare aprobate la nivelul instituţiei,
modalităţi de monitorizare a ofertei educaţionale şi a performanţelor educaţionale şi, nu în ultimul
rând, un proiect de buget pe termen mediu şi lung în vederea realizării unei activităţi didactice
performante.
Sunt multe şcoli în momentul actual care dezvoltă metodologii şi filosofii educaţionale
informale, non-formale şi chiar formale, care conduc implicit la formarea armonioasă a copiilor,
la dezvoltarea economică, la un mediu social plăcut, permisiv, la un mediu natural curat şi sănătos
şi la un mediu politic calificat, competent, responabil şi orientat către binele public. Pentru a
corecta defectele multiple ale sistemului de educaţie formală este util să cunoaştem în detaliu
filosofia şcolilor non-formale şi informale si tipurile de metodologii utilizate cum ar fi:
metodologia feedback-ului; metodologia Frenet; metodologia Montesori; metodologia Valdorf;
metodologia Feuerstein; metodologia Renzulli; metodologia Step by Step, toate acestea şi altele
sunt în curentul Gifted Education.
Educaţia informală deschide calea bazelor de date în care se poate naviga în cautarea unor
informaţii ce converg pe domeniile de pasiune ale elevilor. Creditele transferabile, programele de

590
“enrichment” şi de aprofundare deschid ferestre către noi orizonturi ce pot pasiona, motiva şi
dezvoltă încrederea în sine a elevilor, in timp ce educaţia formală bazată pe memorare brută, are
ca mândrie a performanţei formarea unei culturi generale. Acest termen a ajuns însă din păcate la
noi expresia unei culturi cu cunoştinţe de specialitate deseori perimate, ce nu mai sunt actuale în
cea mai mare parte a sa, consumând mulţi ani din viaţa elevilor cu eforturi ce nu-i duc la utilitatea
practic-aplicativă necesară vieţii de absolvent.

BIBLIOGRAFIE
1. Iucu, R., 2003 – Managementul şi gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iași;
2. Jinga, I., 2005 – Managementul grupului educat, în volumul Educaţia şi viaţa cotidiană,
Editura Didactică şi Pedagogică R. A.;
3. Păun, E. - Şcoala, 1999 – abordare sociopedagogică, Editura Polirom, 1999, Iași;
4. Stoica, C., 2004 – Conflictul interpersonal, Editura Polirom, 2004, Iași.

NOILE EDUCAȚII – PRACTICĂ DE SUCCES ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL

PREȘCOLAR

Prof. Filimon Georgiana

Prof. Onofrei Tatiana
Grădinița cu P.P. Hîrlău

Educaţia este o dimensiune constitutivă a fiinţei umane. „Omul nu poate deveni om decât
prin educaţie” - spune Kant, la modul imperativ. Societatea de mâine este efectul societăţii de
astăzi, de a ceea omenirea are nevoie de o conştiinţă comună, de promovare a unui nou umanism,
bazat nu numai pe valorile morale şi culturale, ci şi pe achiziţiile revoluţiei ştiinţifice şi tehnice şi
pe impactul lor asupra vieţii. „Problematica lumii contemporane demonstrează tot mai pregnant
că soluţiile cele mai eficiente nu pot fi găsite prin demersuri şi angajări secvenţiale, parcelare, ci
este nevoie de o viziune holistică în studierea şi decantarea celor mai eficiente mijloace de
rezolvare a marilor probleme cu care se confruntă omenirea” (C. Cucoş, 2006, p. 54).

591
 Ritmicitatea schimbărilor de politică educațională se face simțită și în învățământul
preșcolar, iar valul de reticiențe nu se lasă nevăzut. Intervine aici rolul deosebit de important pe
care îl are cadrul didactic și anume acel rol de ghidare, motivare și insuflare a stării de bine atât
către preșcolari cât și către părinții acestora, dar mai ales către ceilalți colegi educatori. Și astfel,
din dorința de a le veni în ajutor cadrelor didactice de a se adapta nevoilor actuale ale elevilor, au
luat ființă „Noile educații”, fiind liantul cel mai propice dintre generații și totodată pârghia către
viitor, analizând prezentul prin prisma elementelor de bază din trecut. Privind pe „scara” sistemului
educațional din țara nostră putem observa că învățământul preșcolar se află la baza acestuia și nu
întâmplător, ci prin prisma faptului că reprezintă primul contact al copilului cu mediul
instituționalizat. Formarea de priceperi, deprinderi și capacități în grădiniță reprezintă punctul de
plecare al copilului către învățământul obligatoriu și cu siguranță punctul de plecare spre drumul
pe care noi îl numim generic „devenire”. Prin urmare, potențarea „noilor educații”, a unor noi
conținuturi începând cu vârsta preșcolară este un bun prilej, asigurând un cadru benefic înțelegerii
și punerii în practică a acestora în viitor. Paleta noilor educații este una destul de variată și cu
rezonanță în educația timpurie, ținând cont de faptul că unul din cele cinci domenii experențiale
este Domeniul Om și Societate, foarte ofertant pentru abordarea și integrarea noilor conținuturi.
Exemplele pot continua, deoarece „noile educații” pot fi abordate prin prisma tuturor domeniilor
experențiale, corelate cu domeniile de dezvoltare, fapt evidențiat de Văideanu prin tehnica
„approche infusionnelle” ca fiind modalitatea de introduce a noilor conținuturi prin infuziunea cu
mesaje ce țin de acestea în disciplinele clasice.
Fie că vorbim de educația pentru pace, educația moral-civică, educația ecologică, educația
rutieră, interculturală sau estetică, fiecare își are rolul său în procesul de formare și dezvoltare a
preșcolarului. Printr-o bună proiectare, planificare și realizare a unui scenariu didactic adaptat
nevoilor psihoindividuale ale preșcolarilor, educatoarea contribuie la așezarea acestor conținuturi
cu caracter neologic pe piedestalul potrivit. Metodele și procedeele prin care o educatoare poate
să aducă în atenția copiilor aspecte ce țin de noile educații sunt pe cât se poate de variate, pornind
din centrul procesului instructiv-educativ și ajungând, de ce nu, la activitățile educative
extrașcolare. Astfel, un bun prilej de promovare și integrare a noilor educații este reprezentat de
diversele proiecte locale, județene, naționale și internaționale organizate pentru preșcolari, proiecte
care au o tematică variată, menită să dezvolte diferite laturi ale educației. Un asftel de proiect este
și proiectul județean inițiat de grădinița noastră, „Natură curată, viață sănătoasă”. Acest proiect a

592
luat ființă din dorința de a aduce în atenția preșcolarilor principiile educației ecologice prin
păstrarea unui mediu curat și crearea unui stil de viață sănătos. Educaţia ecologică face parte din
registrul bogat al ,,noilor educaţii”, care permite deschiderea şcolii spre problematica lumii
contemporane. Am pornit de la ideea că noi, educatoarele, avem în palmele noastre pe viitorul
cetățean, de aceea, rolul educaţiei ecologice şi de protecţie a mediului se concentrează pe
modelarea acestuia, capabil de a-şi forma un punct de vedere obiectiv asupra realităţii
înconjurătoare. Prin derularea proiectului ne dorim implicarea efectivă a preşcolarilor, a părinţilor,
a cadrelor didactice, a comunității locală, dar și a factorilor economici, în efortul de păstrare a unui
mediu curat și crearea unui stil de viaţă optim. Printre factorii care au generat necesitatea derulării
proiectului, dar mai ales a promovării educației ecologice în rândul preșcolarilor, se numără
consecințele dezastruoase ale dezechilibrului dintre mediu și dezvoltare, industrializarea
nerațională care are ca efect poluarea și chiar distrugerea naturii, dar și apariția unor boli generate
de degradarea cadrului natural de existență. Considerăm că sensibilizarea copilului pe linia
cultivării respectului față de mediul natural poate duce la reducerea „analfabetismului” ecologic
care generează conduite iresponsabile cu efecte directe în prezent, dar mai ales în perspectivă.
Proiectul „Natură curată, viață sănătoasă” a debutat în urmă cu patru ani, când ne-am dorit să
realizăm împreună cu preșcolarii mărțișoare din materiale reciclabile. În fiecare an există activități
premergătoare în cadrul cărora se discută despre importanța reciclării pentru un mediu mai curat
și un trai mai sănătos, iar preșcolarii au înțeles că putem confecționa diverse ornamente și
decorațiuni din materiale care nu ne mai sunt folositoare. De asemenea, una din activitățile
proiectului presupune ca preșcolarii să planteze flori în grădina unității și bineînțeles să se ocupe
de buna lor îngrijire, să le observe stadiile de dezvoltare și să se poată bucura de frumusețea lor. O
altă activitate este cea artistico-plastică, cu prilejul căreia copiii analizează natura și mediul
înconjurător, după care redau cele observate într-o lucrare, într-un mod cât mai ingenios și cât mai
original. Această din urmă activitate se desfășoară an de an sub formă de concurs cu adresabilitate
către preșcolari și elevii claselor primare din toată țara și este o încântare să poți vedea lumea
înconjurătoare prin ochii copiilor. Acest concurs a reunit ediția anterioară un umăr de peste 200 de
preșcolari și elevi din 9 județe ale țării, realizându-se astfel o frumoasă expoziție, lucru îmbucurător
pentru noi, deoarece ecoul protejării naturii se face auzit în cât mai multe grădinițe și școli din țara
noastră. Finalizarea proiectului s-a realizat până anul acesta fie printr-un concurs de creații
vestimentare, unde preșcolarii grădinițelor participante au prezentat costume confecționate din

593
materiale reciclabile, fie printr-un concurs de momente artistice cu temă ecologică, unde copiii au
interpretat cântece, au recitat poezii sau au prezentat dansuri tematice care aveau în prim plan
mediul înconjurător.
Având în vedere că noile educații presupun spargerea barierelor ce țin de modalitățile de
abordare a anumitor teme, ne-am gândit ca anul acesta să aducem un plus valoare proiectului nostru
de educație ecologică și pe lângă activitățile tradiționale să realizăm un „Cross pentru natură”.
Astfel, cu sprijinul Primăriei și al Poliței vom desfășura în centrul orașului un cross, pe categorii
de vârstă. Intenția noastră a venit de la ideea de a extinde arealul adresabilității proiectului și către
întreaga comunitate, să implicăm în proiect un umăr cât mai mare de părinți, să îi determinăm pe
aceștia să renunțe la mașină pentru o zi și să se implice activ în promovarea educației ecologice.
Din experiența celor trei ediții desfășurate până acum putem spune că rezultatele
înregistrate pornesc de la faptul că s-au format atitudini pozitive ale copiilor, dar şi ale adulţilor
pentru păstrarea unui mediu înconjurător curat, nepoluat, deprinderi antreprenoriale şi abilităţi
manageriale. Rezultatele pot ajunge până la implicarea cât mai multor factori educaţionali în
derularea activităţilor proiectului, însuşirea unor termeni ecologici pentru exprimare în situaţii de
comunicare și chiar promovarea imaginii grădiniței. Se poate observa faptul că de la an la an ni se
alătură tot mai multe instituții de învățământ care și ele la rândul lor desfășoară cu preșcolarii și
elevii acțiune stabilite prin Planul de activități, iar la sfârșitul acestora împărtășesc cu noi imaginile
surprinse în timpul desfășurării lor, idei și de ce nu, sugestii, iar schimbul acesta de experiență ne
oferă certitudinea că s-au făcut eforturi considerabile în atingerea obiectivelor proiectului.
Impactul proiectului este unul pozitiv din cel puţin două perspective: adoptarea unui stil de viață
responsabil față de natură și față de ceilalți, dar și dezvoltarea motivației de a-și continua învățarea
în arii pe care până în prezent le puteau considera marginale (precum aria tematica a educației
pentru eco-responsabilitate).Educația ecologică și proiectul „Natură curată, viață sănătoasă”
reprezintă doar o modalitate prin care se realizează integrarea conținuturilor noilor educații în
învățământul preșcolar, însă lista de activități și proiecte educative care sunt menite să promoveze
noile educații în rândul preșcolarilor poate continua cu opționalul de educație finaciară „De la joc
la educație financiară”. Această activitate are în prim plan atingerea obiectivelor ce țin de educația
economică și promovarea conceptului de educație financiară pentru preșcolari, cu activități în
triada părinți-copii-educatori și, de asemenea, să imprimăm respectul copiilor față de muncă. De
asemenea, educația pentru timpul liber, o promovăm în rândul preșcolarilor prin intermediul

594
proiectului „Joc, joacă, mișcare”, realizat în colaborare cu două instituții de învățământ preșcolar
din Republica Moldova. Cu fiecare activitate pe care o desfășurăm dorim să împărtășim copiilor
noi conținuturi și căutăm mereu oportunități de a le aduce în atenție elemente din arealul noilor
educații.
În concluzie, putem afirma faptul că prin intermediul activităților derulate în grădiniță, prin
implicarea părinților și a comunității, sfera noilor educații cuprinde diverse modalități de captare
a preșcolarilor în procesul instructiv-educativ, raportate la realitatea cotidiană și ancorate în drumul
către devenirea lor ca beneficiari direcți ai deprinderilor, priceperilor și capacităților formate.

Bibliografie:

1. Cucoş C., 2000, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Polirom, Iași;

2. Cucoş C., 2006, Pedagogie. Ediţia a II-a, Polirom, Iași;
3. Cucoş C., 2002, Timp şi temporalitate în educaţie, Polirom, Iași.
4. Văideanu G., 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Didactică şi Pedagogică,
București.

595
 PROIECTUL EDUCAŢIONAL
,,UN START BUN ÎN EDUCAŢIA FINANCIARĂ”

Prof. prepr. Fodor Lucia

Şc. Gimn. Serafim Duicu, Structura Grădiniţa P. P. Nr.12 Tg. Mureş

Tipul activității principale: concurs / domeniul ştiinţific

Parteneri: Banca Comercială Română / Salvaţi Copiii
Rezumatul proiectului:
România are un grad mic de alfabetizare financiară, de 22%, planificarea unui buget fiind
o necunoscută pentru trei români din patru, iar în ceea ce priveşte gradul de bancanizare, suntem
pe locul 124 din 143 într-un clasament global, potrivit statisticilor recente.
În acest context începerea educaţiei financiare este un imperativ, un răspuns la această
necesitate, dacă luăm în calcul că 95% din educaţia financiară a românilor provine din familie.
Proiectul ,,Un start bun în educaţia financiară”, prin activităţile propuse suplimentează
informaţiile financiare ale partcipanţilor. Copiii au şansa de a avea acces la educaţie financiară cât
mai devreme şi chiar să crească nivelul de învăţare alături de părinţi, educatori, comunitate.
Începând cu luna ianuarie 2019, proiectul va fi diseminat pe site-urile de specialitate, unde
grădinițele doritoare să participe vor avea acces la informațiile necesare înscrieirii și participării la
Proiectul, Un start bun în educaţia financiară”. Proiectul se desfăşoară pe o perioadă de 6 luni
(ianuarie 2018, iunie 2019), cu participare directă.
Activitatea principală, concursul propriu-zis se va desfășura în data de 18 aprilie 2019,juriul
fiind de specialitate.
În lunile mai-iunie 2019, vom evalua şi disemina rezultatele proiectului în revista ,,Pas cu pas
prin anotimpuri”, pe Didactic, Facebook, site-ul unităţilor participante, in presa locală. Echipa de
proiect va manifesta deschidere, receptivitatate, va pune accent pe calitatea materialelor.
Expectanţele noastre se concretizează în schimbări de comportament și atitudini vis-a-vis de:
• Implicarea cadrelor didactice în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor de educaţie
financiară, reflecţie critică şi receptivitate pentru acest domeniu;

596
 • Observarea impactului educaţiei financiare asupra copiilor;
• O componentă acţională - dezvoltarea unui comportament responsabil faţă de resursele
financiare, care permit asumarea rolurilor şi responsabilităţilor în viaţa de zi cu zi.
Prezentarea proiectului : argument
Odată cu asimilarea conceptelor financiare de către copii, porţile Băncii Comerciale
Române vor fi deschise pentru a-i primi în vizite tematice şi a-i învăţa buna practică bancară,
urmărindu-se îmbinarea cunoaşterii valorilor culturale româneşti cu aceea de utilizare eficientă a
finanţelor proprii. Prin aceasta, copiii vor fi ajutaţi să devină consumatori informaţi şi educaţi,
viitori buni manageri ai propriilor bugete. Această strategie, cu siguranţă va conduce la schimbarea
mentalităţii şi comportamentului viitorilor adulţi şi va îmbunătăţi relaţia directă dintre bancheri şi
clienţi.
A ne întreba când începe educaţia financiară a copilului este ca şi cum ne-am întreba când începe
educaţia copilului pentru viaţă. Asemeni celorlalte tipuri de educaţii – rutieră, sanitară, religioasă,
ecologică, civică etc., educaţia financiară face parte intrinsecă din educaţia copilului, debutând,
cum este și firesc, în familie, continuată, apoi, în cadru formal, la grădiniţă şi la şcoală. Deoarece
copilul trăieşte de mic într-o lume în care banii, prin funcţiile lor, au o importantă valoare
economică şi socială, amprentând-o, instituţia grădiniţei are obligaţia să continue ce s-a făcut în
familie, să completeze, sau, după caz, să iniţieze o pregătire a copilului, cu scopul de a-l forma
pentru viaţă, construindu-i abilităţi şi competenţe.
Scopul proiectului: abilitatea cadrelor didactice de a realiza activităţi de educaţie financiară a
preşcolarilor; formarea deprinderilor de structurare a cheltuielilor pentru a ajuta preşcolarii să facă
cele mai bune alegeri;
Din perspectiva preşcolarilor beneficiari ai educaţiei financiare, ne referim la:
• componenta de informare axată pe educaţia financiară;
• reflecţia critică asupra domeniului financiar şi dezvoltarea receptivităţii pentru acest
domeniu;
• dezvoltarea unui comportament responsabil faţă de resursele financiare care permite
asumarea rolurilor şi responsabilităţilor din viaţa de zi cu zi;
Obiective specifice:
• promovarea conceptului de educaţie financiară în rândul preşcolarilor, cadrelor didactice,
părinţilor, prin planificarea unui curriculum adaptat cerinţelor programului;

597
 • analizarea alternativelor simple şi câştigarea încrederii în luarea deciziilor;
• alfabetizarea copiilor privind educaţia financiară, formarea deprinderilor de bune practici,
modele comportamentale raţionale în rândul părinţilor, şi copiilor în luarea deciziilor în
situaţii concrete;
• diseminarea rezultatelor proiectului în unitățile participante;
Grup ţintă
• preşcolari şi cadre didactice din instituţiile partenere şi colaboratori în proiect din judeţ,
care se vor înscrie ulterior postării informaţiei pe site-uri de specialitate;
Beneficiarii direcţi şi indirecţi
• preşcolari şi cadre didactice din instituţiile partenere şi colaboratori în proiect din judeţ,
care se vor înscrie ulterior postării informaţiei pe site-uri de specialitate;
• părinţi / familiile preşcolarilor;reprezentanţi ai comunităţii locale;
Descrierea activităţii principale:
Concursul se va desfăşura la Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 12 Tg. Mureş concretizat în
următoarele activităţi:
1.PUŞCULIŢA
Preşcolarii vor sorta monede, bancmote având ca şi criteriu valoarea acestora;
2.Vânătoarea de bani: preşcolarii caută monedele / bancnotele ascunse în piscine cu spumă,
tmpul afectat probei fiind măsurat cu ajutorul clepsidrei; câştigător va fi preşcolarul care adună cei
mai mulţi bani.
3.La cumpărături:
În centru de lucru există standuri cu produse care au preţul de la 1 la 10 lei; fiecare preşcolar trebuie
să cheltuiască bugetul de care dispune; ei pun în balanţă criterii precum: nevoia, dorinţa, cheltuiala;
4. 4. Sudoku: preşcolarii au la dispoziţie bancnote de 1, 5, 10, 100 lei, vor rezolva situaţiile
financiare create.
Un juriu format dn cadre didactice din învăţământul preprimar va stabili ierarhia finală pe
baza criteriilor care se regăsesc în Regulamentul concursului.
Impactul educativ estimat asupra grupului ţintă:
După derularea proiectului sunt aşteptate schimbări în comportament şi atitudini,
oportunitatea realizării unui demers personal privind realizarea activităţilor de educaţie financiară,
identificarea modalităţilor de desfăşurare, cum ar fi: activităţi în cadrul opţionalului, activităţi

598
extraşcolare, teme de consiliere, Şcoala Altfel, vizite la bancă,dezvoltarea unor demesuri care ţin
seama de nevoile copilului, dar care dezvoltă noi nevoi, respectiv necesitatea de sensibilizare faţă
de domeniul financiar, de abilitate economică şi incluziune financiară.
Activitatea nr.1: Formarea echipei manageriale, ianuarie 2019, numirea cadrelor didactice
coordonatoare de proiect;
Activitatea nr. 2: „Stabilirea partenerilor educaţionali; formularea procedurilor de lucru din
cadrul proiectului; informarea partenerilor educaţionali asupra activităţilor ce urmează să se
desfăşoare”, februarie 2019.
Activitatea nr. 3 „Monitorizarea proiectului / Promovarea proiectului” - pe toată durata
desfăşurării proiectului - observarea, consemnarea activităţii şi a rezultatelor acestora,
mediatizarea proiectului prin intermediul mijloacelor digitale, măsuri ameliorative;
Activitatea nr. 4 ,,Seif – Şcoala de bani” – activitate cu educatoarele - martie
2019povestea proiectului SEIF; ghid de completare pentru jurnalul tău financiar; impactul
educaţiei financiare asupra preşcolarilor; activităţi de învăţare referitoare la funcţiile banilor; cum
să te pregăteşti pentru un eveniment neprevăzut; sfaturi pentru a finanţa educaţia copilului tău;
identificarea unor demersuri care ţin cont de nevoile preşcolarilor, dar care dezvoltă noi nevoi
(sensibilizare faţă de domeniul financiar, de abilitate economică şi incluziune financiară);
realizarea unor demersuri didactice diferenţiate în concordanţă cu situaţiile concrete de predare –
învăţare – evaluare, cu interesele preşcolarilor;
Activitatea nr. 5 ,,De la joc la educaţie financiară” - aprilie 2019;
Locul desfăşurării: BCR Tg. Mureş
.Participanţi: preşcolari, cadre didactice;
Descrierea pe scurt a activităţii: v-ați gândit la ce v-ar folosi descoperirea altor informații despre
BANI , respectiv: Banii pe înţelesul copiilor; Ce sunt banii? De unde vin banii? Trocul /
Economisirea...,,Când voi fi mare, voi fi bogat” Banii sunt limitaţi; Nevoie / Dorinţă / Cheltuieli /
A dărui.
Copiii vor fi capabili să înţeleagă: Banii sunt utilizaţi de oameni pentru a-şi cumpăra lucrurile de
care au nevoie, pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii.
Activitatea nr. 6 ,,Un start bun spre educaţia financiară” – concurs - mai 2019
Locul desfăşurării: Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 12, Tg. Mureş;
Descrierea pe scurt a activităţii: în cadrul activităţii principale:

599
Concursul în sine valorizează munca proprie, dezvoltă abilităţi antreprenoriale, preşcolarii învaţă
să-şi depăşescă condiţia umană prin perseverenţă, se familiarizează cu problematica banilor;
Un juriu format din specialişti vor stabili ierarhia finală pe baza Regulamentului de concurs.
1.Preşcolarii vor confecţiona Puşculiţa – vor sorta monede, bancmote având ca şi criteriu valoarea
acestora, introducerea lor la locul potrivit şi vor înţelege importanţa economisirii.
2.Vânătoarea de bani: preşcolarii caută monedele / bancnotele ascunse în piscine cu spumă, tmpul
afectat probei fiind măsurat cu ajutorul clepsidrei; câştigător va fi preşcolarul care adună cei mai
mulţi bani.
3.La cumpărături: în centru de lucru există standuri cu produse care au preţul de la 1 la 10 lei;
fiecare preşcolar trebuie să cheltuiască bugetul de care dispun; ei pun în balanţă criterii precum:
nevoia, dorinţa, cheltuiala;
4. Sudoku: preşcolarii au la dispoziţie bancnote de 1, 5, 10, 100 lei, vor rezolva situaţiile financiare
create.
Un juriu format dn cadre didactice din învăţământul preprimar va stabili ierarhia finală pe baza
criteriilor care se regăsesc în Regulamentul concursului.
Activitatea nr. 7 „Evaluare şi diseminarea rezultatelor” mai-iunie 2019; se vor evalua rezultatele,
se va constitui baza de date cu instituţiile participante la proiect, cu rezultatele proiectului şi
transmiterea acestora către instituţiile implicate în proiect.
Rezultate calitative şi cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului: în
urma implementării proiectului ,,Un start bun spre educaţia financiară”, grădiniţa este mai
atractivă, un spaţiu prietenos, creşte încrederea şi stima de sine, responsabilitatea, valorizează
munca proprie, dezvoltă abilităţi antreprenoriale, preşcolarii învaţă să-şi depăşescă condiţia umană
prin perseverenţă, intră în universul cunoşterii descoperind o ancoră spre concret, se pregătesc
pentru a reuşi în viaţă. În baza rezultaelor obţinute, vom asigura continuitatea proiectului, vom
invita grădiniţele să ne împărtăşească din experienţele şi exemplele de bune practici în activitatea
cu preşcolarii.

Bibliografie:
1. Ligia Georgescu-Golosoiu,2013, Educatie financiara. Banii pe intelesul copiilor,
Editura Explorator.

600
 ECO-MĂMĂRUȚELE - AJUTOARELE LUI FLOPI

Prof. Fulea Ana-Maria

Grădinița P.P.”Lumea prichindeilor”

Proiectul de activitate ”Eco-mămăruțele-ajutoarele lui Flopi” s-a desfășurat în cadrul temei

anuale de studiu CUM ESTE/A FOST ȘI VA FI AICI PE PĂMÂNT?, tema săptămânală fiind
”Ziua planetei Pământ”. Au fost implicate domeniile experiențiale Domeniul Știință și Domeniul
Om și Societate.
Activitatea integrată a avut ca scop verificarea și consolidarea unor deprinderi de îngrijire
și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acesta și
îmbogățirea cunoștințelor depre materiale și caracteristicile lor, precum și utilizarea de tehnici de
lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple.
Obiectivele de referință vizate au fost:să cunoască unele elemente componente ale lumii
înconjurătoare (obiecte, aerul, apa, solul, vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a
mediului, fenomene ale naturii), precum şi interdependenţa dintre ele; să recunoască şi să descrie
verbal şi/sau grafic anumite schimbări şi transformări din mediul apropiat; să cunoască diferite
materiale de lucru, din natură ori sintetice și să efectueze operaţii simple de lucru cu materiale din
natură şi sinteticeComportamentele vizate au fost:să descrie corect tablourile expuse; să
denumească obiectele de pe jetonul extras; să argumenteze locul unde se potrivește jetonul extras;
să răspundă corect la ghicitori; să colecteze selectiv deșeurile descoperite; să răspundă la întrebări
folosind paletele vesele (adevărat) și triste (fals); să respecte etapele realizării lucrării; să utilizeze
corect materialele de lucru și să realizeze lucrări estetice și originale.
Metodele didactice utilizate au fost convesația, explicația , problematizarea, demonstrația
și exercițiul, iar ca mijloace didactice au fost utilizate siluete de mămăruțe roșii și portocalii,
tablouri înfățișând aspecte pozitive și negative despre îngrijirea mediului, jetoane înfățișând
aspecte pozitive de ocrotire a mediului și negative, de neglijare a acestuia, sac menajer cu pahar și
farfurie de plastic, coajă de banană și cocean de măr, hârtie și carton, palete cu fețe zâmbitoare și
triste,panou cu recompense pentru copii, lacăte, cutii în formă de cufăr, insigne cu Flopi, carton

601
colorat, cd-uri, foarfece,lipici,recompense. Forma de organizare a fost colectivă, individual și pe
grupe.
Activitatea a debutat cu primirea unei scrisori din partea lui Flopi, prin care își reamintesc
ce a pățit Flopi (Cine era el, cum a plecat el într-o călătorie, ce a descoperit în aceastăcălătorie etc.
). Copiii află din scrisoare că Flopi este supărat; el a uitat datorită suferințelor prin care a trecut, ce
înseamnă să ocrotească natura, cum se colectează selectiv deșeurile și ce înseamnă să reciclăm, de
aceea le cere ajutorul copiilor.
Se desfășoară jocul ”Cine știe, câștigă!”. Copiii vor rămâne așezați la semicerc.
Vor fi expuse două panouri reprezentând un peisaj cu aspecte pozitive,ecologice și unul
înfățișând aspecte despre poluare.Vor fi descrise panourile. Se vor explica regulile jocului: copilul
atins de bagheta magică va extrage din săculeț un jeton pe care îl va descrie și va argumenta locul
unde se potrivește (pe care panou). Se va executa un joc de probă pentru a se observa în ce măsură
au fost înțelese regulile jocului. Se urmărește ca fiecare echipă să descopere 4 jetoane.
Răspunsurile corecte vor fi aplaudate și recompensate cu câte o mămăruță.
Copiii descoperă un sac menajer cu deșeuri;acesta îi aparține lui Flopi, care nu mai știe
cum se reciclează selectiv. Își reamintesc împreună cum se reciclează selective, în ce fel de
recipient. Pe baza unor ghicitori (Anexa 1), copiii vor afla ce deșeuri sunt în sacul menajer. Ei îl
vor colecta așa cum este corect: în cutia galbenă se pun obiectele din plastic, în cutia verde se pun
resturile menajere și în cutia albastră se colectează hârtia și cartonul. Se urmărește ca fiecare echipă
să colecteze un deșeu în fiecare recipient. Echipele vor fi recompensate la panoul cu traseele care
duc către cufere. Se descoperă câteva cartonașe surpriză cu întrebări (Anexa 2).Copiii trebuie să
răspundă la aceste întrebări folosind niște palete vesele, dacă răspunsul la întrebare este adevărat
și paletele triste, dacă răspunsul la întrebare este fals.Echipa care va răspunde correct la întrebări
va primi o mămăruță și va termina traseul către cufăr. Echipa care va termina traseul va descoperi
o cheie care deschide cufărul; în cufăr, copiii vor descoperi măști de mămăruțe pentru fiecare dintre
ei. Tranziția se realizează prin intonarea cântecului ”Micii ecologiști”: Noi din suflet ne dorim /
Natura s-o ocrotim./De aceea ,deși mici / Vrem să fim ecologiști!Trala lala la lala / La lala lalala!
Copiii îi vor pregăti lui Flopi o surpriză, îi vor arăta că știu să recicleze .Vor realiza din
CD-uri uzate suporturi de pahare. Se enumeră și se descriu materialele necesare realizării lucrării.
Educatoarea demonstrează modul de realizare al lucrării.Se decupează un disc din hârtie colorată,
care se lipește pe cd. Se realizează o mămăruță folosind tehnica origami care va fi aplicată pe

602
marginea cd-ului astfel încât să rămână suprafață plană pentru așezarea paharului. Suprafața
discului va fi ornată cu floricele de diferite culori, prin lipire.
Copiii realizează lucrările, fiind supravegheați și îndrumați de către educatoare.La finalul
activității, se apreciază toate lucrările , colectiv și individual. Se va realiza o expoziție pentru Flopi.
Copiii vor fi recompensați pentru munca depusă.
Bibliografie:
1. Borțeanu Silvia, Brănișteanu Rodica, Breben Silvia, Fulga Mihaela, Grama
Filofteia, Haiden Roxana, Ignat Eugenia, Manzu Liana, Necula Gabriela, Nicolae
Irinela, Popescu Carmela, Răileanu Daniela, 2009, ”Curriculum pentru
învățământul preșcolar-prezentare și explicitări”, Editura Didactica Publishing
House.
2. Ministerul Apelor și Protecției Mediului, ”Manualul educatorului pentru utilizarea
setului ”Flopi și apa” și ”Flopi și aerul”, www.rowater.ro .

DEMERSURI DE INTEGRARE A EDUCAȚIEI ECOLOGICE

ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE A COPILULUI PREȘCOLAR

Prof. Furnică Nicoleta

Grădinița Cîmpeni

Educația ecologică presupune o educație intelectuală, care vizează perfecționarea

instrumentelor de cunoaștere proprii omului. Omul își pune problema de cunoaștere prin acțiunea
proprie schimbului de materie dintre el și natură. Orice victorie pe planul transformării mediului
își are izvorul în acte de cunoaștere. Tema descoperirii ,,tainelor” naturii înconjurătoare,
identificării acțiunii negative a omului asupra mediului și conturării germenilor unui
comportament ecologic la o vârstă timpurie este actuală și a acumulat un bogat suport teoretic.
Educația ecologică aplică astfel, teorii noi despre inteligență în spiritul reformei noi și integratoare
românești.

603
 S-a dovedit faptul că preșcolarii cu inteligență dominant naturalistă înțeleg problemele
naturii vii și o iubesc, interrelaționează în situații-problemă cu curaj, organizând, observând,
clasificând, experimentând, cercetând, stabilind relații cu ușurință în lumea naturală a plantelor și
animalelor. Pentru copiii naturaliști, mediul este locul de cercetare prin joc. Proiectarea activității
de învățare trebuie să promoveze modelele alternative de educație permanentă activă centrate, în
acest caz pe inteligența naturalistă. Se asigură astfel, o diferențiere autentică a instruirii, începând
cu grădinița.
Programa activităților instructiv-educative oferă opționale dedicate educației ecologice,
acceptă inovații privind modalitățile de lucru cu preșcolarii în contextul obiectivelor vizate
ecologiei.În cadrul instituționalizat al grădiniței este important să valorificăm toate oportunitățile
de a-l pune pe copil în contact cu mediul înconjurător, de a-l ajuta să comunice cu natura pe planul
afectelor, atitudinilor și comportamentelor. Un colț din curtea grădiniței, un aspect de pe strada pe
care se îndreaptă spre casă,o vizită în parc, o pasăre ce se odihnește între două zboruri pe pervazul
ferestrei ..., pot deveni puncte de plecare în cunoaștere!
Din recentele studii ale Programului Ecologic al Organizaţiei Naţiunilor Unite se
subliniază faptul că planeta noastră este în pericol. Într-un asemenea context, rolul grădiniței și al
educatoarei este foarte important. Conștientizarea carențelor conduce la asimilarea valorilor… iar
ca educatoare avem mijloace diverse prin care putem apropia copilul de ceea ce azi numim
ecologie si educație ecologică. Programa instructiv-educativă vizează în această ordine de idei
următoarele obiective: realizarea unui curriculum interdisciplinar care să valorifice rezultatele
derulării unor priceperi și deprinderi, comportamente necesare înțelegerii și protecției mediului
înconjurător; implicarea factorilor educaționali prin susținerea ideii de educație ecologică,
stabilindu-se metodologia activității printr-o proiectare riguroasă a demersurilor intelectuale
interdisciplinare; conștientizarea părinților privind impactul social și educațional al educației
ecologice și necesitatea integrării acestora în formarea comportamentelor ecologice.
Integrarea în Uniunea Europeană a însemnat asumarea responsabilității față de mediul
înconjurător în care trăim cu ajutorul reformei ecologice. Drumul școlii spre Europa se dorește a
fi un drum ecologic, drum pe care ni-l clădim de la o etapă la alta prin contribuții individuale, de
grup sau colective, prin parteneriate,prin proiecte naționale și internaționale, prin opționale și
extinderi și prin reviste de promovare a educației ecologice. Poezii, scenete,rebusuri, caricaturi,
povestiri ca și conținut informativ, dar și vizite, discuții cu persoane avizate transmit din

604
perspectiva educației ecologice noi semnale în formarea și educarea comportamentelor și
atitudinilor ecologice.
În acest sens ,s-a derulat programul național ,,Let's do it, România!”. Grădinița, ca instituție
pentru prima educație, prin acest program a contribuit la formarea la preșcolari de deprinderi,
comportamente, atitudini ecologice precum și la conștientizarea populației școlare și locale de
necesitatea îngrijirii, ocrotirii ,protejării mediului prin participarea la acțiuni concrete și nu în
ultimul rând la îmbunătățirea calității mediului prin implicarea mai multor parteneri. Prin
obiectivele propuse, programul a implicat întreg colectivul grădiniței la sesizarea și rezolvarea
problemelor de mediu. Respectând demersurile derulării unui proiect, în cadrul proiectului,copiii
au debutat prin desfășurarea unor lecții-plimbare în curtea și împrejurimile grădiniței, ,,detectând”
zonele poluate și cele nepoluate, materiale poluante. La plimbare ne-au însoțit și părinți și personal
auxiliar din grădiniță. În jurnalul grupei am înscris gândurile, observațiile copiilor, am decis în
grup ce măsuri și soluții de rezolvare a depoluării să utilizăm. Am realizat afișul-anunț prin care
am precizat ziua și ora când copiii vor porni acțiunea: mai întâi în curtea grădiniței, apoi în
împrejurimi. Partenerii de acțiune au fost părinți, bunici, frați care alături de preșcolari au pornit o
activitate de voluntariat avizată care avea ca scop depoluarea și curățenia împrejurimilor. Copiii
au împărțit fluturași cu mesaje, îndemnuri ecologice tuturor celor întâlniți. Impactul a fost de bun
augur, încurajându-ne prin mijloacele sus menționate să conștientizăm populația comunitară de
îmbunătățirea calității mediului.
Comportamentul ecologic al preșcolarilor reiese și din participarea acestora la acțiuni și
programe-manifest prilejuite de evenimentele ecologice: Ziua Animalelor, Ziua Pământului, Ziua
Mondială a Mediului, în cadrul cărora copiii au organizat expoziții tematice în holul grădiniței,
folosind și materiale reciclabile. S-au citit ghicitori, versuri și dramatizări și s-a dat răspuns
chestionarului oral propus părinților.
Dornici de a cunoaște, de a ști, de a investiga, de a vedea cu ochii minții frumusețea naturii,
copiii trebuie sensibilizați în activitățile complementare prin organizarea a cât mai multe plimbări,
drumeții, popasuri și excursii ecologice, prin convorbiri și conversații euristice, prin povestiri,
legende, teste cu conținut ecologic, poezii, prin diapozitive, diafilme științifice, cărți din colecții
științifice, montaje, reciclări, proiecții din poeziile lui Topîrceanu, Arghezi, Elena Farago,care
constituie surse inepuizabile de educație ecologică la preșcolari.

605
 Îmbinând sistematic jocul cu activitatea didactică și munca satisfacem în același timp
nevoia de mișcare atât de firească la această vârstă. Jocurile de mișcare cu conținut ecologic,jocuri
senzoriale(,,Schimbă culoarea”, ,,Orchestra anotimpurilor”, ,,Tăietorii de lemne”, ,,Parada
modei”), jocuri-exerciţii practice (,,Poluare-depoluare”, ,,Spune ceva despre…”) pot fi încununate
cu succes de recompense cu diplome ecologice. De exemplu,în cadrul jocului, ,,De-a bucătăria”,
copiii pipăie, analizează, compară, găsesc asemănări între fructe. Ei sunt tentați să le guste și să le
miroase cu toți analizatorii. Vor concluziona privind forma, culoarea, gustul, mirosul. Participă
activ, dialogând în timpul jocului gospodăresc datorită interesului de a-și manifesta curiozitatea
științifică. Copiii experți vor desfășura activitatea gospodărească,astfel: pe masă se află un coșuleț
cu fructe și boluri cu apă. Ei ne invită la o degustare a preparatului ,,Salata de fructe”. Se
organizează chiar și un concurs ,,Cea mai gustoasă salată”. La semnalul ,,spală fructul X”, copiii
care au acel fruct vor veni la măsuță și-l vor spăla în bolul cu apă. La un alt semnal muzical îl vor
așeza cu grijă în alt bol. Exercițiul ,,Ploaie de zahăr”, o ploaie albă, dulce, parfumată de zahăr
vanilat curge peste fructe și le pudrează. Copiii stau de jur împrejurul bolului cu salată. Pe un fond
muzical, închid ochii și își imaginează fructele dulci, plutitoare într-un sirop dulce și roz.
Degustarea se face pe rând.
Exemplu practic de evaluare a capacităților ecologice:
Obiectivul: Cunoașterea existenței factorilor de mediu și a rolului acestora în dezvoltarea
unei plante (animal).
Luni: Copiii sunt introduși într-un mediu inedit. Un colț din natură specific anotimpului cu:
plante, aranjamente florale, plante de cameră, animale vii,etc.Copiii se deplasează liber în mediul
creat. Descoperă simbolurile factorilor de mediu: soare, apă, pământ. Completează apoi o fișă de
lucru cu simbolul factorilor de mediu care lipsesc. Comunică impresii, întreabă sau acționează.
Rolul educatoarei constă în amenajarea mediului, având rol de observator și încurajând copiii
nonverbal.Întrerupe printr-un semnal sonor observarea liberă.Concluziile se formulează sintetic
pentru a se constitui ca suport documentar al demersului didactic din următoarea zi.
Marți: Tema-pictură murală. Copiii realizează împreună cu educatoarea o pictură murală
care corespunde fiecărui element. Grupele de observare a plantelor/animalelor, a mediului creat și
ulterior descrierea acestora sunt constituite eterogen. Exprimarea descoperirilor este ghidată prin
întrebări și copiii redau grafic descrierea și poate fi acceptată sau contestată. Observarea se reia cu
mare atenție, iar descrierea verbală este însoțită și de gestică; desenul fiind descris către final de

606
grupul care l-a realizat și monitorizat de grupul care a transmis informația. Ședința se poate încheia
cu un dans tematic executat pe o muzică adecvată. Atmosfera este de satisfacție colectivă.
Miercuri: Complex de exerciții- Exercițiul 1: Frunza crestată-mișcarea ambelor mâini cu
palmele față în față în zig-zag conturând forma frunzei; Exercițiul 2: 4-6 copii așezați spate în
spate ghemuit cu brațele ridicate oblic țin în mână crenguțe subțiri verzi; Exercițiul 3: Copiii
,,frunze,, se deplasează și se așează de o parte și de alta a crenguțelor cu brațele sub formă de
frunză, capul aplecat; Exercițiul 4: O fetiță ține deasupra capului un cerc galben. 6 fetițe vin pe
rând și se așază una lângă alta, de jur împrejurul cercului ce reprezintă mijlocul florii, cu câte o
petală în fiecare mână deasupra capului formând floarea; Exercițiul 5: Copilul ,,Soare” execută
mișcări de brațe imitând razele; Exercițiul 6: Copilul ,,Stropitoare” imită udarea plantei. Doi copii
înconjoară planta cu brațele și execută sărituri pe loc cu brațele sus transmițând bucuria, dragostea
pentru plante. Executând acest complex de exerciții copiii demosntrează că au înțeles care sunt
părțile componente ale unei plante și factorii de mediu.
Joi: Activitate practică: ,,Copiii harnici”-copiii formează grupe de câte trei si are de realizat
o sarcină de lucru:grupul 1- într-o jardinieră seamănă semințe de flori conform prospectului de pe
pliculeț; grupul 2- pune lăstari rupți cu grijă din plantele existente în sala de grupă în sticluțe
transparente cu apă pentru a observa cum cresc rădăcinile; grupul 3- plantează flori cu rădăcină în
ghivece de mărimi diferite în funcție de specia plantei. Grupurile lucrează pe rând, educatoarea îi
ghidează, iar celelalte grupuri observă și apreciază activitatea colegilor, își înșusesc tehnicile de
lucru pasiv.
Vineri: Fișa de observare a plantei. Copiii se regrupează și observă etichetele unor vase cu
flori. Sunt formulate ipoteze: ,,Dacă vom observa jardiniera în fiecare zi vom vedea ce se întâmplă
cu semințele puse în pământ și vom desena în căsuțe ori de câte ori planta are o nouă crenguță ,
frunzuliță sau floare. ”Se completează prima căsuță cu desenul care corespunde stadiului de
dezvoltare a plantei. Se formulează sarcina de observare- îngrijiți planta din vas; observați și
înregistrați orice schimbare prin desen în următoarea căsuță până când planta ajunge la maturitate.
Problema cunoașterii, conservării și ocrotirii mediului este de mare actualitate la nivel
mondial. În măsura în care noi dorim să ne perfecționăm, să obținem performanțe în procesul de
învățământ, ca profesori suntem preocupați de aplicarea noului, de dorința de a căuta noi variante
metodologice, rezultatele în procesul instructiv –educativ –formativ fiind din ce în ce mai eficiente.

607
 Bibliografie:
1. Breben Silvia, 2002, ,,Activități bazate pe inteligențe multiple, inteligența naturalistă”,
vol. II, Editura Repograph, Craiova;
2.***,,Probleme fundamentale ale pedagogiei”, 1982, Editura Didactică și Pedagogică,
București;
3.***,,Pro Ecologia Mileniului III”, 2006, revistă de educație ecologică, Editura
Reprograph, Craiova.

PROGRAM EDUCAȚIONAL NAȚIONAL DE EDUCAȚIE

ECOLOGICĂ “ECOGRĂDINIȚA”

Prof. înv. preșc. Gheorghe Elena,

Prof. înv. preșc. Ursuleanu Ana-Ramona
G.P.P. “Căluțul de mare” Constanța

ARGUMENTUL
În tonalităţi diferite, de la strigătul disperat, sumbru şi pesimist până la avertismentul serios
şi lucid, acest semnal trebuie ascultat şi trebuie să dea de gândit fiecăruia dintre noi, oamenii.
Fiecare, la nivelul său de preocupări, este în stare să lezeze natura sau să o protejeze, să o
înfrumuseţeze, să contribuie la distrugerea sau perpetuarea ei, astfel încât omenirea se află acum
în faţa unei grave alternative.
De fapt, problema raportului dintre OM ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR nu este nouă. Ea
a apărut din cele mai vechi timpuri. În decursul lungii sale evoluţii, pe măsura dezvoltării ştiinţei
şi tehnicii, omul a căpătat posibilitatea de a transforma, din ce în ce mai mult, mediul înconjurător,
dar a făcut-o adesea în defavoarea condiţiilor normale de dezvoltare a vieţii. Cu toate modificările
care s-au produs în cursul ultimelor milenii, omul a reuşit, până în prezent, să se adapteze
transformărilor pe care dezvoltarea societăţii le-a impus factorilor naturali, mediului înconjurător.
Folosirea pe scară din ce în ce mai largă a noilor surse de energie impune grija de a evita degradarea

608
mediului înconjurător, de a menţine în permanenţă un raport echilibrat între satisfacerea
necesităţilor materiale mereu în creştere ale societăţii omeneşti şi protecţia tuturor factorilor
mediului înconjurător, într-un cuvânt, de a respecta legile ecologice. Astfel copiii preşcolari trebuie
să fie informaţi despre ceea ce este esenţial în domeniul actual al ecologiei, trebuie să cunoască
daunele pe care omul le-a provocat, până acum naturii, iar prin educaţia ecologică preşcolarul să
afle care sunt soluţiile posibile pentru ocrotirea mediului. Orice copil poate deveni un prieten al
naturii, cu condiţia să înţeleagă şi să respecte natura. Natura are nevoie de prieteni. Nu mila de
vieţuitoare, ci respectul este necesar unei adevărate prietenii cu natura. Grădiniţei îi revine
importanta sarcină ecologică, aceea că, încă de la cea mai fragedă vârstă, copiii să ajungă să
cunoască, să iubească şi să ocrotească natura.
SCOPUL
Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, în
vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.
OBIECTIVE SPECIFICE
• privind copiii:
- sprijinirea copilului pentru a manifesta interes şi curiozitate pentru cunoştinţe din
domeniul ecologiei;
- stimularea copilului pentru a desfăşura activităţi cu caracter experimental şi
demonstrativ prin care să contribuie la păstrarea sănătăţii mediului în care trăieşte;
- îmbogăţirea vocabularului activ cu termeni din domeniul ecologic;
- însuşirea unor norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului
dintre sănătatea individului, a societăţii şi mediului şi formarea unei atitudini
dezaprobatoare faţă de cei care încalcă aceste norme;
- încurajarea copilului pentru a exprima independent opinii şi stări sufleteşti proprii.

• privind cadrele didactice:

- familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a copilului pentru
desfăşurarea unor activităţi cu caracter ecologic în vederea însuşirii unor
cunoştinţe din domeniul resectiv;
- abilitarea cadrului didactic cu capacitatea de a construi un mediu educaţional
care să motiveze copilul în procesul de protejare a naturii;

609
 • privind părinţii şi alţi factori educaţionali:
- conştientizarea părinţilor şi a altor factori educaţionali cu privire la rolul lor
în formarea şi dezvoltarea propriilor copii;
- creşterea implicării părinţilor şi a altor factori educaţionali în activitatea
grădiniţei şi în crearea unui mediu sigur şi sănătos pentru copii.
DURATA
Anul şcolar 2017 – 2018
GRUP ŢINTĂ
• grupa mică, grupa mijlocie, grupa mare
• părinţii copiilor
• educatoare
RESURSE UMANE
• copiii preşcolari
• părinţi
• cadre didactice
• alţi factori educaţionali
RESURSE MATERIALE
• mijloace audio – vizuale
• materiale didactice
• publicaţii
• atlase
• soft-uri educaţionale
RESURSE FINANCIARE
• sponsorizări
• donaţii
EVALUARE
- realizarea unui album foto de prezentare a activităţilor desfăşurate în vederea
atingerii obiectivelor propuse;
- raport de evaluare a activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului.
-
610
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
Nr. Tema Mijloc de ralizare Perioada Responsabil
crt.
1. „Natura, casa mea!” - drumeţii; octombrie EDUCATOARE
2017
2. ,,Amintirea - colecţionări de frunze, castane, etc. noiembrie EDUCATOARE
toamnei” 2017
3. ,,Energia verde” - discuţii colective despre sursele de decembrie EDUCATOARE
energie regenerabilă 2017
4. ,,Şi animalele au - lectură după imagini ianuarie EDUCATOARE
dreptul la viaţă…” 2018
5. ,,Aşa da, aşa nu!” - concurs de cunoştinţe pe grupe februarie EDUCATOARE
2018
6. „Oaza de verdeaţă” - plantare de arbori şi flori în curtea martie EDUCATOARE
grădiniţei 2018
7. Ziua Pământului - - discuţii colective despre poluare şi aprilie EDUCATOARE
22 aprilie efectele ei 2018
8. ”Peisaje din ţara -vizionare imagini, filmuleţe cu peisaje mai EDUCATOARE
noastră” din ţara noastră 2018
9. ”Zâna pădurii ne - evaluarea cunoştinţelor dobândite în iunie EDUCATOARE
întreabă, noi activităţile precedente 2018
răspundem”

BIBLIOGRAFIE
1. Dăscălescu, D., Alexandru, A., Hudac, S., 1998, Îndrumar în sprijinul desfăşurării
activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător la grupa pregătitoare în grădiniţă,
Editura Polirom, Iaşi;
2. Dilă S., Crăciun V., 2002, Ghid practic – educaţie ecologică, RBDD, Tulcea;
3. Manolache, A., Stângă, M., Stăiculescu, Z., 2001, Mediul înconjurător – Pregătirea pentru
şcoală în grădiniţa de copii – educaţie ecologică, Editura V&I INTEGRAL, Bucureşti;

611
 MICII VOLUNTARI ÎN ACȚIUNE

Ghiujan Tereza-Angela,
Grădinița cu Program Normal Iugani

Gândurile mă poartă de multe ori spre anii copilăriei, la vremurile în care am primit o
educație corespunzătoare atât în familie, cât și la școală, orientată spre formarea unor valori morale
sănătoase, bazate pe respectul și grija față de aproapele. Peste ani, mi-a venit rândul și mie să ofer
în dar aceste valori generațiilor de copii care mi-au fost încredințate, într-o perioadă în care lumea
a devenit din ce în ce mai independentă și egoistă. Așa se face că, pe lângă celelalte responsabilități
primite de-a lungul carierei didactice, de ani buni am fost desemnată să coordonez activitățile din
cadrul Programelor Strategiei Naționale de Acțiune Comunitară la nivelul unității de învățământ.
Altfel spus, să pun bazele voluntariatul în școala noastră în calitate de coordonator SNAC. De
aceea am implicat pe lângă preșcolari, elevi din învățământul primar și gimnazial. Am început cu
un număr mic de voluntari, dar an de an acesta a crescut semnificativ, odată cu dorința arzătoare
a celor implicați de a sări în ajutorul celor care trăiesc în lipsuri, de a învăța lecția bunătății.
Am identificat persoanele aflate în dificultate, apoi ne-am adunat și împreună am încercat
să conștientizăm nevoile cu care se confruntă acești oameni. Le-am explicat copiilor că voluntarii
dedică o parte din timpul lor acțiunilor de voluntariat, se implică afectiv, fără a aștepta nici un fel
de recompensă. Singura mulțumire este aceea că au făcut o faptă bună, că aduc puțină alinare
sufletelor aflate în lipsuri și singurătate. Voluntarii socializează mai mult, ajută pe semenii lor, dau
dovadă de compasiune, înțelegere și dragoste. A fi voluntar înseamnă să fii uman, înseamnă să
acționezi de bunăvoie, din proprie inițiativă, să dai dovadă de răbdare, înțelegere și grijă pentru
cei care au nevoie de sprijin. Printr-o implicare activă în activitățile de voluntariat organizate la
nivelul grădiniței, preșcolarii au învățat să fie toleranți și apropiați de persoanele aflate în
dificultate. Copiii au învățat să fie atenți și generoși cu cei din jur, să se apropie și să dăruiască din
tot sufletul pentru a aduce o rază de speranță în viața semenilor. Activitatea de voluntariat oferă
copiilor implicați oportunitatea de a cunoaște oameni din domenii variate, de a colabora și încheia
relații de prietenie cu ei.

612
 În acest context m-am implicat în acțiuni de voluntariat cu dorința de a fi alături de
persoanele aflate în dificultate. Acest lucru l-am realizat având alături preșcolarii și părinții
acestora. Pentru a trăi într-o lume mai bună este nevoie să acționăm în acest sens. Cel mai ușor
putem realiza acest lucru prin puterea exemplului personal, prin oferirea modelelor demne de
urmat.
Preșcolarii de la Grădinița Iugani învață să fie toleranți și apropiați de persoanele bătrâne
și singure, în cadrul proiectului de parteneriat educațional "Și ei sunt ai noștri!", ce se desfășoară
în fiecare an în unitatea noastră. În cadrul proiectului am derulat numeroase activități cu caracter
umanitar, cultural, social. Ofer spre exemplificare o parte din activitățile desfășurate.
Micuții au participat la activitatea "Aprinde o stea pentru comunitatea ta!", activitate
de voluntariat creștin la care a fost mobilizată întreaga comunitate. Partenerii noștri au fost
numeroși: școala, biserica, Centrul de Îngrijire la Domiciliu, primăria, familia, iar locul de
desfășurare unul special, la Biserica Romano - Catolică "Sfânta Fecioară Maria, Regină". După
oficierea programului religios, în care au fost implicați și voluntarii, a avut loc strângerea de
fonduri pentru pachetele cadou de Crăciun destinate bătrânilor din localitate. Fiecare participant a
donat o sumă de bani, primind în mod simbolic o lumânare aprinsă, pe care a dus-o acasă.
Fondurile adunate au fost gestionate de reprezentanții bisericii. Voluntarii au mai participat la
distribuirea pachetelor în Ajunul Crăciunului.
O altă activitate s-a desfășurat în luna noiembrie, la inițiativa I.S.J. Iași în cadrul Campaniei
ce poartă denumirea de "Săptămâna legumelorși a fructelor donate". Activitatea s-a derulat
pe durata unei săptămâni, în cadrul Programelor Strategiei Naționale de Acțiune Comunitară, cu
scopul sensibilizării copiilor de vârstă preșcolară și a părinților acestora de a dona fructe, legume
și alte produse pentru cei ce duc lipsă de alimente. Susținuți de părinți generoși, copiii au donat cu
bucurie fructe și legume pentru cei care au mai puțin decât ei. Am adunat cantități importante de
cartofi, ceapă, morcovi, varză, fasole, mere, pere, gutui, nuci, ulei, zahăr, orez, făină etc, pe care
le-am oferit unor familii care aveau neapărat nevoie de ele.
Activitatea intitulată generic "Artiști pentru bunici" a fost un adevărat spectacol realizat
la Căminul cultural din localitate. La activitate au participat bătrânii din localitate, părinți,
profesori, învățători, elevi și mulți invitați de seamă, reprezentanți ai altor instituții locale.
Activitatea s-a evidențiat atât prin scopul caritabil, adunarea de fonduri pentru bătrânii din sat, dar
și prin calitatea prestației artistice. Evoluția pe scenă a constituit un minunat prilej pentru etalarea

613
calităților artistice și interpretative, spre deliciul celor prezenți. Copiii susținuți de părinții lor au
învățat și lecția generozității prin donațiile făcute .
"Speranță pentru Naty", activitate finalizată prin organizarea unui târg de mărțișoare la
căminul cultural, având ca obiectiv adunarea de fonduri în vederea sprijinirii unei eleve cu
dizabilități din școala noastră, care avea nevoie urgentă de bani pentru a beneficia de o intervenție
de specialitate în străinătate. Costurile fiind foarte mari, iar posibilitățile familiei - limitate, a fost
nevoie și de ajutorul nostru. Pregătirea acestui târg l-am realizat printr-o serie de activități specifice
de confecționare a mărțișoarelor. Întreaga comunitate a fost alături de această fetiță atât în calitate
de producător cât și de cumpărător, toți cu o mare dorință de a o ajuta pe Naty.
"Bolțarul tău face casa lor" este activitatea organizată din dorința de a ajuta o familie cu
mulți copii, dintr-o comună apropiată, care a rămas fără acoperiș deasupra capului. Am repetat
atunci lecția generozității. De data aceasta am organizat în curtea școlii un târg de prăjituri. Sumele
de bani strânse din vânzarea produselor la târg au ajutat la achiziționarea bolțarilor pentru
construirea unei case modeste.
"Împreună dăruim zâmbete!" Pregătirile pentru această activitate au început cu mult
timp înainte. Am adunat produse specifice sărbătorilor de iarnă, am pregătit pachețele cadou.
Copiii au învățat colinde și s-au deplasat acasă la eroii noștri, ducând vestea Nașterii Domnului.
Întâlnirea cu veteranii de război a fost încărcată de emoții. Copiii au fost impresionați de
întâmplările relatate de gazdele noastre, au realizat diferența dintre vremurile pe care le trăiesc ei
și cele pe care le-au trăit înaintașii noștri. La sfârșitul activității, copiii au oferit cu mult drag
darurile pregătite. Din această activitate preșcolarii au învățat să dăruiască și mai ales să respecte
sacrificiile făcute de veteranii de război care cu prețul vieții lor au luptat pentru libertate și pace.
În toate activitățile desfășurate copiii au avut susținerea părinților, fără de care nimic nu ar
fi fost posibil. Ei au învățat că unii oameni nu se pot descurca singuri și că au mare nevoie de
ajutor, iar ei pot aduce puțină alinare dacă nu rămân nepăsători. Preșcolarii au învățat încă de la
această vârstă că pot ajuta unele persoane aflate în suferință fizică sau se confruntă cu unele lipsuri
materiale. Am convingerea că voluntarii de azi, adulții de mâine vor fi la fel de receptivi și vor
face tot ce le va sta în putință pentru a aduce zâmbete pe chipul celor aflați în situații disperate.

Bibliografie: Didactic.ro; Youtube.com

614
 MICI ELEVI, DAR MARI ACTORI…

Prof. înv.primar, Grecu Eliza Carolina

Școala Gimnazială ”Mihai Codreanu” Iași

Teatrul! Ce tânăr e bătrânul teatru de peste două milenii! Și atunci cu acompaniamentul

fluierului de trestie , actorii îmbrăcați în piei de țap făceau oamenii să se bucure sau să plângă și,
mai ales să spere, să fie mai buni, mai cinstiți, mai curajoși. Și, înfruntând veacurile, teatrul a
îmbătrânit. Nu l-a descurajat nici circul, nici sportul, mai târziu nici filmul, și apoi nici cel mai
vajnic dintre ”concurenții” săi, televizorul.
Dintre toate artele se poate spune că teatrul și muzica se materializează într-o operă de
artă, rezultată din procesul muncii de creație la care participă mai mulți factori.
Prin spectacol, elevii își manifestă și dezvoltă aptitudinile, capătă încredere în forțele
proprii. Prin teatru elevii pot fi cunoscuți și sub aspectul personalității pe care și-o pot forma și
desăvârși. Copiii sunt foarte interesați să realizeze spectacole, simt nevoia să fie apreciați prin
aplauze din partea colegilor și părinților.
Întotdeauna spectacolul a fost însoțit de muzică, aceasta fiind mobilizatoare și susținătoare
a actelor de voință și de caracter. Având un rol însemnat în educarea moral-cețățenească și
patriotică, muzica alături de prietenul ei, teatrul, are și o funcție educativă. O carte de teatru se
citește cu ochii minții, ca și cum ai vedea un spectacol.
Teatrul și muzica fac parte astăzi din bucuriile vieții noastre spirituale.
Rolul teatrului este acela de a fi prietenul copiilor, părinților și al cadrelor didactice. Cântecul și
piesa de teatru stau la baza muncii artiștilor-amatori – elevii.
Teatrul este arta care apropie sufletele și le amplifică vibrația.

615
616
 ACTIVITĂŢILE DE TIP OUTDOOR ÎN CADRUL EDUCAŢIEI
ECOLOGICE

prof. Grimmi Eva

G.P.P. „Prichindelul” – U.S. G.P.P. „Pinochio”Rădăuţi/ Suceava

Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea
începe din ce în ce mai mult să capteze interesul celor din sistemul de învăţământ formal. Există
numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă
şi pe înţelesul tuturor, putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer
liber. Termenul de educaţie outdoor poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative,
programe de dezvoltare personală şi socială.

Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură

bunăs-tarea societăţii si creează copiilor acea stare de bine.

Realizănd o sinteză a activităţilor de formare se pot identifica următoarele caracteristici

cheie ale educaţiei outdoor:

- educaţia outdoor oferă posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului

reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra
mediului si prin faptul ca oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-
ecologice le au asupra mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de
benefică pentru schimbarea atitudinilor si comportamentelor faţă de mediu;

- educaţia outdoor reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant,

liber, fără constrângerile pe care le impun “cei 4 pereti ai unei săli de clasă” poate oferi elevilor
nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de natură
să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe
sprijin reciproc;

- educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest
sens – cum spuneam mai sus, educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite
elevilor, care întâmpină dificultăţi de învăţare şi au un nivel scăzut de perfor-manţă şcolară, să
devină mai motivaţi, cu mult mai capabili;

617
- dezvoltare personală atât al celor care o aplică, cât mai ales al elevilor;

- dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între elevi, elevi-profesori duce la creşterea

gradului de participare activă, creşterea cetăţeniei active în rândul ambelor categorii;

Implementarea educaţiei outdoor în cadrul curriculei şcolare implică diferite etape, de la

planificarea procesului şi până la implementare.
Exemple practice de integrare a educaţiei outdoor în activităţile ecologice
DLC – punerea în scenă a unei poveşti, după ce a fost citită în sala de grupă; identificarea
anumitor elemente naturale cu care copiii pot scrie pe pământ, pe pietre sau frunze; o poveste
cu început dat alegând un obiect din natură (copac, floare, etc.) şi ei să continue povestea; să
compună poezii cu diverse obiecte din jur (iarbă, copaci, etc.); „Poveştile copacilor” – copiii
aşezaţi pe iarbă, păstrând liniştea o perioadă de timp lângă un copac şi apoi să spună ce sunete
au auzit (foşnet de frunze) şi de unde vin, iar dacă acesta ar putea vorbi ce ne-ar spune. Prin
aceste activităţi copiii îşi vor forma imaginaţia, creativitatea, dezvoltarea vocabularului.
DS (matematică) – adunarea unei grămezi de pietre, iar apoi fiecare copil îşi alege o
piatră pe care o va compara cu a altui coleg (piatra mai mare/ mai mică; culoare, formă,
greutate); în curtea grădiniţei să deseneze pe asfalt cu cretă forme geometrice sau formate din
grupuri de copii, astfel vor învăţa într-un mod interactiv; măsurarea curţii interioare sau a unui
spaţiu verde; copiii să adune mai multe frunze pe care să le sorteze pe grămezi diferite după
diferite criterii (culoare, formă, mărime).
DS (cunoaşterea mediului) – copiii dobândesc cunoştinţe cu privire la plante şi animale,
informaţii cu privire la mediul înconjurător, la poluare şi consecinţele acesteia. Valenţele
educative ale activităţilor de cunoaşterea mediului pot fi puse în valoare prin: plantarea şi
îngrijirea plantelor din curtea grădiniţei, vizite la grădina zoologică, grădina botanică,
participarea la acţiuni de protecţia mediului, construirea de căsuţe pentru păsărele, fotografierea
vietăţilor din jur (păsări, insecte); vizitarea celor mai importante instituţii sociale, economice,
culturale din oraş şi realizarea unei galerii foto cu acestea; vizitarea unui monument istoric şi
cunoaşterea însemnătăţii lui pentru comunitate.
DOS – vizitarea bisericilor din localitate cu ocazia diferitelor sărbători religioase (de
Crăciun, de Paști); de asemenea, se pot forma copiilor deprinderi legate de ocrotirea calităţii
mediului înconjurător ( reguli de comportare corectă faţă de natură): hârtii, ambalaje, sticle şi
alte deşeuri ce nu se aruncă la întâmplare, ci depozitate în containere speciale; spaţiile verzi
trebuie curăţate şi îngrijite organizându-se în acest sens activităţi de ecologizare periodice.
Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă înseamnă activitate în con-tact nemijlocit

618
cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la
şcoală şi în societate, să respecte norme diferite, tot aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte cu
mediul în care trăim. Abilităţile practice oferă şi ele posibilitatea manifestării depline a
creativităţii şi sensibilităţii copilului. Prin aceste activităţi capătă valoare artistică unele obiecte
realizate din materiale adunate din natură sau materiale refolosibile. Astfel, se îmbină esteticul
cu informaţia ştiinţifică.
DEC – „creioanele naturale ale naturii” - copiii pot aduna frunze, crenguţe, boabe,
pietricele şi să încerce să scrie cu „creionul natural” să vadă ce culoare are acesta sau ce urmă
lasă pe foaia de hârtie; organizarea unor concursuri muzicale în aer liber sau vizionarea unui
spectacol muzical, poate de asemenea, să fie un prilej foarte bun pentru descoperirea copiilor
cu talent muzical.
Elementul cheie al educaţiei outdoor este acela că oferă copiilor posibilitatea de a învăţa
prin experimentare, prin observare la faţa locului, ei fiind astfel mult mai motivaţi să înveţe şi
să găsească răspunsuri la întrebările lor.
Activitățile educației de tip outdoor se desfășoară întotdeauna în naturăși nu au ca
finalitate rezultate palpabile (diplome, atestate), ci produse vizibile la nivelul
comportamentului copiilor. Dacă învățarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv,
activitatea de tip outdoor are un aspect pur practic, informal și experiențial.

Bibliografie
1. Didactica – Revista pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar şi primar, nr.
23/ ianuarie-februarie 2012, Editura Rasirom, Bucureşti;
2. Revista Învăţământul Preşcolar, 3-4/ 2014, Educaţia outdoor în grădiniţă, Editura
Arlequin, Bucureşti.

619
 PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ȘCOALĂ-GRĂDINIȚĂ
”SALVAȚI NATURA DE LA DEZASTRU”

Iacob Iuliana, Liceul Tehnologic Ion Creangă, Pipirig

Școala cu clasele I-VIII Boboiești

Descoperirile şi transformările civilizaţiei omeneşti au generat efecte nebănuite asupra

vieţii, mediului. Dacă până nu demult resursele Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii,
ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării economice a crescut necesarul de materie
primă şi energie, exploatarea intensivă a resurselor determinând un dezechilibru ecologic.
La Şcoala Gimnazială Boboieşti,Comuna Pipirig, se derulează proiectul "SALVAŢI
NATURA DE LA DEZASTRU " în scopul promovării educaţiei ecologice, ca educaţie pentru
o dezvoltare durabilă, factor esenţial în formarea personalităţii tinerilor cetăţeni în vederea
integrării sociale.
Proiectul este realizat astfel încât să formeze atât la nivelul elevilor cât şi la nivelul
preșcolarilor o concepţie sănătoasă asupra vieţii, corespunzând realităţii imediate şi de
perspectivă. În desfăşurarea acestui proiect, am avut ca scop principal să îi facem pe elevi mai
conştienţi de faptul că un mediu înconjurător sănătos şi cât mai puţin poluat depinde de fiecare
dintre noi, şi mai ales că fiecare dintre noi poate să îşi aducă contribuţia într-un mod distractiv.
Activităţile propuse urmăresc stimularea unui comportament ecologic în spiritul normelor
europene; transformarea comportamentelor cotidiene ale elevilor și preșcolarilor în stiluri de
viaţă ecologice, economice, sănătoase şi durabile prin întreţinerea unui ambient curat;
dezvoltarea capacităţii de comunicare şi de asumare a responsabilităţii faţă de propria persoană,
comunitate, ambient şi natură.
SCOP:-Cunoaşterea şi înţelegerea unor componente şi procese ale lumii vii, stimularea
motivaţiei pentru protecţia naturii, formarea comportamentului ecologic adecvat şi derularea
de acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător.

OBIECTIVELE PROIECTULUI:
• îmbunătăţirea calităţii mediului în şcoală şi în împrejurimile acesteia;
• responsabilizarea elevilor în propria formare şi iniţierea acestora în redimensionarea
parteneriatului educaţional pe baza realizării unor forme diverse de colaborare:proiecte

620
 legate de protecţia mediului, colaborări cu alte şcoli, instituţii şi factori decizionali,
atragerea unor eventuali sponsori;
• implicarea factorilor de decizie locali, a agenţilor economici şi a altor instituţii în
obţinerea de informaţii şi fonduri necesare pentru creşterea calităţii factorilor de mediu;
• colectarea de materiale refolosibile(hârtie, sticle PET) ;
• menţinerea statutului de "ECO-ŞCOALĂ" şi a Steagului Verde, ca o recunoaştere a
implicării şcolii în rezolvarea problemelor de mediu
Elevii şcolii noastre primesc o educaţie ecologică corespunzătoare care îi face capabili să
o aplice şi să o mediatizeze la rândul lor pentru o mai intensă responsabilizare a comunităţii
locale.
APLICANTUL: LICEUL TEHNOLOGIC,,ION CREANGĂ’’ PIPIRIG, ECO-ŞCOALA
BOBOIEŞTI
PARTENERI: Grădinița cu Program Prelungit Nr. 14 Iași,Primăria Pipirig, Ocolul Silvic
Pipirig., Garda Naţională de Mediu-Comisariatul Judeţean Neamţ, Agenţia Pentru Protecţia
Mediului Neamţ, Parcul Natural Vânători Neamţ, Parcul Natural Vânători Neamţ.
GRUPUL ŢINTĂ: elevii de la Eco-Şcoala Boboieşti, preșcolarii de la Grădinița cu
Program Prelungit Nr. 14 Iași, cadrele didactice, părinţii, membri ai comunităţii, reprezentanţi
aiPrimăriei Pipirig, Ocolului Silvic Pipirig, Comisariatului Judeţean Neamţ al Gărzii Naţionale
de Mediu, Agenţiei Pentru Protecţia Mediului Neamţ, Parcului Natural Vânători Neamţ.
LOCUL DE DESFĂŞURARE:Eco-Şcoala Boboieşti şi şunitățile partenere,
STRATEGII DE REALIZARE:
a) Forme: activităţi comune între elevii şcolilor şi ai claselor implicate în proiect,
activităţi la nivel de clasă şi şcoală, activităţi curriculare şi extracurriculare.
b) Acțiuni propuse:lecţii, drumeţii, campanii publicitare, concursuri, expoziţii cu
materiale din natură, activităţi de reciclare, activitaţi artistice
c) Metode didactice:conversaţia, explicaţia, exerciţiul; demonstraţia, problematizarea,
învăţarea prin descoperire, jocul didactic, dramatizarea, bservarea, brainstorming-ul ;
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:octombrie:,,Ocrotim natura,ocrotim viața !”,
”Realizarea portofoliului Proiectului”, noiembrie:”Lumină şi culoare”,Campania ,,Ana are
mere...pentru zimbri.”, decembrie:„Brăduţul eco”, ianuarie: „Curiozităţi din adâncuri!”,
februarie:„Ne pregătim pentru spații verzi!”, martie: „ Picătura de apă!”, aprilie:„Pădurea
,prietena mea!”, „Pământul,casa noastră!”, mai:„Prietenii cântăreţi!”,

621
iunie:”Evaluare:Concluzii finale de proiect, portofolii tematice, concurs interjudețean ,,Salvați
natura de la dezastru”
FINALITĂŢILE PROPUSE ÎN URMA DESFĂŞURĂRII PROIECTULUI:
Proiectul va avea un impact deosebit asupra elevilor datorită:utilizării metodelor interactive, a
procedeelor şi tehnicilor de lucru, care le-a sporit încrederea în forţele proprii,apropierii lor de
mediul înconjurător,însuşirii unor norme de comportament eco-civic,formării unei atitudini
dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele ecologice.
EVALUAREA PROIECTULUIse va realiza prin:expoziţie de fotografii realizate în
timpul desfăşurării proiectului, portofoliul şi jurnalul proiectului - cu lucrări artistico-plastice
(desene, picturi,afişe)
IMPACT (feed- back concret)Pentru sondarea impactului se vor realiza diverse strategii:
observări curente, chestionare, discuţii cu participanţii la proiect.
DISEMINARE:Publicarea proiectului şi a revistei ,,Prietenii naturii ‘’(nr.23si 24),
prezentarea proiectului la nivelul cercurilor pedagogice ce se desfăşoară în şcoli şi la instituţiile
partenere, popularizarea proiectului în cadrul Consiliului Local al Primăriei Pipirig şi la
televiziunea local, mese rotunde de informare a celorlalţi elevi din şcoală, a părinţilor, a
celorlalte cadre didactice, miniexpoziţii cu materiale publicitare şi rezultate ale activităţilor
desfăşurate, dialoguri deschise, schimburi de idei.

Bibliografie:
1. Buda, Corina, Educația ecologică în școală, 2010, Editura Eurobit;
2. Dincă, Corneșia, Educația pentru mediu în școala românească, 2013, Editura
Decestera Media.

622
 MĂNÂNC SĂNĂTOS, CRESC FRUMOS
Proiect de educație nutrițională

prof. Ilie Carmen Iuliana

An școlar 2018 - 2019

A. DENUMIREA PROIECTULUI- TITLUL

a) Slogan:”Esti copil şi bine-ar fi

Să alegi cât mai atent
Ce mănânci tu zi de zi,
Ca să creşti inteligent !”

b) Domeniul şi tipul de educaţie în care se încadrează:

- Domeniul om si societate- Noile educații (educatia nutrițională)
c) Tipul de proiect:județean
B. APLICANTUL
a) Coordonate de contact a instituţiei de învăţământ:
Grădiniţa cu Program Prelungit “Prichindel” Suceava
Adresa instituţiei: Str. Baladei, Nr. 5, Tel/Fax 0230252953
E-mail: gradinita_prichindelul@yahoo.com
Site: www.gradinitaprichindel.ro
b) Datele aplicantului:
Coordonator proiect : Prof.Ilie Carmen Iuliana
Tel: 0755330422
E-mail: carmeniulianailie@gmail.com
c) Scurtă prezentare a experienţei în domeniul proiectului:
În unitate s-au desfășurat în anii trecuți proiecte cu finanțare norvegiană „Sănătate
prin mişcare, dezvoltare prin alimentaţie” care a avut ca scop creșterea procentului copiilor
care adoptă comportamente de nutriție sănătoasă și activitate fizică prin mișcare zilnică
susținută ( 60 de minute pe zi), consumul zilnic crescut de apă, consumul de fructe și legume
de cinci ori pe zi, micul dejun zilnic în rândul copiilor cu vârste între 3 și 6 ani.

623
 Echipele de proiect şi colaboratorii au ajuns la concluzia că indiferent de vârstă,
regulile de educaţie nutrițională trebuie cunoscute şi respectate cu consecvenţă şi
responsabilitate, aceasta nu numai pentru faptul că reprezintă o latură esenţială privind
integrarea în civilizaţia modernă, ci mai ales, pentru faptul că e bine pentru copii să înţeleagă
de mici că sănătatea nu înseamnă absenţa bolii, ci un mod de viaţă echilibrat, un mod de
comportare şi exigenţă igienică, o alimentație sănătoasă.
C. PARTENERI/ COLABORATORI
D. CONTEXT
a) Argumentarea proiectului propus (puncte tari, oportunităţi – relaţionate cu momentul
debutului proiectului)
Nevoile elementare ale copiilor de pretutindeni sunt: alimentaţia, protecţia, sănătatea şi
educaţia. Pentru a creşte şi a se dezvolta armonios ei au nevoie de hrană sănătoasă, de grija şi
dragostea celor mari, de educaţie .
Astăzi, odată cu apariţia pe piaţă a alimentelor inferioare, cu preţuri scăzute, însoţite de
reclame care asaltează televiziunile, revistele, vitrinele magazinelor, unul dintre subiectele viu
discutate este cel legat de alimentaţia copilului.
Cercetările în domeniu au demonstrat că în timp ce o alimentaţie sănătoasă creşte
vitalitatea organismului, eliminând riscul îmbolnăvirilor şi asigură o dezvoltare armonioasă,
alimentaţia nesănătoasă periclitează nu numai viaţa individului, ci a generaţii întregi,
conducând în timp la degradarea eredităţii .
Acest risc ţine în mare măsură atât de atitudinea nesănătoasă a familiei faţă de
alimentaţia copilului, cât şi de slaba implicare a instituţiilor şcolare în educaţia pentru sănătatea
copilului.
Educația nutrițională își poate propune, în primul rând, să atragă atenția copiilor
asupra modului cum mănâncă, asupra a ce mănâncă și asupra momentului din zi la care trebuie
să mănânce, ca răspuns la tendința tot mai accentuată a copiilor de a neglija importanta unei
nutriții corecte și de a adopta obiceiuri alimentare nocive – consum excesiv de produse de
patiserie, bauturi carbogazoase, snacks-uri, alimente semipreparate. Nu în ultimul rând se
cuvine a fi tratată și legătura dintre o nutriție corectă, activitate fizică și odihnă, ca factori
esențiali pentru păstrarea sănătății copilului.
Aşa cum se ştie, comportamentul alimentar al copilului se educă. Dar pentru a obţine
rezultate în acest sens este necesar ca toţi cei care contribuie la educaţia lui să acţioneze ca o
echipă şi să aibă acelaşi scop.

624
 Proiectul ”Mănânc sănătos, cresc frumos” ne învaţă tocmai acest lucru. Să conlucrăm
pentru a-i educa pe copiii noştri în spiritul valorilor unei vieţi sănătoase şi pentru a ne autoeduca
pe noi înşine în spiritul aceloraşi valori.
PUNCTE TARI:
Comunitatea şi părinţii descoperă aspecte legate de interesul copiilor de 3-6 ani privind
educaţia nutrițională;
Se cultivă dorinţa de exersare a unor deprinderi şi capacităţi vizând învăţarea de tip gradual
a regulilor de educaţie pentru societate;
Nevoia valorificării experienţei pozitive în domeniu, legată de tema proiectului;
Desfăşurarea în anii trecuti în unitate a proiectului” Sănătate prin alimentație, dezvoltare
prin mişcare”;
Se încurajează adaptarea la specificul mediului şi în acelaşi timp competiţia.
OPORTUNITĂȚI:
Proiectul oferă şansa mediatizării activităţilor care se desfăşoară în grădiniţele de copii;
Acordarea stimulentelor precum şi premierea motivează participarea activă la astfel de
proiecte;
Se oferă şansa unei bune cooperări cu comunitatea locală, cu specialişti din domeniul
sanitar, cu mass-media, etc.;
Există posibilitatea finanţării din surse diverse: sponsorizări, donaţii, acorduri parteneriale.
E. DESCRIEREA PROIECTULUI
a) Scop:
Promovarea valorilor unei alimentaţii sănătoase în rândul copiilor prin: organizarea şi
susţinerea unor activităţi educative la nivelul instituţiilor de învăţământ pentru părinţi, copii,
cadre didactice, îmbogăţirea şi diversificarea materialelor educaţionale necesare pentru
realizarea acestui tip de educaţie, intensificarea legăturilor dintre instituţiile şcolare şi alte
instituţii care pot oferi servicii specializate în educaţia pentru o viaţă sănătoasă a populaţiei;
b) Obiective:
Privind preșcolarii:
- asimilarea unor noţiuni şi cunoştinţe, privind problemele legate de sănătatea individuală şi
colectivă, specifice vârstei;
- însuşirea unor norme de comportament pentru asigurarea echilibrului dintre sănătatea
individuală şi cea colectivă;
- îmbogăţirea vocabularului propriu, utilizând cunoştinţe însuşite pe parcursul participării la
activităţile de educaţie pentru o alimentație sănătoasă;
625
- valorificarea cunoştinţelor despre corp şi sănătate în vederea respectării regulilor de igienă
personală şi organizării unui regim raţional alimentar.
Privind cadrele didactice:
- stimularea capacităţii de a construi un mediu educaţional propice formării unor deprinderi
sănătoase: igienice, de alimentaţie sănătoasă, de protejare a vieţii;
- aplicarea unor noi metode de stimulare a copilului în vederea desfăşurării unor activităţi cu
caracter sanitar;
- aplicarea, în practică, a cunoştinţelor dobândite prin activităţi, cursuri, schimburi de
experienţă;
- realizarea unei legături mai strânse şi eficiente între educatoare, familie şi comunitate, în
vederea realizării unei educaţii alimentare corespunzătoare.
Privind părinţii:
- implicarea responsabilă a părinţilor şi a altor factori educaţionali în activitatea grădiniţei,
privind crearea unui mediu sănătos pentru viitorul copiilor;
- exprimarea opiniilor şi luarea deciziilor pentru păstrarea sănătăţii propriilor copii.
c)Grup ţintă:
Beneficiari direcți:
- preşcolarii de la grupa mijlocie ”A”- 30 copii
Beneficiari indirecți:
- preșcolarii celorlalte grupe din unitate;
- cadrele didactice implicate în proiect;
- părinţii preşcolarilor, bunici;
- școlari;
d) Durata proiectului: anul școlar 2018 - 2019
e) Calendarul activităţilor
Nr. Activitaţi propuse şi mijlocul Obiective urmărite Data Locul de
Crt. de realizare desfăşurare şi
colaboratorii/
partenerii
”Călătorie în Țara Nutriției, -stimularea interesului Sala de
împreună cu Zâna copiilor şi partenerilor Octombrie festivităţi
1.
Alimentației” în vederea realizării 2018 -părinții
- lansarea oficială a proiectului proiectului; -partenerii

626
 - vizionarea unui material PPT
-identificarea alimentelor
”Putem crește frumos, dacă
sănătoase și mai puțin
mâncăm sănătos”
sănătoase Noiembrie Sala de grupă
2. - prezentarea piramidei
-conșientizarea 2018 - nutriționist
alimentelor
consecințelor consumului
- întâlnirea cu un nutriționist
de alimente nesănătoase
”Povești cu și despre mâncare” - îmbogăţirea ȘcoalaGimnazia
(”Turtița”, ”Sarea în bucate”) vocabularului propriu cu Decembrie lă Nr. 10
3.
- povestire expresii și cuvinte din 2018 -înv.Varvaroi
- desen povești, despre mâncare Georgeta/școlari
-prezentarea importanţei
”De la mere iau putere” Sala de grupă
sucurilor naturale asupra Ianuarie
4. - activitate practic - -părinți/asistentă
dezvoltării şi păstrării 2019
gospodărească Grupele mari
sănătăţii corpului
G.P.P.”Prichind
el-toate
”Hrană sănătoasă și la școală și
– conștientizarea faptului educatoarele
acasă” Februarie
5. că o dietă sănătoasă are la implicate în
- expoziție de desene, colaje, 2019
bază fructe și legume proiect
picturi
-medic
nutriționist
”Mărțișoare gustoase, pentru
Sala de grupă
mămici frumoase!”
Grupa mijlocie
- confecționare de mărțișoare - realizarea unor mărțișoare Martie
6. A
sub forma unor fursecuri din alimente 2019
Grupa mijlocie
- concurs ”Ce, cum, cît și când
C
mănânci?”
”Isteţ şi frumos într-un corp - valorificarea
sănătos!” cunoştinţelor despre corp şi Preșcolari de la
Aprilie
7. – concurs de cunoştinţe sănătate în vederea G.P.P. ”ABC”
2019
generale pe teme de educaţie respectării regulilor de -părinți
nutrițională igienă personală şi

627
 organizării unui regim Preșcolari de la
raţional alimentar G.P.P. ,,ABC”
Suceava
Sala de
-valorificarea cunoștințelor festivități
”Jucăria comestibilă”
despre alimentele -toate grupele
8. - atelier de confecționare de Mai 2019
sănătoase în vederea din unitate
”jucării” cu ajutorul alimentelor
realizării unor ”jucării” -medic
nutriționist
Sala de
- realizarea unui album cu festivități
diferite aspecte din -cadrele
”Amintiri sănătoase ... într-un desfășurarea proiectului didactice de la
9. album culinar” - prezentarea unor Iunie 2019 GPP
-evaluarea proiectului ghicitori, poezii, scenete, ”Prichindel”
legate de alimente/ -parteneri din
alimentație cadrul
proiectului

g)Metode şi tehnici de lucru:

- conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, povestirea, jocul didactic, brainstorming-ul,
problematizarea, turul galeriei, vizita.
Forme de organizare:
- frontal, pe grupuri mici, individual, pe echipe, în perechi.
h) Rezultate preconizate:
✓ Buna comunicare si colaborare între copii şi adulţi în toate etapele proiectului;
✓ Pliant cu sugestii pentru părinţi şi copii;
✓ Fotografii;
✓ Parteneriate şi colaborări;
✓ CD-uri cu înregistrări;
✓ Expozitie cu lucrările copiilor;
✓ Participări la concursuri;
✓ Jurnalul proiectului ,,Mănânc sănătos, cresc frumos”

628
i) Resurse
❖ umane
• Copii preşcolari;
• Educatoare;
• Medic nutriționist;
• Asistentă;
• Personalul auxiliar şi nedidactic;
• Părinţii copiilor implicaţi în proiect;
❖ materiale:
• materiale didactice din dotarea gradinitei, a şcolii sau procurate de educatoare;
• materiale diverse aduse de părinți, copii;
• spaţii şcolare, cabinete medicale şi spaţii extraşcolare care pot fi amenajate şi folosite pentru
susţinerea proiectului;
• material didactic: planşe, pliante, jetoane;
• suport logistic asigurat de colaboratori, parteneri.
j) Parteneri:
- Grădinița cu Program Prelungit ”ABC” Suceava
- Școala Generală nr. 10 Suceava
- Centru de nutriție Natur House Suceava

F. EVALUARE
observarea sistematică a comportamentului copiilor
convorbiri cu copiii
fotografierea unor activități din program
realizarea unui album foto/pliante, afișe
realizarea unei expoziții cu jucării din fructe și legume
întocmirea unui raport cu privire la activitățile desfășurate în cadrul acestui proiect
G. SUSTENABILITATEA PROIECTULUI
Vom avea în vedere continuarea proiectului, oferind copiilor și părinților posibilitatea
de a propune noi teme și mijloace de realizare, asigurând astfel varietate și un grad ridicat de
implicare a familiei în demersul didactic.
Activități de promovare/ mediatizare, diseminare:
- Popularizarea tuturor activităților din cadrul proiectului la nivelul unității;

629
- Apariții mass-media;
- Publicarea unor articole în Revista grădiniței ;
- Realizarea unei reviste care să ilustreze activitatea din cadrul proiectului;

BIBLIOGRAFIE:
1. *Activităţi opţionale în grădiniţă, 2000, Editura ASS, Bucureşti;
2. *Almanahul sănătăţii, 2005, București;
3. *Convenţia cu privira la Drepturile Copilului- Reprezentanţa UNICEF în România,
2004;
4. Cosmovici, A. şi Iacob, L, 1999, Psihologia generală, Ed.Polirom, Iaşi;

EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE – PROIECT DE ACTIVITATE

Prof. Iliescu Cameluța Ana

Prof. Barbu Elena Gabriela
Grădinița cu Program Prelungit,,Cei șapte pitici,, Buzău

GRUPA:Mijlocie
TEMA : ,,CINE SUNT/SUNTEM?’’
DOMENIUL OM SI SOCIETATE-Educație pentru sănătate
TEMA ZILEI : ,,Microbii,,-convorbire
TIPUL DE ACTIVITATE : mixtă
LOCUL DESFĂȘURĂRII: sala de grupă
SCOP:

Educarea în spiritul respectului față de propria sănătate prin recunoașterea factorilor de mediu
care pot influența starea de sănătate.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1-să identifice comportamente pozitive care conduc la păstrarea sănătății;

O2-să recunoască comportamente negative care duc la îmbolnăviri;

630
O3-să respecte regulile de igienă personală și un regim sănătos de viață în vederea păstrării
sănătății.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, observarea,.

MIJLOACE DIDACTICE: calculator,videoproiector,PPT-microbi

FORMA DE ORGANIZARE: pe grupe, frontal, individual.

631
 Secvenţele Conţinutul instructiv-educativ Strategii Evaluare
activităţii didactice

1.Moment Asigurarea condiţiilor necesare bunei desfăşurări Exerciţiul Observarea

organizatoric a activităţii. organizatoric comportamen
Pregătirea materialelor necesare desfăşurării în tului verbal și
bune condiţii a activităţii. nonverbal
2.Captarea Se va realiza prin intermediul unei Conversaţia Observarea
atenţiei povestioare,,Dimineața cand am venit la grădiniță Explicaţia comportamen
am găsit pe scări o păpușică care plângea.Am - Frontal tului verbal și
ridicat-o și am întrebat-o ce a pățit.Ea mi-a nonverbal
răspuns ca nu știe cum și-a murdărit rochița, fața,
mânuțele iar cel mai rău este ca o doare burtica.
Pentru că este murdară nici un copil nu dorește să
se mai joace cu ea.Eu am invitat-o la noi la grupă
s-o ajutam, s-o învățăm să se îngrijească și ce să
facă sa nu-o mai doară burtica.’’
3.Anunţarea ,,Astăzi la activitatea de educație pentru sănătate Conversaţia Observarea
temei şi a vom învăța despre comportamentele pozitive care comportamen
Explicaţia
obiectivelor conduc la păstrarea sănătății, depre efectele tului copiilor
microbiilor pentru corpul nostru. - Frontal

Se expunerea la videoproiector PPT-ului Conversaţia

despre microbi, comportamente positive și
4.Desfăşurarea Explicaţia Aprecieri
negative, bolile produse de microbi, locurile
activităţii
unde se găsesc cei mai mulți microbi etc. . - Frontal verbale

Se poartă o conversație despre efectele Conversaţia

microbiilor pentru sănătate.
Explicaţia Aprecieri
-Ce sunt microbii?
- Frontal verbale
5.Obținerea -Cum ne putem feri de microbi?
Conversaţia
performanței
-Ce trebuie să facem pentru a ne feri de boli?
Explicaţia

632
 -Unde sunt cei mai mulți microbi? Frontal Observarea
comportamen
-Ce trebuie să facem dupa ce am folosit toaleta? Individual
tului copiilor
6.Asigurarea -Cum pot fi văzuți microbii? Exerciţiul
retenției și a
Se prezintă microscopul iar copiii vor trece pe -
transferului Stimulente
rând și vor observa microbii la acest aparat. Individual

Copiii vor lucra o fișa legată de efectele Conversaţia

microbilor, regulile de igienă.
Explicaţia
7.Încheierea Se fac aprecieri referitoare la participarea la
-frontal
activității activitate și se insistă pe respectarea regulilor de
igienă.

ROLUL EDUCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Ion Floarea

Grădiniţa Nr. 56 Brăila

Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform
Organizației Mondiale a Sănătății, sănătatea individului este definită drept „o stare de bine
fizică,mentală și socială, și nu doar absența bolii sau infirmității.”Sănătatea unui adult depinde
în mare masură de evoluţia lui din perioada copilăriei şi a adolescenţei, când activitatea
individului se desfasoară mai ales în cadrul colectivitaţii.De dobândirea unui stil de viaţă
sănătos şi de starea de sănătate depind dezvoltarea organismului copilului si activitatea scolară.
Principalii factori care au impact asupra stării de sănătate şi boală sunt comportamentele
caredescriu stilul de viaţă: alimentaţia echilibrată, practicarea exerciţiului fizic, adoptarea
comportamentelor preventive (vaccinări, verificări medicale periodice), respectarea orelor de
somn. La vârsta preşcolară copii învaţă comportamente prin observarea şi imitarea adulţilor,
îşi formează atitudinile faţă de comportamentele sanogene şi de risc.Comportamentele
sănătoase sunt învăţate social de către copii prin observarea şi imitarea adulţilor. De exemplu:
alimentaţia, practicarea exerciţiului fizic sunt comportamente care se învaţă din familie, în

633
perioada timpurie de dezvoltareşi au un rol definitoriu în dezvoltarea atitudinilor şi practicilor
din perioadele ulterioare de dezvoltare.Adulţii influenţează comportamentele adoptate de copii
prin modelul pe care îl reprezintă. De asemenea, aceştia sunt principalii furnizori ai
oportunităţilor de petrecere a timpului liber şi ai diversităţii alimentare. Ne-am propus, ca în
cadrul unităților tematice, să promovăm în rândul copiilor noțiuni legate de sănătate:
alimentație sănătoasă, vitamine, igienă, exerciții fizice, etc. Obiectivele comportamentale
vizează aplicarea corectă a normelor igienico-sanitare, dar şi iniţierea de măsuri active pentru
recunoaşterea în viaţa de zi cu zi a factorilor interni şi externi care determină starea de boală.
Este foarte important să instruim copilul privind măsurile elementare de igienă atât în
colectivitate cat si acasa Dacă îi obisnuim pe copii cu aceste reguli de igienă, încă de la
grădiniţă vom reuși să formăm o atitudine responsabilă a copilului față de igiena sa personală.
Optimizarea activităţilor de educaţie pentru sănătate am realizat-o în cadrul activităţilor
de lectură după imagini, poveşti, povestiri,poezii, basme, precum şi diferite situaţii adaptate
programului zilnic desfăşurat în grădiniţă. Începând cu primele zile din gradinita, le-am
insuflăm copiilor regulile de igienă şi un comportament sănătos prin diferite jocuri şi poezii,
de exemplu:,, Apa si sapunul”,”La baie”, ”Dimineața când mă scol”. Pornind de la aceste
activități am subliniat importanţa spălării mâinilor înainte de masă, spălarea dinţilor după
fiecare masa, a întregului corp şi nu în ultimul rând efectuarea unor exerciţii fizice de înviorare
atunci când se trezesc.Păstrând aceste reguli şi consumând alimente sănătoase, ei vor creşte
sănătoşi.
Rolul educatorului este de a informa copilul că în multe alimente sunt folosite substanţe
sintetice, chimice, multe E-uri, care induc starea de boala in organismul nostru. A mânca corect
şi sănătos este un act responsabil, care trebuie învăţat încă din grădinita. De mic, copilul trebuie
educat spre alimente naturale, în schimbul celor procesate industrial şi pline de aditivi
alimentar .
În cadrul activităților: ,,Cearta fructelor năzdravane’’,„Grădina de legume și
fructe’’;jocuri de rol: ,,La piață’’/,, De-a gospodina’’ am discutat despre importanța fructelor
și a legumelor pentru sanatate, dar și despre spălarea lor înainte de a fi consumate. Am preparat
împreună salată de fructe și salată de legume.Copiii, care la început au refuzat să consume
unele fructe și legume, au început să le guste și chiar să le îndrăgească gustul. Copiii au ascultat
cu mare placere povești ca : ,,Țara fructelor fermecate’’/,,Povestea legumelor
lăudăroase”/,,Ridichea neagră”, în urma cărora s-a purtat o conversație despre importanța
acestora și ce gust minunat au aceste fructe și legume.Ei au avut ocazia de a descoperi acestea
prin toate simțurile: au observat fructele și legumele, le-au mirosit si le-au gustat în cadrul
634
jocului: „Ghiceste ce-ai gustat?’’.Încă de la grădiniţă copiii trebuie să cunoască pericolul
consumului excesiv de dulciuri,de sucuri acidulate, importanţa consumului de apă, de fructe şi
legume proaspete de sezon.
Pentru o dezvoltare psihică optimă, influența aerului curat, luminii și soarelui în timpul
desfășurării activitatilor fizice este de o importanță capitală. La vârsta preșcolară au abilităţile
motorii suficient dezvoltate şi sunt capabili să meargă pe o tricicletă, să urce scările, să meargă
pe vârfuri, să sară peste un obstacol, să arunce şi să prindă o minge, să se îmbrace singuri, să
deseneze sau să picteze.Exercitiile fizice, destinate dezvoltarii fizice generale, urmaresc, în
primul rând să acționeze asupra forței musculare a brațelor, picioarelor, spatelui și
abdomenului, să mărească mobilitatea la nivelul articulațiilor umerilor, coloanei vertebrale,
picioarelor. În acest scop am acordat o atenție deosebită creșterii tonusului muscular la nivelul
coloanei vertebrale cu accent pe exercițiile colective pentru prevenirea și combaterea
atitudinilor deficiente la nivelul toracelui, centurii scapulare, abdomenului și membrelor
inferioare.
Jocurile de mişcare cu subiect, în care mişcările şi regulile se îmbină cu un anumit
conţinut imaginativ: întruchiparea personajelor şi a ,,acţiunilor”acestora.(Ex.:,,Gâştele şi
vulpea”, ,,Vrăbiile şi pisica”, ,,Oile si lupii”), alături de locurile sportive executate cu diferite
obiecte: mingea, cercul, coarda etc.(Ex.:,,Nimereşte la ţintă”, ,,Cine aruncă mai departe”) îi
activizează pe copii, implicându-i şi oferindu-le oportunităţi pentru a-şi dezvolta atenţia,
imaginaţia şi aptitudinile motrice.
Pe lânga activitățile obligatorii de educație fizică, plimbările și drumețiile contribuie la
întărirea sănătății copiilor, la educarea voinței, a curajului și spiritului de echipă. Promovarea
obiceiurilor alimentare sănătoase alături de practicarea mișcării încă din primii ani ai copilului
rămân fixate pentru întreaga perioadă de existență a adultului.Educatorilor le revine sarcina de
a le oferi copiilor cunoștințe despre o viață sănătoasă, de a le forma atitudini și deprinderi pentru
formarea unei conduite responsabile privind sănătatea.

Bibliografie

1. Antal, Andrei ,1978, Igiena scolară, Editura Medicală Bucuresti;

2. Educatie pentru sanatate în Școala Românească, 2005,Editura Sistem;
3. Poenaru,Michiela,2006, Minte sanatoasa în corp sănătos, Editura Coresi;
4. Programe şcolare pentru disciplina opţională,2004, ,,Educaţie pentru
sănătate’’,Editura M.E.C.

635
 DEMERSURI DE INTEGRARE A NOILOR EDUCAȚII
MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

Prof. Ionciu Florica

Grădiniţa P.P Nr. 12 Târgovişte, Dâmboviţa

La nivelul învățământului preșcolar, Educaţia interculturală nu apare ca o nouă

disciplină, ci, în cadrul domeniilor experienţiale, îndeosebi prin activităţi de educaţie pentru
societate, educaţie estetică, se face o nouă abordare a disciplinelor clasice, în perspectivă
interculturală. Educatoarea urmăreşte valorizarea culturilor de origine ale preşcolarilor,
angajându-i totodată în procese de comunicare interculturală, sensibilizându-i la diversitatea
culturală, evitând stereotipiile şi prezentarea culturilor în mod static.
„Cine spune intercultural spune în mod necesar, plecând de la sensul plenar al prefixului
inter-: interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectivă. Spune, de
asemenea, dând deplinul sens termenului cultură: recunoaşterea valorilor, a modurilor de viaţă,
a reprezentărilor simbolice la care se raporteaza fiinţele umane, indivizii sau societăţile, în
interacţiunea lor cu altul şi în înţelegerea lumii, recunoaşterea importanţei lor, identificarea
interacţiunilor care intervin simultan între multiplele registre ale aceleiaşi culturi şi între
diferite culturi (Rey,1999,13, apud Cucoş, 2000, 193)
Abordarea interculturală în educaţia preşcolară presupune o ,,abordare globală, o reflectare a
diversităţii sociale, lingvistice şi culturale în activităţile de învăţare de toate tipurile în
organizarea mediului educaţional al grupei şi al grădiniţei, şi în practicile educaţionale adoptate
atât în relaţia cu copilul, cât şi cu familia acestuia.
Formarea noastră pentru interculturalitate ne va ajuta să răspundem
nevoilor tuturor copiilor din grupă. Formarea şi educarea copiilor nu trebuie să fie lăsate să se
deruleze de la sine, ci să constituie preocupări majore ale fiecărei educatoare. De aceea,
promotorii educaţiei interculturale, cadrele didactice, trebuie să fie dispuse:
* să accepte şi să îşi modifice
atitudinile, concepţiile, mentalităţile, şi convingerile;
* să experimenteze noi trăiri afective;
* să revalorizeze normele, modelele de natură morală, politică şi ştiinţifică;
* să îşi reorienteze raţionamentele şi judecăţile valorice;

636
 * să înveţe noi comportamente interpersonale şi noi stiluri interacţionale;
* să înveţe noi strategii de autocunoaştere şi intercunoaştere;
* să dorească să transmită aceste dimensiuni elevilor şi celorlalţi

Sentimentul apartenenţei la o comunitate multiculturală se formează din primii ani ai

vieţii, altfel spus, în cei ,, şapte ani de acasă’’, care includ și anii petrecuţi în grădiniţă.
Iată de ce, educatoarelor le revine, în ansamblu, misiunea de a dezvolta în forme şi

conţinut activităţi de educare şi formare multiculturală a copiilor. Cadrele didactice trebuie să

fie bine intenţionate, convinse pe drept că toţi copiii sunt egali, iar majoritarii nu sunt mai
presus de ceilalţi, să urmarească să şteargă diferenţele dintre copii, acordând fiecaruia atenţia
de care are nevoie:,,Individualizare, nu discriminare!”
Dacă educatoarea nu doreşte acest lucru şi nu are o minimă pregătire în ceea ce
presupune educaţia interculturală, mai precis, nu are abilităţile specifice pentru implementarea
unei abordări interculturale, rezultatele vor evidenţia în mod vizibil fenomenul de
marginalizare a grupurilor minoritare, în detrimentul integrării lor.
‚,Educaţia interculturală presupune şi o formare comportamentală, dar, mai ales, una
relaţională. Comportamentele culturale presupun componente de ordin atitudinal şi afectiv. Ele
sunt incorporate de individ, uneori, prin imitaţie, încercare şi eroare, în afara unui proces
discursiv, verbal, întotdeauna conştient şi explicit. De aceea, educaţia interculturală trebuie să
vizeze, mai intai, acest fond, de care depinde dirijarea interesului elevilor înspre teritorii
spirituale inedite, altele decat cele încetăţenite’’(Cucoş, 2000, p205)
Îmi desfăşor activitatea cu preşcolari, provenind din trei grupuri etnice : români,
bulgari, romi, ceea ce a constituit înotdeauna o problemă majoră în realizarea procesului
instructiv-educativ în grădiniţă, pe parcursul fiecărui an şcolar.Experienţa didactică
îndelungată, de 37 de ani, o pregătire corespunzătoare, prin parcurgerea cursurilor de ,,Educaţie
incluzivă interculturală ’’ din cadrul proiectului PETI , dragostea pentru copii şi dorinţa de a-

637
i ajuta, au stat la baza obţinerii unor rezultate bune. Cel puţin, la nivelul grădiniţei, folosind ca
modalitate de socializare – educaţia interculturală, am reuşit acest lucru.

Coordonez activitățile Proiectelor ,,Toţi diferiţi, toţi egali! – Educaţie pentru toţi,
împreună cu toţi” şi ,,Tradiţii şi obiceiuri strămoşeşti ”derulate în parteneriat cu familia,
biserica Sf. Nifon din Târgoviște, Asociația Zaedno a bulgarilor, Primăria Târgoviște.

Am încercat de-a lungul timpului să implic copiii în diferite activităţi extracurriculare,

pentru a putea avea parte de o socializare şi o coeziune a celor trei grupuri şi în afara grădiniţei.
Pentru a putea duce la bun sfârşit aceste activităţi, a fost nevoie atât de acordul părinţilor cât
şi de implicarea lor.

Am căutat să deschidem spaţiul grădiniţei către comunitate şi specificul ei, organizând

întâlniri, vizite, excursii, serbări cu specific intercultural, participând la manifestarile culturale
organizate.

Educaţia interculturală, derulată la nivelul grădiniţei, în cadrul acestor proiecte, a vizat

următoarele obiective : <>
promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească între români
şi alte etnii;

<> transmiterea de cunoştinţe despre propria cultură şi despre alte culturi aparţinând
altor etnii;

<> formarea unor deprinderi legate de viaţa într-o societate multiculturală;

<> formarea atitudinii de respect faţă de propria cultură şi a celorlalte etnii şi

combaterea discriminării şi a intoleranţei;

638
 <> promovarea unor relaţii de prietenie şi de bună înţelegere între români, bulgari,
rromi şi alte naţionalităţi.

<> învăţarea unor cuvinte, expresii, cântece în limba bulgară, romani, respectiv română
și a unor pași din dansurile specifice.

Acţiunile realizate au îmbrăcat diferite forme de organizare : spectacole interculturale,

realizarea unor albume cu fotografii vechi, vizionare de casete video, amenajarea unor expoziţii
cu lucrările copiilor, activităţi specifice etniei majoritare, prin care s-a urmarit participarea ca
invitaţi, a celorlalţi copii din grădiniţă.

Activităţile proiectate şi-au adus aportul la realizarea procesului de socializare a

copiilor atât în grădiniţă, cât şi în afara ei şi s-au remarcat prin contribuţia pe care au avut-o
la educaţia interculturală a tuturor participanţilor: copii, părinţi, cadre didactice, parteneri.

În contextual acestor activităţi, convieţuirea socială s-a făcut după modelul

intercultural - de acceptare etnică, în care, fără a renunţa la valorile proprii, se acceptă şi valorile
celuilalt, favorizând schimbul cultural.

Prin diversitatea conţinutului, activităţile au contribuit la dezvoltarea capacităţii de

comunicare a preşcolarilor atât între ei , cât şi între ei şi adulţii cu care au venit în contact.

Au creat deschideri spre acceptarea diferenţelor dintre etnii, diferenţe manifestate prin
limbă, port popular, obiceiuri, tradiţii;

Au stimulat curiozitatea şi dorinţa pentru cunoaşterea altor etnii ;

Au contribuit la învăţarea unor conduite morale, religioase, civice, specifice propriei

etnii, sau ale celorlalte.

Activităţile de educaţia interculturală au creat situaţii şi au oferit soluţii pentru

promovarea respectului şi toleranţei.

Partenerii implicaţi în proiect, au inţeles că fiecare copil, indiferent de etnie, religie, sex,
resurse şi capacităţi intelectuale, trebuie şi poate fi ajutat să se adapteze, să se integreze în
colectiv şi să socializeze cu ceilalţi copii şi cu adulţii din jurul său , să beneficieze de şanse
egale în educaţie şi că, numai împreună, colaborând, pot contribui la realizarea educaţiei pentru
toţi, împreună cu toţi.

639
 Educaţia interculturală îl ajută pe copil să convieţuiască în comunitate şi cu membri
ce sunt diferiţi de el, îi permite să aibă o gândire fără preconcepţii şi stereotipuri.

Şi, unul dintre cele mai importante beneficii este că, aceasta implementează în fiecare
copil sentimentul de respect şi torelanţă şi contribuie la învăţarea convieţuirii: a învăţa să
trăieşti împreună cu ceilalţi.

Bibliografie:

1. Anghel, A., 2013, Educaţie Interculturală - Suport de curs, anul III - Ştiinţele
educaţiei, Universitatea Valahia, Târgovişte.
2. Plugaru, L., Pavalache, M.,2007,Educaţie interculturală, Ed. Psihomedia, Sibiu.
3. Rus, C.,et all.,2009, Educaţia timpurie incluzivă - Module pentru formarea
personalului didactic din serviciile de educaţie timpurie, Bucureşti.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN CONTEXTUL ACTIVITĂȚILOR

INSTRUCTIV EDUCATIVE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Jîtariu Alina-Andreea

Prof. Diaconu Rodica
G.P.P. 14 Iași

Pornind de la afirmaţia, “natura a existat fără om, dar omul nu poate exista fără natură”,
conştientizăm faptul că avem datoria să cunoaştem şi să ocrotim natura. A proteja natura
înseamnă a cunoaşte şi respecta legile de existenţă şi evoluţie a ei. Grija faţă de natură, de
mediul înconjurător trebuie să fie o componentă esenţială a dezvoltării morale a tinerii
generaţii.

Atitudinea omului se formează şi se afirmă în strânsă legătură cu cunoştinţele ecologice,

cu cunoștințele teoretice pe care acesta le posedă, convingerile , semnificaţia morală şi estetică,
dar și activitatea practică a acestuia în raport cu mediul înconjurător.

640
 Activităţile teoretice de educaţie ecologică vor fi îmbinate cu activităţile practice ,
respectând cele trei abordări principale :

• educaţia despre mediu ;

• educaţia în mediu ;
• educaţia pentru mediu .

Astfel se vor forma atitudini pozitive faţă de natură, dar și faţă de importanţa modului
de gestionare a resurselor comune.

Mulţi autori consideră educaţia pentru mediu mai mult decât o disciplină şcolară , o
consideră o pregătire pentru viaţă în care se poate interveni prin acţiune directă pentru a asigura
o evoluţie a societăţii umane în compatibilitate cu mediul natural.

Educatia ecologică a preșcolarului poate debuta încă din mediul familial al cestuia și
poate continua în mediul educațional. În mediul familial, preșcolarul își poate forma anumite
deprinderi, cum să devină un bun ecologist, mai exact poate să își formeze deprinderea de a
face o colectare selectivă a deșeurilor (jucăriile stricate de care nu se mai folosește, materialele
didactice cu care lucrează acasă, etc. ). Un lucru foarte important de realizat atunci când copilul
are vârsta potrivită este să i se formeze deprinderea de a stinge becurile și televizorul atunci
când nu le utilizează nimeni, de a nu lăsa apa să curgă atunci când nu este folosită, Toate aceste
deprinderi formate, mai târziu contribuie la economisirea resurselor necesare vieții.

Știind că și grădiniței îi revine sarcina de contribui la formarea unei atitudini conștiente

și responsabile a preșcolarilor față de mediul înconjurător, începând cu anul școlar 2015-2016,
în cadrul Grădiniței cu Program Preungit Nr. 14 Iași, am coordonat activitățile din cadrul
Programului internațional Eco-Schools în scopul dezvoltării spiritului de iniţiativă şi
comunicare, de formarea a unor deprinderi cu privire la protejarea mediului înconjurător, dar
și în școpul un unui schimb de bune practici în vederea formării unei educaţii demne de cetăţean
european.

Dintre obiectivele acestui proiect enumerăm:

• Să învățăm despre natură și protejarea ei;

• Să participăm alături de părinți, bunici și cadre didactice la plantarea de pomi și flori în
curtea grădiniței;
• Conştientizarea de către copii a importanţei păstrării unui mediu curat si sănătos;

641
 • Desfăşurarea unor activităţi eficiente de învăţare a ecologizării mediului înconjurător;
• Transmiterea de mesaje ecologice ce au ca scop păstrarea unui mediu curat și sănătos.
Printre activitățile intructiv-educative desfășurate în conformitate cu Curriculumul
pentru învățământul preșcolar am integrat cu ușurință și activitățile stabilite în planul de
acțiune:

• ”Activitate de colectare selectivă a hârtiei”;

• ”Noi de mediu îngrijim, sănătoși și fericiți să fim”;
• ”Ce si cum noi curățăm planeta să o salvăm ;
• ”De mici învățăm sănătatea să o păstrăm”;
• ”Rolul fructelor și a legumelor în alimentația noastră”;
• ”Un mediu curat , un mediu sănătos”;

În cadrul Domeniului Limbă și Comunicare am desfășurat activități precum:

• Activități de memorizare”Planeta albastră”;

• Lecturi după imagini ”Protejăm natura”;
• Lectura educatoarei ”Povestea unei picături de apă”;
• Recitarea unor poezii pe temă ecologică.

În cadrul Domeniului Științe am desfășurat activități precum:

• Vizionrea unor materiale video despre poluarea mediului și efectele sale;

• Vizionrea unor materiale video despre păstrarea unui mediu curat și sănătos;
• Exerciții de estimare a cantităților de deșeuri colectate.

În cadrul Domeniului Estetic și Creativ am desfășurat activități precum:

• Ilustrarea prin desene și picturi a naturii în diferite situaţii;

• Învăţarea unor cântece despre natură ce se pot interpreta în timpul acţiunilor de
ecologizare.

În urma activităților stabilite în planurile de acțiune din cadrul Programului internațional

Eco-Schools desfășurat cu preșcolarii pe parcursul anilor școlari 2015-2018 conform evaluării
instituției din data de 10.05.2018 de către Comisia Națională de Evaluare formată din
reprezentanți ai Centrului Carpato-Danubian de Geoecologie București și reprezentanți ai

642
Gărzii de Mediu Iași s-a realizat acordarea statutului de Eco-Școală și a simbolului mondial
Steagul Verde pentru Grădinița cu Program Prelungit Nr.14 Iași.

Bibliografie:

• Antonovici Ştefania, colab., Avram Iftimia, colab., Ciauşu Elena, 2005,Editura CD

Press, București.
• Baciu Elisabeta, Pop Dorina, Balázs Gizella, 2009, Educaţia ecologică în grădiniţă,
Editura Grădiniţa Rândunica, Târgu-Mureş.

ABC –UL CUNOAȘTERII

(OPȚIONAL PENTRU GRUPA MARE)

Prof. consilier școlar Jorza Andreea – Lioara

CJRAE Hunedoara – Grădinița P.P. Nr. 7 Deva

Născut din nevoile psihologice ale copilului, opționalul ”ABC-ul cunoașterii” își
propune să stimuleze, să exerseze, să amplifice abilitățile cognitive, emoționale, relaționale ale
copilului, dar și să identifice eventualele întârzieri în dezvoltare, blocajele de comunicare și
emoționale și să introducă o notă recuperatorie și puternic antrenată în universul interior al
copilului preșcolar.
Capacitatea copiilor de a-și recunoaște și exprima propriile emoții, de a le stăpâni, de a
le controla, de a înțelege și a răspunde emoțiilor altora reprezintă pași importanți în dezvoltarea
emoțională a copilului. Locul central însă îl constituie dezvoltarea conceptului de sine, a
percepției și imaginii de sine a copilului: trăsături, capacități, motivații, dorințe, nevoi,
preferințe, roluri sociale. Astfel, copilul va ajunge să-și răspundă la întrebarea: „Cine sunt eu?”
Așadar, pornim de la premisa necesității unor modalități de a fructifica cunoștințele și abilitățile
dobândite prin activitățile instructiv-educative din grădiniță, canalizându-le pe o direcție
integrativă și sintetizatoare.

643
 Activitățile din cadrul acestui opțional permit conștientizarea procesului de
transformare a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor în comportamente aplicabile în viața
reală, cu finalitate pozitivă pentru sine și societate, fiind dedicat dezvoltării capacității
preșcolarului de a se autocunoaște și de a-și exprima într-o manieră pozitivă interesele,
aptitudinile, trăirile personale, abilitățile de relaționare și comunicare.
Opționalul ”ABC-ul cunoașterii” facilitează realizarea unor achiziții și beneficii psiho-
comportamentale la copiii preșcolari și constituie un sprijin concret și un veritabil ghid pentru
optimizarea activităților instructiv-educative și formative în grădiniță.
I. Competențe generale
1. Manifestarea interesului pentru autocunoaștere și a atitudinii pozitive față de sine și fată
de ceilalți
2. Exprimarea adecvată a emoțiilor în interacțiunea pozitivă cu copii și adulți cunoscuți
3. Aplicarea abilităților de menținere a unui stil de viață sănătos
4. Identificarea intereselor personale și a informațiilor de bază despre muncă și meserii,
ca parte a mecanismelor de cunoaștere și înțelegere a lumii reale

Competențe specifice și activități de învățare

Competențe specifice Activități de învățare

1.1. Identificarea unor trăsături ➢ Exerciții de prezentare individuală
personale elementare ➢ Realizarea unor desene de tip autoportret
➢ Jocuri de continuare a unor fraze, pentru evidențierea
calităților: “Eu pot să …”, “Îmi place de mine pentru că…”,
“Mâncarea mea preferată este …”, “Culoarea preferată este
…”
➢ Jocuri de identificare și denumire a trăsăturilor fizice
(culoarea ochilor, lungimea părului, înălțimea, greutatea)
➢ Vizionarea unor filme scurte despre elementele corporale
➢ Exerciții de obesrvare și numire a părților corpului uman
1.2. Identificarea asemănărilor / ➢ Jocuri pentru recunoașterea copiilor pe baza enumerării
deosebirilor dintre sine și ceilalți trăsăturilor personale (ex. ”Ghici cine este?”)
după criterii simple (aspecte fizice, ➢ Exerciții de identificare a asemănărilor și a deosebirilor
gen, vârstă etc.) ➢ Emiterea unor afirmații pozitive despre sine și ceilalți

644
2.1. Identificarea și aplicarea regulilor ➢ Recunoașterea în imagini a regulilor de comunicare
de comunicare specifice în activitatea ➢ Audierea unor povești teraputice despre reguli și
din grădiniță comportament adecvat la grădiniță
2.2. Explorarea caracteristicilor ➢ Jocuri de cunoaștere / intercunoaștere (ex. ”Pot să te prezint
ființelor și obiectelor preferate și a eu?”) în care fiecare copil își prezintă colegul / colega,
interacțiunii simple cu acestea jucăria preferată, animalul preferat, activitățile preferate
➢ Vizionarea unor filme specifice universului copiilor în care
se relevă caracteristicile unui prieten/se dezvoltă relații de
prietenie
2.3. Recunoașterea emoțiilor de bază ➢ Identificarea în imagini a emoțiilor de bază
(bucurie, tristețe, furie, frică) în ➢ Vizionarea unor secvențe din desene animate și filme
situații simple, familiare pentru copii pentru identificarea emoțiilor de bază ale
personajelor
➢ Exerciții de asociere a unei acțiuni cu starea emoțională pe
care o determină
➢ Exerciții de recunoaștere a emoțiilor în funcție de diferite
situații
➢ Crearea unor povești prin completarea frazelor lacunare
(ex. “Fetița și băiețelul sunt veseli pentru că…”)
➢ Desenarea unor chipuri / personaje care să exprime emoțiile
fundamentale
➢ Exerciții de ascultare activă a poveștilor terapeutice legate
de controlul furiei
3.1. Identificarea și exersarea ➢ Jocuri de identificare a obiectelor de igienă personală și
abilităților de igienă corporală explicarea modului de folosire a acestora
➢ Vizionarea unor filme despre igiena personală
➢ Exerciții-joc (“Așa Da, asa Nu”, “Spune DA sau NU”) de
aprobare/dezaprobare a unor atitudini exprimate în imagini
➢ Exerciții creative: ”Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista
săpunul?” ”În geanta ta descoperi că periuța de dinți îți
vorbește …”

645
3.2. Identificarea și exersarea unui ➢ Exerciții de identificare a regulilor de igienă alimentară
comportament alimentar sănătos ➢ Vizionarea unor filme despre alimentația sănătoasă și a
modului în care construim un meniu alimentar sănătos
➢ Audierea unor povești terapeutice despre alimentația
sănătoasă
➢ Desen/pictură, colaj legate de consumul fructelor și
legumelor
➢ Discuții cu toată clasa despre rolul și consecințele igienei și
a alimentației sănătoase
4.1. Identificarea hobby-urilor, ➢ Exerciții de exprimare prin intermediul desenului a
jocurilor și activităților preferate preferinței pentru o anumită activitate
➢ Prezentarea în fața grupului a unor obiecte personale care
exprimă ceea ce îi place fiecăruia să facă, pentru valorizarea
abilităților fiecărui copil, indiferent de domeniu
4.2. Explorarea unor meserii ➢ Audierea unor ghicitori despre meserii susținute de imagini
cunoscute ➢ Jocuri de identificare a instrumentelor specifice unor
meserii
➢ Jocul de rol despre meserii

II. Conținuturi ale învățarii

1. Autocunoașterea și atitudinea pozitivă față de sine și față de ceilalți
- Cine sunt eu? Caracteristici personale
- Portretul meu. Trăsături fizice
- Schema corporală: alcătuirea și denumirea părților corpului
- Eu și ceilalți. Asemănări și deosebiri dintre sine și ceilalți după diferite criterii simple:
aspecte fizice, gen, vârstă etc.
2. Dezvoltarea socio-emoțională
- Reguli de comunicare specifice activității din grădiniță
- Ființe și obiecte preferate, caracteristicile acestora
- Emoții de bază: bucurie, tristețe, furie, frică
3. Stilul de viață sănătos
- Norme de igiena în contexte variate
- Alimentația sănătoasă

646
 4. Interese personale și informații de bază despre muncă și meserii
- Jocuri și activități preferate, hobby-uri
- Meserii cunoscute

III. Valori și atitudini

● respect şi încredere în sine şi în ceilalţi;
● recunoaşterea unicităţii fiecărei persoane;
● receptivitate la emoţiile celorlalţi;
● valorizarea relaţiilor interpersonale.

IV. Modalități de evaluare

● exprimarea ideilor si argumentelor personale prin: poster, desen, colaj;
● portofoliul;
● activitati practice;
● discutiile de grup;
● observarea sistematică;
● aprecierea verbală / acordarea unor stimulente.

Bibliografie

1. Bocoș Mușata, (2002), Instruire interactivă, repere pentru reflecție și acțiune, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
2. Chiș Vasile, (2005), Pedagogia contemporană – Pedagogia pentru competențe, Editura
Casei Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
3. Glava Adina, Glava Cătălin, (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Editura
Dacia, Cluj-Napoca.
4. Golu Florinda, Ioniță Carmen, (2009), Aplicații practice ale psihologiei copilului –
Dezvoltarea personală ca program de educație alternativă, Editura Sper, București.
5. Ștefan Catrinel, Kallay Eva, (2007), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale
la preșcolari, Editura ASCR, Cluj-Napoca.

647
 NOILE EDUCAȚII ÎN ȘCOALA MODERNĂ
EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Prof. Lazlo Ioana I.S.M.B. Sector 6

Prof. Vodiță Anca- Camelia
Grădinița Nr.273 Sector 6 București

Ei, copiii, sunt viitorul omenirii. De felul cum ne creştem şi ne educăm urmaşii depinde
lumea de mâine. Poate fi o lume a progresului, a înţelegerii şi toleranţei sau o lume agresivă,
plină de conflicte, ură şi distrugere.
Problemele realităţii cotidiene cer răspunsuri rapide şi flexibile. De aceea copiii trebuie
pregătiţi nu numai să înţeleagă şi să suporte schimbările permanente, ci şi să le domine. Idealul
educaţional de azi îl reprezintă omul care stăpâneşte schimbarea. Stăpânirea schimbării
presupune adaptare la relitate şi permanentă interogaţie asupra soluţiilor găsite.
Educaţia acţionează prin modalităţi şi strategii de răspuns adecvate noilor schimbări. Una
dintre strategii constă în promovarea ,,noilor educaţii” (ecologică, pentru înţelegere şi pace,
demografică, pentru democraţie, sanitară modernă, pentru comunicare şi mass-media, pentru
timp liber, etc.)
,,Noile educaţii” reprezintă cel mai pertinent şi mai util răspuns al sistemelor educative la
imperativele generate de problematica lumii contemporane.
Educaţia vârstelor mici, mai ales educaţia preşcolară, constituie un set de intervenţii tot
mai adecvate şi adaptate valorii pe care o are învăţarea la vârstele mici de la 0-6 ani, iar
societatea nu trebuie să lase la voia întâmplării procesele şi situaţiile în care se formează
copilul.
Grădiniţa este o etapă în cadrul programelor de dezvoltare care are în vedere experienţa
deja acumulată de copil în mediul familial. De aceea, intervenţia educativă de la nivelul
grădiniţei trebuie construită în parteneriat educativ cu familia şi comunitatea şi constituie
premisa cea mai importantă a dezvoltării copilului.
Oamenii preţuiesc foarte mult sănătatea. Numeroase studii sugerează că un an de educaţie
creşte câştigurile personale de-a lungul vieţii cu aproximativ 10%.
Efectul educaţiei creşte proporţional cu numărul anilor de şcolarizare. O vastă literatură
de specialitate ne arată că nivelul individual de educaţie al unei persoane este cel mai important

648
predictor al stării de sănătate şi că nivelul de educaţie al părinţilor, îndeosebi al mamei, este un
predictor important al sănătăţii copilului.
Educaţia pentru sănătate este un subiect care se regăseşte frecvent în topul ştirilor, este
pe agenda de lucru a guvernelor, a autorităţilor locale, a agenţiilor educaţionale etc. Şi, totuşi,
bugetele pentru educaţie şi pentru sănătate sunt încă foarte mici. Îmbucurător este faptul că,
interesul crescut pentru acest subiect a determinat diferite grupuri de factori responsabili să
promoveze principiile educaţiei pentru sănătate şi să sprijine îmbunătăţirea condiţiilor în
educaţie şi sănătate, prin soluţii şi programe la nivel local. Pe de altă parte, realitatea ne arată
că educaţia pentru sănătate joacă un rol crucial în dezvoltarea unui mediu sănătos, incluziv şi
social echitabil, din punct de vedere fizic şi psihologic.
Curriculumul pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani promovează conceptul
dedezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii.
Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanţa domeniilor de dezvoltare a
copilului, în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru
viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar competenţele academice, ci în aceeaşi măsură, capacităţi,
deprinderi, atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună sau alături
de alţii, a gestiona emoţii, a accepta diversitatea, toleranţa etc.), dezvoltarea cognitivă
(abordarea unor situaţii problematice, gândirea divergentă, stabilirea de relaţii cauzale, etc.,
asocieri, corelaţii etc.), dezvoltarea fizică (motricitate, sănătate, alimentaţie sănătoasă etc.).
Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor
aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularităţile sale de
vârstă şi individuale.
Educația pentru sănătate poate fi realizată în grădiniță printr-o serie de activități:
✓ activităţi de lectură după imagini sau convorbiri tematice, care să abordeze
următoarele subiecte: Corpul uman, Camera mea, În parc, La teatru etc.;
✓ activităţi pe arii de stimulare/centre de interes, de tipul: Ne jucăm de-a familia (gătim
mâncare, îngrijim copilul, facem curăţenie în locuinţă etc.), La doctor (reguli de
comportare în spaţiile publice, reguli de igienă şi de îngrijire personală şi a celor
apropiaţi etc.), De-a cercetătorii (studierea, la microscop, a diferitelor obiecte de igienă
personală sau din mediul apropiat) etc.;
✓ jocuri didactice sau jocuri-exerciţiu prin care să se urmărească cunoaşterea, fixarea şi
exersarea unor deprinderi de igienă, a unor aspecte care ţin de igiena în spaţiile publice,
de igiena locuinţei, igiena personală etc., precum şi activizarea vocabularului copiilor

649
 cu cuvinte şi expresii specifice din domeniul igienei şi sănătăţii (Săculetul fermecat,
Ce a uitat..., Ce am ascuns?, Ce fac?, De ce? etc.);
✓ jocuri cu textşi cânt sau jocuri de mişcare, cu tematică adecvată, de tipul: Uite-aşa
(repetarea, în acelaşi ritm, a mişcărilor specifice de răspuns la întrebările: cum ne
spălăm pe faţă, cum ne spălăm pe dinţi, cum ştergem praful, cum spălăm un măr şi îl
mâncăm etc.), Ghici, Jocul mut etc.;
✓ activităţi de povestire sau de memorizare a unor texte cu tematică adecvată domeniului
educaţiei pentru sănătate pe care educatoarele le pot utiliza în diferite momente ale
zilei: la întâlnirea de dimineaţă, în cadrul tranziţiilor, ca pretext pentru stimularea
interesului pentru o temă de educaţie pentru sănătate abordată într-o fişă a caietului
individual sau în programul zilnic de activităţi);
✓ activităţi de desen, pictură, modelaj sau activităţi practice cu teme care să sprijine
fixarea unor cunoştinţe şi deprinderi de igienă pe care copiii le-au dobândit în alte
activități.
Totodată, preşcolarul va fi încurajat să elaboreze mici proiecte individuale sau colective
în care să-i antreneze şi pe cei apropiaţi lui (familie, prieteni, colegi). Proiectele pot purta
denumiri generice de tipul: Corpul meu, Casa/camera mea, La plimbare în parc, La teatru, La
bibliotecă, În bucătărie etc., iar focusul acestora poate fi orientat îndeosebi către elementele de
igienă individuală şi colectivă pe care vor trebui să le investigheze şi să le cuprindă în proiectul
lor sub formă de informaţii scrise, imagini, lucrări practice, desene etc.

BIBLIOGRAFIE:

1. „EDUCAŢIA PREŞCOLARĂ ÎN ROMÂNIA”, 2000, Ed. Polirom, Iași;

2. ,,CURRICULUM PT EDUCAȚIA TIMPURIE”, 2008;
3. ,,EDUCAȚIA LA FRONTIERA DINTRE MILENII”, 1988, Ed.Politehnica,
București.

650
 O ARTĂ REDESCOPERITĂ DE CEI MICI
OPȚIONALUL “SĂ ȚESEM FRUMOS!”

Prof. Leucă Brîndușa,

Grădinița P.N. “Țăndărică” Suceava

Argument:
„Nopțile lungi de iarnă erau o poveste. Ședeam ziua la geam, viscolea și se auzeau
copacii gâfâind. Bunica mea dragă băga pe foc vreascuri și venea lângă mine. Era o lumină
domoală la fereastră. Croșeta cipici. Trăgea meșteșugit firul dintr-un ghem mare, albastru.
Alteori, lua furca și fuiorul și se punea pe tors. Mă uitam fascinată cum dintr-un
morman de lână răsare cuminte o mogâldeață galbenă, perfect rotundă, cu care se juca pisica,
dacă prindea momentul.
Alteori, bunica se aşeza la războiul de țesut. Nimic nu se compara cu fascinaţia
desenelor pe care le făcea pe stofe sau macaturi şi pentru fiecare avea o poveste, în fiecare
an, alta.”
- citat dintr-o amintire –
Astăzi, puţine ţesături au rămas, poveştile bunicii aproape au dispărut din amintiri,
lemnele războiului au putrezit sau au fost arse, iar furca și fuiorul îmbătrânesc pe fundul vreunei
lăzi.

Arta țesutului se pierde încet, dar sigur.

„Jocul ițelor în sus și în jos“ se poate reînvia și folosi în acord cu tendințele actuale, iar
inițierea încă de la vârstele mici vine ca o completare de ordin estetic și decorativ, meșteșug ce
antrenează deopotrivă resorturi interioare și îmbină îndemânarea, iscusința și talentul.
Exercițiul frumosului la vârstele mici, le lărgește și le conturează orizonturile, le
dezvoltă căile de limbaj și exprimare a gândurilor și ideilor.
Activitatea opţională „Să țesem frumos!” îndeplinește nevoia copiilor de a-și câștiga
controlul asupra propriului corp, în special asupra mâinilor, urmăreşte dezvoltarea şi tonifierea
musculaturii fine a mîinii și coordonarea oculo-motorie, exersând concomitent analizatorii
vizual și tactilo- cutanat, precizia mișcărilor, profunzimea percepțiilor și reprezentărilor.
Antrenează voința, determină motivația, îmbogățesc viața afectivă, dezvoltă capacități
intelectuale și independența. Copiii își formează priceperi și deprinderi artistice și în cele din
urmă gustul estetic.

651
 Un astfel de opţional este oportun deoarece se evită monotonia, repetiţia şi plictiseala
prin specificul recreativ – creativ – atractiv, sădind în copii dragostea pentru frumos și autentic.
Obiective cadru:
• Dezvoltarea simțului cromatic și artistic;
• Formarea îndemânării și manualității;
• Dezvoltarea creativității;
Obiective de referință:
• Dezvoltarea abilităților motrice de finețe – dexteritatea, coordonarea oculo-motorie,
manipularea obiectelor;
• Dezvoltarea orientării spațiale;
• Însușirea culorilor și a denumirii materialelor;
• Compunerea în manieră originală și personală a spațiului artistic;
• Exersarea deprinderilor tehnice specifice redării temelor plastice, utilizând instrumente
și materiale – suport variate;
Comportamente specifice :
• Cunoaște materialele de lucru specifice activităților de țesut;
• Utilizează corect instrumente de lucru ( război de țesut/ alte suporturi de lucru, ac, etc.)
în exprimarea liberă a acestei activități;
• Execută țesături utilizând diferite materiale de lucru ( ață de diferite culori, lână, fâșii
de hârtie/ pânză, materiale din natură, furnituri,, etc.);
• Dispune alternativ două sau mai multe elemente decorative/ fire textile colorate;
• Se orientează spațial, identificând mijlocul sau logica modelului;
• Respectă poziţia corectă a corpului în timpul țeserii modelului în lucru;
• Elaborează creații individuale și colective cu și fără temă dată;
• Elaborează modele simple/ complicate;
• Se mobilizează pentru a finaliza proiectul;
• Descoperă semnificația lucrărilor proprii/ ale altor copii, prin analiza formelor/ liniilor/
culorilor;
• Propune posibilități de valorificare a lucrărilor ( expoziții, aniversări, decorarea
spațiilor, concursuri, tombole, etc.);
Instrumente și materiale de lucru:
✓ Război de țesut individual;
✓ Ac de plastic;

652
 ✓ Ață de diferite culori/ lână;
✓ Fâșii de pânză/ de țesături;
✓ Cartele/ kituri;
✓ Cartoane decupate de diferite forme;
✓ Agățătoare pentru lucrări;
✓ Materiale din natură ( crengi, plante uscate, etc.)
✓ Alte materiale și accesorii;

PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR
Nr. Săptămâna/Data Tema/Conţinut
Crt.
1. I

2. II Activitatea 1 - “Covoraș cu multe culori”

3. III

4. IV

5. V

6. VI

7. VII

8. VIII

9. IX Activitatea 2 - “Bufnița”

10. X

11. XI

12. XII

13. XIII

14. XIV

15. XV

653
16. XVI Activitatea 3 -“Copac”

17. XVII

18. XVIII Activitatea 4 - “Covoraș decorativ I”

19. XIX

20. XX

21. XXI

22. XXII

23. XXIII
Activitatea 5 - “Soare”
24 XXIV

25. XXV Activitatea 6 - “Curcubeu”

26. XXVI

27. XXVII

28. XXVIII Activitatea 7 - “Cuibul”

29. XXIX

30. XXX

31. XXXI Activitatea 8 - “Covoraș decorativ II”

32. XXXII

33. XXXIII

34. XXXIV

FORME DE EVALUARE: expoziție de lucrări;

BIBLIOGRAFIE:
• *** M.Ed.C.T., 2008, Curriculum pentru învăţământul preşcolar;
• Internet
654
 ,,VREAU SĂ FIU SĂNĂTOS”
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL

Prof. înv. preşc. Liea Aurora

Grădiniţa P.P. NR. 2 Lugoj

ARGUMENT
Grădiniţa şi şcoala contribuie la formarea unor atitudini comportamentale legate de
sănătate, de dezvoltare armonioasă a preşcolarilor de azi, a adulţilor din viitorul apropiat.
Prin intermediul acestui parteneriatne propunem promovarea unui stil de viaţă sănătos
în rândul preşcolarilor, conştientizarea faptului că sănătatea este preţioasă. Trebuie să-i facem
să înţeleagă că sănătatea nu înseamnă absenţa bolii, ci un mod de viaţă echilibrat/o respectare
strictă a normelor de igienă, un mod de comportare şi exigenţă igienică.
Multe lucruri sunt minunate în viaţa unui om, dar nici unul mai minunat decât sănătatea
lui şi, de aceea, referindu-ne la titlul parteneriatului, putem spune pe drept că sănătatea nu este
totul, însă fără sănătate totul este nimic! A pune baze trainice formării unui comportament
igienic porneşte de la atenţia care trebuie acordată copilului de la cea mai fragedă vârstă,
începând în mediul familiei şi continuând în mediul şcolar: grădiniţă, şcoală.
Considerăm că rolul parteneriatului este acela de a antrena părinţii în activitatea şcolară
şi extraşcolară, mai ales că sunt implicaţimembri din cadrul comunităţii (în cazul de
faţă,medicul specialist de medicină de familie şi medicul specialist de medicină dentară).

• SCOPUL PROIECTULUI
Părţile implicate în parteneriat au convenit să colaboreze în vederea informării preşcolarilor şi
a părinţilor acestora în scopul cunoaşterii şi respectării regulilor de igienă individuală şi
colectivă, precum şi în prevenirea îmbolnăvirilor şi menţinerea sănătăţii.
• OBIECTIVE:
➢ privind preşcolarii:
Să îşi formeze deprinderi şi norme de comportament pentru asigurarea echilibrului dintre
sănătatea individuală şi cea colectivă;
Să conştientizeze unele consecinţe ale nerespectării regulilor de igiena personală.
➢ privind educatoarele:

655
 Să contribuie la formarea capacităţii de a construi un mediu educaţional propice formării unor
deprinderi sănătoase, igienice, sanitare, de alimentaţie sănătoasă, de protejare a vieţii.
➢ privind părinţii:
Să accepte şi să coopereze cu alţi factori educaţionali în activitatea grădiniţei, tratându-i ca
parteneri în educaţie
➢ privind medicul specialist:
Să prezinte informaţiile accesibile vârstei preşcolare;
Să utilizeze cât mai multe „materiale sanitare”, explicând modul de utilizare a lor în diferite
împrejurări, în vederea îmbogăţirii vocabularului activ al preşcolarilor.
• PARTENERI:
- Grădiniţa cu P.P.Nr. 2 Lugoj;
-medic specialist de medicină de familie;
- medic specialist de medicină dentară.
• GRUP ŢINTĂ: preşcolarii grădiniţei
• BENEFICIARII PROIECTULUI:
• DIRECŢI: Copii, părinţi,cadre didactice;
• INDIRECŢI: Societatea;
• DURATA: Anul şcolar 2018- 2019.
• RESURSE
-- UMANE:copii, educatoare, medic specialist , părinţi/bunici.
-- MATERIALE: cărţi, reviste, planşe, jetoane, fişe de lucru,broşuri şi reviste de
sănătate,pliante, mulaje,trusa medicală, stetoscop, seringă, garou, tensiometru,halat alb,
computer, CD-uri, hârtie A4,aparat foto, panou pentru expoziţie.
• METODE: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, dezbateri, expuneri, vizite.
• INIŢATORII / COORDONATORII PROIECTULUI:
- Directorul unităţii ……………..….. şi prof. înv. preşcolar Liea Aurora
• ECHIPA DE ORGANIZARE ŞI IMPLEMENTARE A PROIECTULUI:
Prof. Liea Aurora şi colegele educatoare
• MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI EDUCAŢIONAL
- portofolii care să reflecte activitatea preşcolarilor;
- realizare de concursuri şi ghicitori pe teme de educaţie sanitară;
- realizarea unei expoziţii cu lucrări ale preşcolarilor;
- realizarea unui album cu fotografii de pe parcursul parteneriatului.

656
 • DISEMINAREA REZULTATELOR
Descrierea modului de desfăşurarea a parteneriatului concretizată în experienţa pozitivă
acumulată de preşcolari va fi popularizată la nivelul: Grădiniţei P.P. Nr.2 Lugoj în cadrul comisiei
metodice a educatoarelor;
• EVALUAREA PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL
- expoziţii cu lucrări ale preşcolarilor; album electronic (C.D.) cu fotografii.

CALENDAR DE ACTIVITĂŢI

Data Tema Mijloc de realizare Locul de Responsabil

desfăşurare
09. „Medicul - prietenul copiilor” Stabilirea comună a Cabinet Medic ,
2018 prezentarea cabinetului medical şi a actiunilor, succesiunea medical Educatoare
celor mai folosite instrumente„La ce desfăşurării lor
se foloseşte?” Vizită
10. „Mâncăm sănătos” – vitaminele din Activitate practică Grădiniţă Educatoare
2018 fructe şi legume - salata de
fructe/legume
11. „Doctoriţa”, de Geta Stanciu Memorizare Grădiniţă Educatoare
2018 Ghici ce este acest obiect?
12. „Sănătatea este totul, dar fără Conversaţii Cabinet Educatoare ,
2018 sănătate totul este nimic!” - Joc didactic medical Medic
întâlnirea părţilor parteneriatului
01. Povestea “Maricica” Povestirea educatoarei Grădiniţă Educatoare
2019
02. „Prietenii dinţişorilor: pasta şi Prezentarea instrumen- Cabinet Educatoare
2019 periuţa de dinţi, la medicul telor de către medicul medical Medic
stomatolog!” stomatolog
03. „Educatoare pentru 30 minute”- Trusa medicală şi Grădiniţă Asistenta
2019 Întâlnire cu asistenta cabinetului obiectele de prim- cabinetului
medical ajutor, fişe medical
04. „Sanitarii pricepuţi” Evaluare Grădiniţă Educatoare
2019 „Răspunde repede şi bine!” Joc didactic Medic,Părinţi

657
05. “Cum se păstreză dinţişorii” Vizită la cabinetul Cabinet Educatoare,
2019 stomatologic stomatologic Medic,Părinţi
06. „Câte am învăţat!” Expoziţie (fotografii, Grădiniţă Educatoare
2019 lucrările reuşite) Medic

BIBLIOGRAFIE:
1. Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-6/7ani M.E.C.T, 2008;
2. Olariu, Olga, Elena, Stancu şi alţii, 2011, GHID ORIENTATIV PENTRU SĂNĂTATE
ŞI SECURITATE PERSONALĂ, Editura Diana, Piteşti;

PROIECT EDUCAŢIONAL ECOLOGIC

“ MICII ECOLOGIŞTI”

Prof. înv. Presc. Luca Vidia Rodica

Grădiniţa cu P.P. nr.4 Reghin

Argument:
Proiectul “ Micii ecologişti” a pornit de la interesul şi marea curiozitate a preşcolarilor
faţă de tot ceea ce ne înconjoară, dar şi faţă de problemele legate de convieţuirea şi interacţiunea
cu acestea. Cunoaşterea mediului înconjurător va conduce la acumularea de cunoştinţe despre
natură, despre ocrotirea ei, contribuind astfel la dezvoltarea capacităţii copiilor de a gândi logic
şi la formarea unui comportament ecologic adecvat, precum şi a conştiiţtei ecologice.
Prin activităţile organizate în cadrul proiectului, în şi pentru natură, dorim să le formăm
copiilor deprinderi ecologice, să-i educam în spiritul dragostei şi al respectului faţă de mediul
înconjuător,îindrumându-i să contribuie direct, prin acţiunile lor, la înfrumuseţarea acestuia, la
păstrarea şi protejarea unui mediu sănătos şi plăcut, în care-şi petrec o mare parte din timpul
unei zile. Astfel,vor învăţa să preţuiască natura şi eforturile depuse pentru protejarea ei, li se
va dezvolta spiritul de iniţiatiăa şi cel al ăaspunderii.
Descrierea proiectului:

658
Scop:- formarea comportamentului ecologic corect, precum şi derularea de acţiuni concrete de
protecţie a mediului înconjurător;
- cunoaşterea şi înţelegerea unor componente şi procese ale lumii vii.
Obiective:
1. Privind preşcolarii:
-sensibilizarea în problema păstrării unui mediu curat, sănătos şi estetic;
-cultivarea unei atitudini pozitive şi active faţă de frumuseţea mediului înconjurător,
precum şi a unei atitudini dezaprobatoare faţă de cel care încalcă aceste norme;
-stimularea în desfăşurarea unor activităţi cu caracter demonstrativ, prin care să
contribuie la păstrarea sănătăţii lor şi a unui mediu natural curat;
-însuşirea unor norme de comportament ecologic, specifice asigurării echilibrului dintre
sănătatea individului, a societăţii şi mediului.
2. Privind cadrele didactice:
-familiarizarea cu noi metode de stimulare a copilului pentru desfăşurarea unor activităţi
cu caracter ecologic;
-abilitarea cu capacitatea de a construi un mediu educaţional care să motiveze copilul în
procesul de protejare a naturii.
3. Privind părinţii şi factorii educaţionali:
-conştientizarea cu privire la rolul şi importanţa educaţiei ecologice de la o vârstă
timpurie;
-creşterea implicării în activitatea grădinţtei şi în crearea unui mediu sigur şi sănătos
pentru copii.
Grupul ţintă:
-Grupa mare de la Grădiniţa cu P.P.nr.4,Reghin.
Beneficiari direcţi:-preşcolarii din grădiniţele partenere;
-cadrele didactice care implementează proiectul.
Beneficiari indirecţi:-părinţii copiilor;
-comunitatea locală.
Durata: Anul şcolar 2018-2019( cu posibilitatea de a-l prelungi)
Conţinutul proiectului:
-documentarea şi alegerea temei;
-elaborarea şi redactarea proiectului educaţional, înaintarea lui spre analiză;
-evaluarea proiectului.
Calendarul de activităţi:
659
1. Octombrie 2018 - “Să ne împrietenim!” (masă rotundă; întâlnire de proiect)
-participarea partenerilor implicaţi în proiect;
-prezentarea şi discutarea modalităţilor de realizare a acestuia.
2. Noiembrie 2018 – “Oraşul meu curat!” (plimbare prin oraş/activitate practică)
-conştientizarea existenţei unui echilibru între sănătatea locuitorilor şi a mediului urban;
-confecţionarea unei machete cu tema “Oraşul meu”.
3. Decembrie 2018 –“Să ocrotim păsările care iernează la noi!” (convorbire/activitate practică).
-sensibilizarea copiilor prin activităţi de informare şi responsabilizarea lor cu privire la
habitatul vieţuitoarelor;
-confecţionarea de căsuţe pentru necuvântătoare.
4. Ianuarie 2019 – “Gânduri pentru un mediu curat!” (convorbire/educaţie plastică).
-dezvoltarea unei atitudini pozitive de implicare conştientă a copiilor în păstrareas curăţeniei;
-desen liber.
5. Februarie 2019 – “Pădurea ne vorbeşte!” (vizionare DVD/activitate practică).
-îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor referitoare la importanţa pădurii;
-realizarea unui calendar al pădurii, pe anotimpuri.
6. Martie 2019 – “Animale ocrotite de lege!” (vizită/convorbire).
-cunoaşterea faptului că animalele trebuie protejate şi că locul lor este în mediul natural
7. Aprilie 2019 – “Farmacia verde!” (convorbire/vizionare DVD/activitate practică).
-îmbogăţirea cunoştinţelor despre plante, înţelegerea rolului acestora în viaţa omului;
-confecţionarea unuin ierbar.
8. Mai 2019 – “Pe jos circulăm, natura o protejăm!” (concursuri de biciclete/ plimbări).
-sensibilizarea copiilor, a părinţilor, opiniei publice cu privire la beneficiile mersului pe jos.
9. Iunie 2019-“Jucării din deşeuri” (evaluare:expoziţie cu vânzare/finalizarea proiectului).
-dezvoltarea creativităţii copiilor prin refolosirea deşeurilor, în activităţi
practice,utilizând variate tehnici de lucru.
Metode şi tehnici de lucru: convorbire, dezbatere, observare, explicaţia, demonstraţia,
exerciţiul, problematizarea, descoperirea, învăţarea prin cooperare, lucrul în echipă,
brainstorming-ul, vizionare casete video, prezentare imagini, expoziţii foto cu lucrările
copiilor.
Forme de organizare: întâlnire tematică, plimbări, vizite, vizionare, convorbire, observare,
investigaţii, activităţi artistico-plastice şi practice, expoziţii.
Rezultatele aşteptate:
-însuşirea de rweguli de protejare a naturii;
660
- disponibilitatea de a participa activ la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului;
- formarea de abilităţi practice specifice ecologice;
Resursele proiectului:
-Resurse umane:cadre didactice;preşcolarii grădiniţelor implicate în proiect şi părinţii
acestora; mass-media; potenţiali sponsori.
-Resurse materiale: cutii de chibrite goale,sârmă colorată, dopuri de plută, deşeuri din hârtie,
materiale textile, carton, pastă lipit, foi, acuarele, imagini, planşe, casete audio-vizuale,
aparatură audio-video, recipiente cu plante medicinale, biciclete, hârtie autocolantă, plastilină,
deşeuri, PET-uri, textile, materiale reciclabile şi portofoliul.
-Resurse financiare: sponsorizări ale părinţilor, donaţii.
Parteneri: cadrele didactice din cadrul grădiniţelor implicate în proiect.
Evaluarea: Realizarea periodică a unor evaluări curente, respectarea termenelor stabilite
pentru fiecare acţiune, atingerea obiectivelor, feedback-ul prinmit din partea beneficiarilor pe
parcursul derulării proiectului, întocmirea unui portofoliu cu lucrările copiilor reaalizate în
timpul proiectului şi prezentat părţilor implicate.
Diseminarea:Rezultatele proiectului şi experienţa pozitivă vor fi aduse la cunoştinţa tuturor
participanţilor, comunităţii locale, prin diferite mijloace de comunicare.
Sustenabilitatea proiectului: Aplicarea continuă a deprinderilor formate preşcolarilor,
responsabilitatea şi profesionalismul dovedit în pregătirea temeinică şi atentă a subiectelor
abordate sunt garanţii ale continuităţii acestui proiect.
Finalităţile propuse în urma desfăşurării proiectului: Proiectul va avea un impact deosebit
asupra preşcolarilor datorită utilizării metodelor interactive, a procedeelor şi tehnicilor de lucru
care le-au sporit încrederea în forţele proprii; însuşirii unor norme de comportament eco-civic,
precum şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele ecologice.

Bibliografie:
1.Revista Învăţământul Preşcolar nr.3-4, 2015, Editura Arlequin.

661
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Lupu Luminiţa/ Prof. Zamfir Paraschiva

Grădiniţa P.N. Nr.1 Lunca Cetăţuii, Ciurea Iaşi

Poeţii au privit întotdeauna Pământul ca un cosmos al miracolelor infinite şi încercând să

le descifreze, le-au adăugat noi petale „corolei de lumini a lumii”.

Mediul înconjurător constituie un mecanism viu de o complexitate deosebită. De felul

cum acesta funcţionează depinde întreaga activitate umană şi nu numai. Omul s-a aflat în
mijlocul naturii de la începutul existenţei sale şi s-a folosit de tot ceea ce acesta i-a oferit. Între
om şi natură s-a stabilit o strânsă legătură. Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la
majoritatea copiilor, instinctive. Comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă
cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa. De aceea, în educaţia
realizată în grădiniţă trebuie să pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale,
pentru ceea ce reprezintă în general natura pentru ei.
În acest context, educarea preşcolarilor în vederea însuşirii unor norme de comportament
ecologic, a devenit tot mai necesară astăzi, când se înregistrează o influenţă crescută a omului
asupra naturii.

Mediul ambiant în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un
prilej permanent de influenţare a personalităţii acestora.

Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu
ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte. Astfel, din contactul
cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar diferite întrebări
din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea, calităţile sau provenienţa lor.
Adulţii din familie, cât şi educatoarele la grădiniţă, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin
răspunsul dat se transmit atât cunoştinţele solicitate de copil cât şi mesajele cu privire la
atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă.

Astfel, se înlesneşte cunoaşterea treptată a mediului înconjurător, ca şi integrarea din ce

în ce mai corectă a copilului în acest mediu. Totodată, noile cunoştinţe dobândite devin un
îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse ulterior.

662
 Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi
transformată într-o puternică dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine.
Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi îngrijirii
animalelor, educă atenţia, spiritul de observaţie, deprinderea de a sesiza schimbările din natură
şi dorinţa de a cunoaşte cauzele acestora. Noile cunoştinţe transmise copiilor cu prilejul
observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înţelese şi memorate cu multă uşurinţă.

Educaţia ecologică este la fel de importantă pentru vârsta preşcolară ca şi educaţia

intelectuală, morală, estetică, etc. În cadrul educaţiei ecologice, copiii preşcolari învaţă de ce
şi cum trebuie protejată natura. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor
acţiuni practice care să contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile
dăunătoare, care pun în pericol viaţa plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului. Protejarea
mediului înconjurător se insuflă de la cele mai fragede vârste. Mediul în care copiii îşi
desfăşoară activitatea îi influenţează permanent şi le oferă posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru ei, le stimulează curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere.

În grădiniţă se urmărește formarea unei conduite ecologice, conduită care presupune

manifestarea de acţiuni concrete în prevenirea deteriorării mediului.

Copiii percep că plantele se nasc, trăiesc şi mor, lăsând seminţe pentru următoarele
generaţii. Ei trebuie să înţeleagă că orice fiinţă are dreptul la viaţă, deci şi plantele.

Manifestarea unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător apare la copilul

preşcolar ca urmare a desfăşurării unei activităţi variate din punct de vedere al tematicii,
conţinuturilor şi a strategiilor utilizate care pun copiii în situaţia de a exersa numeroase acţiuni
de îngrijire şi ocrotire a mediului. Prin participarea la aceste activităţi, copiii înţeleg rolul pe
care ei îl au în mediu, ce acţiuni sunt capabili să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini
necorespunzătoare faţă de mediul înconjurător.
Preşcolarii sunt familiarizați cu aspecte ale lumii înconjurătoare prin următoarele
activități: observări, lecturi după imagini, convorbiri, povestiri și lecturi ale educatoarei,
memorizări, plimbări, vizite, drumeţii, excursii, PPT,etc. Toate acestea sunt mijloace preţioase
de a-i educa pe copii pentru a cunoaşte mediul înconjurător, prezentându-le relaţia dintre plante,
animale şi om. Prin activităţile de observare ”Colţul viu al naturii”, “Aspecte de toamnă, iarnă,
primăvară”, “Crizantema şi tufănica”, “Animale domestice “, Animale sălbatice”, copiii
cunosc aspectele mediului înconjurător, fenomenele care se produc în natură în fiecare
anotimp, plante, animale precum şi relaţia dintre acestea şi om. Activităţile de observare nu se

663
limitează numai la activităţile în clasă la colţul viu al naturii ci pot fi extinse şi în afara
grădiniţei, mai întăi în împrejurimile unităţii şi apoi în natură cu prilejul plimbărilor,
drumeţiilor şi excursiilor. Activităţile de memorizare “Gândăcelul”, “Căţeluşul şchiop”,
“Îndemn”, ”Nu rupeţi florile, copii”, etc. plac foarte mult copiilor şi le sensibilizează sufletele.
Ei înţeleg din aceste poezii că nu este bine să rupi crengile copacilor ( plânge pomul ca un
om), că nu este bine să rupi o floare (floarea este o fiinţă mică şi dacă o rupi, moare) sau să
omori gâzele. Prin versurile deosebit de expresive este exprimată suferinţa căţeluşului rănit la
picior de un copil rău, suferința pomişorului cu crengile rupte care se tânguie cerându-le
copiilor să nu i le mai rupă, îndemnându-i să-l îngrijească şi să-l apere de copiii răi.
Îndemnurile desprinse din aceste poezii sunt uşor înţelese de copii, deoarece sunt exprimate
pe înţelesul lor de cei care se află în suferinţă. Din activităţile de povestiri şi lecturi ale
educatoarei, copiii află că natura este minunată, ea ne oferă multe bucurii, pomii ne dau umbră
şi fructe, florile dau frumuseţe grădinilor, parcurilor şi ferestrelor locuinţelor dacă sunt
îngrijite şi ocrotite. Povestirile şi lecturile educatoarei: ”Cireşul”, “Lacrima unui fir de iarbă”
,”Ploaie pentru floarea cea mică” îi ajută pe copii să-şi formeze un comportament adecvat în
natură, evaluându-şi corespunzător urmările faptelor (dacă ar rupe crengile cireşului, acesta n-
ar mai rodi, iarba dacă este călcată se ofileşte, dacă rupi florile parcurile şi grădinile rămân fără
frumuseţe). Formarea şi dezvoltarea unei atitudini ecologice precoce care să permită
manifestarea unei conduite simple în relaţiile cu mediul se poate realiza şi prin lecturile după
imagini: “Aşa da, aşa nu”, ”Copiii harnici”, “Fapte bune, fapte rele”, ”Munca oamenilor în
grădină, în livadă” Prin activităţile de convorbire: “Copiii – prietenii naturii”, ”Cum îngrijim
şi ocrotim natura”, ”Omul, prieten sau duşman al naturii”, copiii primesc răspunsuri privind
natura, fenomenele care se produc în natură precum şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă
copiii şi oamenii mari pentru a îngriji şi proteja mediul în care trăim. Educaţia ecologică nu se
realizează numai prin activităţile comune, ci şi prin jocurile şi activităţile la alegerea copiilor.

Prin activităţile practic-aplicative de efectuare a curăţeniei şi ordinii în sala de grupă,

de îngrijire a florilor de la colţul viu al naturii, de îngrijire a împrejurimilor grădiniţei, se
urmărește ca preşcolarii să prețuiască ordinea şi curăţenia, să iubească natura şi să le formeze
deprinderea de a o îngriji şi ocroti. În cadrul plimbărilor ocazionale, preşcolarii pot constata
unele comportamente negative ale oamenilor faţă de natură ( gunoaie aruncate la întâmplare,
nu în locurile special amenajate, iarba călcată, crengi rupte din copaci, hârtii şi ambalaje din
plastic aruncate pe lângă blocurile de locuinţe). Este important să li se explice copiilor pe

664
înţelesul lor că pentru a trăi într-un mediu sănătos, fiecare trebuie să se îngrijească de curăţenia
spaţiilor din jurul lor, să contribuie la sănătatea lor şi a celor din jur.

Una este să respiri un aer curat, alta este să inspiri un aer infectat. Copiii trebuie să
conştientizeze beneficiile unui mediu sănătos şi necesitatea luptei pentru a nu polua planeta.
Pentru a beneficia de minunile pe care ni le dăruieşte mediul înconjurător, trebuie
respectate următoarele reguli:
-Nu arunca nimic, absolut nimic, pe jos!
-Nu arunca oriunde pungi, ambalaje, sticle, ci numai la coşul de gunoi!
-Nu rupe iarba, florile, nici măcar o frunză!
-Protejează gardurile vii!
-Nu lovi animalele şi păsările!
-Totdeauna într-o excursie nu lăsa nimic în urma ta!
-Îngrijeşte şi iubeşte plantele, animalele şi păsările!
Copiii au înţeles că numai aşa pot fi cei mai buni prieteni ai naturii şi cu cât mediul
înconjurător este mai curat, cu atât și ei vor avea o viaţă mai bună.

Bibliografie:
1. Cristea, S., Constantinescu, C., 1988, Sociologia educaţiei, Editura Hardiscom,
Piteşti;
2. Vaideanu, G., 1988, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politica,
Bucureşti.

665
 COPILUL TĂU, PRIETENUL LUI ECOLOGEL – PROGRAM DE
ACTIVITATE ÎN CADRUL OPȚIONALULUI DE EDUCAȚIE
ECOLOGICĂ

Prof. Mărginean Liliana- Camelia

Grădinița P. P. ,, Lumea Prichindeilor” Câmpia Turzii Cluj

GRUPA: mare
NR. ORE/ SĂPTĂMÂNĂ: 1 activitate/ săptămână
DURATA CURSULUI: 1 an școlar
CATEGORIA DE DISCIPLINĂ CDȘ: crosscurricular (Educație ecologică, Abilități practice)
PROPUNĂTOR: Mărginean Liliana- Camelia
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
O1- să manifeste interes și prețuire față de natură;
O2- să își formeze deprinderi de colectare selectivă și refolosire a deșeurilor;
O3- să transforme într-o maniera personală, deșeuri în lucruri utile și estetice;
O4- să utilizeze corect tehnici de lucru și instrumente specifice activităților practice;
O5- să- și dezvolte gustul estetic și creativ;
O6- să promoveze spiritul ecologic și creativ în rândul familiei și comunității;
O7- să valorifice lucrările proprii pentru înfrumuseţarea climatului ambiental sau pentru
diferite ocazii cu caracter festiv (carnaval, serbare, parade, etc.)
ARGUMENT:
Știți cine este Ecologel? Este un prieten al naturii frumoase, curate și sănătoase. Este
un prieten creativ care știe să valorifice orice, care știe să facă din nimic un lucru mare. V- ați
putut imagina că tot ceea ce noi aruncăm ca fiind nefolositor, este pentru Ecologel o șansă de
a creea ceva frumos și util? Un ceas din dopurile de plastic, un suport pentru creioanele
copilului dumneavoastră realizat din cutia unei conserve, o mașinuță frumoasă realizată din
tubul de carton rămas de la rola de hârtie igienică, masca animalului preferat realizată dintr- o
farfurie de carton rămasă de la petrecerea copilului tău și multe, multe alte lucruri drăguțe și
interesante pe care le știe Ecologel, vor prinde formă în cadrul activităților acestui opțional,
prin îndemânarea copilului dumneavoastră.

666
 Așa că Ecologel vă cere prietenia dumneavoastră și copiilor dumneavoastră, alături de
care vrea să descopere noi idei de a confecționa obiecte frumoase și jucării inedite din deșeuri.
Vreți să deveniți prietenii noștri și ai naturii? Vă așteptăm!
MODALITĂŢI DE REALIZARE: activităţi practice, convorbiri după imagini, observări,
activităţi gospodăreşti, vizite, drumeţii
STRATEGII DIDACTICE:
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, exerciţiul, demostraţia, munca în echipă, explicaţia,
observaţia, turul galeriei
MIJLOACE CURRICULARE: materiale reciclabile( sticle de plastic, doze de bere/ suc, cutii
din carton, ziare, ambalaje colorate din folie, saci menajeri, pahare şi farfurii din carton colorate
pentru petrecere, aracet, foarfece, carton duplex, planşe cu mesaje ecologice, Soft educaţional
Miculecologist, etc.)
MODALITĂŢI DE EVALUARE: Expoziţii în sala de grupă şi pe holul grădiniţei cu
produsele realizate, albumul opţionalului, portofoliul copiilor, carnavalul eco;

SINOPSIS- UL( harta cursului):

Nr. Unitatea de Obiective Modalităţi Activitatea de învăţare Data
crt învăţare de de realizare
. Referință
1. Ce sunt O1 Convorbire ,,Ce sunt deşeurile?” 03. 10. 2017
deşeurile şi O2 Vizită ,, Vizităm RAGCL Câmpia 10. 10. 2017
cum le Turzii”
colectăm? Activitate ,,Colţul lui Ecologel de 17. 10. 2017
practică reciclare”
2. Ecologel și O3 Activitate ,,Ramă Eco pentru 24. 10. 2017
prietenii din O4 practică fotografia familiei”
nou la O5 ,,Jucării haioase pentru 31. 10. 2017
grădiniță prietenii din grădiniţă”(
mașinuțe din pet- uri)
3. Ecologel şi O3 Act. practică ,, Copăcei de toamnă” 07. 11. 2017
Toamna O4 Act. practică ,,Mărul”( sticle de plastic) 14. 11. 2017
O5 Act. practică ,, Coş pentru legumele din 21. 11. 2017
grădina toamnei”

667
 Act. practică ,, Crizantema” 28. 11. 2017
4. Ecologel şi O3 Activitate ,,Cizmuliţa lui Moş 05. 12. 2017
Iarna O4 practică Nicolae din sticle de
O5 plastic”
Activitate ,, Oameni de zăpadă din 12. 12.
practică sticle de plastic” 2017
Activitate ,,Podoabe Eco pentru brazii 19. 12. 2017
practică de Crăciun”
Activitate ,, Săniuţa” ( cutii de 16. 01. 2018
practică chibrituri)
Activitate ,, Iarna cea drăguţă” ( 23. 01. 2018
practică staniol, globuri mărunţite)
Activitate ,, Palatul Zânei Iarna” ( 30. 01. 2018
practică carton)
5. Ecologel şi O3 Activitate ,, Acvariul”( bidoane de 5 06. 02. 2018
lumea O4 practică l)
vieţuitoarelor O5 Activitate ,, Măşti cu animale”( 13. 02. 2018
O7 practică farfurii carton)
Activitate ,, Ursuleţul”( CD- uri) 20. 02. 2018
practică
Activitate ,, Lebăda” ( farfurii carton) 27. 02. 2018
practică
Activitate ,, Caracatiţa” ( role de 06. 03. 2018
practică carton, material textil)
Activitate ,, Omida”( dopuri de la 13. 03. 2018
practică sticle de plastic)
Activitate ,, Şarpele” (din role de 20. 03. 2018
practică carton)
Expoziţie cu ,, Şi animalele au dreptul să 27. 03. 2018
vânzare trăiască”( expoziţie cu
vânzare)
VI. Ecologel O1 Convorbire ,,Plantele şi poluarea” 03. 04. 2018
iubeşte florile O3 după imagini

668
 Activitate ,, Flori în alb şi negru”(din 10. 04. 2018
practică ziare)
Activitate ,,Flori multicolore” 17. 04. 2018
practică
Activitate ,, Vază pentru florile mele” 24. 04. 2018
practică
Activitate ,,Lalele”( din role de 30. 04. 2018
practică carton)
Activitate ,, Ramă foto pentru poza 08. 05. 2018
practică mamei”
Activitate ,, Jardiniere pentru flori”( 15. 05. 2018
practică bidoane de 5 l)
,, Curtea grădiniţei plină e 22. 05. 2018
Activitate de flori!”
gospodăreasc
ă
VII Ecologel şi O3 Activitate ,,Jucării de ziua copiilor” 29. 05. 2018
. vara O4 practică
O5 Activitate ,, Soarele şi fluturaşii”( 05. 06. 2018
practică farfurii din carton)
Activitate Costume pentru carnaval( 12. 06. 2018
practică materiale reciclabile)
VII Ecologel la O6 Expoziție ,,Expoziţia voiniceilor 19. 06. 2018
I. sfârşit de O7 ecologişti”
drum Carnaval ,, Cu Ecologel la carnaval”

Bibliografie:

1. ***Revista învățământului preșcolar nr. 2/2007;

2. *** Curriculum pentru învățământl preșcolar, ( 2008), MECT;
3. Lovinescu, A. V. , Apostol, C., Gurău, V., Datcu, A., ( 1965) Desenul, modelajul, lucrul
manual în grădinița de copii - îndrumări metodice, E.D.P., București;
4. Păiși Lăzărescu, Mihaela, Ezechil, Liliana ( 2002) Laborator preșcolar,Ghid
metodologic, București.

669
 SOFTUL EDUCAȚIONAL LA NIVELUL PREȘCOLAR

Profesor înv. preșc.Marțin Laura

Grădinița cu program prelungit nr. 12 Iași

„Noile educații” sunt definite în programele UNESCO, adoptate în ultimele decenii,

„ca răspunsuri ale sistemelor educaționale la imperativele lumii contemporane” de natură
politică, economică, ecologică, demografică, sanitară etc.
Educația pentru tehnologie și progres face parte din ,,noile educațiiˮ vizând formarea
și cultivarea aptitudinilor generale și speciale și a atitudinilor afective, motivaționale și
caracteriale, deschise în direcția aplicării sociale a cuceririlor științifice în condiții economice,
politice și culturale specifice modelului societății postindustriale de tip informațional.
O metodă folosită în acest tip de educație este instruirea asistată de calculator.
Preșcolarii de acum au acces la computere și telefoane cu ajutorul cărora transmiterea şi
asimilarea noilor cunoştinţe se face în mod atractiv pentru copii. Copiii învaţă să folosească
tastatura și tastele jucându-se, sunt puşi în situaţia de găsi repede soluţii şi de a lua decizii
pentru rezolvarea problemelor. Calculatorul este cel ce provoacă și menține trează atenția
copilului.
Imaginaţia, la vârsta preşcolară, intră într-o nouă fază de dezvoltare, capătă noi aspecte.
Instruirea diferenţiată individuală, pe nivel de vârstă, cu ajutorul softului educaţional, poate fi
o alternativă de succes în formarea competențelor prevăzute curriculumul pentru învățământul
preșcolar.
Folosirea calculatorului în grădiniţă constituie o modalitate de creştere a calităţii
predării şi învăţării. Operarea pe calculator reprezintă o nouă strategie de lucru a educatoarei
cu copiii, prezintă importante valenţe formative şi informative, este un nou mod de instruire.
Prin intermediul computerului se oferă copiilor justificări şi ilustrări ale proceselor şi
conceptelor abstracte, ale fenomenelor neobservate sau greu observabile. Alături de mijloacele
didactice clasice, calculatorul este un instrument didactic ce poate fi folosit în scopul
eficientizării tuturor activităţilor din grădiniţă. Interesului copiilor se menţine pe tot parcursul
activităţilor, folosind acest mijloc didactic.
În învăţământul preşcolar, jocul este principala formă de organizare a procesului
instructiv-educativ, iar calculatorul, este pentru copil, un alt mod de a învăţa jucându-se, este
parte din spaţiul socio-cultural al lui, care îl pun în situaţia de a găsi rapid soluţii, de a se adapta

670
la o lume în care informaţia circulă, îi influenţează limbajul şi comunicarea non-verbală şi totul
cu paşi repezi.
Învăţarea asistată de calculator reprezintă o cale de instruire eficientă. Experienţele
cognitive şi de exprimare care îi introduc pe copii în lumea oferită de programele multimedia
trebuie să fie în concordanţă cu mediul educaţional din care provin ei. Prin aceste activităţi,
oferim copiilor şanse egale la educaţie, indiferent de mediul în care cresc şi se dezvoltă.
Învățarea devine mai interesantă şi mai plăcută prin intermediul calculatorului.
Limbajul şi vocabularul celor mici sunt dezvoltate de textele sugestive și imaginile atractive.
Bagajul de cunoştinţe generale creşte, pornind de la noţiuni simple, cum ar fi culorile şi
ajungând până la cunoaşterea de poezii, cântece, precum şi a unor proverbe şi zicători.
Soft-urile sunt bine structurate, copilul poate alege orice etapă din cele prezentate cu
ajutorul mouse-ului, sau poate repeta anumite secvenţe, pentru a ajunge să cunoască şi să
înţeleagă toate noţiunile cuprinse în jocul respectiv.
Soft-ul educaţional realizat pentru copii poate fi educativ, distractiv şi interactiv. De
exemplu, folosind dorinţa copilului de a cunoaște lumea gâzelor, este invitat pe tărâmul
acestora, unde are mai multe variante de joc. Preşcolarii îşi pot consolida cunoştinţele,
rezolvând sarcinile primite. Jocul se desfăşoară interactiv, calculatorul îl sfătuieşte pe cel ce se
joacă, să se gândească bine şi îl încurajează să încerce din nou, dacă a greşit. Răspunsurile
corecte sunt răsplătite cu strigăte de bucurie, aplauze şi laude. Programul are mai multe variante
de joc, după ce rezolvă toate sarcinile, copilul este lăudat și aplaudat. În alte jocuri interactive,
este recompensat cu o diplomă pe care îşi scrie numele sau cu lucrarea pe care o colorează şi
are opţiunea de a le imprima.
Folosind tastele, copiii se familiarizează cu literele, încep să scrie cuvinte simple,
numele şi prenumele, învaţă mult mai uşor cifrele şi rezolvă probleme simple de adunare şi
scădere cu 1-2 unităţi, într-un mod foarte plăcut de ei.
Unele reprezentări pot fi reproduse doar prin intermediul calculatorului, care oferă
metode şi tehnici privind grafica, animaţia, sunetul. De exemplu, evoluţia unor fenomene
fizice, chimice, biologice, etc., care se desfăşoară dinamic, nu pot fi reprezentate sau studiate,
decât folosind calculatorul.
Jocurile de orientare de tip labirint îl ajută pe copil să folosească tastele de deplasare
stânga-dreapta, sus-jos, să-şi dezvolte viteza de reacţie, coordonarea oculo-motorie, dar şi
spiritul de competiţie, capacitatea de a acţiona individual.
Jocurile pe calculator îl pun pe copil în situaţia de a rezolva sarcini, care altfel ar părea
inaccesibile, dar atmosfera plăcută de lucru, caracterul ludic al acţiunii, posibilitatea îndreptării
671
greşelilor, „stimulentele” primite: încurajări, aplauze, imagini cadou, diplome de învingător,
medalii, situarea în fruntea clasamentului, melodii, îi creează copilului emoţii pozitive, bucuria
că a rezolvat singur o sarcină şi îl responsabilizează, trecând de la învăţarea pasivă la cea activă,
în care îşi însuşeşte cunoştinţe, acţionând într-o strânsă relaţie de comunicare interactivă
calculator-copil. Mişcarea imaginilor, culorile diferite, dialogul, spiritul de glumă şi de joc, fac
ca factorii stresanţi, inhibatori să dispară, iar copilul să acţioneze fără constrângeri.
Calitatea interacţiunii cu copilul este o caracteristică de primă importanţă a unui soft
educaţional; de ea depinde măsura în care se produce învăţarea.
Pedagogia modernă pune în prim plan copilul, cu trebuinţele şi nevoile lui de
dezvoltare. Copiii vor să se descurce singuri şi vor în acelaşi timp ca persoanele în care au
încredere să-i orienteze şi să-i ocrotească. Educatoarea dovedeşte competenţă dar şi dragoste
pentru copii, atunci când le oferă posibilitatea de a avea iniţiativă.

BIBLIOGRAFIE:
1. Marin Manolescu, 2004 „Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi
practică”, Ed. Credis,
2. Revista de pedagogie, nr. 1-2, „Informatizarea învăţământului”,1994 Institutul de Știinte
ale Educației,
3. http://www.unibuc.ro/eBooks/informatica.htm, U.B., site-ul oficial.

672
 FORMAREA COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC LA
PREŞCOLARI PRIN ACTIVITĂŢILE DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

Prof. înv. preșc. Matei Andreea Alina

Grădinița cu Program Normal Ciocănăi, comuna Moșoaia

În perioada actuală, în multe ţări ale lumii, educaţia pentru protecţia mediului, a devenit
o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă
faţă de mediu, de a-i face pe copii să conştientizeze pericolele unei degradări accentuate a
mediului.

Protecţia mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. De

aceea omenirea caută soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu
echilibrat şi propice vieţii.

Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi
să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului,
a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând
curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind naturii se ocrotesc
pe ei înşişi.

Programa învăţământului preşcolar la categoria activităţilor opţionale şi educaţia

ecologică. Aceasta presupune că, în pofida importanţei sale, programa de educaţie ecologică
se aplică în funcţie de diverşi factori : resursa umană competentă şi cu disponibilitate pentru
acest tip de activităţi, materialele didactice necesare, factori materiali, sociali. Poate unii îşi
pun întrebarea : „De ce este obligatoriu ca educaţia ecologică să înceapă de timpuriu, încă de
la vârsta preşcolară?”. Pentru că aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetăţean
al planetei, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, este evident că nu trebuie să uităm de
valoarea, pentru formarea viitorului individ uman, acelor „7 ani de acasă”, prin care unui copil
i se transmit normele elementare de comportament, care constituie fundamentul acţiunilor unui
cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte.

Deci, şcolii îi revine rolul important în educarea copiilor pentru păstrarea echilibrului
ecologic. Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi

673
cu noţiunile de ecologie, sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi :
grădinărit, excursii în natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să
extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai aproape sau mai departe de grădiniţă şi
pot avea atât caracter educaţional cât şi recreativ.

La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru şcoală şi clasele
primare, trebuie să existe o strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere
a lor într-un mod individualizat. Trebuie să axăm această strategie în mod special pe valenţe
formative mai accentuate construită adecvat capacităţilor specifice vârstei şi ritmului de
dezvoltare al fiecărui copil, nevoilor şi intereselor sale. De aceea, cunoaşterea mediului şi a
problemelor sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri
emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a
reacţiona, de a manifesta atitudini.

Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de
care se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela,
că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie
făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă,
includ acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne
este necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.

Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei copiii vor

înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile
viitoare.

În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în atenţia copiilor
probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă
pericolele ce ameninţă planeta. Am avut în vedere realizarea unor obiective majore :

• dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;

• trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;
• dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător
urmările posibile ale faptei lor;
• înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea
urmări negative pentru om;

674
 • formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;
• formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în
natură;
• dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);
• dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea
formării conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare
şi aplicare a experienţei asimilate.
Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele
mai variate forme ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu copiii:

➢ Observări spontane, observări pe termen lung;

➢ Plimbări, excursii, vizite în colaborare cu centru pentru protecţia
mediului;
➢ Lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră;
➢ Expuneri de diapozitive;
➢ Vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică;
Formarea comportamentului ecologic la preşcolari în cadrul activităţilor pe care le-am
desfăşurat l-am realizat folosind diferite mijloace prevăzute de programă:

• Lectură după imagini, convorbiri, lectura educatoarei;

• Jocuri didactice, povestiri, scenete;
• Proiect de diafilme;
• Parada costumelor ecologice.
În acest context exemplific prin observările dirijate cu tema „Crizantema şi tufănica”,
„Ghiocelul şi vioreaua”, „Roşia şi ardeiul”. Copiii au văzut şi au înţeles că plantele (flori,
legume) au nevoie de aer, apă, căldură şi lumină pentru a se menţine în viaţă. Ca experiment la
această temă am ţinut o plantă (crizantema) la întuneric. Ea a devenit palidă, gălbuie, frunza
ofilindu-se. Le-am explicat copiilor că acest fenomen de ofilire a plantei apare numai când
planta este crescută în întuneric în condiţii necorespunzătoare dezvoltării vieţii.

Pentru veridicitatea experimentului am readus planta în condiţii de lumină şi căldură şi

copiii au observat că încet, încet planta îşi revine la culoarea normală. În acest fel, am
demonstrat copiilor că plantele au nevoie şi de lumină, căldură, pentru a se dezvolta, pentru a
creşte.

675
 În cadrul activităţii de observare „Roşia şi ardeiul”, am desfăşurat un joc distractiv în
care copiii au recunoscut numai prin pipăire şi gust legumele observate anterior, specificând
modul în care se pregătesc aceste legume pentru consum (spălare, cojire, tăiere).

În cadrul lecturii după imagini „Cum ocrotim natura?”, am citit imaginea sub aspectele
de bază pozitive şi negative concluzionând că fără grija faţă de natură, prin îndemnuri :

✓ Ocrotiţi natura!
✓ Salvaţi pădurea!
✓ Nu lăsaţi resturi menajere!
✓ Nu aprindeţi focul în pădure!
Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă permanent
alături. Pentru evaluare am folosit o fişă în care preşcolarii trebuie să coloreze aspecte ecologice
pozitive (plantare de puieţi, udarea arborilor, adunatul gunoaielor) şi să taie cu o linie aspectele
ecologice negative (ruperea copacilor, aruncarea gunoaielor pe jos în parcuri şi păduri). În
completarea evaluării activităţii, copiii au spus ce activităţi ecologice au desfăşurat în vacanţă
alături de părinţi şi care au fost aspectele pozitive şi negative ale acestora.

Prin aceasta am urmărit conştientizarea acţiunilor întreprinse atât de ei cât şi de părinţi

şi modul prin care acestea pot ajuta sau dăuna naturii (udarea plantelor, stropirea pomilor
împotriva dăunătorilor, sau dimpotrivă ruperea crengilor copacilor pentru foc, aprinderea
focului în pădure, lăsarea şi împrăştierea resturilor menajere la plecarea din parc, pădure).

Toate aceste activităţi, ca multe altele care pot fi desfăşurate în grădiniţă constituie o
cale de dobândire a cunoştinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător de verificare, de
consolidare şi chiar aplicare a acestora, a modului în care preşcolarii percep şi interpretează
realitatea înconjurătoare, deschid largi posibilităţi de stimulare a curiozităţii şi interesului
pentru cunoaştere, educă la copiii dragostea pentru natură şi frumuseţile ei.

În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării
personalităţii individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui
comportament necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.

Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri
şi atitudini centrate pe promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul
de responsabilitate faţă de natură. Prin participare tuturor factorilor educativi : şcoală, familie,

676
comunitate, mass-media, la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele pe care
le are un comportament necorespunzător asupra mediului.

În cartea sa „Sentimentul întrebării / nesiguranţei”, Rachel Carson spunea . „Dacă un

copil trebuie să menţină viu spiritul său nativ de a se întreba... el are nevoie de compania cel
puţin a unui adult căruia să î-l împărtăşească redescoperind împreună cu el bucuria şi misterul
lumii în care trăim”.

Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din
prevederile fundamentale ale Drepturilor Omului şi anume : „Dreptul la sănătate, dreptul la
viaţă!”.

BIBLIOGRAFIE :

1. GeamănuNicoleta Adriana, DimaMaria, 2008, „Educaţia ecologică la vârsta

preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar;
2. Pârvu C., 2001, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti;
3. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin
O.M. nr. 4481/2000.

PROIECT EDUCAȚIONAL CARITABIL

”COPIL CA TINE SUNT ȘI EU!”

Ed. Maticiuc Georgiana

Grădinița P.P. Nr. 12 structură Grădinița P.N. Nr. 11

În anii 1980, la nivelul programelor și a recomandărilor UNESCO, “noile educații” s-au

constituit ca răspunsuri ale sistemelor educaționale la provocările/imperativele lumii
contemporane de natură economică, politică, ecologică, sanitară, etc.
Noua problematică a declanșat și sugerat o mulțime de reacții și de proiecte, ce s-au
conturat treptat sub forma unor direcții de acțiune.Una dintre aceste direcții de acțiune o
constituie educația ca proces de formare și sensibilizare a tinerilor și adulților pentru participare
la abordarea și soluționarea problemelor cu care omenirea este și va fi confruntată.
677
 Acestor provocări li s-a răspuns cu educații specifice(noile educații). Lista acestora este
deschisă spre completare, iar conținutul lor în îmbogățire și restructurare.
Aceste “noi educații” reprezintă, de fapt, noi conținuturi specifice, raportabile la oricare
din cele cinci conținuturi generale ale activității de formare-dezvoltare morală, intelectuală,
tehnologică, estetică, psihofizică a personalității umane.
“Noile educații” reflectă problematica lumii contemporane prin obiectivele propuse care
dau și denumirea fiecărei structuri de conținut științific, realizată ca disciplină de studiu,
concepută în plan disciplinar, dar mai ales interdisciplinar, pluridisciplinar și chiar
transdisciplinar.
Proiect educațional caritabil realizat în vederea formării preșcolarilor de sentimente
empatice, de solidaritate față de ceilalți și înțelegerea drepturilor și îndatoririlor indivizilor din
societate, desfășurat în scopul integrării noilor educații.
Argument
Cu toţii ştim că atitudinile şi comportamentul nostru faţă de tot ce ne înconjoară încep a
se forma de la cea mai fragedă vârstă. Iniţial părinţii, apoi profesorii încearcă să ne
familiarizeze cu diferite norme şi valori morale. Una din aceste valori este şi solidaritatea cu
cei din jurul nostru. Toţi oamenii au îndatoriri unii faţă de alţii, iar îndeplinirea acestora nu este
un lucru greu dacă se obişnuiesc de mici să respecte, să ajute, să fie politicoşi, înţelegători, să
aprecieze binele, să fie generoşi, să fie în stare să redea un zâmbet pe chipul copiilor care sunt
în suferinţă şi care au dreptul la o viaţă decentă.
Așadar acest proiect îi învață pe cei mici și cei mari sentimentul solidarității și al bucuriei
de a face bine.
Lupta impotriva abandonului şi a excluziunii sociale reprezintă unul dintre obiectivele
centrale ale Comisiei Europene şi de aceea am organizat în acest an, ”an centenar”, proiectul
”Copil ca tine sunt și eu”.
Sărăcia afectează oamenii într-o multitudine de feluri. Oricine poate fi afectat de sărăcie
la un anumit moment dat în viaţă. Totuşi, există unele grupuri care sunt mai expuse riscului
sărăciei, cum ar fi familiile cu copii - în special familiile numeroase şi cele monoparentale -
vârstnicii, persoanele cu dizabilităţi, etc.
O dovadă clară a situației grele de acasă o resimt copiii aflați în grija părintelui Dan
Damaschin, care din cauza condițiilor deficitare ale familiei au fost abandonați în diferite
instituții precum spitale, orfelinate etc.
Prin acest proiect doresc sa trezesc interesul copiilor, dar și al părinților, pentru ceea ce
este frumos, normal și firesc, astfel încat să ne dovedim în primul rând nouă și apoi celor din
678
jurul nostru,, că putem să dăm dovadă de omenie și bunătate chiar și în vremuri mai puțin
favorabile. Susțin egalitatea între copii și doresc să promovez valorile morale ce trebuiesc
deținute de fiecare individ; de la cel mai mic, la cel mai mare.
SCOPUL PROIECTULUI:
Colectarea de obiecte de îmbracăminte, încalţăminte pentru copii, jucării şi a unor
rechizite ce vor fi donate copiilor de la centrul asociației ”Glasul Vieții”.
OBIECTIVE:
* Să înţeleagă că toţi sunt copii şi au drepturi egale;
* Să facă fapte bune care să-i ajute să discearnă binele de rău, adevărul de minciună;
* Să fie generoşi cu cei care nu au posibilităţi materiale suficiente pentru un trai decent;
* Să fie toleranţi unii cu alţii;
PARTENERI IMPLICAŢI:
Asociația ”Glasul vieții”
BZI, Iași
RESURSE:
a) umane:
-preșcolarii celor două unități
- cadre didactice;
-pǎrinţi ai copiilor.
b) materiale: îmbrăcăminte, încălţăminte, jucării
POPULARIZARE:
Panou cu poze din activităţile realizate;Articole în presa locală.
Locul de desfăşurare: sala de grupă de la Grădinița cu Program Prelungit nr 11
Perioada derulării proiectului : 3-15 Decembrie 2018
Responsabil de proiect: Educatoare Maticiuc Georgiana
FINALITĂŢILE PROIECTULUI:
 Realizarea unui portofoliu care să conţină proiectul, acordul parinţilor, tabele
nominale cu semnatura părinților elevilor donatori de produse şi fotografii din timpul
activitaţilor .
EVALUAREA PROIECTULUI:
 -discuții cu părinții, privind impactul proiectului asupra lor.
-realizarea unui DVD cu filmări din timpul derulării proiectului
-decernarea de diplome copiilor participanți de la grădinița noastră.
-popularizarea proiectului
679
 CONŢINUTUL PROIECTULUI
Nr. Activitatea Loc de Data Responsabil
crt. desfășurare
1 Discuţii purtate cu preșcolarii clasǎ 3-4
despre modul cum pot fi ajutaţi decembrie
semenii noştri 2018
2 Organizarea activitǎţilor clasǎ 4-5
decembrie
2018
3 Confecţionarea unor felicitǎri clasǎ 6-7
decembrie
4 Colecterea produselor clasǎ 10-12
donate(jucării, hăinuțe, rechizite) de decembrie
semnătură de la fiecare părinte şi 2018
ambalarea lor în pachete.
5 Vizita şi oferirea unor mici bucurii Asociația 15
copiilor de la asociația ”Glasul Vieții”. ”Glasul Vieții” decembrie
2018

680
 ROLUL POVEȘTILOR ÎN EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A
PREȘCOLARILOR

Meșniță Gabriela,
Grădinița cu program normal Nr. 6, Iași

Motto

”Dacă omul pierde grădinile, pădurile și cărările

omul se va pierde pe sine”

J.R. Oppenheimer

Actualmente omenirea se confruntă cu o serie de probleme, una dintre cele mai

importante fiind poluarea mediului înconjurător. Natura se află într-o degradare continuă, ca
rezultat al activității umane: poluarea apei și solului, dispariția biodiversității, distrugerea
stratului de ozon, precum și schimbarea globală a climei rămân un risc major pentru biosferă.
Fiecare poate și trebuie să se includă în diverse acțiuni ce ar asigura un mediu curat.
Activitățile copiilor față de natură se formează în strânsă legătură cu cunoștințele
ecologice pe care le posedă.
Educatorii pot interveni utilizând diverse mijloace:
- acțiuni de comunicare orală (expunere, explicația, problematizări, povești, povestiri),
comunicări scrise (fișe, scheme, postere);
- mijloace predominant practice (experimente, excursii);
Educația ecologică acționează pe 4 nivele: - cunoaștere,
- priceperi, deprinderi,
- sentimente,
- comportament
Educația ecologică este un proces ce începe de la vârsta preșcolară.
În învățământul preșcolar programa cuprinde la capitolul educația ecologică ca
obiecctive generale:
- educarea conștientă față de mediu înconjurător și cunoașterea locului pe care îl ocupă
omul în lumea vie

681
 - educarea copilului în spiritul responsabilității față de natură, viață pentru păstrarea
echilibrului natural.
Obiective particulare
- să știe că aerul, apa sunt factori esențiali pentru viață;
- să știe că deșeurile sunt nocive vieții;
- să-și formeze priceperea de a se apăra de zgomote puternice care îi pot afecta.
Preșcolarii pot fi implicați direct în diferite acțiuni: observarea unor imagini, vizionare
filme, jocuri de rol, experimente, lecturarea unor povești, legende, întâlnire cu un specialist.

Povestea
Se spune că povestea îi adoarme pe copii și îi trezește pe adulți prin conținutul mistic,
prin semnificații.
În poveste imaginația există alături de adevărul etic, scopul fiind dezbaterea unor
semnificații social-morale, a unor aspecte de viață complexe.
Poveștile fiind accesibile copiilor, le influențează indirect comportamentul, contribuie
la lărgirea orizontului de cunoaștere prin multitudinea aspectelor de mediul natural.
Copilul urmărește cu atenție poveștile, memorează, compară, analizează diferite
situații, stabileşte mental unele relații, fapte, cauzabilități, încât povestirea devine o bună
metodă de instruire și educație.
Poveștile despre animale explică prin crearea unui univers similar celui uman
interdependența dintre om-animale-plante. Copiii privesc animalele și plantele în mod
personificat, atribuindu-le gânduri, sentimente, griji, trebuințe, aspirații proprii.
În povești între viețuitoare apar relații sociale, familiale, apar ciocniri cu consecințe
pentru perpetuarea speciei.
Marii scriitori, impresionați de miracolul existenței necuvântătoarelor au prezentat cu
sensibilitate viața lor în creații artistice.
T. Opriș - Popas printre frunze și flori, Cezar Petrescu - Fram, ursul polar, I. Creangă -
Fata babei și fata moșneagului, R. Kipling - Cartea junglei. Din altă categorie fac parte poveştile
Pic-Pic şi Pica-Pica de Liliana Trăsnea şi Povestea brazilor şi a hârtiei de Demostene Botez.
Prima poveste prezintă copiilor circuitul apei în natură şi foloasele apei. A doua poveste modul
de fabricare a hârtiei de la copacul abia plantat la final.
În aceste creații se oglindește viața cu contrastele ei, cu aspecte pozitive, unele marcând
pentru totdeauna experiența copilului, trezind curiozitatea care naște savanți, cercetători temerari
ai naturii.
682
 Cu ocazia Zilei Pământului din 22 aprilie am desfășurat o activitate de educație
ecologică sub motto-ul:
Un om curat
Într-o țară curată
Într-o lume curată.

PROIECT DIDACTIC

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Gr. PN 6

GRUPA: Mare
EDUCATOARE: Meșniță G.
TEMA SĂPTĂMÂNII INDEPENDENTE: Un om curat, într-o țară curată, într-o lume
curată
TEMA ACTIVITĂȚII: Să facem lumea mai frumoasă
DOMENIU ȘTIINȚA - Cunoașterea mediului
FORMA DE ORGANIZARE - Activitate integrată
COMPETENȚA GENERALĂ - educarea copiilor în spiritul responsabilității față de
mediu, pentru păstrarea echilibrului natural
COMPETENȚĂ SPECIALĂ - dezvoltarea capacității de a înțelege implicațiile poluării
în viața oamenilor.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
- să identifice modalități de poluare a mediului (sol, apă, aer);
- să recunoască în imagini efecte ale poluării;
- să enumere modalități de luptă împotriva poluării;
- să mânuiască corect materialele refolosibile și realizarea unor lucrări originale;
- să utilizeze tehnici însușite pentru realizarea unor postere cu mesaj ecologic;
să manifeste interes pentru ocrotirea naturii.
SARCINA DIDACTICĂ: să identifice problemele de mediu, conceperea unor mesaje
cu conținut ecologic, reproducerea unor poezii cu conținut ecologic, realizarea unui poster și
a unor lucrări din materiale refolosibile, dezlegare ghicitori.
STRATEGII DIDACTICE
Metode și procedee: conversația, explicația, observația, problematizarea, exercițiul,
brainstorming, recitarea, turul galeriilor.

683
 Materialul didactic: imagini adecvate temei, tablă magnetică, materiale refolosibile,
carioca, foi, lipici, baloane cu mesaje pozitive și negative.

BIBLIOGRAFIE
Ezechil I.L., Lăzărescu M.P., 2001, Laborator preșcolar, ed. V& Integral, București;
Oana Andra Bălăceanu, Educaţia ecologică formală şi importanţa ei, 2013, ed.
Columna, Bucureşti,;
Opriş, T., 1998, Omul imită, preface şi protejează lumea vie, Editura Forum,
Bucureşti.

Secvenţa Strategii
Conținutul activității Ealuare
didactică didactice

Captarea Le prezint copiilor o scurtă povestire: Într-o zi frumoasă

atenției o broscuță, o rândunică și un iepuraș s-au întâlnit la
marginea pădurii. Și pentru că era o zi plăcută s-au
gândit să petreacă împreună. Broasca a propus să
meargă la baltă, la căsuța ei, unde apa e așa de limpede
că-ți poți oglindi fața și răcori setea.

Rândunica le-a spus că știe ea un loc mai potrivit, pe

deal, unde ești fermecat de ciripitul păsărilor, cer senin,
soare strălucitor, aer curat. Iepurașul le-a spus că le
arată un loc și mai bun, care îi va mulțumi pe toți. În
luminișul pădurii poți sta la umbra copacilor, poți
admira frumusețea și parfumul florilor, cântecul
păsărilor, te poți răcori cu apa limpede a lacului, iar în
unele zile poți admira culorile cerului senin. Și fericiți
au plecat toți trei spre pădure. Când au ajuns au simțit
un miros urât, înecăcios, au văzut florile ofilite, iar
copacii își foșneau frunzele a jale. Ajunși în luminiș iată
ce au găsit (Imagini - pădurea afectată de poluare,

684
 copaci tăiați, resturile unui foc, gunoaie, sticle aruncate
în apă, soarele și norii triști, parcă plâng)

Desfășura Pe baza imaginilor prezentate și a cunoștințelor problema-

rea anterioare se cere copiilor să se explice noțiuni precum tizarea
activității poluare, deșeuri materiale refolosibile.
Plan de idei:
- Pe ce planetă locuim?
- Cum se mai numește Pământul?
- De ce se numește Planeta vie?
- Cine contribuie la menținerea vieții pe Pământ?
- Ce este poluarea? Ce efect are asupra oamenilor
- Unde o întâlnim? (aer, apă, sol)
- Exemplificați locuri poluate pe care le-ați văzut cu
ocazia plimbărilor.
- Ce se poate face cu materialele refolosibile?
(deșeurilor)
- Să enumere mesaje ecologice

Explicarea Se împarte colectivul de copii în 6 grupe (copiii își aleg Metoda

demonstra o imagine-medalion) cubului
rea temei
Se trece la fiecare colectiv, se explică sarcina. Copiii
sunt îndrumați în timpul executării temei.

DESCRIE- Aspecte ale naturii poluate observate în

timpul excursiilor, drumețiilor. Astfel vor găsi și
cauzele care au schimbat pădurea. Copiii vor fi
Evaluarea
îndrumați să explice cuvintele: poluare, deșeuri,
răspunsurilor
refolosibile, defrișat.

COMPARĂ- Imagini cu natura în condiții ecologice și

natura poluată.

685
 ANALIZEAZĂ- imaginile naturii curate cu ceva vesel
și natura poluată cu ceva trist.

Secvenţa Strategii
Conținutul activității Ealuare
didactică didactice

ASOCIAZĂ - imaginile naturii curate cu ceva vesel și Evaluări

natura poluată cu ceva trist individuale

APLICA- Realizează lucrări originale din materiale Evaluare

refolosibile (mărgele - din dopuri, tablouri - din deșeuri lucrări
textile, cartoane, resturi din vinilin, etc.)

ARGUMENTEAZĂ - Realizează postere cu mesaj

ecologic, motivații, pentru o natură curată, utilizând
termeni: noxe, ozon, aer poluat, ape poluate, filtrate,
etc.; fabrici poluante, utilitatea copacilor.

Obținerea După parcurgerea timpului necesar realizării sarcinilor conversația

perfor- fiecare copil din grupă își prezintă răspunsul și toți din exercițiul
manței grupă analizează răspunsul formulat, se fac comentarii. brainstorm,
Activitatea în grup se încheie prin conceperea unui problema-
eseu-sinteză, desen, colaj. Educatoarea intervine dacă tizarea
este cazul.

Asigura- Câte un reprezentant din fiecare echipă vine la tabla explicația,

rea magnetică și prezintă rezolvarea sarcinii primite exercițiul,
feedback- turul
ului galeriilor

686
 Câte un reprezentant din fiecare echipă va reface Exercițiu
tabloul celor trei personaje ale poveștii inițiale așa cum
le-ar plăcea și lor.

În încheiere vor recita poezia ”Soarele” și vor cânta recitarea

cântecul ”În pădure”.

Prezint copiilor baloane cu mesaje pozitive și negative.

Copii sparg baloanele cu mesaje negative.

MĂSURI

PROTEJARE

Încheierea Se fac aprecieri generale și individuale legate de

activității activitate.

Recompense

687
 GESTIONAREA EFICIENTĂ A ABILITĂȚILOR EMOȚIONALE ALE
COPIILOR DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

Educ. Mihalache Angela,

Prof. Roca Simona,
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 13 Iași

Abilitatea de a recunoaște expresiile emoționale reprezintă un fundament pentru

achiziția ulterioară a unor informații suplimentare despre emoții, precum cauzele și
consecințele emoțiilor, manifestările lor cele mai subtile, regulile sociale privind emoțiile și
etichetele emoționale utilizate în limbajul la care copilul este expus. Recunoaşterea greşită a
mesajului emoţional atrage după sine apariţia unor dificultăţi în relaţiile sociale.
Exprimarea emoţională reprezintă abilitatea copiilor de a-şi exprima în mod adecvat
emoţiile şi este de o importanţă covârşitoare pentru stabilirea interacţiunilor sociale. Ca urmare,
competenţa socială a copilului este exprimată în funcţie de tipul, frecvenţa şi durata emoţiilor
exprimate.
Datorită propriilor experienţe sau receptivităţii sociale crescute, copiii îşi dezvoltă
abilitatea de a evalua emoţiile celorlalţi când indicii contextuali sunt mai puţin evidenţi, de a
recunoaşte diferite experienţe emoţionale şi de a experimenta mai multe emoţii simultan.
Exprimarea adecvată a emoţiilor este foarte importantă în cadrul interacţiunilor sociale,
deoarece contribuie la menţinerea lor. Exprimarea neadecvată de către copii a emoţiilor
negative (ex. furie, frică, tristeţe), prin agresivitate fizică sau verbală, determină apariţia unui
comportament de izolare a acestora. Așadar, este necesar ca fiecare copil să fie capabil atât de
a-și recunoaște propriile emoții cât și de a le exprima verbal. În continuare voi prezenta succint
modalități de a gestiona aceste abilități emoționale:
1. Ce pot face cadrele didactice pentru a-i ajuta pe copii să își recunoască propriile
emoții?
- În faza în care copiii învață despre emoții și nu le cunosc încă denumirea, se poate folosi
reflectarea sentimentelor, adică în loc să întrebați copilul cum se simte, întrebare la care
răspunsul firesc ar fi ”nu știu”, încercați să identificați emoția copilului și apoi să i-o transmiteți
acestuia sub formă de întrebare sau afirmație: Exemplu, daca un copil spune “Nu pot sa îmi
leg șiretul!”, puteți răspunde reflectiv astfel: “Pare să-ti fie greu!” sau „Îți este greu?”. Un

688
răspuns de genul “Nu vorbi așa! De-abia ai început!” este un răspuns închis care blochează
comunicarea si îl va face pe copil sa se simtă neînțeles.
- Pentru a-i ajuta pe copii sa-si identifice propriile emoții, adresați-le întrebări de genul: „Cum
te simți?”, „Cum te face acest lucru să te simți?”, „Cum te simți atunci când...?”
- Comentați împreună cu copiii emoțiile exprimate de ei în cadrul conversațiilor avute sau a
unor activități, precizând ceea ce gândiți despre ceea ce simt si despre modul de exprimare a
ceea ce simt.
- Utilizați mesajele la persoana întâi pentru exprimarea propriilor emoții, păreri, speranțe. De
exemplu: loc de „Tu m-ai supărat” puteți spune „M-am supărat când m-ai ignorat”, astfel îi veți
învăța pe copiii să se exprime și ei în același mod.
2. Ce pot face cadrele didactice pentru a-i ajuta pe copii să își exprime verbal emoțiile?
Preșcolarii pot denumi expresiile faciale ale emoțiilor de bază (tristețe, fericire, furie, frica)
cu mare acuratețe. Etichetarea de către cineva a emoției pe care o persoană o exprima (ex.:
furie) poate fi mecanismul ce determina procesul de formare al conceptului de furie și a
învățării despre el. Cercetările indică faptul că, în mod surprinzător, copiii sunt mai preciși în
denumirea emoțiilor cu ajutorul etichetelor verbale decât cu ajutorul expresiilor faciale, în mod
special pentru frică și dezgust. Așadar:
- Încurajați în permanență copiii să utilizeze cuvinte și expresii ce denumesc stări emoționale.
Când observați ca un copil trăiește o emoție puternică întrebați copilul cum se simte (Cum te
simți când colegul te jignește?, Ești bucuroasă când te joci cu păpușile?). Copiii vor învăța
astfel că este normal sa experimenteze diverse emoții și să vorbească despre ele.
- În conversațiile zilnice cu copiii nu faceți doar referiri directe la emoții, ci și interpretări ale
emoțiilor apărute în interacțiunile sociale. Oferiți explicații pentru aceste interpretări ale
emoțiilor, deoarece ele oferă copiilor o teorie cauzală implicită si împărtășită social.
- Încurajați copiii, oferind întăriri pozitive ori de câte ori aceștia au făcut față unei situații
frustrante, precizându-le exact ceea ce au făcut; în acest fel veți promova realizarea a cât mai
multe comportamente pozitive de către copii.
- Implicați copiii în diferite activități artistice (pictură, colorat) și întrebați-i ce fac și cum anume
se simt. Daca încep să vă descrie un eveniment, un vis sau o emoție simțită, ascultați-i cu atenție
și oferiți-le feedback prin utilizarea unor cuvinte precum “ “înțeleg”, “și apoi?” etc.
- Insistați pe exprimarea verbală și nonverbală a emoțiilor trăite, mai ales în cazul copiilor care
sunt frustrați, furioși sau iritabili.
- Încercați să utilizați următoarele strategii pentru a ajuta copiii să își exprime în mod adecvat
emoțiile:
689
1. încurajați exprimarea emoțională a copilului
- consolați copilului când e trist, empatizați cu copilul când e furios, ajutați-l când îi este frică;
- permiteți copiilor să experimenteze emoții, încurajând exprimarea emoțiilor pozitive si
ajutându-i în controlul emoțiilor negative în moduri acceptabile din punct de vedere social;
2. ascultați copilul și evitați exprimarea dezaprobării atunci când copilul este trist;
3. evitați să minimalizați emoțiile copiilor – de exemplu: dacă copilul exprimă tristețe nu îi
spuneți să încerce să se înveselească; daca copilul exprimă furie nu îi spuneți ca lucrurile nu
sunt așa de grave precum par, iar dacă exprimă frică nu îi spuneți să nu îi fie frică;
4. acordați atenție emoțiilor exprimate de copii
- organizați un „moment al recunoașterii” prin stabilirea unui timp special în care copiii să-și
exprime emoțiile; acest timp al expresivității emoționale implică vorbirea despre emoții și
controlul acestora și permite copiilor să-și manifeste aprecierea pentru cei care sunt drăguți cu
ei, deci să își exprime afecțiunea față de ceilalți;
5. reacționați moderat la emoțiile exprimate de copil, deoarece veți intensifica trăirea lui
emoțională (de ex. nu fiți speriați când copilului îi e frica);
- Ajutați copiii să atașeze etichete verbale emoțiilor lor, să înțeleagă emoțiile altora și modul în
care fiecare emoție afectează gândirea celorlalți.
În concluzie, adulții (fie părinți, fie educatori) sunt cei care contribuie la dezvoltarea
abilităților ale emoționale copiilor prin trei modalități:
1. prin reacțiile avute la emoțiile exprimate de copii: modul în care adulții reacționează la
exprimarea emoțională a copiilor lor determina exprimarea sau inhibarea emoțiilor viitoare ale
acestora;
2. prin discuțiile despre emoții: experimentarea unor situații emoționale diferite și discuțiile cu
părinții ajută copiii în înțelegerea situațiilor emoționale și în reacționarea adecvată în astfel de
situații.
3. prin exprimarea propriilor emoții: modul în care adulții discută problemele legate de emoții
poate transmite sprijinul și acceptarea lor si poate contribui la conștientizarea de către copil a
diferitelor stări emoționale pe care le experimentează.

Bibliografie:
1. Botiș, Adina, 2002, Despre dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copiilor,
fete și băieți, cu vârsta până la 7 ani, Buzău, Editura Alpha MDM
2. Cant, Annabella, 2010, Educația preșcolară privită cu alți ochi, Cluj-Napoca, Editura
Risoprint,
690
 EMOȚIILE COPIILOR NOSTRI…

Prof. Mogîldea Mihaela

Grădinița cu program prelungit nr.11 Iași

Dezvoltarea socio-emoționala vizează debutul vieții sociale a copilului, capacitatea lui

de a stabili și mentine interacțiuni cu adulții și copii, de a-și percepe și exprima emoțiile, de a
înțelege și a răspunde emoțiilor celorlalți, precum și dezvoltarea conceptului de sine. În strânsa
corelație cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influențează
decisiv procesul de învățare.
Jocuri, cantece, activitati educative, indeplinirea sarcinilor trasate de parinti sau
efectuarea temelor date de invatatoare, toate manifestarile prescolarului sunt insotite de emotii
si sentimente. Daca la bebelus, starile afective sunt confuze - plange si rade in acelasi timp, la
varsta prescolara, apar stari emotive complexe. Una dintre ele este cunoscuta sub numele de
„sindromul bomboanei amare", rezultata din primirea unui recompense nemeritate deplin.
Copilul este capabil acum sa sesizeze deosebirea intre rasplata si faptele proprii.
În preșcolaritate, se conturează clar sentimente morale, cum ar fi: rușinea, mulțumirea,
prietenia și dragostea. Acțiunea de a imita se accentuează și dă naștere unor stări afective noi.
Treptat, se dezvoltă memoria afectivă și capacitatea de a-și stăpâni reacțiile (spre exemplu: se
abține să nu plângă atunci când se lovește). Prin acțiunile zilnice, copiii își dezvoltă
competențele socio-emoționale. Ei învață să lege prietenii, să-și înțeleagă emoțiile proprii, dar
și pe ale celorlalți, să definească o problemă și să caute soluții adecvate.
Modul în care educatoarele reacţionează la exprimarea emoţională a copiilor lor
determină exprimarea sau inhibarea emoţiilor viitoare ale acestora. Expresivitatea emoţională
a educatoarelor devine un model pentru copiii preşcolari, în ceea ce priveşte exprimarea
emoţională.
Modul în care adulţii discută problemele legate de emoţii poate transmite sprijinul şi
acceptarea lor şi poate contribui la conştientizarea de către copil a diferitelor stări emoţionale
pe care le experimentează.
În faza în care copiii învaţă despre emoţii şi încă nu ştiu denumirea acestora am folosit
reflectarea sentimentelor. În acest sens, decât să întreb copilul cum se simte, răspunsul evident
al acestuia fiind “nu ştiu” am încercat să identific emoţia copilului şi apoi să o “traduc” acestuia

691
sub formă de întrebare sau afirmaţie. Ex: copilul spune: „Nu pot să mă dezbrac”, traducerea:
„Cred că eşti agitat” sau „Eşti supărat?”.
Am observat de-a lungul timpului că preşcolarii sunt mai precişi în denumirea emoţiilor
cu ajutorul etichetelor verbale decât cu ajutorul expresiilor faciale, în mod special pentru frică
şi dezgust. Fără o etichetă verbală a emoţiilor, copiii pot să nu realizeze că acel comportament
provoacă o emoţie. Uneori însă, cuvintele ce denumesc emoţii pun probleme copiilor, deoarece
ele se referă în parte la stări emoţionale interne, neobservabile. Cadrele didactice trebuie să
încurajeze în permanenţă copiii să utilizeze cuvinte şi expresii ce denumesc stări emoţionale.
Când un copil trăieşte o emoţie puternică trebuie întrebat cum se simte (Cum te simţi când
colegul te jigneşte?, Eşti bucuroasă când te joci cu păpuşile?). Copiii vor învăta astfel că este
normal să experimenteze diverse emoţii şi să vorbească despre ele.
Abilitatea de a înţelege şi descrie emoţiile celorlalţi este necesară pentru manifestarea
empatiei. Când empatia este exprimată la un nivel moderat, ea conduce la simpatie.
Discutând cu copiii despre emoţiile celorlalte persoane în anumite situaţii sau a
personajelor din poveşti, li se oferă oportunitatea de a conştientiza consecinţele
comportamentale ale acestora în plan social (Cum că s-a simţit Capra când a aflat că Lupul i-a
mâncat iezişorii? Dar Scufiţa Roşie când a venit Vânătorul să o salveze?). Pentru a întări
comportamentele respective ale copiilor este important să-i recompensăm verbal când le
observăm, astfel copiii vor învăţa cărui tip de mesaje emoţionale prezente în mediu să fie atenţi.
Dacă copiii experimentează emoţii negative puternice şi nu îşi pot regla/adapta emoţiile
sau modul de exprimare a lor, aceştia se vor comporta într-un mod neadecvat prin exteriorizarea
emoţiilor negative. Mai mult, copiii care sunt capricioşi sau au înclinaţii spre emoţii negative,
precum furia, sunt mai puţin legaţi de cei cu aceleasi trăiri, decât copiii care nu au această
caracteristică.
În cele ce urmează vă prezint câteva exemple de jocuri, prin care copiii au fost antrenaţi
în descoperirea şi exersarea diferitelor tipuri de emoţii.
1. “La spălătoria de maşini”:
Copiii sunt invitaţi să aleagă cartonaşe cu feţe umane reprezentând diferite stări
afective: bucurie-veselie, tristeţe-supărare. Feţele vesele se aşează pe două şiruri. Printre cele
două coloane vor trece copiii care şi-au ales feţe triste. Acestora din urmă li se vor adresa din
partea colegilor veseli cuvinte de laudă pentru a li se evidenţia calităţile, îmbrăţişări, strângeri
de mână, toate acestea cu scopul de a li se schimba starea. Prin urmare fiecare copil care intră
“murdar” la spălătorie, după un proces de ,,spălare” iese ,,curat”.
2. „Călătoria cu surprize”
692
 Acest joc senzorial este foarte amuzant şi plăcut pentru copii. Pot fi folosite teme
diverse: o călătorie în junglă în care vă întâlniţi cu tot felul de animale, o călătorie subacvatică,
schimbările vremii, realizarea unei prăjituri. Spatele copilului va devein locul unde se petrec
toate aceste,,calătorii”
De exemplu, pe spatele lui pot trece elefanţi, şerpi, broscuţe, iepuraşi, antilope si tigrii fioroşi.
Sau poate simţi apa şi valurile cum îl ating, peştişori şi steluţe de mare. La fel, poate să picure,
apoi să plouă torenţial, cu fulgere si tunete, pentru ca la final să apară soarele şi curcubeul.
După aceea, îi puteţi propune copilului să vă facă el masaj folosind una dintre teme sau chiar
să inventeze o călătorie nouă dacă doreşte. In acest mod, copilul învaţă să îşi dozeze energia şi
felul în care atinge, poate diferenţia tipurile de atingeri, întelege când apasă prea tare şi îi poate
provoca durere celuilalt, îşi dezvoltă imaginaţia.
3. Decoraţiuni magice de Crăciun
Jocul se desfăşoară în paralel cu confecţionarea decoraţiunilor pentru Crăciun. Când
pregătirile sunt gata, spune-i copilului că anul acesta veţi avea ornamente de Crăciun foarte
speciale. Datorită faptului că le construiţi împreună şi că puneţi suflet în crearea lor, ele se vor
transforma în decoraţiuni magice.
Brăduţii cu dorinţe: Pe fiecare brăduţ faceţi un mic desen, care să simbolizeze
odorinţă. Gândiţi-vă la cât mai multe dorinţe, chiar dacă sunt sau nu realizabile, uşor sau greu
de îndeplinit, materiale sau spirituale. Cu cât sunt mai mulţi brăduţi, cu atât este mai bine.Se
pot realiza si stelute, globulete, etc.
Jocul este un bun prilej de a-i arăta copilului că valoarea unui lucru făcut cu drag este
mult mai mare decât valoarea oricărui lucru gata cumpărat. În această perioadă, tentaţia de a
cumpăra mai mult decât e nevoie este foarte mare, şi copiii cedează acestor tentaţii. Pentru a
nu cădea în capcana de a cere in continuare jucarii. Le poţi arăta că lucrurile cu adevărat
valoroase sunt cele în care pun suflet.
4. Dacă aş fi o floare…
Fiecare dintre noi îi descriem pe ceilalţi în mod spontan prin metafore şi analogii. De
multe ori ni se întâmplă să spunem: „Cristina e sensibilă ca o panseluţă”, sau „Maria e harnică
ca o furnicuţă”. Prin metafore putem exprima lucruri mai profunde pe care le simțim, dar pe
care poate ne-ar veni greu să le spunem direct. Joculeţul are scopul de a-l învăţa pe copil să se
exprime cu ajutorul metaforelor. Mai mult, acest joc îți dă ocazia să cunoști mai multe despre
părerea pe care o are copilul despre el însuși și despre cei apropiați.
Alege un moment în care sunteţi relaxaţi, şi propune-i un exerciţiu de imaginaţie.
Întreabă-l rând pe rând următoarele întrebări, şi dă-i timp să se gândească la fiecare. Poţi să îl
693
întrebi de ce anume alege anumite răspunsuri, dar fără să foloseşti un ton de chestionare, ci
unul prin care să îl ajuţi să se deschidă mai mult. Iată ce întrebări sugerez:
-Dacă ai fi o floare, ce floare ai fi?
-Dacă ai fi o pasăre, ce pasăre ai fi?
-Dacă ai fi o culoare, ce culoare ai fi?
Dacă ai fi un animal, ce animal ai fi?
-Dacă ai fi un instrument muzical, ce instrument ai fi?
La fiecare dintre aceste întrebări, poţi să mai adaugi altele, în funcţie de disponibilitatea
copilului de a răspunde:
-Cum se simte floarea (pasărea, culoarea, etc) pe care ai ales-o tu?
-Unde se află ea?
-Ce floare ţi-ar plăcea să fii? (Poate că își dorește să fie o altă floare decât
este în prezent)
-Dar mama ce floare ar fi? Dar tata? Dar fratele? (sau alte persoane
importante pentru el).
Acest joculeţ ne dă ocazia să observăm ce imagine are copilul despre el însuşi şi despre
unii membri ai familiei. Aceste informaţii sunt foarte preţioase, pentru că ne arată ce crede cu
adevărat copilul despre unele persoane. Având în vedere că el se deschide în faţa ta, va trebui
să ai o atitudine de respect faţă de răspunsurile lui, fără să încerci să îl iei la rost pentru ceea ce
spune sau să încerci să îi influenţezi răspunsurile. Altfel, se va închide în el, şi pe viitor se va
abţine să îţi spună ce crede el cu adevărat.

Cum îi putem ajuta pe copii să îşi dezvolte abilităţile social-emoționale?

• Să le identificăm emoţiile şi să le validăm: „văd că eşti trist, furios…”. Astfel ei vor învăta
să-și recunoască și să-și eticheteze propriile emoții, respectiv le pot observa la ceilalți.
• Să îi ajutăm să îşi exprime emoţiile prin întrebarea „ce s-a întâmplat?”.
• Să facem apel la reguli, deoarece regula este cea care ne ghidează comportamentul în situaţii
sociale.
• Aplicarea consecinţelor ca urmare a încălcării regulilor – de reţinut este că întotdeauna vom
sancţiona comportamentul (a lovit, a aruncat) și nu emoţia copilului (furie, tristeţe, frustrare).
• Identificarea şi negocierea împreună a unor soluţii de rezolvare a situaţiei problematice, cum
putem face mai bine data viitoare, oferirea de alternative.
Este nevoie de mult exerciţiu din partea copilului şi de multă răbdare din partea
părinţilor, educatorilor pentru a învăţa abilităţi precum: formularea politicoasă a unei cereri,
694
amânarea unor dorinţe imediate, rezistența la nevoia imediată de a se juca, exprimarea adecvată
a unei emoţii. Dar, odată bine construită temelia pentru abilităţile ce se dezvoltă în
preşcolaritate, asigurăm o dezvoltare armonioasă și sănătoasă a copilului din punct de vedere
emoțional și social.

CARNAVALUL PRĂMĂVERII
Proiect de activitate integrată

Prof. înv. preșc. Moldovan Ioana Maria

Grădinița P.S. ,,Dumbrava Minunată’’ Bistrița

Instituţia: GPS „Dumbrava Minunată”, Bistriţa

Grupa: Mică A „Fluturaşii”
Educatoare: Moldovan Ioana Maria
Tema anuală de studiu:”Când, cum şi de ce se întâmplă?”
Tema săptămânii: „.Carnavalul Primăverii”
Titlul activităţii integrate: „Ne jucăm cu Zâna Primăverii!”
Tipul activităţii: consolidare şi verificare de cunoştinţe
Forma de realizare: activitate integrată: ADE (DŞ+ DOS)+ ALA+ ADP

ADE: DŞ: „În Grădina Primăverii”- joc didactic

DOS: „Surprizele Primăverii”- lipire
ALA: Bibliotecă:”Repară greşeala!”- pronunţarea corectă a cuvintelor
Artă: „Flori colorate”- pictură
Nisip şi apă:”Ghivece cu flori”
Joc de mişcare: „Fluturii zboară la flori”
ADP: Întâlnirea de dimineaţă: „Emoţii de primăvară”
Rutină:deprinderea de a se spăla pe mâini înainte de masă şi ori de câte ori este nevoie:
„Mâinile curate ne-aduc sănătate!”
Tranziţii:”Culorile se ceartă”

695
 „Laleaua”
„Albinuţa mea”
Obiective generale:
- Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor referitoare la anotimpul primăvara (insecte, flori,
păsări, legume);
- Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, a atenţiei voluntare, a memoriei logice, a
imaginaţiei, a capacităţii de analiză;
- Cultivarea interesului pentru natură şi frumuseţile ei.
Obievtive operaţionale: Pe parcursul şi la sfârşitul activităţii, preşcolarii vor fi capabili:
O1-Să denumească elementele de primăvară (lalea, narcisă, ridiche, salată verde, albină,
buburuză, fluture, barză, rândunică).
O2-Să plaseze fiecare element de primăvară la locul potrivit pe machetă.
O3- Să utilizeze tehnici simple de lucru specifice activităţii practice: ( lipire).
O4-Să aşeze lucrările pe piramidă, în funcţie de indicaţiile primite.
O5-Să corecteze cuvintele pronunţate greşit de educatoare.
O6-Să picteze flori de primăvară pe polistiren.
O7-Să planteze flori în ghivece.

DŞ: „În Grădina Primăverii”- joc didactic

Sarcina didactică: recunoaşterea elementelor de primăvară şi plasarea lor la locul potrivit, în
Grădina Primăverii.
Regulile jocului:. Preşcolarii vor denumi elementele de primăvară din cutie, vor preciza dacă
sunt flori, legume, insecte sau păsări şi le vor aşeza la locul potrivit în Grădina Primăverii (în
straturile pentru legume, în rondourile pentru flori, în aer)
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, mişcarea, mânuirea materialului,
ghicirea, aplauze.

Strategii didactice:
Metode şi procedee: m1- conversaţia
m2- explicaţia
m3- demonstraţia
m4- exerciţiul
m5- problematizarea
m6- metoda piramidei
696
Mijloace de învăţământ:M1- jetoane
M2- machetă
M3- cutie
M4- lipici
M5- hârtie colorată
M6- coşuleţe
M7- flipchart
M8- imaginea Zânei Primăverii
M9- cutiuţe pentru comori
M10- acuarele
M11- pensule
M12- ghiceve pentru flori
M13- flori din hârtie
M14- seminţe pentru flori
M15- nisip
M16- apă
M17- insigne
M18- flori din polistiren
M19- insecte din hârtie
M20- legume din hârtie
M21- păsări din hârtie
Forme de organizare: f1- frontală
f2- pe grupe
f3- individuală

Sistem de evaluare
Forme de evaluare: fe1-evaluare curentă (formativă)

Metode de evaluare: me1- chestionare orală

me2- aprecieri verbale
me3- observare curentă
me4- analiza produselor activităţii
Durata: o zi
697
Bibliografie:
„Curriculum pentru învăţământul preşcolar”
„Revista învăţământului primar şi preşcolar”, 1-2/2015
„Poftiţi în trenuleţul jocurilor”, Editura Diamant
„Ziua bună începe la întâlnirea de dimineaţă”,2009, Editura Tehno- Art;

PROIECT DIDACTIC PENTRU ACTIVITATE INTEGRATĂ

Prof. Muntean Ana-Maria

Grădinița P.P. ”Pinochio” Rădăuți

DATA: 24.09. 2018

UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Grădinița P.P. „Pinochio” Rădăuți
GRUPA: mijlocie ,,Fluturașii”
EDUCATOARE: Prof. înv. preșc. Muntean Anamaria
TEMA ANUALĂ DE ÎNVĂŢARE: ,,Cine sunt/suntem?”
TEMA SĂPTĂMÂNII: „Eu și familia mea”
CATEGORIA DE ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE ABORDATĂ: Activitate integrată
TEMA ACTIVITĂŢII INTEGRATE: „Bijuterii pentru familia mea”
ADE:DOS (Activitatea practică): ,,Bijuterii pentru mama” – mototolire, lipire
DȘ (Cunoașterea mediului): ”Bunicul și nepotul” de Frații Grimm- lectura educatoarei

SCOPUL ACTIVITĂŢII:
Dirijarea activităţii psihice în cadrul unor situații de învățare organizate, în scopul extinderii
cunoştinţelor componența propriei familii, dezvoltării capacităților de cercetare și investigare
a unor procese din mediul înconjurător precum şi exersării deprinderilor intelectuale și
practice, în contexte creative.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
➢ să identifice asemănări intre membrii propriei familii și imaginile prezentate;
➢ să trăiască emoţii pozitive față de propria familie;

698
 ➢ să comunice gânduri și impresii despre emoțiile și sentimentele faţă de familie;
➢ să mânuiască materialele puse la dispoziție;
➢ să stăpânească tehnica de lucru;
➢ să utilizeze conveții ale limbajului scris (puncte, linii curbe), pentru a decora colierul
mamei;
➢ să decoreze colierul și brățara cu mărgele colorate /elemente decorative;
➢ să utilizeze corect instrumente de lucru specifice în vederea realizării sarcinilor;

STRATEGII DIDACTICE:
a. Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, demonstrația, exercițiul, observaţia,
problematizarea, expunerea, munca pe grupuri, munca independentă;
b. Resurse materiale: imagini sugerând tema,hârtie creponată colorată, lipici, fișele de
lucru, panou pentru expunerea lucrărilor;
c. Forme de organizare: frontal, individual, pe grupuri;
Durata: 60 de minute

Bibliografie:

• Culea, Laurenția, Seșovici, Angela, Grama, Filofteia, (2008), ,,Activitatea integrată în

grădiniță’’, Ed. Did. Publishing House, București;
• Ezechil Liliana, Lăzărescu Mihaela, (2011), ,,Laborator preșcolar”, Ed. VoI Integral,
București;
• MEN, (2018), ,,Curriculum pentru educația timpurie”.

SCENARIU DIDACTIC

Copiii așezați pe scăunele, în semicerc, sunt invitați să privească spre imaginile care
reprezintă o familie surprinsă în diferite ipostaze la întâlnirea de dimineață, unde atenția le va
fi captată de prezența unor musafiri. Cu această ocazie, educatoarea le va prezenta copiilor
imaginile.(DȘ) După acordul copiilor de a asculta ”povestea”, o voi citi concomitent cu
prezentarea personajelor. Creând astfel o poveste desrpe activitățile din famile. Expunerea
textului se va accesoriza cu mimica și gestica impuse de acestea și prezentarea personajelor.
Voi explica cuvintele și expresiile noi prin apelare la sinonime.

699
 După ce educatoarea termină de prezentat textul povestea, pe baza imaginilor expuse,
se va povesti acțiunea și momentele principale, se vor preciza personajele din poveste,
caracteristici/ însușiri ale acestora, aspect ce va fi realizat pe baza întrebărilor educatoarei și a
răspunsurilor primite de la copii, aceștia dovedind înțelegerea mesajului textului. Se va
evidenția blândețea, fericirea și bunătatea familiei, siguranța și plăcerea de a colabora cu ceilalți
membrii din familie.

În continuare, educatoarea va preciza că din greșeală, în timp ce se juca cu copii în

parc, mama și-a pierdut colierul.

Pornind de la această idee, copiii vor fi întrebați oare cum a reușit mama acest lucru?
Și dacă sunt de acord să o ajute pe mamă să-și recupereze colierul. Pentru aceasta, educatoarea
îndreaptă atenția preșcolarilor spre centrul Știință, Tranziție, unde vor descoperi o masă pe
care se află hârtie creponată colorată, lipici, fișe de lucru care au câteva linii curbe reprezentând
silueta unui colier și a unei brățări. Educatoarea le comunică acestora că astăzi vor fi mici
creatori de bijuterii, se vor juca și vor crea propriile bijuterii pentru mama lor.

Educatoarea le va explica modul în care trebuie să lucreze (instructajul), apoi le va arăta

cum trebuiesc făcute ”mărgelele”pe care le vor lipi pe schița colierului și a brățării.

Se vor face apecieri verbale iar lucrările vor fi expuse pentru a fi apreciate de către
părinți.

700
 Strategii didactice Evaluare/
Nr. Etapele
Conţinutul ştiinţific Metode şi Mijloace de metode şi
crt. activităţii
procedee învăţământ indicatori
1. Captarea Se realizează prin Conversaţia Imagini sugerând Observarea
şi prezentarea imaginilor. Observaţia activitățile unei sistematică a
orientare Citirea imaginilor de către familii comportamentului
a atenţiei educatoare. copiilor
2. Tema şi obiectivele
Anunţare activităţii sunt anunţate în Explicația
a temei şi termeni accesibili copiilor. Expunerea
a Contextul creat va permite
obiectivel accesibilizarea obiectivelor
or propuse și va oferi copiilor
situații care să le trezească
dorința de a acumula
informații prin oferta de
lucru.
3. Prezentar Accesibilizarea textului se Povestirea Imagini, Observarea
ea va realiza prin lecturarea Expunerea personaje sistematică a
conţinutu imaginilor, concomitent cu Explicaţia (elemente) din comportamen tului
lui expunerea elementelor poveste copiilor
şi ilustrative ce redau scene
dirijarea din viața de familie. Probă orală:
învăţării Se vor stimula preşcolarii în Precizarea
a repovesti povestea pe Conversaţia momentelor
baza imaginilor prezentate Povestirea principale ale
respectând succesiunea Expunerea poveștii, a
logică a momentelor, în a Explicaţia personajelor şi a
prezenta şi descrie caracteristicilor lor
personajele precum şi în a- Conversaţia emiterea de
şi argumenta opiniile. euristică ipoteze
Descrierea colierului
mamei,a stării emoționale
personale generate de Probă practică
prezența membrilor Explicaţia

701
familiari și de participarea Exercițiul
la activitățile comune, Observaţia
emiterea de ipoteze Munca
referitoare la modul în care independentă
ar trebui petrecut timpul Problematizarea
liber în familie.
Prezentarea materialelor și Conversația,
a sarcinilor de lucru precede Explicația,
repartizarea copiilor pe Exercițiul,
centrele deschise.
Preșcolarii vor fi motivați Probă practică
să apeleze la achizițiile Explicaţia Siluete de bijuterii Colierul și brățara
cognitive, tehnico- Conversația
aplicative și motrice, Elemente
explicându-le și decorative
demonstrându-le modul de
lucru. Produsele
Se vor preciza elementele
care vor orienta demersurile
didactice pe centre: modul
de distribuire a copiilor pe
centre, mijloace de
învăţământ existente,
sarcini de lucru, seturi
specifice de tehnici, operaţii
necesare realizării
sarcinilor.
Demersul didactic anticipat
vizează:
➢ Exersarea
deprinderilor de
execuție a
elementelor de

702
 aranjare grafică
după un model;
➢ Exersarea
deprinderilor
intelectuale şi
practic-aplicative,
de constituire,
ansamblare a
părților componente
ale colierului,
respectiv a brățării;
➢ Exersarea
deprinderii de a
aplica elemente
decorative pe
suprafaţa de lucru.
Motivarea preșcolarilor în a
realiza bijuteriile pentru
mama ;
Dezvoltarea abilităților
practice, prin realizarea
unor biluțe mototolind cu
ambele mâini hârtia
creponată .
Dezvoltarea capacităților
de manevrare a
instrumentelor de lucru în
vederea realizării sarcinii
de lucru.

703
4. Evaluare Se solicită copiilor să se Produsele activității Analiza
a autoevalueze şi să evalueze Conversația copiilor produselor
activitatea per ansamblu, Evaluativă activităţii
după criterii comunicate de Aprecierea
educatoare. Autoevaluare/
Se fac aprecieri verbale și Coevaluare
individuale cu privire la
activitatea desfăşurată cu
referire la respectarea
tehnicilor de lucru, modul
de participare şi
comportament.

704
 DEMERSURI DE INTEGRARE A NOILOR EDUCAȚII ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Mureșan Ana Viorica

Grădinița P.S. ”Dumbrava Minunată” Bistrița

Motto : ,,Educaţia este ceea ce supraveţuieşte după ce tot ce a fost învăţat a fost uitat .” Burrhus
Frederic Skinner

La ora actuală , şcoala românească trebuie sa se adapteze rapid mutaţiilor sociale ,să fie
conectată la realităţile şcolii europene ,contribuind la cristalizarea a ceea ce înseamnă conştiinţa
apartenenţei la cetăţenia europeană şi la spaţiul cultural european . Pentru a răspunde aşteptărilor
societăţii , şcoala trebuie să găsească un punct de echilibru între grija reală faţă de cei implicaţi în
procesul educaţional şi promovarea autonomiei sale creatoare şi a competenţei cadrelor didactice
. Statornicia unui climat de înaltă exigenţă în toate unităţile şcolare are un rol important în ridicarea
calităţii actului didactic .

Pregătirea copiilor pentru viaţă înseamnă educarea lor în armonie cu principiile , normele si
idealurile poporului român . Grădiniţa ca primă treaptă de învăţământ , este implicată afectiv în
această acţiune de formare a omului.Socializarea– integrarea copilului într-un nucleu social altul
decât familia .Acest lucru îl realizăm simplu sau dificil în funcţie de o serie de factori : gradul de
deschidere a copilului spre relaţia cu ceilalţi, temperamentul său,gradul de independenţă în
acţiune,competenţa educatoarei şi deschiderea spre colaborare cu familia , calitatea estetică
afectivă a mediului ambiant din grădinţă.

Platon definea educaţia ca fiind ,, arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele ” .

“Noile educaţii” reprezintă, de fapt, noi conţinuturi specifice, raportabile la oricare din cele
cinci conţinuturi generale ale activităţii de formare-dezvoltare: morală, intelectuală,
tehnologică, estetică, psihofizică a personalităţii umane. ,,Noile educaţii" sunt adaptabile la
nivelul fiecărei dimensiuni a educaţiei, în funcţie de particularităţile acestora dar si de ,,ciclurile
vieţii" şi de condiţiile sociale specifice fiecărui sistem educaţional. Metodologia valorificării

705
 ,,noilor educaţii" vizează toate dimensiunile (intelectuală, morală, tehnologică, estetică, fizică) şi
formele (formală, nonformală, informală) a educaţiei. Procesul declanşat stimulează trecerea de la
demersurile specifice la abordările globale, interdisciplinare, care permit aprofundarea unor
probleme sociale care cer soluţii concrete: pacea, democraţia, justiţia socială, dezvoltarea, mediul,
alimentaţia, sănătatea, protejarea copiilor şi a tinerilor, promovarea învăţământului şi a cercetării
ştiinţifice.

Iată câteva din aceste noi educaţii puse în practică în grădiniţă şi la grupă:

• Educaţia pentru sănătate realizată în gradiniţă, reprezintă pasul spre a învăţa copii să respecte
regulile de igienă personală şi să se obişnuiască cu un regim raţional de viaţă şi alimentaţie. Copilul
trebuie ajutat să cunoască schema corporală proprie , să cunoască reguli de igienă şi conduită
sănătoasă , să cunoască alimentele de bază din hrana omului , să manifeste curiozitate faţă de
mediul înconjurător , să-şi dezvolte nevoia de a avea şi menţine o ambianţă plăcută, sănătoasă , să
practice exerciţii fizice de călire a organismului şi de sporire a capacităţii la efort , să înţeleagă şi
să respecte igiena programului zilnic( somn, joc , activitate ). Pentru a transforma deprinderile în
obişnuinţe şi pentru a stimula interesul copiilor pentru menţinerea sănătăţii, am implementat
opţionalul „Mici şi sănătoşi”.Sperăm că până la sfârşitul anului copiii vor consolida cunoştinţele
şi deprinderile igienico-sanitare.
• Educaţia interculturală promovează atitudinea de deschidere, de acceptare şi înţelegere firească
a raportului dintre un individ şi ceilalţi, respetarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă
a relaţiilor de egalitate între oameni.Grădiniţa este principalul spaţiu al învăţării pluralităţii
culturale prin preţuirea diversităţii, a notei distincte aduse de cultura fiecărui actor social
participant.Uneori este necesară modelarea orgoliului etnic al majorităţii şi întărirea încrederii în
sine al minorităţii.
• Educaţia moral-civică este realizată în grădiniţe prin activităţi instructiv-educative precum
educaţia pentru societate (D.O.S.).Aceasta în promovarea simţului moral al preşcolarului. Copilul
trebuie ajutat să cunoască principalele noţiuni morale pozitive şi conţinutul lor(bine , adevăr
,frumos, disciplinat , corect ); să asculte şi să respecte cerinţele părinţilor şi ale educatorului ; să
folosească formulele de politeţe ,,vă rog” , ,,mulţumesc” , ,,cu plăcere” , să salute frumos , sa poată
folosi obiectele proprii , iar ale altora numai după ce au cerut voie , să ofere ajutor celor mai slabi
, sau celor care au nevoie ,să dovedească bună cuviinţă în toate împrejurările: familie , gradiniţă ,

706
 pe stradă, în parc , la cofetărie , în autobuz , să deosebească intre ,,trebuie” si ,,nu trebuie” , ,,e
voie” şi,, nu e voie”, între ,,se poate” şi ,,nu se poate” .
• Educaţia rutieră îşi propune ca obiective înţelegerea şi asimilarea normelor de legislatie
rutieră,respectarea regulilor de circulaţie, asimilarea unor roluri în acţiuni de educaţie rutieră ,
dezvoltarea unui comportament responsabil ca participant la trafic .
• Educaţia estetică îndeplineşte multiple funcţii educative, pentru a le înţelege mai bine, să ne
referim la natura şi specificul artei, precum şi la categoria de bază a esteticii-frumosul.Arta este
principala modalitate prin care se înfăptuieşte relaţia estetică dintre om şi realitate .Conţinutul
specific activităţilor din grădiniţă, cu predominarea jocului, includ sintetic şi într-o structură
accesibilă vârstei, valori artistice din literatură, muzică, arte plastice, dans, teatru, film.Acestea
sunt asimilate într-un cadru natural sau artificial adecvat realizării integrale a educaţiei artistice.
Educaţia literară are un rol important în educaţia estetică prin mesajul artistic şi limbajul
artistic.Prin literatură, la preşcolari un loc de seamă îl ocupă creaţia populară (basme şi cântece
populare, proverbe şi zicători), în care s-a concretizat înţelepciunea, simpatia, patriotismul.Prin
literatura accesibilă preşcolariilor educatoare caută să le dezvolte acestora receptivitatea faţă de
expresivitatea şi frumuseţea limbii, priceperea de a se exprima în mod corect, plastic şi viu, dorinţa
şi străduinţa de a compune mici povestiri, poezii sau alte încercări literare.
• Educaţia muzicală ocupă o bună parte din timpul rezervat procesului instructiv-educativ şi
activităţiilor extracurriculare.Multe activităţi din grădiniţă sunt însoţite de cântec.
• Educaţia fizică urmăreşte dezvoltarea armonioasă a organismului, întărirea sănătăţii şi cultivarea
unor calitatăţi fizice necesare muncii, activităţiilor sportive.În cazul preşcolarilor se accentuează
aspecte precum menţinerea şi întărirea sănătăţii copiilor, dezvoltarea lor armonioasă din punct de
vedere fizic şi moral, formarea unor deprinderi sănătoase de muncă şi viaţă.La nivelul
învăţământului preşcolar, educaţia fizică se realizează în cadrul activităţilor comune (A.D.E.) cu
întreaga grupă, diferenţiat, în funcţie de nivelul grupei.Conţinutul educaţiei fizice constă în
învăţarea mişcărilor de bază, respectarea unor reguli de igienă în practicarea diferitelor jocuri de
mişcare.
• Educaţia profesională urmează să asigure pregătirea omului pentru exercitarea acestor
profesiuni.Din perspectivele sarcinilor acesteia la vârsta acesteia la vârsta preşcolară, avem de-a
face cu introducerea primelor elemente de muncă cu scopul exersării şi formării unor capacităţi,
priceperi şi aptitudini practice.Deoarece jocul constituie activitatea de bază al preşcolarului,

707
 îmbinarea celor două, constituie calea principală de realizare a educaţiei profesionale.Aceasta se
manifestă când preşcolarul este solicitat în efectuarea unei sarcini, aceasta nu e impusă din exterior
ci din interior, rezultată din logica desfăşurării jocului, a regulilor şi cerinţelor acestuia.
Toate aceste noi educaţii pot fi folosite în cadrul A.D.E.-urilor, activităţilor
extracurriculare, pe parcursul unui an şcolar. Educatorul este cel care conduce buna desfăşurare a
activităţilor. Aceste activităţi au un rol deosebit de important în îmbogăţirea culturii copiilor , în
educarea socio-afectivă si distractiv - recreativă .

Pentru părinţi copilul este o sursă de bucurie ,pentru naţiune este o promisiune de viitor .
Şi părinţii şi naţiunea nutresc speranţe pentru copiii lor şi îşi pun întreaga încredere în educatorul
care îl are în grijă.

Bibliografie:

• Cucoş C. , 2004, Pedagogie, Editura Polirom, București.

• Nicola Ioan şi Domniţa Fărcaş, 1992, Pedagogie generală pentru clasa a IX, Editura didactică şi
pedagogică, R.A. Bucureşti;
• Pîslaru Crenguţa şi Cazacu Oana, 2005, Instruire şi educaţie modernă în învăţământul preşcolar
contemporan, Editura Grafit, Bacău;
• Tomşa, Gheorghe, 2005, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Editura M.E.C., București.

708
 ÎNVAŢĂ SĂ MĂNÂNCI SĂNĂTOS, SĂ CREŞTI MARE ŞI FRUMOS

Prof. înv. preșcolar Murtaza Ghiuler

Grădinița P. P. ”Amicii” Constanța

Motto: „ Sănătatea întrece atât de mult toate bucuriile exterioare încât, întradevăr
un cerşetor sănătos este mai fericit decât un rege bogat”. (Schopenhauer)

Promovarea sănătăţii în rândul copiilor prin oferire de informaţii despre regulile de

igienă individuală şi colectivă şi de formare a unor deprinderi de viaţă sănătoasă,
fundamentează conceptual de educaţie pentru sănătate.
Sănătatea este o „stare de bine, mentală şi socială” şi se manifestă ca abilitate de
adaptare continuă la cererile de schimbare constantă şi la stimulii mediului natural şi social.
Fiind un bun al tuturor, sănătatea trebuie conştientizată prin acţiuni educative începând de la
vârsta preșcolară.
A învăţa copilul, de la vârsta cea mai fragedă să respecte regulile de igienă personală,
să se obişnuiască cu un regim raţional de alimentaţie, înseamnă a rezolva în cea mai mare
parte problema esenţială a formării comportamentului igienic dar trebuie incluse şi noţiuni
şi cunoştinţe despre relaţiile interumane şi igiena acestora, despre propria persoană în scopul
autocunoaşterii, despre boală şi sărăcie, despre sănătatea şi îmbolnăvirea naturii sau a
planetei.
Scopul educaţiei pentru sănătate în grădiniţă este să asigure cunoştinţele despre sănătate
şi formare a deprinderilor de viaţă sănătoasă adecvate vârstei preşcolare. Obiectivele unei
astfel de educaţii vizează conştientizarea unor probleme de sănătate fizică, mentală şi socială
pe înţelesul copilului preşcolar, depistarea unor deficienţe şi boli şi îndrumarea spre
cabinetele de specialitate pentru asistenţă.
Mijloacele de realizare sunt cele utilizate în mod frecvent în procesul de educaţie în
grădiniţă: jocul, desenul, cântecul, povestirea, poezia, activități educative, etc. Grădiniţa şi
ulterior şcoala reprezintă cadrul instituţionalizat propice educaţiei pentru sănătate. Aici se

709
pot conştientiza aspecte legate de sănătate şi boală, se pot oferi cunoştinţe minime adecvate
vârstei şi se pot forma deprinderi de viaţă sănătoasă.
În urma desfăşurării acestor activităţi, copiii trebuie să ajungă să dezvolte aptitudini, să-
şi însuşească valori care să-i abiliteze să facă alegeri concrete privind întreţinerea şi
optimizarea stării de sănătate. Educaţia pentru sănătatea copilului preşcolar este o latură a
educaţiei generale, alături de educaţia motrică, educaţia intelectuală, educaţia civică, etc. şi
are particularitatea că se realizează prin intermediul acestora.
„ARTA EDUCAŢIEI, nu este altceva decât cunoaşterea mijloacelor mai robuste şi mai
puternice, spirite mai luminate şi suflete mai virtuoase”. (Helvetius)
În cadrul SĂPTĂMÂNII EDUCAȚIEI GLOBALE, am desfășurat la grupă activitatea
“ÎNVAŢĂ SĂ MĂNÂNCI SĂNĂTOS, SĂ CREŞTI MARE ŞI FRUMOS”, în care
preșcolarii au învățat care sunt alimentele benefice pentru sănătate și care sunt dăunătoare.
Au adus fructe și legume și au înțeles că toate acestea conțin foarte multe vitamine
folositoare organismului pentru a crește și a se dezvolta armonios.
La acțiune au participat și părinții aducându-ne produse alimentare sănătoase, făcute
în casă. Ziua s-a terminat cu un târg de produse și alimente sănătoase. Copiilor și părinților
le-a plăcut foarte mult această acțiune și s-au oferit să ne ajute să mai desfășurăm astfel de
acțiuni, benefice atât pentru copiii lor, cât și pentru ei.
A doua zi, a fost invitată la activitate d-na asistentă a grădiniței care i-a învățat cum să
se ferească de boli, spălîndu-se cât mai des pe mâini cu apă și săpun. Apoi au urmărit un
film animat educativ, având ca temă îngrijirea dinţilor - “Zâmbete strălucitoare, viitor
strălucit” După vizionarea filmului, s-a discutat despre diferitele aspecte ale igienei
personale, punctându-se importanţa acesteia. S-a lucrat pe fişe, au fost prezentate mulaje,
diferite obiecte folosite pentru igiena personală, au fost făcute demonstraţii în ceea ce
priveşte periajul dentar, au fost realizate desene.

710
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRADINIȚĂ

Prof. Neacşu Constanţa

Grădinița P.P. „Castelul Magic” Piteşti

„Natura şi educaţia sunt asemănătoare, căci educaţia transformă pe om şi prin

această transformare, creează natura”. Democrit
Scopul educației ecologice este de a forma cetățeni conștienți și preocupați de ocrotirea
mediului înconjurător care să înțeleagă și să acționeze cu responsabilitate pentru ocrotirea lui.
Datoria noastră, a dascălilor, este să promovăm acţiuni de educație pentru mediu, prin mijloace
aflate la îndemâna noastră.
Copilul preşcolar se găseşte la vârsta la care principiile se formează, principii care îi vor
ghida viaţa mai departe. De aceea, este necesar să-i explicăm copilului – viitor adult – faptul că
natura este frumoasă şi drept urmare noi trebuie să o apreciem aşa cum este ea şi să nu o deteriorăm.
Grădiniţa, prima treaptă în procesul educativ, pune bazele educaţiei ecologice şi a
respectului faţă de mediul înconjurător. În grădiniţa noastră se desfăşoară activităţi școlare și
extraşcolare ce urmăresc să formeze preşcolarilor un comportament ecologic prin stimularea
motivaţiei pentru protecţia naturii.

711
 Orice activitate ce se desfăşoară în clasă şi în afara sălii de clasă înseamnă contact nemijlocit
cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la
grădiniţă şi în societate, să respecte normele de igienă, tot aşa trebuie să-l învăţăm să se poarte cu
natura. Dată fiind orientarea concret intuitivă a preşcolarului este bine ştiut că activităţile practice
și acţiunile concrete ale copilului vor fi mult mai uşor reţinute, iar o exersare permanentă a acestora
vor deveni deprinderi. Copilul învaţă mai mult atunci când este pus să facă el însuşi ceva şi chiar
dacă va avea un eşec educatoarea îl va impulsiona să mai încerce încă o dată, să găsească o nouă
cale care să ducă la reuşită. Acest lucru presupune să caute alte modalităţi de realizare, noi strategii,
deci pas cu pas, numai aşa putem dezvolta gândirea creatoare şi critică, abilităţile şi aptitudinile
preşcolarului.
Pentru dezvoltarea educaţiei ecologice a copiilor preşcolari am utilizat modalităţi
accesibile, posibil de realizat, cu conţinuturi, strategii didactice şi tematici corespunzătoare
experienţei lor de viaţă şi nivelului de dezvoltare intelectuală a copiilor. Prin jocuri și activități pe
domenii experențiale îi ajutam pe copii să exploreze lumea minunată a naturii, să afle despre
plante, insecte, mamifere, păsări, reptile, să învețe să curețe mediul în care trăiesc și să-l protejeze
sortând materialele reciclabile ca să-și pastreze sănătatea.
Obiectivele educaţionale ţin seama de particularităţile de vârstă şi să vizează:
• dobândirea de cunoştinţe despre fiinţe şi fenomene din mediul înconjurător;
• educarea capacităţii de a-l ocroti, proteja şi respecta;
• antrenarea copiilor în activităţi practice de îngrijire a plantelor şi animalelor;
• dezvoltarea atitudinii civice de conservare a mediului ambiant;
• formarea dorinţei şi deprinderii de petrecere a timpului liber a copiilor în mijlocul naturii.
Mijloacele şi formele de realizare a educaţiei ecologice în grădiniţă sunt diverse şi multiple.
Am început acest proces complex de „ecologizare” în cadrul activităţilor de Cunoaşterea mediului,
şi am continuat în cadrul activităţilor libere la colţul „Ştiinţă”, prin plimbări şi excursii organizate
în natură.
Deşi nu suntem incluşi într-un proiect la nivel naţional, am desfăşurat cu preşcolarii
activităţi opţionale şi activităţi școlare și extraşcolare având ca temă îngrijirea şi ocrotirea
mediului, în care am făcut experienţe urmate de observaţii directe de scurtă/lungă durată care să
ducă la conştientizarea pericolului la care putem expune mediul înconjurător.
Câteva din din activităţile desfăşurate:

712
 - Crearea unui “colţ viu“ în clasă, unde copilul a avut posibilitatea să planteze semințe de
flori/legume, să le îngrijească, să le admire. Copilul a avut astfel posibilitatea de a învăţa condiţiile
necesare îngrijirii unei plante: lumina necesară, udarea acestora, etc. Deasemenea, copii au
observat germinarea plantelor (grâul) puse la fereastră chiar
de ei, au îngrijit un animal de casă, observând caracteristicile
acestuia, modul de hrănire.

-Acţiuni de igienizare
şi înfrumuseţare a grădiniţei, a
curţii şi chiar a locului de joacă din parc. Prima dată copiilor
deşi li s-a părut puţin ciudat că trebuie să strângă hârtiile
aruncate pe jos, în cele din urmă au constatat că aşa este mult mai “frumos şi curat”, fiind foarte
încântaţi şi au învăţat de asemenea să sesizeze între ei eventualele abateri ale unor colegi.
- Plantarea de flori, pomi, arbori și plante ornamentale a fost o acțiune amplă în care am
solicitat sprijinul părinților. Proiectul și-a propus să transforme curtea grădiniței într-un spațiu de
joacă modern, prin dotarea cu mai multe aparate de joacă pentru copii, arbuști, băncuțe și măsuțe
unde se pot desfășura jocuri și activități de învățare în aer liber, a răspuns nevoii celor mari și
mici, de a-şi asuma roluri şi responsabilităţi, de a dezvolta personalitatea caracterizată printr-un
comportament activ, conştient responsabil, capabil de cooperare, socializare, înţelegere şi respect.

- Vizite la Muzeul judeţean, la Planetariu și

la Grădina Zoologică, etc..
- Plimbări şi excursii - ce au constituit un bun prilej pentru a constata situaţia în care se află
mediul şi pe măsura puterilor noastre am desfăşurat acţiuni în sprijinul protejării naturii. Acestea

713
au fost oportune pentru a le atrage atenţia asupra unor aspecte de distrugere a mediului: copaci
tăiaţi, cu ”zgârieturi” pe tulpină, resturi menajere, deşeuri aruncate la întâmplare. Pentru a nu
proceda astfel şi a întări comportamentele pozitive, de fiecare dată când am mers cu copiii la iarbă
verde, am strâns toate resturile şi am controlat dacă totul este curat.
- Acţiuni diverse cu ocazia sărbătoririi: Zilei Pământului, Zilei Pădurii, Zilei Păsărilor, Zilei
Apei, Zilei Mediului, Zilei Soarelui, etc.. Deasemenea am organizat serbări, convorbiri, plimbări,
parade, expoziţii de desene şi creaţii plastice ale copiilor etc.
- Acţiuni de colectare selectivă a hârtiei și a
ambalajelor din materiale greu biodegradabile: deşeuri
textile, pet-uri, dopuri, nasturi, ambalaje de la flori, cărți, etc.
Cu aceste materiale colectate am lucrat la activităţile
practice dându-le o altă destinaţie, cea artistică. De exemplu,
din imagini din cărţi vechi, pungi din hârtie şi ambalaje am
realizat podoabe pentru pomul de iarnă, decoruri pentru
clasă specifice fiecărui anotimp, mărţişoare, felicitări, măşti, costume pentru dramatizări, cât şi
tablouri ce pot fi utilizate ca materiale didactice. În acest fel am economisit bani, obţinând acelaşi
rezultat ca în cazul folosirii unor materiale din comerţ.
- Proiecte de anteprenoriat practic în care am confecționat lucrări -„jucării din nimic”.
(mărțișoare și felicitări) din materiale ce nu ne mai erau de folos, le-am pus în vânzare la prețuri
simbolice și cu sumele obținute fiecare clasă și-a cumpărat: obiecte/jucării/materiale didactice
necesare la clasă.
Cea mai importantă activitate cu temă
ecologică este organizarea unui concurs judeţean de
creaţie susţinut în cadrul proiectului educaţional
interjudețean: „Soare şi culoare în vacanţa mare!”
ajuns la cea de-a XI -a ediție. Acest concurs se
desfășoară sub mottoul: „Nu vom salva tot ce ne-ar
placea să salvăm, dar vom salva mai mult decât
dacă n-am fi încercat deloc” (Sir Peter Scott-biolog englez) și vrea să fie o reală implicare a şcolii,
ca instituţie de educaţie, în crearea sentimentului de responsabilitate pentru protecţia mediului prin
folosirea creativă a materialelor reciclabile într-o diversitate de activităţi practice desfăşurate cu

714
copiii, bazate pe cooperare şi colaborare, ce au menirea de a asigura asimilarea multor reguli de
comportament care se constituie în elemente de bază în formarea unei educaţii europene a
oamenilor de mâine. Proiectul abordează problematica deşeurilor, a colectării lor separate, precum
şi impactul lor asupra sănătăţii şi mediului înconjurător.
În epoca contemporană, o problemă de actualitate este formarea şi educarea în spiritul unor
responsabilităţi umane ce vizează protecţia mediului înconjurător. De aceea considerăm că
formarea conştiinţei şi conduitei de protejare și ocotire a naturii devine o cerinţă deosebit de
importantă pentru orice demers educativ, şcolar şi extraşcolar. În acest spirit trebuie să acţionăm
cu toţii începând din primii ani de viaţă în familie, în grădiniţă, apoi la şcoală şi de ce nu, să
încercăm să educăm şi adulţii.

Bibliografie:
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=18333
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar,2009, Editura Publishing House;
2. Educatorul, nr. 1, Revista învăţământului preuniversitar vâlcean, 2007, Editura
Offsetcolor, Râmnicu Vâlcea.

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ ,, EMOȚII’’

Prof. Nicolae Anamaria Sabina

Grădinița P.S. ,,Dumbrava Minunată’’ Bistrița

INSTITUŢIA: Grădinița PS ,,Dumbrava Minunată’’ - Bistriţa

GRUPA: Mare A ,,Buburuzele’’
NIVEL II
PROFESOR: Nicolae Anamaria Sabina
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: ,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?’’
TEMA SĂPTĂMÂNII : ,, Emoțiile noastre’’
TEMA ACTIVITĂŢII INTEGRATE: ,, Emoții’’
FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată (DOS+DEC)

715
Categoriile de activităţi abordate:

ACTIVITĂŢI PE DOMENII EXPERIENŢIALE (ADE):

• Domeniul Om şi Societate (DOS): ,,Călătorie în țara emoțiilor’’ - joc didactic.
• Domeniul Estetic şi Creativ (DEC): ,,Emoțiile mele’’- desen
OBIECTIVE GENERALE:
 Îmbogățirea experienței socio – emoționale a copilului sub aspectul trăirilor emoționale și
al relaționării cu alte persoane;
 Dezvoltarea abilitatilor de experențiere și exprimare emotionala, de conştientizare a
propriilor emoţii și recunoaștere a emoțiilor celorlalți;
 Dezvoltarea capacităţii copiilor de a recunoaște și exprima emoțiile proprii și ale celorlalți
copii;
 Educarea capacității de autoreglare a propriilor trăiri emoționale în contexte diferite de
viață.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
• să identifice emoțiile de bază(bucurie, tristețe, furie, surprindere);
• să denumească emoțiile de bază(bucurie, tristețe, furie, surprindere) ;
• să precizeze titlul poveștii din care fac parte personajele de pe cub;
• să recunoască emoţiile personajelor;
• să asocieze emoția cu situația dată;
• să așeze bulina corespunzătoare(verde, galbenă sau roșie) în dreptul fiecărei imagini.
• -să redea prin desen propriile emoții.
SARCINA DIDACTICĂ:
- Identificarea și denumirea emoțiilor de bază , dând exemple din propria experiență
de viață;
- Precizarea titlului poveștii din care fac parte personajele sau scenele de pe cub,
spunând ce emoții exprimă acestea și de ce.
- Asocierea emoțiilor cu situația dată.
- Aşezarea bulinei corespunzătoare(verde, galbenă sau roșie) în dreptul fiecărei
imagini.

716
REGULILE JOCULUI:
Copilul solicitat:
➢ va identifica și va denumi emoțiile de bază dând exemple din propria experiență de
viață;
➢ va denumi titlul poveştii din care fac parte personajele sau scenele de pe cub, spunând
ce emoții exprimă acestea și de ce;
➢ va asocia emoțiile cu situația dată;
➢ va aşeza bulina corespunzătoare(verde, galbenă sau roșie) în dreptul fiecărei imagini.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialelor.
STRATEGII DIDACTICE:
a) Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia,surpriza, exerciţiul, reflecția personală, jocul,
munca independentă, metoda ,,Mâna oarbă’’, ,,Cubul’’, ,,Trierea aserțiunilor’’,,,Turul
Galeriei’’.
b) Mijloace didactice: flori cu emoții, castel și machetă cu copiii din țara emoțiilor, săculeț cu
emoții, cubul cu imagini reprezentând personaje sau scene din povești, palete cu emoții,
imagini cu diferite comportamente, buline verzi, galbene și roșii, flip-chart, scai, foi A4,
creioane colorate.
c) Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual.
d) Tipuri de învăţare: receptiv – reproductivă, creatoare.
STRATEGII DE EVALUARE:
a) Forme de evaluare: evaluare continuă;
b) Metode de evaluare: observare curentă, chestionare orală, analiza produselor activităţii, Turul
galeriei.

BIBLIOGRAFIE:
,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar’’– 2009, Editura Didactica Publishing House,
Bucureşti;
,,Metode interactive de grup’’ – ghid metodic, Editura Arves;
,, Activitatea integrată în grădiniţă’’ – ghid pentru cadrele didactice din învăţământul
preuniversitar, 2008, Didactica Publishing.

717
 O EDUCAȚIE PENTRU UN VIITOR DURABIL

Prof. înv.primar Nicolae Mădălina

Școala Gimnazială, com.Măgurele, Prahova

În contextul noilor condiţii din societatea contemporană şi, în perspectiva cerinţelor

viitorului, şcoala trebuie să-şi modifice concepţia despre propria activitate educativă fiindcă
trebuie să-l pregătească pe elev pentru a avea o concepţie adecvată faţă de autoeducaţie şi
autoînvăţare.
Educaţia, o premisă pentru obţinerea dezvoltării durabile şi un instrument esenţial pentru o
bună administrare, pentru adoptarea unor decizii în cunoştinţă de cauză şi promovarea democraţiei,
devine prioritară fiind susţinută de o instruire orientată către cunoştinţe specifice care să identifice
profilul şi dinamica crizelor, rolul şi posibilităţile de soluţionare a crizelor.
Dezvoltarea durabilă este un concept dinamic, având o multitudine de dimensiuni şi
interpretări. Pe de o parte este văzut ca un proces de schimbare permanentă, foarte legat de
contextul local, nevoile şi priorităţi zonale. Iar această problemă se numeşte nevoia de a asigura
un viitor durabil popoarelor lumii şi planetei Pământ.
După opinia lui J. Delors (2000), educaţia trebuie organizată în jurul a patru piloni ai
cunoaşterii: a) a învăţa să ştii (dobândirea instrumentelor cunoaşterii); b) a învăţa să faci
(relaţionarea cu mediul înconjurător); c) a învăţa să trăieşti împreună cu alţii (cooperarea cu alte
persoane, participarea la activităţile umane); d) a învăţa să fii (rezultă din primele trei).
O reconsiderare a întregii concepţii cu privire la şcoală, educaţie şi învăţământ este
determinată de principiul educaţiei permanente. Un prim tip de răspuns al sistemelor educative îl
reprezintă noile tipuri de conţinuturi sau „noile educaţii" .
În educaţia pentru dezvoltare durabilă, procesul de predare-învăţare este evident
îmbunătăţit atât prin utilizarea materialelor didactice de calitate cât şi prin asigurarea
disponibilităţii acestora. Cadrele didactice ar trebui să folosească o varietate de metode
educaţionale adaptate elevilor care învaţă şi orientate spre participare, proces şi spre găsirea de
soluţii, care ar trebui să includă, printre altele, discuţii, planificări conceptuale şi perceptuale,
interogări filozofice, clarificări ale valorilor, simulări, scenarii, modelări, jocuri de rol, folosirea

718
tehnologiei comunicaţiilor şi informaţiei , sondaje, studii de caz, excursii şi educaţie în mijlocul
naturii, metoda proiectului , analiza bunelor practici, experienţa la locul de muncă şi rezolvarea de
probleme.
Se poate observa că o societate cu cât este mai educată şi mai înstărită, cu atât impactul ei
negativ asupra mediului este mai mare, necesităţile de consum sunt mai mari şi poluarea la fel.
Provocarea este să educăm fără a creşte nevoia de consum a populaţiei, modificând modelele de
consum şi limitând poluarea.
În realizarea unei astfel de educații mă gândesc să încep cu educația pentru mediu. Primul
pas ar putea fi colectarea selectivă a deşeurilor adică respectarea legislaţiei în vigoare, stingeţi
becurile în camerele nefolosite, coborâţi valoarea termostatului cu cel puţin 1° C pe timp de iarnă,
opriți apa în timp ce vă periați dinții, spuneţi tuturor celor cu care interacţionaţi acasă, la şcoală
despre ceea ce faceţi pentru a conserva biodiversitatea şi rugaţi-i să vi se alăture şi nu în ultimul
rând nu irosiţi, ci reduceţi consumul, cumpăraţi doar lucruri de care aveţi strictă nevoie şi refolosiţi
şi reciclaţi orice şi oricând puteţi.Putem începe prin activități de strângere a gunoaielor din curtea
școlii, pentru că acesta este locul unde își petrec timpul de recreere de la școală. În clasele
următoare putem realiza o astfel de activitate de colectare a deșeurilor de pe albia râului Teleajen.
Pot fi implicați și părinți sau alți membri ai familiei. Se pot organiza concursuri pe această temă,
pot fi realizate proiecte în parteneriat cu organizaţii care au preocupări în acest domeniu.
Alte modalități de educare : scrie despre o activitate interesantă despre care ai auzit, despre
care ai citit sau la care ai fost martor, pentru a-i convinge pe ceilalţi să fie prietenii naturii, scrie o
scrisoare pentru revista şcolii prin care să-i convingi pe oameni să aibă mai multă grijă de planeta
noastră, parada costumelor din materiale reciclabile, drumeții, jocuri distractive cu materiale din
natură .
Educaţia pentru dezvoltare durabilă presupune implicarea fiecărui membru al comunităţii
şcolare sau sociale, depinde de modul în care avem grijă de prezentul nostru, ca să ne putem bucura
de un viitor, accesibil pe toate paliere de funcţionare. A face distincţia între nevoile noastre reale
şi dorinţele de moment, a folosi raţional acele lucruri care ne accesibilizează activitatea şi existenţa,
a fi conştienţi în fiecare moment de valoarea resurselor pe care le utilizăm, sunt principii active pe
care cadrul didactic, alături de ceilalţi parteneri educaţionali, are responsabilitatea de a le forma
elevilor.

719
Bibliografie:
1. Bulzan C., 2000, Sociologia educaţiei ( articole, eseuri, studii, comparative), Editura Prier,
Drobeta Turnu –Severin;
2. Cerghit, Ioan,2000 - Sisteme de instruire alternative şi complementare, Editura Aramis,
București;
3. Nedelcu, Gabriela, - Educaţie ecologică şi voluntariatul în protecţia mediului, Cluj Napoca;
4. www.infomediu.eu

EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE ŞI SECURITATE PERSONALĂ”

„AI GRIJĂ DE TINE !

Prof. Nițu Alina

Grădinița P. N. Fierbinți – Șelaru, Dâmbovița

ARGUMENT
A învăţa copilul, de la cea mai fragedă vârstă să fie îngrijit, să respecte regulile de igienă
personală, să se obişnuiască cu un regim raţional de alimentaţie, înseamnă a pune bazele trainice
formării comportamentului igienic.
Educaţia pentru sănătate este un drum sigur, prin care noţiunile ajung la copilul de vârsta
preşcolară ca reguli sau norme ce vor pătrunde adânc în modul de viaţă cotidian.

720
 Educaţia pentru sănătate în grădiniţă este impetuos necesar să se efectueze, ca în
majoritatea ţărilor, începând din prima zi din grupa mică, deoarece, la vârste mici copiii dobândesc
deprinderi şi obiceiuri care sunt relevante pentru activităţile ulterioare.
Am considerat utilă conceperea acestui opţional, mai ales în mediul rural unde condiţiile
de igienă sunt mai precare, prin care am urmărit ca noţiunile teoretice să se transpună în reguli şi
norme comportamentale pentru copii. Lipsa deprinderilor igienice creează dificultăţi în respectarea
regimului din grădiniţă , îngreunează activitatea educatoarei, diminuează calitatea procesului de
învăţământ.
Formarea deprinderilor igienice ȋncepe ȋn familie și este completatǎ ȋn grǎdinițǎ , iar mai
tȃrziu ȋn școalǎ. Modul de abordare a acestor activităţi pleacă de la ideea că este bine pentru copii
să înţeleagă de mici că sănătatea nu înseamnă numai absenţa bolii, ci şi un mod de viaţă echilibrat.

SCOPUL OPȚIONALULUI : Promovarea unui stil de viațǎ sǎnǎtos, a respectului fațǎ de viața
personalǎ, sǎnǎtatea proprie și a celorlalți.
OBIECTIVE GENERALE :
• Cunoașterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menținerea stǎrii de sǎnǎtate. –DPM
• Formarea și exersarea unor deprinderi de ȋngrijire și ocrotire a mediului ȋnconjurǎtor, ȋn
vederea educǎrii unei atitudini pozitive fațǎ de acesta. – DṢ
• Cunoașterea și respectarea normelor de comportare ȋn societate; educarea abilitǎții de a
intra ȋn relație cu ceilalți. – DOS
• Educarea trǎsǎturilor pozitive de vointǎ și caracter și formarea unei atitudini pozitive fațǎ
de sine și fațǎ de ceilalti. – DOS
• Formarea și consolidarea unor abilitati practice specifice nivelului de dezvoltare motricǎ.
–DOS
• Formarea deprinderilor practic-gospodǎrești și utilizarea vocabularului specific. –DOS
OBIECTIVE DE REFERINȚǍ :
✓ Sǎ cunoascǎ și sǎ aplice reguli de igienǎ a efortului fizic; -DPM
✓ Sǎ cunoascǎ și sǎ aplice reguli de igienǎ referitoare la igiena echipamentului; -DPM
✓ Sǎ aplice norme de comportare specifice asigurǎrii sǎnǎtǎții și protecției omului și naturii;
-DS

721
 ✓ Sǎ cunoascǎ și sǎ respecte normele necesare integrǎrii ȋn viața socialǎ, precum și reguli de
securitate personalǎ (ex.: importanța alimentelor sǎnǎtoase pentru organismul uman; reguli
ale activitǎții și ale jocului, ȋn vederea evitǎrii unor situații periculoase; reguli de minimǎ
protecție a naturii și pericolul ȋncǎlcǎrii lor; reguli privind protecția vieții proprii și a celor
din jur etc.); - DOS
✓ Sǎ dobȃndeascǎ comportamente și atitudini igienice corecte fațǎ de propria persoanǎ și fațǎ
de alte ființe și obiecte ; - DOS
✓ Sǎ –și formeze deprinderi practice și gospodǎrești ; - DOS
✓ Sǎ aprecieze ȋn situații concrete unele comportamente și atitudini ȋn raport cu norme
prestabilite și cunoscute.-DOS
CONŢINUTURI:
1.Corpul omenesc
• Corpul omenesc-părți componente
• Organele de simț
• Starea de sănătate și boala
• Cum ne apărăm sănătatea?
2.Igienă personală
• Igiena cavității bucale
• Igiena mâinilor, a unghiilor și a părului
• Igiena corpului
• Igiena îmbrăcămintei și a încălțămintei
• Boli cauzate de lipsa de igienă
3.Activitate și odihnǎ
• Ziua mea de lucru
• Cum îmi petrec timpul liber?
4.Un mediu curat - o viață sănătoasă
• Să cunoațem și să iubim natura!
• Școala mea este curată!
5. Să ne hrănim sănătos
• Tipuri de de alimente
• Ne hrănim sănătos!
722
EXEMPLE DE COMPORTAMENT
-Să identifice principalele pǎrţi ale organismului uman
-Să inţeleagă noţiunile de sănătate,igienă,boală
-Să cunoască (să recunoască) simptomele unor stări de boală
-Să aplice corect normele igienico-sanitare
-Să recunoască comportamentele sănătoase si comportamentele de risc
-Să cunoasca alimentele ce menţin sănătatea dinţilor si sa le evite pe cele ce le dăunează
-Să prevină si să combata cariile
-Să reprezinte grafic schema corporala
-Să folosească corect obiectele de igienă personală
-Să cunoască principalele reguli de igienă personală (si să le aplice)
-Să deosebeasca prin comportament atitudini favorabile ocrotirii mediului si sănătaţii propriului
organism
-Să-şi căleasca organismul la factorii de mediu(apa,aer,soare)
-Să cunoască alimentele de bază,să le diferenţieze(piramida alimentelor)
-Să identifice rolul activitaţii si a odihnei in mentinerea sănătatii
-Să manifeste interes pentru aprecierea calităţii produselor alimentare(valabilitatea acestora)etc
LOCUL DE DESFǍṢURARE: ȋn grǎdinițǎ
GRUP ȚINTǍ: preșcolarii din grupa mijlocie și pǎrinții acestora.
DURATA: anul școlar 2014-2015
FORME DE ORGANIZARE: activitǎți frontale, individuale, pe grupe, jocuri, concursuri.
STRATEGII DIDACTICE:
1.METODE ṢI PROCEDEE: conversația, observatia, povestirea, demonstrația, joc de rol, joc
didactic, exercițiul, experimentul.
2.MATERIAL DIDACTIC:obiecte de igienǎ personalǎ, seturi de planse, fotografii, carți, fișe,
creioane colorate, sǎpun, pasta de dinți, fructe, legume etc.
METODE ṢI TEHNICI DE EVALUARE: probe orale, probe practice, portofolii, desene, colaje.

BIBLIOGRAFIE:
1. M.E.N. ,1979, ,,Educaţia pentru sănătate în învăţământul preşcolar”, îndrumător metodic,
Editura Medicală, Bucureşti.

723
 ROLUL ACTIVITĂȚILOR OUTDOOR IN DEZVOLTAREA
CREATIVITĂȚII ŞI IMAGINAȚIEI LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ

Prof. Oprea Liliana

Grădinița Nr. 1 Costești

Această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber, dincolo de ușa instituției
școlare și se desfășoară în drumeții, excursii, ateliere de creație, activități sportive, activități
practice-gospodărești, jocuri diverse, concursuri, incursiuni în lumea reală (pădure, parc,
grădină,spații cultural, comerciale, industrial etc. Activitățile de tip outdoor se bazează pe o
învățare experiențială, apelând la toate simțurile ( vizual, olfactiv, auditiv, tactil, kinestezic) pentru
percepție și observație, reprezentând o metodă de îmbogățire a curriculumului în condițiile în care
procesul instructive-educativ se desfășoară în afara sălii de grupă
Educația outdoor presupune planificare, acțiune, observare și reflectareasupra activității de
desfășurat, precum și efortul de a aplicaînvățarea în situații noi în exterior, în viața de zi cu zi,
acasă sau în societate.
La vârsta preșcolară se pot integra și desfășura în aer liber activități din toate domeniile
(ADE, ADP, ALA). Educatoarea trebuie să manifeste disponibilitate în identificarea problemelor,
deschidere , preocupare, interes, creativitate pentru a aborda astfel de activități.
Exemple de activități:
DLC:
- o poveste creată cu început dat după un obiect din natură (copac, floare, insectă, pasăre, animal,
o clădire, strada etc.);
-repetarea unor poezii într-un cadru amenajat în curte;
-imitarea unor sunete auzite în jur;
-căutăm obiecte a căror denumire începe cu un anumit sunet și formăm propoziții pe baza celor
observate;
-scriem cu bețișoare din lemn diferite semne pe nisipul umed, pe pământ etc.
Copiii își vor forma imaginația, creativitatea,vorbirea, exprimarea artistică.
DȘ - Matematică:
– adunăm pietricele, bețișoare, frunze și le grupăm după anumite criterii, le numărăm;

724
-identificăm obiecte care seamănă cu cifrele;
-identificăm obiecte cu diferite forme (rotund, pătrat, triunghi, dreptunghi) etc.
DȘ - Cunoașterea mediului:
- observăm o plantă , un copac, o viețuitoare, mușuroiul de furnici, cuibul păsărelelor etc.;
- plantăm și îngrijim flori în curtea grădiniței;
- acțiuni de ecologizare în parc, în curtea grădiniței;
- vizite la grădina zoologică, la grădina botanică;
- căutăm urme de animale etc.
Copiii au posibilitatea de a învăța prin experimentare, prin observare la fața locului și astfel
vor fi mai motivați să învețe.
DOS:
– vizită la un monument istoric din localitate;
-activități prin care învățăm reguli de comportare pe stradă ,,Hai la drum mici pietoni”;
-reguli de comportare corectă față de natură;
-realizarea unui calendar de evenimente religioase și activități ce pot fi realizate în cadrul acestora
(Paștele,Crăciunul);
DEC:
– desene , colaje, postere cu mesaj ecologic;
-realizarea unor obiecte/jucării din materiale refolosibile, materiale din natură;
-desene pe asfalt, pictură pe pietre etc.
Copiii își manifestă pe deplin creativitatea și sensibilitatea, pot să adune mostre de
frunze,crenguțe, boabe ș.a. cu care pot realiza diferite lucrări.
DEC –Muzică:
- concursuri muzicale în a
- jocuri cu text și cant ce presupun mișcare, jocuri ritmico-melodice;
- imitarea unor sunete din natură etc.
DPM:
– activități sportive, ștafete, parcurs aplicativ cu exersarea diferitelor tipuride mers, alergare,
săritură, jocuri de mișcare etc.

725
 În procesul de planificare al unor activități outdoor este important să implicăm copiii, să
cunoaștem părerea lor cu intențiile noastre pentru a înțelege mai bine ce anume îi motivează,
lucrurile care prezintă interes pentru ei.
Fiecare activitate în parte are rolul de a aduce copilului experiențe noi, de a-l pune în situația de a
găsi soluții singur sau de a conlucra cu coechipierii pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Exemple de activități outdoor:
-,,O floare, un pom, o viață de om”-În cadrul săptămânii ,,Școala altfel”, copiii ajutați de părinți,
au plantat flori și arbuști, au semănat semințe în curtea școlii, apoi le-au îngrijit și au urmărit
evoluția plantelor.
-,,Toamna în culori ”- copiii au clasificat ,au constituit mulțimi cu frunzele căzute din copaci după
formă, mărime, culoare, au numărat , au comparat mulțimile și au scris cifrele cu bețișoare pe
pământ.
-,,Plimbare în lumea sunetelor” – plimbându-se în curtea grădiniței copiii au căutat și descoperit
elemente din natură a căror denumire începe cu sunetul indicat de mine sau cu sunetul inițial al
numelui lor, au denumit obiectele, au despărțit în silabe și au formulat propoziții.
-,,Hai la drum mici pietoni” – prin această activitate am oferit preșcolarilor o altă modalitate de
desfășurare a activității de educație rutieră, făcând o plimbare în apropierea grădiniței.Au devenit
pietoni și au avut ocazia de a înțelege mai bine cum să circule correct pe trotuar, să identifice unele
indicatoare și marcaje rutiere, să observe cum ceilalți se comportă în trafic și să identifice
eventualele greșeli.
-,,Găsește obiecte de culoarea…”– se aleg 3-4 hăinuțe/șervețele de culori diferite. Copiii se împart
în tot atâtea echipe câte hăinuțe avem Se solicită găsirea cât mai multor obiecte care să aibă culori
asemănătoare celor de pe hăinuțe.
-,,Spune ceva despre…”-copiii vor colecta obiecte din mediul înconjurător și le vor descrie. Astfel
vor învăța să utilizeze adjectivele: rotund, moale, pufos, tare, aspruetc.
-,,Jocul formelor geometrice”– copiii se împart în patru echipe. Vor primi câte o sfoară pentru
fiecare echipă cu care vor forma conturul formelor geometrice (rotund, pătrat, triunghi,
dreptunghi). Echipele vor intra în interiorul formei geometrice și la semnalul educatoarei vor
schimba locurile între ele în poziția indicată: stânga, dreapta, în față, în spate. Copiii vor învăța
mai ușor formele geometrice și pozițiile spațiale.

726
-,,Colecționarii de pietre”- copiii vor căuta pietre în timpul unei plimbări în aer liber. Vom discuta
despre formele, mărimile și culorile pietrelor pe care le găsesc.Copiii vor compara dimensiuni,
texturi, culori și forme de roci, apoi le vor spăla, le vor sorta după mai multe criterii.
Prin educația outdoor oferim copiilor posibilitatea de a experimenta lucruri noi, trăind și învățând
împreună, în strânsă legătură cu mediul natural înconjurător.

BIBLIOGRAFIE
1.,,Învățământul preșcolar în mileniul III” Editura Reprograph, 2013
2.Lolica Tătaru, Adina Glava, Olga Chiș, ,,Piramida cunoașterii –Repere metodice în aplicarea
curriculumului preșcolar”, Editura Diamant,2014
3.Revista ,,Învățământul preșcolar și primar” nr. 1-2/2014, Editura Arlequin

SUGESTII DE ACTIVITĂȚI ABORDATE ÎN

CADRUL NOILOR EDUCAȚII

Prof. Panainte Andreea

Prof. Dragomir Daniela
Grădiniţa P.P. Nr. 14 Iaşi

Problematica lumii contemporane a generat în sfera politicii, culturii şi educaţiei un număr

de imperative cum sunt: apărarea păcii, salvarea mediului etc. Aceste imperative se regăsesc sub
formă de recomandări şi rezoluţii adoptate de ONU, UNESCO, Consiliul Europei, diverse ONG-
uri şi guverne.În acest context va avea loc şi o transformare a învăţământului. Despre acesta Alvin
Toffler spunea că: „Se va învăţa mai mult decât acum în afara clasei şi mai puţin în clasă.”
Problematica lumii contemporane este prezentă în noile tipuri de educaţii sau „noile
educaţii”. Aceste „noi educaţii” corespund unor trebuinţe socio-pedagogice. În programele
UNESCO figurează 11 exemple de „noi educaţii” între care: educaţia relativă la mediu, educaţia
pentru comunicare şi pentru mass-media, educaţia în materie de preocupare pentru o nouă ordine

727
economică internaţională, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare, educaţia nutriţională, educaţia
economică şi casnică modernă, educaţia pentru timpul liber, educaţia interculturală, educaţia
pentru pace, educaţia pentru democraţie şi toleranţă.
Apărarea păcii, salvarea mediului, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale,
promovarea unor noi ordini economice etc. sunt imperative ale problemelor contemporane, iar
răspunsul sistemelor educative la acestea îl constituie „noile educaţii”.Promovarea în educaţia
preşcolară a „noilor educaţii” (educaţia ecologică, educaţia rutieră, educaţia sanitară, etc.) a
presupus şi îmbunătăţirea practicilor educative prin introducerea unor noi modalităţi de realizare
a obiectivelor propuse.
Forma de învăţare a preşcolarului este imitaţia. Cum societatea contemporană oferă
frecvent exemple negative, munca educatoarelor este tot mai grea. Ele caută cele mai eficinte căi
şi mijloace prin care să contracareze influenţele negative. Ele creează în faţa copilului o imagine
pe care copilul s-o poată imita, iar atunci când greşeşte este corectat prin explicaţii, convorbiri, în
vederea clarificării problemelor apărute şi pentru a păstra o constanţă în conduită.
“Noile educaţii” reprezintă noi conţinuturi specifice, raportabile la oricare din cele cinci
conţinuturi generale ale activităţii de formare-dezvoltare: morală, intelectuală, tehnologică,
estetică, psihofizică a personalităţii umane. Ele sunt adaptabile la nivelul fiecărei dimensiuni a
educaţiei, în funcţie de particularităţile acestora şi de ,,ciclurile vieţii" şi de condiţiile sociale
specifice fiecărui sistem educaţional.
Educaţia pentru sănătate reprezintă pasul spre a învăţa copiii să respecte regulile de igienă
personală şi să se obişnuiască cu un regim raţional de viaţă şi alimentaţie. Copilul trebuie ajutat să
cunoască schema corporală proprie, să cunoască reguli de igienă şi conduită sănătoasă, să cunoască
alimentele de bază din hrana omului, să manifeste curiozitate faţă de mediul înconjurător, să-şi
dezvolte nevoia de a avea şi menţine o ambianţă plăcută, sănătoasă, să practice exerciţii fizice, să
înţeleagă şi să respecte igiena programului zilnic (somn, joc, activitate).
Educaţia interculturală promovează atitudinea de deschidere, de acceptare şi înţelegere
firească a raportului dintre un individ şi ceilalţi, respetarea diferenţelor culturale prin valorificarea
pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni.Grădiniţa este principalul spaţiu al învăţării pluralităţii
culturale prin preţuirea diversităţii.
Educaţia moral-civică este realizată prin activităţi instructiv-educative precum educaţia
pentru societate.Copilul trebuie să cunoască principalele noţiuni morale pozitive şi conţinutul lor

728
(bine, adevăr, frumos, disciplinat, corect); să asculte şi să respecte cerinţele părinţilor şi ale
educatorului; să folosească formulele de politeţe ,,vă rog”, ,,mulţumesc”, ,,cu plăcere”, să salute
frumos, să poată folosi obiectele proprii şi ale altora după ce au cerut voie, să ofere ajutor,să
dovedească bună cuviinţă în toate împrejurările: familie, gradiniţă, pe stradă, în parc, la cofetărie,
în autobuz, să deosebească între ,,trebuie” şi ,,nu trebuie”, ,,e voie” şi ,,nu e voie”, între ,,se poate”
şi ,,nu se poate”.
Educaţia rutieră îşi propune ca obiective înţelegerea şi asimilarea normelor de legislaţie
rutieră,respectarea regulilor de circulaţie, asimilarea unor roluri în acţiuni de educaţie rutieră,
dezvoltarea unui comportament responsabil ca participant la trafic.
Educaţia estetică îndeplineşte multiple funcţii educative. Arta este principala modalitate
prin care se înfăptuieşte relaţia estetică dintre om şi realitate.Educaţia literară are un rol important
în educaţia estetică prin mesajul artistic şi limbajul artistic. La preşcolari un loc de seamă îl ocupă
creaţia populară (basme şi cântece populare, proverbe şi zicători), în care s-a concretizat
înţelepciunea, simpatia, patriotismul.Prin literatura accesibilă preşcolariilor educatoarea caută să
le dezvolte receptivitatea faţă de expresivitatea şi frumuseţea limbii, priceperea de a se exprima în
mod corect, plastic şi viu, dorinţa şi străduinţa de a compune mici povestiri, poezii sau alte
încercări literare.
Educaţia muzicală ocupă o bună parte din timpul rezervat procesului instructiv-educativ şi
activităţiilor extracurriculare.Multe activităţi din grădiniţă sunt însoţite de cântec.
Educaţia fizică urmăreşte dezvoltarea armonioasă a organismului, întărirea sănătăţii şi
cultivarea unor calitatăţi fizice necesare muncii, activităţilor sportive. Se accentuează menţinerea
şi întărirea sănătăţii copiilor, dezvoltarea lor armonioasă din punct de vedere fizic şi moral,
formarea unor deprinderi sănătoase de muncă şi viaţă. Sunt învăţate mişcări de bază, respectarea
unor reguli de igienă în practicarea diferitelor jocuri de mişcare.
Toate aceste noi educaţii pot fi folosite în cadrul A.D.E.-urilor, activităţilor
extracurriculare, pe parcursul unui an şcolar.Educatorul este cel care conduce buna desfăşurare a
activităţilor. La noi în grădiniţă sunt prezente toate aceste noi educaţii, există parteneriate cu
specialişti din domeniul sănătăţii, se desfăşoară activităţi de educaţie rutieră şi se participă şi la
concursuri cu specific. Grădiniţa noastră se poate mândri că a participat la Campania Naţională
„Ora de educaţie rutieră la grădiniţă”, Proiectul concurs „Fii responsabil pe stradă!”, unde a fost
una din puţinii câştigători.

729
Bibliografie:
✓ Cucoş C., Bucureşti 2004, „Pedagogie”, Editura Polirom;
✓ Momanu Mariana, Bucureşti 2002, „Introducere în Teoria educaţiei, Editura Polirom;
✓ Pîslaru Crenguţa şi Cazacu Oan, 2005, „Instruire şi educaţie modernă în învăţământul
preşcolar contemporan”, Editura Grafit, Bacău;
✓ Stanciu Mihai, Bucureşti, „Reforma conţinuturilor învăţământului” – Cadru metodologic,
Editura Polirom;
✓ Tomşa Gheorhe, 2005, „Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, Editura M.E.C.Bucureşti.

„VALORIZAREA RUTINELOR ŞI TRANZIŢIILOR ÎN CADRUL

DOMENIULUI DEZVOLTARE FIZICĂ, SĂNĂTATE ŞI IGIENĂ
CORPORALĂ”

educ. Pîrghie Dulcineea-Căpşunica

Grădinița P.P. „Prichindelul” –
U.S. Grădinița P.P. „Pinochio” Rădăuţi Suceava

Vârsta preşcolară este cea mai potrivită pentru formarea deprinderilor igienice ale copilului
şi implicit conduc la păstrarea sănătăţii acestuia.Noile coordonate ale activităţii copilului, de
fiecare zi, îi impun anumite cerinţe faţă de mediul în care trăieşte şi faţă de sine, rutinele având
rolul de a oferi sentimentul de control şi de predictibilitate asupra evenimentelor.
O gestionare zilnică atentă şi eficientă din partea cadrului didactic a rutinelor şi a
tranziţiilor, contribuie la menţinerea unui climat sănătos, a tonusului copiilor şi a eficienţei
parcursului învăţării pe durata întregii zile.
În conformitate cu tehnicile, conceptele, metodele şi teoriile învăţate propun următorul
proiect de activitate.
Proiect didactic pentru activitate integrată
Tema anuală de studiu:,,Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”

730
 Tema activităţii:,,Curăţenia- mama sănătăţii”
Elementele componente ale activităţii integrate:
ADP- Întâlnirea de dimineaţă- Salutul, Prezenţa, Calendarul naturii, Regulile grupului,Noutatea
zilei,Gimnastica de înviorare.
-Rutina- ,,Maricica murdărica- Maricica curăţica” (deprinderi de igienă)
-Tranziţie- ,,Tic-tac”-mers cadenţat pe versuri sacadate
-Tranziţie- ,,Sunt curat ca ghiocelul”- cântec
ALA1- Ştiinţă ( Joc de manipulare)- ,,Piramida igienei” (obiectelor personale)
- Bibliotecă ,,Mă îngrijesc-sunt sănătos”- elemente de comunicare scrisă
- Artă ,,Mâna şi mănuşa”- pictură prin stropire
-pictură decorativă prin amprentare
ALA2- ,,Fuga de microbi” - joc de mişcare
ADE - DOS- ,,Povestea lui Dinţişor”- povestea educatoarei
DŞ- ,,Răspunde repede şi bine” - joc exerciţiu
Scopul activităţii: dobândirea unor comportamente şi atitudini igienice corcte faţă de propia
persoană, necesare integrării în viaţa socială.
Obiective operaţionale:
- să manifeste empatie pentru un personaj aflat în dificultate;
- să execute acţiunile motrice însuşite, promovând cunoştinţe şi practici referitoare la
îngrijire şi igienă personală;
- să obţină efecte plastice prin tehnica stropirii şi amprentării;
- să descopere mesaje prin trasarea peste modelul punctat al literei de tipar;
- să reconstituie întregul din jumătăţi;
- să identifice şi să înţeleagă mesajul textului;
- să compare grupele de obiecte apreciind global unde sunt mai puţine/mai multe;
- să numere corect şi să recunoască cifrele de la 1 la 10;
- să efectueze operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi;
- să înţeleagă relaţia număr-cifră;
- să respecte regula jocului de mişcare;
Scenariul activităţii

731
 Copiii vor intra în grupă şi vor observa modificările de decor cu uimire. Doamna asistentă
îi va saluta pe copii cu ,,Bună dimineaţa, copii curaţi!”şi o va prezenta pe noua colegă ,,Maricica
murdărica”.Aceasta va fi chiar doamna educatoare costumată adecvat, care folosindu-se de
expresiile din poveste:,,faţa n-are nici o pată, nasul s-a cam murdărit, că-i răcit, părul este sub
căciulă....”se declară a fi ,,Maricica curăţica”. Copiii nu vor fi de acord, avertizând-o că e
murdărică. Maricica îi roagă atunci pe copii să o ajute să se împace din nou cu obiectele de igienă.
Maricica le propune copiilor să se salute, pentru a le afla numele. Copiii se vor saluta cu ,,Bună
dimineaţa...!”.
Se va trece apoi la stabilirea responsabilităţilor grupului după criteriul respectării ordinii.
Copilul responsabil cu prezenţa va ridica pe rând fiecare fotografie dintr-o savonieră şi o
va aşeza pe unul din cele trei ponouri steluţă.Se vor număra fotografiile fetelor, apoi şi persoanele
pentru verificare; la fel se va proceda şi cu băieţii. Se va găsi mulţimea cu mai multe elemente,
chiar şi diferenţa dintre ele. La completarea calendarului naturii se va recita poezie ,,Zilele
săptămânii”până la ziua în curs.Se vor aşeza imaginile sugestive caracteristice vremii. Ştirea zilei
va consta în faptul că au rămas câteva zile până la următoarea onomastică din grădiniţă.
Împărtășirea cu ceilalţi se va realiza prin prinderea unor ecusoane reprezentând obiecte de igienă
personală, aduse în dar de Maricica( periuţă, pastă de dinţi, pieptene, săpun, prosop, batistă).Se va
identifica rolul fiecăruia, iar copiii vor fi rugaţi să exemplifice regulile de igienă cunoscute, pentru
a şi le însuşi Maricica murdărica.
La cele trei zone pregătite, copiii vor trebui să se spele pe dinţi, să se spele pe mâini,
folosind şi periuţa de unghii, să se pieptene, să se aranjeze spălându-şi apoi faţa. Maricica va trece
pentru a identifica toate materialele folosite, apoi copiii împărţiţi în trei grupuri, vor demonstra
acţiunile respective. Un ceas deşteptător va suna arătând că este ora pentru servirea micului dejun.
Tranziţie: Intonând versurile cântecului,,Tic-tac”şi mergând în ritm cadenţat, copiii se vor
îndrepta spre sala de mese.La revenirea în grupă copiii vor executa câteva exerciţii de înviorare în
jocul ,,Coroana”.Copiii vor observa transformarea din ,,Maricica- murdărica”în ,,Maricica-
curăţica”. Maricica va explica ce a făcut pentru a deveni curată. Drept mulţumire ea le propune
copiilor şimalte modalităţi de folosire a periuţei, beţişoarelor de urechi, şerveţelelor. Astfel la
ALA1 la zona ,,Artă”copiii vor realiza o mână murdară și vor decora o mănușă; la zona
,,Bibliotecă”vor scrie îndemnuri, iar la zona ,,Știință” vor identifica obiecte de uz personal

732
constituind întregul din jumătăți pe care le vor așeza într-o piramidă. Se vor identifica materialele
de lucru, procedeele de realizare și se va prezenta modelul executat de Maricica.
Lucrările de la zona Artă vor fi expuse pentru a reaminti povestea Maricicăi și consecințele
ei.Îndemnurile de la Bibliotecă vor fi expuse pe un gard în spatele căruia copiii niște ,,microbi,
bacterii” pe care îi vor ține la distanță cu aceste îndemnuri. În vârful piramidei de la jocul de masă
se va afla un dinte.În timp ce vor evalua lucrările la grupă își face apariția ,,Dințișor”,un prieten al
Maricicăi care o va ruga să le spună copiilor povestea lui.
Tranziție: ,,O coroană noi formăm/Scăunele așezăm”.Dințișor le va povesti copiilor pățania
acestuia,”Povestea lui Dințișor”la DOS. Dovedind că știu reguli de igienă vor adăuga și câteva
versuri referitoare la subiectul activității.Pentru a dovedi că sunt experți în igienă Dințișor le
propune copiilor un joc.Regula este următoarea: dacă vor da răspunsuri corectevor fi recompensați
cu aplauze și obiecte de igienă, iar în cazul unui răspuns greșit bvor fi invadați de microbii de după
gard. Jocul test constă în rezolvarea unor sarcini de pe CD-ul educațional ,,Igiena dentară” cu
referiri la reactualizarea unor cunoștințe matematice folosind obiecte de uz personal. La DȘ copiii
vor număra tuburile de pastă și vor căuta cifra corespunzătoare, vor așeza tot atâtea tuburi câte
periuțe vor găsi pe raft, vor rezolva probleme de adunare și scădere cu 1-2 unități,etc.
Tranziție.Copiii se vor împărți în două cercuri cu ajutorul numerotării.Cei din cercul
exterior vor găsi în spatele scăunelului un costum de medic pe care îl vor îmbrăca.Fiecare medic
va avea câte un copil pereche și se va executa cântecelul ,,Sunt curat ca ghiocelul”.Cercul exterior
format din medici, asistenți vor proteja cercul interior de microbi.Cei din mijloc vor răspunde la
întrebările testului ,,Răspunde repede și bine”. Răspunsul greșit va aduce după sine:,,Fuga de
microbi”,jocul de mișcare de la ALA2. Copiii urmăriți se vor putea salva dacă vor primi un obiect
de igienă de la colegii asistenți în timpul urmăririi. Se vor face aprecieri asupra modului de
participare și desfășurare a activității, recompensându-i pe copii cu un măr în frunza căruia se va
afla o bomboană ascunsă.

Bibliografie
1. Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2008, București;
2. Didactica – Revista pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar şi primar,
nr. 23/ ianuarie-februarie 2012, Editura Rasirom, Bucureşti.

733
 FOLOSIREA SOFTURILOREDUCAŢIONALE ÎN PROCESUL DE
PREDARE - ÎNVĂŢARE- EVALUARE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. Petre Daniela/ Prof. Solomon Irena

Grădinița P.P. ”Căsuţa Poveştilor” Piteşti

Metoda instruirii asistate de calculator oferă accesul comod la informaţiile şi cunoştinţele

cele mai noi, este o metodă nouă şi eficientă de predare-învăţare-evaluare a cunoştinţelor şi de
formare permanentă.
Softul educaţional reprezintă o îmbinare a programării pedagogice şi a produsului
informatic, este un program proiectat pentru a fi folosit în procesul de predare – învăţare – evaluare,
fiind un mijloc de instruire interactiv, care oferă posibilităţi de individualizare. Se poate constata
că prin utilizarea programelor didactico-informatice, a softurilor educaţionale, se eficientizează
procesul de predare-învăţare-evaluare a cunoştinţelor.
Utilizaea softurilor educationale în cadrul activităţilor prezintă o serie de avantaje
incontestabile: asigura o instruire individualizată, furnizează un mare volum de date, favorizează
parcurgerea unor secvenţe de instruire complexe prin paşi mici, adaptaţi nevoilor individuale de
progres în învăţare, facilitează realizarea unui feedback rapid şi eficient, oferă posibilitatea
simulării unor procese greu sau imposibil de accesat în mod direct, stimulează implicarea activa a
copilului în învăţare
Copiilor le place mai mult să înveţe prin intermediul soft-urilor educaţionale, decât prin
metode tradiţionale, acestea contribuind la dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de învăţare şi la
îmbunătăţirea rezultatelor obţinute.
În folosirea corecta a softului educaţional trebuie să se ţină cont de tipul, conţinutul tematic
şi strategia acestuia. Iată câteva exemple:
_ softul tematic –permite lărgirea orizontului de cunoaştere tratând diferite teme din diverse arii
curriculare, oferă oportunităţi de lărgire a orizontului cunoaşterii; exemplu colecţia de CD-uri
PitiClic pe diferite teme cum ar fi: anotimpurile, circulaţia rutieră, ecologie, etc
_ softul de testare-evaluare are la baza stabilirea momentului şi scopului pentru care se face
evaluarea şi are un spectru larg de folosire,este poate gama cea mai larg utilizată întrucât

734
specificitatea sa depinde de mulţi factori: momentul testării, scopul, tipologia interacţiunii
(feedbak imediat sau nu)Sub forma unui joc se atinge un scop didactic, prin aplicarea inteligentă
a unui set de reguli, copilul este implicat într-un proces de rezolvare de probleme şi situaţii.
_ softul e investigare - este un mediu din care copilul poate să îşi extragă singur informaţiile
necesare să rezolve sarcinile propuse având la dispoziţie informaţii despre calea ce trebuie să o
urmeze.
_ softul de simulare – permite reprezentarea unui fenomen real prin intermediul unui model cu
comportament analog; ex: CD-uri despre Univers, dinozauri, fenomene meteo, etc.;
_ softul interactiv individualizează parcursul aplicativ în funcţie de nivelul de pregătire al copilului
permiţând feedbackul ex: CD-uri cu cântecele pentru copii,cu poveşti, poezii;
_ softurile educaţionale cae pot fi folosite atât pentru fiecare domeniu experienţial de cunoaştere
cât şi pentru mai multe domenii fiind concepute interdisciplinar. Copiii îşi însuşesc strategii de
lucru adecvate ce determină apariţia unor modificări semnificative în achiziţia cunoştinţelor şi
atitudinea lor faţă de învăţare
În grădiniţă învăţarea asistată de calculator poate fi folosită atât în cadrul activităţilor
desfăşurate pe domenii experienţiale cât şi în cadrul activităţilor alese de copii, unde copilul poate
învăţa prin joc, într-un mod plăcut şi accesibil, culorile, cifrele, literele, formele geometrice,
compunerea şi descompunerea numerelor naturale, ordonarea obiectelor după diferite criterii etc
Vom exemplificăm mai jos modul de folosire a calculatorului şi impilcit a softurilor
educaţionale în cadrul activităţilor din grădiniţă. În cadrul domeniului experienţial Limbă şi
comunicare, diferite imagini prezentate în format ppt pot fi folosite pentru alcătuirea propoziţiilor,
completarea propoziţiilor cu sinonime ale diferitelor cuvinte,despărţirea în silabe a cuvintelor,
poziţionarea sunetelor. Prin utilizarea softului educaţional: „Călătorie în jurul cuvintelor” sunt
prezentate o multitudine de jocuri pentru îmbogăţirea vocabularului copiilor şi formarea
deprinderilor de despărţire în silabe, recunoaşterea sunetelor poziţionate diferit în cadrul
cuvântului.
Jocul „Găseşte perechea” – prin prezentarea unor păsări denumite cu cuvinte sinonime
(gălăgie, zgomot, linişte) copilul trebuie să aleagă păsările pereche care,printr-unraspuns corect,
vor zbura împreună. Fig. 1

735
 Jocul „La petrecerea din poiană” -este un joc de evaluarea deprinderilor de despărţirea
cuvintelor în silabe. Regina insectelor organizează o petrecere la care sunt invitate toate insectele
a căror denumire este formată din trei silabe. Aceste vin rând pe rând şi, copilul, trebuie să
direcţioneze către petrecere sau către muşuroi insectele care corespund sau nu regulii de joc.
Totodată în partea de jos a ecranului apar atâtea buline roşii câte silabe are denumirea insectei
apărute pe ecran. Fig. 2

Comunicarea cu calculatorul pin intermediul tastaturii determină în mod automat învăţarea

diferitelor simboluri (cifre, săgeţi, semene grafice) şi chiar a literelor alfabetului.
Exersând astfel copiii învaţă să-şi scrie numele, sau diferite cuvinte după model.
Pentru recunoaşterea literelor, jocul „Peştişorul” are ca sarcină didactică să prindă cu ajutorul
peştişorului toate animalele marine care au inscripţionate pe imagine anumite litere. Fig. 3

În activitatea de povestire, realizată cu întreg grupul de copii se prezintă povestea pe baza

imaginilor proiectate şi sunt marcate în acelaşi timp momentele principale prin montarea siluetelor
personajelor principale şi accentuarea cuvintelor noi introduse – uriaşa, isteţ, ajutor, etc.

736
După activitatea de povestire, copiii sunt împărţiţi în două grupe: o grupa vor realiza imaginea
ridichii prin tehnica dactilo-picturii pe suprafaţă alunecoasă
şi a doua grupă va rezolva o fişă matematică, la tabla
interactivă, prin care va raporta numărul la cantitatea de
ridichii desenată pe tabla asociind cifra corespunzătoare
Jocul interactiv „Călătorie misterioasă la
bibliotecă” satisface dorinţa copilului de a citi invitându-l într-o o călătorie unde personajul
principal îi cere copilului să analizeze imaginea de pe ecran, să compare forma şi mărimea cărţilor
prin alăturare vizuală şi apoi să le aşeze pe rând în rafturile bibliotecii. Sarcinile sunt rezolvate pe
baza cunoştinţelor asimilate anterior sau pe baza imaginii de ansamblu. Calculatorul îl sfătuieşte
pe cel ce se joacă, să se gândească bine şi îl încurajează să încerce din nou, dacă a greşit.
Răspunsurile corecte sunt răsplătite cu strigăte de bucurie, aplauze şi laude. Programul are mai
multe variante de joc: repară jucăria (trebuie asamblate piesele lipsă şi apoi colorate după dorinţa
copilului), matematică cu personaje din poveşti cunoscute, ghicitori, labirint, construcţii (căsuţa
greieraşului), etc. Personajul este ascuns şi trebuie găsit dând clic pe fiecare cifră. După ce rezolvă
toate sarcinile, copilul este lăudat, aplaudat şi primeşte recompensă o medalie. Pentru verificarea
cunoştinţelor învăţate la activităţile matematice se poate folosi aplicaţia Paint, stabilind
următoarele sarcini de lucru:
▪ colorarea diferită a figurilor geometrice cu roşu- pătratele, cu albastru- cercurile, cu galben-
dreptunghiurile şi cu verde triunghiurile dint-un desen prezentat
▪ realizarea roboţelului, din figuri geometrice
▪ diferenţierea figurilor geometrice în funcţie de caracteristicile fiecăreia ;
▪ recunoaşterea figurilor geometrice din mediul înconjurător.
Jocul „Zidarul” – are ca sarcină didactică continuarea şirului de cărămizi respectând
culoarea şi forma geometrică prezentată în şir, prin adăugarea imaginii corespunzătoare luată din
stânga ecranului. Fig. 4.

737
Cunoştinţele acumulate în cadrul activităţilor matematice au fost transpuse şi în jocul „Numără şi
potriveşte”-care solicită copiii să numere în limitele 1-10, să raporteze cantitatea la număr şi
numărul la cantitate, să rezolve exerciţii de adunare şi scădere cu o unitate. Jocul este atractiv şi
copiii participă cu plăcere alegând din stânga ecranului cifra corespunzătoare numărului de fructe
sau legume regăsite în tăviţă. Pentru fiecare răspuns corect copiii primesc câte o inimioară în
dreapta ecranului, iar pentru a fi şi mai atractiv, programul are şi efecte sonore.
Jocurile pe calculator determina copilul să acţioneze fără constrângeri, Mişcarea
imaginilor, culorile diferite, dialogul, spiritul de glumă fac ca factorii stresanţi, inhibatori să
dispară, iar o abordare interdisciplinară asigură o integrare logică a tuturor tipurilor de conţinuturi,
care le oferă un cadru larg de posibilităţi de informare, de descoperire a aptitudinilor şi de formare
a deprinderilor de muncă ordonată.
În concluzie putem afirma că utilizaea softului educaţional în activitatea didactică
contribuie în mare măsură la formarea personalităţii copilului prin dezvoltarea spiritului de
observaţie, a memoriei vizuale, atenţiei voluntare, operaţiilor intelectuale prematematice,
deprinderilor de lucru cu calculatorul şi abilităţilor de utilizare a informaţiilor primite prin
intremediul softurilor educaţionale.

Bibliografie
1. Ionescu, M., Radu, I. (1995), Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
2. Neacşu, I. (1990), Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, București;
3. Ordean, G. (2001),Primii paşi în lumea calculatoarelor, Editura Sigma Plus, Deva;
4 Văideanu, C. (1988), Educația la frontiera dinte milenii, Editura Didactică și Pedagogică,
București.

738
 PROIECT EDUCATIV ,,O LUME MINUNATĂ!”

Prof. Popescu Roxana

Grădinița P.P. Nr. 15 Brașov

ARGUMENT:
Copilăria este vremea la care ne întoarcem cu toţii din când în când, retrăind cu nostalgie
clipe frumoase. Ziua de 1 IUNIE ne dă ocazia să redevenim iarăşi copii pentru o zi!
Vă invitam în acest sfârşit de an şcolar să spunem împreună un altfel de „LA MULŢI
ANI!” copiilor din grupele noastre: să-i implicăm într-un spectacol de neuitat: ,,O LUME
MINUNATĂ!”
Serbările copiior încântă şi fascinează prin farmecul lor, prin inocenţa şi candoarea
protagoniştilor, prin neintrecuta spontaneitate şi sinceritate, prin ingeniozitate şi perspicacitate,
prin naturaleţea şi firescul comportamentului lor scenic. Serbările asigura îmbinarea armonioasă a
părţilor într-un întreg, decor neobişnuit, costumaţia copiilor, ţinuta sărbătorească, fond muzical,
iar in centrul tuturor- copiii. Acesta ar trebui să fie dezideratul nostrum.
Sub semnul veseliei, bucuriei şi încântării exprimate prin poezie, mişcare şi cântec, de
fiecare dată organizarea şi derularea serbărilor a fost un moment unic pentru cea mai importantă
investitie a noastră- copilul.
Pentru noi educatoarele, pentru părinţi şi mai ales pentru copii serbarea de sfârşit de an
este un moment extrem de important. Serbarea de sfârşit de an rămâne în mintea piticului din grupa
mică - cu bâlbâieliele ei, în mintea mămăruţei din grupa mijlocie - cu dansul plin de graţie, în
mintea fluturaşilor din grupa mare - cu emoţia de viitor şcolar.
Toate acestea ne obligă pe noi să găsim întotdeauna rolul potrivit pentru fiecare copil,
dansul, jocul şi versul care să-i pună pe toţi în valoare, să le valorifice potenţialul artistic.

SCOPUL PROIECTULUI:
Stimularea potenţialului artistic-creativ al preşcolarilor şi cadrelor didactice şi promovarea
produselor acestora în cadrul diferitelor activităţi extraşcolare.

OBIECTIVELE PROIECTULUI

739
 a) Privind preşcolarii :
Să identifice drepturile şi îndatoririle copilului prin intermediul activităţilor desfăşurate;
Să analizeze critic noţiunile însuşite, exprimându-şi punctul de vedere;
Să exprime sentimente, atitudini, trăiri personale, legate de tema propusă;
Să stabilească relaţii de prietenie cu alţi copii prin derularea în comun a unor evenimente;
Să participe activ şi afectiv la spectacolul ,,O lume minunată!”
b) Privind cadrele didactice :
Familiarizarea cadrelor didactice cu noi strategii şi stiluri manageriale de proiect şi
parteneriat;
Abilitarea cadrelor didactice cu capacitatea de a construi un mediu educativ care să
motiveze copilul în cadrul procesului instructiv educativ, dar si in afara acestuia
c) Privind partenerii :
Conştientizarea părinţilor şi a celorlalţi factori educativi de rolul lor în dezvoltarea şi
educarea copiilor;
Facilitarea accesului copiilor la acţiunile comunităţii.

INSTITUȚIA ORGANIZATOARE:
GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 15 BRAȘOV

COORDONATORI PROIECT:
Prof. Popescu Roxana
Prof.Dumitru Adriana
ECHIPA DE IMPLEMENTARE A PROIECTULUI:
Consiliul reprezentativ al părinților din unitate
Cadrele didactice din unitate

PARTENERI: Consiliul Local Brașov,Primăria Municipiului Brașov, S.C.Creativa Advertising,

Selgros Brașov, Părinții copiilor din grădiniță
GRUP ȚINTĂ: Preşcolarii din Grădinița cu P.P. Nr. 15 Brașov

PERIOADA: ianuarie 2018-iunie2018

740
 RESURSE UMANE:Preşcolarii Grădiniţei cu P.P. Nr. 15 Brașov, Educatoarele grupelor de
preşcolari; Părinţii; Comunitatea locală
RESURSE MATERIALE:Donații,Mijloace audio-vizuale, Diplome
BUGETUL PROIECTULUI: Sponsorizări din partea partenerilor
ETAPELE DESFĂȘURĂRII PROIECTULUI:

Nr. Crt. Etape Responsabil

I. ETAPA DE MEDIATIZARE
1. Informarea cadrelor didactice cu privire la obiectivele proiectului Prof. Popescu Roxana
2. Recrutarea partenerilor şi a colaboratorilor Echipa de proiect
3. Elaborarea proiectului Echipa de proiect
II. ETAPA STRÂNGERII DE FONDURI
4. Finanțare extrabugetară Coordonatorii proiectului
III. ETAPA DE IDENTIFICARE A GRUPULUI ŢINTĂ
5. Identificare grupurilor de preșcolari care vor participa la Echipa de implementare a
activităţile propuse proiectului
IV.ETAPA DE DESFĂŞURARE PROPRIU – ZISĂ A PROIECTULUI
Nr. Data Tipul Participanţi Locul Responsabil
Crt. activităţii Invitaţi

Luni Spectacol 120 preșcolari Sala Patria Cadrele didactice din unitate
04.06.2018 ,,O lume minunată!” 300 invitați Brașov
Marți Spectacol 120 preșcolari Sala Patria Cadrele didactice din unitate
05.06. 2018 ,,O lume minunată!” 300 invitați Brașov
REZULTATE AȘTEPTATE:
Creşterea numărului de copii care frecventează grădiniţa;
Dezvoltarea vocabularului copiilor prin implicarea în diferite activităţi culturale;
Responsabilizarea copiilor și a cadrelor didactice prin implicarea în acțiuni cultural-artistice;
Promovarea imaginii grădiniței în comunitate;
Întărirea parteneriatului cu părinții și alți parteneri educaționali;

741
MODALITĂȚI DE MONITORIZARE ȘI EVALUARE:
Întâlniri cu echipa de proiect;
Mese rotunde cu partenerii si colaboratorii;
Procese-verbale încheiate în urma desfășurării activităților
Raport de evaluare finală;
Diseminarea activităţilor pe pagina virtuală a proiectului

IMPACTUL PROIECTULUI:
Îmbunătăţirea imaginii grădiniței în spaţiul comunităţii locale

DISEMINAREA PROIECTULUI:
Realizarea produsulelor finite ale proiectului: album in format electronic cu activităţile proiectului
Organizarea unei expoziții de fotografii în incinta unității din timpul desfășurării proiectului
Prezentarea în cadrul Comisiei Metodice și în cadrul întâlnirilor cu părinții a unui raport final al proiectului;
Postarea pe portalul www.didactic.ro a unei prezentări Power Point cu aspectele remarcabile din
timpul derulării proiectului.

742
 PROIECT EDUCAŢIONAL ÎN PARTENERIAT
”ȚARA MEA”

Prof. Valeria Popescu

Grădinița ”Cezar Petrescu” Bușteni Prahova

ARGUMENT
Activitățile desfășurate în cadrul parteneriatului „Țara mea” constituie câștig educativ atât
pentru copiii implicați, cât și pentru celelalte resurse umane: cadre didactice, părinți, comunitate
locală.
Ce înţeles mai are astăzi cuvântul patriot? Câţi dintre noi mai simțim mândrie când afirmăm
că suntem români? Ce facem pentru păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor pur româneşti? Ce facem
pentru cuvântul român? Cum îi redăm mândria şi rezonanţa internaţională pe care le merită?
În ciuda tuturor programelor care au în aria curriculară activităţi şi ore de educaţie moral-
civică, de dezvoltare a dragostei pentru ţară, noţiunea aceasta nici nu mai intră măcar în
vocabularul copilului sau adolescentului.
În grădiniţă, încercăm să le cultivăm acest sentiment de mândrie, că aparţin unei ţări
impunătoare prin frumuseţe şi istorie. Acest lucru ar trebui continuat cu un efort asemănător şi pe
băncile şcolii, liceului şi în sălile facultăţilor.
SCOPUL PARTENERIATULUI
- Cunoaşterea de către copii a tradiţiilor şi obiceiurilor culturale româneşti;
- Educarea copiilor în spiritul păstrării identităţii naţionale, a specificului românesc;
- Stimularea muncii în parteneriat.
DURATA PROIECTULUI
Martie 2017 – iunie 2018.
PARTENERI
Grădiniţa „Gura Beliei”- Breaza, Prahova;
Grădiniţa „Cezar Petrescu”- Buşteni, Prahova.
INIŢIATORII PROIECTULUI
Educatoare, Săcuiu Iustinia- Grădiniţa „Gura Beliei”- Breaza;

743
Profesor, Popescu Valeria – Grădiniţa „Cezar Petrescu”- Buşteni.
OBIECTIVELE PROIECTULUI
1). Privind copiii:
- Cunoaşterea elementelor specifice localităţii natale şi ţării: aşezare geografică, forme de relief,
obiective social-culturale;
- Familiarizarea copiilor cu obiceiurile, tradiţiile, costumele naţionale din zona locală dar şi din
alte zone ale patriei;
2).Privind cadrele didactice:
- Proiectarea şi desfăşurarea unor activități comune;
- Realizarea unui parteneriat activ şi eficient între unităţile partenere, în interesul copiilor şi pentru
a pune în valoare relaţiile de cooperare intre copii pe termen lung;
- Receptivitate la ideile şi sugestiile altora.
GRUPUL ŢINTĂ
Copii preşcolari de 4-5-6 ani.
BENEFICIARII PROIECTULUI
1). Direcţi: copiii, părinţii, cadrele didactice de la cele două grădiniţe partenere.
2). Indirecţi: comunitatea locală, judeţeană.
RESURSELE PROIECTULUI
1). Umane: copiii preşcolari de la cele două grădiniţe, cadre didactice , părinţi, familia lărgită,
reprezentanţi ai comunităţii locale şi judeţene, specialişti în etnografie şi folclor.
2).Materiale şi financiare: CD-uri, DVD-uri, camere video, aparate foto, costume naţionale,
diferite obiecte de artă populară românească, diplome.
DISEMINARE ŞI MEDIATIZARE
- Consiliile profesorale ale celor două unităţi şcolare;
- Cercuri pedagogice;
- Comisii metodice;
- Înregistrări video, CD, DVD;
- Programe artistice.
TEHNICI DE MONITORIZARE
- Înregistrări video;
- Programe artistice;

744
-Realizarea unor mape cu materiale didactice specifice temei proiectului de parteneriat, culegere
de folclor ( versuri, muzică) de către părinţi, pentru a monitoriza implicarea acestora în derularea
proiectului;
- Realizarea unor albume foto.
REZULTATE PRECONIZATE
- Stimularea activității în echipe;
- Valorizarea propriei identităţi;
- Cunoaşterea de către copiii din grădiniţele partenere a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti;
- Participarea cu interes la propria-i cultură, la practicarea propriei religii, exprimarea în propria
limbă;
- Implicarea a cât mai multor factori educaţionali in iniţierea diferitelor acţiuni în scopul păstrării
şi transmiterii tradiţiilor şi obiceiurilor folclorice.

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR PARTENERIALE

NR DATA LOCAŢIA MIJLOACE DE REALIZARE

CRT.
Grădiniţa Întâlnire de proiect: completarea documentelor de
1. Martie 2017 „Cezar Petrescu” parteneriat între cele
Buşteni două unităţi.
2. Aprilie 2017 Ambele unităţi Abilităţi practice-„ Tradiţii de Paşti”.
3. Mai 2017 În ambele unități în Prezentări PPT –aspecte din desfășurarea
cadrul comisiilor activităților.
metodice.
4. Iunie 2017 În ambele unităţi Suită de dansuri populare la serbarea de sfârşit de
an şcolar.
5. Octombrie2017 Grădiniţa”Belia” Schimb de experienţă după parcurgerea primei
părți a parteneriatului.
6. Decembrie2017 În ambele unităţi Programe artistice închinate zilei de 1 Decembrie
şi Crăciunului.

745
 7. Martie2018 In ambele unităţi Confecţii”Mărţişoare pentru partenerii mei de la
Breaza/ Buşteni!”
8. Aprilie 2018 În ambele unităţi „Învaţă să dăruieşti!”
9. Mai 2018 În ambele unităţi Realizarea unor albume cu aspecte din activităţile
celor două grădiniţe partenere.
Grădiniţa „Cezar Şezătoare comună „La izvorul cântului şi
10. Iunie 2018 Petrescu” Buşteni dansului popular”
Concluzii referitoare la modul de desfăşurare al
parteneriatului.
EVALUAREA PROIECTULUI
Proiectul a fost evaluat pe tot parcursul lui, fiind monitorizate atitudinile şi interesele copiilor
şi a celorlalte resurse umane faţă de conţinuturi. În funcţie de modul de abordare al conţinuturilor
de către cei implicaţi direct în proiect (în special copiii), unele dintre acestea vor fi îmbunătăţite,
altele simplificate.
Evaluarea finală s-a realizat printr-o şezătoare „La izvorul cântului şi dansului popular
românesc” în prezenţa familiilor copiilor, a reprezentanţilor comunităţii locale şi judeţene.

CONCLUZII
Activităţile desfăşurate în acest parteneriat se materializează prin câştig educativ în favoarea
copiilor implicaţi în proiecte, a comunităţilor respective, iar noi, cadrele didactice care coordonăm
şi realizăm aceste acţiuni, vom extrage esenţialul dar şi specificul zonelor pentru a-l transmite mai
departe generaţiilor care vin.

BIBLIOGRAFIE
• Revistele „Învăţământul preşcolar” nr. 1-2/ 2006 şi nr.1-2/ 2008.

746
 REGIMUL DE VIAȚĂ AL PREȘCOLARULUI
GESTIONAREA TIMPULUI ȘI ACTIVITATEA FIZICĂ

Prof. Postolache Georgiana

Grădinița P.P. Nr.12 Iași

Copiii, zorii zilei de mâine, speranțe și promisiuni de realizare a celor încă neîndeplinite
azi, sunt și vor fi întotdeauna în centrul preocupărilor celor a căror privire se îndreaptă spre viitor.
Și astăzi omenirea realizează mai mult ca oricând marea responsabilitate pe care o are față de copii.

Pentru viitorul sănătos al omenirii impune și un prezent sănătos pentru tinerele generații,
înțelegând prin sănătate starea de bine fizică, psihică, socială, etc. De aceea, medicii și specialiștii,
în domeniul sănătății, din întreaga lume, atrag un semnal de alarmă asupra faptului că în favoarea
tinerelor generații de astăzi trebuie să urmărim realizarea unei modificări conștiente și de durată a
comportamentului societății, care să participe nemijlocit la promovarea sănătății. La acestea
trebuie să se adauge o concepție medicală nouă axată pe:

orientarea preponderent pe apărarea și promovarea stării de sănătate;

orientarea nu asupra individului izolat, ci asupra familiei ca întreg;
angajarea într-o muncă de echipă interdisciplinară, cu participarea cadrelor sanitare,
didactice, psihologi, sociologi, etc.
organizarea acțiunilor prioritar pe probleme de sănătate specifice.

O astfel de concepție este în armonie cu necesitățile de sănătate ale societății moderne și

permite satisfacerea plenară a nevoilor fundamentale ale copilui: afective, sanitare, educaționale
și sociale, constituind premisă favorabilă pentru sănătatea tinerelor generații.

În ultimii ani, preocuparea pentru sănătatea tinerelor generații, adultul de mâine, a condus
la o creștere a nivelului cultural al maselor, folosirea mijloacelor de educație sanitară de grup și
individuale, instruirea sistematică a preșcolarilor asupra noțiunilor științifice privind apărarea
sănătății și antrenarea lor în acțiuni practice de sănătate, precum și îmbunătățirea nivelului de
sănătate a populației infantile din întreaga lume.

747
 De asemenea, factorii nocivi avuți în vedere: nutriția, bolile infecțioase, accidentele, bolile
cronice și rata morbidității prin boli infecțioaseau scăzut considerabil.

În creșterea armonioasă a tinerelor generații au un rol primordial următorii parteneri:

medicii, psihologii, sociologii, etc., specialiști cu atribuții și rol în asigurarea și promovarea
dezvoltării armonioase a personalității lor. Dar, să nu uităm, de profesorii și pegagogii care prin
munca și efortul acestor specialiști menționați anterior, au realizat cele mai bune condiții pentru
ca părinții, întreaga familie să se alăture acestor parteneri și să contientizeze cât de importantă este
sănătatea în creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor, tinerelor generații de mâine.

Timpul este o noțiune extrem de importantă în zilele noastre deoarece odată cu trecerea
timpului se duce și tinerețea părinților, dar și gingășia copiilor, devenind în cel mai scurt timp un
viitor adult. De aceea, pentru a nu pierde momentele plăcute, momente inedite din viața și copilăria
copiilor de azi, autoarea Tatiana Lungu în articolul Cultura joculuidin Revista „Didactica Pro”,nr.
4-5 (2010, , p. 37) dă următoarele sfaturi utile părinților:

Găsiți spații adecvate copiilor! - Să contribuim împreună ca lumea noastră externă să fie
cât mai aproape de copil.Este un angajament politic, cultural, operațional și de planificare a
spațiului nostru în raport cu natura, la care are dreptul fiecare persoană, fie copil, fie adult.

Să nu ne înconjurăm numai de ciment și de spații incomode nouă și să făurim o lume comodă

copiilor. Să le acordăm spațiul de care au nevoie și în casă, să prevedem și o cameră a copilului
aerisită corespunzător.

o Mergeți periodic la control medical! – Chiar dacă suferiți sau nu de o boală anume este
bine să mergeți la un control medical împreună cu copilul dumneavoastră pentru a depista o
eventuală boală și pentru a o putea trata din timp fără a mai ajunge la alte intervenții medicale
sau pentru a identifica dacă starea de bine a sănătății dumneavoastră și a copilului poate
conduce către o dezvoltare armonioasă și corespunzătoare a întregului organism.
 Petreceți cât mai mult timp liber în aer liber! – Jocul este vital pentru copil, la fel ca ieșitul
în aer liber. Privat de aceste două lucruri, se va ofili ca o floare tăiată de pe lujer.

Nu putem schimba lumea în care trăim, însă putem găsi întotdeauna soluții, mai ales dacă în
joc este sănătatea și dezvoltarea normală a copiilor.

748
 Găsiți timp să vă jucați cu copiii! – Chiar dacă aveți un program încărcat sau un loc de
muncă solicitant este foarte important să vă faceți puțin timp pentru a vă juca cu copilul.

Nu există o satisfacție mai mare pentru un copil decât să îi implice pe părinți în jocul său. În
aceste momente el îi va considera nu numai niște parteneri de joc, ci și prieteni, astfel încrederea
lui în părinți va crește.
Importanța jocului cu propriul copil este esențială în câștigarea încrederii și clădirea
relației părinte – copil, în înțelegerea și apropierea de el, în creșterea și educarea corespunzătoare
din punct de vedere al sănătății. Jocul devine, astfel, un pilon de bază în disciplinarea eficientă a
copilului, în educarea și transmiterea unor informații utile privind dezvoltarea fizică, psihică și
socială armonioasă. Totodată, prin intermediul jocului, copiilor li se pot demonstra diverse
experimente privind factorii nocivi: neîngrijirea organismului, a corpului, bolile, durerile, etc. care
conduc la o sănătate deficitară în care copiii se dezvoltă cu probleme, precum și factorii pozitivi
în ceea ce presupune: îngrijirea personală, îngrijirea organimului la frig, caldură, la boli, la
alimentație etc. conducând către dictonul „minte sănătoasă într-un corp sănătos”.
O viață sănătoasă și echilibrată a tinerelor generații presupune o respectare cu strictețe a unui
regim zilnic de odihnă și activitate, cu dozarea rațională a efortului și alternarea activităților
intelectuale cu cele pe deprindere, fizică, a sarcinilor relativ ușoare cu cele grele. În primul rând,
o condiție esențială a unei vieți de calitate este păstrarea curățeniei. Curățenia înseamnă a hainelor,
igiena corpului, igiena locuinței, a locului de muncă. Ea implică și ordinea lucrurilor, rechizitelor
și păstrarea lor.
În al doilea rând, un program zilnic de gimnastică, cu unele exerciții pe care preșcolarii le pot
practica și acasă. Acest lucru poate ajuta la menținerea unei bune condiții fizice, fiindcă e „mai
ușor să previi îmbolnăvirea, decât să lupți pentru însănătoșire”.
În al treilea rând, pentru menținerea unei danturi sănătoase, preșcolarii merg cu regularitate
la medicul stomatolog, de la care primesc îngrijirile și recomandările necesare. De asemenea, la
întrebarea adresată: „Ce poți face pentru sănătatea ta?” primim și oferim răspunsurile: să ne
spălăm pe mâini; să nu mâncăm alimente alterante; să ne ferim de lovituri și accidente; să ne
îmbrăcăm corespunzător fiecărui anotimp; să aerisim des camera; să facem zilnic gimnastică.
Activitățile fizice sunt extrem de importante și, de aceea, necesită o atenție deosebită din
partea copiilor asupra ținuței, poziției corpului, dar și asupra dezvoltării și tonifierii musculaturii
întregului corp.

749
 Activitățile fizice se pot desfășura liber, dar și cu ajutorul diverselor obiecte. De asemenea,
pentru a se desfășura corespunzător activitatea fizică este necesar să respectăm următorii pași:
1. Formarea treptată a deprinderilor motrice de bază: mersul alergarea, săriturile,
târârea, echilibrul, ridicarea și transportul unor obiecte ușoare;
2. Dezvoltarea calităților motrice de bază: îndemânarea, viteza, rezistența la eforturi.
3. Formarea și educarea calităților morale și de voință: hotărârea, perseverența,
tenacitatea, curajul, voința, stăpânireaa de sine.
Pentru a forma și dezvolta deprinderile fizice la preșcolarii de astăzi avem nevoie de
următoarele exemple de exerciții fizice:
1. Exerciții de mers și alergare:
În timpul alergării în șir, la un semnal copiii se vor împrăștia și la alt semnal să revină în
formația inițială; schimbări de ritm a mersului și alergării (mers lent alternat cu mers vioi, apoi
alergare ușoară urmată de una accelerată); deplasare în diferite formații, cu rezolvarea unor mișcări
de brațe, trunchi, picioare, ocolirea unor obstacole, treceri pe sub obstacole și peste obstacole).
2. Exerciții de sărituri:
Sărituri pe ambele picioare cu deplasări diferite, sărituri de pe loc cu ridicarea simultană a
genunchilor la piept; sărituri pe ambele picioare, trunchiul extins, brațele sus; sărituri, pe loc,
atingând cu mâna un obiect suspendat( crenguța, mingea, etc.)
3. Exerciții de târâre:
- Pe genunchi: deplasare înainte simultan cu mâinile, apoi cu picioarele;
- Sprijin pe genunchi: deplasare înainte odată cu răsucirea capului spre stânga și spre
dreapta, pasând pe brațul și piciorul opus;
- Culcat: pe spate cu genunchii îndoiți, tălpile sprijinite pe sol;
4. Exerciții de echilibru:
- Mers pe vârfuri pe banca de gimnastică, efectuând mișcările: balasări de picioare înainte-
înapoi; ridicarea unui picior cu genunchiul îndoit; deplasare cu pași adăugați, brațele
lateral întinse.
În concluzie, la vârsta preșcolară totul este frumos și aparent, usor. Dacă noi, cadrele
didactice, le oferim un model de urmat și ne implicăm cu pasiune și dăruire în educarea elevilor și
preșcolarilor noștrii, luminându-le calea spre o viață de calitate, atunci un pas de seamă către acest
ideal va fi făcut.

750
 Bibliografie:
1.Ciocârlie,M., Câșlariu, R., Nicolau, L. (1999).Educația fizică în grădinițe. Iași: Spiru Haret.
2.Costea-Gârleanu, R.(2001). Revista învățământului primar.București: Discipol, nr. 1-2.
3.Dima,S.,(1997).Copilul și copilăria. București: Revista de pedagogie.
4.Lungu, T.,(2010).Cultura jocului. Chișinău: Revista Didactica Pro, nr. 4-5.

ASPECTE DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

Prof. Potorac Dana Marina

Grădinița P.N. Sălcioara Smeeni Buzău

Educaţia ecologică este un proces educaţional format din cinci elemente bazate pe concepte
individuale: conştientizarea să ajuţi oamenii să devină conştienţi de faptul că sunt alegeri pe care
ei le pot face în calitate de consumatori, dar aceste alegeri pot avea multiple implicaţii asupra
mediului înconjurător; cunoştinţele ajută la înţelegerea interrelaţiilor din lumea vie, astfel încât
oamenii să înţeleagă cum interacţionează cu mediul, ce probleme pot apărea precum şi cum pot fi
acestea rezolvate; atitudinile tendinţe consistente de selectare preferenţială a unor alternative de
răspuns în situaţii specifice, pornind de la valori sau caracteristici personale stabile; aptitudinile –
abilităţi, talentele şi aptitudini – cu caracter individual eficienţă şi competenţe în efectuarea sau
reyolvarea cu succes a unor sarcini sau activităţi specifice; implicarea încurajează elevii să-şi
aplice cunoştinţele dobândite, să participe activ la luarea deciziilor, să-şi susţină propria opinie.

Grădiniţei îi revine importanta sarcină ecologică, aceea că, încă de la cea mai fragedă
vârstă, copiii să ajungă să cunoască, să iubească şi să ocrotească natura. În programa activităţilor
instructiv – educative sunt recomandate o serie de obiective, a căror transpunere în activităţi
specifice conduce copiii către înţelegerea unor legături cauzale între evenimente, le dezvoltă
spiritul de observaţie, contribuie la formarea de priceperi şi deprinderi active, precum şi la
dezvoltarea conştiinţei civice.

751
 Contactul nemijlocit cu natura oferă copiilor multiple şi noi posibilităţi de cunoaştere a
unor aspecte ale legăturilor dintre acestea, a cauzelor care le determină, urmărilor pe care le au.
Copiii, trebuie să fie ajutaţi să înţeleagă că fără plante nu ar putea respira, nu s-ar putea hrăni deci
nu ar putea trăi. La vârsta preşcolară copilul din grădiniţă manifestă o deosebită curiozitate şi
dorinţă de explorare a realităţii înconjurătoare şi toate aceste dorinţe de cunoaştere trebuie
canalizate spre înţelegerea corectă şi sănătoasă a naturii, darurilor de nepreţuit pe care cu
generozitate le oferă.

Ca educatoare intervin atât în selectarea temelor şi modalităţilor de realizare a educaţiei

pentru mediu cât şi în stimularea interesului copilului pentru a participa la activităţile ecologice,
de a-i sensibiliza faţă de frumuseţile dăruite de natură.

În continuare vă voi prezenta câteva activităţi de educaţie ecologică desfăşurate cu

preşcolarii grupei care s-au dovedit de un real succes:

Să întinerim curtea grădiniţei! Această activitate a fost derulată în perioada 15 martie -15 aprilie
2018 cu ocazia lunii pădurii. Copiii au fost motivaţi să se angajeze cu responsabilitate în propria
învăţare descoperind funcţia socială şi rolul recreativ al pădurii prin acţiuni practice de plantare a
copacilor.

752
 Să păstrăm planeta curată! Activitate în cadrul educaţiei pentru societate, prin care am
adunat pet-uri dar şi alte materiale din curtea grădiniţei şi împrejurimi. Pet-urile le-am transformat
in vaze pentru flori iar gunoiul l-am depozitat în container.

Circuitul apei în natură: activitate de dezvoltare personală, realizată în cadrul întâlnirii de

dimineată, prin intermediul unei lecturi după imagini din Atlasul biologic dar şi pe baza unei
planşe. S-a urmărit transmiterea unor norme elementare de comportament civic cu valenţe
ecologice legate de cunoaşterea, economisirea şi protejarea apei.

753
 Natură vie, natură moartă! 21 Mi-am propus ca în următoarea lună să desfăşor această
activitate sub formă de joc didactic, după cum urmează:

Natura moarta: deasupra, prin plafon, se agaţă nori întunecaţă realizaţi din carton şi lână; soarele
gri executat din farfurii de plastic folosite; plasă gen năvod.Fundalul va fi din materiale refolosite
(pânze) pe care se montează tulpini de papură şi fire de iarbă uscate, lungi, care se vor colora maro
sau bej. Jos, pe podea, materiale vechi, chiar rupte de culoare maro sau bej pe care se fixează foi
de porumb, mătase, butuci de lemn deteriorat.

Natura vie: deasupra, din plafon, agăţaţi cu gută nori albi şi bleu, soare zâmbitor, păsări, fluturi viu
coloraţi. Pe fundal material refolosibil (pânze), cu papură şi iarbă viu colorată, flori. Jos covor
verde. Într-un colţ o stâncă lucrată pe un cadru de lemn şi aplicată cu ziare ce se lipesc cu cocă
subţire şi caldă. Ziarele se încreţesc (falduri) pentru a da impresia de stâncă. Se lasă până a doua
zi după care se vopsesc ziarele cu spray-uri în culori gri, maro, galben, verde – se imită vegetaţia
pe stâncă. Se aşează mici animale pe stâncă: şopârle, şerpi, iar mai sus capre negre (plastic). Pe un
perete un tablou mare cu apa unei mări, verdeaţă.

Copiii au la dispoziţie mai multe cartonaşe cu imagini pe care trebuie să le sorteze pentru a le aşeza
la locul corespunzator...natura vie sau moartă. De asemenea au animale marine din plastic
considerate moarte pe care le vor aşeza pe năvod.

Prin activităţile pe care le-am derulat am sperat ca preşcolarii, cunoscând natura şi

descifrându-i câteva din taine, să înţeleagă importanţa acesteia, necesitatea de a o păstra sănătoasă
pentru binele omului. Consider că este o datorie cetăţenească, o datorie de conştiinţă şi etică, să
contribuim la ocrotirea naturii, pentru că ea aparţine nu numai generaţiilor actuale ale Terrei, ci,
cu deosebire, generaţiilor viitoare, în care ne proiectăm idealurile cu toate speranţele noastre de
continuitate, de nemurire. Putem visa la o lume mai bună, mai curată, la un univers al păcii şi
înţelegerii, nu se aşteaptă totul de la copii doar, dar cu ajutorul lor, prin intermediul lor, se poate
face un pic mai bine, se poate ajunge şi la sufletul celor mari. Cu toate că adulţii sunt exemplele

21
Ana, Ivan; Daniela, Petre, Proiecte tematice privind activităţile de educaţie ecologică în grădiniţa de copii, editura
Tiparg, Pitesti, 2007, pag. 32.

754
clare, vizibile de urmat ale copiilor, şi copiii pot fi exemple pentru adulţi. Copiii admiră natura cu
alţi ochi, fiind în perioada de descoperire a ei, şi o contemplă mai bine decât adultul.

Se profită, într-o oarecare măsură, de vârsta „micului curios” şi se prezintă natura cu

secretele ei într-o manieră cât mai accesibilă şi plăcută; aşa se poate face din mica fiinţă umană un
mare iubitor al naturii, dar nu în ultimul rând un protector al ei.

Bibliografie:

1. Iacob, Adelina, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, material finanţat de

MECTS prin ordin de ministru nr. 2730 / 03.12.2007;
2. Ivan, Ana, Petre, Daniela, 2007, Proiecte tematice privind activităţile de educaţie
ecologică în grădiniţa de copii, editura Tiparg, Pitesti;
3. Raport de cercetare, 2010, Educaţie ecologică, Cluj Napoca.

PROIECT EDUCAȚIONAL
”SĂ ADUCEM VERDELE ÎN ȘCOALA MEA”

Prof. ȋnv. preșc. Radu Elena

Școala Gimnazialã ,,Ion Ghica” Iași

TIPUL: EDUCAȚIE ECOLOGICÃ de Protecție a mediului

MOTTO:,,Adevărata generozitate în viitor constă în a dărui totul naturii în prezent”.
INFORMAȚII DESPRE APLICANT:
NUMELE UNITÃȚII DE ÎNVÃȚÃMÂNT APLICANTE: Școala Gimnazialã ,,Ion Ghica” Iași
INIŢIATOR ȘI COORDONATOR PROIECT:prof. înv. primar Radu Elena
ECHIPA DE PROIECT:
prof. înv. primar Dumitrache Florentina
prof. înv. primar Axinte Oana
prof. înv. primar Hobincã Laura

755
 prof. înv. primar Bârsanu Elena
INFORMAȚII DESPRE PROIECT:
TITLUL PROIECTULUI: „SÃ ADUCEM VERDELE ȊN ȘCOALA MEA”
CATEGORIA în care se încadreazã proiectul: Proiect educațional inovator
REZUMATUL PROIECTULUI:
Proiectul a fost conceput în vederea desfãșurãrii unor acțiuni eficiente de stimulare a interesului
elevilor pentru mediul ȋnconjurãtor.
PREZENTAREA PROIECTULUI
Argument
,,Sã privim încã o datã pãmântul acesta drag pe care foşnesc plopii şi cântã ciocârlia, sã-i
arãtãm mai mult decât oricând dragostea noastrã…Sã-i privim munţii şi pãsãrile în noul de
luminã ce s-a deschis asupra lui, sã-l învãluim într-o dragoste mai adâncã şi mai fierbinte”,
spunea Geo Bogza în scrierile sale.
Grija faţã de mediu trebuie sã fie o componentã esenţialã a dezvoltãrii morale, spirituale, sociale
şi culturale, a generaţiilor actuale. Astãzi, mai mult ca oricând, se impune educarea tuturor
cetãţenilor în spirit ecologic, în special a tinerei generaţii, deoarece aceasta va fi atât beneficiarul
de mâine cât şi factorul de decizie.
La vârsta şcolarã micã educaţia ecologicã este la fel de importantã ca şi educaţia intelectualã,
moralã, esteticã deoarece le transmite copiilor cunostinţe despre mediul înconjurãtor, le formeazã
deprinderi de a ocroti şi proteja natura, atitudini şi comportamente corecte faţã de tot ceea ce ȋi
ȋnconjoarã.
Consider cã şcoala are la îndemânã multiple posibilitãţi de realizare a unei bune pregãtiri
ecologice a copiilor care sã se materializeze apoi în formarea unui comportament şi a unei culturi
ecologice.
SCOPUL:
Proiectul îşi propune:
-sã determine elevii sã îşi reconsidere modul de a trãi în raport cu natura, sã o protejeze, pentru a
putea beneficia de darurile sale ce ni le oferã cu atâta generozitate;
- formarea comportamentului ecologic adecvat prin derularea de acţiuni concrete de protecţie a
mediului înconjurător;

756
-atenţionarea publicului şcolar cu privire la consecinţele unei conduite neadecvate asupra mediului
şi întelegerea de cãtre elevi cã viața este posibilã numai într-un mediu nepoluat.
OBIECTIVE:
O1 - dezvoltarea deprinderilor de a pãstra natura curatã;
O2 - cultivarea sentimentelor de respect și prețuire a mediului înconjurãtor;
O3 - însușirea unor comportamente sociale adecvate;
04 - creșterea atenției elevilor asupra gradului de poluare în orașul lor;
O5 - implicarea în activitãţi urmărind prevenirea poluãrii;
O6 - antrenarea copiilor în vederea realizãrii de lucrãri ECO cu mesaje PRO NATURA;
O7 - formarea unei bune conduite ecologice la copii în așa fel încât sã vibreze mai mult coarda
intimã a sentimentului iubirii lor pentru naturã;
GRUPUL ŢINTÃ: elevii claselor primare
PERIOADA DE DESFÃȘURARE A PROIECTULUI: februarie – 30 mai 2019
LOC DE DESFÃŞURARE: Şcoala Gimnazialã ,,Ion Ghica” Iași (sãli de clasã, holul școlii,
grãdina școlii)
RESURSELE PROIECTULUI:
UMANE: elevii claselor primare, cadrele didactice implicate, pãrinţi;
MATERIALE: roți cauciuc, mãnuși, plante decorative/flori, pensoane;vopsea,flip – chart; aparat
foto, produse ale copiilor (jucării, desene, albume cu fotografii, portofolii);
RESURSE INFORMAȚIONALE: Internet, biblioteca şcolarã;
DISCIPLINE IMPLICATE ÎN PROIECT: Limbã și comunicare, Științe, Arte vizuale și
abilitãți practice;
PARTENERI : Comitetele de pãrinți;
SURSE DE FINANȚARE: autofinanțare;
METODE: conversaţia, explicaţia, problematizarea, învãţarea prin descoperire;
FORME DE REALIZARE: experimente, povestiri ştiinţifice, activitãţi practice, drumeţii,
expoziţii, discuţii pe marginea activităţilor realizate;
REZULTATE AȘTEPTATE:
-competenţe de relaţionare pozitivã, comunicare şi lucru în echipã;
-mecanisme de parteneriat funcţionale între elevi, pãrinţi, cadre didactice;
-realizarea unui ,,colţ verde” în clasã, holul şcolii, grãdina școlii;

757
-diminuarea cantitãţii de deşeuri menajere abandonate la întâmplare şi mai puţin depozitate în
locuri amenajate special;
-folosirea coşurilor ecologice indiferent unde le întâlnesc;
-colectarea igienica a deseurilor folosind saci ecologici și mãnuși;
-refolosirea creativã a materialelor reciclabile;
-pãstrarea sãnãtãţii prin evitarea poluãrii;
-manifestarea la cel puţin 75% dintre elevii grupului ţintã a unui comportament şi abilitãţi
specifice educaţiei ecologice;
MONITORIZAREA PROIECTULUI: discutii;cd-uri-album cu imagini; postarea proiectului
precum și a rezultatelor obținute, pe site-ul şcolii;
DISEMINAREA PROIECTULUI: prezentarea proiectului în cadrul consiliului profesoral şi a
şedinţelor cu pãrinţii;publicarea proiectului pe situl școlii, facebok-ul claselor ;
IMPACTUL PROIECTULUI:Implementarea acestui proiect va avea impact asupra :
Grupului ţintã prin : dobândirea unor cunoştinţe referitoare la creativitatea școlarilor;
Școlii ca organizaţie : schimbarea atmosferei în scoalã, creşterea prestigiului unitãţii de
învãţãmânt în comunitate.
SUSTENABILITATEA PROIECTULUI, va fi asiguratã de :
-continuarea proiectelor ce pot duce la îmbunãtãţirea actului educaţional;
-continuarea anualã a activitãţilor de colaborare şcoalã-pãrinţi;
-menţinerea şi dezvoltarea parteneriatelor încheiate în cadrul proiectului;
-extinderea bunelor practice prin transformarea în proiect judeţean sau naţional.
Bugetul proiectului: Surse de finanţare: fonduri proprii
EVALUAREA PROIECTULUI: expoziţii cu lucrãri ale copiilor, afişe, postere, chestionare,
diplome, realizarea unor portofolii, album foto - un CD, articole, pliante, diplome pentru cei mai
inimoşi mici-ecologişti;
Evaluare externã: pãrinții, profesorii din şcoalã, comunitatea localã;

758
 Programul activităţilor
Nr. Participanți / Termen Responsabil
crt. Activitatea Loc de
desfãșurare
1. ,,Școala, palatul curãțeniei” Sãlile de clasã; 1-20 martie Radu Elena
-curãțenie ȋn clase; Curtea școlii; 2019 Cadrele didactice
-curãțenie ȋn curtea școlii; implicate ȋn
proiect
2. ,,Cei trei ,,R” ȋn acțiune: reciclare, Sala de februarie – Cadrele didactice
reutilizare, reducere; colectare mai 2019 din școalã
-colectarea deșeurilor din hârtie, plastic;
3. ,,Colțul viu al clasei” Salile de clasã Martie- Radu Elena
-plantarea de flori pentru clase, holuri; Holurile școlii aprilie 2019 Cadrele didactice
implicate ȋn
proiect
4. ,,O floare ȋn grãdina școlii mele” Grãdina școlii Aprilie Cadrele didactice
-activitate de vopsire de cauciucuri; 2019 Pãrinții elevilor
plantarea de flori ȋn grãdina școlii;
5. ,,Sã ajutãm Pãmântul sã respire!’’ Sala de clasã Aprilie Cadrele didactice
-desene, afișe, postere pentru ,,Ziua 2019 implicate ȋn
Pãmântului”; proiect
-lucrãri practice cu materiale din naturã;
-creații literare: poezii, eseuri pe aceastã
temã;
-realizarea unei expoziții pe holul școlii;
6. Rãsplata micilor ecologiști Sala de Mai 2019 Radu Elena
,,Stil și eleganțã” – concurs de festivitãți Cadrele didactice
prezentare a unor ținute ecologice;

759
 DEMERSURI DE INTEGRARE A NOILOR EDUCAȚII ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Roșu Roxana

Prof. Maxim Nicoleta
Grădinița P.P. Nr. 14 Iași

“Noile educaţii” reprezintă, de fapt, noi conţinuturi specifice, raportabile la oricare din cele
cinci conţinuturi generale ale activităţii de formare-dezvoltare: morală, intelectuală,
tehnologică, estetică, psihofizică a personalităţii umane.

,,Noile educaţii" sunt adaptabile la nivelul fiecărei dimensiuni a educaţiei, în funcţie de

particularităţile acestora dar si de ,,ciclurile vieţii" şi de condiţiile sociale specifice fiecărui sistem
educaţional. Metodologia valorificării ,,noilor educaţii" vizează toate dimensiunile (intelectuală,
morală, tehnologică, estetică, fizică) şi formele (formală, nonformală, informală) a educaţiei.
Procesul declanşat stimulează trecerea de la demersurile specifice la abordările globale,
interdisciplinare, care permit aprofundarea unor probleme sociale care cer soluţii concrete: pacea,
democraţia, justiţia socială, dezvoltarea, mediul, alimentaţia, sănătatea, protejarea copiilor şi a
tinerilor, promovarea învăţământului şi a cercetării ştiinţifice.

Iată câteva din aceste noi educaţii puse în practică în grădiniţă şi la grupă:

• Educaţia pentru sănătate realizată în gradiniţă, reprezintă pasul spre a învăţa copii să
respecte regulile de igienă personală şi să se obişnuiască cu un regim raţional de viaţă şi
alimentaţie. Copilul trebuie ajutat să cunoască schema corporală proprie , să cunoască reguli
de igienă şi conduită sănătoasă , să cunoască alimentele de bază din hrana omului , să manifeste
curiozitate faţă de mediul înconjurător , să-şi dezvolte nevoia de a avea şi menţine o ambianţă
plăcută, sănătoasă , să practice exerciţii fizice de călire a organismului şi de sporire a capacităţii
la efort , să înţeleagă şi să respecte igiena programului zilnic( somn, joc , activitate ). Pentru a
transforma deprinderile în obişnuinţe şi pentru a stimula interesul copiilor pentru menţinerea
sănătăţii, am implementat opţionalul „Mici şi sănătoşi”.Sperăm că până la sfârşitul anului

760
 copiii vor consolida cunoştinţele şi deprinderile igienico-sanitare.
• Educaţia interculturală promovează atitudinea de deschidere, de acceptare şi înţelegere
firească a raportului dintre un individ şi ceilalţi, respetarea diferenţelor culturale prin
valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni.Grădiniţa este principalul spaţiu al
învăţării pluralităţii culturale prin preţuirea diversităţii, a notei distincte aduse de cultura
fiecărui actor social participant.Uneori este necesară modelarea orgoliului etnic al majorităţii
şi întărirea încrederii în sine al minorităţii.
• Educaţia moral-civică este realizată în grădiniţe prin activităţi instructiv-educative precum
educaţia pentru societate (D.O.S.).Aceasta în promovarea simţului moral al preşcolarului.
Copilul trebuie ajutat să cunoască principalele noţiuni morale pozitive şi conţinutul lor(bine ,
adevăr ,frumos, disciplinat , corect ); să asculte şi să respecte cerinţele părinţilor şi ale
educatorului ; să folosească formulele de politeţe ,,vă rog” , ,,mulţumesc” , ,,cu plăcere” , să
salute frumos , sa poată folosi obiectele proprii , iar ale altora numai după ce au cerut voie , să
ofere ajutor celor mai slabi , sau celor care au nevoie ,să dovedească bună cuviinţă în toate
împrejurările: familie , gradiniţă , pe stradă, în parc , la cofetărie , în autobuz , să deosebească
intre ,,trebuie” si ,,nu trebuie” , ,,e voie” şi,, nu e voie”, între ,,se poate” şi ,,nu se poate” .
• Educaţia rutieră îşi propune ca obiective înţelegerea şi asimilarea normelor de legislatie
rutieră,respectarea regulilor de circulaţie, asimilarea unor roluri în acţiuni de educaţie rutieră ,
dezvoltarea unui comportament responsabil ca participant la trafic .
• Educaţia estetică îndeplineşte multiple funcţii educative, pentru a le înţelege mai bine, să ne
referim la natura şi specificul artei, precum şi la categoria de bază a esteticii-frumosul.Arta
este principala modalitate prin care se înfăptuieşte relaţia estetică dintre om şi realitate
.Conţinutul specific activităţilor din grădiniţă, cu predominarea jocului, includ sintetic şi într-
o structură accesibilă vârstei, valori artistice din literatură, muzică, arte plastice, dans, teatru,
film.Acestea sunt asimilate într-un cadru natural sau artificial adecvat realizării integrale a
educaţiei artistice. Educaţia literară are un rol important în educaţia estetică prin mesajul
artistic şi limbajul artistic.Prin literatură, la preşcolari un loc de seamă îl ocupă creaţia populară
(basme şi cântece populare, proverbe şi zicători), în care s-a concretizat înţelepciunea,
simpatia, patriotismul.Prin literatura accesibilă preşcolariilor educatoare caută să le dezvolte
acestora receptivitatea faţă de expresivitatea şi frumuseţea limbii, priceperea de a se exprima
în mod corect, plastic şi viu, dorinţa şi străduinţa de a compune mici povestiri, poezii sau alte

761
 încercări literare.
• Educaţia muzicală ocupă o bună parte din timpul rezervat procesului instructiv-educativ şi
activităţiilor extracurriculare.Multe activităţi din grădiniţă sunt însoţite de cântec.
• Educaţia fizică urmăreşte dezvoltarea armonioasă a organismului, întărirea sănătăţii şi
cultivarea unor calitatăţi fizice necesare muncii, activităţiilor sportive.În cazul preşcolarilor se
accentuează aspecte precum menţinerea şi întărirea sănătăţii copiilor, dezvoltarea lor
armonioasă din punct de vedere fizic şi moral, formarea unor deprinderi sănătoase de muncă
şi viaţă.La nivelul învăţământului preşcolar, educaţia fizică se realizează în cadrul activităţilor
comune (A.D.E.) cu întreaga grupă, diferenţiat, în funcţie de nivelul grupei.Conţinutul
educaţiei fizice constă în învăţarea mişcărilor de bază, respectarea unor reguli de igienă în
practicarea diferitelor jocuri de mişcare.
• Educaţia profesională urmează să asigure pregătirea omului pentru exercitarea acestor
profesiuni.Din perspectivele sarcinilor acesteia la vârsta acesteia la vârsta preşcolară, avem de-
a face cu introducerea primelor elemente de muncă cu scopul exersării şi formării unor
capacităţi, priceperi şi aptitudini practice.Deoarece jocul constituie activitatea de bază al
preşcolarului, îmbinarea celor două, constituie calea principală de realizare a educaţiei
profesionale.Aceasta se manifestă când preşcolarul este solicitat în efectuarea unei sarcini,
aceasta nu e impusă din exterior ci din interior, rezultată din logica desfăşurării jocului, a
regulilor şi cerinţelor acestuia.
Toate aceste noi educaţii pot fi folosite în cadrul A.D.E.-urilor, activităţilor
extracurriculare, pe parcursul unui an şcolar. Educatorul este cel care conduce buna desfăşurare
a activităţilor. Aceste activităţi au un rol deosebit de important în îmbogăţirea culturii copiilor
, în educarea socio-afectivă si distractiv - recreativă .

Pentru părinţi copilul este o sursă de bucurie ,pentru naţiune este o promisiune de viitor
. Şi părinţii şi naţiunea nutresc speranţe pentru copiii lor şi îşi pun întreaga încredere în
educatorul care îl are în grijă.

Bibliografie:

• Cucoş C.- 2004, Pedagogie, Editura Polirom, Bucureşti;

762
 • NicolaIoan, Domniţa Fărcaş - 1992Pedagogie generală pentru clasa a IX,Editura didactică
şi pedagogică, R.A. Bucureşti;
• TomşaGheorhe – 2005, Psihopedagogie preşcolara şi şcolară, Editura M.E.C.Bucureşti,
2005.

ACTIVITĂȚI OUTDOOR – EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

Prof. Ruge Ioana, Grădinița P.P. Nr. 54 Oradea

Prof. Bele Mihaela CSEI Orizont Oradea

Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextual educativ românesc, însă ea
începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ
formal.Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor,însă pentru a da o
definiţie simplă şi pe înţelesul cititorilor, putemspune că această formă de educaţie se bazează pe
învăţarea în aer liber. Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi
recreative, programe de dezvoltare personală si socială, drumeţii, aventură, etc.Realizănd o sinteză
a activităţilor de formare la care am participat pe parcursul proiectului Ecogrădinița, am identificat
caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor:

Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului

reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra
mediului si prin faptul ca oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice
le au asupra mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru
schimbarea atitudinilor și comportamentelor faţă de mediu.

Educaţia outdoor reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare – un mediu

relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun “cei 4 pereți ai unei săli de clasă” poate oferi
elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de
natură să schimbe comportamente. Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al copiilor

763
care întâmpină dificultăţi în acest sens – cum spuneam mai sus, educaţia outdoor oferă un climat
diferit de învăţare ce permite copiilor care în mod usual întâmpină dificultăţi de învăţare si au un
nivel scăzutde performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, si mult mai capabili.

Ca exemple de bune practici în ceea ce privește activitățile out-door am ales excursiile

deoarece sunt îndrăgite de copii și constituie un prilej de învățare pentru aceștia.Pe copil îl
impresionează și emoţionează tot ceea ce-l înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea,
munții,florile, pasarile si este dornic sa exploreze, sa descopere,sa experimenteze si sa facă
investigaţii pentru a cunoaste lumea inconjuratoare descifrandu-i tainele.. Este de datoria noastra,
a celor mari ,sa le pastram intacte, sa le ocrotim, sa le ingrijim si sa le exploatam cu prudenta,
pentru ca si copiii nostri sa se bucure de inestimabilele frumuseti si bogatii ale naturii. Dacă vom
reuşi să insuflăm copiilor dragostea de natură,generaţiile viitoare vor beneficia de un aer curat şi
un mediu sănătos,iar mileniul în care am păşit va fi unul al reconcilierii cu natura spre binele şi
folosul nostru. ...Însă, de multe ori, în urma unor astfel de ieșiri, am constatat nepăsarea oamenilor,
vizavi de aceste frumuseți: locurile rămân murdare, pline de resturi aruncate peste tot, copaci
scrijeliți cu diverse mesaje, dispariția unei întinse zone împădurite. Acestea sunt doar cateva din
argumentele ce ne-au convins că în cadrul Proiectului Ecogradinița să desfășuram cele mai multe
activități în sânul naturii .

Excursie tematica pentru a observa animalele domestice

Copiii au fost de-a dreptul încântaţi de ceea ce au văzut: animalele domestice din curte şi
grajd (câini, vaci, iepurasi, oi, porci şi cai), sera de legume, dar şi uneltele grădinarului pe care le-
au putut mânui fiecare.Ieșind în peisajul autumnal al Suncuiusului, educatoarele le-au propus
copiilor să observe schimbările din natură:iarba,frunzele,florile, copacii, formele de relief, precum
și preocuparea locuitorilor și turiștilor pentru păstrarea curățeniei și ocrotirea naturii.

Copiii au observat natura, cu deosebire muntele şi pădurea. Au învăţat că ocrotind pădurea,

ne ocrotim pe noi înşine, deoarece aerul curat din păduri este prielnic sănătăţii noastre, fiind bogat
în oxigen. „Am urcat pe munte ca să fim mai aproape de cer!” a exclamat careva. „Ne-am
împrietenit şi cu un câine, fiindcă noi am învăţat că şi animalele trebuie ocrotite şi îngrijite”, spune
un altul. După o drumeţie aşa de lungă, am fost primiţi cu ospitalitate la cabana Skipass şi serviţi
cu meniuri delicioase.

764
 În padure la Băile Felix

A fost o zi minunată, cu soare darnic şi nori puţini! Bucuria creştea pe măsură ce

ne apropiam de staţiune şi de pădurea care ne aşteapta gătită în verde-crud. Pe drum am
cântat şi am recitat poezii.Micii ecologisti s-au convins de un adevăr pe care l-au mai auzit
la lecţiile noastre, faptul că pădurea reprezintă aurul verde al planetei.

“Natura este singura carte în care fiecare filă păstrează câte un adevăr.” Goethe

Bibliografie:

Manual de educație outdoor

Pro Ecologia mileniului III –Silvia Breben

765
 ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR- MODALITĂȚI DE EDUCAȚIE
ECOLOGICĂ

Prof. Înv. preşc. SABĂU CORINA MIRELA,

Prof. Înv. preşc. BOCA VIORICA ,
Grǎdiniţa cu P.P. ,,Prichindeii veseli” Huedin, jud. Cluj

Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei, copiii
sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei se orientează din ce în ce mai
acut către întoarcerea la natură. Este motivul pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de
activitate outdoor, ca alternativă pentru educaţia formală, tradiţională. Există mai multe accepţiuni
pentru termenul de ,,outdoor’’, cea mai simplă fiind aceea de activitate în aer liber, în afara
spaţiului instituţional al şcolii.
În grădiniţă, activitățile de tip outdoor se pot desfăşura prin: observări, vizite, excursii,
plimbări, jocuri in parc, etc, De-a lungul activitatii didactice am constatat că ȋn fața frumuseților
naturii, copiii ȋși deschid sufletul, devenind deodată mai deschiși, mai sinceri. În cadrul activitǎtilor
organizate în mijlocul naturii, preşcolarii se confruntǎ cu realitatea printr-o percepere activǎ,
investigatoare, prin acţiuni directe asupra obiectelor din mediul înconjurǎtor. Astfel ei dobândesc
informaţii despre plante, animale, despre munca şi viaţa omului în diferite contexte, îşi formeazǎ
reprezentǎri simple despre structura şi condiţiile de viaţǎ ale unor plante si animale, despre legi
obiective ale succesiunii anotimpurilor, despre frumuseţile şi bogǎţiile patriei, etc. Acest gen de
activitǎţi contribuie la completarea procesului de învǎţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţionalǎ şi plǎcutǎ a timpului lor liber. Contactul direct
cu mediul înconjurător este un mijloc de magnetizare şi energetizare pe cale naturală a copilului.
Copilul trebuie învăţat cum să-şi ia energia de la natură – de la apa râului, de la fructe, să participe
cu toate simţurile la cunoaşterea naturii, să îndrăgească Pământul. El trebuie învǎţat sǎ descopere
existenţa mai multor medii de viaţă şi a factorilor care le pot influenţa. Prin participarea directă la
acţiuni în natură, copilul este determinat să înţeleagă,, să perceapă prin toate simţurile efectul
naturii asupra corpului uman. De aceea, copiii trebuie implicați activ, de mici, în transformările ce

766
au loc în natură, ei trebuie să ,,muncească” jucându-se în natură, cu unelte simple, să fie învăţati
să planteze un pom, să planteze o floare. Ei trebuie să simtă consistenţa pământului, să-l strângă
în pumni, să-l împrăştie, să-l adune, să-l miroasă, trebuie lăsaţi să alerge prin natură, să culeagă
flori de pe câmp, să le simtă mirosul, să le admire culorile, să descopere că între flori sunt şi plante
medicinale: sunătoarea, muşeţelul, menta…importante pentru sănătatea lor. Deasemenea, trebuie
să descopere insectele: furnica, gândacii, albinele, fluturii, etc.
Plimbările şi excursiile constituie o modalitate preţioasă de educaţie ecologică deoarece
copiii văd plantele şi animalele în mediul lor de viaţă, percep natura în toată varietatea ei, cu
bogăţia de culori, imagini şi sunete. Astfel, ei învaţă să se poarte cu grijă şi blândeţe cu micile
făpturi, să nu le strivească, să nu le chinuiască aşa cum s-a întâmplat cu gândăcelul şi căţeluşul din
poeziile învăţate. Ei ȋși doresc să se apropie de ele, să fie prietenii lor, să le ajute, să le ocrotească.
Prin convorbirile şi conversaţiile euristice despre vieţuitoare, despre plante, despre felul cum ne
comportăm cu ele, despre elementele primare apă, aer, lumină, căldură, despre ”Prietenul nostru
Pământul”, „Salvaţi pădurea”, stimulăm atât curajul în exprimarea propriilor idei, dar mai ales le
sădim seriozitatea de a privi problemele mediului înconjurător şi de a participa cu posibilităţile lor
la menţinerea sănătăţii naturii, colectarea unor deşeuri refolosibile şi transformarea lor în jucării
ecologice şi multifuncţionale.
Prin contactul nemijlocit cu aspectele mediului am oferit copiilor posibilităţi multiple de
înţelegere constituind totodată principala sursă de impresii care stă la baza procesului de
cunoaştere a realităţii. Căderea frunzelor în anotimpul toamna a fost un bun prilej pentru activităţi
de învăţare profund distractive pentru copii. Copiii au fost ȋndemnați să adune frunze, să le sorteze
după diferite criterii: mărime, culoare, formă; să le numere; să raporteze numărul la cantitate şi
invers; să observe copacii şi să le determine caracteristicile după grosime, înălţine, etc. Printre
frunzele căzute s-au amestecat frunze cu cifre și s-a solicitat copiilor să execute diferite sarcini.
Între acţiunile cu caracter ştiinţific, pentru deconectare s-au executat diferite sarcini specifice
domeniului psiho-motric.
Copiilor le place să picteze oricând, oriunde şi cu orice. Iarna este momentul perfect de a
le stimula imaginaţia. Nimic nu poate fi mai distractiv pentru un copil decât să picteze cu cuburi
de gheaţă pe care să şi le facă singur. S-au folosit următoarele materiale: apă; recipient pentru
gheaţă; tempera; coli de desen; prosoape de hârtie; tăvi de plastic cu margini joase. Fiecare copil
a primit pahare cu apă pe care au colorat-o cu tempera. Au umplut recipientele pentru gheaţă cu

767
apa colorată şi au dus-o afară să îngheţe. Au verificat în timp dacă apa a îngheţat. S-au jucat în
zăpadă între timp. Odată obţinute cuburile de gheaţă colorate, copiii au pictat cu ele pe foi şi pe
prosoape de hârtie fiind îndemnaţi să observe diferenţele dintre picturile de pe cele două tipuri de
hârtie. Astfel, au observat că o hârtie mai poroasă absoarbe mai multă culoare şi că pe aceasta
culoarea este mai împrăştiată.
,,Micii grădinari’’ a fost o altă activitatede educaţie ecologică în care copiii au contribuit
direct la îmbunătăţirea calităţii aerului, la înfrumuseţarea spaţiului verde al grădiniţei
conştientizând astfel importanţa acestuia pentru viaţa pe Pământ. Experienţele efectuate ȋn curtea
grădinitei i-au pus pe copii în situaţia de a fi participanți activi la evoluţia vieţii cotidiene. Ei au
semănat seminţe, le-au creat condiţii optime de viaţă (apă, aer, căldură, lumină – elemente
indispensabile vieţii) au urmărit primele încolţiri, apariţia mlădiţelor, a primelor frunzuliţe şi flori,
apoi au efectuat primele operaţii de îngrijire (plivit, rărit, stropit, săpat recoltat) formându-şi
deprinderi de comportament ecologic adecvat faţă de plante. Astfel, ei au observat spontan evoluţia
dezvoltării plantei şi şi-au îmbogăţit totodată cunoştinţele cu o serie de cuvinte cu conţinut
ecologic, realizând astfel o însuşire conştientă intra şi interdisciplinară .
Identificarea culorilor poate fi destul de dificilă pentru unii copii. Natura ne oferă
mijloacele cele mai la îndemână pentru a-i învăţa sau pentru a le fixa cunoştineţele despre culori.
Fiecare copil a primit câte o farfurie compartimentată. Cu foarfeca au decupat bucăţi de hârtie
colorată pe care le-au aşezat în fiecare compartiment. Ieşind în natură, copiii au căutat elemente
cu culori identice cu bucăţile de hârtie şi au aşezat elementele pe hârtii. Le-am cerut din când în
când să spună ce au găsit şi ce culori are fiecare element. ,,Vânătoarea de culori’’ le-a oferit copiilor
ocazia de a alerga, de a căuta prin cotloane, de a încerca să-şi depăşească limitele şi chiar fricile.
Activitatea le-a stimulat și simţul competitiv.
În concluzie, putem spune că activitǎţile de tip outdoor reprezintǎ o componentă
educaţională valoroasă şi eficientă, căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţia cuvenitǎ,
pentru cǎ oferă copilului posibilitǎţi multiple: de a se mişca, de a interacţiona, de a se relaxa, de a
se exprima liber, de a descoperi, de a experimenta.

768
BIBLIOGRAFIE:
1. Geamănă, A.N., 2004, Pentru Earth Voice Romania – 3R –Material didactic alternativ,
destinat activităţilor de educaţie ecologică, Ed. Nelmaco, Bucureşti;
2. Primăria Cătunele, 2012-2013, Manual de educație outdoor;
3. Revista Învăţământul Preşcolar nr. 1-2 / 2006 şi nr. 1 /2007;
4. Vodă Claudiu, 1996- ,,Din secretele naturii şi ale lumii inconjurătoare“, Editura didactică
şi pedagogică Bucureşti.

PROIECT EDUCAȚIONAL DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

„ARTA DIN DEȘEURI”

Prof. Sanatescu Andreia Irina

Prof. Ghergut Paula
Grădinița P.P. Nr. 12 Iași
ARGUMENT
Nu trăim într-o lume perfectă, iar noi, oamenii mari, lăsăm de multe ori de dorit prin
comportamentul nostru faţă de semenii noştri, de tot ce ne înconjoară.
Lucrurile nu pot merge aşa la infinit, iar speranţa noastră este ca generaţiile viitoare să nu
facă aceleaşi greşeli ca şi noi. Ştim că fiecare generaţie este altfel, că fiecare copil e un unicat, iar
dacă sunt educaţi cu DRAGOSTE şi RĂSPUNDERE, putem spera într-un viitor mai bun.
Nu este niciodată prea târziu să înveţi de la ceilalţi, chiar dacă aceştia pot fi şi mai mici
decât tine.
De-a lungul anilor s-a încercat a se găsi o metodă cât mai bună de educare a copiilor
noştri. Acest domeniu (educaţia) va rămâne însă un teritoriu în care oricând se pot deschide noi
drumuri, iar la întrebarea: „Cum e bine să educi ca să trezeşti interesul copiilor de a şti mai mult
?” – nu se va răspunde niciodată definitiv.
Ne propunem să realizăm o educaţie interactivă în care disciplinele de cultură generală
(geografie, biologie, matematică, română) şi arte (decupaj, lipire, confecţionare, cusut) să coexiste
armonios.
769
 Materialele din care sunt confecţionate diferite obiecte nu sunt costisitoare, mulţi le
consideră simple deşeuri, dar din ele se pot face mult mai multe, chiar ARTĂ. Suntem o societate
de consum care nu mai ştie ce să facă cu deşeurile, iar ceea ce ne arată aceşti copii poate fi un
exemplu.
Aşadar, soluţia este EDUCAŢIA care nu trebuie să ţină doar cât timp eşti la şcoală, ci
toată viaţa.

SCOP :
Dezvoltarea gustului estetic şi artistic al elevilor, dezvoltarea creativităţii prin realizarea
lucrărilor sugerate.

OBIECTIVE :
Elevii și preșcolarii:
• Să participe în mod civilizat la activităţile extracurriculare desfăşurate în sala de clasă;
• Să lucreze în echipă;
• Stimularea creativitătii şi dezvoltarea imaginaţiei elevilor;
• Educarea copiilor în procesul de gestionare a materialelor reciclabile;
• Să lege prietenii cu copiii care participă la acest proiect educaţional şi la parteneriatul
ARTA DIN DEŞEURI;
• Să-si afirme activ talentul artistic la toate activităţile cultural-educative, dar respectând
anumite norme cerute de momentul, locul şi anturajul evenimentului;
GRUP ŢINTĂ
• Elevii clasei a II-a de la scoala generala Otilia Cazimir
• Preșcolarii de la G.P.P. NR.12
• Resurse umane: cadrele didactice partenere ale proiectului;
părinţi, rude, prieteni, invitaţi ai părţilor implicate în proiect;
• Resurse temporale: 1 iunie - 17 iunie 2017
• Resurse financiare: autofinanţare;
• Resurse de spaţiu: G.P.P. NR.12
• Resurse materiale: auxiliare: costume, deşeuri;
audio-video: casetofon cu cd, aparate foto, cameră video;

770
MEDIATIZARE:
• Prezentarea proiectului tuturor părţilor partenere ale proiectului educaţional;
• Postarea proiectului educaţional:„Arta din deşeuri” pe site-ul: www. didactic.ro;
• Realizarea unui DVD ce va cuprinde derularea activităţilor propuse în proiect;
EVALUARE:
• Notarea şi comentarea proiectului educaţional prezentat pe site;
• Realizarea de portofolii şi expoziţii de fotografii ;
• Prezentarea DVD-ului părţilor participante la proiectul educaţional şi tuturor celor
interesaţi;

ACTIVITĂŢILE PROPUSE - 1 iunie - 17 iunie 2017

• 1 iunie – 7 iunie
• Confecţionarea costumelor din deşeuri de către elevi
• Realizarea lucrărilor din deşeuri ( fluturi şi gâze) de către preșcolarii și elevii implicați în
proiect;
• Pregătirea paradei de modă de către preșcolarii și elevii implicați în proiect;
• Mediatizarea activităţilor ce se vor desfăşura pe data de 7 Iunie;
• Pregătirea programelor artistice de către elevii clasei a II-a;
• 17 Iunie 2017
ora 9.00 – 9.30 - Vizitarea G.P.P. NR.12 și a împrejurimilor însoţiţi de către cadrele
didactice implicate în proiect;
ora 9.30 – 10.00 – Desfăşurarea paradei costumelor confecţionate din deşeuri;
ora 10.00 – 11.00 – Prezentarea programelor pregătite de către elevii clasei a II-a.
ora 11.00 – 12.00– Realizarea pe grupe a lucrărilor din deşeuri:„Vara”, „Acvariul cu peşti”,
„Păsări”, „Vaza cu flori” şi „Camera mea” ;

771
 ,,MICUL MEȘTER” - PLANIFICARE ACTIVITATE OPȚIONALĂ
DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE

Prof. Sârbu Liliana

Grădinița P.P. Chișineu-Criș, Arad

ARGUMENT
„Mânuţa mea nu stă degeaba, Să-mpleteşti, să răsuceşti
Ştie cum să-şi facă treaba, Jucării să-ţi construieşti,
Lucrează mereu ceva Un mic dar să pregăteşti.
Şi te-nvaţă de vei vrea: Când te joci, tu poţi lucra,
Să îndoi şi să lipeşti, Caută câte ceva,
Mânuţa te va ajuta.”
La vârsta preşcolară este necesară stimularea potenţialului creator al copiilor, prin
activitatea acelor valori intrinseci latente, precum originalitatea, perseverenţa, interesele cognitive
şi cele artistice. Activitatea opţională îşi propune o maximă valorificare a resurselor multiple ale
preşcolarilor.
Activitatea practică acordă o mare pondere obiectivelor pedagogice de tip cognitiv şi
afectiv, prezintă importanţă informativă, dar mai ales formativă, stimulând creativitatea,
curiozitatea, imaginaţia şi spiritul de iniţiativă al copiilor, formând şi dezvoltând priceperi şi
deprinderi, dezvoltând simţul practic şi estetic.
Prin iniţierea preşcolarilor cu atributele diferitelor materiale şi cu tehnici de lucru variate
şi complexe vom urmări menţinerea interesului pentru acest tip de activităţi.
SCOP
Stimularea creativităţii, curiozităţii, imaginaţiei şi spiritului de iniţiativă al preşcolarilor,
formând şi dezvoltând priceperi şi deprinderi, dezvoltând simţul practic şi estetic.

OBIECTIV CADRU
1. Dezvoltarea capacităţii de a crea lucrări originale, stimulând inteligenţe multiple
prin valorificarea experienţei acumulate

772
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE
DE COMPORTAMENTE
Obiectiv de referinţă: Să identifice, să proiecteze şi să găsească soluţii pentru realizarea temei
propuse în cadrul activităţilor practice
Exemple de comportamente:
• Să selecteze materialul necesar temei propuse;
• Să execute, individual sau în grup, tema dată;
• Să selecteze adecvat uneltele şi materialele conform activităţii;
• Să identifice, să numească scopul în care sunt folosite aceste unelte.
Obiectiv de referinţă: Să efectueze operaţii relativ simple de lucru cu materiale din natură şi
sintetice
Exemple de comportamente:
• Să taie cu foarfeca (să decupeze fără contur, după contur, pe ax) diferite forme;
• Să lipească, să trateze suprafeţele realizând diferite colaje estetice şi funcţionale;
• Să lipească obiecte din natură ( frunze, fire textile, mălai, boabe, seminţe, nisip, castane,
etc.) pe diferite suprafeţe;
• Să redea imaginea schematică a unor obiecte sau fiinţe prin îndoirea unor sârme maleabile;
• Să şnuruiască pe contur (drept, rotund, oval);
Obiectiv de referinţă: Să realizeze lucrări practice inspirate din poveşti, natură şi viaţa cotidiană,
valorificând deprinderi de lucru însuşite
Exemple de comportamente:
• Să utilizeze corect instrumentele de lucru în exprimarea gestului grafic;
• Să redea original imaginea unor obiecte cunoscute în lucrări individuale sau colective;
• Să completeze elementele unor tablouri, lucrări practice folosind instrumente specifice;
• Să realizeze temele găsind utilitatea unor materiale din natură, deşeuri textile puse la
dispoziţie.
METODE ŞI PROCEDEE
• conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, jocul, expoziţia, turul galeriei
FORME DE ORGANIZARE
• cu toată grupa, pe grupuri mici şi individual
MIJLOACE DE REALIZARE
773
 • tăiere pe contur, lipire, colorare, îmbinare, pliere, îndoire, decorare, pictură, mototolire,
răsucire, şnuruire, împletire
MIJLOACE MATERIALE
• lipici, foarfeci, culori, coli A4, acuarele, carton, hârtie glasse, hârtie creponată, elastic,
beţişoare de lemn, perforator, agrafe, peturi mici, vas cu apă, aracet, polistiren, ziar, etc
PARTENERI - COLABORATORI : Educatoare, Preşcolari, Părinţi
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR
SEMESTRUL I
SĂPTĂ TEMA. MIJLOC DE REALIZARE MATERIALE MODALITĂŢI
MÂNA DE EVALUARE
Evaluare iniţială • foarfeci, lipici, culori - probă practică -
I „Ştiu să folosesc instrumentele de
lucru !”
Evaluare iniţială • hârtie creponată - probă practică -
II „Mă joc cu hârtia !”-
rupere,mototolire-
III Evaluare inițială •fișe; - probă practică -
„Găseşte umbra!” - joc -
„Evantaiul ” • hârtie colorată, foarfeci; - expoziție la colţul
IV - Confecţie- MICUL MEŞTER -
V „Avionul” - Confecţie- • hârtie colorată, foarfeci; - expozitie la colţul
MICUL MEŞTER -
VI „Frunze ruginii” • imagini, carton, culori, - probă practică -
- Îmbinare prin lipire -Tăiere- lipici;
VII „Toamna darnică” • şabloane, creioane - probă practică -
- Colaj – colorate, lipici, foarfeci;
„Morişca” beţişoare de lemn, hârtie - expoziție la colţul
VIII - Confecţie - colorată, foarfeci, MICUL MEŞTER -
piuneze, lipici;

774
IX „Câinele la cuşcă” hârtie glasse, carton - probă practică -
- Îmbinare prin lipire - colorat, foarfeci, lipici;
,,Pictura preistorică” Coli A4, șabloane din - probă practică -
X Lucrare colectivă carton, periuță de dinți,
acuarele, apă
„Steguleţul” • beţişoare de lemn, hârtie - expoziție la colţul
XI - Confecţie - colorată, foarfeci, lipici; MICUL MEŞTER -
„Ghetuţa lui Moş Nicolae” • hârtie glasse roşie, şnur, - probă practică -
XII - Colaj - perforator, lipici,
foarfeci, vată;
„Machetă Toamna-Iarna” • polistiren, hârtie glasse, - probă practică -
XIII -lucrare colectivă- culori, foarfeci, lipici,
carton alb;
„Brăduţ” • hârtie colorată, carton - probă practică -
XIV - Colaj - alb, foarfeci, lipici,
beteală, culori;
,,Decorarea ghiveciului” • bețișor, carton, foarfeci, - probă practică -
XV lucrare colectivă - scotch, vas cu apă, aracet,
acuarele, pensulă,
marcher
XVI „Măşti” • şablon,culori, foarfeci, - expoziție la colţul
- Confecţie - elastic, perforator; MICUL MEŞTER -
„Paharul” • hârtie colorată, foarfeci, - expoziție la colţul
XVII - Confecţie- lipici; MICUL MEŞTER -

775
 SEMESTRUL II

SĂPTĂ TEMA. MIJLOC DE REALIZARE MATERIALE MODALITĂŢI

MÂNA DE EVALUARE
XVIII „Omul de zăpadă” - Colaj- • vată, lipici, carton - probă practică -
colorat, hârtie glasse;
,, Măști de animale” Confecție - • peturi mici, vas cu apă + - probă practică -
XIX aracet, pensule, ziar,
acuarele, marcher, elastic
XX „Mărţişoare” - Confecţie - • carton colorat, floricele, - expoziţie-
frunze, lipici, materiale
textile, foarfeci, sârmă
moale;
XXI „Felicitare 8 Martie” •culori , hârtie glasse - probă practică -
- Tăiere -pliere - roşie;
XXII „Vaza Marinar” - Confecţie - • carton alb, borcan din - expoziție -
plastic, pensulă, acuarele,
foarfeci, agrafe, şablon;
XXIII „Curcubeul ” - joc - • creioane, culori; - probă practică -
„Omida” - Confecţie - •cofrag de ouă, acuarele, - expoziție la colţul
XXIV pensule, pahare cu apă, -MICUL MEŞTER
foarfeci, -
„Albina” • carton, hârtie colorată, - expoziție la colţul
XXV - Confecţie- foarfeci, lipici; MICUL MEŞTER
-
XXVI „Iepuraşul de Paşte” • coli A4, hârtie glass, - probă practică -
- Colaj - foarfeci, lipici, textile
XXVII „Suport pentru creioane • carton ondulat, pahare - expoziție la colţul
personalizate” din plastic, deşeuri textile , MICUL MEŞTER
- Confecţie - -

776
 lipici, creioane, acuarele,
pensuli;
,,Ceasul deșteptător” •CD, carton, foarfeci, - probă practică -
XXVIII -Confecție - hârtie glass, ac cu gămălie,
lipici, carioca, amporă
,, Animale din inimioare” •Hârtie glass, foarfeci, - probă practică -
XXIX -Confecționare - lipici, hârtie A4
„Micul cofetar” • fructe, tacâmuri de unică - probă practică -
XXX - activitate gospodărească – folosinţă;
Școala altfel!
„Barca” • peturi mici, acuarele, - probă practică -
XXXI - lucrare colectivă- pensule, lipici, scotch, vas
cu apă + aracet, ziar,
bețișoare de frigărui
„Rama animată” • carton colorat ondulat, - expoziţie -
XXXII - Tăiere, lipire - lipici, fotografie, foarfeci,
şablon;
„Fluturaşul” • celofan imprimat de la - expoziție la colţul
XXXIII -Confecţie- ambalajul florilor, sârmă, MICUL MEŞTER
coală cartonată galbenă, -
lipici, foarfeci, şablon;
BIBLIOGRAFIE
1. Emilia Soriţeu, Marinela Diaconescu, Mariana Popa, Elena Filipescu, Valeria Voiculescu,
2007, Abilităţi practice în grădiniţă, Editura Tiparg, Bradu;
2. M.E.C., 2005, Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Ediţia a
II-a revizuită şi adăugită, Editura V&I Integral, Bucureşti;
3. Petrica, Maria, Petre, Maria, 1978, Metodica predării activităţilor manuale în grădiniţele
de copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
4. Şova, Siminica, 2000, Activităţi opţionale în grădiniţă, Editura ASS, Iaşi;
5. www. Art. attack

777
 VALENȚELE FORMATIVE ALE NOILOR EDUCAȚII ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Ed. Sârbu Liliana,

Grăd. P.N.Podu Iloaiei, jud. Iaşi

Dezvoltarea lumii contemporane este legată în mare măsură, de modul în care educaţia poate să
răspundă cerinţelor acestei dezvoltări. În general, răspunsurile educaţiei se situează pe două
planuri: lărgirea ariei conţinuturilor educaţiei şi descoperirea unor noi inovaţii în conceperea şi
efectuarea proceselor educative, concretizate sub numele de noi educații
Prin structură, competențe, conținut, educația trebuie să răspundă noilor exigențe cerute de
evoluția realității naționale și internaționale, motiv care a dus la costituirea în plan educațional a “
noilor educaţii” sau a unor noi tipuri de conţinuturi: educaţia pentru pace, educaţia ecologică,
educaţia demografică, educaţia pentru comunicare şi mass-media, educaţia pentru timp
liber, educaţia pentru drepturile fundamentale ale omului, educaţia pentru schimbare şi
dezvoltare etc.
George Văideanu consideră că noile educații pot fi promovate în cadrul curriculumului școlar prin
mai multe căi: demersul infuzional, care presupune integrarea noilor conținuturi în cadrul celor
tradiționale, organizarea unor module specifice integrate în disciplinele existente, realizarea unor
sinteze interdisciplinare , care pot constitui activități didactice practice.
Grădiniţa, ca instituţie a învăţământului aflat în plin proces de modernizare, dezvoltă un
curriculum la decizia grădiniţei în conformitate cu interesele şi nevoile copiilor, necesare pentru
dezvoltarea abilităţilor de bun locuitor al comunităţii şi de adult într-o lume în schimbare.
Modalități practice de implementare a noilor educații în grădiniță
1. Educația ecologică
Sub îndemnul: Vrem să fie totul verde, s-au derulat proiectele: Copiii, prietenii naturii, Micul eco-
logist, care au avut drept argument sensibilizarea și conștientizarea copiilor, părinților, comunității
sub aspectul faptului că dacă, aruncăm o hârtie, rupem o floare, călcăm straturi cu flori, nu
respectăm colectarea deșeurilor în locuri special amenajate, vom transforma râurile în coșuri de
gunoi, urâțim și îmbolnăvim natura. Obiective ca: familiarizarea copiilor cu norme de protecție și
ecologizare a mediului înconjurător, problem de poluare și degradare a mediului ambient au fost

778
 concretizate sub forma următoarelor activități: Micul meu colt de rai ( Activități de ecologizare a
parcului,amenajarea unor căsuțe pentru păsări), Vrem să fie totul verde:( Plantare de arbori și
flori), Coșul ecologic: (Colectare de deșeuri de hârtie), Creează ECO sau Găsit-am frumuseți
și prețuri noi:(confecționare de obiecte de îmbrăcăminte, flori, jucării din material reciclabile).
În acest mod, nutrim speranța că am creat premisele unui cetățean conștient de rolul pecare îl
are în protejarea și conservarea mediului.
2. Educația pentru mass-media și pentru comunicare
Am primit o carte-n dar şi mă uit la ea-n zadar. Până când o să citesc, ce să fac?...o răsfoiesc. Cei
mari se plâng că nu au timp şi pentru mine un pic. Ce-mi citesc? mai nimic... Sincer spun,nu vreau
deloc toată ziua să mă rog, de cei mari ce ştiu citi, şi-au uitat c-au fost copii. Sunt gânduri ale unui
copil care trăieşte în înconjurat de televizor, calculator, afişe numere de maşini, fac toate parte
integrantă din viaţa lui.
De aceea am creat în sala de grupă un alt mediu educaţional, care să-l atragă pe copil spre alt
gen de activităţi şi acţiuni prin care să-şi dezvolte vorbirea adresativă, reproductivă, dialogul în
comunicare, deprinderi care să-l ajute mai târziu la integrarea lui în programul şcolii, prin
desfășurarea proiectului: Micul Cărturărel
Activităţăți: Camera secretelor (Amenajarea bibliotecii „Micul Cărturărel”, prin următoarele
acţiuni: colectarea cărţilor, atragerea de eventuali sponsori, inventarierea cărţilor, aranjarea şi
ordonarea lor pe rafturi,deschiderea oficială a bibliotecii), De la noi, pentru voi (Popularizarea şi
donarea revistelor Pipo, Girafa Rafa, Filip şi alte cărţi de colorat, prin deplasarea la grădiniţele
din apropiere,antrenarea copiilor de la aceste grădiniţe în mînuirea păpuşilor pentru a realiza
spectacolul “ Capra cu trei iezi”), Invitatul săptămânii ( Întâlnire săptamânală cu diverşi invitaţi,
care vor suţine un mic dialog cu preşcolari , pe diverse teme: Viaţa de şcolar, Personaje
îndrăgite, Ştiu să mă protejaz, Sun un bun creştin,Protejam şi îngrijim natura.), Masca şi
personajul (Organizarea unui carnaval sub titlulÎn lumea poveştilor, acordarea de premii pentru
interpretare, cel mai original şi sugestiv costum costum), Reporter pentru o zi( Activitate practică
prin care copiii vor juca jocul “De-a micul reporter”, în care vor viziona un reportaj foto realizat
în power point, după care vor culege păreri , opinii de la colegi şi invitaţi cu privire la desfăşurarea
acestui proiect, ce au avut de învăţat, ce au reţinut prin participarea lor la aceste activităţi.
3. Educația pentru schimbare

779
 Prin obiectivele educaţionale ale învăţământului preşcolar se promovează schimbarea în
educaţie, din perspectiva realităţilor şi nevoilor educaţionale actuale ale comunităţii. Grădiniţa, ca
instituţie a învăţământului aflat în plin proces de modernizare, dezvoltă un curriculum la decizia
grădiniţei în conformitate cu interesele şi nevoile copiilor, necesare pentru dezvoltarea abilităţilor
de bun locuitor al comunităţii. Educaţia pentru schimbare şi dezvoltare vizează formarea şi
dezvoltarea capacităţilor de adaptare rapidă şi responsabilă a personalităţii umane la condiţiile
inovaţiilor si ale reformelor sociale. În calitate de promotor al schimbării, educatorul manager
trebuie să dovedească abilitatea de a dezvolta strategii specifice managementului interactiv în
activităţile instructiv educative.
Exemplificări practice din activitatea profesorului din învățământul preșcolar
În exemplele de jocuri pe care le voi prezenta, obiectivul principal va fi înţelegerea simbolurilor
cu care operează matematica şi a distincţiei cantitate –număr
1. Jocul agrafelor
Comportamente: să formeze grupe de obiecte, să numere, să înveţe să folosească o agrafă de
birou.
Materiale necesare: 10 jetoane carton, carioca, perforator, agrafe birou.
Am arătat cum se prinde agrafa de birou pe marginea unui jeton. Copiii sunt invitaţi să prindă pe
jetoanele lor agrafe în lim.1-10, după cum doresc. Apoi vor număra agrafele şi vor perfora latura
opusă al jetonului într-un număr egal cu cel al agrafelor. La final, vor lipi cifra care arată numărul
agrafelor.
2. Tortuleţe pentru ziua de naştere
Comportamente: să formeze grupe de obiecte, să numere , să ordoneze, să compare, să remarce
utilitatea matematicii în viaţa de toate zilele.
Materiale necesare: 10 bucăţi de lemn rotunde cu diametrul de 4 cm. Cu câte 10 orificii pe fiecare,
lumânări potrivite, felicitări numerotate 1-10.
Am aşezat o felicitare în faţa unui tort şi cer copilului sărbătorit să spună câţi ani împlineşte. După
ce stabilesc vârsta, copiii pun pe tort tot atâtea lumânări câţi ani are sărbătoritul. Copiii sunt
îndrumaţi să pună atâtea lumânări câţi ani are sărbătoritul.
3. Avioane şi hangare
Comportamente: să numere, să adune, să pună în perechi.

780
 Materiale necesare: 10 cutii pantofi fără capac cu una din laturile mici lipsă şi cu una din cifre în
lim.1-10, carioca, 10 avioane de jucărie sau din hârtie.
Am aşezat cutiile cu faţa în jos cu deschizătura spre copii, pentru a arăta ca nişte hangare. Sunt
îndrumaţi să piloteze avioanele în hangarul care are aceeaşi cifră cu cifra de pe aripile avionului.
În continuare, avioanelor care nu au cifră le vor fi lipite cifra care corespunde cifrei hangarului în
care va fi parcat. La final se păstrează hangarul cu cifra 10 şi vor fi puşi în situaţia de a parca câte
două sau trei avioane, astfel încât suma numerelor de pe aripi să fie 10.
Derulând aceste activităţi, copiii au manifestat interes, au înţeles că putem utiliza în activitatea de
zi cu zi concepte ale matematicii.
4. Educația pentru timpul liber
Folosirea eficientă a timpului liber de către adult și copii devine unul din obiectivele importante
ale educației și, totodată, una dintre componentele conținuturilor și metodologiei utilizate.
Conținutul educației pentru timpul liber vizează cunoașterea modurilor de utilizare a acestuia,
exersarea utilizării timpului liber în concordanță cu aptitudinile și interesele copiilor. În grădiniță
se evidențiază activitățile extracurriculare, a căror programe sunt generoase în tematici şi
activităţi care au în vedere crearea de oportunităţi de petrecere a timpului liber, educaţia pentru
valori, formarea de abilităţi specifice, valorizarea talentelor şi preocupărilor copiilor. În acest sens
am derulat şi derulăm în grădiniţă următoarele proiecte: „Kalokagathia”, cu următoarele activități:
„Mișcare pentrusănătate”(parcurs aplicativ),” Micul biciclist”( Concurs de biciclete),
„Împreună suntem fotbal” (activitate inițiată de Federația fotbal la Sala Polivalentă, Iași), „Școli
pentru valori autentice” cu activitățile:”De la bobul de grâu, la pâinea caldă”( activitate practică,
în cadrul valorii: Cetățenie activă și lidership), „Micul atlet”, „Festivalul toamnei”,( Valoarea:
Sănătate și mișcare), „De ziua țariimele”, „Noi umblăm și colindăm”( Valoare:Unitate și
democrație).
5. Educația pentru pace
Își propune promovarea dialogului, cooperării, îmbunățățirii relațiilor dintre oameni. Unul din
obiectivele urmărite este: formarea unor atitudini responsabile față de propria comunitate(iubirea
față de aproape, solidaritatea umană).
În acest sens în grădinița am derulat proiectele: „Dăruind vei dobândi”( Colectare de bunuri
materiale și financiare pentru copii cu posibilități reduse), „Dar din suflet”( Colectare de bani

781
 pentru elevi ai școlii cu probleme grave de sănătate) Au fost sensibilizați părinți, copii, alte
persoane din comunitate.
Copilăria este o lume plină de miracole şi de uimire a Creaţiei scăldate în lumină.
Fiecare dintre noi a avut o copilărie specială, o copilărie unică, ireversibilă care de-a lungul
timpului a devenit o amintire a tot ceea ce înseamnă joc şi joacă.

BIBLIOGRAFIE
1. Constantin Cucoș, „Pedagogie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2002;
2. Ion.T.Radu, Liliana Ezechil, “Pedagogie, fundamente teoretice”, Ed. Integral, București, 2002;
3. Ioan Nicola, “Tratat de pedagogie școlară”, Ed. Aramis;
4. Silvia Dima, “Revista Învăţământul Preşcolar”, Ed. Arlequin, 2008;
5. Viorica Preda “Grădiniţa altfel”, Ed. V&I INTEGRAL, Bucureşti, 2003.

CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ

Prof. înv. preșc. Sava Margareta

Grădinița P.S. ,,Dumbrava Minunată’’ Bistrița

Instituţia: Grădinița P.S. „Dumbrava Minunată”, Bistriţa

Grupa: Mare A „Fluturaşii”
Educatoare: Sava Margareta
Tema anuală de studiu:”Cine şi cum planifică o activitate?”
Tema săptămânii: „Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor!”
Titlul activităţii integrate: „Călătorie plăcută!”
Tipul activităţii: consolidare şi verificare de cunoştinţe
Forma de realizare: activitate integrată: ADE (DŞ+ DOS)+ ALA+ ADP

ADE: DŞ: „Cu ce călătorim?”- joc didactic

DOS: „Avion printre nori”- decupare + lipire

782
ALA: Bibliotecă:”Cu ce sunet începe cuvântul?”- cuvinte, silabe, sunete
Artă: „Cu ce mi-aş dori să călătoresc?”- desen
Construcţii:”Mijlocul de locomoţie preferat”- mozaic
Joc de mişcare: „Avioane în mişcare”
ADP: Întâlnirea de dimineaţă: „O călătorie imaginară”
Rutină: deprinderea de a manifesta empatie faţă de semeni: „Eu şi prietenii mei”
Tranziţii: „Mijloace de transport”
„Cu vaporul”
„Eu am zece degeţele”
„Cântecul numerelor”
Obiective generale:
- Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor privind mijloacele de transport/ locomoţie terestre,
maritime, în cosmos şi aeriene;
- Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, a atenţiei voluntare, a memoriei logice, a imaginaţiei,
a capacităţilor de analiză şi sinteză;
- Cultivarea interesului pentru călătorii.
Obievtive operaţionale:
- Să plasezemijloacele de locomoţie şi transport pe planşe la locul potrivit:(şosea, cale ferată, pe
apă, în aer).
- Să răspundă cu „adevărat” sau „fals” la diferite afirmaţii legate de mijloacele de transport/
locomoţie.
- Să utilizeze tehnici simple de lucru specifice activităţii practice: ( decupare, lipire)
- Să răspundă la întrebările de pe cele 6 feţe ale cubului, reîntregind astfel imaginea avionului-
(puzzle).
-Să precizeze sunetul iniţial şi final al unor cuvinte, reprezentînd grafic şi alcătuind propoziţii cu
aceste cuvinte.
- Să deseneze mijlocul de locomoţie cu care şi-ar dori să călătorească.
- Să realizeze un avion din pioneze.
DŞ: „Cu ce călătorim?”- joc didactic
Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea mijloacelor de locomoţie/ transport si plasarea lor
pe planşe la locul potrivit.

783
Regulile jocului:. Preşcolarii vor alege câte un jeton, vor denumi mijlocul de locomoţie
reprezentat pe acesta şi îl vor aşeza pe planşă la locul potrivit (şosea, cale ferată, pe apă, în aer)
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, mişcarea, mânuirea materialului, ghicirea,
aplauze.
Strategii didactice:
Metode şi procedee: m1- conversaţia
m2- explicaţia
m3- demonstraţia
m4- exerciţiul
m5- observaţia
m6- problematizarea
m7- metoda cubului
Mijloace de învăţământ:M1- jetoane
M2- planşe
M3- bileţele
M4- cub
M5- puzzle
M6- hârtie colorată
M7- conturul unui avion
M8- coşuleţe
M9- foarfecă
M10- lipici
M11- insigne
M12- fişă de lucru
M13- penare
M14- pioneze
M15- tablă
M16- cretă
M17-palete roşii şi verzi
Forme de organizare: f1- frontală
f2- pe grupe f3- individuală

784
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Prof. Erika Șerfezi/ Prof. Adela Horga

Grădinița P.P. Nr. 28 Oradea

„ Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se comporte în familie, în şcoală şi în

societate, să respecte normele de igienă, aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte în mediul
înconjurător.
Deci, ca educatori, trebuie să determinăm nu numai sentimente de admiraţie faţă de
frumuseţile naturii, ci să le formăm unele reprezentări şi noţiuni concrete asupra realităţii.
Treptat, printr-o activitate permanentă, intensă şi complexă, trebuie acţionat ca acestea să
devină convingeri, deprinderi de păstrare, de ocrotire a mediului înconjurător.
Dar simpla instruire la orele de curs nu asigură deplina realizare a obiectivelor urmărite.
Este necesar să fac extinsă activitatea şi în afara procesului de învăţământ, prin apropierea copilului
tot mai mult de natură.”
Voi relata în continuare prin ce tipuri de activităţi am realizat educaţia ecologică a micilor
preşcolari în grădiniţă.
Folosind observaţia spontană sau dirijată am urmărit să formez copiilor o gândire intuitivă
în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea şi respectul faţă de aceasta, dorinţa de a o ocroti.
Prin intermediul observărilor, copiii dobândesc cunoştinţe elementare despre unele fenomene din
natură legate de succesiunea anotimpurilor ( căderea frunzelor, ploaia, ceaţa, îngheţarea apei,
topirea zăpezilor, etc.). Preşcolarii îşi lărgesc şi îşi conturează cunoştinţele despre animalele
domestice, cunosc unele animale sălbatice cu modul lor specific. Ei învaţă să deosebească
animalele domestice de cele sălbatice, păsările migratoare de cele nemigratoare, animalele care
aduc foloase omului de cele care pricinuiesc daune. Pentru realizarea acestui scop, copiii trebuie
puşi în situaţia de a le observa.
Toate întrebările pe care le pun copiii dovedesc interesul de cunoaştere al acestora
manifestat în toate ocaziile cu multă insistenţă şi prin întrebări variate. În practică, în desfăşurarea
activităţilor din grădiniţă am aplicat variate procedee şi modalităţi. Una dintre modalităţile la care

785
am obţinut rezultate deosebite a fost observarea plantelor puse la germinat. Acest procedeu este
pentru copii un mijloc palpabil, concret. Observând plantele în dezvoltarea lor, ei îşi însuşesc
anumite cunoştinţe care apoi le stimulează curiozitatea şi de aici dorinţa de cunoaştere, care la ei
se transformă prin întrebări, ceea ce dovedeşte că vor să înţeleagă mecanismul, legătura dintre om
– plante – apă – lumină, iar ceea ce n-au înţeles devine curiozitate.
În ideea trezirii interesului pentru mecanismul, relaţia dintre plante, om şi condiţiile
mediului, am cerut copiilor să aducă de acasă câte un ghiveci sau o cutie de conserve. Am procurat
pământ şi în altă şedinţă am pus boabele la încolţit.
Am atras copiilor atenţia încă de la început, că pentru a observa bine plantele, ghivecele
trebuiesc puse într-un loc de unde ei le pot observa zilnic cu uşurinţă, având grijă să umezească
pământul odată pe săptămână.
Am pus la încolţit boabe de fasole, de grâu şi de porumb şi le-am demonstrat că pentru a
încolţi seminţele au nevoie de umezeală şi de căldură. Am aşezat seminţele într-un loc călduros (
la temperatura clasei).
În aceste experienţe am dat copiilor multă independenţă şi îi încurajez permanent în
acţiune. De exemplu, am pus boabele de grâu şi porumb amestecate într-un singur ghiveci, am
constatat astfel că mult mai repede încolţeşte grâul decât porumbul, deşi au aceleaşi condiţii.
Ocupându-se de creşterea animalelor sau de cultura plantelor, reconstituind condiţiile de
viaţă şi de dezvoltare ale animalelor şi plantelor, copilul poate să le observe continuu, zi de zi, ceea
ce-l duce la generalizări, care încep cu conceptele. Dar conceptul de evoluţie trebuie urmărit de
copii şi la animale. Pentru aceasta copiii se preocupă de creşterea unor animale care pot fi crescute
în grădiniţă: păsări (canari, papagali, sticleţi), peşti ( varietăţi de peşti roşii de acvariu), broască
ţestoasă de uscat sau de apă, mamifere (pisică, câine, iepure, hamsteri).
Şi în acest caz se fac aceleaşi observaţii ca pentru plantele cultivate cu condiţia ca animalele
să fie crescute în cadrul grădiniţei pentru a putea fi observate permanent.
Cunoaşterea mediului ambiant se realizează şi prin jocurile didactice, cu material din natură
sau pe bază de ilustraţii şi jocurile didactice orale. Jucându-se, copilul cunoaşte şi descoperă lumea
şi viaţa. Prin jocuri cunoaşterea lumii devine accesibilă şi atractivă pentru copii.
Pentru ca jocul să se regăsească în procesul de asimilare a cunoştinţelor despre lumea
înconjurătoare am încheiat fiecare activitate printr-un joc de mişcare ( creat de noi), „ Globul
pământesc”, prin care am urmărit înţelegerea de către copii a faptului că mediul înconjurător este

786
spaţiul vital al unei omeniri care împarte o locuinţă comună şi că protejând propriul nostru mediu
îl protejăm şi pe cel al vecinului. Jocul i-a făcut pe copii să înţeleagă că poluarea nu are graniţe, ea
este dăunătoare atât pentru oameni cât şi pentru natură.
Deoarece jocul poate fi un formidabil instrument de educaţie ecologică, iată în cele ce
urmează, descris pe scurt, unul dintre jocurile experimentate de Joseph Cornele şi pe care eu l-am
organizat şi desfăşurat împreună cu copiii grupei. Jocul l-am cules din „Tribuna învăţământului”.
A întâlni un copac .
Jocul este conceput pentru grupuri de câte două persoane. Aşezaţi-vă perechi. Legaţi ochii
partenerului dvs. şi conduceţi-l prin pădure către copacul care vă place.
Distanţa va depinde de vârsta partenerului şi de aptitudinea sa de a se orienta. Ajutaţi
copilul cu ochii legaţi să exploreze copacul şi să-i resimtă unicitatea. Se consideră că unele sugestii
precise sunt indispensabile; de exemplu, dacă spuneţi unui copil: „ simte copacul!”, el nu va
răspunde cu acelaşi interes decât dacă i-aţi spune: „ freacă-ţi obrazul de scoarţa copacului”. Mai
bine decât „Explorează copacul” precizaţi: „ Copacul acesta mai trăieşte încă?)….. Poţi să-l
înconjori cu braţele?… E acest copac mai în vârstă ca tine?… Poţi găsi plante pe deasupra
scoarţei?….Urme de animale?… Licheni?… Insecte?.
Când partenerul dvs. si-a terminat explorarea, aduceţi-l la punctul de plecare dar pe un alt
drum deturnat. ( Această parte a jocului are o latură amuzantă deoarece conducătorii îşi îndrumă
de exemplu, partenerii pe deasupra unor trunchiuri imaginare şi traversând tufişuri care ar fi cu
uşurinţă evitate.
Acum, îndepărtaţi bandajul şi lăsaţi copilul să-şi găsească arborele cu ochii deschişi.
Deodată în timp ce copilul îşi caută copacul, ceea ce era o pădure devine un grup de arbori deosebit
de particulari. „ Un copac poate fi o experienţă de neuitat în viaţa unui copil” – afirmă pedagogul
american.
Lectura după imagini ca formă organizată de cunoaştere a mediului, este un alt tip de
activitate prin care se poate realiza educaţia ecologică în grădiniţa de copii. Prin intermediul
activităţii cu tema: „ Pădurea, prietena omului” i-am îndrumat pe copii să observe fenomenul de
defrişare a arborilor, dar şi preocupările oamenilor de a planta în pepiniere diferiţi arbori care vor
reîmpăduri zonele defrişate. Prin cunoaşterea directă de către copii a fenomenului de defrişare,
împădurire, reîmpădurire, plantare contribuim la formarea gândirii lor ecologice.

787
 Copiii ştiu că pădurea este „ prietena” omului datorită marelui său rol de a reîmprospăta
permanent aerul oraşelor moderne.
„Excursia şi vizita cu caracter didactic reprezintă forme auxiliare de organizare a procesului
de predare a cunoştinţelor despre natură şi om”.
Orice prilej oferit de activităţile de observare a plantelor şi animalelor, prin intermediul
excursiilor trebuie folosit pentru a forma o gândire intuitivă şi deductivă a copiilor în raport cu
natura, pentru a le dezvolta dragostea şi respectul faţă de acestea, dorinţa de a o ocroti.
Cu prilejul oricăror ieşiri în natură copiii grupei cunosc îndemnul:
- Nu distrugeţi natura!
- Reciclaţi şi conservaţi plante şi animale numai în scopuri ştiinţifice!
- Ocrotiţi vieţuitoarele şi mediul înconjurător pentru a păstra echilibrul atât de necesar al
omului!
Pe lângă activităţile arătate mai sus prin care educatoarele pot realiza educaţia ecologică în
grădiniţă mai sunt o multitudine din care amintesc: activităţi practice desfăşurate de preşcolari în
spaţiile verzi din perimetrul grădiniţelor, activitatea muzicală adaptată la tematica inspirată din
frumuseţile naturii poate influenţa copilul în direcţia dorită, filmele artistice şi documentare,
emisiunile radio-tv., dedicate ecologiei, revistele pentru copii – sunt un izvor important de
informare şi documentare privind natura, literatura pentru copii – inspirată din viaţa plantelor şi
animalelor, vizionarea de diafilme, etc.
Ştim că educaţia ecologică se realizează nu numai în instituţiile şcolare ci şi în familie.
Alături de şcoală şi de învăţământ, familia joacă un rol esenţial pentru a explica celor mici ce
reprezintă natura, în ce constă respectul faţă de mediul înconjurător.
De aceea am considerat necesar şi firesc să acţionez şi asupra familiilor copiilor, pentru a-
i face să înţeleagă faptul că de modul cum se comportă ei cu natura, de reacţiile lor asupra plantelor
şi animalelor depinde în mare măsură succesul formării la copiii preşcolari a unor deprinderi
ecologice corecte.
Degeaba copilul învaţă la grădiniţă să ocrotească un animal sau o plantă, dacă în familie
îşi vede părinţii acţionând brutal şi fără milă asupra acestora. Astfel, pornind de la aceasta premisă
ca şi coordonator al proiectului de educaţie ecologică „Prietenii naturii” care s-a derulat în perioada
2002-2005 în 9 grădiniţe din Brăila şi a avut ca grup ţintă 26 de educatoare şi circa 600 de copii

788
preşcolari, în mai toate activităţile desfăşurate am implicat şi părinţii acestora, ei fiind permanent
alături de noi.
Astfel, copii, părinţi, bunici şi educatoare am colectat circa 4 tone de maculatură, împreună
am plantat pomi şi arbuşti în parcul Monument, unul din locurile de joacă ale copiilor din Brăila.
Părinţii împreună cu copiii au confecţionat la grădiniţă jucării din materiale refolosibile în
cadrul activităţii concurs: “Şi eu sunt folositor” (3 decembrie – “Ziua recuperării deşeurilor”) şi
cele mai haioase costume din deşeuri pentru parada modei pe care am organizat-o de Ziua Mediului
(5 iunie). Ei sunt permanent alături de noi în activităţile de curăţire a curţilor grădiniţelor şi a
locurilor de joacă şi de aceea la sfârşitul proiectului cei mai buni « prieteni ai naturii » - părinţii au
fost premiaţi cu diplome şi daruri din materiale reciclabile.
Am prezentat în această lucrare varietatea de modalităţi folosite în grădiniţă prin care micii
preşcolari sunt învăţaţi să cunoască natura şi să protejeze mediul înconjurător. „Natura îşi oferă
frumuseţea şi grandoarea, trebuie să învăţăm copilul să o vadă cu ochii simţului şi al raţiunii, să o
înţeleagă şi să o preţuiească!

Bibliografie:
1. Alina Pintilii, 1999, ,,Natura – prietena mea”, Editura Aramis, București;
2. Cornelia Moț, 2001, ,, Educație ecologică,, Editura Emia, Deva;
3. Emilia Căldăraru ,, Tot ce văd și tot ce este/ Mie-mi spune o poveste,, Editura Ion Creangă,
București;
4. Maria Comănescu, Doina Gheorghe, 1998, ,,Ghidul educatoarei – Cunoașterea mediului”,
Editura Didactică și pedagogică, București;

789
 PATRULA ECO”MICI PUTERNICI SI CONVINGATORI”

Prof. Șincar Aurica

Grădinița P.P Nr. 33 Satu Mare

Membrilor Patrulei Eco, adică 54 de copii însoțiți de părinții lor și de educatoarele lor, cât
și coordonatorul Patrulei Eco doamna Șincar Aurica au realizat foarte multe activități frumoase în
cadrul acestui proiect.Totodată acțiunile intreprinse de ei în cadrul acestui program au fost
consemnate și ilustrate prin poze, în agendele lor, în legatură cu respectarea normelor ecologice
din mediu natural și mediul social în care trăiesc. Din prezentările facute , argumentate și prin
fotografiile lipite în Agenda Patrulei Eco, se constată că toți copiii și mulți părinți au foarte multe
informații si cunoștințe legate de problemele mediului , acum la începutul mileniului III.
Se constată un entuziasm în prezentarea consemnărilor efectuate în Agenda Patrulei Eco,
ușurința cu care au urmărit, observat și sesizat aspectele pozitive și negative constatate la nivel de
mediu, precum și o deschidere în expunerea celor sesizate la nivel de mediu. Unii copii, împreună
cu părinții lor au primit curaj în a atrage atenția trecătorilor care nu respectă normele de pastrare
a curățeniei orașului, alții au participat efectiv la ecologizarea spațiilor verzi din jurul cartierelor
și al spatiilor de joacă al copiilor, au împărțit fluturași cu mesaje educative, au organizat marșuri
încercând astfel să dea exemplu, pozitiv conlocuitorilor orașului.
În urma acestui proiect s-au realizat următoarele:
”FAPTE BUNE DE MEDIU”
Conștientizarea populației în vederea menținerii mediului mai curat prin acțiuni derulate în
unitate, cât și înafara ei (ecologizări, marșuri ecologice, împărțiri de fluturașe cu mesaje educative,
implicarea partenerilor educaţionali, etc.) ;
Interesul preșcolarilor pentru menținerea curățeniei și ordinii în sălile de grupă cât și în toată
grădinița;
Colectarea materialelor reciclabile la nivel de grădiniță, organizarea unui concurs lunar
premiind cea mai mare cantitate de deșeu reciclabil colectat, la nivel de fiecare grupă.
Refolosirea deșeurilor de hârtie, carton și PET-uri în vederea confecționării unor obiecte eco și
expunerea lor permanentă în incinta grădiniței ;

790
 • Plantarea unor copăcei în curtea grădiniței;
• Îngrijirea florilor din casă, și sala de grupă pe toata perioada anului școlar;
• Ecologizarea străzilor din curtea și jurul grădiniței ;
• Văruirea copacilor din curtea grădiniței cât și pe cei din fața unității, fiind astfel un
bun exemplu pentru vecini;
• Însămânțări realizate la nivel de fiecare grupă;
• Economisirea apei şi a energiei electrice;
”FAPTE RELE DE MEDIU”
• Mizeria ieșită la iveală, în urma topirii zăpezii;
• Transformarea spaţiilor verzi din jurul blocurilor în veritabile parcări;
• Timpul petrecut de copii în fața calculatorului, telefonului și a televizorului este prea lung;
• Gropile foarte mari formate în urma topirii zăpezii, fapt ce pune în pericol viața
participantilor la trafic;
• Distrugerea pădurilor din cauza lăcomiei oamenilor, ceea ce implică: dispariția animalelor,
lipsa oxigenului și încălzirea globală;
• Lipsa tomberoanelor de pe străzile municipiului;
• Spații de joacă și recreere neamenajate , prezența sufocantă a ciorilor şi a căpuşelor ce
determină evitarea petrecerii timpului liber în parcuri.
• Spatiile verzi din fata blocurilor sunt poluate cu deseuri menajere aruncate la nimereala;
• Mâncarea nesănătoasă consumată de multa lume, la fast-food-uri;
• Risipirea energiei elecrice manifestată prin iluminatul continuu, de către unii producatori
pentru a-și face reclama produselor;
Din consemnarile efectuate în Agenda Patrulei Eco, se constată că, preşcolarii grădiniței
noastre au observat și sesizat în mod obiectiv și realist cele mai arzatoare probleme ale mediului
cu care se confruntă omenirea la ora actuală, problemă generală și la nivelul municipiului Satu
Mare.
Aceste rezultate și concluzii, informații, priceperi, deprinderi, abilități și cunoștințe se datorează și
faptului că grădinița noastră are statutul de Eco – Școală și derulează activități în cadrul mai
multor programe de educație ecologică: “Eco-Școală”, “ Patrula Eco”,și “Școli pentru un viitor
verde”.

791
 Din prezentările făcute se constată că s-au desprins , sesizat și observat foarte multe aspecte
comune care contribuie la poluarea mediului și nu în ultimul rând preocuparea și interesul
manifestat de tot mai mulți oameni în ultima perioadă care acționează în mod pozitiv asupra
mediului.

ABORDĂRI EDUCAŢIONALE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL CONTEMPORAN

Prof. Stan Oana-Elena

Școala Gimnazială Nr.13, Râmnicu Vâlcea

În învăţământul contemporan auzim din ce în ce mai des despre o educaţie centrată pe elev
şi despre metode interactive, cu toate că foarte puţine cadre didactice cunosc şi aplică eficient, în
procesul de predare/învăţare, aceste metode.

Astăzi, când şcoala trebuie să răspundă exigenţelor contemporaneităţii, la nivelul

segmentului preşcolar se conturează dezvoltarea unei noi abordări educaţionale. Este vorba de o
abordare care determină organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând seama de
cerinţele viitorului şi de necesitatea producerii unor schimbări dorite în comportamentul copilului
de astăzi, o abordare care încearcă o îmbinare suplă a ideilor pedagogiilor alternative moderne, cu
ideile pedagogiei tradiţionale autohtone.

Ioan Cerghit afirma: ,,pedagogia modernă consideră că rutina excesivă, conservatorismul

(…) aduc mari prejudicii învăţământului. În fond creaţia, în materie de metodologie, înseamnă o
necontenită căutare, reînnoire şi îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare’’.

În acest context a fost nevoie ca şi grădiniţa să se reorganizeze, prezentând structuri,

mecanisme si servicii modernizate sau noi, pe care să le poata oferi la standardele necesare noilor
roluri si responsabilităţi care i se atribuie. Reforma sistemului de învăţământ are ca obiective
schimbarea mentalităţii şi formarea unor dascăli flexibili care să facă faţă noilor cerinţe. Trăind
într-o lume care se schimbă, educaţia la rândul ei este în schimbare.

792
 Nu toţi educatorii pot să ajungă la calitatea de cercetător în sensul ştiinţific al termenului,
dar o activitate de căutare a noi soluţii pentru activitatea curentă realizează orice dascăl care se
respectă”(Rodica Mariana Niculescu).

Dacă până acum educatoarea conducea activitatea în stil tradiţional, acum aplicând metode
moderne interactive de grup, rolul educatoarei se schimbă. Ea devine coechipier, îi orientează pe
copii să-şi caute informaţiile de care are nevoie, îi învaţă să dialogheze cu colegii, să aibă iniţiativă
şi rapiditate în gândire şi acţiune, le stârneşte interesul pentru competiţii şi nu în ultimul rând îi
consiliază.

Întregul proces educativ are în centrul său copilul cu nevoile, trebuinţele lui şi în consecinţă
se adresează fiecărui copil din grădiniţă.

Programa activităţilor din grădiniţă oferă libertatea educatoarelor da a-şi alege tipul de
activităţi, metode şi procedee în acord cu particularităţile de vârstă. Activitatea cu copiii trebuie
desfăşurată într-o atmosferă destinsă unde copiii să se manifeste spontan, să gândească şi să
acţioneze în funcţie de situaţie.

Prin metodele interactive copilul intră în necunoscut, într-o aventură a descoperirii de noi
cunoştinţe, deprinderi el fiind participant activ. Acţionând alături de ceilalţi din grup, începe să
rezolve sarcini şi să se simtă că este persoană importantă, capabilă să ia decizii pentru bunul mers
al activităţii de grup. În grupul de copii fiecare trebuie să ştie să descopere, compare, clasifice
cunoştinţele dobândite. Efortul copiilor este unul intelectual, prin care se exersează procesele
psihice cognitive. Metodele interactive îl motivează pe copil, îi oferă o încărcătură afectivă
deosebită.

În grădiniţă principala activitate este jocul şi bazându-mă pe acest fapt, metodele

interactive trebuie introduse ca nişte jocuri cu sarcini şi reguli care să fie antrenante, atractive.
Jocul, ca metodă, valorifică avantajele dinamicii de grup, independenţa şi spiritul de cooperare.
Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa.

Învăţarea prin cooperare la copil-copil este mai eficientă decât învăţarea individuală. Dacă
la venirea în grădiniţă copiii sunt egoişti, egocentrismul manifestându-se puternic, contactele

793
interpersonale ale copiilor cu adulţii sau cu cei de aceeaşi vârstă atenuează stările conflictuale.
Grupul dă posibilitatea testării ideilor, revizuirii opiniilor şi dezvoltarea inteligenţei personale.

Învăţarea prin cooperare este un tip de învăţare eficient. Strategiile didactice trebuie să
includă învăţarea prin cooperare deoarece în acest fel se permite o abordare interdisciplinară a
conţinuturilor şi creează un element al învăţării plăcut, stimulativ care valorifică interesele şi
nevoile copiilor. Psihologia socială clasică pune mare accent pe interacţiunea de grup. Cooperarea
înseamnă în planul interacţiunii dintre preşcolari un câştig care se regăseşte în sentimente de
acceptare şi simpatie.

Desprinderea de metodele tradiţionale o realizăm mai încet, dar cu răbdare şi perseverenţă,

cu experienţa noastră, credem că putem urca treaptă cu treaptă în descifrarea şi aplicarea acestor
metode. Ştim că este un efort atât pentru noi, cât şi pentru copii, dar încercăm să fim coechipierii
copiilor. Aplicarea lor necesită timp şi încredere în capacitatea personală de a le aplica creator
pentru creşterea calităţii procesului instructiv-educativ.

Metodele de învăţământ (“odos” = cale, drum; “metha” = către, spre) reprezintă căile
folosite in unitățile de învățământ de către cadrele didactice în a-i sprijini pe copii să descopere
viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinţa. Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se
dezvoltă priceperile, deprinderile şi capacitaţile copiilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi
roadele cunoaşterii transformând exteriorul în facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi
dezvoltându-şi pesonalitatea.

Deşi învăţarea este eminamente o activitate proprie, ţinând de efortul individual depus în
înţelegerea şi conştientizarea semnificaţiilor ştiinţei, nu este mai puţin adevărat că relaţiile
interpersonale, de grup sunt un factor indispensabil apariţiei şi construirii învăţării personale şi
colective.

,,Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală

muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare
mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de
cooperare fructuoasă.”(Ioan Cerghit,1997, p. 54) .

794
 Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre
minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate
evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în
care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea copilului în stăpânul propriei transformări
şi formări .

Este nevoie de voinţă, curaj, ambiţie din partea educatorului de a înlătura conservatorismul,
plafonarea şi rutina şi a îmbina armonios metodele clasice cu cele noi, îndrăzneţe în crearea unui
învăţământ centrat pe copil.

Utilizarea metodelor interactive de grup reprezintă un început, o schimbare, o noutate.

Calea de învăţare pe care o parcurge copilul este determinată de metoda folosită. Această”cale”
devine cel mai spectaculos exerciţiu de interacţiune dintre minţile copiilor care ne bucură când
observăm progresele de la o perioadă la alta. Observăm zilnic în joaca copiilor o lume a lor care
aduce comportamente, teme, idei, probleme absolut noi. Nu ne mai întrebăm de unde le ştiu. Acum
ştim cu toţii că” oricine poate învăţa de oriunde”.

În procesul predării interactive rolul educatoarei se schimbă: ea formulează probleme,

ascultă părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copii, corectează greşelile
acestora, dar niciodată nu impune autoritar un punct de vedere.

Învăţarea prin cooperare -este o metodă care implică procedee de colaborare şi activitate
comună în rezolvarea unor sarcini de instruire: copiii lucrează împreună, uneori în perechi, în
grupuri mici pentru a rezolva aceeaşi problemă, pentru a explora o temă nouă, pentru a crea idei
noi. Realizându-se printr-o bogată paletă de activităţi, învăţarea prin cooperare oferă copiilor o
învăţare activă, un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare, punând accent
deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces.

Învăţarea bazată pe proiecte este un alt mod de instruire centrat pe elev. Proiectele le oferă
elevilor oportunităţi de dezvoltare a unor capacităţi de gândire complexe, cum ar fi rezolvarea de
probleme şi luarea de decizii. Elevii îşi îmbunătăţesc abilităţile de colaborare şi îşi dezvoltă
competenţele de organizare, management al timpului şi autonomie. Există beneficii pentru toţi
elevii: cei care nu erau interesaţi să participle la activităţi incep să participle şi să se implice. Cei
care au rezultate mai slabe ajung să aibă rezultate bune sau chiar foarte bune.

795
 Metodele de învăţare constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, căi
eficiente de organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda, de a reuni într-un tot
familiar eforturile cadrului didactic şi ale copiilor.

După fiecare metodă aplicată, se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i fac
responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor
este diferită, dar încurajaţi, îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup.

Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu
ei exersându-şi toleranţa reciproc.

Ar fi frumos ca fiecare dascăl să fie pentru copiii lui „formator” pentru a simţi zilnic acea
satisfacţie pe care ţi-o dă pregătirea pentru activitatea cu copiii şi mai ales plăcerea de a realiza o
predare/învăţare/evaluare creativă diversă, eficientă, atractivă, diferenţiată, atât pentru tine ca
dascăl, cât şi pentru copii.

Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan, 2006, ”Metode de învăţământ”, Editura POLIROM, București;

2. Ionescu, Radu, 1995,”Didactica modernă”, Editura Dacia, Cluj- Napoca;
3. Lucia Ciolan, 2008, Învăţarea integrată – Fundamente pentru un curriculum
transdisciplinar, Editura Polirom;
4. M.E.C.I., 2006,,,Metode interactive de grup”, Editura Miniped, Bucureşti;
5. Silvia, Breban, Elena, Goncea, Georgeta, Ruiu, Mihaela, Fulga, Metode interactive de
grup.

796
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢA DE COPII

Prof. Stanciu Elena Cristina

Grădiniţa P.P. Nr.22 Drobeta Turnu Severin

Educaţia ecologică nu-şi atinge scopul decât dacă este diseminată în societate, dacă
comunitatea locală este receptivă la problemele de mediu înţelegând necesitatea adoptării unui
comportament ecologic. Comunitatea locală trebuie să înţeleagă că de noi toţi depinde calitatea
vieţii de azi, dar şi de mâine. De respectarea principiilor de dezvoltare durabilă depinde viitorul
omenirii.
Grădiniţa, şcoala pot avea un rol important în implementarea acestui concept, în
sensibilizarea factorilor educaţionali, a opiniei publice cu privire la importanţa realizării educaţiei
ecologice încă de timpuriu. Cred că afirmaţia „educaţia de succes pentru viitor va fi una ecologică,
de cooperare şi civică” (siteul CCDG- Programul Eco-Şcoala) este de dorit să o avem în vedere
în planificarea activităţilor noastre viitoare.
În condiţiile societăţii de astăzi a desfăşura activităţi ecologice eficiente nu este posibil
decât dacă acestea sunt desfăşurate în parteneriat şi activităţile desfăşurate de preşcolari depăşesc
graniţele grădiniţei.
Cadrele didactice consideră că activitatea desfășurată a fost un pas îndrăzneț în asigurarea
cunoștințelor și a valorior necesare copiilor pentru a-și asumă o anumită răspundere față de mediul
înconjurător, răspunderea de menținere a acestuia ,înfloritor”, de a manifestă atitudini pozitive de
comportare şi de înțelegere a relației om-mediul natural.
Cadrele didactice apreciază de asemenea că manifestarea grijei față de mediu este
componența esențială a dezvoltării morale, sociale, culturale și spirituale și că preșcolarii trebuie
să se familiarizeze, de la cea mai fragedă vârstă, cu această. Dar pentru a dezvolta copiilor
capacitatea de a lua decizii în ceea ce priveşte educaţia ecologică, este nevoie de o dezvoltare a
principalelor noţiuni despre ecologie. Educaţia ecologică lipseşte din păcate din Planul de
învăţământ, ceea ce face ca elemente ale acesteia să fie predate în cadrul activităţilor de
Cunoaşterea mediului şi Educaţie pentru societate sau în cadrul altor activităţi extracurriculare.
Cadrele didactice propun includerea ei în Planul de invăţământ, ca domeniu de sine
stătător.

797
 Copiii au participat cu plăcere și cu interes la activitate și au înțeles că, prin lucrările
realizate, au contribuit la protejarea mediului înconjurător.
Părinții și ceilalți parteneri participanți apreciază că acest tip de activități oferă
preșcolarilor oportunități de recreere, de dezvoltare a spiritului de competiție, de valorificare a
potențialului intelectual și de stimulare a imaginației, creativității și inițiativei.
Astfel de activități contribuie la îmbunătățirea și menținerea calității vieții, la formarea
unor deprinderi, atât la copii cât și la adulți, care să reducă impactul negativ asupra mediului și să
conducă la creșterea dorinței de a ocroti natură.
Desfășurându-se că o sărbătoare, preșcolarii au simțit că au contribuit cu adevărat, prin
implicare directă, la protecția mediului care ne înconjoară. În continuare voi prezenta câteva
direcţii în care am acţionat şi prin care am urmărit schimbarea mentalităţii comunităţii locale
vizavi de problemele de mediu. Având în vedere că în grădiniţa noastră fac practică elevi am căutat
să promovez valorile educaţiei ecologice şi în rândul viitoarelor cadre didactice fiind convinsă că
protejarea mediului înconjurător este atât responsabilitatea educatorilor de azi cât şi a celor de
mâine.
1.Acţiuni desfăşurate în parteneriat
Parteneriatul înseamnă un câştig pentru ambele părţi, o creştere valorică a activităţilor
desfăşurate.
Parteneriate încheiate cu specialişti în domeniul educaţiei ecologice şi participarea la
diferite programe ecologice
Parteneriat încheiat cu Agenţia de Protecţie a Mediului Mehedinţi. Exemple de
activităţi: concursuri pe teme ecologice, activităţi demonstrative de observare şi măsurare a
poluării apei Dunării, participarea la activităţi din cadrul „Săptămânii mobilităţii”, excursii
plantare de pomi - Luna pădurii, Ziua Pământului - 22 aprilie-expoziţie de flori plantate şi îngrijite
de copii, marş de 5 Iunie-Ziua Mediului, etc.
• Parteneriat încheiat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Mehedinţi
Activităţile desfăşurate au urmărit printre altele sensibilizarea factorilor educaţionali de
decizie asupra importanţei educaţiei ecologice la vârste timpurii şi includerea ei în diferite forme
ale activităţii din grădiniţă precum şi sprijin în desfăşurarea activităţilor şi derularea programelor.

798
 Acţiunile desfăşurate au constat atât în activităţi demonstrative, cât şi în activităţi de
promovare a educaţiei ecologice( simpozioane, cercul pedagogic la toate grupele de vârstă a avut
ca temă educaţia ecologică, susţinerea programelor Eco-Grădiniţa şi Eco- Şcoala, etc.)
• Parteneriate cu primăria şi asociaţii nonguvernamentale care au ca obiectiv de
activitate protejarea mediului
Prin aceste activităţi reprezentanţii primăriei au fost informaţi despre activităţile
desfăşurate de preşcolari, au fost invitaţi să participe la acestea, opinia publică a fost sensibilizată
de importanţa acordării unei atenţii deosebite problemelor de mediu.
De asemenea un rol aparte îl are şi parteneriatul încheiat cu asociaţia nonguvernamentală
„Altitudine” şi pe baza căruia copiii au participat direct la activităţi practice de reamenajare a unui
parc pe malul Mureşului, la activităţi de igienizare a unor zone publice, observând astfel direct
influenţa activităţii omului ( benefică sau nu) asupra mediului.
• Parteneriate încheiate cu alte grădiniţe şi şcoli
Aceste parteneriate au favorizat schimbul de idei, plăcerea de a lucra în echipă iar pentru
copii şi plăcerea de a-şi face noi prieteni. Exemplu: parteneriatul pe teme ecologice „O singură
lume, un singur vis” încheiat cu Eco-Şcoala nr.11 Dr.Tr. Severin.
• Parteneriatul cu familia
Nu în ultimul rând acordăm o atenţie deosebită parteneriatului cu familia. Familia este
partenerul tradiţional al grădiniţei, dar în condiţiile numeroaselor schimbări care au loc în societate,
familia contemporană a suferit schimbări de statusuri şi roluri. Părinţii sunt cei care trebuie
determinaţi să înţeleagă importanţa formării comportamentului ecologic încă de timpuriu.
De aceea am solicitat sprijinul părinţilor de a participa la toate activităţile desfăşurate,
de a se implica activ la organizarea şi desfăşurarea acestora. Şi nu mică ne-a fost bucuria că am
găsit calea de a ajunge la sufletul lor, de a putea să ne bucurăm împreună la toate activităţile
desfăşurate.
2. Promovarea conceptului de turism ecologic, a excursiilor tematice ca mijloc de
cunoaştere a resurselor locale.
Interacţiunea copil-mediu oferă mijloacele cele mai eficiente în educarea
intelectuală a copiilor, în formarea unei personalităţi armonioase şi creatoare, în formarea
comportamentului ecologic a viitorului cetăţean capabil să-şi exercite în mod responsabil rolurile
cu care societatea îl va investi.

799
 Dintre multitudinea de mijloace prin care se realizează interacţiunea copil-mediu un loc
important îl ocupă excursiile. În această lucrare ne vom referi la excursiile tematice care au ca scop
cunoaşterea de către copii a unor arii protejate şi necesitatea protejării acestor arii.
Prin excursiile tematice copiii sunt învăţaţi să surprindă frumuseţea naturii şi rolul ei în
viaţa omului. Copiii vor învăţa să protejeze şi să păstreze aceste bogăţii oferite de natură, vor învăţa
că de ei depinde calitatea vieţii pe Pământ în viitor.
Prin aceste excursii tematice încercăm să schimbăm mentalitatea oamenilor vizavi de
excursiile şi ieşirile la iarbă verde unde în urma excursioniştilor rămân tone de gunoi, focuri făcute
în zone interzise şi care nu doresc să audă ciripitul păsărelelor ci doar muzica dată la maxim, etc.
3. Implementarea noţiunii de voluntariat
Voluntariatul este o activitate tot mai prezentă în societatea românească, la care participă
în mare măsură tinerii. Voluntariatul “însufleţeşte cele mai nobile aspiraţii ale omenirii, pacea,
libertatea, oportunitatea, siguranţa şi justiţia pentru toate persoanele.”
Voluntarii se implică în proiecte din domenii diferite: social, ecologic, cultural, sănătate,
etc.
Ştiind că este foarte important să oferim copiilor modele, m-am gândit care sunt modelele
de urmat din zilele noastre. Cred că adevărate modele sunt tinerii voluntari.
Cu acest gând am dorit ca voluntarii Centrului Judetean de Voluntariat Crucea Roşii.
Activitatea i-a captat în mod deosebit pe cei mici care au învăţat de la prietenii lor mai mari multe
lucruri interesante despre ceea ce înseamnă voluntar, despre ajutorul pe

800
care l-au oferit naturii, persoanelor bolnave sau aflate în impas. Au aflat că este bine să faci lucruri
bune fără a aştepta vreo recompensă.
Şi ca să dovedim că am înţeles ceea ce înseamnă voluntar am participat la o acţiune de
ecologizare la pădurea de lîngă oraşul nostru Pădurea Crihala

Concluzii
Viaţa unei educatoare trebuie să fie ca o sămânţă. Menirea noastră, a cadrelor didactice,
este dăruirea, “multiplicarea” binelui, a dragostei, a credinţei, a grijii faţă de Pământ, care de mii
de ani este casa noastră.
Un binecunoscut proverb spune: « cine seamănă vânt va culege furtună ». Împreună să
sădim atunci în sufletele copiilor o sămânţă de bunătate pentru ca în viitor oamenii să fie mai
toleranţi şi mai atenţi la cei din jur, să sădim o sămânţă de credinţă ca peste ani, chiar de este soare
sau plouă, să nu uităm că Dumnezeu este scutul nostru de fiecare zi, să semănăm o sămânţă de
dragoste şi frumos pentru ca în viitor să trăim în armonie.
Sămânţa semănată în sufletele copiilor va rodi peste ani.

Bibliografie:
1. Breben, Silvia, Niţu Adina, Tuturugă Maria, Mascota Eco te învaţă!, 2007, Editura
Decesfera, Bucureşti;
2. Cucoş, Constantin, 1998 Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi;
3. Geamănă, Nicoleta Adriana, 2008, Educaţia ecologică la vârsta preşcolară,
C.N.I.”Coresi” S.A., Bucureşti;
4. Geamănă, Nicoleta Adriana, 2005, Ecogrădiniţa-suport de curs, prezentat la modulul de
formare a cadrelor didactice implicate în proiecte de educaţie ecologică la nivel preprimar şi
primar, Satu-Mare.

801
 PROGRAM DE EDUCAȚIE NUTRIȚIONALĂ ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
„MÂNCĂM SĂNĂTOS PENTRU O VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ”

Prof. înv. preșc. Stoica Antoanela

Prof. înv. preșc. Roca Felicia
G.P.P. Răducăneni, Iași

Alimentația este o parte esențială din creșterea adecvată a copilului. Încă de la vârste fragede
ar trebui să dezvoltăm comportamente pozitive ce țin de stilul alimentar la copii folosit atât în
grădinița cât și acasă. Acest program nutrițional educațional „Mâncăm sănătos pentru o viață
sanătoasă” este făcut pentru a rula în grădinițele din România de stat și de ce nu și cele private.
Programul urmărește să asigure că toți copiii care sunt într-un mediu educațional să beneficeze
de o alimentație ecologică care conduce la un stil de viață sănătos. Știm cu toții că fiecare părinte
se străduiește în funcție de nivelul de educație, de cultură sau mediul social din care provine și cel
în care trăiește, să ofere o alimentație cât mai bună copiilor lor, ei fiind obișnuiți cu obiceiuri
culinare învățate de la părinții sau bunicii lor. Părinții și cadrele didactice au un rol hotărâtor în
stilul alimentar al copilului.
Încă din primii ani de viață, corpul copilului este în creștere și în continuă transformare și de
aceea este esențială o alimentație sănătoasă ecologică adecvată copilului.
Scopul programului nutrițional
Programul educațional propune introducerea unei alimentații ecologice în stilul de viață al
copiilor din învățământul preșcolar.
Obiectivele programului
- includerea produselor naturale/ecologice în alimentația preșcolarilor;
- îmbunătățirea stilului alimentar al copiilor din rândul preșcolarilor;
- identificarea stitulului alimentar folosit în învățământul preșcolar atât de stat, cât și cel
privat.
Metodologia programului

802
 Alimentele noi pot fi prezentate sub o formă atractivă copilului. Acest lucru se poate realiza
și în cadrul unor activități din domeniul Om și societate,în primă parte prezentându-se alimentele
ecologice, iar în cea de-a doua parte se pot realiza diferite activități practice cu aceste produse, de
diferite forme și mărimi cât mai creative lăsând cadrul didactic să-și pună creativitatea în aplicare.
De exemplu: morcovul tăiat în formă de floricică.
Tot în cadrul acestui program urmărim familiarizarea părinților cu stilul alimentar sănătos
ecologic pe care dorim să-l dezvoltăm la preșcolari și totodată am dori ca acest stil sănătos de viață
să-l urmeze preșcolarul și în mediul familial. La aceste activități cu părinții se va discuta despre
importanța prezenței alimentelor ecologice în viața micuților lor.
Printre activitățile desfășurate pentru informarea părinților cu privirea la stilul alimentar
ecologic putem folosi următoarele recomandări:
Recomandări privind nutriţia la copiii preșcolari
• Necesarul energetic rezultă din rata metabolismului bazal, rata de creştere şi activitatea
fizică.
Necesarul energetic (NE) se calculează după formula:
NE (kcal/zi) = 1000 + 100 x vârsta (ani)
Necesarul energetic la copil
Vârsta (ani) Kcal Grame de proteine
Pe zi Pe kg/greute Pe Pe zi Pe kg/reutate
cm/înălțime
1-3 1300 102 14.4 16 1.2
4-6 1800 90 16.9 24 1.1
• Necesarul nutritive Aportul alimentar trebuie să asigure o proporţie echilibrată de principii
nutritive: 15-18% proteine, 25-30% lipide şi 55-60% glucide. Necesarul de lichide la aceste
vârste este de 80 ml/kgcorp/zi.
• Necesarul de proteine scade de la 1,2 g/kgcorp/zi în prima copilărie la 1g/kgcorp/zi în
perioada prepubertară. Două treimi din proteine trebuie să fie de origine animală. Sursa de
proteine va fi reprezentată de lactate 500 ml/zi, carne 75 g/zi, ouă (un ou la 2 zile).
• Necesarul de lipide este de 2-3 grame/kgcorp/zi. Lipidele vor proveni din unt, smântână,
margarină, uleiuri vegetale, frişcă. Necesarul de acizi graşi esenţiali este de 1-3% din totalul
caloriilor.

803
 • Necesarul de glucide este de 10 g/kgcorp/zi. Acestea vor fi furnizate de pâine şi produse
de panificaţie (150 g/zi), paste făinoase, prăjituri, fructe, legume. Se preferă pâinea
intermediară mai bogată în vitamine din grupul B.
• Necesarul de minerale
Vârsta
1-3 ani 4-6 ani
Fier (mg) 7 7
Zinc (mg) 6 7
Iod (mµ) 80 90
Cupru (mg) 0.8 1.1
Flour (mg) 0.5 1
Calciu (mg) 500 800
Magneziu (mg) 5 mg/kgcorp/zi 5 mg/kgcorp/zi
• Necesarul de vitamine
Vârsta
1-3 ani 4-6 ani
Vitamina C (mg) 60 75
Vitamina B1 (mg) 0.4 0.6
Vitamina B2 (mg) 0.8 1
Vitamina B3 (mg) 6 8
Vitamina B6 (mg) 2.5 3
Vitamina B8 (mµ) 12 20
Vitamina B12(mµ) 0.8 1.1
Vitamina A (mµ) 400 450
Vitamina E (mg) 6 7.7
Vitamina D (mµ) 10 5
Vitamina K (mµ) 15 20

804
 • Necesarul caloric și de principia alimentare la copii
Vârsta Greutatea Necesar caloric Necesar de Necesa de Necesar de
(kcal/zi) protein (%) glucide (%) lipide (%)
< 1 an 7.3 820 15 55 30
1-3 ani 13.4 1300 14 54 31
4-6 ani 20.2 1830 13 55 32
Etapele de lucru ale programului
1. punerea în aplicare a acestui program educațional atât preșcolarilor din învățământul de
stat, respectiv cel privat;
2. înregistrarea stilului alimentar folosit în cele două instituții;
3. includerea unui stil alimentar sănătos, ecologic cu produse naturale, ecologice.
Pentru a realiza acest program nutrițional, mai întâi trebuie să înregistrăm datele importante cu
privire la produsele alimentare pe care copilul le consumă zi de zi în instituțiile de stat, cât și cele
private. Astfel, vom putea vedea o diferență majoră între cele două instituții. În instițuțiile de stat
sunt oferite produse precum „cornul și laptele” printr-un program introdus în școli de guvernul
României începând cu anul 2002. Un prim pas pentru îmbunătățirea stilului alimentar din școli s-
a realizat cu un program similar „mere în școli” începând cu anul 2010 de către guvernul României
prin care elevii din clase I-VIII din învâțământul de stat și privat primesc gratuit câte un fruct
proaspăt zilnic, timp de 100 zile de școlarizare, în intervalul noiembrie-martie. Programul de
încurajare a consumului de fructe în școli este parte a unui program european, finanțat în proporție
de 75% din fonduri UE.
Grădinițele nu beneficiează de programul „mere în școli”, acesta fiind un dezavantaj, iar în
urma acestei idei susținem includerea programului „ Mâncăm sănătos pentru o viață sănătoasă”
în învâțământul preșcolar.
Resurse materiale și umane
Pentru implementarea acestui program educațional se urmarește implicarea preșcolarilor, a
cadrelor didactice și a familiei, dar ideal ar fi ca pe parcursul acestui program să fie prezentă și o
persoană competentă care deține informații utile ce țin de stilul de viață a copiilor.
Subliniem faptul că unii membri ai familiei ar putea refuza includerea unui stil alimentar
ecologic din motive subiective ce țin de starea de sănătate a copilului (alergii la anumite produse

805
alimentare), din cauza situației financiare precare (lipsa banilor), lipsa de implicare cu privire la
situația copilului, etc.
Ca resurse materiale putem folosi în primul rând produse alimentare ecologice, dar și resurse
materiale care facilitează transmiterea unor informații care ajută la o mai bună înțelegere a
efectelor negative pe care le produce o alimentație nesănătoasă.
Modalități de evaluare pe parcursul programului
O primă metodă de evaluare este observația, astfel putem observa comportamentul copilului
cu privire la dorința sa de a consuma produse ecologice naturale.
O altă modalitate de evaluare ar putea fi aplicarea unor interviuri părinților cu privire la efectul
acestui program nutrițional asupra copilului.
Concluzii
În concluzie, dorim să subliniem importanța alimentației în creșterea copiilor încă de la vârste
fragede, așadar încă de la vârsta preșcolară cadrele didactice au datoria de a oferi informmații cu
privire la un stil sănătos de viață bazându-se pe lucruri concrete, oferindu-i copilului produse sau
alimente ecologice și folosind aceste produse în prepararea hranei de zi cu zi.
Având în vedere că în majoritatea țărilor, consumul de fructe, legume și lapte în rândul copiilor
este în scădere, referințele copiilor se îndreaptă către produse alimentare ecologice. Cu atât
susținem ideea de a implementa acest program „ Mâncăm sănătos pentru o viață sănătoasă”.

Bibliografie:
• Graur, M. şi Colab., 2010, Ghid pentru alimentaţia sănătoasă a copilului şi
adolescentului. Societatea Română de Nutriţie;
• https://dacianasarbu.wordpress.com/2013/11/29/pentru-hrana-mai-sanatoasa-in-
gradinite/#more-2600.

806
 IMPORTANŢA PARTENERIATELOR EDUCAŢIONALE DIN
PERSPECTIVA ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DIN GRĂDINIŢĂ

Prof. Stroie Simona Mihaela,

Grădinița P.P. Nr.14 Iași

În contextul unei societãţi care se schimbã, învãţãmântul românesc trebuie sã îşi asume
o nouã perspectivã asupra funcţionãrii şi evoluţiei sale, parteneriatul educaţional devenind o
prioritate a strategiilor orientate cãtre educarea copiilor preşcolari. Parteneriatul educaţional este
unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane, fiind un concept, dar şi o atitudine în
câmpul educaţiei. Ca atitudine, parteneriatul presupune:
− acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite;
− egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativã comunã;
− interacţiuni acceptate de toţi partenerii;
− comunicare eficientã între participanţi;
− colaborare, acţiune comunã în care fiecare are rolul sãu diferit;
− cooperare, acţiune comunã în care se petrec interacţiuni şi roluri comune (Vrãşmaş, E.A.,
2002, 158).
Comunitatea localã, şcoala, familia, grãdiniţa reprezintã instituţii ale educaţiei. În
sprijinul educatorilor specializaţi vin agenţii educaţionali, membrii comunitãţii cu influenţã în
creşterea, dezvoltarea şi educarea copilului. Toţi aceşti factori exercitã influenţe educative în
pondere diferenţiatã cantitativ, dar care se reflectã calitativ în dezvoltarea personalitãţii copilului.
Copilul nu trebuie privit doar ca beneficiar al acţiunii educative, el fiind participant, fãrã acesta
acţiunea educativã neputând avea loc, fãrã aportul familiei acţiunea educativã ar fi unilateralã şi
fãrã efect scontat; fiecare dintre cei care sprijinã educaţia asumându-şi roluri de o deosebitã
importanţã.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în
sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional, presupunând o unitate de cerinţe, opţiuni,
decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali (Vrãşmaş, E.A., 2002, 139) Pentru realizarea
unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaţionare necesare. Astfel, trebuie respectate
cele patru condiţii de realizare a acestui proces, respectiv comunicare, coordonare, cooperare şi
807
parteneriat. Aceste discuţii sunt importante pentru decizia privind tipul de relaţionare pe care se
poate miza, pentru un anumit partener din cadrul comunitãţii (P.R.E.T., 2008, Modul 2, 14)
Tendinţele actuale ale educaţiei timpurii cer realizarea unor parteneriate constructive şi
eficiente între grãdiniţã, familie şi alţi factori educaţionali, în vedera specializãrii şi pregãtirii
copilului cãtre şcoalã şi viaţã socialã.
Scopul general al parteneriatului educaţional este cunoaşterea reciprocã a punctelor de
vedere, a opţiunilor parteneriatelor prin identificarea nevoilor grãdiniţei şi ale copiilor, dar şi
implicarea comunã în satisfacerea acestor nevoi. Atunci când pãrinţii, cadrele didactice şi ceilalţi
membrii ai comunitãţii devin şi se considerã parteneri în educaţie, în jurul copiilor se formeazã o
comunitate de suport care poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct, astfel parteneriatele
constituind o componentã esenţialã în organizarea şi desfãşurarea activitãţilor în unitatea de
învãţãmânt (Vrânceanu, M., (coord.), 2010, 186)
Principalele trãsãturi caracteristice ale unui parteneriat educaţional realizat prin prisma
activităţilor practice sunt:
− realizarea unei intercaţiuni psihosociale, bazatã pe sprijin reciproc, pe toleranţã, pe efort
susţinut din partea celor implicaţi, îndreptatã cãtre acelaşi scop;
− atenţia este îndreptatã asupra procesului de elaborare împreunã prin colaborare a
demersurilor de realizare a sarcinilor;
− motivaţia este rezultatul acţiunilor conjugate a tuturor membrilor ce urmãresc un destin
comun;
− se reduce stresul în cazul evoluţiei, nu se urmãreşte secţionarea greşelilor ci acordarea
ajutorului pentru a obţine un rezultat individual dar şi colectiv.
Parteneriatul se bazeazã pe premisa cã pãrţile interesate au un fundament comun de
acţiune şi un spirit de reciprocitate care le permite sã se uneascã. Cadrele didactice şi pãrinţii sunt
uniţi prin dorinţa de a-i susţine pe copii în dezvoltarea lor, partenerii în educaţie identificându-se
cu nevoiile şi aspiraţiile copiilor, pentru a-i sprijini cu tact, înţelegere şi dragoste, în a atinge un
scop cu finalitate pozitivã.
Pe lângã grãdiniţã, familia şi şcoala, factori educaţionali, bine cunoscuţi şi cu rol extrem
de important, precum biserica, primãria, politia, biblioteca, ONG-urile, agenţii economici, etc, pot
pune o amprentã substanţialã pe construirea viitoarei personalitãţi a copilului. Pentru ca aceste
influenţe sã fie cât mai profunde este nevoie de conştientizarea de cãtre toţi membrii comunitãţii a

808
faptului cã obiectivele educaţie timpurii sunt foarte importante, atât pentru grãdiniţã cât şi pentru
comunitate. Astfel, comunitatea poate sprijini grãdiniţa prin urmãtoarele acţiuni:
− serbãri, concursuri, excursii;
− schimburi de experienţã;
− atragerea de sponsori, finanţãri, donaţii;
− acţiuni de protecţie socialã (ONG- uri, servicii sociale);
− acţiuni de integrare în sistemul educaţional a unor copii defavorizaţi social sau copii cu
cerinţe educaţionale speciale;
− sprijinirea de proiecte de dezvoltare instituţionalã (Vrânceanu, M., (coord.), 2010, 207).
O resursã valoroasã în dezvoltarea parteneriatelor educaţionale o constituie agenţii
economici din comunitate. Ca parteneri educaţionali, agenţii economici trebuie sã fie în atenţia
unitãţii preşcolare în ipoteza cã aceştia pot reprezenta actori importanţi pe piaţa muncii în viitor.
Astfel, pentru a atrage un agent economic grãdiniţa trebuie sã cunoascã:
− agenţi economici aflaţi în proximitatea grãdiniţei;
− disponobilitãţile şi tipul de servicii sau produse pe care agentul economic le poate oferii
grãdiniţei ca partener;
− setul de nevoi pe care agenţii economici le pot formula;
− modalitãţi de sensibilizare şi atragere a agenţilor economici;
− modalitãţi de colaborae cu agenţii economici (P.R.E.T., 2008, Modul 2, 30).
Prin crearea parteneriatului grãdiniţã – comunitate cu relevanţă în activităţile practice
copiii câştigã un mediu de dezvoltare mai bogat între participanţi creându-se relaţii pozitive şi
fiecare dezvoltând sistemul coeziunii sociale Proiectele educaţionale realizate cu diferiţi parteneri
locali sunt, de obicei, foarte atractive, iar copiii participã activ şi eficient la acestea, stimulându-le
interesul şi iniţiativa, solicitându-le participarea şi implicarea în mai multe activitãţi de acest fel
(P.R.E.T., 2008, Modul 2, 19). Parteneriatul educaţional realizat din perspectiva activităţilor
practice implicã pãrţile în cadrul procesului educativ, într-o educaţie de tip nonformal, evidenţiind
totodatã şi valorile formative ale acestora:
− se descurajeazã practicile de învãţare doar pentru calificative, dezvoltându-se comunicarea
între copii;
− se exerseazã capacitatea de analizã, de luare a deciziilor optime la momentul potrivit;
− se asigurã o mai bunã clarificare a cunoştiinţelor;
809
 − se asigurã o mai bunã punere în practicã a cunoştiinţelor, exersarea priceperilor şi
capacitãţilor în variate contexte şi situaţii;
− se dezvoltã spiritul civic prin faptul cã se obţine un produs final care reprezintã întregul
colectiv;
− se valorificã şi se stimuleazã potenţialul creativ cât şi originalitatea copiilor;
− se stimuleazã implicarea activã în sarcinã a copilului, acesta fiind mai conştient de
responsabilitatea ce şi-o asumã.
Reuşita parteneriatului nu se datoreazã în exclusivitate coordonatelor sau numai
participanţilor, ci este rezultatul muncii fiecãrei pãrţi, rezultatul muncii partenerilor care comunicã
permanent şi eficient şi învaţã unul de la celãlalt. Într-un parteneriat membrii participanţi au
personalitãţi diferite, studii diferite, competenţe şi experienţe diferite. Este foarte important ca
pentru reuşita desfãşurãrii parteneriatului toţi cei implicaţi sã se concentreze asupra scopului
propus, manifestând solidaritate. Partenerii trebuie sã înţeleagã cã randamentul şi calitatea muncii
fiecãruia influenţeazã rezultatul final.

Bibliografie:
1. Vrãşmaş, Adina Ecaterina, 2002, Consilierea şi educaţia pãrinţilor, Editura Aramis,
Bucureşti;
2. Vrãşmaş, Adina Ecaterina, 1999, Educaţia copilului preşcolar, Elemnete de
pedagogiela vârsta timpurie, Editura Pro Humanitate, Bucureşti;
3. *** 1001 idei pentru o educaţe timpurie (ghid pentru educatori), Centrul Educaţional
Pro Didactica, Centrul Naţional de Educaţie Timpurie şi Informare a Familiei,
Chişinãu 2010 (coord. Vrânceanu, Maria- capitolul Ⅴ- Parteneriatul Educaţional).
4. *** Curriculum pentru învãţãmântul preşcolar (3- 6/7 ani), 2008, Ministerul
Educaţiei,Cercetãrii şi Tineretului, Bucureşti;
5. *** Proiectul pentru Reforma Educaţei Timpurii (P.R.E.T.),2008, coord. Boca
Cristiana, Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineterului, Bucureşti.

810
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ LA GRĂDINIȚĂ

Prof. înv. preșc. Șurpanu Mariana/ Trișcă Ana-Letiția

G.P.P. Răducăneni, Iași

„Nu ne dăm seama ce minune reprezintă viața. E o minune faptul că suntem purtați pe un glob
imens care se învârtește de veacuri prin haos. Existența însăși e plină de atâtea minuni: florile,
copacii, frunzele. Ce minune e să trăiești.”(Constantin Brâncuși)

Structura curriculum-ului preşcolar propune organizarea pe domenii de activităţi

(corespunzătoare ariilor curriculare din învăţământul primar) şi pe categorii de activităţi
(corespunzătoare viitoarelor obiecte de învăţământ). În acest fel se asigură continuitatea dintre
învăţământul preşcolar şi cel primar, aspect realizat şi prin instruirea ciclului curricular al
achiziţiilor fundamentale. Unul dintre aceste domenii îl reprezintă educaţia pentru ştiinţă care
urmăreşte ”medierea cu lumea ştiinţelor prin intermediul operaţiilor intelectuale”.
Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi
transformată într-o puternică dorinţă de a o cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine. Observarea
sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi îngrijirii animalelor, educă
atenţia, spiritul de observaţie deprinderea de a sesiza schimbările din natură şi dorinţa de a
cunoaşte cauzele acestora. Noile cunoştinţe transmise copiilor cu prilejul observării diferitelor
fenomene ale naturii sunt înţelese şi memorate cu multă uşurinţă.
Răspunzând la întrebările preşcolarilor, educatoarea trebuie să le explice fenomenele
respective în raport cu capacitatea lor de înţelegere. Așadar, a vorbi despre educaţia pentru ştiinţă
la vârsta preşcolară în adevăratul sens al cuvântului, este poate pretenţios. Activităţile de
cunoaşterea mediului pot familiariza copiii cu unele fenomene biologice, fizice sau chimice,
educatoarea conducându-i spre sesizarea mai mult constativă a condiţiilor producerii
fenomenelor ca atare şi a efectelor acestora (de exemplu explicarea diferitelor fenomene ale
naturii, fulger, ploaie etc)..

811
 Educația ecologică în grădiniță reprezintă o preocupare constantă în toate categoriile de
activități, cu prioritate însă în cele de cunoaștere a mediului. Acest demers este de o importanță
majoră întrucât primele forme organizate de cunoaștere de către copii a mediului înconjurător
aparțin grădiniței.
Educația pentru mediu constituie pentru copiii preșcolari drumul spre cunoașterea
realității, fiind incluși în chiar structura disciplinei care îi provoacă să redescopere ceea ce-i
înconjoară, ceea ce se întâmplă în jurul lor. Este important ca educația ecologică să dezvolte
educabililor o atitudine de respect și de responsabilitate față de natură, în vederea ocrotirii ei.
Observarea sistematică a naturii de către copii, sub îndrumarea educatoarei contribuie la
îmbogăţirea cunoştinţelor lor, la înţelegerea adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea
spiritului de observaţie, a gândirii şi limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, cu
ajutorul explicațiilor adultului, să sesizeze frumuseţile ce-i înconjoară şi să le îndrăgească. În
felul acesta li se educă simţul estetic, sentimentul de admiraţie, de dragoste pentru natură precum
și pentrubogăţiile şi frumuseţile patriei noastre.
Pentru o abordare integrată a conținuturilor educației pentru mediu, realizăm acțiuni
desfășurate în afara spațiului grădiniței, chiar în mijlocul naturii. Plimbările în natură permit
copiilor să vadă totul de aproape, pe viu, prin contactul direct cu natura să descopere frumusețile
acesteia cu toate transformările ei.
Aceștia, curioși, ating plantele, le pipăie, le îngrijesc prin intermediul diverselor activități,
aud foșnetul frunzelor, privesc păsările, ascultă ciripitul lor, recunosc sunetele diferitelor păsări.
În contactul direct cu natura o percep în toată varietatea ei, cu bogăția de culori, de forme și
sunete.
Pădurea reprezintă pentru preșcolari o curiozitate rară. Sunt încântați de schimbările
petrecute cu arborii de la un anotimp la altul. Mergând cu copiii la pădure, toamna, ei au
posibilitatea să observe copacii cu frunzele multicolore: nuanțe diferite de galben, roșu, verde și
maro să le atingă pentru a le simți asperitatea, să le calce cu piciorul ascultând foșnetul în urma
impactului. Mai târziu, în anotimpul iernii, ei descoperă aceeași copaci goi, fără frunze, plini
eventual de zăpada ce atârnă greu pe crengile înghețate parcă de frig. Apoi printr-o nouă
plimbare, primăvara, copiii observă apariția primilor muguri din care vor ieși frunzulițe și flori.
Acum ei înțeleg cu adevărat evoluția firească a vieții plantelor și anume: nașterea, creșterea,
dezvoltarea, înmulțirea și moartea acestora. Desigur că ne folosim în explicarea fenomenelor

812
 naturii de experiența copiilor la un moment dat, de informațiile pe care aceștia le au din viața
extrașcolară, dar în același timp încercăm să fim cât mai coerenți și preciși în explicațiile
accesibile care să întregească cunoașterea copilului asupra naturii și în același timp să-l putem
integra în viața socială care nu poate fi desprinsă de mediul înconjurător.
Astfel, orizontul de cunoaştere al copiilor se îmbogăţeşte treptat, ceea ce permite să
înţeleagă că plantele şi animalele au nevoie de anumite condiţii de dezvoltare ( hrană, căldură,
lumină, adăpost ), că trebuie îngrijite de om, că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, că
fenomenele sunt legate între ele şi depind unele de altele.
Așadar, observările directe în mijlocul naturii, ca și cele desfășurate în clasă, acțiunile
practice de îngrijire și ocrotire a naturii, lecturile după imagini, povestirile, memorizările, jocurile
didactice, convorbirile sunt mijloace prin care realizăm educația ecologică.

Putem spune astfel, că nu există activități anume pentru educația ecologică, ci prin toate
activitățile ce le desfășurăm în grădiniță și mai ales în afara ei, în mediul înconjurător, copiii își
pot însuși numeroase noțiuni și cunoștințe despre problematica ecologiei.
Tocmai de aceea, această integrare a conținuturilor în educația ecologică, se realizează de
fapt printr-o multitudine de acțiuni și activități școlare și extrașcolare care contribuie la formarea
personalităților copiilor. Putem prezenta aici doar câteva modalități realizate de preșcolarii
noștri, alături de părinții acestora.

813
 Înțelegerea treptată, pe baza cunoştinţelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii,
a interdependeței dintre ele, a cauzelor care le-au provocat contribuie din plin la însuşirea de către
copii a unor elemente ştiinţifice despre natură. Prin activitățile ecologice pe care le realizăm la
nivelul grupei sau al grădiniței, nu-i facem pe copii mai creativi față de mediu, ci doar îi educăm
în acest sens, dezvoltând la aceștia curiozitatea de a cerceta, descoperi, îngriji și ameliora mediul
înconjurător, așa cum spunea Jean Jaques Rousseau „copilul să nu știe nimic pentru că i-ai spus,
ci pentru că a înțeles el însuși, să nu învețe știința, ci s-o descopere”.

Bibliografie:

• Bercă, M., 2000, Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres;

• Botnariuc, N., Vădineanu, A., 1982, Ecologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
• Călugaru D., Savinescu I., 2000, – „Educația pentru mediu- educația pentru o dezvoltare
durabilă”, Iași;
• Monarh Gh., Ardelean A., 1993, – „Ecologie și protecția mediului”, Ed. Scaiul., București;

814
 PROIECT EDUCATIV ”ȘTIU CĂ AM DREPTURI”

Prof. Înv. Preșcolar Țaga Camelia

Grădinița cu Program Prelungit nr. 21, Iași

Proiectul educativ ,,Știu că am drepturi” poate fi considerat ca fiind un model de bună practică
în ceea ce privește rezolvarea unor probleme sociale ce țin de cunoașterea, implementarea și
popularizarea ideii de educație pentru drepturile copiilor în rândul părinților, al copiilor și al celor
responsabili de îngrijirea acestora.
Proiectul se încadrează în domeniul ,,Educație pentru cetățenie democratică” și are ca
parteneri, pe lângă Inspectoratul Școlar Județean Iași, Asociația părinților ,,Inocența” (de la
GPP21), Fundația ,,Salvați copiii”, filiala Iași și Palas Mall.
Argumentul de la care a pornit inițierea unui astfel de proiect, este acela că realitatea actuală
evidențiază tot mai des exemple care ilustrează faptul că mulți copii suportă rele tratamente mai
ales din partea propriilor părinți, 38 % dintre ei recunoscându-și vina şi că îşi bat copiii iar 20%
nici nu îşi imaginează să nu îi bată, nu pot concepe să procedeze altfel. Statisticile arată cât de
gravă este situaţia în România: un procent de 60% din copiii noştri sunt agresaţi fizic şi verbal,
acum, în anul 2016, unde evoluţia societăţii nu trebuie să fie tulburată de asemenea abateri.
Organizaţia "Salvaţi copiii", susţine la rându-i că 1 copil din 5 are un comportament-
problemă, efect al abuzurilor săvârşite asupra sa. Într-un procent de 18%, copiii au recunoscut că
sunt loviţi fără milă cu obiecte dure.
În acest context, proiectul își propune ca majoritatea copiilor să cunoască faptul că există
Convenția ONU cu privire la drepturile pe care aceștia le au, acest aspect conducând la informarea
adulților care se ocupă de educația acestora asupra cunoașterii, respectării și mai ales să știe ce
consecințe pot apărea dacă sunt ignorate. Considerăm că prin aceste activități în care vor fi
implicați indirect și părinții vor apărea schimbări de atitudine faţă de această violenţă, precum şi
generarea unei schimbări de paradigmă în educaţia copiilor, prin: înlocuirea practicilor violente cu
metode educaţionale pozitive, respectarea copilului în locul umilirii lui, renunţarea la indiferenţă
şi acceptare faţă de violenţa împotriva copiilor.

815
 Scopul este inițierea unei campanii de informare destinată preșcolarilor în spiritul
cunoașterii propriilor drepturi și al promovării acestora în rândul copiilor și al adulților care se
ocupă de educația acestora, realizându-se activități educative care conduc la combaterea
atitudinilor agresive asupra copiilor și popularizarea drepturilor copiilor în rândul comunității
căreia aparțin, sub îndrumarea celor mai buni specialiști, utilizându-se materiale informative
provenite de la organizații specializate pe această tematică.
Obiectivele propuse:
- informarea, educarea și formarea abilității preșcolarilor de a cunoaște și promova propriile
drepturi;

- derularea de activități practic-aplicative pentru stimularea creativității în conceperea și realizarea

unor lucrări care ilustrează drepturile copiilor;
-implicarea individuală și colectivă în forme de manifestare artistică, ilustând drepturile copiilor;
Resurseimplicate:
- Umane: copii, părinți, cadre didactice, membri ai comunității;
- Materiale: logistică (scenă, sonorizare), afișe, diplome, lipici, acuarele etc.
- Financiare: aproximativ 500 lei, repezentând premii, diplome, afișe, organizare.
- Temporale: martie – iunie.
Grup țintă: preșcolari cu vârste între 3și 6 ani.
Beneficiari: direcți - preșcolari și indirecți: cadre didactice, părinți, bunici, comunitatea.
Activitățile propuse în cadrul proiectului:
1. Activități pregătitoare proiectului (semnarea acordurilor de parteneriat cu alte instituții
participante la proiect; Identificarea sponsorilor și semnarea contractelor de sponsorizare;
mediatizarea proiectului; trimiterea în format electronic a fișelor de înscriere)
2. Realizarea posterelor și pregătirea momentelor artistice care ilustrează drepturile copiilor;
3. Desfășurarea propriu-zisă a festivalului ,,Știu că am drepturi”
4. Realizarea expoziției cu posterele care ilustrează drepturile copiilor
5. Evaluarea proiectului-realizarea portofoliului și a rapoartelor finale;
Prin derularea proiectului ,,Știu că am drepturi”, participanții își vor cunoaște, promova și
exercita propriile drepturi ca formă democratică de acțiune și schimbare a societății.
Monitorizarea și evaluarea proiectului se va realiza prin realizarea unui portofoliu, expoziție
foto, CD, raport final, acorduri de parteneriat, feed-back-ul participanților, chestionare.

816
 În urma desfășurării proiectului se așteaptă să se obțină:
- Atitudini pozitive ale copiilor în promovarea unei atitudini corecte prosociale, datorită
cunoașterii propriilor drepturi;
- Manifestarea liberă a personalității copiilor prin realizarea posterelor sugestive
reprezentând propriile drepturi;
- Exprimare liberă și originală din punct de vedere artistic în ilustrarea drepturilor copiilor;
- Schimburi de experiență între partenerii implicați;
Se are în vedere diseminarea proiectului în timpul încheierii contractelor de parteneriat și a
contractelor de sponsorizare, în timpul desfășurării activităților din proiect premergătoare
festivalului, precum și în timpul desfășurării festivalului ,,Știu că am drepturi”, prin intermediul
afișelor și a mass-mediei ieșene.
Proiectul poate fi continuat prin atragerea a cât mai multe unități preșcolare din județ în
realizarea de parteneriate prin implicarea activă a copiilor și a cadrelor didactice, a Asociației
Părinților ,,Inocența”, precum și prin sprijinul acordat de Organizația ,,Salvați copiii” Filiala Iași.
Festivalul ,,Știu că am drepturi” se desfășoară pe două secțiuni:
1. Expoziția cu desene/postere ilustrând drepturile copiilor;
2. Momente artistice sugestive ilustrând drepturile copiilor.
Cadrele didactice participante vor desfășura activități premergătoare concursului:
convorbiri și întâlniri cu psihologi care vor avea drept scop cunoașterea de către copii a drepturilor
copiilor, ilustrarea acestora prin desen, colaj și momente artistice.
Proiectul își atinge scopul propus dacă, în urma inițierii campaniei de informare destinată
preșcolarilor în spiritul cunoașterii propriilor drepturi și al promovării acestora în rândul copiilor
și al adulților care se ocupă de educația acestora, se vor realiza activități educative care conduc la
combaterea atitudinilor agresive asupra copiilor și popularizarea drepturilor copiilor în rândul
comunității căreia aparțin.
Acest proiect este deja pus în practică și putem împărtăși din experiența unităților
participante. Am avut numeroase experiențe interesante, în care copiii, sub îndrumarea cadrelor
didactice, au fost avut ocazia să se manifeste sub diverse forme: prin cântece, dansuri, recitări,
jocuri împreună cu părinții, precum și prin realizarea de lucrări artictico-plastice menite să aducă
un plus de vivacitate și culoare.

817
 Considerăm că desfășurarea unui astfel de proiect este o alternativă viabilă și o modalitate
facilă, plăcută și utilă de a promova în rândul copiilor și al comunității câteva noțiuni elementare
de respectarea demnității umane, oferind șansa ca, prin acțiunile întreprinse, să se provoace
schimbarea dorită în comportamentul preșcolarilor și al celor care se ocupă de evoluția acestora.

Bibliografie:
- Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor educative la optimizarea procesului de
învăţământ, în revista „ Învăţământul primar“ nr. 1, Ed. Discipol, Bucureşti, 2000
- Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a
Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 (republicată în Monitorul Oficial nr.
314 din 13 iunie 2001)

ÎMPREUNĂ PENTRU COPII

Prof. înv.preșc. Paula Tanasă,

Grădinița P.N. Nr.1 Comarna

Fără îndoială un copil este o comoară. Fără îndoială un copil merită și trebuie să-i fie
acordată toată atenția, grija și suportul din partea părinților săi, din partea profesorilor, din partea
cunoscuților. Un copil își petrece mai mult timp acasă decât o face la școală sau la grădiniță.
Tocmai de aceea, părintele este principalul său model comportamental. Familia este “leagănul” în
care copilul își face pregătirea pentru viață.
După cum știm, totuși un rol foarte important în pasul spre educație îl are grădinița și școala,
iar familia ajută la formarea unui front educativ unitar. În activitatea educativă, familia și grădinița
formează copilul atât din punct de vedere intelectual, cât și din punct de vedere al personalității și
caracterului acestuia. Astfel, grădinița trebuie să fie deschisă familiei și familia receptivă la
influențele grădiniței. Ca educatoare pot spune că implicarea familiei în activitățile din grădiniță
este în primul rând în beneficiul copiilor, îmbunătățind calitatea actului educațional.

818
 Chiar dacă realitățile sociale, economice, tehnologice au determinat transformări majore,
familia are de răspuns unei vechi paradigme lansate de pedagogia populară sub sintagma “celor
șapte ani de acasă”, adică să pună bazele deprinderilor elementare de a trăi printre oameni.
Societatea actuală, grădinița, școala, comunitatea, caută noi soluții, pe lângă cele existente, pentru
a oferi familiilor sprijin în demersul lor de a deveni părinți mai buni.
Deoarece în comunitatea noastră trăiesc și locuitori de etnie rromă, derulăm și în cadrul
Grădiniței P.N. nr. 1 Comarna,Proiectul „Împreună pentru copii” – „Grădinița de familie”,
implementat de către Inspectoratul Școlar Județean Iași în calitate de Promotor al Proiectul în
parteneriat cu Filiala Iași a Fundației Holt România, în cadrul Programului RO10 „Copii şi tineri
în situaţii de risc şi Iniţiative locale şi regionale pentru reducerea inegalităţilor naţionale şi
promovarea incluziunii sociale” finanţat din fonduri europene şi Guvernul României.
Proiectul are în vedere prevenirea riscului de abandon școlar, creșterii participării școlare
și a incluziunii sociale a copiilor aflați în situații de risc și a familiilor acestora, integrarea
familiilor de etnie rromă în rețelele sociale din comunitate prin participarea la activități comune
cu ceilalți membri ai comunității și prin facilitarea cunoașterii reciproce.
Componenta Plus, așa cum s-a numit “Grădinița de familie” din cadrul Proiectului
„Împreună pentru copii”, a avut ca beneficiari 12 copii de etnie rromă împreună cu părinții lor. În
fiecare semestru s-au realizat câte 3 activități cu copiii și părinții acestora și câte 4 activități de
educație parentală a părinților implicați în proiect.
Implementarea proiectului s-a realizat anul școlar 2016-2017, acum aflându-se în perioada
de sustenabilitate, care se derulează pe o perioadă de 5 ani de la încheierea proiectului. Această
perioadă de sustenabilitate presupune organizarea unui număr de 6 activități de tipul ”Grădinița de
familie” și 8 activități de tip educație parentală în fiecare an.
Copiii, alături de părinți, au desfășurat mai multe activități dintre care aș enumera doar
câteva: “Zana fructelor”,” Legumele-izvor de sănătate”, “Parada toamnei”, iar poate cea mai
frumoasă activitate a fost aceea în care am intrat în lumea poveștilor și am realizat împreună o
mini-dramatizare după povestea “Coliba iepurașului” în care am avut plăcuta surpriză că și părinții
și-au exprimat dorința de a juca un rol alături de copilul lor.
Acțiuni mult așteptate de copii și părinții acestora au fost acelea în care s-au prezentat
programe artistice cu ocazia diferitelor evenimente: “Ziua eroilor”, “Sărbătoarea satului”, “Ziua
copilului”, “Așteptând pe Moș Crăciun”,”Ziua mamei”.

819
 În cadrul cursului de educaţie parentală, ce are scopul de a spori implicarea familiei în viaţa
şcolii şi de a ameliora calitatea relaţiei dintre copii, părinţi şi profesori, lunar sunt planificate
întâlniri cu părinții unde sunt abordate teme de interes cum ar fi:
“Cum să fii un părinte mai bun/'';
“Cum să învingi stresul și furia ?”;
“Cum să comunici eficient cu copilul tău?”;
„Cum să insoțești copilul pe calea dezvoltării sale?”;
„Cum să fiu un partener de încredere în relația cu copilul meu?;
„Cum abordezi pozitiv disciplinarea copilului?;
„Cum prevenim abuzul şi efectele lui asupra copilului?;
„Ce facem în continuare?;
Am coroborat tematica din proiect cu necesităţile întâlnite la grupa mea de preşcolari,
prezentând materialul în format PPT la videoproiector, panou tematic, fişe tematice, postere cât
şi distributiv (caiete tematice, chestionare, foi).
Prin intermediul cursurilor de educație parentală, părinții au aflat cum să comunice cu
propriul copil în diferite situații, cum să-și gestioneze furia, au aflat că timpul petrecut alături de
copilul lor e la fel de important ca munca pe care o depun pentru a le asigura un trai decent, că este
important ca în procesul de creștere al unui copil să-l învețe de la o vârstă mică să respecte un
program și să-l implice în treburile casnice (strânsul jucăriilor).
Cu ajutorul diverselor jocuri de spargere a gheții, pentru cunoaștere și autocunoaștere s-a
creat o legătură frumoasă între cei prezenți la aceste cursuri. Am încercat să le oferim un ambient
cât mai plăcut, ascultând o muzică relaxantă, acest fapt constituind un bun prilej de a-și destăinui
unele probleme la care au găsit un sfat sau ajutor de la cei prezenți.
În urma acestui proiect am reușit să încurajăm participanții să-și analizeze mai amănunțit
viața și modul de relaționare din familie, să descopere o gamă mai largă de alternative pozitive și
eficiente pentru rolul de părinte. Au conștientizat că exprimarea sentimentelor este foarte
importantă, că este necesar să-și îndemne copiii să și le exprime, iar ei să dea dovadă de o mai
mare disponibilitate. Totodată părinții care au mai mulți copii au realizat că nu este bine să facă
comparație între ei, să-l dea ca exemplu pe unul dintre copii, că fiecare copil e unic și se dezvoltă
în ritmul său.

820
 Părinții au văzut că ar fi de dorit, să se detașeze de problemele uzuale în preajma copiilor,
să le acorde mai multă atenție, să păstreze o tonalitate a vocii moderată aplecându-se la nivelul lui
și să evite certurile în preajma lui.
Informațiile prezentate în cele opt ședințe de educație parentală au fost benefice, feed-back-
ul venind și din răspunsurile primite la chestionarul anonim completat de către părinți la finalul
cursului.
- “Cum vi s-a părut acest curs ?”-”A fost un curs interesant, am învățat multe
lucruri și am fost primiți frumos.”
- „ Acest curs a determinat schimbări în comportamentul dumneavoastră?” 100%
au răspuns- „da”, spunând că „își vor aprecia mai mult copilul și vor comunica mai
mult cu el ;
- “ îl vor implica mai mult în păstrarea ordinii în cameră/ jucării.”
La ultima întâlnire din cadrul cursului părinții au primit câte o diplomă, o fotografie de
grup și le-au fost înmânate mapele cu toate materialele prezentate.
În cadrul activităților desfășurate împreună cu părinții, preșcolarii au simțit dragostea și
aprecierea părinților nu numai prin ceea ce li se oferă acasă, ci și din interesul pe care părinții l-au
acordat în realizarea unor activități și acțiuni din grădiniță.. Lucrările realizate în cadrul acestor
activități precum și fotografiile au fost expuse pe holul unității, ceea ce a făcut să crească stima de
sine atât a copiilor cât și a părinților.
În cadrul proiectului părinții au avut ocazia să desfăşoare activităţi noi ce contribuie la
consolidarea legăturilor familiale, cu efect pe termen lung. S-a observat ca relațiile interpersonale
au favorizat crearea unui climat educațional deschis, stimulativ, pentru o mai bună colaborare între
grădiniță și familie, între copil și părinte precum și între părinți.
În concluzie implicarea unității noastre în acest proiect a reprezentat un bun prilej pentru
a demonstra că o bună colaborare între școală, părinți și autorități locale este în beneficiul copiilor
în primul rând, iar pe termen lung, un câștig pentru comunitate.

821
 EDUCAŢIA OUTDOOR, ISTORIC ŞI FORME DE MANIFESTARE

Prof. Tănase Ioana

Grădinița P.N. Nr. 1 Costești

Activitatea outdoor, din punct de vedere psihologic, reprezintă “Proces de învăţare care are
loc în aer liber. Educaţia outdoar include educaţia de mediu, educaţia de aventură, terapie prin
activităţi în aer liber și unele aspecte din recreaţia în aer liber (Lappin, 2000).

Din punct de vedere al mediului – o altă metodă de învăţare experienţială care implică
folosirea tuturor simţurilor. Are loc în general, dar inclusiv prin expunerea la mediul natural
(Priest, 1990).

În sens larg educaţia outdoor reprezintă procesul educaţional indiferent de subiectul predat/
învăţat care are loc într-un cadru natural.

În acest sens restrâns educaţia outdoor reprezintă suma acţiunilor întreprinse de cadrul
didactic într-un mediu natural, folosind metode experienţiale, pentru a produce schimbări la nivelul
abilitaţilor fizice, intra si interpersonale și al comportamentului faţă de mediu, în rândul copiilor.

Educaţia outdoar oferă nenumărate posibilitaţi:

-contactul direct cu natura;

-educaţia outdoar reprezintă o puternică sursă de învăţare;

-educaţia outdoar facilitează procesul de învăţare al copiilor care întâmpină dificultătile în acest
sens deoarece oferă un climat diferit de învăţare;

-dezvoltarea personală educator – educat;

-dezvoltarea spiritului de echipă;

-educaţia outdoar oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale.

Pe langă nevoile de bază ale unei personae, educaţia outdoar răspunde la o serie de nevoi:

822
-nevoia de a fi respectat;

-nevoia de a fi activ și responsabil;

-nevoia de a fi inclus social;

-nevoia de a se simţi in siguranţă.

Caracteristici:

-educaţia outdoor se pliază cel mai bine pe educaţia nonformala, deoarece se bazează foarte mult
pe participarea activă a copiilor;

-pune accent pe procesul de învăţare;

-elimină constrângerile specifice școlii;

-oferă o utilitate practică imediată cunoștinţelor învăţate;

-se desfășoară în contexte diferite având un cadru de învăţare și un conţinut lejer;

-folosește metode care stimulează implicarea și participarea copiilor;

-are o structură și o planificare flexibilă;

-procesul învăţării este orientat spre participant;

-se bazează pe experienţa participanţilor.

Se regăseste cu ușurinţă sinteza argumentării pro outdoar în modelul educaţional din școală
lui Kurt Hahn, sintetizat în următorul citat:

“Consider că principala sarcină a educaţiei este să asigure supravieţuirea următoarelor calităţi:

o curiozitate inovatoare, o voinţă invincibilă, tenacităţi în atingerea ţelului, lepădare de sine și
deasupra tuturor, compasiune!”

Integrarea educaţiei outdoor în curricula școlară presupune mai multe etape, de la planificare
pâna la implementare și evaluare. Un aspect foarte important îl constituie consultarea copiilor

823
pentru a cunoaște părerea lor în legătura cu tema aleasă. Astfel se va observa ce lucruri prezintă
interes pentru ei și ce anume îi motivează.

Planificarea activităţilor outdoor trebuie să ţină seama să realizeze o serie de conexiuni cu

domeniile ce se doresc vizate.

În toate aceste activităţi va predomina un domeniu experimental, dar este necesar să se

stabilească ponderea celorlalte domenii și legătura dintre acestea.

Pentru fiecare domeniu se selectează acele obiective ce se pot realiza integral în mediul
natural.

Domeniul știinţe-activităţi:

-colecţionare de pietre, frunze, crengi, insecte, plante, etc și compararea dimensiunilor, grupare
dupa formă, mărime, culoare, clasificare;

-ordonarea crenguţelor dupa lungime, a pietrelor dupa greutate, a florilor dupa miros;

-orientare în spaţiu (stânga, dreapta, sus pe moviliţă, jos în vale, înaintea copacului, înapoi, mai
proape, mai departe);

Experimente de deplasare a aerului, apa poluată și legatura cu peștii morţi sau deșeuri aruncate pe
malul apei, circuitul apei în natură;

-compararea vegetaţiei din mediul curat cu cea din mediul poluat;

-observarea obiectivelor socio-culturale;

-acţiuni de ecologizare;

-plantare de pomi și flori;

-confecţionare de căsuţe pentru păsărele.

Domeniul limba și comunicare – activităţi:

-învăţarea unor cuvinte și expresii noi;

824
-citirea denumirilor de magazine, a etichetelor, a indicatoarelor;

-excursie ABC – identificarea obiectelor care incep cu un anumit sunet;

-recunoașterea literelor în diferite contexte;

-identificarea prospectelor pe diferite produse.

Domeniul om si societate – activităţi:

-deplasări în coloane cu respectarea normelor de circulaţie;

-desfășurarea jocurilor numai în anumite locuri ferite de pericole;

-jocuri de socializare și integrare a copiilor timizi;

-discuţii despre comportamente reprobabile: scrijelirea scoarţei copacilor, călcarea si ruperea

florilor sau a spaţiilor, comportamentul la manifestări artistice;

-cunoasterea și adoptarea unor monumente istorice (pentru a le avea în grijă, menţinerea spaţiului
din jurul acestuia în curăţenie).

Domeniul estetic și creativ – activităţi:

-vizita la muzeul de artă;

-creioanele colorate ale naturii: obţinerea de culori prin sfăramarea frunzelor, a crenguţelor, a
petalelor de flori, seminţe;

-vopsirea ouălelor de Paște cu frunze uscate de ceapă rosie;

-identificarea cântecului păsărelelor : guguștiucul, cucul, cioara, porumbelul, piţigoiul, etc, a

susurului izvoarelor, a foșnetului frunzelor în bătaia vantului;

-recunoașterea graiului animalelor;

Utilizarea obiectelor din natură (pietre, nisip, etc) pentru a produce sunete.

Domeniul psihomotric – activităţi:

825
-urcarea si coborârea unui povârniș, mersul printre obstacole, mers ghemuit pe sub copaci, săritura
peste obstacole, căţărarea, aruncarea pietrei la ţintă fixă.

Împreună cu preșcolarii din grupa pe care o conduc am programat activitatea “Copăcelul,

clasei” în luna aprilie. În parteneriat cu grupa mare din unitatea noastră am desfășurat activitatea
în curtea din fata grădiniţei. Copăcelul – un pom fructifer (vișin) a fost adus de un băieţel, iar
groapa în care l-am plantat a fost săpată de tatăl unui alt preșcolar. Am plecat cu toţii la locul
pregătit. Copiii au adus o găletușă și sticle cu apă, lopăţele mici de plastic.

Au fost încântaţi să fixeze copăcelul în groapă, să arunce pământ peste rădăcinile lui, au pus
apă la rădăcina acestuia, atât in groapă, cât și la final, după ce am acoperit cu pământ rădăcina,
analizand procesul de plantare. Copiii au interpretat cântecelul “Copăcelul”

Peste alte doua zile am mers împreună și am mai udat copăcelul și i-am vopsit trunchiul cu
var.

Le-am explicat ce rol are varul pentru protejarea scoarţei pomișorului. Din când in când, ziua,
din sala de grupă, privim împreună copăcelul nostru. Este o mare satisfacţie pentru copii.

Așa se pun bazele cunoașterii lumii înconjurătoare și ale unor comportamente sănătoase în
societate. Trebuie să veghem ca tot ce clădim în perioada preșcolară să se păstreze și să se
completeze pe parcursul întregii vieţi.

BIBLIOGRAFIE

1.Lolica Tătaru, Adina Glava, Olga Chiș, 2004,,,Piramida cunoașterii –Repere metodice
în aplicarea curriculumului preșcolar”, Editura Diamant;

2.Revista ,,Învățământul preșcolar și primar” nr. 1-2/2014, Editura Arlequin

826
 PĂRINȚII – PARTENERI ÎN EDUCAȚIA COPILULUI

Prof. înv. preșc. Tanase Marineta,

Grădinița P. P. Nr. 12 Iași

Schimbările din educaţie au loc în contextul global, cu implicaţii asupra vieţii sociale, a
familiei şi a calităţii vieţii. Grădiniţa şi educatoarea investesc în copil, rezultatul acestei investiţii
văzându-se pe parcursul vieţii. Noile dimensiuni ale educaţiei se promovează de la grădiniţă, de
aceea e necesar ca educatoarea să cunoască noile provocări ale lumii contemporane şi să acţioneze
în conformitate cu acestea.
Tendinţele de schimbare din lumea contemporană vizează şi educaţia, care răspunde
acestor orientări prin promovarea „noilor educaţii” dintre care și ,,educaţia pentru a fi părinte”.
Aceste tendinţe se regăsesc în activităţile educative ce se desfăşoară în grădiniţă, schimbările au
loc atât la nivelul obiectivelor, conţinuturilor, metodelor, cât şi al procesului de evaluare22.
Pedagogia contemporană este preocupată de a găsi căile şi mijloacele cele mai eficiente în
vederea realizării educaţiei pentru toţi la vârstele mici. Au fost definite câteva direcţii de acţiune
în acest sens: o viziune globală asupra construcţiei personalităţii copilului, sprijinirea procesului
de învăţare în vederea cultivării performanţelor, dar şi crearea condiţiilor de învăţare
compensatorie, realizarea educaţiei incluzive, având în vedere şi categoriile sociale defavorizate,
asigurarea şanselor de educaţie tuturor copiilor preşcolari, educaţia părinţilor ca parteneri în
educaţie.
Lectorat cu părinţii - Educaţia prin iubire
Ce este iubirea? (conform “Mic dicţionar enciclopedic”)- Stare, dispoziţie favorabilă
afectivităţii şi a voinţei pentru ceea ce este simţit, recunoscut ca bun, diferită în funcţie de obiectul
acestei stări(iubire de oameni, pentru muncă, învăţătură), afecţiune între membrii unei familii (
iubire maternă, filială, fraternă,etc.). “Iubirea nu stă niciodată să analizeze , ci oferă din belşug -
fără să se gândească şi mereu se teme că a făcut prea puţin “ Hannah Moore.

22
E. Păun, R. Incu,op. cit., pp. 89-93

827
 Dragostea adevărată înseamnă să faci ceea ce e bine pentru copil şi nu neapărat ceea ce
este uşor.

Formele de manifestare ale iubirii părinților față de copii sunt: respectarea “nevoilor
copilului ”, acordarea de încredere necondiţionată, insistenţa asupra răspunderilor personale,
imparţialitatea în frăţie, umorul, dezvoltarea imaginaţiei.

Greşelile părinților față de copii: prea multe “ Nu-mi “ sau “ Pentru că aşa

spun eu ”, prea puţine ieşiri cu familia / reuniuni de familie, nerespectarea pedepselor, insuficiente
avertismente în legătură cu dezvoltarea sexuală, nerezolvarea dificultăţilor financiare, să minţi în
numele lor, folosirea unui limbaj nepermis.

Educaţia copilului începe din pântecul mamei prin vorbiri, prin muzică şi continuă în
familie, grădiniţă, şcoală, mass-media, comunitate.“ Niciodată nu e prea târziu să faci ceea ce
trebuie ”.

Atitudinile părinţilor față de copii ar trebui să fie: severitate afectivă - multă comunicare
de calitate, consecvenţa, aşteptările clare, încrederea.

Mama este “ busola lui morala ”. Trăsăturile de caracter ale părinţilor se oglindesc în copii.“
Oricât de bine l-ar educa părintele pe copil , câtă vreme părintele este un exemplu negativ,
înseamnă că îi dă apă la moară să procedeze la fel. Părinţii să nu facă ceea ce nu doresc să facă şi
copiii lor.

Formele de comunicare dintre părinți și copii ar trebui să fie: gestica , privirea , uneori
părinţii răspund în exces “asasinând “ dorinţa copiilor şi nevoile lor . Uneori e suficient să îi
spunem “ Am înţeles dorinţa ta de a te juca cu o minge, dar avem altă treabă.”, zâmbetul -
importanţa zâmbetului ca demonstraţie de socializare, tensiunile- gesturi- reacţii, tăcerile. Am
uitat, părinţi fiind, că unele cuvinte, unele vorbe fondate pe judecăţi din care transpar respingeri
sau ameninţări se înscriu în copil ca o rană de nevindecat. Învățarea emoțională începe din primele
luni și continuă pe tot parcursul vieții. Rezultatul învățării emoționale eficiente este obținerea
competenței emoționale a unei “ființe umane decente”.

828
 Componenta emoţională poate fi subiect al formării părinţilor prin activităţi de: prezentare
de carte, serbări şcoalare, întâlniri cu specialişti in psihopedagogie, lectorate cu părinţii.

Bibliografie:
D. Goleman, 2005, Inteligența emoțională, Ed. Curtea Veche, București
E. Păun, R. Iucu, 2002, Educația preșcolară în România, Ed. Polirom, Iași
S. Cristea, 2005, Teorii ale învățării - Modele de instruire, Editura Pedagogică București

ÎN LUMEA COPILULUI CU ADHD

Prof. Țaran Cornelia-Maria , Prof. Rogoti Anca

Grădinița P.P. „ Sf. Sava”

ADHD- deficit de atenţie şi hiperactivitate sau THDA- tulburare hiperchinetică cu deficit

de atenţie, reprezintă aceeaşi afecţiune neurobiologică, întâlnită în primii ani de copilărie- până la
vîrsta de 7 ani. Această boală afectează anumite zone ale creierului care îi ajută pe copii să rezolve
probleme, să planifice lucrurile, să înţeleagă acţiunile celorlalţi şi să îşi controleze impulsurile.

SIMPTOME
Principalele simptome al ADHD-ului la preșcolari sunt hiperactivitatea și impulsivitatea
- copilul nu poate sta locului, se mişcă şi vorbeşte continuu, are un comportament şi un limbaj
necontrolat,e mereu în mișcare ca și cum ar fi condus de un motor, răspunde înainte de se finaliza
întrebarea, are dificultăți în a-și aștepta rândul, întrerupe sau intervine în timp ce alții vorbesc,
Acestor simptome li se adaugă, de cele mai multe ori și tulburarea de concentrare- copiii se
plictisesc şi sunt distraşi repede de la activităţi.

Se poate spune că în general copiii preșcolari sunt uşor hiperactivi, îşi pot menţine atenţia
puţin timp (în funcţie de categoria de vârstă), însă la copiii bolnavi aceste simptome afectează
învăţarea, adaptarea la mediul din grădiniţă şi mai apoi la cel şcolar şi sunt afectate de asemenea
relaţiile cu ceilalţi copii.

829
 CAUZE
Cauza acestei boli nu este pe deplin cunoscută, existând teorii care iau în considerare
preponderent cauze genetice, factori de mediu şi caracteristici fizice ale creierului. Băieţii sunt mai
predispuşi la boală, astfel că şi numărul acestora este de patru ori mai mare decât la fetiţe.

În aproximativ 60% din cazuri, această tulburare persistă şi la vârsta adultă. Copilul cu
ADHD nediagnosticat la timp şi netratat se va confrunta cu mari probleme atât în familie, cât şi în
societate. Va fi perceput ca fiind diferit, motiv pentru care riscă să fie izolat, să fie respins de
colegi, să rămână fără prieteni. Diagnosticul ADHD necesită o evaluare completă de către un
medic autorizat, cum ar fi un pediatru, psiholog sau psihiatru cu experiență în ADHD. Pentru ca o
persoană să primească un diagnostic de ADHD, simptomele de neatenție și / sau de hiperactivitate-
impulsivitate trebuie să fie cronice sau de lungă durată, să afecteze funcționarea persoanei și să
determine persoana să rămână în spatele dezvoltării normale pentru vârsta ei. Medicul se va
asigura, de asemenea, ca orice simptom ADHD nu se datoreaza unei alte afectiuni medicale sau
psihiatrice. Majoritatea copiilor cu ADHD primesc un diagnostic în timpul anilor școlii primare,
dar nu sunt excluse cazurile de dingnosticare încă din preșcolaritate. Pentru ca un adolescent sau
un adult să primească un diagnostic de ADHD, simptomele trebuie să fi fost prezente înainte de
vârsta de 12 ani.

Simptomele ADHD pot apărea încă între vârstele de 3 și 6 ani și pot continua până la
adolescență și la vârsta adultă. Simptomele ADHD pot fi confundate cu probleme emoționale sau
disciplinare sau sunt ratate în totalitate de copii liniștiți, ceea ce duce la o întârziere în
diagnosticare. Adulții cu ADHD nediagnosticat pot avea un istoric de performanță academică
slabă, probleme la locul de muncă sau relații dificile sau nereușite.

Simptomele ADHD se pot schimba în timp, pe măsură ce o persoană îmbătrânește. La

copiii mici cu ADHD, hiperactivitatea-impulsivitatea este cel mai predominant simptom. Pe
măsură ce copilul ajunge la școala primară, simptomele neatenției pot deveni mai proeminente și
pot determina copilul să se lupte academic. În timpul adolescenței, hiperactivitatea pare să se
diminueze și poate să apară mai des ca sentimente de neliniște sau frică, dar lipsa de atenție și
impulsivitatea pot rămâne. Mulți adolescenți cu ADHD se luptă și cu relațiile și comportamentele
antisociale. Neatenția, neliniștea și impulsivitatea tind să persiste până la maturitate.

830
 Imposibilitatea de a se concentra şi deranjarea activităților vor duce la rezultate şcolare
slabe. Cercetările avertizează că până la 40% dintre copiii cu ADHD nu-şi finalizează studiile.

Pe lângă aceste consecinţe, viaţa cu ADHD poate fi o adevărată dramă atât pentru copil,
întrucât suferinţa interioară este pe măsura haosului creat în jurul său, cât şi pentru părinţi, care de
multe ori nu mai ştiu cum să gestioneze situaţia şi cum să-şi ajute copilul pentru a-şi regăsi liniştea.

TRATAMENT
Deși nu există nici un tratament pentru ADHD, tratamentele disponibile în prezent pot ajuta
la reducerea simptomelor și îmbunătățirea funcționării. Tratamentele includ medicație,
psihoterapie, educație sau formare profesională sau o combinație de tratamente.

Pentru mulți oameni, medicamentele ADHD reduc hiperactivitatea și impulsivitatea și își

îmbunătățesc capacitatea de a se concentra, de a lucra și de a învăța. De asemenea, medicația poate
îmbunătăți coordonarea fizică. Orice persoană care ia medicamente trebuie să fie monitorizată
îndeaproape și cu atenție de către medicul care le-a prescris.

Adăugarea de psihoterapie pentru a trata ADHD poate ajuta pacienții și familiile lor să facă
față mai bine problemelor de zi cu zi.

Terapia comportamentală este un tip de psihoterapie care urmărește să ajute o persoană

să-și schimbe comportamentul. Aceasta ar putea implica asistență practică, cum ar fi ajuta la
organizarea sarcinilor sau la completarea lucrărilor școlare sau la lucrul prin evenimente dificile
din punct de vedere emoțional. Terapia comportamentală îi poate ajuta pe copii:

• să-și monitorizeze propriul comportament

• să câștige laude sau recompense pentru că acționează într-un mod dorit, cum ar fi controlul
furiei sau gândirea înainte de a acționa
Părinții, profesorii și membrii familiei pot, de asemenea, să ofere un feedback pozitiv sau
negativ pentru anumite comportamente și să ajute la stabilirea unor reguli clare, a listelor de sarcini
și a altor rutine structurate pentru a ajuta un copil să-și controleze comportamentul. De asemenea,
terapeuții și cadrele didactice pot învăța copiii abilitățile sociale, cum ar fi cum să aștepte rândul
lor, să împartă jucăriile, să ceară ajutor sau să răspundă la tachinare. A învăța să citești expresiile
faciale și tonul vocii în alte persoane și cum să răspunzi în mod corespunzător poate fi, de

831
asemenea, o parte a formării abilităților sociale. Terapia cognitivă comportamentală poate, de
asemenea, să învețe copiii tehnici de menținere de atenției.

Terapia cu familia și cadrele didactice poate ajuta membrii familiei și profesorii să găsească
modalități mai bune de a trata comportamentele perturbatoare, de a încuraja schimbările de
comportament și de a îmbunătăți interacțiunile cu proprii copii, îi învață abilitățile de care au
nevoie pentru a încuraja și recompensa comportamentele pozitive ale copiilor lor. Sunt învățați să
ofere feedback imediat și pozitiv pentru comportamentele pe care doresc să le încurajeze și ignoră
sau redirecționează comportamente pe care doresc să le descurajeze.

Copiii cu ADHD au nevoie de îndrumare și înțelegere de la părinți, familii și profesori pentru

a-și atinge întregul potențial și a reuși.

SFATURI PENTRU A AJUTA COPIII CU ADHD

Copilul cu ADHD are permanent nevoie de stimulare, așa cum ființele vii au nevoie de oxigen.
Dacă nu i se oferă stimularea de care creierul lui are nevoie, copilul și-o creează singur. Astfel,
comportamentul lui, deranjant pentru ceilalți, nu are, practic, o intenție rea în spate, ci pur și simplu
vine dintr-o necesitate organică. În timp, fiind greșit interpretat și generând reacții pe măsura din
partea celorlalți, comportamentul copilului cu ADHD duce către serioase tulburari afective,
emoționale și de relaționare socială. Este ca un bumerang care se întoarce împotriva lui.

Pentru a motiva copilul cu ADHD, este necesar să adaptezi mediul de învațare la nevoile
sale. A încerca numai să “modifici” copilul, nu este suficient. Performanța și motivația lui sunt
influențate de trei factori majori:
• Interesul sau pentru activitate
• Dificultatea activității
• Durata activității.
Astfel, copilul va reacționa bine la activități atractive, stimulante, “colorate”, creative, care
implică mai multe modalități senzoriale (văz, auz, pipăit, mișcare etc) si care au un continut cat
mai concret și relevant pentru contextul său de viață. De asemenea, lucrul în echipa este mult mai
benefic decat cel individual.
Iată câteva sfaturi utile care pot ajuta copilul cu ADHD să învețe mai bine:
• Crearea unui mediu de învatare predictibil, structurat;

832
 • Limitarea sau chiar eliminarea factorilor care pot să îi distragă atenția (sunet, lumină,
aglomerație de obiecte, mișcare etc);
• Stabilirea clară a regulilor, limitelor si asteptarilor; scrierea si postarea lor la loc vizibil;
• Oferirea de instrucțiuni simple, date pas cu pas, sucesiv și nu simultan;
• Împărțirea sarcinilor pe etape scurte, pauze dese;
• Alternarea activitatilor interesante, stimulante, cu cele solicitante, plictisitoare;
• Încurajări și laude pentru reușite “mici”, oferite pe loc;
• Oferirea simultană de informații verbale și vizuale (i se spune si i se desenează sau i se
arată o poză, schemă etc)
• Acordarea de laude sau recompense când se respectă regulile. Copiii cu ADHD primesc
critici de multe ori și se așteaptă la ele. Căutați un comportament bun și lăudați-l.

Exemple de jocuri pentru copii cu deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD)

1.Prinde-mă!
Copilul va alerga și un altul va încerca să-l prindă. Dacă reușește să-l atingă, copilul „va îngheța”
și va trebui să rămână nemișcat 10 secunde. Apoi, poate fugi din nou. Jocul este distractiv și
antrenează autocontrolul.
2. Ține sacul bine !
Avem nevoie de un mic saculeț umplut cu fasole ce se poate așeza pe capul copilului. Vom folosi
și noi un astfel de săculeț, iar copilul va imita mișcările noastre: plimbare, ne aplecăm ușor în față,
ne lăsăm pe genunchi, fără a scăpa sacul de pe cap.
3.Statuile muzicale
Dezvoltă atenția, răbdarea, capacitatea de concentrare. În timp ce se aude muzica, toți dansează
(mișcările sunt la alegerea fiecăruia), iar în momentul în care muzica este oprită, toţi dansatorii
rămân statui în poziţia în care se afla exact atunci când se opreşte muzica. Când melodia se aude
din nou, încep şi dansatorii să se mişte pe ritmul ei. Se repetă ori de câte ori vă doriți. Ceea ce este
important, pentru copilul cu ADHD, să creșteți gradat timpul cât stă nemișcat.
4. Să memorăm
Dezvoltă memoria vizuală, capacitatea de concentrare și limbajul. Se folosesc jetoane cu diferite
imagini (toate imaginile să fie în dublu exemplar, un rând pentru tine și unul identic pentru copil),

833
o planșetă, un cronometru sau un ceas cu secundar. Așezi pe masă 5 jetoane ca în exemplul de mai
sus, îi spui copilului să memoreze (Privește și ține minte desenele!), le acoperi cu planșeta și îi
spui să aleagă din jetoanele sale și să le pună pe masă pe cele memorate. Cronometează și notează
cât timp i-a luat pentru a așeza. Dacă a greșit, repetă până rezolvă corect. De fiecare dată se
cronometrează. Pentru reușită stimulează-l fie prin încurajări, fie punându-i în piept o steluță de
campion. Repetând jocul de mai multe ori, în timp, puterea de concentrare și capacitatea de a
memora se vor îmbunătăți.
4. Ne relaxăm și ne imaginăm
Stabiliți împreună cu juniorul o listă cu comportamente pozitive în grupă. Începeți jocul cu o
respirație profundă și timp de 1 minut imaginați-vă un anumit comportament. După expirarea
timpului, întrebați copilul dacă i-au plăcut sentimentele trăite și care sunt acelea. Creierul va
înregistra această secvență și acest lucru va duce la îmbunătățirea comportamentului în grupă.
5. Deranjează-mă!
Copilul primește o sarcină (ex. numără de la 1 la 10 în sens crescător și descrescător). În acest timp
încerci să-i distragi atenția dansând, dând drumul la televizor, făcând diferite mișcări. Dacă nu se
oprește și continuă să numere corect primește un stimulent. Un joc ce crește capacitatea de
concentrare.
4. Jocuri cu mingea
Aruncăm mingea de la unul la altul, îi explicam copilului că în momentul în care spunem „Roșu!”
va trebui să ridice mingea deasupra capului. Jocul solicită concentrarea și viteza de reacție a
copilului.

Ca o concluzie aş completa prin remarca potrivit căreia ADHD este una dintre cele mai
frecvente probleme de ordin comportamental cu care se confruntă în prezent copiii, fiind marcată
o serie de efecte negative provocate de lipsa atenţiei, impulsivitate şi hiperactivitate. Simptomele
sale sunt în mod evident în disonanţă cu stadiul normal de dezvoltare al copilului şi intră frecvent
în conflict normele şi regulile formale şi informale ale culturii şcolare, provocând dificultăţi în
viaţa cotidiană.

Poate ar trebui să ne îngrijoreze şi câteva date statistice, nu tocmai optimiste, în ceea ce

priveşte modul în care sunt afectate persoanele cu ADHD, astfel:
-aceşti copii sunt mai predispuşi abandonului şcolar (32-40%);

834
 -să aibă numai câţiva prieteni / să aleagă izolarea socială (50-70%)
-să aibă rezultate slabe profesionale (70-80%);
-să aibă diferite tulburări de personalitate (18-25%);
-să încalce reguli sociale etc.
Diagnosticarea timpurie a bolii şi luarea din timp a măsurilor impuse pot reduce
fenomenele expuse anterior, aceasta implicând familia, în primul rând, grădiniţa (şi mai apoi
şcoala), specialiştii în terapie comportamentală și societatea în ansamblul ei.

Bibliografie:

-Kuyma Kay „ Înţelege-ţi copilul”, Editura Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 2006

-Iucu Ioniţă, „Managementul clasei de elevi”, Editura Polirom, Iaşi, 2006
-Vincent J.Monastra, „ Cum să crești un copil cu ADHD”, Editura TREI, 2011

AVANTAJELE ACTIVITĂŢILOR INTEGRATE ȊN GRĂDINIŢĂ

Prof.Tătaru Cristina/ Prof.Ungureanu Corina

Grădiniţa P.P. Nr.11 Bârlad

Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare,

sau echipe de educatoare, punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi
educative cu caracter integrat, şi cu o abordare complexă a conţinuturilor.
Prin activitate integrată înţelegem – demers global, în care graniţele dintre categoriile de
activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei
teme. Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus
în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi
domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel
se creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic,
determinând experienţe de învăţare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare.
Integrarea este o manieră de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, dar nu
trebuie să facem confuzii între cele două concepte şi să identificăm interdisciplinaritatea – ca o

835
componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, cu integrarea – ca o idee sau un principiu
integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de
tema propusă de educatoare ori de copii.
Experienţele de învăţare la care copilul este cooptat sau provocat să participe pot fi comune
tuturor copiilor din grupă sau pot fi diferenţiate, în funcţie de nivelul acestora şi se pot organiza
prin alternarea tuturor formelor de învăţare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga
grupă. Acestea conduc la achiziţii ale copiilor în plan personal, care se obiectivează într-o
modificare în sens pozitiv a structurilor cognitive, afective sau psihomotorii, mult mai complexe,
pe măsura sarcinilor de învăţare şi efortului depus în realizarea lor. Copiii sunt antrenaţi prin joc
să asocieze, să analizeze, să compare, să formuleze păreri, să facă deducţii, să formuleze concluzii
despre fiinţe, obiecte, lucruri şi fenomene care altădată se vehiculau în activităţi diferite, în
perioade diferite.
Educatoarei îi revine libertatea, dar şi răspunderea în stabilirea ţintelor, în realizarea
coerenţei pe axa finalităţii educaţionale a demersurilor, utilizând principii didactice, forme de
organizare a activităţii de învăţare, criterii de evaluare. De asemenea, tot educatoarea este cea care
realizează integrarea, compatibilizarea conţinuturilor şi stabileşte relevanţa acestora în raport cu
cerinţele curriculare şi aşteptările comunităţii.
Activităţile integrate vor fi cele prezente în planificarea calendaristică, proiectate conform
planului de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârstă susţinute de experienţa cadrului
didactic. Educatoarea organizează activităţi integrate generate de subiecte stabile planificate pe tot
timpul anului. Aceste activităţi pot fi desfăşurate integrat după scenariul elaborate de educatoare
ce începe cu întâlnirea de grup, iniţiată în fiecare zi şi care se poate realiza sub forma unei povestiri,
a întâlnirii cu un personaj, a vizitei unei persoane adulte, prezenţa unui animal, o întâmplare trăită
sau imaginată, un eveniment social sau eveniment special petrecut în familie.
Scenariul educatoarei îi orientează pe copii să opteze pentru diverse centre care oferă
posibilitatea alegerii domeniilor de învăţare şi a materialelor. Varietatea acestora încurajează copiii
să manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii.
Copiii îşi asumă responsabilităţi şi roluri în macrogrupul din care fac parte, participând la
jocuri de rol interesante, iniţiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei.

836
 Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru
o zi. Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la arii curriculare diferite,
apelându-se la conţinuturi din diferite domenii.
Fiecare zi poate purta un nume astfel încât copiii să fie motivaţi în activitatea de învăţare,
fiind expuse pe înţelesul lor ţintele pe care ni le dorim a fi realizate, precum şi eforturilor pe care
trebuie să le facă ei. În cadrul activităţii de învăţare, activitatea integrată deţine succesul pentru că
într-un mod plăcut – joc în special – se abordează conţinuturi din diferite domenii pentru realizarea
unor obiective comune. Prin această modalitate copilul se implică şi învaţă lucrând, fără a sesiza
că această activitate este impusă.
Activităţile integrate sunt activităţi specifice reformei curriculare pentru care pledează
numeroşi autori şi sunt propuse şi de noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Acestea se
desfăşoară atât ca activităţi în cadrul unui proiect tematic, cât şi în cadrul proiectării pe teme
săptămânale fără a fi desprinse de context.
Activităţile integrate propuse de planul de învăţământ sunt de 4 tipuri, în funcţie de durată
şi elementele de conţinut:
• Activitate integrată care înglobează toate activităţile din programul unei zile şi care
se desfăşoară pe parcursul întregii zile.
• Activitate integrată care înglobează ALA şi ADE din ziua respectivă.
• Activitate integrată care înglobează ADE din ziua respectivă.
• Activitate integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua
respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei (în
această activitate se poate integra un opţional, o temă dintr-un proiect educaţional).
Activităţile care fac parte din activitatea integrată îşi pierd statutul de activităţi de sine
stătătoare, de această dată fiind elemente sau părţi componente ale unui demers global. De aceea,
pentru activitatea integrată se realizează un singur proiect didactic indiferent de conţinutul acesteia.
Activităţile educative de diferite tipuri – rutiere, ecologice, sanitare, culturale, religioase –
pe care ne-am obişnuit să le desfăşurăm pot intra atât în categoria ALA cât şi în categoria ADE,
totul depinde de tipul şi tema acestor activităţi şi cât de bine se corelează cu tema proiectului sau
cu tema săptămânală.
Avantajele activităţilor integrate în grădiniţă sunt:
• dobândeşte cunoştinţe profunde şi solide;

837
• identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;
• face corelaţii între temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei;
• parcurge teme care-l interesează şi le studiază mai mult timp;
• se încurajează comunicarea;
• învaţă să rezolve sarcini prin cooperare;
• se formează sentimentul de apartenenţă la grup;
• devine mai responsabil în procesul învăţării.
• stimulează interesul pentru abordarea unor noi conţinuturişi metode;
• îşi organizeaza mai bine planificarea;
• utilizează o varietate de activităţi pentru a prezenta tema în profunzime;
• încurajează copiii să producă idei originale pentru activităţi.
Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective cadru şi de referinţă ale
domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de 4-5
obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate. Conţinuturile abordate sunt
selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare curriculară.
Într-o situaţie în care tema săptămânii este „Animale sălbatice”, iar tema activităţii integrate
este „Proiectarea unei grădini zoologice pentru oraşul nostru”, conţinuturile didactice vehiculate
vor proveni din domeniile experienţiale: Ştiinţe, Om şi Societate şi, eventual, din domeniul estetic
şi creativ, dar se vor selecta acele conţinuturi şi activităţi care vor contribui la îndeplinirea
cerinţelor impuse de tema activităţii integrate.
De exemplu, alcătuirea proiectului grădinii zoologice, cu vizualizarea spaţiului şi a accesoriilor
necesare pentru găzduirea fiecărui tip de animal, discutarea şi decizia privind vecinătăţile, spaţiile
de vizitat, hrana necesară, formularea regulilor de comportament pentru vizitatori, estimarea
costurilor biletelor etc.
Activitatea integrată include valenţele formative ale curriculumului integrat ca model de
proiectare curriculară. În situaţia descrisă în exemplul de mai sus, copiii vor fi încurajaţi să caute
informaţii privind dimensiunile, habitatul, comportamentul, hrana unor animale sălbatice care vor
fi găzduite în grădina zoologică, să propună mai multe variante de organizare a grădinii zoologice,
pe care să le ilustreze cu material intuitive (gărduleţe, cuşti construite din cutii de carton sau cuburi,
animale în miniatură etc.).

838
Activităţile integrate aduc un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare-
învăţare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază.
Activitatea integrată se dovedeşte de a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de
învăţare cu viaţa societăţii, cultura şi tehnologia didactică. Pentru copiii mici, adaptarea la regimul
grădiniţei se face adesea cu greutate. Cea mai uşoară cale de a-l face pe copil să nu simtă absenţa
mamei, a jucăriilor şi lucrurilor personale de acasă este aceea a "scenarizării" activităţilor din
grădiniţă. Marea artă a educatoarei este aceea de a fi o artistă deosebită şi de a da, în fiecare clipă,
"marea reprezentaţie" în faţa micilor spectatori şi de a-i implica şi pe ei.

Bibliografie:

1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 2009, Bucureşti;

2. Ciulea, L., 2009, Aplicarea noului curriculum pentru educaţie timpurie – o provocare?, Editura
Diana; București.

MODALITĂȚI DE REALIZARE A EDUCAȚIEI

INTERCULTURALE

Prof.înv.primar Teișanu Daniela Dorina

Școala Gimnazială Șuțești Brăila

Interculturalitatea este înainte de orice respectul diferenţelor. Suntem diferiţi, dar nu

înseamnă că unul este mai bun decât celălalt, cu toţii avem un potenţial valoric egal. Toţi avem o
cultură asemănătoare dar în acelaşi timp şi culturi diferite.
Educaţia interculturală presupune promovarea unor politici şcolare care să permită
egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale pentru a le
transforma în resurse pedagogice, iar responsabil de aceste demersuri este (în cadrul educaţional
instituţionalizat) managerul grupei/ clasei, respectiv cadrul didactic.
Identitățile multiple, tradițiile și obiceiurile se fac simțite chiar și în comunitățile mici, rurale.

839
 Venind din culturi diferite avem şansa să ne integrăm într-o societate diferită,
multiculturală, care favorizează sentimentul de a fi în realitatea cotidiană, o individualitate care nu
seamănă cu nimeni şi nimic. Didactica contemporană promovează concepte şi atitudini
educaţionale noi, menite să determine forme variate de comunicare, cooperare şi colaborare în
sprijinul copiilor. Parteneriatul educaţional este un astfel de concept care devine tot mai prezent în
relaţiile de colaborare ce se stabilesc între unităţi de învăţământ, între acestea şi diferite segmente
ale societăţii. Iniţierea şi derularea de activităţi în parteneriat reprezintă o provocare pentru
educatorul de astăzi, necesitând multă creativitate în concepere, dinamism în derulare,
responsabilitate în monitorizare, flexibilitate în luarea deciziilor.
În activitatea mea m-am confruntat cu situaţii când au venit copii din medii total diferite:
familii foarte sărace, copii din medii profesional diferite, cu culturi diferite sau de etnii diferite,
situaţie în care obiectivul meu principal a fost acela de a-i determina pe aceşti copii să nu simtă
sau să simtă cât mai puţin felul provenienţei lor, ferindu-i de fenomenul frustrării care ar putea
avea repercursiuni asupra personalităţii în formare a copilului mic.
Ce nu este educaţia interculturală?
-nu este o educaţie compensatorie pentru străini sau grupuri minoritare. Nu copiii care aparţin
acestor grupuri sunt cei care au probleme, ci instituţia şcolară are dificultăţi de adaptare la
diversitatea culturală.
- nu este o nouă disciplină şcolară sau o extensie a programelor destinată ,, predării
culturilor”, ci îşi propune să formeze atitudini pozitive şi active faţă de alte culturi, posibilă sursă
de îmbogăţire şi de trăire a unor experienţe noi.
- nu se confundă cu orele de limba şi cultura de origine specifice grupurilor minoritare.
În grădiniţă, încă de la vârsta premergătoare şcolarităţii, copiii descoperă treptat diferenţele
şi asemănările intercategoriale:
- la 2-3 ani fac distincţia dintre sine şi ceilalţi, îşi dezvoltă identitatea de sex, învaţă culorile
şi încep să le asocieze culorii pielii;
- la 3 ani observă diferenţele rasiale şi în perspectivă vor fi influenţaţi de normele sociale;
- la 4-5 ani copiii dau semne de înţelegere asupra diferenţelor rasiale existente;
- la 5 ani încep să se identifice cu alţii şi să se recunoască pe sine ca fiind o parte a grupului;
- între 5 şi 7 ani aprecierea adultului îi determină imaginea despre performanţele sale,
locului în grup şi diferenţelor sale faţă de ceilalţi.

840
 Diferenţele dintre copii, culturi, stiluri de viaţă şi de învăţare, dintre componente, sunt
fireşti, pozitive. De aceea ei nu trebuie forţaţi să devină copii ale unui model predefinit.
Este de preferat să răspundem prompt întrebărilor copiilor, dacă ocolim răspunsurile,
aceştia vor deduce că ceva nu este bine în ceea ce priveşte întrebarea sau persoana la care se referă
. Răspunsurile să fie simple, legate de experienţa copiilor şi nivelul lor de cunoaştere. Diferenţele
trebuie introduse prin asemănări: toţi oamenii râd, plâng, se bucură, numai că există maniere
diferite de manifestare.
Un exerciţiu simplu ce se poate face la clasă este următorul:
-copiii sunt rugaţi să răspundă la întrebarea ,,Cine sunt eu?”
-după examinarea răspunsurilor sigurat vom găsi indicaţii care să permită să ne situăm din punct
de vedere social: de pildă, numele si vârsta, sexul, originea etnică şi limba maternă, diferitele roluri
sociale. S-ar putea, de asemenea, să întâlnim detalii referitoare la aspecte mai personale ale
individualităţii, precum trăsături de caracter, valori, convingeri ideologice, credinţe religioase,
interese intelectuale, gusturi artistice, preferinţe în materie de sport etc.
Acest exerciţiu simplu pune în evidenţă multiplele forme sub care se poate descoperi
identitatea. Reies, în acelaşi timp, relaţiile de interdependenţă care fac ca indivizii să fie,
concomitent, atât de asemănători şi atât de unici şi diferiţi.
Avantajul activităţilor extracurriculare, care se apropie mai mult de educaţia interculturală
informală, este că oferă un cadru flexibil, propice pentru apropiere şi intercunoaştere.
Am realizat cu elevii diverse activități extracurriculare prin care aceștia au înțeles ce
înseamnă toleranța, empatia, respectul reciproc.
Trebuie să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii, să comunicăm, să ne tolerăm, să cooperăm cu
ceilalţi, deoarece doar aşa nu vor mai exista diferenţe între noi care suntem diferiţi, dar totuşi egali.
Şi pentru că toţi copiii au drepturi egale la educaţie, este necesară identificarea, valorificarea şi
stimularea tuturor capacităţilor şi disponibilităţilor existente la fiecare, indiferent de etnie, în
scopul unei educaţii eficiente.
Am desfășurat cu elevii o serie de activități extracurriculare din perspectiva educației
interculturale:
-participarea la diferite evenimente culturale și sărbători locale;
-organizarea de activitați sportive;

841
-invitarea în spatiul școlar
a unor specialiști: Parteneriate educative cu medici , cu Poliția Rutiera, cu preotul satului, etc;
-utilizarea frecventă a centrelor de documentare, a bibliotecii școlare: activități sustinute în incinta
bibliotecii;
- programe artistice susținute de elevi cu diverse ocazii;
-participarea la concursuri școlare interdisciplinare, la festivaluri de cântece populare;
-vizite, excursii.
Printre proiectele educaționale derulate pot aminti următoarele:
”Să ne păstram obiceiurileși tradițiile !”
”Copilăria – minunea sufetului meu! – concurs județean de creație plastică si literară.
”Toți suntem egali!”
”Noi suntem viitorul!”
Învățarea interculturală presupune o învățare pe tot parcursul vieții, de la o vârstă fragedă.
Dacă ne putem educa copiii de mici că ei nu sunt mai presus decât nimeni și că fiecare persoană
trebuie tratată cu șanse egală, cu siguranță vor deveni adulți toleranți ce vor accepta și se vor
îmbogăți după urma diversitătii culturale.

BIBLIOGRAFIE:

● Ciolan, Lucian,2000, Paşi către şcoala interculturală, Colecţia Sanse Egale, Editura Corint;
● Cucoş, Constantin, 2000, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi;
● Maliţa, Mircea,1998, Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Editura Nemira, Bucureşti.

Din activitățile noastre

842
843
 EDUCAŢIA FINANCIARĂ LA PREŞCOLARI

Prof. Timofte Nicoleta Ionela

Grădiniţa P.P. “Florilor” Cumpăna Constanța

Educaţia financiară este procesul prin care dobândim cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi care
ne permit să luăm decizii mai bune în ceea ce priveşte gestionarea resurselor noastre, să facem
analize pe baza informaţiilor corecte şi să ştim cui să cerem ajutor şi sfaturi pentru a obţine mai
multe beneficii din banii noştri .
Pornind de la proiectului naţional „De la joc la educaţie financiară”, proiect marca APPE adresat
grădinițelor, ce funcționează în baza parteneriatului nr.11.517/22.12.2015 semnat între Ministerul
Educației Naționale și Cercetării Științifice, Asociația pentru Promovarea Performanței în
Educație, Banca Comercială Română și Infomedia Pro, am gândit un parteneriat educaţional cu
părinţii, intitulat “Sunt mic, dar învăţ munca să o valorific”.
Au fost implicaţi 28 de preşcolari, cu vârsta de 5-6 ani şi părinţii acestora.
Prin activităţile propuse, copiii au învățat că banii se câştigă prin muncă, că ei ne oferă
siguranţa zilei de mâine, că prin bani putem să ne satisfacem nevoile de hrană, îmbrăcăminte,
relaționare, cunoaştere etc.
De asemenea, copiii au învățat că fiecare familie are un buget şi că există reguli de
economisire şi cheltuire a banilor şi că ei ar trebui să valorizeze ceea ce primesc, să se bucure de
ceea ce au şi să înțeleagă atunci când părinții spun „nu“ sau „nu se poate“. Un moment potrivit
pentru a responsabiliza copilul în privinţa banilor este acela în care îşi doreşte ceva anume.O
jucărie după care tânjeşte este un prilej bun pentru a se simţi motivat să strângă singur bani pentru
a şi-o achiziţiona. Ȋn acelaşi timp, el învaţă că nu poate avea totul pe loc, învaţă ce înseamnă
răbdarea şi că anumite lucruri implică un efort.
De asemenea, copilul învaţă că şi el poate face anumite lucruri ce pot fi recompensate
financiar.(strângerea jucăriilor şi aranjarea lor, păstrarea ordinii în propria cameră, aşezarea
hainelor pe scaun sau în dulap etc)
Exemple de activități desfăşurate:
➢ “ Puşculița cu monede” – pictură, lucrare colectivă pe grupuri. (Dacă ne unim

844
eforturile, dacă toți membrii familiei strâng banii la un loc, atunci bugetul va fi mai mare). Copiii
au fost împăţiţi în grupuri de 3,5 şi 7, pictând fiecare copil câte 3 monede pe un carton cu simbolul
unei puşculiţe. La final s-a comparat numărul de monede din fiecare puşculiţă, concluzionând că,
dacă suntem mai mulţi, numărul monedelor este mai mare, la fel şi bugetul, şi economiile.
➢ “Puşculițe haioase”- confecţie ( puşculița reprezintă una dintre modalităţile
prin care putem păstra banii). O cutie de conservă din aluminiu (desfăcută) a fost îmbrăcată în
hârtie creponată, peste care s-au aplicat ochi, nas, gură, păr din carton şi lână.
➢ “Mărțişoare pentru colege…din economiile mele…” ( în diferite ocazii,
dăruim din suflet bani sau obiecte cumpărate)
➢ “Bănuți mari şi mici” (valoarea banilor româneşti) – copiilor li s-au prezentat
monedele şi bancnotele, după care au pictat un obiect şi valoarea în bani a acestuia.
➢ “Reţeaua cunoaşterii” (Ce ştim despre bani?) – convorbire. Toţi copiii au stat
în picioare, într-un cerc. Capătul firului unui ghem de aţă a fost prins de un copil care a spus ceva
despre bani, după care a aruncat ghemul către un alt coleg. Acela, după ce răspundea la o întrebare,
păstra firul şi trimitea ghemul către un altul. La finalul întrebărilor s-a format o reţea din fire,
semănătoare unei pânze de paianjen.
Părinţii copiilor implicaţi în proiect au primit cu deschidere acest tip de activităţi, care au
venit în întâmpinarea curiozitatii celor mici, ei neştiind care ar fi cel mai potrivit mod de a aborda
subiectele cu copiii.
Au fost încântaţi de faptul că micuţilor li s-au explicat reguli simple care tin de cheltuirea şi
economisirea banilor, puşculiţele reprezentând un pas mic către un buget personal al copilului.
Din întâlnirile cu părinţii, s-au materializat câteva concluzii / sfaturi:
• Să ţinem cont de mesajul pe care îl transmitem copilului legat de relatia
noastră cu banii, de atitudinea faţă de bani. Noi suntem modele pentru copii în toate, aşadar
inclusiv pentru relaţia cu banii.
• Să discutăm despre bani în familia noastră. Bineînţeles că sunt excluse de aici
certurile din cauza banilor. Le povestim istoria banilor, de unde vin banii, ce reprezintă, cum se
cheltuie. Astfel ei vor înţelege că banii se termină, nu avem un sac fără fund de unde tot scoatem
bani.
• Le explicăm diferenţa dintre nevoi şi dorinţe. Alimentele, hainele intră la

845
categoria nevoi, dar dacă vorbim de haine de lux, deja intră la dorinţe. Dacă îi obişnuim să le
cumpărăm tot timpul ce îşi doresc, vor creşte cu ideea că este datoria noastră să le satisfacem toate
cerinţele.
Cum îi obişnuim să facă această diferenţă? Îi implicăm în realizarea listei de cumpărături, dar şi în
efectuarea cumpărăturilor. Pot să bifeze singuri puncte de pe listă, să observe şi să profite de oferte.
Să înveţe că acelea sunt momente în care se pot economisi bani faţă de bugetul iniţial alocat.
• Este recomandat să plătim cash când suntem cu cei mici la cumpărături,
tocmai pentru ca banii să fie ceva palpabil pentru ei…să socoteasca singuri cât trebuie să plătim şi
să primească restul. Cardul este o noţiune prea abstractă pentru ei şi nu o înţeleg.
• Îi învăţăm că alegerea este la noi şi că avem control asupra banilor. Este
dăunător să spui “Nu imi permit”. Mai indicat este să-i spunem copilului la ce ar trebui să renunţe
familia pentru a-i satiface cerinţa. Dacă este o jucărie foarte scumpă, un exemplu de explicaţie ar
fi că “pentru a-i cumpăra ce îşi doreşte, e necesar să renunţăm la a mai cumpara fructe timp de o
lună”.
• Cum pot copiii să facă rost de bani ? Îi putem ajuta să câştige bani de buzunar
implicându-i în treburile gospodăreşti. Nu pentru a face curat în camera lui, ci dacă participa la
curăţenia din spaţiile comune, curtea, etc. Pentru asta îl putem plăti sau încuraja să facă servicii
diverse vecinilor, rudelor, etc.
Nu este recomandat să se ofere bani de buzunar zilnic, copiii în jur de 7 ani pot primi săptămânal.
Nu pur şi simplu, fără să fi făcut nimic pentru ei. Cei peste 8 ani pot primi un buget lunar şi se vor
învăţa astfel să îşi planifice banii pentru întreaga lună.
• Să-i obişnuim să-şi stabilească obiective: ce vor să facă cu banii, pentru ce le
trebuie bani. Doar având în minte obiectivul, vor fi capabili să facă ceea ce e necesar pentru a
câştiga banii de care au nevoie. Pentru plăcerea de a avea păpuşa mult visată, fetiţa va putea renunţa
să-şi cumpere tot felul de nimicuri pentru o perioadă de timp. Obiectivul trebuie să fie vizibil, să
il deseneze, să il vadă zilnic pe porcuşorul economisire, un abţibild sau ceva care să aibă legătură
cu obiectivul.
• Să le dăm voie să înveţe din greşeli. Ni se pare că suntem atoateştiutori pentru
că avem o expeienţă mai mare şi am trecut prin multe. Chiar dacă ar fi aşa, asta nu ar fi un motiv
pentru care să-i răpim copilului nostru puterea de a decide. Îl lăsăm să ia decizii pe banii lui, chiar

846
dacă greşeşte. Doar aşa va învăţa şi pe viitor va şti să îşi asume consecinţele. Copiii
devin responsabili cu banii lor dacă le dăm ocazia să ia decizii singuri.
Activitățile derulate în proiect, materialele de sprijin elaborate, schimburile de bune
practice au scos în evidență faptul că proiectul nu a vizat numai educația financiară, ci că el a
condus la o dezvoltare personală a tuturor celor implicați și, chiar mai mult, la o adevărată
dezvoltare comunitară. Entuziasmul celor mici și dorința de a afla cât mai multe despre bani și
despre valoarea și limitele legate de acest subiect, precum și implicarea părinților copiilor în
activitățile proiectului m-au făcut să continui acest proiect şi în anii următori şi să îl promovez în
rândul colegelor.

Bibliografie:

• Bucur, Roxana, 2018, “Mărunţilă şi Bancoţilă”, Editura Psihologia banilor, Bucureşti;

• Curriculum pentru învăţământ preşcolar 3-6/7 ani, 2008, Bucureşti;
• “Când voi fi mare voi fi... BOGAT. Poveşti cu şi despre BANI - Educaţie financiară pentru
copii”, 2015, Editura InfoMedia Pro, Bucureşti;
• Goloşoiu - Georgescu Ligia , 2013, “De la joc…la educaţie financiară”, Editura
Explorator, Ploieşti;
• Goloşoiu - Georgescu Ligia , 2013 , “Educaţie financiară. Banii pe înţelesul copiilor”,
Editura Explorator, Ploieşti;
• Soto, Maria Jesus, 2018, “Prima mea carte de educaţie financiară. Economii şi investiţii”,
Editura Didactica Publishing House, Bucureşti;

847
 MODALITĂŢI DE ABORDARE INTER ŞI TRANSDISCIPLINARĂ A
PROBLEMELOR DE ALIMENTAŢIE RAŢIONALĂ PRIN ACTIVITĂŢI
CURRICULARE ŞI EXTRACURRICULARE

Prof. Tirea Daniela –

Şcoala Gimnazială „I. D. Sîrbu” Petrila

Educaţia nutriţională vizează cunoaşterea alimentelor şi substanţelor nutritive,

producerea şi/ sau utilizarea acestora, conservarea alimentelor, alimentaţia copilului, alimentaţia
raţională. etc.
Pentru a trăi, omul are nevoie de putere, forţă vitală, energie. Una din modalităţile de a
dobândi energie pentru viaţă este alimentaţia. Influenţa alimentaţiei asupra sănătăţii noastre este
foarte mare. Hrana pe care o ingerăm constituie combustibilul care face să funcţioneze maşinăria
atât de complexă a fiinţei noastre. Aşa cum, o maşină construită să funcţioneze pe benzină, se
defectează dacă este alimentată cu motorină, la fel omului trebuie să i se ofere „combustibilul”
potrivit pentru o funcţionare optimă.
Dacă anumite alimente sunt consumate în exces, iar altele nu sunt consumate îndeajuns,
unele funcţii ale corpului vor fi afectate, reflectându-se în starea generală a sănătăţii.
Un meniu echilibrat se bazează pe:
- cereale, legume, fructe, zarzavaturi;
- carne şi grăsimi de origine animală (în cantităţi mici), ţinând cont de tipul de activitate
desfăşurată, de vârstă şi de anumiţi factori individuali (intoleranţă faţă de anumite alimente,
echilibrul hormonal, etc.).
Într-o alimentaţie echilibrată trebuie să ţinem seama de proporţia diferitelor substanţe care
furnizează organismului energia . De exemplu: glucidele ar trebui să aducă între 55 şi 75 % din
totalul caloriilor ingerate zilnic; grăsimile să nu depăşească 30%; proteinele să constituie între
10 şi 15 % din totalul caloriilor.
Este necesar ca fiecare elev să conştientizeze grija pentru a mânca cum, cât, ce, cât trebuie,
pentru că se remarcă în rândul elevilor o adevărată neglijenţă în ceea ce priveşte masa zilnică

848
 (consum excesiv de mâncăruri tip fast- food şi de băuturi carbogazoase.) Este obligatoriu să se
arate, încă de timpuriu importanţa consumării fructelor şi legumelor.
În acest sens, în şcoala noastră s-au desfăşurat activităţi variate din cadrul proiectului:
„Vitaminele – izvor de sănătate”.

Am pornit de la ideea că sănătatea este primordială în existenţa noastră ca indivizi. O condiţie

de bază a menţinerii sănătăţii este, pe de o parte, igiena, iar pe de altă parte, alimentaţia
sănătoasă, bogată în vitamine şi alte substanţe necesare funcţionării organismului în bune
condiţii. Un organism sănătos, în armonie cu o minte sănătoasă sunt benefice în formarea
personalităţii copilului de vârstă preşcolară. Prin urmare, cunoaşterea şi respectarea unor norme
de igienă şi alimentaţie sănătoasă, precum şi formarea unor deprinderi în acest sens sunt
obiective ce se pot realiza în activităţi cu şcolarii.
Scopul acestui proiect a fost enunţat astfel: „Adoptarea unui comportament sănătos
privind educarea populaţiei preşcolare şi şcolare pentru promovarea sănătăţii şi a stării de bine,
formarea unui stil de viaţă sănătos prin cultivarea respectului faţă de viaţa personală, sănătatea
proprie şi a celorlalţi.”
Starea de sănătate cu o alimentaţie sănătoasă ar trebui să fie o preocupare permanentă a
tuturor oamenilor, dar mai ales a tinerei generaţii. În măsura în care familia (factorul principal al
societăţii) e sănătoasă, în aceeaşi măsură va fi şi starea de sănătate a copiilor şi a societăţii. Într-o
familie sănătoasă, copiii îşi găsesc cu uşurinţă locul şi se poate vorbi fără reticenţe despre sănătate
şi educaţie. Creşterea unui copil sănătos şi bine educat înseamnă o datorie morală dar şi una
socială.
O alimentaţie sănătoasă poate fi văzută ca pe o ocazie de a lărgi aria de alegere încercând
mâncăruri – folosind în special legume, cereale şi fructe pe care, în mod normal nu le consumăm,
ignorând importanţa deosebită a acestora. Este bine să ne asigurăm că ne luăm necesarul de
vitamine şi minerale din alimente .

849
 Noi, cadrele didactice, avem la îndemână numeroase mijloace şi metode pentru
îndeplinirea acestui scop şi nu în ultimul rând, să o facem şi prin exemplul personal. De noi depinde
să avem copii sănătoşi, plini de viaţă şi avem datoria de a-i forma în acest sens, de a avea priceperea
şi deprinderea de a se alimenta sănătos. Numai prin eforturi comune ale tuturor factorilor implicaţi
în educaţia pentru sănătate a tinerilor se va ajunge la o ridicare a calităţii comportamentelor faţă
de o alimentaţie raţională şi sănătoasă a viitoarei generaţii.

Bibliografie:
1. Croitor, Nicoleta, 2012, Tehnologia generală a industriei alimentare, Editura Fundaţei
Universitare, Galaţi;
2. Jelea, Marian, 2010, Microbiologie generală, - Note de curs, CEPA II;
3. www.tvet.ro , auxiliare curriculare/ industrie alimentară.

PROIECT TEMATIC - PIRAMIDA ALIMENTELOR – ALIMENTAȚIE

SĂNĂTOASĂ

Prof. Tirea Ionel

Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila

ARGUMENT

Energia noastră principală, primară, cea care ne permite să ne mişcăm, să învăţăm, cea care
ne ajută să creştem şi care ne vindecă, o obţinem, înainte de toate, din hrană.
De câteva ori pe zi, corpul nostru ne cere să-l hrănim. Imediat ce îl lipsim de doza sa necesară
de energie, problemele încep să apară: ne simţim slăbiţi, ineficienţi, deseori suntem cuprinşi de
dureri de cap sau de indispoziţii difuze. Astfel, să ne hrănim sănătos înseamnă să îi asigurăm
corpului nostru carburantul minim de care are nevoie pentru a funcţiona.

SCOP

850
 Conştientizarea importanţei unei alimentaţii sănătoase în dezvoltarea organismului, cât şi
sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediu şi protecţia acestuia prin stimularea capacităţilor
creative.

OBIECTIVE :

• să identifice cele cinci categorii principale de alimente necesare pentru o dietă

sănătoasă privind definirea piramidei alimentare ;
• să alcătuiască ,, floarea sănătăţii’’ cu comportamente, sugestii necesare unei vieţi
sănătoase;
• conştientizarea provocărilor globale referitoare la sănătate şi foamete;
• cunoaşterea şi respectarea drepturilor omului;
• realizarea dreptului la alimentaţie ca o realitate tangibilă pentru toţi;
• promovarea în rândul elevilor a ideii de voluntariat în folosul comunităţii;
• cinstirea hranei şi conştientizarea alimentaţiei sănătoase;
• conştientizarea importanţei nutriţiei corespunzătoare şi sportului pentru un stil de
viaţă sănătos.
• formarea deprinderilor de alimentaţie sănătoasă.
GRUP ȚINTĂ: elevii claselor I -VIII

RESURSE MATERIALE ŞI PROCEDURALE:

Materiale necesare: foi flipchart, markere, coli color A4, imagini foto cu diverse alimente,
ambalaje de produse alimentare, polistiren, expoziţie de desene, fişe de lucru etc

Forme de organizare: grupe, frontală, individuală

Metode şi procedee: conversaţia euristică, învăţarea prin descoperire, problematizarea, modelarea

Mijloace didactice: videoproiector, material realizate ppt, materiale informative diverse, tablă

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII:

Ora: 8- 10 - clasele 0- IV

• prezentare ppt ,, Vitaminele ,,

851
 • dezbatere :
- mesele principale – meniu
- igiena unei alimentaţii sănătoase( realizarea unui ciorchine )
- fişe de lucru,, Mâncarea preferată ,, ( clasele0 -II )
- fişe de lucru - ,, Ce înseamnă o persoană sănătoasă ?,, (clasele III -IV)
- alfabetul sănătăţii – clasele 0 - IV
- ghicitori , proverbe ( legume, fructe ,sănătate )- desene
Ora : 10 – 12 – clasele V - VIII

• prezentare ppt. -,, Piramida alimentelor ,,

• dezbatere:
- o dietă sănătoasă
- ,,floarea sănătăţii,, - comportamente, sugestii necesare unei vieţi sănătoase
( floarea de lotus )

- chestionar ,, Dietă sănătoasă ,,

- fişe de lucru - ,, Piramida mesei de prânz ,,
- cântece despre legume şi fructe

REZULTATE AŞTEPTATE

• Atitudini pozitive ale copiilor legate de o alimentaţie sănătoasă

• Implicarea cât mai multor factori educativi în iniţierea diferitelor acţiuni pe tema păstrării
sănătăţii la copii
• Manifestarea spiritului de toleranţă şi cooperare între copii în realizarea activităţilor
propuse
• Însuşirea unor termeni de specialitate pentru exprimarea în diverse situaţii de comunicare
• Realizarea de : desene , afişe , panouri de avertizare
• O bună colaborare între elevi şi cadre didactice

EVALUAREA ACTIVITĂȚII :

852
- evaluare continuă prin tehnicile folosite;verificare orală, observarea permanentă a
comportamentului,aprecieri stimulative, analiza răspunsurilor și a produselor activității, corectarea
imediată a răspunsurilor;
- realizarea de fotografii din timpul desfășurării activităților;
- realizarea unui material ppt în urma desfășurării activității ;

Bibliografie:
1.http://www.scribd.com/doc/14661616/Pedagogie-Noile-educatii
2.http://www.sfatulmedicului.ro/Diete-de-mentinere/alimente-pentru-o-dieta-sanatoasa_1562
3.http://www.exploremedicinetv.ro/medicina/stiri/premiera-in-educatia-nutritionala-din-
romania.html
4. http://www.iaa.ro/files/prezentare_prof_dr_mariana_graur.pdf
5. http://www.bioterapi.ro/alimentatie/index_alimentatie_clasificarea_alimentelor.html

STUDIU PRIVIND EFICIENȚA METODELOR BAZATE PE ACTIUNE

ÎN CEEA CE PRIVEȘTE REALIZAREA OBIECTIVELOR LA
DOMENIILE EXPERIENȚIALE DȘ, DOS, DLC

Prof. Trăistaru Maria

Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel Domnești Argeș

Modernizarea procesului instructiv din gradiniţă implică mai multe

componente:proiectarea didactică, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi evaluare a copiilor,
parteneriate educaţionale, activităţi extracurriculare, o metodologie didactică activă. Odată cu
evoluția societății, educația și-a multiplicat necontenit formele de organizare. Factorilor educativi
tradiționali li s-au adăugat alții noi precum biserica, instituțiile de cultură, mass-media, diferite
centre de agrement, adică toți aceia care asigură educația nonformală. În eforturile de modernizare

853
a invățământului românesc în grădință și școli se promovează strategii noi în acord cu tendințele
actuale europene care să schimbe mentalitatea privind concepția copilului ca membru al
Comunității Europene. Pregătirea specialiștilor- cadre didactice, părinți, în contextul standardelor
internaționale, respectând în același timp și metodele tradiționale, aplicarea unor strategii
curriculare specifice, programe și proiecte noi puse în prim plan prin respectarea drepturilor
copilului, va duce la realizarea activităților educative la standarde actuale.
Programele învățământului preșcolar oferă posibilitatea cât și libertatea ca educaroarele să-
și aleagă tipurile de activitate, metodele, conținuturile în deplin acord cu nivelulde vârstă al
copiilor, de interesul lor, de dorința de cunoaștere a fiecăruia. În consecință folosirea materialului
intuitiv în procesul de predare, învățare, repetare, consolidare sau verificare a cunoștințelor, este
foarte importantă atât în învățământul tradițional cât și în cel modern.
OBIECTIVELE CERCETĂRII 1. Identificarea eficienţei metodelor bazate pe actiune faţă de
metodele tradiţionale (analiză comparativă) 2. Identificarea valenţelor formative ale bazate pe
actiune în ciclul preșcolar
IPOTEZA CERCETĂRII: Dacă în activitatea instructiv–educativă din grădiniţă se aplică metode
bazate pe actiune, atunci activitatea va fi mai eficientă în ceea ce priveşte nivelul de învăţare al
copiilor.
METODOLOGIA CERCETĂRII
Design experimental
Locul desfăşurării: Grădiniţa cu program normal
Lunile martie – aprilie 2018
Conţinutul:
1. Proiect tematic „Ne pregatim de Paste”;
2. Tema – „ Suntem prietenii iepurasului” Forma de activitate:
Activitate integrată ADP+ALA+ADE
3. DS -activitate matematică: „Suntem prietenii iepurașului”
4. DOS -activitate practică:”Coșul cu ouă de Paște”
2. Proiect tematic „În lumea poveștilor”;
Tema – „ Personajele din povești”
Forma de activitate: ALA + ADE DLC -Educarea limbajului „Trăistuța cu povești” -joc didactic

854
DOS -Activitate practică„Personaje din povesti „ -confecționare album
Etapele experimentului - Utilizarea testelor de evaluare iniţială. S-au evaluat cunoştinţele copiilor
despre povestile studiate si despre numerele naturale de la 1 la 10
Predarea/învăţarea conţinuturilor
Nivel de vîrstă Nr. subiecţi Frecvenţa 5 ani 3 27% 6 ani 8 73%
2.a) Predarea/învăţarea în ambient tradiţional a proiectului tematic „Ne pregătim de Paște și „În
lumea poveștilor”
2.b) Predarea/învăţarea cu metode active, observarea, algoritmizarea, problematizarea lucrarile
practice, a proiectelor tematice „Ne pregătim de Paște“ și „În lumea poveștilor” Descrieri:
Prin metodele active, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care
vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie unul intelectual, de
exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor demersuri intelectuale
interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate
interactiv în care copiii îşi asumă responsabilitatea, formulează şi verifică soluţii, elaborează
sinteze în activităţi de grup, intergrup, individual, în perechi. Ideile, soluţiile grupului au
încărcătură afectivă şi originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilităţii. La predarea
învăţarea continuturilor pe tema Suntem prietenii iepurasului (DS +DOS) s-au folosit metode
active ca: exercițiul, problematizarea. Aceste metode ajută copii să-si fixeze cunoştinţele, să
evidenţieze asemănări si deosebiri în cazul a doua numere, să descopere soluții pentru situatiile
create, să exerseze operațiile gândirii.
1. Fiecare copil primeste 10 jetoane în formate de iepurași având scris pe ei cifrele de la 1 la 10.
Copiii trebuie să așeze cifrele în ordine crescatoare apoi descrescatoare
2. Se arată o cifră, copiii trebuie să așeze atâtea ouă cât arată cifra, apoi se arată un jeton, copiii
numără elmentele de pe jeton și spun cifra care corespunde numarului de elemente.
3. Descoperă greșeala strecurată intenționat în șirul de numere.
4. Rezolvarea problemelor ilustrate După parcurgerea cu succes a probelor, copiii vor putea păstra
materialul mărunt utilizat.În plus iepurașul oferă fiecarui copil câte un coșuleț decupat din hârtie
colorată. Cu aceste elemente pregătesc o surpriză iepurașului. Pentru tema „În lumea poveștilor”
(DLC +DOS ) s-au folosit bazate pe actiune ca conversația euristică, jocul de simulare, lucrarea
practică . S-a pornit de la ideea de joc. Un copil atins cu bagheta fermecata va lua din traistută o
imagine, un jeton, il recunoaște și denumește din ce poveste face parte, iar personajele alese vor

855
fi așezate la panou în dreptul celor două fețe:veselă pentru personaje bune și tristă pentru personaje
rele. Alți copii vor alege personaje după unele versuri ghicitori.Prin metode active copiii găsesc
răspunsuri inedite la întrebări despre faptele personajelor și vor interpreta jocuri de rol.
La final, cu materialele trimise de Zâna Poveșilor, vor realiza albume cu personajele lor
preferate. Conţinuturile au fost predate prin activităţi integrate si s-au folosit mijloace moderne ca
suport. Toate metodele active stimulează creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor şi
formarea de capacităţi ca: spiritul critic constructiv, independenţă în gândire şi acţiune, găsirea
unor idei creative, îndrăzneţe de rezolvarea a sarcinilor de învăţare. Fiind prezentate ca nişte jocuri
de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele active învaţă copiii să rezolve
probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup şi să aplaneze conflictele. Situaţiile de învăţare,
rezolvate prin metode bazate pe actiune dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei
exersează gândirea critică şi înţeleg că atunci când analizează un personaj, comportamentul unui
copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică comportamentul, ideea, fapta şi nu critică personajul
din poveste sau copilul, adultul.
CONCLUZII
a) învãţarea în învãmântul tradiţional
• memorarea şi reproducerea (cât mai fidelă) a cunostinţelor transmise de cadrul didactic
• competiţia între copii cu scop de ierarhizare;
Avantaje:
• stimulează efortul şi productivitatea individului; promovează norme şi aspiraţii mai înalte;
• micşorează distanţa dintre capacitate şi realizări; pregăteşte copiii pentru viaţă, care este foarte
competitivă Limite:
• generează conflicte şi comportamente agresive; interacţiune slabă între colegi;
• lipsa de comunicare; lipsa încrederii în ceilalţi;
• amplifică anxietatea copiilor, teama de eşec; egoism;
• Activitatea individuala are şi avantaje dar şi limite
Avantaje: cultivă independenţa copiilor şi responsabilitatea pentru ceea ce fac; se desfasoară sub
forma realizării unor sarcini de către fiecare copil, independent de colegii săi, cu sau fără ajutor
din partea cadrului didactic; învăţământul individualizat este adaptat particularităţilor fizice şi
psihice ale fiecarui copil urmăreşte progresul copilului prin propria lui activitate.

856
Limite: grad redus al interacţiunilor între copii; independenţa scopurilor copiilor; slaba exploatare
de către cadrul didactic a resurselor grupului; succesul sau eşecul unui copil nu îi afecteazã pe
ceilalti membri ai grupei; nu creează motivaţie deosebită pentru învăţare; nu ajută la formarea
abilităţilor de comunicare;
b) învăţarea în alternativa moderna
• apel la experienţa proprie;
• promoveazã învaţarea prin colaborare;
• pune accentul pe dezvoltarea gândirii în confruntarea cu alţii. Cooperarea-activitatea pe grupe
Avantaje:
• stimuleazã interacţiunea dintre copii; genereazã sentimente de acceptare şi simpatie;
• încurajeazã comportamentele de facilitate a succesului celorlalţi; creşterea stimei de sine;
• încredere în forţele proprii; diminuarea anxietãţii faţă de şcoală;
• intensificarea atitudinilor pozitive faţă de educatoare
Limite:
• munca în grup, prin colaborare, nu pregateşte copii pentru viaţă,
• metodele active aplicate în activitatea pe grup sunt mari consumatoare de timp şi necesită
experienţă din partea cadrului didactic;
• lipseşte materialul didactic necesar;
• copiilor le trebuie timp ca să se familiarizeze cu acest nou tip de învăţare;
• e nevoie de eforturi şi încurajări repetate pentru a-i convinge că se aşteaptă altceva de la ei.
Activitatea de învăţare în grup se defineşte ca o metodă în care sarcinile sunt executate de
grupuri mici de copii, grupuri care sunt autoconstituite şi care se autodirijează. Este folosită cu
succes în cadrul alternativei moderne, fără a neglija însă munca individuală, ci doar privind-o pe
aceasta ca o componentă a muncii în echipă. Dacă la tradiţional elevii erau selectaţi în funcţie de
capacităţile intelectuale, aici apar grupuri unde toţi elevii pot lucra împreună, urmând ca fiecare
membru al grupului nu numai să-şi îmbunătăţească situaţia, dar şi să contribuie la creşterea
performanţei grupului din care face parte Şcoala tradiţională desparte principial educaţia şcolară
de cea din familie. În mod tradiţional părinţii erau solicitaţi doar la susţinerea materială şi
administrativă a clasei.
Grădiniţa îşi rezervă dictatul asupra metodelor de educaţie teoretică, părinţii fiind simpli
supraveghetori ai îndeplinirii lecţiilor. Pe de altă parte educaţia morală şi a comportamentelor este

857
atribuita familiei. Se comunică doar rezultatele unor evaluări - adesea din perspectivă unilaterală.
Didactica modernă consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de
învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe efectiv la clasă, la procesul de educaţie, bineînţeles
sub auspiciile unei colaborări cu educatorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici
festiv, nici perturbator.

BIBLIOGRAFIE
1. Bontaș, Ioan, 2007 -Tratat de pedagogie, Editura BIC ALL, București;
2. Bruner, J.J.,1970, "Pentru o teorie a instruirii", Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti;
3. Cerghit, I., 1994, "Didactica", Editura P.R.A., Bucureşti;
4. Cerghit, I.,1980, "Metode de învăţământ", Editura Didactică și Pedagogica, Bucureşti;
5. Claparede, 1973, Ed., "Educaţia funcţională", Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti;
6. Curriculum pentru învățământ preșcolar, 3-6/7ani, 2008, MECT;
7. Dottreus Robert, 1970, "A educa şi a instrui", Editura Didactică si Pedagogica, Bucureşti;
8. Ezechil Liliana, Păişi Lăzărescu Mihaela (2011), Laborator preşcolar, editura V&I Integral
Bucureşti.

858
 PROIECT DE PROGRAMĂ PENTRU OPŢIONAL

Prof. înv. presc. Trifan Georgeta

Grădinița cu P.P. și P.N. ”Iulia Hasdeu” Câmpina

Tema: „ Vrem să creștem sănătoși!”; D.O.S.- grupa mare

Argument:
Sănătatea este una dintre cele mai importante valori, atât pentru individ, cât și pentru
societate, fiind,totodată, o condiție importantă a dezvoltării durabile a unei națiuni. Indivizii
sănătoși pot să muncească și, implicit, să contribuie optim la bunăstarea socială. Educația privind
stilul de viață sănătos în perioada copilăriei creează premisele câștigării unor deprinderi sanogene,
care vor fi practicate pe toată durata vieții persoanei, favorizând menținerea unei bune stări de
sănătate pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Comportamentele privind alimentația și
activitatea fizică trebuie cultivate prin educație, cât mai de timpuriu.
Copiii care învață de mici să consume zilnic micul dejun, să mănânce fructe și legume, să facă
mișcare, să își prețuiască starea de sănătate, vor practica aceste deprinderi și în viața de adult și își
vor educa, la rândul lor, copiii pe baza acestor principii. În acest fel, investiția în educația pentru
sănătate a copiilor are efecte peste generații, contribuind la dezvoltarea durabilă a națiunii.
Obiective cadru:

-Cunoaşterea unor noţiuni elementare de anatomie şi fiziologie;

-Cunoaşterea noţiunilor legate de sănătate şi boală în vederea dezvoltării armonioase a
organismului;
-Formarea şi dezvoltarea unor comportamente de protejare a sănătăţii personale şi a mediului;
-Formarea deprinderilor de alimentaţie raţională şi de desfăşurare de exerciţii fizice în vederea
menţinerii sănătăţii;
Graficul activităților:

Nr. Obiective de referinţă Exemple de activităţi de

crt. învăţare

859
1. Să enumere principalele părţi ale organismului uman, -Observare ,,Acesta sunt eu!”
utilizând termeni simpli de anatomie
-Desen „Autoportret ”

-Joc de masă „Să recompunem

întregul aşezând părţile
corpului la locul lor!”

-Memorizare „ Eu sunt unic!”

2.1. Să cunoască noţiunile legate de sănătate şi boală în -Vizită la cabinetul medical”

vederea dezvoltării armonioase a personalităţii
-Convorbire-,,Mă doare gâtul!

-„De micuţ mă îngrijesc”-

memorizare

-Primim musafiri-,,Cine este

sănătos? Dar bolnav?”

2.2. Să dea dovadă de interes pentru problematica sănătăţii -„Ce sunt microbii şi de unde
apar?”- lectura educatoarei;

-Joc didactic-Ce e bine şi cum

e bine pentru corp?

-Povestire creată de copii după

ilustraţii- ,, Microbii,

duşmanii noştri”

-“Mâini curate şi îngrijite”-

cântec

860
3.1. Să ilustreze verbal reguli de igienă personală, de igienă -Memorizare „Apa, peria şi
a muncii, de odihnă şi recreere săpunul”

-Vizita la cabinetul
stomatologic „Dinţi sănătoşi şi
frumoşi!”

-.„La spălător” activ. practică

- Desen „Obiecte de toaletă”

3.2. Să dea dovadă de utilizare a unei alimentaţii sănătoase -Convorbire cu prezentare

PPT „Vitaminele”

- Cântec „Papă tot!”

-Vizită la aprozar „Legume

timpurii pentru sănătatea mea”

-Activitate practică “Preparăm

salată de fructe”

3.3. Să realizeze conexiunea cauză-efect vizând factorii -„Vă invităm la un ceai,care ne

naturali (apă, aer, soare) şi ambientali asupra sănătăţii ajută să scăpăm de răceală!”
individului şi grupului convorbire

-„Plimbare prin cartier-iarna”

-„Să păstrăm curat locul de

joacă’’ acţiune practică

-“În casa în care nu intră

soarele pe fereastră, intră
doctorul pe uşă!”convorbire

4.1. Să înțeleagă beneficiile consumului zilnic al micului -Acivitate gospodărească

„Servim micul dejun!”

861
 dejun -Joc de rol „De-a
bucătăresele”

-Joc „Cel mai sănătos mic

dejun”

-Joc de rol „Alfabetul

ingredientelorunui mic dejun
sănătos”

4.2. Să înțeleagă beneficiile implicării în activități fizice -Memorizare-„Facem

zilnic gimnastică”de O. Marinescu

-Plimbare in cartier-beneficiul
mişcării

-Joc de mişcare în aer liber-

„Facem gimnastică’’,

-’’Micii fotbalişti’’

Metode și mijloace de învățământ:

Metode: Explicația, observaţia, problematizarea, joc de rol, experimentul, braistormingul,cubul,

turul galeriei, convorbirea, joc-exerciţiu, joc senzorial etc.

Mijloace de învăţământ: imagini, fişe de muncă independentă, alimente, truse de doctor, de

bucătărie, halate, jetoane, jocuri de masă, obiecte de vestimentaţie, obiecte pentru igiena bucală, a
mâinilor, fructe, legume, vase, creioane colorate, foi bloc, diplome, stimulente, calculator, video
proiector etc.

Modalități de evaluare:

Evaluarease realizează permanent în grădiniţă prin concurs- expoziţie tematică („Prietenii

sănătaţii”-desene, confecţii, fotografii ),vizite la cabinetul medical, plimbări, drumeţii, povestiri,

862
jocuri de rol, convorbiri, activităţi practice, scenete (,,Minte sănătoasă în corp sănătos!”), diplome,
stimulente, realizarea portofoliului cu acţiunile desfăşurate de către copii.

BIBLIOGRAFIE :

&- Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, 2008, Ed. V&I Integral,
Bucureşti;
&- Revista Invăţământul Preşcolar, Ministerul Educaţiei si Cercetării Institutul de Ştiinţe
ale Educaţiei 2009;
&- Curs ARCI „Intervenţia sistemică în educaţie pentru sănătate-abordare medicală, psiho-
sociologică şi pedagogică” – Capitolul 5: „Programe de prevenţie şi intervenţie adaptate
procesului instructiv-educativ” ;

LOCUL MEU DE JOACĂ ESTE CURAT

Prof. Tudor Ana

Şcoala Gimnazială Nr.144 București, Sector 5

În prezent omenirea trece printr-o perioadă de ample transformări. Ne aflăm în plin proces
de transformare şi dezvoltare la toate nivelurile: economice, sociale, politice şi culturale.

Degradarea continuă a mediului, care se petrece sub ochii noştrii, este un element major al
unei crize de civilizaţie şi se datorează intervenţiei omului în natură.

Dată fiind deschiderea şi receptivitatea de care dau dovadă copiii preşcolari, acum este
momentul să-i sensibilizăm şi să-i facem să privească atent la tot ceea ce îi înconjoară. Starea
actuală a mediului va influenţa sănătatea oamenilor şi va afecta peisajul natural.

Primele acţiuni pot începe de la grupa mică, atunci când preşcolarul este sfătuit să ducă
resturile la coşul de gunoi. Dacă la început va face acest lucru pentru că ,,aşa spune doamna

863
educatoare sau mama, încet-încet va înţelege semnificaţia gestului şi îl va repeta, chiar dacă este
pe stradă sau în curtea grădiniței.

Problematica educației ecologice dobândește în societatea contemporană noi conotații, date

mai ale de schimbările fără precedent din toate domeniile vieții sociale.Accentual trece de pe
informativ pe formativ.

Educaţia ecologică este parte integrantă a educaţiei moral civice, alături de educaţia rutieră,
educaţia religioasă etc.

Educația ecologică presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se dobândesc într-un timp
îndelungat ce se pot realiza prin toate activitaţile instructive care se desfăşoară în grădiniţă:
observări dirijate şi spontane, lecturi după imagini, convorbiri, memorizări, experimente la colţul
naturii, jocuri didactice și jocuri de rol, activități de tip outdoor.

Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se comporte în familie, în grădiniță şi în

societate, să respecte normele de igienă, aşa trebuie să-i învăţăm și să se poarte în mediul
înconjurător.

Noi educatoarele, trebuie să determinăm nu numai sentimente de admiraţie faţă de

frumuseţile naturii, ci să le formăm unele reprezentări şi noţiuni concrete asupra realităţii.

Treptat, printr-o activitate permanentă, intensă şi complexă, trebuie acţionat ca acestea să devină
convingeri, deprinderi de păstrare și de ocrotire a mediului înconjurător

La vârsta preșcolară se pot integra și desfășura activități în aer liber din toate domeniile
(ADE, ALA, ADP). De exemplu o activitate de educație fizică sau o activitate recreativă și o
activitate de cunoaștere a mediului va avea un effect educativ-terapeutic, dar va contribui și la
informarea copiilor asupra aspectului și vieții unor plante, animale, asupra unor aspecte legate de
problemele mediului (poluare, ecologizare etc).

În continuare voi vorbi despre activitățile de ecologizare și activitățile de tip outdoor

desfășurate de mine cu grupa de copii.

Printre cele mai des planificate activități pot aminti: activitățile instructiv-educative
desfășurate în curtea grădiniței, activități de ecologizare a locului de joacă, activități de observare

864
a plantelor atât în anotimpul primăvara cât și în anotimpul toamna, activități de colectare de frunze,
crenguțe, drumeții la Pădurea din satul Tomșanca, etc.

Prima activitate asupra căreia mă voi opri este o activitate desfășurată în cadrul proiectului
tematic ,,Miresme, forme și culori”, activitate desfășurată în natură, în curtea grădiniței, în
anotimpul toamna. Am ieșit cu copiii în curtea grădiniței pentru a observa culorile toamnei, copacii
care în acest anotimp ,,prind” culori spectaculoase, am strâns împreună cu copiii frunze și crenguțe
pe care le-am folosit ulterior la diferite lucrări practice.În cadrul programului ȘCOALA ALTFEL
- ,,Să știi mai multe, să fii mai bun!”, am desfășurat două activități de educație ecologică și de
protecție a mediului.

Prima activitate a fost de ecologizare a locului de joacă (curtea grădiniței), iar cea de-a
doua activitate a fost o drumeție.

La activitatea de ecologizare a locului de joacă (curtea grădiniței), au participat și părinții.

După ce am strâns peturile și restul gunoaielor din curtea grădiniței, am greblat iarba și am plantat
flori. În zilele care vor urma copiii vor urmări evoluția plantelor.

În ultima zi a programului Școala altfel, vineri 10.04.2015, am mers împreună cu copiii și

câteva mămici într-o drumeție, la pădurea din satul Tomșanca. În această drumeție copiii au putut
observa florile sălbatice (viorele, untișor, cocărăi, micșunele) în mediul lor natural, au cules flori
pentru mămici, au observat copacii, au auzit cântecul păsărilor.O altă activitate desfășurată în
mijlocul naturii, este observare ,,Tufănica’’, activitate desfășurată cu grupa mijlocie în curtea
grădiniței. Urmând toți pașii specifici unei observări clasice , realizată metodic, cu analiza părților
componente, activitatea s-a finalizat cu plantarea tufănicii.

Pentru viitor voi mai proiecta și desfășura împreună cu copiii activități de protejare și
ecologizare a naturii.Următoare activitate va fi organizată miercuri 22 Aprilie, cu ocazia Zilei
Pământului, copiii de la Grădinița cu Program Normal Tomșanca, împreună cu doamna educatoare
vor desfășura o activitate de ecologizare a unei Poienițe de lângă grădiniță.

În desfășurarea activității vor fi implicați și părinții.

865
 BIBLIOGRAFIE:

1. Curriculum pentru învățământul preșcolar, 2009, Editura Didactică Publishing

House, București;
2. Învățământul preșcolar în mileniul III, 2013, Editura Reprograph, Craiova;
3. Revista învățământului precolar și primar, 2014, Nr. 1/2, Editura Arleqiun,
București.

ÎMPREUNĂ PENTRU EDUCAŢIE

Prof. Tunsu Romina,

Grădinița P.P. Nr. 9 Satu Mare

Lucrarea de față își propune să aducă în discuţie un exemplu de de proiect de parteneriat,

activitate extrașcolară desfășurată în cadrul unei grădiniţe din mediul urban cu o grădiniţă din
mediul rural.
TITLUL PROIECTULUI: ÎMPREUNĂ PENTRU EDUCAŢIE
TIPULPROIECTULUI: JudeţeanDOMENIUL: InterculturalitatePERIOADA: octombrie
2018-iunie 2019 INSTITUŢIA
COORDONATOARE: Grădiniţa cu Program Prelungit Numărul 9, Satu Mare. Aplicantul are
experienţă în elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea proiectelor şi parteneriatelor
educaţionale.
PARTENERI: Şcoala Gimnazială Terebești- Grădiniţa cu Program Normal Pișcari
ECHIPA DE IMPLEMENTARE A PROIECTULUI:
➢ COORDONATORII/INIŢIATORI/ REALIZATORII PROIECTULUI:
✓ Prof. înv.preșcolar Tunsu Romina-Claudia - GPP Nr.9
✓ Prof.înv.preșcolar Bonea Rodica- Şcoala Gimnazială Terebești – GPN Pișcari
GRUPUL ŢINTĂ:
✓ preșcolarii grădiniţei numărul. 9, grupa mijlocie B-coordonator grupă prof. Tunsu Romina

866
 ✓ preșcolarii grădiniţei din Pișcari, grupa combinată- coordonator grupă prof. Bonea Rodica
SCOPUL PROIECTULUI:
✓ Experimentarea de către educatoare şi preşcolari a unor situaţii noi, stimulative pentru
procesul cognitiv şi adaptarea comportamentului la situaţii inedite;
✓ Educarea sentimentelor de prietenie , toleranţă, armonie şi bună dispoziţie în relaţiile cu
copiii preşcolari din unitatea parteneră ;
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
• Iniţierea unor activităţi care presupun dezvoltarea climatului afectiv – pozitiv în
grup;
• Descrierea și comparare unor tipuri de relaţii şi atitudini sociale (colaborare,
solidaritate, toleranţă);
• Stabilirea unor relaţii de prietenie şi în afara activităţilor acestui proiect.
ARGUMENT:
Desfăşurarea acestui program în parteneriat vine ca răspuns la nevoia educatoarelor din cele
două unităţi de a se confrunta cu noi provocări în plan profesional , de a-şi moderniza stilul de
muncă, spaţiul educaţional, de a elimina rutina din activitatea zilnică , de a contribui sistematic ,
la formarea şi perfecţionarea lor profesională .
În aceeaşi măsură, contribuie la satisfacerea setei de cunoaştere a copiilor şi la îmbogăţirea
experienţei lor de viaţă.
Acest parteneriat se constituie într-un schimb de experienţă , în care educatoarea şi copii au
prilejul să cunoască medii de viaţă şi muncă , relativ noi pentru ei , să schimbe idei să găsească
soluţii viabile la problemele cu care se confruntă.
Preşcolarul este implicat în viaţa socială prin apartenenţa sa la familie, la grupurile de joc şi de
învăţare , dar şi prin relaţiile specifice pe care le poate stabili şi cu diverse instituţii şi organizaţii
din comunitatea în care trăieşte. De aceea procesul de socializare poate şi trebuie să înceapă de
timpuriu.
Proiectul răspunde nevoii preşcolarului , de a-şi asuma roluri şi responsabilităţi, de a-şi
dezvolta personalitatea şi urmăreşte iniţierea lui, a viitorului cetăţean , într-un comportament activ,
conştient responsabil , capabil de înţelegere şi respect.

867
 Aplicând eficient şi creator , cu ajutorul cunoştinţelor şi prin rezultatele activităţilor proprii,
ideile, gândurile şi părerile preşcolarului în funcţie de situaţia dată , credem că ajutăm preşcolarul
să găsească zâmbetul cu care ar fi frumos să putem saluta viitorul.
MISIUNEA PROIECTULUI :
• se creează oportunităţi pentru educatoare în a-şi demonstra potenţialul şi
aptitudinile profesionale
• se oferă educatoarelor și copiilor schimb de experienţă
• oferirea posibilităţii desfăşurării unor activităţi comune atractive în beneficiul atât
al preşcolarilor cât şi al educatoarelor
• lărgirea orizontului copiilor
RESURSE:
• Umane: preșcolarii, școlarii, cadrele didactice implicate
• Materiale: cărţi, pliante, calculator, C.D. –uri, planşe, cărţi, fişe ilustrative, spaţiile
de învăţământ ale celor două instituţii.
PLANUL OPERAŢIONAL DE ACŢIUNE:
• Etapa de mediatizare–vizează fundamentarea obiectivelor proiectului, cuantificarea
resurselor materiale și existente și necesare, informarea cadrelor cu privire la intenţia de
desfășurare a proiectului – OCTOMBRIE 2018
• Etapa de organizare a proiectului -vizează stabilirea responsabilităţilor coordonatorilor
necesare desfășurării proiectului –NOIEMBRIE 2018
• Etapa de întocmire a documentaţiei – vizează redactarea proiectului de parteneriat şi
planificarea activităţilor care urmează a se desfăşura pe parcursul perioadei de parteneriat.
-NOIEMBRIE 2018
• Etapa de desfășurare a activităţilor – presupune participare activă la activităţile propuse în
proiect – DECEMBRIE 2018-IUNIE 2019
• Etapa de evaluare finală – implică redactarea raportului final al parteneriatului desfășurat,
realizarea unui Cd cu poze cuprinzând aspecte din timpul derulării activitaţilor, mediatizarea
proiectului în cadrul comisiei metodice la nivelul ambelor unităţii coordonatoare. –IUNIE
2019
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
1. Dăruim pentru educaţie!

868
 Data: Decembrie 2018
Locul de desfășurare: Grădiniţa numărul 9, Grădiniţa din Pișcari
Responsabili: cadrele didactice coordonatoare ale proiectului
Descrierea activităţii: În cadrul acestei activităţi are loc o activitate de voluntariat, cadrele
didactice de la grădiniţa numărul 9 vor înmâna preșcolariilor de la Pișcari câteva pachete
cu jucării, cărţi, etc.
2. Sărbătorim ziua de 14 februarie –ziua prieteniei
Data: Februarie 2019
Locul de desfășurare: Grădiniţa numărul 9
Responsabili: cadrele didactice coordonatoare ale proiectului
Descrierea activităţii: activitate comună a preșcolarilor din cele două grădiniţe implicate în
proiect dedicate zilei prieteniei
3. Ziua culturală rromă
Data: Aprilie 2019
Locul de desfășurare: Şcoala Gimnazială Terebești- GPN Pișcari
Responsabili: cadrele didactice coordonatoare ale proiectului
Descrierea activităţii: activitatea va fi organizată sub forma unei scenete. Copiii vor învăța
diferite obiceiuri specifice acestei etnii, vor admira o paradă cu îmbrăcăminte specifică
rromilor.
4.Masa prieteniei
Data: Mai 2019
Locul de desfășurare: Grădiniţa numărul 9
Responsabili: cadrele didactice coordonatoare ale proiectului
Descrierea activităţii: Această activitate este activitatea prin care se evaluează proiectul,
astfel copiii participanți la activitate vor putea să schimbe idei despre diferite culturi. Prin
această activitate are loc încheierea proiectului iniţiat și desfășurat, schimbul de ideii,
analiza SWOT a proiectului.
METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU:
• schimb de experienţă între cadrele didactice implicate
• activităţi comune între grupele de la cele două grădiniţe

869
 • vizitarea grădiniţelor în vederea cunoaşterii reciproce între copii şi pentru stabilirea
relaţiilor de prietenie
• activităţi extracurriculare teatru de păpuşi, concurs –Cântec , joc şi voie bună
MEDIATIZAREA PROIECTULUI:
Va avea loc prin diseminarea proiectului și a activităţilor derulate în cadrul comisiei metodice,
publicarea proiectului în diverse reviste de specialitate, etc.
DISEMINAREA: Va avea loc în cadrul comisiilor metodice de la nivelul ambelor unităţi implicate
în proiect, precum și publicarea unor articole privind descrierea proiectului de parteneriat în cadrul
simpozioanelor.
SUSTENABILITATEA PROIECTULUI
Ne propunem ca pe viitor unităţile implicate în parteneriat să continue colaborarea şi să
realizeze în comun şi alte acţiuni, programe proiecte educaţionale pe diferite teme.
BUGETUL PROIECTULUI PROIECTULUI -Surse de finanţare: fonduri proprii.
Bugetul va fi alcătuit pe bază de autofinanţare şi/sau, în măsura în posibilităţilor, prin
sponsorizări.
REZULTATELE AŞTEPTATE CA URMARE A IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI:
➢ Dezvoltarea sentimentelor de respect şi apreciere a copiilor
➢ Crearea unor relaţii de prietenie, colaborare a copiilor,educatoarelor din climate sociale
diferite
PRODUSE FINALE
• realizarea unor portofolii în ambele grădiniţe, care să ilustreze acţiunile comune;
• realizarea unei expoziţii cu produse ale elevilor realizate de aceştia în timpul diferitelor
activităţi.

BIBIOGRAFIE:

1. Doina Andrei,Elena Andrei, 2014, Integrarea școlară a copiilor cu cerinţe educaţionale

speciale,Editura Casei Corpului Didactic, Buzău.

870
 PROIECT EDUCAȚIONAL PENTRU COMBATEREA OBEZITĂŢII LA
VÂRSTĂ TIMPURIE
”MINTE SĂNĂTOASĂ ÎN CORP SĂNĂTOS”

Prof. Velincov Maria Mirabela;

Archip Horia Mărgărint
Grădinița P.P Nr. 12 Iași

Sănătatea este cuvântul cel mai de preţ pe care îl rostim ori de câte ori ne gândim la
creşterea copiilor noştri. Un mediu sănătos şi o educaţie pe măsură, asigură copiilor o creştere
normală atât din punct de vedere fizic cât şi mental. Copiii trebuie să aibă dreptul la sănătate
necondiţionat. Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sănătatea individului este definită drept "o stare de bine fizică,
mentală şi socială şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii.,, Educația privind stilul de viață sănătos
în perioada copilăriei creează premisele câștigării unor deprinderi sanogene, care vor fi practicate
pe toată durata vieții persoanei, favorizând menținerea unei bune stări de sănătate pentru o perioadă
cât mai lungă de timp. Copiii care învață de mici să consume zilnic micul dejun, să mănânce fructe
și legume, să facă mișcare, să își prețuiască starea de sănătate, vor practica aceste deprinderi și în
viața de adult și își vor educa, la rândul lor, copiii pe baza acestor principii. În acest fel, investiția
în educația pentru sănătate a copiilor are efecte peste generații, contribuind la dezvoltarea durabilă
a națiunii.Desigur, familia are un rol esențial în crearea deprinderilor sănătoase ale copilului.
(Leonte Anastasievici, p. 9)
"Educaţia pentru sănătate", porneşte de la premiza că numai din partea unor copii sănătoşi
se poate aştepta un randament şcolar optim, iar mai târziu o bună inserţie profesională și socială.
Şcoala, pe lângă ceilalţi factori, dispensar, spital, mass-media, poate aduce o contribuţie
substanţială în transmiterea unor cunoştinţe şi formarea unor deprinderi şi atidudini
indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos.
,,Mâncarea în exces, pâinea în exces, făinoasele, constituie factori de risc pentru obezitate.
Greşelile alimentare care duc la obezitate la copil şi adolescent, alături de reducerea gradului
activităţii fizice zilnice sunt: alimentaţia hipercalorică, hiperlipidică, bogată în lipide şi glucide

871
simple, produsele fast-food, junk-food cu densitatea calorică mare. Surplusul energetic va fi
depozitat sub formă de ţesut adipos format prin consumul excesiv de dulciuri concentrate de tip
ciocolata, bomboane, sucuri artificiale, în detrimentul feculelor si zaharurilor lente: pâine, paste
fainoase, orez şi cartofi cu grad inalt de satietate, consumul excesiv de făinoase de tipul cips-urilor,
produse bogate în grăsimi, zahăr, sare şi sărace în fibre alimentare, vitamine şi minerale.( Brindusa
Capilna, Oana Marginean, p.17)
Scopul proiectului: Formarea unor deprinderi pozitive cu privire la alimentația sănătoasă de la o
vârstă cât mai mică, precum și preîntâmpinarea nevoilor părinților preșcolarilor implicați în proiect
cu privire la practici necesare formării unui stil de viață sănătos prin colaborarea cu Centrul
Regional de Diagnostic, Consiliere şi Monitorizare a Copiilor cu Obezitate (CRDCMCO) – UMF
,,Grigore T. Popa’’Iași.
Grupul țintă: preșcolarii grupelor Grădiniței PP nr. 12 Iași, părinții acestora și cadrele didactice
implicate;
Beneficiarii direcți: preșcolarii din grădiniță.
Beneficiarii indirecți: părinții și cadrele didactice implicate, comunitatea locală.
Durata proiectului: 3 luni (octombrie, noiembrie, decembrie- 2018)
Rezultate așteptate:
• Transmiterea unor informații cu privire la alimentația sănătoasă a preșcolarilor;
• Implicarea unui număr cât mai mare de părinți ai preșcolarilor din grădiniță;
• Formarea unor atitudini pozitive față de subiectul proiectului;
• Formarea unor deprinderi sportive care să contribuie la menținerea unui corp sănătos;
• Colaborarea mai stânsă dintre grădiniță- familie- comunitatea locală;
• Formarea unor deprinderi care să contribuie la menținerea igienei alimentației.

Conținutul proiectului:
Activitatea nr. 1: ,,Sănătate în fiecare anotimp,, – loc de desfășurare :sala de grupă a
Grădiniței cu program prelungit nr. 12 Iași, data: 18. 10.2018; Cadre didactice implicate Velincov
Maria Mirabela ; Archip Horia Mărgărint. Activitatea practică- ,,Modalități de conservare a
fructelor,, s- a finalizat cu realizarea idividuală de compot de prune. Pentru această activitate s-au
pregătit următoarele materiale: fructe, borcare, apă, zahăr și au fost necersare următoarele

872
demersuri: Igienizarea prealabilă a fructelor cu ajutorul copiilor, explicarea și exemplificarea
modalităților de lucru, realizarea activității propriu-zise.
Activitatea nr. 2: ,,Pentru o viață sănătoasă consumăm fructe și legume,, – loc de
desfășurare: sala de grupă a Grădiniței cu program prelungit nr. 12 Iași, data: 23. 10.2018; Cadre
didactice implicate Velincov Maria Mirabela; Archip Horia Mărgărint. Activitatea de observare a
legumelor a avut ca scop cunoașterea legumelor prin antrenarea tuturor analizatorilor senzoriali:
gust, miros, văz, chinestezic.
Activitatea nr. 3: ,,Șotronul sănătății,, - loc de desfășurare :curtea Grădiniței cu program
prelungit nr. 12 Iași, data: 25. 10. 2018; Cadre didactice implicate Velincov Maria Mirabela;
Archip Horia Mărgărint. Jocul sportiv- ,,Start sănătate,, s-a remarcat printr-o activitate de calitate
în curtea grădiniței, asigurarea bunei dispoziții și antrenarea tuturor copiilor printr-un joc de
mișcare.
Activitatea nr. 4: ,,O dantură sănătoasă, o viață sănotoasă,, – loc de desfășurare :sala de
grupă a Grădiniței cu program prelungit nr. 12 Iași, data: 13.11.2108. Cadre didactice implicate
Velincov Maria Mirabela; Archip Horia Mărgărint. Activitatea practică a avut ca scop identificarea
alimentelor sănătoase și nesănătoase prin aplicarea imaginilor cu alimente potrivite pentru dintele
trist și aplicarea imaginilor cu alimente potrivite pentru dintele fericit.
Activitatea nr. 5: ,,Stil de viață sănătos la vârsta copilăriei,, - loc de desfășurare: sala de
ședințe a Grădiniței pp. Nr. 12 Iași, data: 21.11.2018. În cadrul acțiunii au fost implicate toate
cadrele didactice din grădiniță, preșcolari însoțiți de părinții acestora și invitatul special Şef lucrări
dr. Trandafir Laura, Medic primar pediatru, Disciplina Pediatrie, UMF ,,Grigore T. Popa,, Iaşi.
Acțiunea a avut un real succes fiind promovată în spațiul Social Media prin Televiziunea locală
Iași Telem, rețele de socializare Facebook precum și pe Siteul Grădiniței. Prezentarea PowerPoint
a cuprins practici educaționale care surprind ideea de creștere sănătoasă a copiilor preșcolari,
măsuri de igienă alimentară cât și sfaturi utile legate de nutriția copiilor.
Activitatea nr. 6: Diseminarea proiectului – loc de desfășurare: sala de ședințe a Grădiniței
pp. Nr. 12 Iași, data: 13.12.2018. În cadrul activității au fost implicate toate cadrele didactice din
grădiniță. Activitatea a avut ca scop discutarea parcurgerii cu succes a proiectului educațional,
evidențierea punctelor forte dar și soluții/măsuri de ameliorare pentru proiectele educaționale
ulterioare.

873
Bibliografie:
1. Anastasievici Leonte, 2006, Ghid de intervenție pentru alimentație sănătoasă și activitate
fizică în grădinițe și școli, Institutul Național de Sănătate Publică, Bucureşti;
2. Capilna Brînduşa, Marginean Oana,2012,”Aspecte moderne ale nutriţiei copilului sănătos
şi bolnav - rolul nutrigenomicii, greşeli în alimentaţia copilului mic, preşcolar şi
adolescent, Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu-Mureş.

NOILE EDUCAȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. înv. preșc. Volintiru Elena

Grădinita PN Nr.1 Lunca Cetătuii Ciurea Iași

La ora actuală, şcoala românească trebuie sa se adapteze rapid mutaţiilor sociale,să fie
conectată la realităţile şcolii europene,contribuind la cristalizarea a ceea ce înseamnă conştiinţa
apartenenţei la cetăţenia europeană şi la spaţiul cultural european. Pentru a răspunde aşteptărilor
societăţii, şcoala trebuie să găsească un punct de echilibru între grija reală faţă de cei implicaţi în
procesul educaţional şi promovarea autonomiei sale creatoare şi a competenţei cadrelor didactice
Statornicia unui climat de înaltă exigenţă în toate unităţile şcolare are un rol important în ridicarea
calităţii actului didactic. Pregătirea copiilor pentru viaţă înseamnă educarea lor în armonie cu
principiile, normele si idealurile poporului român. Grădiniţa ca primă treaptă de învăţământ, este
implicată afectiv în această acţiune de formare a omului.
Socializarea– integrarea copilului într-un nucleu social altul decât familia.Acest lucru îl
realizăm simplu sau dificil în funcţie de o serie de factori: gradul de deschidere al copilului spre
relaţia cu ceilalţi, temperamentul său,gradul de independenţă în acţiune,competenţa educatoarei şi
deschiderea spre colaborare cu familia, calitatea estetică afectivă a mediului ambiant din grădinţă.
Platon definea educaţia ca fiind ,,arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele”. În educaţie schimbările politice
din ultimele decenii au generat o problematică nouă, axată pe valorile democraţiei şi drepturile

874
fundamentale ale omului: pace şi cooperare, toleranţă, participare şi democraţie, comunicare şi
mass- media, schimbare şi dezvoltare etc.
Promovarea în educaţia preşcolară a „noilor educaţii” (educaţia ecologică, educaţia rutieră,
educaţia sanitară, educaţia pentru timpul liber, educaţia pentru democraţie etc.) a presupus şi
îmbunătăţirea practicilor educative prin introducerea unor noi modalităţi de realizare a obiectivelor
propuse.
În acest sens, ne-am pus întrebarea: Cum va fi viitorul cetăţean? Ne dorim a avea un
comportament activ, civilizat, de a fi responsabil, tolerant, capabil de respect faţă de sine, dar, mai
ales, faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte culturi, să gândească
critic, să selecteze, să se adapteze şi să interpreteze lumea mereu schimbătoare, de a evalua corect
valorile morale. Trecerea la o societate bazată pe o reală democraţie presupune schimbări în plan
intelectual, cognitiv, moral-atitudinal şi acţional. Cultivarea unui anumit tip comportamental şi
moral se realizează începând cu primele contacte sociale.
În grădiniţă, demersurile educative se desfăşoară utilizând cele mai eficiente strategii
didactice care să contribuie efectiv la dezvoltarea personalităţii fiecărui copil, la educarea pentru
o mai bună convieţuire în grupurile sociale, la deschiderea personalităţii umane către angajare,
cooperare, comunicare, încredere şi spirit novator.
Forma de învăţare a preşcolarului este imitaţia. La grădiniţă, am creat în faţa copilului o
imagine pe care copilul s-o poată imita, iar atunci când a gresit a fost corectat, fără cuvinte
jignitoare, prin explicaţii, convorbiri, în vederea clarificării problemelor apărute şi pentru a păstra
o constanţă în conduită.Exemplul este metoda cea mai eficientă pentru această vârstă. Putem vorbi
despre două aspecte:
- Primul aspect al acestei metode îl constituie exemplificarea cerinţelor, normelor pentru a fi
înţelese de preşcolari. Exemplul concret convinge mai repede pentru că el se adresează simţurilor,
gândirii, dar şi sentimentelor.
- Al doilea aspect îl constituie modul de influenţare informală a conduitei copilului. Exemplul
oferit de familie, de educatoare, de ceilalţi adulţi sau copii constituie un model de urmat.
Preşcolarul nu are suficient de bine dezvoltată capacitatea de a distinge exemplele pozitive faţă de
cele negative şi, prin urmare, el imită atât ceea ce este bun, cât şi ceea ce este rău. Deducem de
aici cât de important este exemplul oferit de educatoare şi ce impact poate avea asupra copilului
un comportament duplicitar.

875
 Metoda aprobării , a aprecierii faptelor bune în faţa copiilor, face apel la afectivitatea
copilului, la încrederea sa în părerile adulţilor şi exemplele lor. Folosită în mod corect, ea
subliniază concordanţa dintre conduita copilului şi normele morale.
Exerciţiul este metoda prin care se repetă diferite acţiuni, în vederea formării deprinderilor şi
obişnuinţelor de conduită morală, în dezvoltarea dimensiunii moral-civice şi sociale a
preşcolarilor.
O altă metodă ce poate avea efecte favorabile în plan educaţional asupra copiilor preşcolari
este convorbirea. „Cum trebuie să ne purtăm acasă / la grădiniţă / în vizită”, „Bine sau rău”, „Când
cer ajutor”, „Ştiu să mă joc cu copiii”, „Ştiu să mă port civilizat”, „ Cine îmi este şi cine nu îmi
este prieten” etc. sunt câteva exemple de convorbiri morale desfăşurate cu copiii ce au efecte
asupra comportamentului lor, asupra evoluţiei personalităţii acestora.
În acest sens ajutăm copiii să înţeleagă sensul moral al faptelor, îi învăţăm să se apere singuri
de influenţele rele,să dispreţuiască purtările urâte, să evite prieteniile nesănătoase.
Metoda convingerii nu este specifică vârstei preşcolare, dar împletită cu exemplul şi exerciţiul
poate avea efecte şi la preşcolarii mari.
Conţinutul învăţământului preşcolar este organizat pe domenii de activitate ce cuprind
educarea limbajului, educaţia pentru ştiinţă, educaţia pentru societate, educaţia estetică, educaţia
psihomotrică. Foarte interesant şi absolut necesar este domeniul educaţiei pentru societate care
integrează elemente de cultură moral-civică (ce pregăteşte copilul pentru educaţia civică din
şcoală, dar şi pentru viaţă) şi educaţia practică şi gospodărească (ce pregăteşte copilul pentru viaţa
de familie, pentru activitatea casnică, dezvoltându-l, în acelaşi timp, psihomotric).
Din experienţa acumulată am constatat că fiecare activitate sau joc dispune de multiple
valenţe specifice pentru educarea morală şi civică a preşcolarilor. Astfel, copiilor li se formează
reprezentări simple despre bine şi rău, despre cinste şi necinste, despre adevăr şi minciună, despre
muncă şi lenevie, disciplină şi indisciplină, li se transmit emoţii şi sentimente, devin sensibili la
acţiunile morale.
Activităţile de dezvoltare a limbajului, prin anumite conţinuturi abordate, realizează aspecte
ale educaţiei moral- civice prin însuşirea sintagmelor exprimării politicoase, ale salutului, prin
educarea expresivităţii cu efecte asupra conduitei morale. Am propus copiilor jocul „ Ce învăţăm
de la personajele din poveşti”. Concluzia este aceea că personajele aderă afectiv la
comportamentele pozitive ale eroilor preferaţi. Copiii îşi doresc să fie viteji, curajoşi, puternici, să

876
domine răul, aşa cum este Făt Frumos, vor să-l pedepsească pe cel care înşală, minte, este leneş,
egoist.
Prin jocul „Cuvintele care mă fac să sufăr” am urmărit ca preşcolarii:
- să analizeze cuvintele jignitoare ;
- să manifeste receptivitate faţă de trăirile afective ale celor din grup;
- să exprime deschis, sincer şi nuanţat propriile trăiri afective, motivele şi sentimentele;
- să aprecieze just o greşeală;
- să respecte regulile jocului.
Activităţile de cunoaştere a mediului înconjurător ajută copiii să cunoască şi să respecte fiinţa
umană şi vieţuitoarele, să-şi însuşească normele morale ale colectivităţii aparţinătoare, să-şi
iubească localitatea natală şi ţara, să iubească şi să preţuiască natura.
Activităţile de educaţie estetică (desen, pictură, modelaj) şi activităţile practice au interesante
valenţe pentru educaţia morală. Atunci când ei pregătesc cadouri pentru mame, învaţă să se bucure
pentru surpriza ce o va face, învaţă să fie mândri de ceea ce realizează. Acest gen de activităţi
produc plăcere copiilor, le stimulează dorinţa de a atinge rezultatele bune. Repetarea acţiunii va
da naştere hărniciei, atitudinii pozitive faţă de muncă, îi disciplinează, le educă o anumită
responsabilitate.
Jocul de creaţie, sub toate aspectele sale, reprezintă o metodă fundamentală în educaţia
preşcolarilor, o oportunitate pentru consolidarea unor comportamente moral-civice. Copiii
transpun în jocul lor conduite ale adulţilor, iar atunci când este necesar e de preferat ca educatoarea
să intervină, cu tact şi eficienţă, corectiv.Valenţele educative sunt nelimitate: reprezentările morale
sunt clare, saturate afectiv, conţin multe elemente semnificative ce unesc domeniul cognitiv de cel
afectiv; comportamentul este corectat; se formează capacitatea empatică faţă de ceilalţi parteneri;
se formează trăiri afective puternice şi stabile faţă de normele morale. Toate acestea pot fi realizate
în condiţiile în care sunt respectate anumite condiţii:
- să asigurăm un climat psihoemoţional prielnic manifestării;
- să orientăm copiii în asumarea rolurilor pentru a nu-şi asuma acelaşi rol, mai ales dacă
este negativ;
- să ne implicăm în jocurile lor prin introducerea unor conduite negative faţă de care
copiii să ia atitudine;
- să controlăm şi să corectăm relaţiile ce apar între copii în cadrul jocului;

877
 - să luăm atitudine faţă de cei ce încalcă regulile jocului, faţă de cei cu un comportament
dezonorant.
Cântecele pe această temă prezintă interes prin modul de interpretare/prezentare a conţinutului
tematic. Jocurile de mişcare educă stăpânirea de sine, dezvoltă spiritul de disciplină şi echipă, îi
învaţă să trăiască în grup, să se încadreze într-o disciplină fermă. Plimbările organizate au constituit
un real prilej de a urmări cunoaşterea unor aspecte din viaţa socială, dar şi modul de rezolvare
directă a problemelor ivite, modul de gândire al copiilor. Vizitele la muzeu, expoziţiile, vizitarea
diferitelor instituţii s-au dovedit utile şi au oferit posibilitatea de a urmări comportarea preşcolarilor
în situaţiile date. Vizionările şi spectacolele sunt valoroase datorită faptului că apelează la
afectivitatea copilului, producând impresii puternice asupra copiilor. În vederea evaluării
comportamentelor copiilor, dar şi pentru o mai bună cunoaştere, o conştientizare a acelor
comportamente negative, am supus copiii unui chestionar numit de noi „Testul –Acesta sunt eu
”ce cuprinde un număr de 12 întrebări.
1. Eşti un copil ascultător?
2. Ai minţit ca să-ţi acoperi o greşeală?
3. Ai curajul de a-ţi spune mereu gândurile şi ideile?
4. Mulţumeşti atunci când primeşti ceva ori eşti ajutat?
5. Îţi ceri scuze ori de câte ori ai greşit?
6. Te porţi frumos cu prietenii şi colegii?
7. Ajuţi colegii, prietenii, părinţii atunci când eşti solicitat?
8. Saluţi de fiecare dată când vii şi pleci de la gradinita?
9. Îţi loveşti partenerii când vrei o jucărie sau în timpul jocului?
10. Păstrezi ordinea şi liniştea în timpul activităţilor?
11. Respecţi regulile jocului?
12. Poţi să ierţi atunci când te-a supărat cineva?

INTERPRETARE: La răspunsul afirmativ vei primi o bulină roşie, iar pentru cel negativ vei primi
o bulină albastra. Dacă toate răspunsurile au bulina roşie, atunci vei primi şi tu bulina roşie, bulina
cea veselă, bulina de onoare. Felicitări! Dacă ai răspuns şi da şi nu, atunci bulina ta va fi o bulină
şi veselă şi tristă, de culoare violet. Ea vă anunţă că trebuie să vă îndreptaţi. Mai aveţi timp! Succes!
Constatăm din cele relatate că educaţia moral-civică nu se realizează numai în cadrul formal

878
al grădiniţei, ci este şi un rezultat al curriculum-ului ascuns, al celorlalte forme de educaţie –
informală şi nonformală. De aceea doresc să subliniez ideea că cea mai eficientă metodă de lucru
cu copilul este cea a consensului educativ aplicată de toţi factorii: grădiniţă, familie, societate. Nu
este suficient ca la grădiniţă copilul să fie supus unui bogat lanţ de acţiuni educative ce au în vedere
transformarea lui într-o personalitate activă şi creatoare, iar familia şi societatea să-i ofere reversul.

Bibliografie:
1. Cucoş C, 200, Pedagogie , Bucureşti , Editura Polirom;
2. Gheorhe Tomşa, 2005 , Psihopedagogie preşcolara şi şcolară , Editura M.E.C.Bucureşti;
3. Ioan Nicola şi Domniţa Fărcaş,2005, Pedagogie generală pentru clasa a IX, Editura
didactică şi pedagogică, R.A. Bucureşti;
4. Pîslaru Crenguţa şi Cazacu Oana, 2005, Instruire şi educaţie modernă în învăţământul
preşcolar contemporan , Editura Grafit , Bacău.

EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Prof. Claudia Fluturel

Grădinița P. P. Nr. 12, Iași

Educația pentru sănătate, alături de : educația ecologică, educația pentru schimbare,

educația pentru tehnologie, educația pentru comunicare, educația pentru timp liber, ș.a. face parte
din „ Noile educații’’ definite în programele UNESCO ca răspuns la „ imperativele lumii
contemporane.”
În cadrul optionalului desfășurat la grupă am inclus și tema care se referă la importanța
igienei orale în dezvoltarea preșcolarilor. De aceea am hotărât să acordăm un timp mai mare acestei
teme și am realizat un protocol de colaborare cu un cabinet stomatologic din apropierea grădiniței.
Odată cu acest protocol am întocmit un proiect educațional cu o tematică pe o lună calendaristică.
Astfel:

879
 Obiectul protocolului de colaborare: derularea Proiectului educaţional DINŢI FRUMOŞI
ŞI SĂNĂTOŞI
Atribuţiile părţilor:
Grădiniţa cu program prelungit nr. 12 Iaşi:
-mediatizarea acţiunilor în rândul părinţilor şi preşcolarilor;
-iniţierea preşcolarilor în igiena orală;
-vizită la cabinetul stomatologic;
-pregătirea de desene şi fotografii pe parcursul derulării proiectului.

Cabinetul stomatologic:
-pregătirea unor afişe şi pliante pentru copii şi părinţi despre igiena orală;
-controlul gratuit al sănătăţii dinţilor copiilor;
-desfăşurarea unui concurs legat de igiena dinţilor;
-oferirea de premii constând în obiecte de igienă orală, sponsorizate de Firma care a sponsorizat
obiectele de igien

ARGUMENT
Motivul pentru care s-a realizat acest proiect este cel al profilaxiei cariei dentare în cadrul
segmentului preșcolar, cu atât mai mult cu cât literatura de specialitate abundă într-o vastă
cazuistică a bolilor copiilor ca urmare a complicațiilor datorate cariei dentare.
Astfel se va avea în vedere o explicare corespunzătoare și cât mai eficientă a importanței spălatului
dinților, a alimentației echilibrate și corecte, a obiceiurilor vicioase care apar în această perioadă
la copii și cum pot fi ele îndreptate, cât și a controlului în cabinete de specialitate la măcar 6 luni
pentru o eficientizare maximă a stării de sănătate orală.

REZUMATUL PROIECTULUI

Grupul ţinta al acestui proiect îl constituie copiii de la Grădiniţa cu program prelungit nr. 12, Iaşi,
precum şi părinţii acestora. Activităţile se desfăşoară pe parcursul unei luni de zile. Prin aceste
activităţi îi vom ajuta pe copii să cunoască specificul cabinetului stomatologic, a importanţei
igienei orale.

SCOPUL PROIECTULUI

880
-de a obţine rezultate concrete în păstrarea stării de sănătate a copiilor prin prevenirea
îmbolnăvirilor la nivelul cavității orale;

- implicarea copiilor din grădiniță în acţiunile întreprinse.

OBIECTIVELE COMUNE:
- colaborarea părţilor în vederea dezvoltării unor activităţi de dezvoltare a simţului
responsabilităţii faţă de menţinerea sănătăţii propriului organism, cât şi a celor din jur;
- cunoaşterea structurii şi funcţionalităţii organismului uman;
- cunoaşterea factorilor de risc ce dăunează sănătăţii şi evitarea lor.

BENEFICIARI:
-preşcolarii de la grupa pregătitoare 9 de la Grădiniţa cu program prelungit nr. 12, Iaşi şi părinţii.

DURATA:
o lună

REZULTATE AŞTEPTATE:
-dezvoltarea la preşcolari a deprinderilor de igienă;
-crearea unei punţi de legătura între copil şi medicul stomatolog.

RESURSE MATERIALE:
Materiale didactice: din dotarea grădiniței, procurate de către educatoare, specialiști: planșe,
pliante, mulaje, diplome
- Atlase: broșuri, reviste de specialitate, de sănătate
- Mijloace audio-video: aparat foto, dvd-uri, cd-uri, computer

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR
Nr. Activităţile desfășurate Data şi locul Participanţi Responsabili
crt. desfăşurării
1. „Prietena mea curăţenia”
Gr. P.P. nr. 12 Părinţi, preşcolari educatoare

881
 Evaluarea de către medic a copiilor -
instructaj
2. „De vorbă cu medicul stomatolog”- Cabinetul Educatoare
vizită la cabinetul medical stomatologic Preşcolari Medic stomatolog
3. „Construim dinţişori ca ai noştri”- Preşcolari
explicarea alcătuirii dinţilor şi Sala de grupă educatoare
modelarea acestora din plastilină
4. Concurs „Evaluarea cunoştinţelor Preşcolari, medic Educatoare
despre igiena dinţilor” – oferirea de Cabinet stomatolog, Medic stomatolog
premii constând în obiecte de igienă stomatologic reprezentanţi ai
orală Firmei sponsor
Concluzii:

Proiectul a avut un impact pozitiv asupra copiilor și părinților deoarece preșcolarii au privit
cu încredere medicul stomatolog dar importanța igienei asupra organismului, în general, cât și
îmbogățirea cunoștințelor despre sănătate.

Bibliografie:
1. Antonesei, Liviu, 2002 , O introducere în Pedagogie, Editura Polirom;
2. Cucoș, Constantin, 2006, Pedagogie Ediția a II-a, Editura Polirom;
3. Revista Învățământul Preșcolar, Nr. 3-4 /2011, Editura Arlequin, pag.84-99.

882
883
884
885
 PLEDOARIE PENTRU UN SPAȚIU EDUCAȚIONAL VERSATIL

Prof. Elena Lungu

Prof. Mihaela Simion,
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Inspector pentru educație timpurie, I.S.J. Iași

Chiar şi numai amintind sintagma spaţii educative gândul ne duce, inevitabil, la

caracteristica fundamentală a unui spaţiu de învăţământ care ar trebui să fie aceea a
transformabilităţii sale, adică a posibilităţii din partea preşcolarului/cadrului didactic de a lua faţă
de el nu numai o atitudine de acceptare pasivă, ci şi una de intervenţie activă şi creativă asupra sa,
de supunere/subordonare în raport cu nevoile de dezvoltare/obiectivele specifice urmărite.
În mod ideal, o sală de grupă cu dotările necesare procesului instructiv-educativ, cu
materiale didactice stimulative, inovative, estetice şi funcţionaleconferă vigoare actului didactic,
înviorând întreg procesul de învăţământ – mobilizând continuu resursele creative ale cadrului
didactic,sprijinindu-l pe acesta să-şi îndeplinească sarcinile și, mai ales,influenţând în mod concret
starea de bine a preșcolarului –, devenind o „carte de vizită” a ceea ce se întâmplă în grupă.
De aceea, un spaţiu educativ confortabil, aerisit, corect compartimentat, cu mobilier
funcţional – uşor de deplasat atunci când este nevoie, special confecţionat/adaptatnevoilor copiilor,
constituie un mediu cu valenţe educaţionale stimulative, asigurând învăţarea într-o atmosferă
plăcută, lipsită de tensiune, în ritmul propriu fiecărui copil, stimulându-i activitatea intelectuală la
parametrii săi maximi, permiţând interacţiuni specifice între copii, între copii şi adulţi, oferind
coeziune grupului care-şi petrece o bună parte a zilei împreună.
Nu lipsit de importanță este și faptul că o sală de grupă amenajată în concordanță cu nevoile
caracteristice vârstei micuților poate conferi părinţilor sentimentul că mediul grădiniței este optim
pentru dezvoltarea personalităţii copiilor lor, influenţându-i în bună măsură să fie coparticipanţi la
actul educaţiei.
Concret, din perspectivă pedagogică, un prim aspect important, de cele mai multe ori
neglijat, este acela al amenajării ambientului privit prin prisma spaţiului perceptiv al
copilului şi nu al adultului, a experienţelor vizuale/auditive raportate la aria vizuală/auditivă a

886
primului, la posibilităţile sale de mişcare şi manipulare, la oportunităţile ce pot servi stimulării
creativităţii acestora.
Un al doilea aspect care merită întreaga atenţie a cadrului didactic este cel referitor la
dispunerea materialelor de învăţare şi joc, a resurselor (corespunzătoare tematicii săptămânii)
plasate temporar la dispoziţia copiilor, sau a celor cu caracter permanent. Aşezarea acestora trebuie
să permită accesul neîngrădit astfel încât preşcolarii să le poată utiliza efectiv în timpul activităţilor
iar modul în care sunt ele aranjate să permită o uşoară percepere a lor de către copii şi să le sugereze
utilitatea. Calitatea materialelor trebuie să contribuie la dezvoltarea simţului estetic al
preşcolarilor şi să „invite” copilul în a le descoperi şi utiliza atât în activităţi de grup cât şi în
activităţi solitare.
Nu lipsită de importanţă este diversitatea materialelor de învăţare. O paletă largă de cărţi,
jucării, materiale de scris/colorat/pictat, etichete, afişe, spaţii ale bibliotecii, ale scrisului, ale
poveştii, teatrului, ale jocurilor (de rol, de construcție, de masă etc.), creează premisele deschiderii
sufleteşti şi intelectuale către învățare, obişnuindu-l pe copil cu un univers în care joaca șijocul
permite exersarea proceselor gândirii, acumularea/consolidarea de cunoștințe, formarea de
priceperi și deprinderi, comunicarea și interrelaţionarea cu semenii, fie ei copii sau adulţi.
Cât priveşte împărţirea sectorizată a sălii de grupă, trebuie să facem câteva precizări cu
privire la corectitudinea utilizării acestei maniere de amenajare a spaţiului ambiental educaţional.
Experienţa la catedră şi cea de metodiste ne-au ajutat să constatăm că, în grădiniţele
româneşti, construite după o arhitectură tip sau găzduite în diferite spaţii (unele improprii
specificului vârstei copiilor şi nevoilor lor), această sectorizare (pornită iniţial dintr-o generoasă
intenţie de a pune în drepturi beneficiile activităţilor desfăşurate pe grupuri mici sau individual) se
reduce în multe dintre instituţii la fixarea mobilierului într-o anumită manieră sau, şi mai rău, doar
la delimitarea simbolică a acestora, prin etichetare (din nou pentru înştiinţarea exclusivă a
adulţilor!), stare de lucruri care nu serveşte realmente nimănui.
Deşi benefică ca modalitate de abordare educaţională a spaţiilor şcolare proiectate
arhitectural astfel, sau a celor a căror manieră de predare-învăţare are acest specific prin
programele şcolare pe care le urmează (vezi şcolile Waldorf, Step by Step etc.), precum şi în
situaţiile în care această sectorizare se păstrează doar pe perioada desfăşurării jocurilor şi
activităţilor alese de copii, această compartimentare, în grădiniţele tradiţionale româneşti, cu
mobilierul adaptat ad-hoc şi cantonat pe perioade îndelungate în aceleaşi sectoare ale clasei,

887
îngrădeşte libertatea de mişcare a copiilor, impietează schimbul de opinii între unii membri ai
colectivului de copii, rutinează tipurile de activităţi ce ar trebui să se desfăşoare în perimetrul lor
(prin depozitarea constantă a aceloraşi tipuri de materiale), ariile de stimulare devenind (în multe
din cazuri) nişte „colivii” care nu au alt avantaj decât acela că disciplinează clasele
supraaglomerate.
Opinia noastră este că ne aflăm în faţa unui curent (nu singurul, de altfel) care impune (cu
titlu de obligativitate!) un anume tip de compartimentare a sălii de grupă (cu precădere a
mobilierului său) şi că maniera constantă de amenajare a
spaţiului ambiental, prin adoptarea sa formală, frânează
procesul de stimulare a creativităţii copiilor, a libertății lor
de expresie. Nu este, însă, mai puţin adevărat că un cadru
didactic bun cunoscător al particularităţilor de vârstă şi
individuale ale copiilor din grupă, preocupat de
dezvoltarea pluridimensională a personalităţii acestora, în
funcţie de creativitatea sa, de obiectivele propuse, de
forma de organizare a colectivului de copii (ce intră în
armonie cu celelalte componente ale demersului
didactic), de tipul de relaţie pe care îl dezvoltă cu copiii –
prin prisma stilului său didactic, va construi adecvat
ambianţa educaţională, pe parcursul întregii zile, şi va
găsi diverse modalităţi de orientare a copiilor în spaţiul educațional, astfel încât această
componentă a strategiei educaţionale să servească scopului propus. Variabilitatea manierei de
aranjare a spaţiilor de lucru sau de joacă, redescoperirea perpetuă a valenţelor fiecărui „colţ” al
clasei, conferirea de noi utilităţi obiectelor familiare, transformarea inedită a utilităţii acestora pot
fi factori determinanţi pentru modul în care copiii învaţă să gândească, să se exprime, să
stăpânească mediul ambiant, subordonându-l trebuinţelor sale. Aşa se face că un taburet, de
exemplu, poate deveni cu ajutorul unui şervet, o măsuţă dintr-o cofetărie, în jurul căreia câţiva
copii se strâng pentru a-şi servi prăjiturica şi pentru a discuta despre „cum se mănâncă frumos”
sau despre „cum s-au jucat la grădiniţă”; un sul de hârtie creponată desfăcut peste două-trei măsuţe
aliniate, transformă totul, cu sprijinul entuziast al copiilor, în masa frumos aranjată din
sufrageriafamiliei, în jurul căreia se adună membrii acesteia pentru a face schimb de informaţii cu

888
privire la cum şi-au petrecut ziua sau într-
o locaţie unde se poate serba o aniversare.
Spaţiul de sub catedra educatoarei se
poate transforma ad-hoc într-un colţişor
intim pentru adormit păpuşa sau pentru
confidenţe; un dulăpior înconjurat de un
paravan poate fi pe rând: cabină de probă
în magazin, casă de bilete pentru trenul ce
iminent va pleca, chioşc de ziare sau
cabină de machiaj pentru
„artiştii”careurmează să dramatizeze o poveste îndrăgită; tot aşa cum o saltea poate fi o barcă, o
plajă cu nisip, o scenă, un etaj superior la care meşterii lucrează de zor; sau cum un scaun poate fi
un turn din care poţi, cu ajutorul unui ochean, să priveşi luna sau, de ce nu, vagon al unui tren. O
păturică ce acoperă aproape integral o măsuţă construieşte dedesubt, în intimitate, o lume mirifică
în care totul se miniaturizează, spaţiul restrâns transformându-se în imaginaţia copilului în „orice”,
picioarele mesuţei putând deveni uşă, fereastră, piloni pe care se leagă sfoara pentru întins rufele
etc.; un rulou din pânză, ancorat de tavanul clasei, care poate fi coborât până la o înălţime
convenabilă copiilor poate fi un „perete” despărţitor, cadranul pentru teatrul de marionete, ecranul
unui televizor dincolo de care „crainicul” informează publicul telespectator, sau fereastra de la
care mama îşi cheamă copilul în casă; şi exemplele pot continua.

889
 Spaţiul educaţional versatil, prin sugestiile oferite de educatoare, prin convenţiile pe care
aceasta le face cu copiii, prin utilizarea simbolică şi creativă a diverselor obiecte din cadrul
ambiental constituie o cale de stimulare şi valorificare a potenţialului creativ al preşcolarilor ce nu
poate fi substituit, nici pe departe, de o sectorizare rigidă a spaţiului educativ, care conduce la
rutină şi încorsetare în tipare prestabilite de adulţi.
Poate că trebuie să mai treacă un timp până să înţelegempe deplin, cu toţii, că spaţiul
educativ aparţine celor pe care avem menirea de a-i educa şi că modul în care adulţii îl
gestionează ar trebui subordonat nevoilor şi caracteristicilor de vârstă ale acestora.

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII LA PREŞCOLARI

Prof. Pârliţeanu Alexandru,

Şcoala Gimnazială Bretea-Română

Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin,,creare”, care înseamnă,,a

zămisli”,,,a făuri”,,,a crea”,,,a naşte”. Termenul de creativitate definite un act dinamic, un proces
care se dezvoltă, se desăvârşeşte. El a fost introdus în psihologie de G.W. Allport, pentru a
desemna o formaţiune de personalitate.
Dezvoltarea creativităţii presupune stimularea la copii a curajului de a emite ipoteze,
capacitatea de a aprecia, de a elabora o strategie de lucru şi nu de a aştepta de-a gata soluţiile
adulţilor. Creativitatea nu trebuie confundată cu talentul, îndemânarea sau inteligenţa.
Creativitatea nu înseamnă a face ceva neapărat mai bine decât ceilalţi; înseamnă a gândi, a explora,
a descoperi şi a imagina. Ideile creative se regăsesc în toate aspectele vieţii în plină dezvoltare a
unui copil, creativitatea poate fi învăţată zilnic.
Preşcolarii creativi se diferenţiază de obicei de restul grupului prin diferite comportamente
specifice şi dacă li se permite acest lucru, îşi dezvoltă în mod liber creativitatea. Ei sunt foarte
curioşi, vin cu soluţii neobişnuite, cu idei originale, au iniţiativă şi un spirit de observaţie foarte
bine dezvoltat, pun întrebări adecvate, explorează noi posibilităţi, învaţă rapid şi uşor, au o

890
memorie bună, un vocabular bine dezvoltat, au o imaginaţie vie şi o capacitate deosebită de a
compune poveşti.
Creativitatea devine educabilă încă de la vârsta preşcolară în condiţiile în care educatoarele
sunt preocupate de crearea unui climat corespunzător, propunându-şi să realizeze corelaţii
interdisciplinare, să promoveze manifestarea liberă a copiilor în învăţare, dar în primul rând să
stimuleze potenţialul creativ al fiecărui copil, recurgând la creativitatea în grup, cel mai eficient
procedeu susţinut de specialişti.
Un copil poate răspunde, prin efort propriu la o situaţie problemă ce manifestă un anume
grad de creativitate. Produsul activităţii lui nu se compară cu ceea ce reuşeşte să aducă nou un om
de ştiinţă printr-o invenţie sau un artist printr-o operă originală. Dar fără o manifestare a
independenţei şi originalităţii în răspunsurile date la situaţiile-problemă ivite pe parcursul formării
sale, în copilărie şi în tinereţe, adultul nu poate ajunge la forme superioare de expresie ale
creativităţii.
Copilul dispune nu doar de capacitatea de a se juca şi de a învăţa, ci şi de aceea de a crea.
Întâi îşi face ucenicia deprinderii lucrului cu instrumentele, apoi îi face plăcere să se afirme pe sine
prin ceea ce realizează singur, copilul este capabil să producă ceva nou, neobişnuit, original.Acum
se dezvoltă imaginaţia, proces psihic ce ocupă un loc important în contextual factorilor creativităţii.
Are loc o adevărată explozie a imaginaţiei, iar ea trebuie să fie cultivată prin actul educaţional. La
această vârstă imaginaţia compensează într-un anume mod slăbiciunea gândirii. Preşcolarul este
capabil să-şi elaboreze forme ale imaginaţiei reproductive, ascultând poveşti, dar se poate vorbi şi
de un anume nivel al imaginaţiei creative. Copilul are tendinţa de a integra imaginarul, posibilul
în real, astfel personajele malefice putând fi reale şi constituind pentru el o sursă de frică.
În activitatea creatoare a copilului îşi fac loc şi elementele de ideaţie, capacităţi de figurare,
deprinderi şi priceperi. Aceste aspecte pot fi observate în special în desenele copilului. Chiar dacă
nu are deprinderi de lucru formate, chiar dacă desenul în sine nu este măcar inteligibil, folosindu-
şi imaginaţia dar şi deprinderile de exprimare expresivă, copilul poate prezenta o întreagă lume
izvorâtă din cele câteva mâzgălituri. Pe măsură ce-şi însuşeşte tehnica de lucru, el poate crea
desene, picturi foarte frumoase şi originale.
În creaţie se exprimă în mod deosebit afectivitatea copilului, felul în care lumea externă
reverberează în sufletul copiilor. Culorile utilizate de copii în desen, expresiile folosite în limbaj,
gestica şi mimica din momentele în care fabulează sunt surse de cunoaştere a afectivităţii copilului.

891
 La această vârstă, creaţia are o valoare imensă pentru modelarea personalităţii, pentru
devenirea umană, ea trebuie să fie în centrul preocupărilor educatorilor şi mai ales trebuie să fie
stimulată. Copiilor le place să asculte şi să inventeze poveşti, să joace roluri, să interacţioneze
printr-un joc continuu, pe care-l îmbogăţesc mereu, din ce în ce mai mult, fiind atenţi si receptivi
totodată la ce descoperă la ceilalţi. Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri în
aer liber sau acasă, la grădiniţă, toate au darul de a-i ajuta să exprime emoţii, gânduri, sentimente
care, în această manieră artistica, sunt mai accesibile a fi exteriorizate.
Câteva exerciţii de stimulare a creativităţii: desenul liber, fără structură, pictura cu mâna
dominantă dar şi cu cea non-dominantă sau cu picioarele, modelajul unei poveşti inventate,
soluţiile personale pe care copiii învaţă să le adapteze în funcţie de situaţie. Chiar atunci când
sunteţi în mijlocul unei poveşti fascinante, opriţi-vă din citit sau din joc şi rugaţi-i pe ei să continue
povestea! Oare cum continuă ea? Creativitatea le este stimulată, dezvoltându-le, în primul rând,
încrederea în ei, în ceea ce pot oferi, respectându-i pentru frumuseţea şi unicitatea lor.
Cadrul cel mai important de manifestare dar şi de stimulare a potenţialului creativ este
jocul, cu toate tipurile sale. Conduita creativă ludică este o premisă pentru viitorul comportament
creativ care se va materializa în produse noi, originale, cu valoare socială. Deşi este mai simplu,
alături de jocul imitativ, jocul de mânuire de obiecte se îmbogăţeşte teptat, copilul combină diferite
mişcări şi descoperă multiple utilizări ale obiectelor. În jocul de construcţie imită şi reproduce
modele de acţiune implicate în situaţii de viaţă, întâlnite în lumea adulţilor şi a obiectelor. În jocul
de creaţie cu subiect din viaţa cotidiană, copilul imită şi reproduce selectiv modele de
comportament oferite de cei din jur, dar numai pe acelea care sunt în accord cu dorinţele şi
preferinţele sale. În realizarea rolurilor asumate se foloseşte de obiecte reale cărora le dă nu numai
semnificaţii reale, ci şi semnificaţii proprii. Dacă la început acţiunile reproduse sunt simplificate,
în timp le complică, le combină între ele, le îmbogăţeşte cu ceea ce a acumulat în experienţa sa
cognitivă.
Jocul de creaţie cu subiect din basme şi poveşti aduce şi el modificări, adăugiri, combinări
de replică, de acţiuni. Preşcolarul modifică, în funcţie de trăirile sale emoţionale faţă de personaj,
evoluţia acestuia, relaţiile lui cu celelalte personaje. Manifestă independenţă în alegere şi
spontaneitate în interpretarea rolului asumat. Este capabil chiar să interpreteze toate rolurile din
aceeaşi poveste, fără a imita educatoarea sau colegul care l-a precedat. Prin jocul de creaţie cu

892
subiect din basme şi poveşti, copilul se transpune într-o lume mirifică, a tuturor posibilităţilor,
conştientizând caracterul ei nereal ("ştiu că nu e aşa, dar aşa aş vrea să fie).
Manifestarea potenţialului creativ în cadrul jocului nu este intenţionată. Ea este posibilă
datorită semnificaţiei afectogene a obiectelor, persoanelor, relaţiilor şi mai ales reflectă trebuinţa
de independenţă şi autoexprimare a copilului. Jocul copilului nu este un veritabil produs creator,
este nou şi original în raport cu sine şi în raport cu ceilalţi copii. Originalitatea jocului derivă din
funcţia pe care acesta o are pentru copil: asimilarea realului fără constrângeri sau sancţiuni,
rezolvarea echilibrului afectiv şi intelectual al eului în confruntarea cu realul.
Jocul didactic poate fi folosit pentru stimularea fluidităţii şi flexibilităţii verbale prin
sarcini cu o mare valoare formativă. Un mijloc obişnuit de educare a potenţialului creativ al
preşcolarului este lectura după imagini. Tablourile reprezintă adevărate texte iconice pe care
preşcolarul învaţă să le citească creativ. Descrierea conţinuturilor nu se limitează numai la
descrierea imaginilor ci poate deveni o autentică creaţie verbală.
Povestirile copiilor reprezintă o altă modalitate de stimulare a potenţialului creativ; ele
demonstrează capacitatea copilului de a exprima într-o altă creaţie viziunea şi atitudinea faţă de un
model literar. Copilul este independent în expresie, îşi manifestă nestingherit iniţiativa,
spontaneitatea şi fantezia inepuizabilă. Atitudinea creatoare pe care o are faţă de limbaj depinde
de natura mesajului pe care îl transmite şi de posibilităţile sale intelectuale, lingvistice, afective.
În povestirile create de copil, surprinde simbioza dintre artă şi joc, dintre real şi imaginar.
Povestirile lui sunt scurte, fără divagaţii, fără explicaţii întinse, cu aparentă incoerenţă, o înlănţuire
spontană de imagini. Copilul se centrează pe întâmplări cu animale sau cu oameni în care se
întrevăd, în acelaşi timp, umorul, dar şi conflictele, problemele cunoscute direct sau indirect.
Experienţa personală este punctul de plecare.
Mai mult decât în alte activităţi, cele din domeniul educaţiei estetice constituie cadrul şi
mijlocul cel mai generos de activare şi stimulare a potenţialului creativ. Arta îl pregăteşte pe copil
să trăiască în frumuseţe, în armonie, să recepteze frumosul şi să vibreze în faţa lui. Cuvintele,
sunetele, gesturile, formele plastice, culorile sunt mijloace de exprimare, de exteriorizare a
dorinţelor, aşteptărilor, relaţiilor cu ceilalţi, a problemelor. Mijloacele artei devin pentru copil
unelte autentice de rezolvare curajoasă şi cu ştiinţă a problemelor de echilibrare, de armonizare,
de modelare a spaţiului în care trăieşte şi se joacă, de automodelare. Prin artă se dezvoltă
sensibilitatea senzorială, dar şi cea artistică şi delicateţea comportamentală. Sensibilitatea artistică

893
se construieşte pe baza afectivităţii, intuiţiei şi fanteziei, în funcţie de măiestria educativă a
adultului şi de caracteristicile mediului în care se formează.
Stimularea creativităţii este favorizată de metode interactive ca: Brainstorming,
Brainwriting, Lotus, Tehnica viselor, copiii beneficiind de momente creative integrate în activităţi
şi jocuri cu scopul exersării gândirii. Toate aceste metode favorizează comunicarea, activizarea
tuturor copiilor şi formarea de capacităţi ca: spiritul critic constructiv,independenţă în gândire şi
acţiune, găsirea unor idei creative, îndrăzneţe de rezolvare a sarcinilor de învăţare.
-Brainstormingul: Brainstormingul sau „furtună în creier", „efervescenţa creierului", „asalt de
idei", este o metodă de stimulare a creativităţii ce constă în enunţarea spontană a cât mai multe
idei pentru soluţionarea unei probleme într-o atmosferă lipsită de critică. Această metodă are ca
obiectiv exersarea capacităţilor creatoare a copiilor în procesul didactic – la diferite categorii de
activităţi – care să conducă la formarea unor copii activi, capabili să se concentreze mai mult timp,
în grupuri creative. Avantajele metodei: stimulează creativitatea în grup, spiritul competitiv;
creează multe idei noi şi originale; permite reacţii în lanţ; are efecte psihologice remarcabile:
reduce frustaţia, sporeşte încrederea,creşte spiritul de echipă; stimulează participarea activă,
spiritul competitiv; dezvoltă un climat pozitiv de lucru; oferă posibilitatea manifestării libere,
spontane; creşte productivitatea creativităţii individuale; dezvoltă abilităţi pentru munca în grup;
stimulează competenţele.
-Brainwriting: Metoda reprezintă o modalitate de lucru bazată pe construcţia de „idei pe
idei" în domeniul creativităţii. Obiectivul urmărit este stimularea creativităţii de grup a copiilor
prin solicitarea de a găsi cât mai multe soluţii/idei având la bază o temă dată. Avantajele metodei:
stimulează copiii să formuleze idei; determină toţi copiii să-şi exprime ideile; implică copiii timizi,
necomunicativi; orientează copiii spre a face analize, comparaţii, generalizări; dezvoltă spiritul
critic necesar în evaluare; încurajează spiritul de întrecere/competiţie; dezvoltă atenţia voluntară;
-Tehnica viselor: Este o tehnică bazată pe meditaţie în care copilul îşi lasă în voie
imaginaţia să lucreze pentru a exprima cea ce a gândit că poate face el în viitor, cum va arăta
locuinţa lui, colegii, şcoala, parcul etc., apoi compară visul cu realitatea în vederea obţinerii unor
situaţii viabile pentru viitor. Obiectivul urmărit este stimularea imaginaţiei prin crearea de situaţii
comparabile cu cele existente în viaţa reală..
-Metoda Lotus (Floarea de nufăr): Este o metodă interactivă în grup care oferă posibilitatea
stabiliri de relaţii între noţiuni pe baza unei teme principale din care derivă alte teme. Obiectivul

894
urmărit este stimularea inteligenţelor multiple şi a potenţialului creativ în activităţi individuale şi
de grup pe teme din diferite domenii. Tehnica "Floare de nufăr” porneşte de la o temă principală
din care derivă teme secundare ce vor deveni teme abordate în activitatea pe grupuri mici.
Alături de factorii intelectuali şi cei caracteriali, un rol important îl au factorii sociali.
Societatea cu cerinţele ei, caracterul stimulativ al mediului în care se dezvoltă şi trăieşte omul şi
calitatea procesului educativ al mediului în care se dezvoltă şi trăieşte omul şi calitatea procesului
educativ la care este supus acesta îşi au importanţa lor deosebită în dezvoltarea potenţialului
creativ. Astfel, se impune ca activitatea educatică să fie condusă în mod conştient în direcţia
stimulării activităţilor cu caracter de creaţie în scopul formării şi dezvoltării potenţialului
creativ.Stimularea creativităţii este un demers educaţional complex ce cuprinde simultan fenomene
de activare, antrenare, cultivare, şi dezvoltare a potenţialului creativ. În acest scop este necesară
utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii
individuale şi de grup.

Bibliografie:
1. Dima, S.(1977), Copilăria-fundament al personalităţii, Editura Revista Înv. Preşcolar,
Bucureşti;
2. Revista Învăţământul preşcolar (2007) Editura Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,
Bucureşti;
3. Stoica, A.(1983), Creativitatea elevilor. Posibilităţi de cunoaştere şi educare, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică;
4. Tomşa, Gh.(2005), Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Editura Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Bucureşti.

895
 VALENȚELE FORMATIVE ALE JOCULUI LOGIC ÎN
ACTIVITĂȚILE MATEMATICE

Prof. Nuțaș Cristina,

Școala Gimnazială Nr. 1 Abram, Bihor

Jocurile logico-matematice constituie o categorie specială de jocuri didactice matematice,

iar ceea ce le particularizează este conţinutul matematic, care în aceste jocuri constă în elemente
de mulţimi şi logică matematică: formare de mulţimi şi operaţii cu acestea (intersecţie, reuniune,
diferenţă, complementară), pe baza operaţiilor din logica propoziţiilor (conjuncţie, disjuncţie,
negaţie, echivalenţă), precum şi intuirea conceptelor de relaţie şi funcţie.
Prin intermediul jocurilor logice se dă copilului ocazia să-şi dezvolte capacitatea creatoare,
realizând fără mare efort, o intensă activitate intelectuală, în joc el găseşte noi căi de asimilare a
cunoştinţelor, stabileşte legături între fapte, idei, acţiuni – prilej de a acumula noi cunoştinţe.
Copilul asimilează în mod treptat unele operaţii şi structuri logice, la început mai simple şi legate
de acţiunea nemijlocită cu obiectele, iar ulterior mai complexe, specifice inteligenţei operatorii, şi
mai târziu, gândirii ipotetico-deductive.
În jocurile logice accentul cade pe latura formativă a activităţii, urmărindu-se astfel
pregătirea preşcolarilor pentru activitatea de învăţare.
Jocurile logice urmăresc formarea capacităţii de a gândi logic, de a lucra cu structuri şi
operaţii logice, fără să se transmită copiilor termenii şi noţiunile specifice domeniului, deşi creşte
numărul de condiţii şi cerinţe de care copilul trebuie să ţină seama.
Introducerea unor elemente de teoria mulţimilor şi de logică matematică, nu poate fi eficientă
decât prin integrarea acestora în specificul activităţii din grădiniţă şi în raport cu particularităţile
psihice ale vârstei preşcolare, realizându-se în modul cel mai optim prin joc.
Întrucât jocurile logice se fundamentează pe primele cunoştinţe matematice şi pe elemente
de logică matematică, în organizarea lor, educatoarea trebuie să pună accent pe metode active, care
stimulează spiritul de iniţiativă, inventivitate, independenţă în gândire, păstrând totuşi
caracteristicile jocului didactic.

896
 În organizarea jocurilor logice este bine să se aibă în vedere experienţa acumulată de copii
în alte jocuri didactice, când au construit mulţimi formate din diferite lucruri şi obiecte din mediul
înconjurător (jucării, nasturi, fructe), pe baza unor proprietăţi (formă, mărime, culoare). Pe baza
acestor proprietăţi, în joc, copiii trebuie să formeze mulţimi din: mere mari, mărgele roşii, nasturi
rotunzi, jucării mici etc.
În mediul înconjurător există o varietate infinită de obiecte naturale cu forme, culori şi
mărimi diferite, fiind foarte dificil să separi cu precizie, dintr-o mulţime de mere pe cele mari de
cele mici, după cum este aproape imposibil ca dintre copiii unei grupe să separi pe cei graşi de cei
slabi, pe cei blonzi de cei bruneţi. În acest scop în organizarea jocurilor logice se folosesc truse de
piese ale căror caracteristici de formă, mărime, culoare, grosime se disting cu uşurinţă: trusa Z. P.
Dieneț, trusa Logii I şi trusa Logii II.
Preşcolarii exprimă de regulă mai uşor mărimea relativă a pieselor precum şi culorile lor, în
timp ce forma (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi) este percepută mai greu.
În cadrul jocurilor logice, piesele capătă adesea diferite valori: ele sunt la grupa
mică,,prieteni”, apoi se numesc,,prăjituri”,,,zarzavaturi”,,,cărţi”, uneori devin vagoane de cale
ferată, alteori sunt,,case”,,,blocuri” etc.
Jocurile logico-matematice îşi demonstrează valoarea formativă dacă se au în vedere
următoarele principii:
- rolul copilului nu este acela de a contempla situaţia în care a fost pus, el reflectă asupra
acestei situaţii, îşi imaginează diferite variante de rezolvare, acţionează, îşi confruntă părerile cu
ale unor colegi, rectifică eventualele erori;
- copilul studiază diversele variante de rezolvare, alegând-o pe cea mai avantajoasă;
- copilul învaţă foarte mult corectându-şi propriile greşeli, dacă nu se poate corecta singur îl
vor ajuta colegii. Educatoarea nu poate interveni decât cu sugestii;
- copilul are libertate deplină în alegerea variantelor de rezolvare, el trebuind totuşi să-şi
motiveze alegerea;
- în desfăşurarea jocurilor, esenţială este activitatea conştientă de continuă căutare, de
descoperire a soluţiilor.
Jocurile logico-matematice acoperă o arie foarte largă de activităţi, cu un conţinut foarte
variat. În funcţie de conţinutul matematic, jocurile logice se pot clasifica în 8 tipuri distincte:

897
- Jokerliber pregătitoare, sau mai bine spus exerciţiile pregătitoare au rolul de a conduce copiii
către o înţelegere intuitivă şi concretă a matematicii, care devine treptat mai abstractă. Ele
pregătesc înţelegerea jocurilor logice propriu-zise.
Exemple de jocuri libere pregătitoare:,,Ne jucăm cu prietenii”,,,Înşirăm mărgele”,,,Şirag de
mărgele mari şi mici”,,,Să construim o scară”,,,Unde s-a ascuns iepuraşul?”,,,Joc cu
beţişoare”,,,Cine ştie mai departe?” etc.
Jocurile pentru construirea mulţimilor ajută copiii să înţeleagă procesul formării
mulţimilor, pe baza unei caracteristici date şi vor intui complementarele acestora, totodată ei vor
învăţa să stabilească o legătură firească şi reciprocă între acţiune şi limbaj.
Având în vedere nivelul de pregătire al copiilor din grupă, se pot organiza mai multe jocuri
logice pentru construirea mulţimilor:,,Aşează-mă la culoarea mea”,,,Alege cercurile şi joacă-te cu
ele”,,,Construim căsuţe”,,,Cum este prietenul tău?”,,,Ce prieten nu cunoaştem?”,,,Sărim
balta”,,,Biblioteca”,,,Cum este şi cum nu este această piesă”,,,Detectivii”, „Cine ghiceşte mai
repede?”(10 întrebări) etc.
Jocurile de aranjare în tablou ajută copiii să intuiască părţile trusei, să se obişnuiască cu
ordinea şi succesiunea acestora. La început se organizează frontal, apoi pe echipe, dându-le un
caracter competitiv, pentru a deveni mai atractive. Pentru desfăşurarea lor avem nevoie de tablouri
(grile), conţinând căsuţe pătrate pentru aşezarea pieselor. Forma tabloului şi numărul căsuţelor
corespunde unui anumit tip de joc. Aceste jocuri se pot începe chiar spre sfârşitul grupei mici, cu
un număr restrâns de piese şi sarcini simple, acestea complicându-se pe măsură ce copiii înaintează
în vârstă. Exemple de jocuri de aranjare în tablou:,,Aşază-mă la căsuţa potrivită”,,,V-aţi găsit
locul?”,,,Tabloul cercurilor”,,,Tabloul tricolor”,,,Cine aranjează mai bine?” etc.
Jocurile cu diferenţe sunt menite să consolideze noţiunile şi deprinderile însuşite anterior
şi să familiarizeze copiii cu ideea de succesiune, aranjare în lanţ, astfel încât între două piese
consecutive oarecare să fie un număr determinat de diferenţe.Edificatoare pentru acest tip de jocuri
logice sunt jocurile:,,Trenul cu patru diferenţe”,,,Trenul cu o diferenţă”,,,Case de pe strada
mea”,,,Ce nu este la fel?”,,,Ce se aseamănă?” etc. In seria trenurilor am început cu,,Trenul cu patru
diferenţe”, deoarece este mai accesibil iar preşcolarii mici conştientizează mai uşor deosebirile
decât asemănările.

898
 Jocurile cu cercuri au scopul de a-i familiariza pe preşcolari, la nivelul lor de înţelegere, cu
operaţiile matematice, precum şi cu operaţiile logice ce decurg din acestea. Stabilirea relaţiilor
dintre mulţimi şi realizarea unor operaţii cu mulţimi.
Jocurile de formare a perechilor ajută la însuşirea procedeului de stabilire a
corespondenţei biunivoce între două mulţimi. Aceste jocuri se desfăşoară cu copii de grupă
pregătitoare. Exemple:,,Ce piesă am ascuns?”,,,Străzi intersectate”,,,Ce piesă lipseşte?”,,,Jocul
drumurilor”.
Jocurile de transformări pregătesc noţiunea de operaţie, de transformare în general, de
funcţie. Desfăşurarea acestor jocuri se face pe două echipe, fiecare fiind dotată cu o trusă. Din
acest tip de jocuri fac parte,,Soarele”și,,Racheta”.
Jocurile exerciţii cu mulţimi echivalente pregătesc copiii pentru înţelegerea noţiunii de
număr şi a operaţiilor cu numere. Ele sunt recomandate pentru grupele mare şi pregătitoare.
In cadrul tuturor acestor jocuri, rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea
atenţiei voluntare, la coordonarea mişcărilor mâinilor de către analizatorul vizual şi auditiv, a
interesului pentru activitate. Esenţial este ca preşcolarii să se deprindă cu spiritul critic şi
autocritic.Formarea deprinderilor de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu
mulţimile de obiecte şi fişele individuale.Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el
este în stare să acţioneze şi în mod independent, activitate de mare importanţă în pregătirea pentru
şcoală, unde începe munca intelectuală independentă.
Aceste jocuri logice reprezintă un mijloc eficient pentru realizarea educaţiei morale,
dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de iniţiativă, a disciplinei conştiente,a
perseverenţei şi sociabilităţii.
Organizarea acestor jocuri pe echipe permite copiilor să se obişnuiască cu cerinţa de a munci
în colectiv, de a cultiva relaţii interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de
experienţă; în cadrul echipelor trebuie antrenaţi si cei mai timizi. Astfel, se formează spiritul de
echipă, fiecare copil luptând pentru câştigarea competiţiei de către echipa sa. Educatoarea are rol
de organizator, de îndrumător, de arbitru imparţial.
În cadrul jocului logic trebuie subliniată însemnătatea însuşirii şi respectării regulii de joc
ceea ce-i conferă un preponderent rol formativ educând astfel la copii, simţul de răspundere şi
onestitate. Copiii devin conştienţi că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecinţe grave:

899
trenul poate deraia, construcţiile se pot dărâma etc., de aceea nerespectarea lor are drept consecinţă
sistarea jocului.
J.Piaget observă că acceptarea şi respectarea regulilor, il determină pe copil să participe la
efortul comun al grupului din care face parte. În jocul logic colectiv copiii învaţă să se ajute unii
pe alţii, să se bucure de succesele colegilor lor, să aprecieze şi să recunoască nepărtinitor reuşitele
altora.
Fiind o activitate colectivă, jocul logico-matematic, învaţă copiii „A B C”-ul comportării
civilizate, deoarece se utilizeaza expresii ca „vă rog”, „nu vă supăraţi”, „vă mulţumesc”. Repetarea
şi respectarea acestor expresii în cadrul regulilor de joc sunt pe cât de necesare pe atât de utile.
În concluzie, se poate afirma că jocurile logico-matematice contribuie la realizarea
aspectului formativ al activităţilor matematice, prin intermediul lor preşcolarii şi şcolarii mici îşi
dezvoltă capacitatea de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare şi abstractizare, îşi formează
deprinderea de a acţiona ordonat cu obiectele, de a reprezenta corect obiectele şi atributele lor. În
acţiunea cu figurile geometrice copiii sunt solicitaţi să se exprime, dar nu oricum, ci folosind
termeni corecţi, exacţi, concişi, să respecte regulile jocului, să fie politicoşi cu cei din jur.
Îndeplinirea sarcinilor impuse de joc cultivă iniţiativa, independenţa şi perseverenţa de a duce jocul
la bun sfârşit.

Bibliografie:
1. Păduraru V.(1999), Activităţi matematice în învăţământul preşcolar(sinteze), Editura Polirom;
2. Pâclea D., Tarcă E. (1998), Jocuri logico-matematice pentru preşcolari şi şcolarii mici,Editată
de Revista Învăţământul Preşcolar, Bucureşti;
3. Vasioiu Rosemari, Eficienţa formativă a jocurilor logico-matematice;
4. 1995-Revista Învăţământul Preşcolar, nr.3-4,Bucureşti.

900
 EDUCAȚIA FIZICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ PRIN
ACTIVITĂŢILE DE TIP OUTDOOR

Prof. SzaszPetruța
Grădinița „Căsuța fermecată”Luduș

MOTTO:
„ Nevoia de aer, lumină, soare şi apă, aceste izvoare gânditoare de sănătate nu le
poate da decât educaţia fizică”
(Prof. univ. Iuliu Haţegan)

Încă de la apariţia omului pe pământ, mişcarea a fost o activitate de o deosebită importanţă,

generatoare de premize ce au făcut posibilă viaţa. Educaţia fizică, exerciţiul fizic sub diferite forme
duc la dezvoltarea capacităţilor fizice şi psihice, a educării spiritului în totalitatea lor.
Misiunea de educator presupune desfăşurarea unei activităţi care să contribuie direct la
dezvoltarea multilaterală, armonioasă a copiilor şi implică totodată o mare răspundere morală şi
socială.Copiii dispun de o uimitoare energie, de această avuţie naturală care trebuie canalizată,
folosită creator, în scopul creşterii normale, al dezvoltării armonioase al viitorului şcolar.
În ultima vreme, copiii consacră din ce în ce tot mai puţin timp jocului, televizorul şi, în
general, odihna pasivă luând locul formelor de mişcare. Dorinţa de mişcare, dinamismul -
caracteristice copiilor- trebuie să devină instrumente în mâna părinţilor, educatorilor, prin care să
se acţioneze în sensul formării unor oameni sănătoşi, viguroşi, apţi din punct de vedere moral.
În îndeplinirea acestor deziderate imperios necesare în zilele noastre, alături de un regim
corect de viaţă, odihnă şi de o educaţie sănătoasă, un rol important îl are educaţia fizică, parte
integrată a procesului instructiv- educativ desfăşurat în grădiniţele de copii.
În grădiniţă nu trebuie să existe zile în care copiii să nu-şi petreacă cel puţin câteva ore în
aer liber.Este oare natura un mijloc important de educaţie? Merită să-i acordam atenţie deosebită?
Pentru a răspunde la aceste întrebări este necesar să privim jocul in aer liber ceva mai
îndeaproape. Să urmărim, de exemplu, un grup de copii care se joacă într-un parc. În 10 minute
ei fac mai multe mişcări decât execută în mod obişnuit într-o oră. Prin urmare, într-un interval

901
scurt de timp, natura îi ajută să contracareze efectele sedentarismului, satisfăcându-le totodată
nevoia de mişcare.
Activitățile educației de tip outdoor se desfășoară întotdeauna în naturăși nu au ca
finalitate rezultate palpabile ( diplome, atestate), ci produse vizibile la nivelul comportamentului
copiilor.Dacă învățarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor
are un aspect pur practic, informal și experiențial.Majoritatea jocurilor solicită multilateral
organismul, aceasta nu înseamnă că n-ar exista jocuri cu destinaţie precisă. Astfel, un copil care
sare coarda îşi supune gleznele unui antrenament excelent.
Sintetizând efectele exercițiilor in aer liber putem afirma că ele dezvoltă forţa, viteza,
îndemânarea şi perseverenţa, desăvârşesc pregătirea fizică şi întăresc sănătatea.
S-ar putea aduce argumentul că acelaşi rol îl îndeplinesc activităţile de educaţie fizică
şcolară şi extraşcolară.
Atractibilitatea şi spontaneitatea lor mobilizează toate forţele, menţin treaz interesul
copiilor. Jocurile simple pot fi practicate oriunde şi oricând.
Educaţia fizică este acea latură a educaţiei prin care se urmăreşte realizarea unei armonii
între elementele biologice şi cele psihice ale personalităţii umane. Educaţia fizică contribuie la
dezvoltarea funcţională a sistemului nervos, asigurând condiţii favorabile pentru activităţile
intelectuale, contribuie la educarea conştiinţei şi conduitei morale, la formarea unor trăsături de
viaţă şi caracter şi la formarea calităţilor, priceperilor şi deprinderilor motrice.
Este de menţionat că tendinţele copilului de manifestare sportivă este bine şi de dorit să fie
încurajate, accentuate și prin activitățile autdoor. Exerciţiile fizice in aer liber îi dau prilejul
copilului să-şi descarce surplusul de energie şi contribuie la călirea şi dezvoltarea armonioasă a
corpului.Este bine să se practice chiar şi în zilele mai reci sau ploioase, cu condiţia ca
îmbrăcămintea să fie adecvată. Pe de altă parte, exerciţiile fizice îl fac pe copil să transpire
abundent, favorizând şi accelerând eliminarea toxinelor care otrăvesc organismul. Ele au, de
asemenea, o influenţă favorabilă asupra oxigenării globulelor roşii, circulaţiei sângelui şi digestiei.
Copilul care practică sportul are poftă de mâncare şi asimilează hrana mai bine.
Copiii de vârstă preşcolară percep natura înconjurătoare, capătă cunoştinţe, îşi însuşesc o
anumită atitudine faţă de diferite fenomene ale naturii. Natura îi atrage prin frumuseţea, varietatea
ei, precum şi prin multitudinea culorilor, formelor, mirosurilor şi sunetelor.

902
 Ca exemplu concret amintim aici activitatea integrată DPM,DEC ”Motanul Dănilă și
șoriceii”când Motanul Dănilă cere ajutorul copiilor să-l ajute la căutarea ”Trăistuței fermecate
”.Am pornit împreună pe una din cărările fermecate ale Dumbravei,”Drumul spre desfacerea
vrăjii”.
S-a explicat copiilor că trebuie parcurs un traseu aplicativ adică de la cerc spre
tobogan.Este foarte important ca vraja să se rupă și să o putem ajuta pe Veronica dar asta se va
întâmpla dacă vor executa totul foarte corect.Motanul Dănilă va fi alături de ei și le va arăta
drumul.
S-au explicat și s-au demonstrat deprinderile motrice din traseul,parcursul aplicativ.
1. Aruncarea bostănelului prin cerc: din poziția stând de la linia trasată copiii vor arunca pe rând,
străduindu-se să arunce cât mai mulți bostănei prin cerc.
2. Mers în echilibru pe baloți: poziția stând,ridicarea brațelor lateral, palmele în jos la nivelul
umărului, privirea în față, spatele drept se pornește la comanda ”START”.
3. Săritura în lungime de pe loc la groapa de nisip:
-din punctul de plecare marcat, din poziția stând, se trece la luarea elanului prin îndoirea
genunchilor și legănarea mâinilor în spate-față, apoi se va sări în lungime cu aterizare în ghemuit.
4. Transport-coșulețe cu mere. Luăm coșulețul, îl ținem pe umărul drept cu ajutorul mâinilor,
respectând spatele drept privirea în față, mers normal.
5. Complex de deprinderi la tobogan:
- escaladare - alunecare
- cățărare- târâre – alunecare
Am ajuns apoi în” Dumbrava Minunată” unde copiii au interpretat cântecelele preferate.
Fiecare copil prin executarea corectă a deprinderilor motrice au ajutat-o pe Veronica sa-și
găsească trăistuța. Împreuna cu Veronica, Zâna bună și cu Motanul Dănilă ne-am bucurat .
Copiii percep lumea înconjurătoare în totalitatea ei în mod direct, dar nu pot căpăta
reprezentări sistematice şi corecte despre ea decât cu ajutorul cuvântului adulţilor, care dirijează
întreaga activitate de cunoaştere, îi orientează spre esenţial conform scopului propus si aici
activitățile de tip autdoor sunt binevenite.
Venind în contact cu obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, învaţă denumirea lor,
pe parcurs încep să le plaseze în lumea din care acestea fac parte, ajungând la concluzii, la

903
generalizări, abstractizări, la formarea unor noţiuni clare şi precise. Cunoaşterea îşi urmează
drumul ei, de la contemplarea vie la abstract şi înapoi la practică.
Nu este suficient să-l familiarizăm pe copil cu natura şi societatea numai din cărţi şi
ilustrate. Un asemenea fel de a educa copiii este profund greşit, deoarece nici cele mai captivante
poveşti, nici cele mai minunate imagini nu pot înlocui natura vie.
Nevoia de joc şi de mişcare este una din nevoile fundamentale ale copilului preşcolar.
Pentru o dezvoltare fizică şi psihică optimă, influenţa aerului curat, luminii şi soarelui în timpul
desfășurării jocurilor de mişcare este de o importanţa capitală.
În privinţa dezvoltării psihice optime, mişcarea efectuată in aer liber sub forma unor
exerciţii fizice susţinute, de tip sportiv, in special sub influenţa factorilor de lumină, aer, soare,
conduce la obţinerea echilibrului psihic,autocontrolului,creşterii aprecierii de sine, dobândiții
încrederii în forţele proprii, într-un cuvânt, îl conduce pe copil la a se simţi in largul său în viaţa
cotidiană . Practicarea exerciţiilor fizice în condiţii de mediu şi climă variate conduce la realizarea
efectului de călire a organismului, de creştere a rezistenţei acestuia faţă de factori de îmbolnăvire.
Condiţia este ca folosirea factorilor naturali să înceapă de la o vârstă cât mai mică pentru formarea
obişnuinţei. Turismul, de asemenea, este unul din mijloacele dezvoltării fizice, călirii
organismului, educării rezistenţei, perseverenţei, perfecţionării deprinderilor şi priceperilor de
orientare în localitate. Deseori copiii îndeplinind bine exerciţii în încăpere şi pe terenul grădiniţei,
în condiţiile noi se fâstâcesc. Schimbarea condiţiilor naturale, cu care copiii se întâlnesc în timpul
marşului turistic, contribuie la educarea orientării în locul necunoscut, îndrăznelii, întăreşte
relaţiile de prietenie între copii.
Prin activitățile de tip outdoor copiii se bucură de contactul nemijlocit cu natura pură, de
orizontul larg, de liniştea şi de aerul curat care, într-o ambianţă de calm şi frumuseţe, îndeplinesc
rolul de regenerator al potenţialului fizic şi nervos, atât de necesar în viaţa cotidiană. Călătoriile
oferă, în acelaşi timp, prilejul de îmbogăţire, consolidare şiconfruntare practică a unui volum
diversificat de cunoştinţe din diferite domenii, cum ar fi: istoria, geografia, etnografia, arta etc. Pot
fi practicate diverse forme de turism: plimbarea, drumeţia, excursii. Plimbările măresc durata
aflării copiilor în aer liber. Ele conţin jocuri dinamice cu subiect şi fără subiect, jocuri ştafete de
transmitere a obiectelor, învingerea obstacolelor. Paralel cu formele de grup se organizează şi
însărcinări motrice cu 2-3 copii aşa numite jocuri distractive. Ele dau posibilitate unora dintre copii

904
să-şi manifeste deprinderile şi priceperile motrice, calităţile fizice, iar altora să trăiască emoţiile
suporterilor.
Concluzionând, activitățile de tip outdoor duc la dezvoltarea abilităţilor socio-
personale,îmbunătăţirea muncii în echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea
competenţelor oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant și motivant în funcţie de problema
identificată – permite escaladarea unor nivele înalte de imaginație în vederea obţinerii rezultatelor
propuse.
„Activitățile de tip «outdoor» din grădiniță presupun învățarea prin implicarea directă în
acțiune si apoi cu reflecție asupra celor experimentate și învățate. De ce învățare experiențială?
Pentru că un proverb chinezesc spune că «Ceea ce aud – uit/ Ceea ce văd – țin minte/ Ceea ce fac
– învăț»”.

Bibliografie:
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar 3-7 ani;
2. Programa activităţilor instructiv- educative, (1985), EDP;
3. Revista de pedagogie Bucureşti,(1986).

CALCULATORUL - MIJLOC DIDACTIC INOVATOR

Prof.înv. primar Mărunțelu Silvia

Școala Gimnazială Calopăr, Dolj

Noua orientare a învățământului românesc urmărește dezvoltarea gândirii critice a copiilor

prin folosirea unor metode și tehnici activ-participative care pun accentul pe participarea activă a
copilului și îl plasează pe acesta în centrul procesului de învățare. Copilul dobândește capacitatea
de a gândi critic în timp, ceea ce-i permite să se manifeste spontan, fără îngrădire, fără să-i fie
teamă de părerea celor din jur, oferindu-i putere și încredere de analiză și reflexie.
În activitățile desfășurate cu preșcolarii se poate folosi ca metodă învățarea asistată pe
calculator dacă sunt îndeplinite cumulativ trei coordonate esențiale:
- cadrele didactice dispun de pregătirea necesară care să le permită utilizarea calculatorului;

905
 - grădinița să dețină baza materială necesară desfășurării activităților asistate de calculator;
- timpul alocat să fie în concordanță deplină cu nevoile și nivelul de vârstă al preșcolarilor.
În activitatea cu preșcolarii, utilizarea tehnologiei informației are un ecou pozitiv. În
demersul de pregătire se pornește de la premisa că, alături de mijloacele didactice clasice,
calculatorul este un instrument didactic ce poate fi folosit în scopul eficientizării activităților.
Utilizarea calculatorului în activitatea didactică crește randamentul cadrului didactic,
încurajează inovația/ modernizarea procesului didactic, facilitează înțelegerea fenomenelor de
către copii, promovează învățarea cooperativă, dezvoltând abilități de lucru în echipă, permite o
învățare individualizată, personalizată.
TIC se poate utiliza pentru următoarele tipuri de activități: predarea și învățarea ce se poate
face utilizând lecții electronice, interactive, multimedia (un film documentar sau didactic, o pagină
web, o prezentare pe calculator), softuri educaționale, activități în care se cere copiilor să fie
creativi, să exploreze și să inoveze, utilizând Internetul, îmbogățindu-și cunoștințele cu informații
din domenii variate.
Jocurile dezvoltă viteza de reacție, gândirea logică, spiritul competitiv. Copilul poate învăța
prin joc, într-un mod plăcut și accesibil, culorile, cifrele, literele, formele geometrice, compunerea
și descompunerea numerelor naturale, ordonarea obiectelor după diferite criterii etc.
Calculatorul, prin intermediul softurilor educaționale, poate, în egală măsură, să
instruiască, să ajute în rezolvarea unor sarcini și să distreze. Ambianța educațională specifică
situațiilor de învățare face to face este înlocuită cu mediul virtual de învățare.
În urma activităților desfășurate pe calculator se poate constata:
- utilizarea calculatorului la vâsta preșcolară este utilă și posibilă;
- stimulează comunicarea, cu condiția să fie corect utilizat;
- permite sporirea competiției sociale și cognitive:
- grăbește procesul de socializare a copiilor la nivelul vârstei preșcolare;
- jocurile pe calculator contribuie la dezvoltarea gândirii logice, a spiritului de observație, a
memoriei vizuale și a atenției voluntare;
- folosirea programelor de scriere și de desen oferă copiilor posibilitatea de a-și formula
propriile probleme, dezvoltă mușchii mici ai mâinilor, necesari pentru procesul de învățare a
scrisului.

906
 Întregul material intuitiv pe care îl formează imaginile reprezentând obiecte, fenomene,
ființe, acțiuni, devine o sursă de cunoștințe noi, iar măsura în care copilul învață să le înregistreze,
să le descrie, să le interpreteze, acestea dezvoltă spiritul de observație, operațiile de analiză și
sinteză, de generalizare și abstractizare.
Utilizarea soft-urilor educaționale în activitățile din grădiniță, se dovedește a fi un
instrument de învățare eficient, care determină apariția unor modificări semnificative în achiziția
cunoștințelor și în atitudinea față de învățare a copiilor. Copiilor le place mai mult sa învețe prin
intermediul soft-urilor educaționale, decât prin metode tradiționale, acestea contribuind la
dezvoltarea unor atitudini pozitive față de învățare și la îmbunătățirea rezultatelor obținute.
Exercițiile din softurile educaționale sunt prezentate într-o formă a copiilor de a vizualiza
în mod corespunzător conceptul însușit. Imaginile permit restructurarea unei probleme, aceasta
fiind mai ușor procesată de sistemul vizual și perceptiv al copiilor, sporind abilitatea acestora de a
înțelege fenomenele mai dificile. De asemenea, majoritatea exercițiilor încorporează segmente de
narațiuni care permit copiilor să-și însușească strategii de lucru adecvate.
Principalele avantaje ale calculatorului folosit ca instrument eficient de învăţare sunt
următoarele:
- calculatorul asigură învățarea prin joc- multe produse educaţionale transformă învăţarea
într-o activitate distractivă. Deoarece copiii învaţă cel mai uşor atunci când se joacă şi
deoarece copiilor le place să se joace pe computer, învăţarea pe calculator poate fi soluţia
ideală. Copilul învaţă lucruri noi fără să depună un efort special şi fără să se plictisească
sau să fie distras cu ușurinţă.
- calculatorul facilitează înţelegerea noţiunilor noi, de care copilul se apropie mai
greu- acestea sunt mai uşor înţelese prin intermediul computerului întrucât acesta oferă
suport vizual şi auditiv şi face posibilă interactivitatea. În plus, copilul nu mai este nevoit
doar să asculte informaţiile pe care i le oferă educatorul, ci le descoperă el însuşi şi are
posibilitatea de a vedea “ce se întâmplă dacă...”.
- calculatorul face posibilă modelarea şi simularea fenomenelor care nu pot fi observate în
realitate- computerul poate uşura înţelegerea proceselor sau fenomenelor care nu sunt
evidente, poate vizualiza animaţiile multimedia şi poate simula diferitele fenomene
naturale.

907
 - calculatorul facilitează rezolvarea de probleme- prin intermediul testelor cu feedback, care
atunci când copilul greşeşte, îi oferă indicii de rezolvare (atât indicii teoretice, cât şi sub
forma unor probleme asemănătoare). În felul acesta, pas cu pas, copilul este ajutat să
înţeleagă şi să înveţe cum se rezolvă diferitele tipuri de probleme.
- calculatorul folosit în învăţare ajută la consolidarea informaţiilor- informaţia teoretică nu
este suficientă pentru învăţare, iar copilul are nevoie de situaţii în care să aplice cunoştinţele
pe care le-a învăţat. De aceea, cele mai multe jocuri educaţionale conţin o serie largă de
exerciţii prin care copilul îşi fixează cunoştinţele.
Proiectată și desfășurată corect, predarea-învățarea-evaluarea cu ajutorul calculatorului
poate deveni o metodă prin care preșcolarii descoperă și se dezvoltă în mod planificat, ajutându-i
să învețe prin acțiuni logice, evitându-se dezvoltarea unor deprinderi mecanice.
Utilizarea softului educațional poate fi o metodă motivantă, ce contribuie la eficientizarea
și modernizarea demersului didactic, la susținerea inovației didactice, la accesibilizarea
cunoștințelor.

Bibliografie:
1. Ordean, Grațian,(2001), Primii pași în lumea calculatoarelor, Editura Sigma Plus, Deva;
2. Oprea, C. L.,(2007),Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București;
4. TEHNE(2004), Centrul pentru Inovare în Educație. Impactul formativ al utilizării AEL în
educație, București;
5. Neacșu, I.(1990), Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Militară, București;
6. Online:http://www.tehne.ro/resurse/TEHNE_Impact_formativ_AEL_2005.pdf

908
 SPECIFICUL ÎNVĂȚĂRII EXPERIENȚIALE IN GRĂDINIȚĂ

Prof. Haraga Nicoleta

Şcoala Gimnazială,,George Călinescu” Iași
Structura G.P.N. 7

Cercetările de psihologie a învăţării, particularizate pentru vârsta preşcolară, subliniază

caracterul concret-intuitiv al învăţării, necesitatea de vehiculare a obiectelor, caracterul intuitiv al
asimilării de informaţii şi rolul activităţii practice şi al jocului în dezvoltarea personalităţii
preşcolarului. Educatorul are un rol primordial în identificarea acelor situaţii/activităţi care
provoacă învăţarea la preşcolari prin rezolvarea de probleme, cooperare, colaborare. În acelaşi
timp, el decide ce ar trebui să înveţe preşcolarii sau să obţină după experienţa de învăţare. El este
cel care conduce pe parcursul întregului ciclu, oferind experienţa concretă, punând întrebări care
să încurajeze reflecţia şi conceptualizarea, oferind căi de testare a ideilor.
Învăţarea experienţială, după cum o arată şi numele este învăţarea din experienţe şi
intervine atunci când o persoană se angrenează într-o activitate, revizuieşte această activitate în
mod critic, trage concluzii utile şi aplică rezultatele într-o situaţie practică.
În procesul de învăţare experienţială din grădiniţă, educatorul adaptează, ghidează şi
direcţionează procesul de învăţare în care copiii sunt implicaţi, îşi asumă rolul de facilitator şi este
ghidat de un numar de paşi pentru învăţarea experienţială cum au constatat Wurdinger&Carlson,
2010:
1. să fie dispus să accepte un rol de profesor mai puţin impunător;
2. să abordeze experienţa de învăţare într-un mod pozitiv, într-un mod nedominant;
3. să identifice o experienţă în care copiii vor găsi interes şi să fie angajaţi personal;
4. să împărtăşească sentimentele şi gândurile cu copiii şi să-i lase să vadă că şi el învaţă din
experienţă, de asemenea;
5. să lege obiectivele de învăţare din activităţile cursului şi de experienţele directe astfel încât
copiii să ştie ce trebuie să facă;
6. să asigure resurselor relevante şi semnificative pentru a-i ajuta pe copii să reuşească;
7. să permită copiilor să experimenteze şi să descopere soluţii pe cont propriu;
8. să găsească un echilibru între aspectele academice şi încurajarea predării.

909
În continuare, voi prezenta câteva modele practice de abordare a învăţării experienţiale în
grădiniţă:
Brutărel(D.O.S.)
-activitate de o zi-
✓ experienţa concretă: intuire materiale
preparăm o cocă ptr. colăcei
✓ observarea reflectivă: reţetă desenată;
✓ conceptualizarea abstractă: sortimente,principii de lucru;
✓ experimentarea activă: modelare,coacere,consum.

,,Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun”

- activitaţi în cadrul proiectului de parteneriat
❖ experienţa concretă – participarea copiilor la şezătoarea organizată de grădiniţa din
mediul rural
❖ observarea reflectivă – descriere costume, obiecte populare
❖ conceptualizarea abstractă – investigaţia:,,Interviu către bunici”;
joc didactic:,,Găseşte intrusul”
❖ experimentarea activă – serbare,, Magia Crăciunului”,
-participare festival de tradiţii şi obiceiuri de Crăciun,,Iarna pe uliţă”
Flori de primăvară ( DŞ, DOS)
➢ experienţa concretă : Culegem flori din grădina grădiniţei;
➢ observarea reflectivă: Observare şi analiză:,,Schimbă perechea”
➢ conceptualizarea abstractă: Utilitate;
➢ experimentarea activă: Standul cu socată/dulceaţă de trandafiri
Parfum de primăvară
Planificare de o zi – exemplu
ADP Intâlnirea de dimineaţă:,,Parfum şi culoare”
Rutine:,,Ştiu să ofer” – dezvoltarea deprinderii de a oferi şi primi cadouri
Tranziţii:Culegem flori din grădina grădiniţei-experienţa concretă
Ala 1 Ştiinţă:,,Zi şi noapte”- experiment
Bibliotecă:,,Jurnalul primăverii”-consemnarea prin simboluri a caracteristicilor anotimpului

910
Joc de rol:,,De-a grădinarii”
ADE / DŞ: utilitate - conversaţia(conceptualizare abstractă)
Flori de primăvara-observare şi analiză
,,Care floare-i cea mai....parfumată/ înaltă?(măsurare cu etaloane nestandardizate)
( metoda,,Schimbă perechea”)-reflecţia
Ala 2 : ,, Imi creez singur parfumul” –experimentare activă

Bibliografie:
1. Marin, E.(2014), Experiential learning: empowering students to take control of their learning
by engaging them in an interactive course simulation environment, The 6th International
Conference Edu World 2014 “Education Facing Contemporary World Issues”;
2. Negovan, V. (2007), Psihologia învățării, Editura Universitară, București;
3. Sălăvăstru, D.(2009), Psihologia învăţării, Ed.Polirom, Iaşi;
4. Şoitu L.(2006), Strategii educaţionale centrate pe elev, București;
5. http://www.sciencedirect.com

VALENȚE FORMATIVE ALE MIJLOACELOR DIDACTICE

INOVATOARE

Prof.inv.primar Simionescu Simona

Școala Gimnazială nr.1 Roma

Prin predarea tradiţională, în sensul în care profesorul ţine o prelegere, face o demonstraţie,
nu se produce învăţare decât în foarte mică măsură, rolul elevilor fiind acela de a urmări, acest
lucrufiind insuficient pentru învăţare. Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut
într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a
investigaţiei, aacţiunii şi eventual a predării, învăţarea nu are loc. Învăţarea presupune înţelegerea,
iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoasterea faptelor.
Metodele interactive sunt capabile să-l facă pe elev să urmărească cu interes şi
curiozitate lecţia, să-i câștige adeziunea logică şi afectivă faţă de cele nou învăţate, care-l determină

911
să-şi pună în joc imaginatia, înţelegerea, puterea de anticipare, memoria. De asemenea, îl ajută să
caute, să cerceteze, să găsească singur sau în grup cunoştinţele pe care urmează să şi le
înmulţească, să afle soluţii la probleme, să prelucreze cunoştinţe, să ajungă la reconstituiri şi
resistematizări de cunoştinţe. Sunt metode care îl învaţă pe elev să înveţe, să lucreze independent
şi în grup. Aceste metode plac atât elevilor cât şi dascălilor.
Eficientizarea folosirii lor este condiţionată de măiestria didactică a profesorului, de
spiritul său liber, novator, iar timpul necesar familializării elevilor cu aceste metode este pe deplin
compensat de eficienţa lor în planul dezvoltării psihice.
Valenţele formativ- educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de
succes atât pentru învăţare cât şi pentru evaluare sunt următoarele:
- stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de
responsabilitatea ce-şi asumă;
- exersează capacităţile de analiză şi de luare a deciziilor oportune la momentul potrivit,
stimulând iniţiativa tuturor elevilor implicaţi în sarcină;
- asigură o mai bună practică acunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în
variate contexte şi situaţii;
- asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate
în
sistemul naţional, devenind astfel operaționale (unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, oferă o
perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului pe o perioada mai lungă de timp depăşind
neajunsurile altor metode tradiţionale de evaluare cu caracter de sondaj şi materie şi între elevi).
Pe lângă aceste valenţe formative pe care metodele interactive le au, ele prezintă şi o serie de
limite:
- crearea unui climat educațional caracterizat printr-o aparentă dezordine;
- consum mare de timp;
- asimilarea unor informații eronate, în absența monitorizării atente a profesorului;
-,,încurajarea” pasivității unor elevi, în condițiile în care sarcinile nu sunt distribuite/ asumate clar
și în absența monitorizării grupului;
- dezvoltarea unei posibile dependențe de grup în rezolvarea sarcinilor;
- acutizarea unor conflicte între elevi în condițiile în care profesorul (sau liderul grupului de lucru)
nu intervine ca mediator;

912
- generarea unei,,gândiri de grup”;
- acordarea superficială a sarcinilor de lucru;
- dificultăți în identificarea și evaluarea progreselor individuale etc.
Câteva dintre aceste metode sunt: brainstorming-ul, turul galeriei, metoda cadranelor,
cvintetul, cubul etc.
Brainstorming-ul, în traducere liberă,,furtună în creier”, este o metodă de lucru
interactivă care se bazează pe asaltul de idei pe care îl provoacă o anumită temă, sarcină. Este o
metodă ce stimulează creativitatea prin anunţarea spontană a mai multor idei în legătură
cu tema dată, îl solicită pe elev să găsească soluţii. Exemple de interogări care să declanşeze
brainstorming-ul:,,Ce învăţătură/ mesaj vă transmite textul citit?”,,,Cum ai fi procedat dacă
te-ai fi aflat în situaţia personajului X?” etc.
Turul galeriei: elevii, în grupuri de câte 3 sau 4, lucrează la o problemă - sarcină de
învăţare - care se poate materializa într-un produs – schemă, desen, inventar de idei – realizat pe o
foaie de hârtie. Produsele muncii grupurilor se expun pe pereţii clasei, transformaţi astfel într-o
adevărată galerie expoziţională. La semnalul profesorului grupurile trec, pe rând, pe la fiecare
produs pentru a examina şi discuta produsele propuse de colegi. Pot nota observaţii şi pot face
comentarii pe materialele expuse. După ce se încheie „turul galeriei”, grupurile îşi reexaminează
propriile produse. Citesc comentariile celorlalte grupuri şi, dacă este cazul, discută observaţiile şi
comentariile colegilor lor pe propriul lor produs. În final se comentează împreună cu profesorul
rezultatul activităţii.
Metoda cadranelor, metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a
două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru,,cadrane” şi în care elevii vor nota
informaţiile solicitate. Se poate lucra individual sau cu clasa împărţită pe grupe şi atunci fiecare
grupă va primi câte o fişă. Se pot propune diferite cerinţe în cadrul metodei cadranelor pentru a
realiza obiectivele propuse în lecţia respectivă.
De exemplu:
Cadranul I - Precizează personajele textului citit
Cadranul II - Stabileşte şi scrie ideile principale ale textului citit
Cadranul III - Scrie morala/ învăţătura care se desprinde din text
Cadranul IV - Reprezintă printr-un desen al doilea fragment din text

913
 Cvintetul este o tehnică ce constă în crearea unei poezii de cinci versuri după reguli
precise în scopul de a sintetiza conţinutul unei teme abordate în exprimări concise. Regulile de
elaborare sunt:
Primul vers constă dintr-un singur cuvânt semnificativ, care denumeşte subiectul (un substantiv);
Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (adjective);
Al treilea vers este format din trei cuvinte care arată acţiuni (verbe la gerunziu);
Al patrulea vers este o propoziţie din patru cuvinte care să exprime ce simt ei despre subiect;
Ultimul vers este format dintr-un cuvânt cu rol de constatare sau concluzie care să exprime esenţa
subiectului (substantiv). Cuvântul nu trebuie să fie repetat în celelalte versuri.
Cubul - tehnica folosită în condiţiile în care se urmăreşte să se afle cât mai multe
informaţii în legătură cu un subiect. Pe cele şase feţe ale cubului, colorate diferit, se notează câte
un verb:
Albastru- Descrie: Descrie cum arată personajul X.

Mov- Compară: Compară personajul X cu personajul Y.

Roşu- Asociază: Asociază numele personajului X cu un nume cunoscut de tine.
Verde- Analizează: Spune ce crezi despre faptele personajului X.
Galben- Argumentează: Argumentează pro sau contra de ce s-a întâmplat…
Portocaliu- Aplică: Povesteşte despre personajul principal.
Are avantajul că se poate desfăşura individual, în perechi sau în grup.
În concluzie, dezvoltarea gândirii critice, caracterul formativ şi informativ, valorificarea
experienţei proprii a elevilor, determinarea elevilor de a căuta şi dezvolta soluţii la diverse
probleme, evidenţierea modului propriu de înţelegere, climatul antrenant, relaxat, bazat pe
colaborarea, încrederea şi respectul dintre învăţător- elev/ elevi, elev- elev/ elevi sunt câteva dintre
avantajele metodelor şi tehnicilor active care fac din lecţie o aventură a cunoaşterii în care copilul
participă activ, după propriile puteri.

Bibliografie:
1.Cucoș Constantin,(2006), Pedagogie, Editura Collegium Polirom, Iaşi 2;
2. Tircovnicu Victor, Popeanga Vasile, (1966), Pedagogia, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti.

914
 ACTIVITĂȚI DE TIP OUTDOOR
MODALITATE DE ORGANIZARE ÎMPREUNĂ CU PREȘCOLARII

Prof. Postolache Georgiana,

Grădinița cu Program Prelungit Nr.12, Iași

Societatea din zilele noastre avansează cu o viteză ameţitoare către o tehnologie de ultimă
generație, şi datorită ei de la cele mai fragede vârste, copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de
informaţii. Știinţele educaţiei se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură, astfel
că după ani și secole în care toate eforturile educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între
pereţii clasei pentru a li se face educaţie, am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă
de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de
educaţie sănătoasă.
Copiii care stau din ce în ce mai mult în casă în faţa monitoarelor de orice fel, cunosc natura
numai din „poze” şi din filme. Este momentul şi avem obligaţia de a-i scoate „afară”. Este motivul
pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de activitate outdoor, ca alternativă pentru educaţia
formală, tradiţională. Există mai multe accepţiuni pentru termenul de outdoor, cea mai simplă
fiind aceea de activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţional al şcolii.
Caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor sunt:
o oferă posibilitatea contactului direct cu natura, în condiţiile în care protecţia mediului
reprezintă un subiect de interes mondial, iar urbanizarea masivă a produs un efect nociv asupra
mediului şi prin faptul că oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-
ecologice le au asupra mediului => educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de
benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;
o reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare, beneficiind de un mediu relaxant, liber,
fără constrângerile pe care le impun „cei 4 pereţi ai unei săli de clasă”
o poate oferi preșcolarilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic,
inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică
între oameni bazată pe sprijin reciproc;
o asigură dezvoltarea personală atât al celor care o aplică, cât mai ales al preșcolarilor, prin
libertatea de manifestare şi exprimare pe care le oferă.

915
o asigură dezvoltarea spiritului de echipă =>conexiunea între copii, copii-profesori => creşterea
gradului de participare activă, dezvoltarea spiritului cetăţenesc activ în rândul ambelor
categorii;
o oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea individului şi,
implicit, a comunităţii şi societăţii din care face parte;
o oferă un cadru stimulativ de învăţare prin varietatea mediului;
o oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant şi motivant în funcţie de problema identificată
deoarece permite escaladarea unor nivele înalte de imaginaţie în vederea obţinerii rezultatelor
propuse.
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea
relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere etc.
Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare, atât a celor care
o aplică, cât şi preșcolarilor.
Prezentarea a câtorva exemple de activităţi outdoor:
1. PUTEREA SOARELUI
Este greu să le explicăm copiilor ce înseamnă cu adevărat puterea a soarelui. Sigur, ei simt
că uneori este mai cald, iar alteori mai rece. De aceea o activitate outdoor poate fi concludentă. Ea
se va desfăşura în două etape: într-o zi foarte călduroasă de vară şi cea de-a doua într-o zi rece, dar
însorită de toamnă.
Se iau bucăţi de folie de aluminiu pe care se aşează forme de tăiat fursecuri, se umplu cu
bucăţi mici de creione şi se scot afară la soare pe farfurii. Copiii vor avea la îndemână un ceas
pentru a monitoriza timpul. Cât timp copiii construiesc castelul soarelui din nisip, creioanele se
topesc la căldura soarelui. Cu ajutorul educatoarei, copiii vor nota în jurnalul grupei în cât timp s-
au topit creioanele. Odată topite creioanele, vor fi lăsate la răcit, apoi se vor scoate cu un cuter.
Copiii vor observa cum s-au amestecat culorile între ele şi le vor încerca pe foi de desen. Cu
următoarea ocazie se va proceda la fel şi copiii vor compara rezultatele.

916
 NUMERE ÎN NATURĂ
Căderea frunzelor în anotimpul de toamnă este un bun prilej pentru activităţi de învăţare
profund distractiv pentru copii. Copiii pot:
- să adune frunze;
- să sorteze frunze după diferite criterii: mărime, culoare, formă;
- să numere frunze;
- să raporteze numărul la cantitate şi invers;
- să observe copaci şi să le determine caracteristicile după grosime, înălţime etc;
- să execute diferite exerciţii fizice în condiţii diferite faţă de sala de sport.
Printre frunzele căzute se amestecă frunze cu cifre și se solicită copiii să execute diferite
sarcini. Între acţiunile cu caracter ştiinţific, pentru deconectare se execută diferite sarcini specifice
domeniului psiho-motric.

HARTA SUNETELOR
Fiecare copil primeşte un clipboard cu o foaie de hârtie şi un creion. Fiecare copil îşi alege
un loc în curte şi se va aşeza pe iarbă. Pe foaia de hârtie se va desena pe șine, în locul în care crede
că se află, foaia fiind curtea grădiniţei. Vor mai desena şi diferitele repere din curte. Apoi, fiecare
va asculta în mare linişte sunetele din natură. Pe măsură ce identifică un sunet sau altul, îl va
reprezenta pe hartă prin desen. La fina,l hărţile vor fi comparate şi copiii îndemnaţi să îşi aleagă
un sunet şi să îl reproducă cât mai fidel.
CURCUBEUL MAGIC
Fiecare copil va primi câte o farfurie albă plată și o pungă de bomboane skittles ce vor fi
așezate în forma unui cerc, din jurul împrejurul farfuriei primite. În urma așezării bomboanelor,

917
atât copiii, cât și educatoarea vin cu o sticlă de apă pe care o va turna în aceste farfurii cu mare
atenție pentru a nu distruge locurile așezate de care bomboane inițial în farfurie.
Culorile bomboanelor acestora se va dizolva cu ajutorul apei și va deveni în scurt timp într-
un minunat curcubeu magic. Acest experiment se poate desfășura atât în activitățile indoor, cât și
în activitățile outdoor. Vine în întâmpinarea copiilor de a cunoaște cât mai multe informații despre
culorile curcubeului, despre importanța dulciurilor în alimentația acestora etc.

În concluzie, la vârsta preșcolară totul este frumos și aparent, ușor. Dacă noi, cadrele
didactice, le oferim un model de urmat și ne implicăm cu pasiune și dăruire în educarea elevilor și
preșcolarilor noștrii, luminându-le calea spre o viață de calitate, atunci un pas de seamă către acest
ideal va fi făcut.

Bibliografie:
1. Bucică,L., Bran, D.L.,Caranda, Ghe.,Turan, N.(2012-2013), Manual de educaţie outdoor.
Primăria Cătunele, Jud. Gorj;
2.http://www.kidactivities.net 12.01.2019;
3. http://didactic.ro. 12.01.2019;
4. Scrisoare metodică pentru anul şcolar 2013/2014.

918
 AMENAJAREA SĂLII DE CLASĂ- CONTRIBUȚIE LA
DEZVOLTAREA PSIHOINDIVIDUALĂ A COPILULUI PREȘCOLAR

Prof. Înv. Preșc. Benedic Cristina și Ardeleanu Genovia

Școala Gimnazială,,George Călinescu” Onești, Jud. Bacău

Grădiniţa trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice, să le
ofere posibilitatea de a se dezvolta într-o atmosferă deschisă, stimulatoare. Prima impresie se
formează în primele 20 de secunde, aşa că, un copil care intră pentru prima dată într-o sală de
grupă, ar trebui să găsească sala în aşa fel încât să vină, în fiecare zi, cu plăcere, la grădiniţă.
Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare (aşa cum au
fost denumite în timp şi în funcţie de specificul grupei), sala de grupă devine un cadru adecvat
situaţiilor de învăţare. Prin felul în care este amenajată, ea oferă copilului ocazia să se simtă bine
în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi invitându-l la învăţare prin descoperire şi explorare.
Sala de grupă îi vorbeşte copilului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de acţiune şi experienţă.
Noul curriculum structurează experienţele copilului pe domenii experienţiale. Astfel,
având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului, nevoile acestuia, sala de grupă poate fi
delimitată în mai multe centre de activitate/interes: Bibliotecă, Ştiinţă, Arte, Construcţii, Joc de
rol, Nisip şi apă.
Centrul „Bibliotecă” este spaţiul în care copiii îşi exersează limbajul sub toate aspectele
sale (vocabular, gramatică, sintaxă, înţelegerea mesajului), în timp ce comunică (verbal sau
nonverbal) sau asimilează limbajul scris. Deşi se adresează preponderent domeniului „Limbă şi
comunicare”, contribuţiile asupra dezvoltării globale sunt multiple şi pot include: dezvoltare
motricităţi fine, dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată, curiozitatea şi
interesul, iniţiativa şi creativitatea. Acest centru trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu scaune,
covoraşe, perne, o masă de scris şi desenat unde copiii pot scrie felicitări. Aşezate ordonat pe
rafturi, cărţile trebuie expuse astfel încât, copiii să le găsească cu uşurinţă, să aibă acces la ele şi
să-şi poată alege una la care să privească în linişte, aşezaţi pe covor. Pentru a-i stimula pentru citit
şi scris, centrul poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tipărit, căci imaginile şi
cuvintele ajută copilul de toate vârstele să înţeleagă importanţa scrisului şi cititului. Alături de

919
cărţi, educatoarea poate îmbogăţi centru cu alte materiale: litere din autocolant, litere decupate din
ziare, reviste, ambalaje, pe care copiii le decupează şi formează silabe sau cuvinte. De asemenea,
copilul are la îndemână, în acest centru, o mulţime de creioane, carioca, hârtie liniată şi neliniată.
În acest centru copiii creează poveşti cu ajutorul materialelor şi a păpuşilor pe degete, care pot fi
înregistrate şi apoi audiate cu toată grupa. La masă, copiii pot confecţiona cărţi, scrie, dar mai ales,
desena. Multe săli de grupă sunt dotate cu televizoare, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu
multă precauţie. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunoştinţele copiilor şi nu ca un
element concurent pentru activităţile din sala de grupă, în scopul vizionării desenelor animate.
Centrul „Ştiinţe” subsumează elementele care aparţin de”Domeniul Ştiinţe”, respectiv,
dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea relaţiilor dintre obiecte şi fenomene, exersarea capacităţii
de a rezolva probleme, familiarizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor elementare
matematice sau a celor care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii vii. În acest centru este util să
existe un spaţiu pentru expunerea permanentă a materialelor din natură (ghinde, pietre, scoici,
seminţe, fructe, legume, cereale, colecţii de insecte, ierbare ş.a.), un loc pentru animale vii (acvariu
cu peşti sau cu broscuţe ţestoase), dar şi mulaje din plastic, reprezentând animale sau păsări. De
asemenea, nu trebuie să lipsească diverse pliante, imagini, planşe, atlase de anatomie, botanică,
zoologie, enciclopedii, hărţi ş.a. Copiii sunt oameni de ştiinţă, care caută permanent să se
informeze în legătură cu lumea care-i înconjoară, de aceea este necesar să existe şi un loc pentru
instrumentele de investigaţie: magneţi, oglinzi, termometru, recipienţi, clepsidră, diferite obiecte
de măsurare. Totodată, în acest centru, copiii îşi construiesc cunoştinţele matematice, durabile şi
utile, prin utilizarea de jocuri cu numere, dominouri, puzzle-uri, jocuri Lotto, jocuri matematice,
rigle, rulete, cântare, balanţe, piese lego, table magnetice cu numere etc.
Centrul „Arte” are influenţe asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece
acestea se întrepătrund în sarcinile şi tipurile de activităţi de aici şi pot asigura dezvoltarea globală
a copilului. Gama de materiale din acest centru poate cuprinde: blocuri de desen, hârtie de toate
dimensiunile şi culorile, creioane colorate, acuarele, foarfece, pastă de lipit, planşete, plastilină,
cocă, coloranţi alimentari, autocolant, sfoară, sârmă, gheme de lână divers colorate, casetofon,
radio, casete sau CD-uri cu muzică, muzicuţe, fluiere, tamburine. În acest centru li se oferă copiilor
posibilitatea să exerseze pictura cu degetele, cu buretele, cu dopuri sau rulouri de carton, imprimă
materiale textile, pictează cu ceară, modelează, confecţionează colaje. Aşadar, în amenajarea
acestui spaţiu, educatorul se va asigura de confortul şi intimitatea în care copiii lucrează.

920
 Centrul „Joc de rol” este spaţiul în care dezvoltarea socio-emoţională se regăseşte din plin.
Aici, copilul se regăseşte într-un mediu ideal şi poate să înveţe cu plăcere. Prin jocul în acest
centru, copiii refac locuri, evenimente, imită comportamentul părinţilor sau joacă roluri ale unor
persoane cunoscute; reproduc lumea aşa cum o înţeleg ei, repetă, reinterpretează, reproduc şi
retrăiesc experienţe. Jocul de rol îi ajută pe copii să-şi exprime şi să-şi gestioneze emoţiile, să
comunice cu ceilalţi, să accepte diversitatea. În acest centru se pot desfăşura activităţi de gătit şi
de cunoaşterea hranei. Este necesar un spaţiu în care să nu se joace în mod frecvent copiii, să fie
un loc sigur şi uşor de supravegheat. Aici, activităţile de gătit reprezintă o distracţie şi o relaxare
pentru copii, aceştia exersându-şi toate simţurile, dar în mod special cel olfactiv şi gustativ.
Centrul „Construcţii” mijloceşte dezvoltarea cognitivă, socio-emoţională, fizică, dar şi
iniţiativa, creativitatea şi perseverenţa, prin activităţile individuale sau de grup. Spaţiul alocat
acestui centru trebuie să fie destul de mare pentru ca un grup de copii să poată lucra aici împreună
sau fiecare separat, fără ca şantierele lor să se intersecteze. E de preferat să existe un covor care să
acopere podeaua, pentru a reduce zgomotul făcut de blocurile de lemn sau cele de plastic în cădere,
iar copiii şi adulţii vor putea sta mai comod. Este ideal ca toate cuburile să fie aşezate pe rafturi,
sortate după formă şi mărime, iar rafturile cu materiale de construcţii să fie marcate şi etichetate
cu forma şi mărimea pieselor. De asemenea, centrul poate fi decorat cu imagini care reprezintă
construcţiile pe care le vor realiza copiii: poduri, nave cosmice, vapoare, blocuri etc. Centrul
trebuie dotat şi cu jucării de tip mijloace de locomoţie, de diferite mărimi. Dezvoltându-şi gândirea
creatoare, imaginaţia, copiii îşi formează concepte matematice referitoare la mărime, formă,
înălţime, volum, spaţiu, direcţie, echilibru, măsurare, numărătoare, ordonare.
Centrul „Nisip şi apă” este gazda experienţelor care asigură dezvoltarea fizică a copiilor
preşcolari. În sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a explora senzaţia
atingerii nisipului şi apei şi fiecare sală ar trebui să fie dotată cu suporturi pentru nisip sub diverse
forme, cuve din plastic, lighene, deoarece copiii se simt atraşi de nisip şi apă, indiferent de vârstă.
Masa cu nisip şi apă trebuie să fie înaltă, până la talia copilului, iar podeaua unde aceasta este
plasată trebuie acoperită deoarece se risipeşte nisip şi apă şi devine alunecoasă. La dispoziţia
copiilor trebuie puse prosoape, mături şi făraşe pentru a strânge nisipul şi apa, ori de câte ori este
nevoie. Materialele şi accesoriile care se folosesc la acest centru cuprind: vase şi unelte, materiale
din natură, substanţe lichide sau solide, care se dizolvă. Masa cu nisip trebuie pusă într-un loc mai
retras, nu în drumul copiilor, deoarece pot transporta pe încălţăminte nisip, sau pot luneca din

921
cauza apei. Din acest motiv şi materialele de curăţenie trebuie aşezate la îndemâna copiilor şi, mai
mult decât atât, aceştia trebuie învăţaţi să le folosească.
Ambianţa în care copilul îşi trăieşte direct experienţa de viaţă trebuie să pregătească un
climat socio-afectiv, punând preşcolarul în faţa mai multor posibilităţi dintre care el trebuie să
aleagă, să decidă ceea ce i se potriveşte. Criteriul principal care stă la baza amenajării unei săli de
grupă este spiritul critic al copilului. Acesta trebuie să exploreze posibilitatea rămânerii în sală
pentru mai mult timp, precum şi a revenirii în spaţiul educaţional. Ochiul critic al copilului vede,
explorează, analizează şi interpretează încă din primele secunde spaţiul în care urmează să fie
primit şi îşi exprimă acordul sau dezacordul de a intra în sală prin intenţia de a face sau nu primii
paşi. Pe lângă o educatoare prietenoasă, zâmbitoare şi primitoare, existenţa altor copii cu care se
poate interacţiona, precum şi prezenţa pentru un anumit timp a părinţilor în sală, face posibilă
dorinţa copiilor de a rămâne la grădiniţă. Însă toate aceste lucruri nu sunt de ajuns dacă preşcolarul
nu găseşte o sală amenajată pe placul său, adică în concordanţă cu particularităţile vârstei sale.
Aceasta înseamnă că sala de grupă trebuie să fie un spaţiu larg, luminos, aerisit, curat, zugrăvit în
culori vesele calde, îmbinate armonios.
Chiar şi mobilierul trebuie să fie dimensionat specific vârstei preşcolare, dotat cu o
varietate de materiale şi jucării, toate aflate la îndemâna copiilor, iar spaţiul trebuie să fie delimitat
astfel încât să dea impresia mai multor universuri care aşteaptă să fie descoperite şi explorate.
Organizarea spaţiului educativ prin delimitarea centrelor oferă atât părinţilor cât şi
educatoarelor oportunitatea de a-i observa mai bine pe copii în interacţiunea cu materialele, cu alţi
copii sau cu adulţii. În organizarea pe centre a spaţiului educativ educatoarea trebuie să asigure:
securitatea şi protecţia copiilor, confortul prin mobilier, canapele, pernuţe, existenţa unui spaţiu
suficient studiului şi întâlnirii cu alţi copii, existenţa unui material adecvat oricărei situaţii de
învăţare, poziţionarea adecvată a centrelor respectând reguli specifice. Acestea se referă, în special,
la posibilitatea supravegherii oricărui centru din orice loc în care se află educatoarea în sala de
grupă.
Nu trebuie omisă nici poziţionarea centrelor în sala de grupă, respectiv separarea centrelor
zgomotoase de cele mai liniştite, dar şi asigurarea suficientă de lumină naturală. Mijlocul sălii
trebuie să fie permanent liber pentru fluidizarea circulaţiei copiilor şi pentru a putea desfăşura
întâlnirea de dimineaţă sau alte activităţi de grup. Este totodată necesar ca mobilierul, mesele,
scaunele, covoraşele, perniţele existente la fiecare centru de activitate, să fie dimensionate potrivit

922
vârstei copiilor şi poziţionate astfel încât să se poată lucra în grup, dar să nu se creeze conflicte
între membrii grupului.
Preşcolarii au nevoie şi de aprecieri ale părinţilor cu privire la activităţile pe care ei le-au
desfăşurat în fiecare zi. Fiecare obiect sau jucărie din sala de grupă trebuie să îşi păstreze locul
dinainte stabilit şi cunoscut de preşcolari. Aceştia trebuie responsabilizaţi în ceea ce priveşte
aranjarea obiectelor şi jucăriilor pe care le folosesc şi trebuie să cunoască locul fiecăreia în sala de
grupă. În cazul în care educatoarea decide să schimbe locul unui obiect, va face acest lucru prin
anunţarea întregului grup şi prezentarea motivului care a dus la luarea respectivei decizii.
Nu în ultimul rând, pereţii sălii de grupă trebuie decoraţi ţinând cont de particularităţile
individuale ale copiilor. Fie că se vor confecţiona personaje din poveşti, peisaje din diferite
anotimpuri, cifre sau litere animate sau orice alte decoraţii, se va avea în vedere specificul grupului,
nivelul de cunoştinţe şi vârsta preşcolarilor. Evident, pavoazarea se va schimba în fiecare anotimp
şi se va îmbunătăţii ori de câte ori este nevoie. Respectând toate aceste condiţii şi criterii, cadrul
didactic va amenaja sala de grupă astfel încât copilul preşcolar va păşi cu optimism şi îşi va dori
să rămână în acest mediu special amenajat pentru el şi pentru activităţile în care acesta ocupă rolul
principal.
Nu în ultimul rând, pereţii sălii de grupă trebuie decoraţi ţinând cont de particularităţile
individuale ale copiilor. Fie că se vor confecţiona personaje din poveşti, peisaje din diferite
anotimpuri, cifre sau litere animate sau orice alte decoraţii, se va avea în vedere specificul grupului,
nivelul de cunoştinţe şi vârsta preşcolarilor. Evident, pavoazarea se va schimba în fiecare anotimp
şi se va îmbunătăţii ori de câte ori este nevoie. Respectând toate aceste condiţii şi criterii, cadrul
didactic va amenaja sala de grupă astfel încât copilul preşcolar va păşi cu optimism şi îşi va dori
să rămână în acest mediu special amenajat pentru el şi pentru activităţile în care acesta ocupă rolul
principal.
Aşadar, se poate concluziona faptul că amenajarea corespunzătoare a sălii de grupă
reprezintă o condiţie necesară pentru ca un preşcolar să aibă curaj să păşească pentru prima dată
într-o sală de grupă, iar cadrul didactic are obligaţia de a respecta particularităţile de vârstă şi
individuale ale copiilor, tocmai pentru ca educaţia timpurie să se poată desfăşura în condiţii optime
şi pentru ca personalitatea copiilor să se poată forma încă de la cea mai fragedă vârstă. Deci, se
poate afirma că, dintre dimensiunile managementului clasei de elevi, dimensiunea ergonomică nu
este lipsită de importanţă, ci ocupă un loc frontal pentru succesul profesional al cadrului didactic.

923
Bibliografie:
1. Cartea Educatoarei,Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani;
2. Didactica preșcolară, (1998), Editura Integral, București;
3. PRET,Noi repere ale educaţiei timpurii în grădiniţă;
4. Pedagogia preșcolară, (2001), Editura Aramis.

SCHELETUL UMAN- 5 FAZE DISTINCTE (INCASTRO)

Autor: prof. Apetrei Ana

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialele reprezintă scheletul uman (5 faze distincte), fată și băiat, fiecare fază ilustrând
câte un sistem cu cele mai importante organe (sistemul digestiv, sistemul respirator, sistemul
muscular, sistemul circulator, sistemul osos).
Materiale necesare:
1. Material: Polistiren extrudat, de 2cm grosime;
2. Vopsele: Doar acrilice (pe baza de apă). Am folosit var lavabil de exterior, gata colorat după
paletar, bandă dublu-adezivă;
Instrumente utilizate: CNC (mașină cu comandă numerică controlată de calculator),
aparatul taie cu nichelină (un fir special de 0.2mm, încălzit la aprox. 200 grade Celsius, cutter,
pistol de lipit cu plastic topit).

924
PROCES TEHNOLOGIC

Etapa I
Descărcarea de aici imagini cu sistemele corpului, în fișiere
vectoriale:
http://www.freepik.com/free-vector/nice-human-
bodysystems_839532.htm)

Etapa a II-a
Prelucrarea în programul Corel, încadrat în coală, realizarea legăturilor, pregătirea pentru tăiat;

Etapa a III-a
Tăierea pe aparat cu programul Mach3, folosind fișierul gcode generat cu ArtCam din dxf-ul
exportat din Corel;

Etapa a IV-a
Distribuirea fiecărui element pe culoarea lui;

Etapa a V-a
Vopsirea la pistol cu compresor de aer a fiecărei culori în parte.

Etapa a VI-a
Lăsarea la uscat aprox. 24 ore;

Etapa a VII-a
Reasamblarea fiecărei părți (ca un puzzle), și fixarea cu banda dublu adezivă pe spate.

925
 B. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:
✓ Realizarea acestor materiale reprezintă elemente de noutate şi originalitate pentru
învăţământul preşcolar, punând în valoarea calităţile cadrului didactic.
✓ Existenţa acestor materiale în cadrul activităţilor didactice, conduce la formarea unor
deprinderi de bază la preşcolari, contribuie la accesibilizarea unor conţinuturi, dar şi
individualizarea învăţării acolo unde situaţia o cere.
✓ În majoritatea grădiniţelor primează materialele standard, iar aceste materiale didactice
inovatoare conduc la îmbogăţirea calităţii actului didactic.
✓ Aceste materiale încurajează creativitatea, îndemânarea, antrenarea proceselor psihice
(senzaţia, percepţia, reprezentarea, gândirea, limbajul, memoria), dezvoltarea proceselor
gândirii (analiză, sinteză, comparaţie, abstractizare, generalizare/individualizare), cât şi
însuşirile acesteia (rapiditate, flexibilitate şi independenţă) !
✓ Preşcolarii sunt atraşi de aceste materiale!

926
 C. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV:

Nr. Obiective operaționale: Comportament specific:

crt.
1. Să așeze elementele care lipsesc la silueta Observă și aşază braţele, trunchiul, picioarele,
băiatului/fetei, prin lipire (braţe, trunchi, mâinilepe silueta băieţelului, la locul potrivit, apoi
picioare, mâini) precizează ce rol îndeplinesc acestea;
2. Să reconstituie silueta fetei adaugând Alege din coș hainele specifice fetiței, apoi
hainele corespunzătoare precizează anotimpul când pot fi folosite;
3. Să identifice organele specifice fiecărui Mânuiește, arată și numește organele specifice
sistem în parte, precizându-le rolul sistemului digestiv pe care le are corpul uman;
4. Să denumească obiectele și regulile de Identifică, arată obiectele de igienă corporală, le
igienă corporală numește și precizează regulile de igienă
corporală;
5. Să aleagă câte un jeton specific Observă și alege jetoanele care reprezintă
fetei/băiatului, identificând elemente imbrăcămintea fetei (rochiţă, păpuşă, cercei, păr
comune ambelor genuri lung, pantofi)/băiatului (pantalon, păr scurt,
maşinuţe) sau acele jetoane care reprezintă
caracteristici comune (picioare, nas, palme, ochi,
cap, mâini, urechi, gură).

D. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC:
Propunător: prof. Apetrei Ana
Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Nivel II - Grupa Mare
Domeniul experiențial: Domeniul Științe
Categoria de activitate: Cunoașterea mediului
Subiectul activității: “Ce mai știi despre mine?”
Tipul activității:Verificare/Sistematizare de cunoștințe
Mijloc de realizare: joc didactic
Scopul activității: Sistematizarea cunoștințelor dobândite anterior despre corpul uman;

927
Obiective operaționale:
O1– Să așeze elementele care lipsesc la silueta băiatului/fetei prin lipire, precizând rolul acestora;
O2 – Să reconstituie silueta fetei prin alegerea hainelor potrivite;
O3 – Să identifice sistemele specifice corpului uman, precum și organele specifice;
O4 – Să aleagă jetoanele specifice fetei/baiatului, dar și cele care sunt comune;
O5- Să denumească obiectele și regulile de igienă personală.
Strategia didactică:
a) metode si procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația;
b) materiale didactice: siluete ce reprezintă scheletul uman, jetoane.
c) material bibliografic:Breben S., Gongea E., Ruiu G., Fulga M,- Metode interactive de
grup. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, Craiova;
d) forme de organizare: frontal, pe echipe.
Sarcina didactică:Să identifice elementele care lipsesc, să precizeze rolul acestora, să reconstituie
siluetele, alegând jetoanele potrivite; să specifice sistemele corpului uman și organele lor; să
denumească obiectele și regulile de igienă personală.
Regulile jocului: Jocul se desfășoară pe două echipe: echipa buburuzelor și echipa fluturilor.
Copiii sunt aleși aleatoriu, prin rostogolirea unei mingi, cel care prinde mingea va extrage biletul
din coș, iar un membru din echipa adversă va da răspunsul întrebării. Pentru fiecare răspuns corect
se primește câte un punct (bulină- buburuză/fluture), câștigătorii jocului sunt cei care au adunat
cele mai multe puncte.
Elemente de joc: extragerea biletului, strângerea a cât mai multe buline pentru evaluarea
răspunsurilor, aplauze, cuvinte stimulatorii, stabilirea punctajului, recompensa.

Secvențele activității didactice:

Moment organizatoric:
Asigurarea condițiilor optime pentru desfăşurarea activităţii:
-aerisirea sălii de grupă;
-aranjarea mobilierului;
Captarea atenției:
“Copii, trebuie să vă spun ceva: ursulețul Martinel este foarte necăjit și supărat pentru că nu a
reușit să găsească răspunsul unei ghicitori. Sunteți de acord să-l ajutăm să găsească răspunsul?

928
Astfel poate reușim să-l facem să zâmbească și să fie și el fericit.”
„Azi am învățat, / Corpul meu din ce-i format!
În oglindă mă privesc / Și încep să povestesc:
Am un (cap) rotund, vezi bine / (Părul) ce frumos îmi vine!
(Urechiușe) foarte fine / Două sunt - știe oricine:
Un (nas) mic și o (guriță) / Și doi (ochi) de albăstriță.
Vine-n continuare (corpul) / E legat de (cap) cu (gâtul)
La corp am două mânuțe / Potrivite de grăsuțe.
Și mai am două (picioare) / Tare-s bune la mișcare!
Ei, acesta-i corpul meu / Să-l învăț nu a fost greu!
Anunțarea temei și a obiectivelor:
„Astăzi vom juca împreuna jocul Ce mai știi despre mine?
Voi va trebui să fiți foarte atenți și să răspundeți corect la întrebările adresate de mine pentru a
putea strânge cât mai multe puncte. La fiecare răspuns corect veți primi câte un punct.”
Reactualizarea cunoștințelor:
„ Dar pentru a mă asigura că nu ați uitat cele învățate până acum, vreau să ne aducem aminte câteva
lucruri, bine?
- Ce știm noi despre corpul uman?
- Din ce este compus? etc.”
Bravo! Am văzut ca nu ați uitat ce am învățat până acum și putem merge mai departe.”
Desfășurarea activității:
„Copii, după cum vedeți sunteți împărțiți în două echipe: echipa buburuzelor și echipa
fluturilor. Lângă mine sunt două măsuțe pe care se află câte un coș în care sunt câteva biletele cu
întrebări, iar în mâna mea se afla o minge.
Eu voi arunca mingea la unul dintre voi, iar cel care o prinde va veni lângă mine și va extrage
biletul din coș, mi-l va da mie iar eu voi citi întrebarea. Intrebarea va fi pentru echipa adversă.
Oricare copil din echipă poate da răspunsul. Voi trebuie să răspundeți corect la întrebare pentru a
strânge cât mai multă buline pentru echipa voastră.
La final, se vor număra bulinele strânse de echipa buburuzelor și bulinele strânse de echipa
fluturilor, iar echipa care a adunat cele mai multe buline va fi câștigătoare. În cazul în care este
egalitate ambele echipe vor fi declarate câștigătoare.

929
a) Explicarea jocului:
Se vor prezenta regulile jocului:
Copilul care prinde mingea aruncată de mine va veni și va extrage un bilet din coș. Eu voi citi
întrebarea iar un membru al echipei adverse va trebui să dea răspunsul.
b) Demonstrarea jocului
Voi arunca mingea la mine, voi extrage un bilet din coș, citesc întrebarea și apoi dau răspunsul
( acest bilet va fi scos din coș). În același mod va trebui să procedați și voi, copii.
c) Jocul de probă
Se va face jocul de probă pentru a observa dacă sarcina a fost înțeleasă.
d) Desfășurarea jocului propriu-zis (plan de întrebări):
Biletul 1 : Ce elemente lipsesc siluetei din fața voastră ? Ce rol au ele?
Biletul 2:Enumerați elementele din care este compusă silueta.
Biletul 3 :Alegeți hainele potrivite siluetei ? A cui sunt hainele ?
Biletul 4 : Care sunt elementele comune acestor siluete?
Biletul 5: Alege un obiect de igienă personală?
Biletul 1: Ce organ ne ajută să auzim?
Biletul 2: Cu care părți ale corpului putem ridica un obiect?
Biletul 3:Care este organul care ne ajută să mirosim floarea?
Biletul 4 : Din ce este format chipul meu?
Biletul 5: Ce organ are ca sunet tic-tac?
e) Complicarea jocului
Voi aduce în fața copiilor o siluetă care are câteva elemente care nu sunt specifice corpului uman.
Copiii vor trebui să precizeze care sunt acestea.
Evaluarea activității
Vom număra împreună câte buline a adunat fiecare echipă, iar echipa cu cele mai multe buline
strânse va fi declarată câștigătoare. În cazul în care este egalitate ambele echipe vor fi câștigătoare.

Încheierea activității
Se vor face aprecieri referitoare la modul de participare a copiilor la activitate. Copiiiprimesc
recompense.

930
 VALORIFICAREA METODELOR INTERACTIVE ÎN
PERSPECTIVAASIGURĂRII CALITĂŢII PEDAGOGICE

Autori : Prof. Zorilă Coculeana,

Școala Gimnazială I.D.Sîrbu Petrila, Hunedoara
Prof. Ința Ramona,
Școala Gimnazială „Sf. Varvara” Aninoasa, Hunedoara

Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea

gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ copii în învăţare,punându-i în situaţia de
a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii argumentate, de a le
comunica şi celorlalţi, de a sintetiza informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin
cooperare, copii învaţă să respecte părerile exprimate de cei din jur.
Acestea reprezintă totodată, mijloace prin care se formează şi se dezvoltă capacități,
deprinderi și priceperi, ce dau posibilitatea copiilor de a putea folosi și transforma, informațiile
însușite și roadele cunoaşterii în facilităţi interioare, formând caractere.
Particular metodelor interactive de grup, este faptul că acestea promovează interacţiunea
dintre participanţi la activitate, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu
rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină identificarea subiectului cu situaţia de
învăţare în care acesta este antrenat, ceea ce duce la transformarea copilului în stăpânul propriei
transformări şi formări .
Învăţarea în grup exersează capacitatea de iniţiativă și decizie, dă o notă mai personală
muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o participare
mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare
fructuoasă .
Acest tip de interactivitate determină “identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în
care acesta este antrenat”,ceea ce duce la transformarea copilului în stăpânul propriei formări.
Interactivitatea presupune atât cooperarea,cât şi competiţia,ambele implicând un anumit
grad de interacţiune.

931
 Regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă să schimbăm relaţia cu copiii şi între
copii, promovând sprijinul reciproc şi dialoguri constructive prin noi strategii prin care trebuie să
le utilizăm.
Activităţile pentru copii trebuie să aibă un caracter spontan, să contribuie la dezvoltarea
independenţei în gândire şi acţiune.
Efortul copiilor trebuie să fie unul intelectual, de cunoaștere, abordare și exersare a
proceselor psihice și de abordare a demersurilor intelectuale, interdisciplinare altele decât cele
clasice prin analizarea mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, prin care copiii îşi
asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii, elaborează sinteze în grup, intergrup,
individual, în perechi. Ideile, soluţiile au încărcătură afectivă şi originalitate atunci când se respectă
principiul flexibilităţii.
Toate obiectivele care au ca scop modernizarea activităţilor cu copiii trebuie bine studiate
și analizate, pentru ca în final demersurile didactice să fie în concordanţă cu particularităţile de
vârstă şi posibilităţile cognitive şi practice ale copiilor.
Copiii descoperă o nouă experienţă inter-relaţionând în grupuri de învăţare activă, aceea
de a studia, investiga şi căpăta încredere în capacităţile individuale şi ale grupului.
Prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare,
metodele interactive, învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup
şi să aplaneze conflictele.
Punerea în aplicare a acestor metode solicită timp, idei diferite, angajare în acţiune,
descoperirea unor noi valori, responsabilitate didactică, încredere în ceea ce s-a scris şi în
capacitatea personală, de a le aplica creator pentru eficientizarea procesului instructiv-educativ.
Activitățile didactice sunt proiectate având în vedere în primul rând copilul, pentru care foarte
multe din temeleprezentate pot fi noi dacă metoda didactică aleasă este diferită și obiectivele
formulate urmăresc cooperarea, comunicarea, relaționarea și foarte important exprimarea opiniei.
Metodele interactive sunt diferite și pot fi folosite cu succes la planificarea diferielor
activități didactice. În continuare prezint unele metode utilizate cu impact pozitiv foarte mare
asupra copiilor.
Brainstormingul, în traducere directă,,Asalt de idei” sau „Furtună în creier”, este o metodă
pe care am folosit-o pentru a-i determina pe copiii să emită cât mai multe idei pentru soluţionarea
unor probleme și fără a critica sau a se amuza de soluţiile găsite. Această metodă am utilizat-o

932
frecvent în activităţile care au avut drept obiective formularea unor idei privind regulile de igienă
personale pe care trebuie să le avem în vedere zilnic, pentru a preveni apariția unor afecțiuni sau
transmiterea unor afecțiuni de la o persoană la alta. Cu rezultate bune am folosit brainstormingul
în cadrul activităților unde s-au putut exprima idei referitoare la relațiile dintre organismele dintr-
o pădure în baza unui şir de imagini, convorbiri şi jocuri didactice.
Exemplu. În activitatea cu tema,,Pădurea”la începutul activităţii copiii au stabilit împreună
care sunt plantele care cresc în aceste tipuri de păduri și animalele întâlnite aici. Fiecare copil a
răspuns printr-un propoziție scurtă în ordinea stabilită fără a repeta ideile colegilor. Ideile emise
sunt direct proporţionale cu numărul membrilor grupului. După enunţarea ideilor, copiii au fost
rugaţi să reflecteze asupra lor şi să se pronunţe care sunt cele mai aproape de ceea ce ei știu.
Au fost subliniate ideile care se încadrau în sarcina didactică şi care conturau ideea finală.
Aceste particularități sunt împărţite în 3 categorii:
- O primă categorie care ţine de regulile naturii;
- O altă categorie care ţine de relaţia dintre organismele care trăiesc aici;
- La final cele care nu se încadrează şi care vor fi eliminate.
Explozia stelară este o altă metodă pe care am folosit-o în procesul instructive-educativ.
Este o metodă de stimulare a creativităţii şi o modalitate de relaxare a copiilor. Ea se bazează pe
formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme. Am folosit această metodă cu bune
rezultate în activităţile de fixare a cunoștințelor după imagini, convorbiri, memorizări, povestiri.
Ca material didactic am folosit o stea mare, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeţi roşii
şi jetoane. Pe steluţa mare am aşezat o imagine legată de tema abordată, iar pe cele cinci steluţe
mici am scris câte o întrebare de tipul CE?, CINE?, UNDE?, DE CE ?, CÂND ?.
Prin folosirea acestei metode, am urmărit dezvoltarea potenţialului creativ al copiilor,
familiarizarea lor cu strategia elaborării de întrebări de tipul prezentat mai sus, exersarea capacităţii
acestora de a alcătui propoziţii interogative pe baza conţinutului unor imagini şi nu în ultimul rând
rezolvarea problemelor prin găsirea răspunsurilor la întrebările adresate.
Schimbă perechea este o metodă interactivă pe care am folosit-o în activităţile cu copiii.
Obiectivul principal a fost acela de stimulare a comunicării şi rezolvare de probleme prin lucru în
pereche. Aceasta metodă, am folosit-o în activităţi practice, de observare, convorbire etc.
Exemplu. La activitatea de observare cu tema,,Grădina de legume”, am urmărit ca prin
lucru în pereche, copiii să descopere cât mai multe particularități ale plantelor care cresc într-o

933
grădină de legume, cum le recunoaștem în comparație cu alte plante, ce fructe produc și momentul
când sunt recoltate. Am organizat copiii în două cercuri concentrice, în interior copiii aveau buline
roșii, iar în exterior buline albastre. În mijlocul clasei pe o masă s-a aflat un coș cu legume, planșe
mici și două atlase. Copiilor li s-a explicat în ce constă demersul didactic. La îndemnul meu, copiii
au luat din de pe masă un produs sau o miniplanșă la alegere pe care l-au observat, l-au analizat
pentru a spune totul despre el. Perechea a analizat același produs timp de 3-5 minute. Apoi au
primit comanda ,,Schimbă perechea’’ și copiii din interior s-au deplasat şi au format o nouă
pereche. Copiii din cercul exterior au formulat concluzii asupra observaţiilor anterioare şi au
continuat analiza cu noua pereche pentru descoperirea caracteristicilor celor analizate prin câţi mai
mulţi analizatori. Perechile s-au schimbat atunci când s-au epuizat toate ideile copiilor şi când
fiecare copil a făcut pereche cu toţi membrii grupei.
Activitatea s-a dovedit foarte interesantă prin noutate și faptul că fiecare copil a putut să își
exprime propria păpere.
Diagrama Venn este o metodă interactivă, de fixare, consolidare şi evaluare a
cunoştinţelor. Această metodă are o largă aplicabilitate şi am folosit-o cu succes în activităţile de
observare, povestiri, convorbiri, jocuri didactice etc. Diagrama Venn este formată din 2 cercuri
care se suprapun parţial. În spaţiul care intersectează cele două cercuri am aşezat, desenate sau am
scris, asemănările dintre două obiecte, idei, concepte, iar în cele două cercuri am aşezat aspectele
specifice ale acestora. Pentru fixarea şi evaluarea cunoştinţelor copiilor, am folosit aceasta metodă
în activităţile de povestire, observare, convorbire etc.
Exemplu. În activitatea „Totul despre păsări”, copiii au realizat o diagramă în care au
evidenţiat asemănările şi deosebirile existente între păsările de curte şi păsările sălbătice. În cadrul
acestui joc, copiii au realizat o diagramă Venn în care au lipit în centru imagini cu component și
formațiuni care sunt comune celor două grupe de păsări, iar în fiecare cerc particularitățile acestora.
Metodele interactive folosite sunt mult mai variate, dar toate au în comun faptul că, prin
noutatea obiectivelor de atins și căutarea de idei conferă activităţii „un mister didactic” în care
copilul e participant activ la propria formare.
Valorificarea potenţialului formativ al noilor metode educaţionale, în scopul asigurării
calităţii comunicării pedagogice, constituie dimensiunea prioritară a actului didactic, având în
vedere faptul că finalitatea acestui proces, competențele de comunicare sunt, mai mult ca niciodată,

934
parte a calificărilor de bază necesare pentru inserţia într-o societate informatizată, a cunoașterii şi
a comunicării globale.
În această ordine de idei, important este faptul că profesorul modern trebuie să demonstreze
competenţă de comunicare didactică şi tehnologică bine formate, pentru a face posibilă aplicarea
profesională a metodologiei didactice şi conştientizarea problemelor de interacţiune comunicativă
în contextul educaţional pentru interpretarea ştiințifică a acestora.
Aplicarea metodelor interactive de învăţământ pentru eficientizarea comunicării
pedagogice constituie o problemă metodologică a didacticii generale, dar şi a didacticii particulare,
care poate fi soluţionată în învăţământul preuniversitar prin formarea continuă a cadrelor didactice
pe direcţia studierii şi valorificării optime a metodelor interactive prin resursele comunicării
pedagogice, percepută ca principiu axiomatic al educaţiei.

Bibliografie :
1. Breben Silvia, Goncea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela (2002), Metode interactive de
grup-ghid metodic, Editura Arves;
2. Breben Silvia, Ruiu Georgeta, Gongea Elena (2005), Activităţi bazate pe inteligenţe multiple,
Editura Reprograph, Craiova;
3. Cerghit, I. (2006), Metode de învăţământ, Polirom, Bucureşti;
4. Ionescu, M., Radu, I. (1995), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

935
 ACTIVITĂŢILE DE TIP OUTDOOR –POSIBILITĂŢI ŞI MODALITĂŢI
DE ORGANIZARE CU PREŞCOLARII

Prof înv. preșc. Mihăilescu Ana

Grădinița Liceului Teologic, Tg- Jiu

Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de la

cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei
se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care toate eforturile
cadrelor didactice s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face
educaţie, am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut
nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătoasă.
Copiii care stau din ce în ce mai mult în casă în faţa monitoarelor de orice fel, cunosc
natura numai din „poze” şi din filme. Este momentul şi avem obligaţia de a-i scoate „afară”. Este
motivul pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de activitate outdoor, ca alternativă pentru
educaţia formală, tradiţională. Există mai multe accepţiuni pentru termenul de outdoor, cea mai
simplă fiind aceea de activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţional al şcolii.
Învăţământul preşcolar poate fi considerat precursor al educaţiei outdoor, având în vedere
că activităţi formale, informale şi nonformale se desfăşoară în afara grădiniţei dintotdeauna.
Excursiile, plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost mereu prilej de transmitere către copii
de informaţii, priceperi şi deprinderi, niciodată nefiind organizate doar de dragul de a fi
organizate.
Matematica şi ştiinţele sunt activităţi foarte agreate de către copii. În general, fiecare
unitate preşcolară, inclusiv din mediul urban are câte un spaţiu verde disponibil, ceea ce înseamnă
că au numeroase oportunităţi de a desfăşura activităţi de tip outdoor. O zi frumoasă şi însorită de
primăvară, vânătoarea de insecte poate fi un bun prilej de a le studia. Pentru început pregătim
materialele necesare. Pe o foaie facem o listă cu insectele pe care le întâlnim în mod frecvent în
spaţiul verde al grădiniţei. Nu este nici o problemă dacă în ziua respectivă nu le găsim pe toate.
Le vom spune copiilor că vom completa lista cu altă ocazie. Lista se întocmeşte împreună cu
copiii, chiar dacă va include şi alte vieţuitoare decât insecte. Vom desena în dreptul numelui
vieţuitoarelor alese spre descoperire imaginea lor. Mergem afară şi safari-ul poate începe. Copiii

936
vor căuta insectele în toată curtea. Cu un marker fiecare copil va nota pe listă câte insecte a găsit.
La sfârşit se va face totalul. Copiii învaţă cel mai bine din experienţa proprie. Căutând şi găsind
insecte ei observă direct unde se adăpostesc, cum sunt organizate, eventual cu ce se hrănesc.
Odată reveniţi în sala de grupă se poate realiza o carte a insectelor în care vor fi consemnate toate
concluziile vânătorii sau safari-ul de insecte.
PUTEREA SOARELUI
Este greu să le explicăm copiilor ce înseamnă cu adevărat puterea a soarelui. Sigur, ei
simt că uneori este mai cald iar alteori mai rece. De aceea o activitate outdoor poate fi
concludentă. Ea se va desfăşura în două etape: într-o zi foarte călduroasă de vară şi cea de-a doua
într-o zi rece, dar însorită de toamnă.
Se iau bucăţi de folie de aluminiu pe care se aşează forme de tăiat fursecuri, se umplu cu
bucăţi mici de creioane şi se scot afară la soare pe farfurii. Copiii vor avea la îndemână un ceas
pentru a monitoriza timpul. Cât timp copiii construiesc castelul soarelui din nisip, creioanele se
topesc la căldura soarelui. Cu ajutorul educatoarei copiii vor nota în jurnalul grupei în cât timp
s-au topit creioanele. Odată topite creioanele, vor fi lăsate la răcit, apoi se vor scoate cu un cutter.
Copiii vor observa cum s-au amestecat culorile între ele şi le vor încerca pe foi de desen. Cu
următoarea ocazie se va proceda la fel şi copiii vor compara rezultatele.
DETECTIVII NATURII
Este o activitate dinamică în care învățarea prin descoperire este la ea acasă. Sunt
necesare lupe pentru cercetare şi multă voie bună. Copiii vor ieşi în curtea grădiniţei înarmaţi cu
lupe şi vor avea la îndemână un panou (carton) pe care vor nota observaţiile. Vor observa cu
lupele insecte, solul, plante. Este o activitate foarte potrivită pentru marcarea ZILEI
PĂMÂNTULUI.
FOARTE IMPORTANT!
Activităţile de tip outdoor nu sunt activităţi de educaţie formală ce au loc în afara sălii
de clasă, ci activităţi de educaţie nonformală, menite să familiarizeze copiii cu natura şi să le
formeze deprinderi şi priceperi de cunoaştere prin experienţă, bazându-se desigur pe
cunoştinţele dobândite în activităţile de educaţie formală.
”Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele,
cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că

937
fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel
mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.” C. Mihăescu

Bibliografie:
1. Anghel Diana - Tribuna Învățământului
2. Programa activităţilor instructiv-educative în învăţământul preşcolar, (2005), Ediţie revizuită,
Editura DPH, Bucureşti
3. Scrisoare metodică pentru anul şcolar 2013/2014

PANOUL DE MOTRICITATE (ÎNCUIETORI).

VALENȚE FORMATIVE ȘI INTEGRAREA ÎN CONTEXT DIDACTIC

Autor:prof. Apetrei Luiza-Elena

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă un panou de motricitate care conține zece uși, fiecare dintre ele
deschizându-se cu alt tip de încuietoare: lacăt cu cifru, lacăte cu cheie, zăvoare de dimensiuni și
forme diferite, foraibăr, încuietori cu cheie.
Materiale necesare:
1. Material: 2 coli de mucava de 3 mm, 10 balamale, 20 holz-șuruburi pentru mobilă, o agățătoare
cuier, 10 tipuri diferite de încuietori, lacăte pe care le găsiți în comerț, 10 mănere pentru mobilă,
hârtie, folii laminator.
2. Vopsele: Doar acrilice (pe baza de apă)- 10 culori diferite pentru uși și una pentru fond.
Instrumente utilizate: riglă, creion, cutter, bormașină, pistol de lipit cu plastic topit,
pensulă, foarfece, aparat de laminat.

B. PROCES TEHNOLOGIC

938
Etapa I
Trasarea cu un creion, pe coala de mucava, a 10 pătrare de dimensiuni egale, situate simetric
Decuparea pătratelor utilizând cutter-ul

Etapa a II-a
Vopsirea, utilizând culori acrilice diferite, a celor 10 pătrate recupate (ușile) și lăsarea la uscat cel
puțin 30 minute

Etapa a III-a
Suprapunerea colii de mucava decupată peste cea întreagă și prinderea lor cu holz-șuruburi din loc
în loc astfel încât să nu permită separarea acestora.
Prinderea fiecărui pătrat colorat (ușă) cu balamale, în locurile de unde au fost decupate

Etapa a IV-a
Montarea fiecărui sistem de închidere/încuietori în funcție de specificul ei

939
Etapa a V-a
Lipirea mânerelor utilizând pistolul de lipit

Etapa a VI-a
Listarea, decuparea și laminarea elementelor de pe uși și din interiorul acestora în funcție de
tematică

Etapa a VII-a
Lipirea elementelor pe ușițe și în interiorul acestora. Pentru o utilizare cât mai flexibilă este de
dorit să se folosească prinderea cu scai pentru ca acestea să poată fi schimbate în funcție de tema
proiectului

940
Etapa a VIII-a
Vopsirea fondului utilizând culori acrilice

941
 C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:
✓ Motricitatea fină este asociată de psihologi cu dezvoltarea intelectuală a copilului. Astfel,
copiii care sunt stimulați să-și dezvolte motricitatea fină au parte și de o dezvoltare mai
rapidă a creierului, impulsionând gândirea, imaginația, limbajul;
✓ Prin expunerea copiilor la un astfel de panou de motricitate, aceștia vor fi capabili să
utilizeze cele învățate (încuierea și descuierea ușilor) în contexte reale, în afara spațiului
educațional;
✓ Acest material încurajează perseverența copiilor, aceștia învățând prin încercare și eroare;
✓ Utilizarea acestui panou stimulează curiozitatea copiilor, deoarece în spatele ușilor
educatoarea va pregăti imagini diferite potrivite contextelor educaționale, dar în același timp
și răbdarea, deoarece copilul va descoperi ce se află în interior, abia după ce trece de
provocarea de a descuia ușa.

D. VARIANTE DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV ÎN

CONTEXT DIDACTIC:

Context didactic Obiective operaționale: Comportament specific:

Grupa: mare – să numere corect și conștient Numără elementele de pe ușile
Domeniul experiențial: până la 10 în ordine crescătoare; panoului
Domeniul Științe
Categoria de activitate:
Activitate matematică – să raporteze numărul la Verifică corectitudinea numărării
Subiectul activității: cantitate și cantitatea la număr deschizând încuietorile și
“Cifre ascunse” exprimat verbal, asociind corect verificând cifra din interior.
Tipul cifra corespunzătoare;
activității:Verificare/Siste
matizare de cunoștințe
Mijloc de realizare: joc
didactic
Grupa: mare – să descuie încuietorile de pe Descuie ușile de pe panou,
panou; potrivind cheile puse la dispoziție și

942
Domeniul experiențial: rotindu-le în direcția potrivită,
Domeniul Științe descifrând cifrul prin combinarea a
Categoria de activitate: trei cifre, rotind lateral foraibărul,
Cunoașterea mediului trăgând zăvorul etc.
Subiectul activității:
“Meserii...mai puțin – să numească uneltele Denumește uneltele lăcătușului pe
cunoscute de copii” lăcătușului, descoperite în care le descoperă deschizând ușile.
Tipul activității:Predare- spatele ușilor.
învățare
Mijloc de realizare: joc
didactic
Grupa: mare – să descuie încuietorile de pe Descuie ușile de pe panou,
Domeniul experiențial: panou; potrivind cheile puse la dispoziție și
Domeniul Om și societate rotindu-le în direcția potrivită,
Categoria de activitate: descifrând cifrul prin combinarea a
Educație pentru societate trei cifre, rotind lateral foraibărul,
Subiectul activității: trăgând zăvorul etc.
”Încui și descui singur” – să numească situații reale în
Tipul activității:Predare- care oamenii apelează la Denumește situații din viața reală în
învățare încuietori; care au observat adulții utilizând
Mijloc de realizare: joc – să explice utilitatea încuietori și motivele pentru care o
didactic încuietorilor. fac.
Grupa: mică – să răspundă la ghicitori; Răspunde la ghicitorile citite de
Domeniul experiențial: educatoare (răspuns: o culoare de
Domeniul Științe pe panou).
Categoria de activitate: – să indice culoarea numită pe Recunoaște culoarea pe panou și o
Activitate matematică panou; indică.
Subiectul activității: – să descuie încuietorile de pe Descuie ușile de pe panou,
”Culorile” panou; potrivind cheile puse la dispoziție și
Tipul activității:Predare- rotindu-le în direcția potrivită,
învățare descifrând cifrul prin combinarea a

943
Mijloc de realizare: joc trei cifre, rotind lateral foraibărul,
didactic trăgând zăvorul etc.
– să numească obiectul din Numește obiectul din imaginea care
imaginea ascunsă după ușă; se află în spatele ușii deschise, care
va avea culoarea ușii.
Grupa: mijlocie – să analizeze imaginea Descrie imaginea numind acțiunea
Domeniul experiențial: prezentată, numind acțiunea personajului și contextul în care se
Domeniul Om și societate desfășurată de Ioana; află.
Categoria de activitate:
Educație pentru societate – să numească emoția potrivită Numește emoția cea mai potrivită
Subiectul activității: pentru situația prezentată în situației descrise anterior.
”Emoțiile Ioanei” imagine;
Tipul activității:Predare-
învățare – să aleagă emoticonul potrivit Alege dintre mai multe variante
Mijloc de realizare: joc emoției numite anterior; emoticonul potrivit emoției numite
didactic anterior.

– să descuie încuietorile de pe Descuie ușa de pe panou, potrivind

panou; cheile puse la dispoziție și rotindu-
le în direcția potrivită, descifrând
cifrul prin combinarea a trei cifre,
rotind lateral foraibărul, trăgând
zăvorul etc.
– să așeze emoticonul în căsuța Așază emoticonul în căsuța
potrivită; potrivită imaginii.
– să povestească alte situații din Povestește situații din viața reală
viața reală în care au avut emoții când au trăit emoții asemănătoare.
asemănătoare.
Grupa: mijlocie/mare – să descuie încuietorile de pe Descuie alternativ ușile de pe
Categoria de activitate: panou; panou, potrivind cheile puse la
dispoziție și rotindu-le în direcția

944
Jocuri și activități liber
alese
Centrul de interes: Joc de
masă
Subiectul activității:
”Găsește perechea”
Tipul
activității:Consolidare de
priceperi şi deprinderi
Mijloc de realizare: joc de
memorie
Grupa: mijlocie/mare
Domeniul experiențial:
Domeniul Științe
Categoria de activitate:
Cunoașterea mediului
Subiectul activității:
“Animalele la căsuța lor”
Tipul
activității:Verificare/Siste
matizare de cunoștințe
Mijloc de realizare: joc
didactic
Grupa: mijlocie
Domeniul experiențial:
Domeniul Științe
Categoria de activitate:
Activitate matematică
Subiectul activității: ”La
bloc”
potrivită, descifrând cifrul prin
combinarea a trei cifre, rotind
lateral foraibărul, trăgând zăvorul
etc.
– să găsească imaginile pereche Memorează vizual imaginile,
de pe panou, asigurându-se că nu pentru punerea acestota în perechi.
sunt deschise niciodată mai mult
de două uși;
– să numească obiectul din Numește obiectul din imaginile
imaginile împerecheate. împerecheate.
– să realizeze corect Numește adăpostul din imaginea
corespondența animal- adăpost; așezată pe ușă. Alege din jetoanele
de pe masă imaginea cu animalul
care se potrivește cu adăpostul.
– să descuie încuietorile de pe Descuie ușa de pe panou, potrivind
panou; cheile puse la dispoziție și rotindu-
le în direcția potrivită, descifrând
cifrul prin combinarea a trei cifre,
rotind lateral foraibărul, trăgând
zăvorul etc. Așază imaginea
potrivită.
– să numere corect și conștient Numără ușile de pe panou, de jos în
până la 5 în ordine crescătoare; sus.
– să identifice locul unui obiect Identifică ușa numărând de jos în
într-un șir dat, utilizând sus. Descuie ușa de pe panou,
numeralul ordinal; potrivind cheile puse la dispoziție și
rotindu-le în direcția potrivită,
descifrând cifrul prin combinarea a
trei cifre, rotind lateral foraibărul,
945
Tipul trăgând zăvorul etc. Numește
activității:Verificare/Siste personajul din imagine.
matizare de cunoștințe – să utilizeze un limbaj Utilizează numeralul ordinal pentru
Mijloc de realizare: joc matematic adecvat. a se exprima în propoziție după
didactic modelul următor:
„Mickey Mouse locuiește la al
doilea etaj”.

PAGINĂ SENZORIALĂ „TOAMNA ÎN CĂMARĂ”

Autor:educ. Popescu Adriana

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă pagină de fetru A3 suport, pe care sunt plasate elemente din fetru
detașabile, pe tema mai sus menționată
Materiale necesare: o bucată de fetru dimensiunea A3 (29,7 cm x 42 cm), 2 coli A4 hârtie
gumată de 2 mm, fetru de diferite culori, ață transparentă, figurine din fetru achiziționate din
comerț (prune, mere, struguri, căpșune, pepene, portocale), bandă dublă adezivă, scai adeziv,
copertă transparentă.
Instrumente utilizate: riglă, creion, foarfece, ac.

B. PROCES TEHNOLOGIC

Etapa I: Decuparea unei bucată de fetru-suport, de dimensiunea A3. Pentru a crește

durabilitatea materialului realizat, pe spatele fetrului se pot coase două coli de hârtie
gumată, dimensiunea A4, care vor fi lipite între ele cu bandă dublă adezivă.

946
Etapa 2: Tăierea a patru fâșii de fetru maro. Lipirea scaiului pe spatele benzilor și așezarea
lor pe planșa-suport (realizarea rafturilor)

Etapa 3: Confecționarea lădiței: decuparea unui dreptunghi de copertă transparentă și a

două forme identice din fetru sub formă de U (lădiță). Coaserea celor trei elemente,
așezând plasticul transparent între ele. Aplicarea scaiului pe spate și așezarea pe planșa
suport.

Etapa 4:Confecționarea borcanelor: decuparea unui dreptughi maro (dopul) și a unui

dreptunghi crem mai mare, rotunjit la colțuri (forma borcanului). Aplicarea pe spate a
scaiului adeziv. Așezarea acestora pe planșa suport.

947
Etapa 5: Finalizarea lucrării: Tăierea în jumătate, în mod diferit, a fructelor din fetru
achiziționate din comerț, după modelul jocului „Din jumătăți-întreg”. Aplicarea pe spate
a scaiului adeziv. Așezarea acestora pe planșa suport.

948
 C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:

✓ Copiii sunt stimulați să-și dezvolte motricitatea fină, impulsionând în același timp gândirea,
imaginația, limbajul;
✓ Prin expunerea copiilor la planșe senzoriale, aceștia vor fi capabili să-și concentreze atenția
timp îndelungat, să rezolve sarcini diverse pe domenii vaste;
✓ Acest material încurajează perseverența copiilor;
✓ Utilizarea acestui panou stimulează curiozitatea copiilor și imaginația deoarece toate
elementele sunt detașabile, permițând rearanjarea acesteia în multiple variante.

D. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV:

Contextul educațional Obiective operaționale: Comportament specific:

Domeniul de activitate: Științe Să reconstituie întregul din Observă și așază jumătățile
Categoria de activitate: părțile sale după formă; fructelor pentru a forma întregul
Activitate matematică Să numere conștinent până după formă;
Tipul de activitate: verificarea la 5; Numără elementele unei mulțimi
și consolidarea de cunoștințe Să formeze mulțimi după Formează mulțimi după formă.
Mijloc de realizare: joc didactic formă;
Domeniul de activitate: Științe Să denumească fructele; Denumește fructele de pe planșa
Categoria de activitate: Să sorteze fructele în funcție suport.
Cunoașterea mediului de anotimp; Sortează fructele în funcție de
Tipul de activitate: verificarea Să numească modalități de anotimp.
și consolidarea de cunoștințe păstrare și conservare a Numește modalități de
Mijloc de realizare: joc didactic fructelor; consumare a fructelor și regulile
Să precizeze regulile de de igienă
igienă în consumarea
fructelor.

949
Categoria de activitate: Jocuri Să identifice materialele Alege din coș jetoanele care
și activități liber-alese puse la dispoziție reprezintă fructe de toamnă și
Tipul de activitate: consolidarea Să reconstituie întregul din reconstituie imaginea.
de priceperi și deprinderi părți;
Mijloc de realizare: joc de masă Să denumească imaginea
realizată.

TEHNICI, METODE SAU STRATEGII COMPLEXE DOBÂNDITE ÎN

ÎNVĂŢAREA EXPERIENŢIALĂ DIN GRĂDINIŢĂ

Educatoare Doina Grosu

Şcoala Gimnazială ”Ioan Băncescu”
Grădinița cu Program Normal Adâncata, Suceava

În grădiniţă sunt fundamentale trei tipuri de activităţi: jocul, explorarea şi experimentarea.

Învăţarea prin descoperire pe cale inductivă presupune explorare şi experimentare şi se foloseşte
atunci când copiii au posibilitatea să observe diferite fenomene şi obiecte, pentru ca, pe baza
informaţiilor culese să ajungă la formularea unor generalizări. Rolul educatoarei este acela de a
dirija procesul de observare şi formularea concluziilor. Specific învăţării prin descoperire pe cale
deductivă este faptul că învăţarea se realizează prin trecerea de la adevăruri generale (noţiuni, legi)
spre adevăruri particulare.
Copiii învaţă conştient experimentând activ. Ei învaţă mai mult şi mai bine prin intermediul
experimentării concrete, prin care ei pot pipăi, examina şi manipula obiecte reale. Copiii trebuie
să se mişte, trebuie activizaţi şi implicaţi; trebuie să le oferim oportunităţi pentru a-şi utiliza
imaginaţia, să le dăm prilejul de a fi originali. În lumea de mâine, care va fi a lor, se vor petrece
evenimente pentru care soluţiile tradiţionale nu vor mai fi eficiente.
Un copil învaţă mult prin intermediul situaţiilor de joc variate şi stimulatoare. Ce anume
învaţă el? Să luăm un exemplu simplu: atunci când copilul înalţă o construcţie din cuburi, taie ori

950
lipeşte ceva, el învaţă, de fapt, cum să-şi coordoneze ochiul cu mâna, cum să-şi exerseze mişcările
fine ale mâinii. Aceste deprinderi le va utiliza mult mai târziu, când se va pregăti pentru învăţarea
citit – scrisului.
Jocul liber este o activitate plină de voiciune, în care copiii au prilejul să exploreze medii
diferite şi să îndeplinească diferite sarcini fie individual, fie în grupuri mici. Fiecare copil are
dreptul să aleagă şi să participe la activităţile care îl interesează. Organizarea spaţiului educaţional
pe centre de interes oferă posibilităţi variate. Alegerile pot include Centrul Biblioteca, Centrul Joc
de rol, Centrul Ştiinţe, Centrul Construcţii, Centrul Artă, Centrul Nisip şi apă. În spaţiul dedicat
„Ştiinţei”vor fi efectuate diferite experimente. Lucrul cel mai important este acela că fiecare copil
este liber să aleagă dintre activităţile disponibile pe aceea pe care o doreşte. El este liber, de
asemenea, să schimbe o activitate cu alta, fără a cere permisiunea de fiecare dată.
În momentul în care un copil termină activitatea, este responsabilitatea lui să cureţe sau să
reamenajeze locul în care a lucrat şi apoi este liber să-şi utilizeze timpul rămas lucrând la o altă
activitate. Uneori se vede câte un copil „hoinărind”. Poate are nevoie de o mână ajutor pentru a se
apuca de ceva. Unii copii tind să folosească în fiecare zi aceleaşi materiale. Aceştia trebuie
încurajaţi să încerce lucruri noi, să fie învăţaţi să facă unele lucruri: cum să folosească foarfeca,
cum să înşire etc.
Copiii mici sunt foarte ocupaţi să crească mari. Jocul de rol le oferă un prilej special de a
explora diferite roluri, adesea roluri de adulţi sau de oameni care sunt importanţi în viaţa lor. Colţul
căsuţei ne oferă prilejul de a fi foarte inventive: putem utiliza ceea ce avem la îndemână: cutii de
carton, putem confecţiona o fereastră dintr-o bucată de carton şi o perdeluţă, pietricele rotunde
pot fi ouă sau cartofi. Putem ruga părinţii să ne aducă hăinuţe de bebeluşi pentru păpuşi. O oglindă
plasată într-un colţ al clasei îi ajută pe copii să se priveascădes şi-şi formează o imagine pozitivă
despre ei înşişi.
La Centrul Construcţii, copiii învaţă de la cuburi. Află de la acestea proprietăţi precum
felul materialului, mărimea, greutatea, dimensiunile, grosimea, lungimea şi lăţimea. El poate
compara asemănările şi deosebirile, învăţând să clasifice şi să sorteze. În activitatea cu cuburi
copilul poate înţelege mai uşor conceptele de echilibru, spaţiu, suprafaţă, volum. El
experimentează secvenţele şi structurile, precum şi relaţiile parte – întreg. Studiază cuburile şi le
măsoară ca să vadă care este mai lung şi care este mai scurt şi care este egal cu altul. Copiii trebuie
încurajaţi să vorbească despre construcţiile lor pe măsură ce le ridică. Astfel, limbajul şi acţiunea

951
fuzionează. Vocabularul creşte şi se flexibilizează pe măsură ce copiii învaţă să folosească
prepoziţii, adverbe ( sus, jos, sub,peste etc), adjective ( lung, scurt, mare, mic, gros, subţire etc) şi
substantive ( nume date construcţiilor, nume ale obiectelor utilizate în jocul cu cuburi, nume ale
formelor geometrice). Adesea, copiii discută despre ceea ce fac în timpul activităţii de construcţie.
În acest tip de joc îşi face loc şi reflectarea mediului social, pe măsură ce copiii re-creează cu
ajutorul cuburilor împrejurimile în care trăiesc.
Însuşirea conştientă a unor cunoştinţe corecte de vedere ştiinţific se face, la vârsta
preşcolară, prin cunoaşterea directă a diferitelor fenomene ce se produc în natură. Pentru a realiza
acest lucru în clasă putem folosi diferite elemente din natură cu care să realizăm experienţe
relevante pentru copii.
Copiii sunt curioşi prin firea lor. Ei vor să ştie tot felul de lucruri. Ei ascultă, observă, pipăie
şi miros. Îşi folosesc toate simţurile pentru a învăţa, dar această experienţă este de neînlocuit. Felul
în care copiii mici investighează este cu adevărat o activitate ştiinţifică. Mare parte din activitatea
ştiinţifică de la grădiniţă trebuie să se nască din întrebările pe care le pun copiii.„De unde vine
ploaia?”, „De ce cad frunzele din copaci?”, „Ce se întâmplă cu omida?”, „Cum se face un
curcubeu?” Nu întotdeauna ştim răspunsurile la toate întrebările,dar este corect să spunem: „Nu
ştiu, dar hai să aflăm!” Chiar dacă ştim răspunsul, este bine să nu-l oferim prea repede, ci să lăsăm
copiii să încerce să descopere singuri soluţia. Îi putem ajuta pe copii să analizeze lucrurile şi
găsească răspunsurile, ghidându-i prin întrebări de tot felul: „Cum arată?”, „Cum se simte la
pipăit?”, „Produce zgomot?”, „Cum miroase?” şi multe altele. Mai putem să-i întrebăm astfel: „Aţi
observat vreodată că…, „De ce credeţi că…?” sau „Putem să aflăm….?” În timpul observării unui
fenomen, copiii trebuie încurajaţi să vorbească despre acesta şi să-l descrie în detaliu.
Este interesant să predai ştiinţa, iar copiii sunt dornici să înveţe. Dar, dacă vrem ca ei să
înveţe, lucrurile trebuie astfel expuse în felul în care ei pot înţelege. În plus, cei mici au nevoie să-
şi utilizeze toate simţurile pentru a învăţa şi, de asemenea, ei au nevoie să achiziţioneze, să
participe în mod activ la experimente, să manipuleze materiale, să încerce să producă un eveniment
şi să vorbească despre ceea ce se întâmplă, pe măsură ce faptele se desfăşoară. A vorbi fără a
acţiona efectiv este aproape de neînţeles pentru copilul mic.
La centrul de interes „Ştiinţă” nu este nevoie să avem echipamente sofisticate, ci o serie de
lucruri de care copiii trebuie să se folosească atunci când experimentează, observă, află lucruri noi.
Acestea sunt: un cântar simplu, o lupă, ideal ar fi un acvariu, plante, pietre, magneţi, roţi, eprubete,

952
borcane, un ceas, cutii, tăvi de plastic, plante, seminţe, ghivece cu pământ, burete umed, scoici,
insectare, ierbare.
Este foarte interesant să observi cum încolţeşte o sămânţă, cum creşte tulpiniţa. Este
important pentru copii să vadă şi să urmărească procesul creşterii unei plante chiar de la început.
Putem planta seminţele într-o coajă de ou. Putem face „Ouă extratereştri”! Pentru aceasta avem
nevoie de: coji de ouă şi cofrajul de la ouă, carioca, puţină vată, seminţe ale unei plante de talie
mică . Se spală şi se şterg cu atenţie câteva jumătăţi de coji de ouă. Desenăm pe fiecare coajă câte
un chip drăguţ, zâmbitor. Din vată facem biluţe pe care le înmuiem într-un borcan cu apă şi apoi
le punem în coaja de ou. Presărăm seminţele peste bilele de vată. Punem cojile în cofrajul lor, pe
care îl aşezăm la lumină, pe pervazul ferestrei. În următoarele zile menţinem vata umedă şi vom
urmări cum „extratereştrilor” le creşte părul verde.
Sunt multe lucruri pe care copiii le pot învăţa despre plante: părţile componente, denumirea
lor, faptul că toate plantele au nevoie de substanţe hrănitoare, că unele plante au nevoie de lumină,
altele de umbră. Putem demonstra cum este purtată apa spre frunze punând o tulpină de ţelină sau
o garoafă albă în apă colorată cu un colorant alimentar sau cu cerneală.
Alte informaţii se referă la faptul că plantele ne dau o mare varietate de lucruri bune de
mâncat: seminţe ( fasolea, mazărea, nuci, alune), tulpina (ţelina, ceapa verde), alteori rădăcinile şi
frunzele. Copiii pot hotărî - prin observaţii şi cercetare proprie dacă ceapa şi cartofii sunt rădăcini
sau tulpini. Roşiile, la fel ca piersicile sau merele, sunt fructe ale plantei. Putem iniţia un joc
senzorial „Detectivii grădinii”. Pe o măsuţă aşezăm frunze de plante (pătrunjel, mărar, leuştean,
mentă, tei, cimbru), fructe (mere, pere, gutui), legume (ceapă, usturoi, morcov ş.a) Luăm câte o
frunză sau câte o bucăţică de fruct, legumă şi, legaţi la ochi, încercăm să identificăm planta prin
pipăit, gust, miros. Vom denumi plantele şi le vom descrie.
În timpul plimbărilor în natură vom examina copacii şi plantele. Putem discuta ciclul vieţii
unui copac şi cum anume ne ajută el (umbră, fructe, hârtie). Vom aduna frunze din copaci diferiţi
şi le comparăm din punct de vedere al culorii, formei, mărimii, senzaţiei provocate la atingere.
Elementele primare din natură (apa, aerul, focul) oferă prilejul desfăşurării unor
experimente foarte interesante. De obicei planific „Apa” în anotimpul iarna, deoarece pot
desfăşura mai multe experimente şi mai uşor - fierberea, condensarea, formarea gheţii, zăpada,
dizolvarea şi alte fenomene fizice şi chimice. Aceste experimente sunt foarte agreate de către copii,
care participă cu interes la desfăşurarea lor. De exemplu, am desfăşurat un experiment din care

953
copiii să înţeleagă că unele obiecte plutesc pe apă, altele se scufundă. Copiii au testat o mulţime
de obiecte: pietre, beţişoare, capace de borcan, monede, cuie, dopuri de plută, coji de nuci, cutii
din plastic, cutii de conserve. Ei au plasat câte un obiect în apă şi au observat ce s-a întâmplat:
obiectul pluteşte sau se scufundă imediat. Este importantă mărimea? Ori greutatea? Am înregistrat
observaţiile ştiinţifice pe o coală de carton pe care am trasat o linie orizontală. Am scris în partea
de sus „Obiecte care plutesc” şi în partea de jos „Obiecte care se scufundă”. După ce copiii au
testat obiectele şi au observat rezultatele, i-am pus să le şteargă cu o cârpă şi să le lipească pe
carton în partea potrivită. Am pus acest carton la centrul „Ştiinţă” pentru a putea fi studiat de către
copii, iar apoi am înlocuit obiectele cu imagini în dreptul cărora am scris numele fiecărui obiect.
Se pot face experimente diferite pentru a înţelege stările de agregare ale apei. De exemplu,
am adus în clasă zăpadă un bidon de plastic tăiat pe jumătate. Am observat ce s-a întâmplat cu
zăpada. Am trasat o linie în exteriorul recipientului şi l-am dus din nou afară, unde l-am lăsat peste
noapte. A doua zi ne-am uitat din nou la recipient. Ce s-a întâmplat? De ce s-a transformat în
gheaţă? Am pus copiii să compare nivelul apei îngheţate cu nivelul pe care l-am măsurat. Există
vreo diferenţă?
Ce se întâmplă cu apa din râuri când este foarte frig?apa care este pusă la fiert?
Am fiert apa într-un vas termorezistent pe o spirtieră, astfel încât copiii să poată vedea
vaporii ridicându-se. Este foarte important pentru copii să înveţe vocabularul adecvat: vaporii care
ies nu sunt fum, ei se numesc aburi sau vapori. Acum este oportun să demonstrăm condensarea.
Aerul este împrejurul nostru, peste tot, dar, pentru că nu se vede, este un concept dificil de
înţeles pentru copii. Am iniţiat câteva experimente simple cu baloane obişnuite, cu baloane de
săpun. Am desfăşurat experimentele „consacrate” pentru a demonstra mişcarea aerului: am aprins
o lumânare pe care am aşezat-o în dreptul uşii întredeschise. Când am dus lumânarea în partea de
sus a uşii, flacăra lumânării s-a îndreptat spre în afară, aerul cald ieşind, iar aerul rece îndreaptă
flacăra spre interior, semn că aerul rece intră prin partea de jos. Aerul cald este mai uşor, de aceea
se ridică, aerul rece este mai greu şi de aceea intră prin partea de jos a uşii. Aceştia sunt curenţii
de aer.
Am desfăşurat experimente în cadrul proiectului „Copii, nu vă jucaţi cu focul!”Am aprins
cu chibritul diferite materiale – hârtie, bucăţi de lemn, cuie, paie, pânză. Copiii observă şi
precizează că fiecare material arde cu flacără diferită ca intensitate şi mărime, compară flăcările,
precizează care arde mai repede (paiele, hârtia), sau nu ard deloc (fierul).

954
 Se aprinde o lumânare aşezată pe un suport şi se cere unui copil să sufle. Lumânarea se
stinge. Lumânarea reaprinsă se aşează sub un borcan. Copiii observă şi indică stingerea lumânării
din cauza lipsei de aer.
Pe farfurii separate se ard: hârtie, lemn, pânză. Copiii observă şi identifică fumul care este
mai intens în cazul materialului textil şi aproape inexistent la hârtie. Verificăm împreună ceea ce
a rămas după ardere: scrum, cenuşă. Apoi, cu un chibrit ars trasez urme pe hârtie. Copiii precizează
că sunt urme negre, ca de creion. Copiii trasează linii cu cărbune de lemn, constatând că după
ardere lemnul s-a înnegrit.
În realizarea învăţării prin descoperire, educatoarea trebuie să ţină seamă de
particularităţile de vârstă ale copiilor, să nu utilizeze idei abstracte care nu pot fi înţelese de copii
și să dezvolte gândirea şi vorbirea copiilor. Implicându-ne în activitatea copiilor, putem observa
că prin contactul direct cu lumea concretă, prin efectuarea unor mici experienţe, trezim interesul
copiilor şi le satisfacem curiozitatea. Copiii sunt puşi în situaţia de a dialoga, de a se contrazice cu
privire la opiniile lor sau de a se ajuta între ei pentru efectuarea unor experienţe. Când se joacă,
copiii experimentează posibilitatea de a deveni mai flexibili în gândirea lor şi în rezolvarea
situaţiilor problematice.

Bibliografie:
1. Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, (2008), Bucureşti;
2. Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3 – 6/7 ani, (2008),
Bucureşti;
3. Schulman Kolumbus, Elinor (1998), Didactică preşcolară, Editura Val & Integral,
Bucureşti;
4. Laborator metodic, (2006), Supliment metodic al revistei „Învăţământul primar” dedicat
cadrelordidactice din învăţământul preşcolar, nr. 1-2, Editura Miniped Publishing House.

955
 PROIECT DE ACTIVITATE

Prof. înv. preșc. Teodorescu Irina,

Grădinița Cuvioasa Parascheva, Iași

Grupa: mare
Domeniul experiential: Ştiinţe
Categoria de activitate: Cunoaşterea mediului
Tipul activității: predare-învățare
Mijloc de realizare: experiment
Scopul: dobândirea unor cunoștințe referitoare la univers,
corpuri cerești, mișcarea de rotație a planetelor în jurul
soarelui.

Obiective operaţionale:
O1 - să observe sistemul solar prin intermediul simțurilor- tactil, vizual, olfactiv;
O2- să indice rolul soarelui în sistemul solar;
O3 - să execute mișcarea de rotație a planetelor în jurul soarelui;
O4- să denumească planete din sistemul solar;
O5- să intoneze cântecul planetelor.
Strategii didactice:
• Metode și procedee: observaţia, conversaţia, explicaţia, observația, demonstraţia, exercițiul,
problematizarea.
• Mijloace de învăţământ: panou sistemul solar cu planete magnetice, lanternă, bilă din
polistiren, planete din plastilină, scobitori de diferite mărimi, planete din carton, cd sunete din
spațiu.
• Forma de organizare: frontal, individual
Durata: 30 minute

956
 Proces tehnologic- Sistemul solar

Materiale necesare: bile polistiren diferite marimi, bețe frigărui scurte și lungi, coală
mucava, placă mare polistiren, hârtie creponată neagră, șipci, tuburi vopsea acrilică, pensoane,
magneți mici, pistol de lipit, pietricele ornamentale albe de diferite mărimi.
Etape de lucru:

Etapa I: se pictează cu vopsea acrilică bilele de polistiren, obținând

diferite nuanțe

Etapa a II a: se învelește în hârtie creponată neagră o coală de

polistiren, se înfing bilele pictate în bețe de frigărui și apoi se pun pe panou

Etapa a III a: se adaugă pe panou stele, așezându-

le sub forma carului mic/mare/Căii Lactee etc.

Varianta II:

Etapa I: pe o placă de mucava se pun șipci la toate marginile și o șipcă

de sprijin;
Etapa a II a: se lipesc pe placă pietricele pictate de copii (meteoriți,
comete, alte corpuri cerești);
Etapa a III a: se desenează cercuri ce reprezintă traseul planetelor;
Etapa a IV a: se atașează planetele de placă, fiecare pe traseul ei cu
ajutorul unor magneți (unul lipit de planetă și unul în spatele plăcii astfel încât
copiii să poată executa ei înșiși mișcarea de rotație)

957
 Demers didactic
Nr. Secvențele O Conținutul instructiv-educativ Strategia didactică Evaluare
crt. activității b. Metode şi Materiale Forme de
procedee didactice organizare
1 Moment Pentru desfășurarea activității în condiții optime se va
organizatoric asigura: aerisirea sălii de grupă; așezarea mobilierului;
pregătirea materialelor didactice demonstrative și
distributive şi așezarea copiilor la măsuțe.
2 Introducerea Se aduce în discuție o întâmplare petrecută între o Imagine
în activitate și furnică, un melc și o broscuță.Cei trei aveau o mare Conversația Soare Frontală
captarea nedumerire: Ce este soarele?Au început să își spună fiecare
atenției părerea:
- Eu cred că soarele este o plăcintă uriașă, proaspăt scoasă Capacitatea
din cuptor, zise furnica. copiilor de a găsi un
- Da, cum să nu! Soarele este o baltă cu apă caldă, zise răspuns la întrebare
broasca. și de a-l argumenta
- Eu cred că soarele este o casă de melc luminată, spuse și
Anunțarea melcul.
temei și a Oare ce este soarele, de fapt? Problematiz
3 obiectivelor Astăzi vom călători în marele Univers și vom face un area
experiment- Sistemul Solar, pentru a înțelege mai bine ce
este Soarele, ce sunt planetele și ce fac ele acolo sus după

958
 norișori. La sfârșitul activității, toți copiii vor ști ce este
mișcarea de rotație și cum se numesc planetele din familia
planetelor, Sistemul Solar.
4 Desfășurarea Preșcolarii primesc o bilă de polistiren pe care au
activității pictat-o în cadrul activităților liber-alese (reprezintă
soarele) pe care sunt înfipte 8 scobitori de la mic la mare,
coșulețe în care sunt amestecate cele 8 planete modelate tot
în cadrul activităților de dimineață. Pe măsură ce se
transmit informațiile despre fiecare planetă, copiii vin la
panoul mare și execută mișcarea de rotație în jurul Soarelui
și fiecare alege din coșuleț planeta și o așează corect la Explicația
locul ei, conform indicațiilor (planetele care se află mai
aproape de soare au culori precum galben, portocaliu, roșu Frontal
și se află în scobitorile scurte iar cele depărtate, nuanțe de Demonstrați Individual
O albastru, maro și se află în scobitorile mai lungi). a Capacitatea de a
1 Astfel, experimentul începe cu prezentarea panoului alege planeta din
mare cu Sistemul Solar care este de fapt o familie de coș, conform
planete, asteroizi (bucăți desprinse din planete, pietricele Bilă de indicațiilor primite
pe care copiii le-au pictat la ALA I), comete (un amestec polistiren cu
din praf cu gaze înghețate și apă). Ele toate locuiesc în scobitori Capacitatea de a
Galaxia Calea Lactee (Universul este foarte mare, infinit, Observația plasa planeta pe
nu se termină niciodată, nimeni nu a ajuns la capătul lui. orbita indicată

959
 Așa cum noi locuim în România, orașul Iași, Sistemul Exercițiul Panou mare
Solar locuiește în Univers, Calea Lactee). În mijlocul cu planete
Universului locuiește Soarele care este o Stea uriașă ca o magnetice
minge de foc. El trimite energie, adică lumină și căldură Deprinderea de a
către toate planetele care se învârt în jurul lui. Planetele Planete din executa mișcarea de
care sunt aproape de Soare, sunt foarte fierbinți iar pe cele plastilină rotație a planetelor
care sunt la mare depărtare, este foarte frig. Cea mai
apropiată planetă de soare este Mercur. Ea este foarte mică
O și fierbinte și se învârte cel mai repede în jurul Soarelui Înregistrare
3 deoarece are drumul scurt (un copil vine și face rotația; cu sunete din
copiii aleg Mercurul din coșuleț și îl plasează la locul lui, spațiu
la fel procedându-se cu fiecare planetă). Venus este a doua
planetă și cea mai fierbinte, după ea vine planeta Albastră,
Pământul, singura planetă locuită deoarece noi avem apă și
aer să putem respira și nu este nici prea cald dar nici prea
frig. Marte, planeta roșie, poate fi văzută uneori noaptea
chiar și fără telescop. După el vine cea mai mare planetă
din Univers, Jupiter. Ea apără Pământul de obiectele mari
care zboară prin spațiu și care ne-ar putea lovi. Saturn,
inelata, a șasea planetă este mai rece deoarece Soarele nu
ajunge să o încălzească. Aici este un vânt puternic. Uranus
este cea mai rece planetă din Univers. Și ea are inele însă

960
 mai puține decât Saturn. Pe Neptun este aproape la fel de
frig. Ea este foarte departe de soare. Se pare că mai este o
planetă foarte mică, dar nu mai mică decât Mercur. Ea este
Pluto, ultima planetă din familia Sistemul Solar.
5. Obținerea Se va realiza prin intonarea jocului cu text și cânt Conversația Planete din Frontal Capacitatea de a
performanței O ”Cântecul planetelor”. Pentru pregătirea desfășurării Explicația carton Individual explica mișcarea de
2 momentului, se vor stabili detaliile pentru a executa corect Demonstrați În grup rotație
O sarcinile întâlnite în cântec. Astfel, copiii sunt întrebați ce a Capacitatea de a
4 înseamnă mișcarea de rotație? Ce vor face planetele când Exercițiul denumi planetele
O își aud numele? Unde se așează când vin în față? La Sistemului Solar
5 sfârșitul cântecelului, ce trebuie să facă fiecare planetă? Capacitatea de a
intona expresiv
cântecelul,
executând mișcările
indicate de acesta
6. Încheierea Se fac aprecieri generale și individuale. Se repetă Conversația Frontal
activității subiectul experimentului.

961
 IMPORTANȚA CLIMATULUI EDUCAȚIOAL ÎN DEZVOLTAREA
COPILULUI PREȘCOLAR ȘI EFECTELE TIPURILOR DE ACTIVITĂȚI
DESFĂȘURATE ÎN GRĂDINIȚĂ ( INDOOR/OUTDOOR), PRECUM ȘI A
MIJLOACELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Prof. Topală Adina Ionela,

Școala Gimnazială NR. 12, structura: Grădinița cu P.P. CFR, Timișoara

Cadrul didactic este cel care reuneşte toate resursele materiale şi umane, resursele de ordin
pedagogic şi psihologic şi le pune la dispoziţie într-o manieră proprie clasei pe care o conduce, cu
alte cuvinte, cadrul didactic este managerul clasei.
Managementul clasei are o structură dimensională ce cuprinde: dimensiunea ergonomică,
dimensiunea psihologică, dimensiunea socială, dimensiunea normativă, dimensiunea operaţională
şi dimensiunea inovatoare.
Dintre aceste dimensiuni ale clasei de elevi, am ales să discut despre dimensiunea
ergonomică, aceasta cuprinde dispunerea mobilierului, vizibilitatea și amenajarea sălii de clasă.
Vizibilitatea
Vizibilitatea este o constantă ergonomică care presupune adaptarea spațiului școlar al clasei
inclusiv al mobilierului la necesitățile somato-fiziologice și de sănătate ale elevilor. ( Iucu, R., B.,
2000)
Consider că vizibilitatea este condiționată de dispunerea mobilierului în clasa de elevi și
de starea de sănătate a elevilor. Aici trebuie să se țină cont de copiii cu deficiență de vedere, copiii
cu deficiență de auz, copiii cu deficințe structurale ale scheletului, precum și copiii care sunt
variabili după înălțime.
Cadrul didactic trebuie să ia cele mai bune decizii rezultate din combinațiile de alternative
posibile. Selecția se va realiza printr-o susținere armonioasă, punându-se pe primul loc
argumentele de tip medical și fizic.
Chiar dacă este recomandat ca elevii să-și aleagă pozițiile în bancă nu trebuie să se încalce
legile biologice, fizice și medicale anterioare, dar totodată să nu contravină nici normelor
psihopedagogice, instructiv-educative și de socializare ale elevilor în sala de clasă.

962
 Trebuie să se țină cont și de lumina din clasă, de partea din care vine lumina naturală,
obligatoriu lumina naturală trebuie să vină din partea stângă iar lumina artificială trebuie să acopere
toată suprafața clasei fără să lase părți neluminate sau întunecoase.
Din punctul meu de vedere pentru o mai bună funcționare și un mai bun randament al clasei
de elevi trebuie să se țină cont de tot ceea ce am enumerat în lucrarea de față.
Amenajarea sălii de clasă
Locul unde elevii își petrec majoritatea timpului din zi este sala de clasă, aceasta trebuie
amenajată cât mai plăcut pentru a fi cât mai utilă în procesul de educare.Culoarea în care sunt
zugrăviți pereții clasei trebuie să se realizeze în culori calde, atrăgătoare, care nu agită elevul și
nu-i obosesc privirea.
Trebuie să se țină cont și de materialele existente în sala de clasă, dacă în sala de clasă se
găsesc rafturi cu materiale didactice și acestea sunt foarte multe, elevul care depune efort va obosi
mai repede.
Din punctul meu de vedere, cadrul didactic trebuie să orienteze prin demersurile de tip
managerial, elemente incipiente ale culturii grupale, de exemplu acesta poate să aleagă un simbol
al clasei, o melodie preferată, un joc preferat, o poveste reprezentativă pentru clasă, câteva seturi
de fotografii cu membrii clasei, constuie tot atâtea ocazii de configurare indusă unei culturi
expresive și mai târziu instrumentale la nivelul clasei de elevi.
Climatul educațional
“Climatul reprezintă, la nivelul clasei de elevi, realitatea intuitivă, direct perceptibilă pentru
cei care iau contact cu structura sa organizatorică, este o pecete semnificativă a grupului școlar
respectiv. Elementele care caracterizează climatul educațional sunt: caracteristicile relațiilor
sociale din clasă, comportamentele elevilor în diferite situații școlare și extrașcolare, tipul de
autoritate exercitat și gardul de ne/încredere între cadrul didactic și elevi”. ( Iucu, R., B., 2000, p.
152)
Mediul educațional cuprinde totalitatea factorilor externi și interni care influențează
activitatea educativă în sistemul de învățământ, acesta fiind un mediul organizațional complex,
care ridică prioritar exigențe de natură psihologică și socială atât pentru profesori cât și pentru
elevi.
Climatul poate fi clasificat astfel:
• Climat deschis: cooperare, respect reciproc, familiaritate, aprecieri sincere.

963
 • Climat angajat: control sistematic, nivel ridicat de profesionalitate și de cerințe.
• Climat neangajat.
• Climat închis.
Din punctul meu de vedere, buna funcţionare a clasei de elevi depinde de abilitatea cadrului
didactic de a organiza activităţile cu elevii astfel încât să asigure un climat favorabil învăţării.
Obiectivul final al managementului clasei a fost, formarea la elevi a unor abilităţi de autoreglare a
comportamentului, dezvoltarea iniţiativei, educarea atitudinii disciplinate şi cooperant-
participative a elevilor pentru a asigura climatul favorabil învăţării. Pentru realizarea obiectivelor
propuse s-a ținut cont de principiile managementului clasei de elevi: mediul fizic, program,
planificare instrucțională, livrarea instrucției, implicarea elevilor.
Din punctul meu de vedere, climatul clasei influențează atitudinea elevului față de școală.
Pe langă toate acestea, pofesorul trebuie să țină cont că, educația nu se realizează doar în
interiorul sălii de clasă, profesorul trebuie să treacă de această barieră, educația de tip
indoor/outdoor îi dezvoltă pe copii din toate punctele de vedere. Pentru aceasta profesorul are
nevoie de materiale didactice inovatoare utilizabile în activitățile specifice educației timpurii.
Spre exempu, copiii se pot dezvolta din punct de vedere intelectual cu ajutorul unor activități
matematice, desfășurate în aer liber, folosind ca materiale didactice, materiale din natură. Toamna
putem realiza activiatea matematică în curtea grădiniței, iar pentru aceasta avem nevoie de castane
și cretă. Copiii extrag un jeton cu o anume cifră, apoi desenează o căsuța cu cretă pe asfalt și așează
în căsuță tot atâtea castane câte arată cifra de pe jeton. Astfel, activitatea matematică devine
distractivă și plăcută pentru copii. La fel, putem realiza aceeași activitate, dar folosind alte
materiale din natură, de exempu: frunze, flori din curtea grădiniței, bețe uscate.
Spre exemplu, o altă activitate de tip outdoor poate fi cea de insușire temeinică a unor
informații precum: ”Jocul culorilor în anotimpul toamnă”. Educatoarea propune copiilor să caute
frunze, verzi, galbene, roșii, portocalii și să le așeze în coșul potrivit. Această activitate este extrem
de distractivă, pentru că preșcolarii nu realizează că această este o activitate didactică, ei iau totul
ca fiind o joacă, reușind să își însușească temeinic culorile.
Jocurile în are liber, ieșirile în parc, vizitele în oraș, observarea diverselor obiective din oraș,
toate acestea le dezvoltă creativitatea copiilor preșcolari, le dezvoltă inteligența și relațiile de
prietenie cu cei din jur. Spre exemplu, în cadrul temei: Mijloacele de transport terestre, vizitarea
gării din oraș și observarea trenului cu vagoane îi ajută pe copii să perceapă mai bine informațiile

964
despre aceaste teme. La fel se poate proceda și în cadrul temelor: flori de toamnă, flori de
primăvară- vizitarea pieței din apropierea grădiniței; Animale sălbatice- vizitarea grădinii
zoologice etc.
Profesorul trebuie să fie foarte atent în alegerea mijloacelor didactice utilizate în cadrul
activitaților zilnice, deoarece acestea îi ajută pe copii să înțeleagă mai ușor informațiile transmise.
Mijloacele didactice trebuie să fie atent selectate, spre exempu, în cadrul lecturii după
imagini, planșele trebuie să aibă culori potrivite, imaginea principală clar expusă, iar profesorul
trebuie să formuleze întrebările clar și concis.
Mijloacele și metodele tradiționale ar trebui înlocuite cu mijloacele și metodele de
învățământ inovatoare, moderne, deoarece lumea s-a schimbat, copiii evoluează tot mai mult,
aceștia au nevoie de un alt tip de educație, centrat pe nevoile copiilor, pe particularitățile de vârstă
ale acestora și pe dorințele de a descoperii cât mai multe informații noi.
Folosirea mijloacelor inovative, ne vor duce spre dezvoltarea cât mai armonioasă a copiilor
preșcolari, aceștia fiind tot mai inteligenți și mai atrași de mijloacele tehnologice moderne. Noi
suntem primele persoane cu care copilul preșcolar ia contact, suntem prima formă de educație prin
care copilul trece pe parcursul vieții, noi punem bazele și suntem responsabili de formarea
copilului preșcolar, de aceea metodele și mijloacele didactice trebuie atent selecționte.

Bibliografie:
1. Iosifescu, S.(2001),Management educațional pentru instituțiile de învățământ, Editura
Institutul de Științe ale Educației, București;
2. Iucu, R., B.(2000), Management și gestiunea clasei de elevi: fundamente teoretico-
metodologice, Editura Polirom, Iași;
3. Stan, E.(2009), Managementul clasei, ed. a 2-a rev., Editura Institutul European, Iași;
4. Șoitu, L., Cherecia, R.,D.(2006), Strategii educaționale centrate pe elevi, Editura Alpha,
Buzău;
5. Țoca, I.(2007), Management educațional, ed. a 2-a rev., Editura Didactică și Pedagogică,
București.

965
 CLUBUL CURIOȘILOR – EXPERIMENTE PE ÎNȚELESUL MEU

Prof. înv. preprimar Narcisa Ailincăi,

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Iași

Pornind de la contribuțiile literaturii de specialitate de dată recentă, dar și de la experiența

mea la catedră propun, prin lucrarea de față, câteva aspecte legate de organizarea spațiului
educațional.
Amenajate într-o armonie perfectă, obiectele existente și culorile dau farmec sălii de clasă
și pregătesc spațiul de joacă. Măsuţele joase cu scăunele potrivite dispuse pe „centre de activitate”,
dulăpioarele şi etajerele de un cot, pline cu materiale și jucării sunt la dispoziţia copiilor. Unul este
vrăjit de magia creioanelor colorate, altul construieşte într-un colţ palate, unul aşează culori, forme,
mărimi după modelele găsite în mintea lui de copil.
Grădinița oferă nenumărate exemple de viață trăită în armonie și înțelegere, de sacrificiu
pentru o idee nobilă, de cum să fim noi oameni adevărați. Aici este locul împărtășirii experiențelor,
al planificării activităților la începutul zilei, al evaluării sarcinilor, al stabilirii în comun a regulilor
și responsabilităților. Delimitarea centrelor de interes oferă educatoarei posibilitatea de a-i observa
mai bine pe copii în situațiile educaționale propuse, iar copiilor șansa de a intra în interacțiune cu
materialele propuse.
Centrul Științe, pe care doresc să-l evidențiez este unul dintre cele mai ofertante centre,
pentru că, reprezintă „laboratorul clasei”. Aici este locul pentru materialele din natură, mulaje din
plastic, animale de companie vii, instrumente de investigație pentru experimente fizice sau
chimice, plante semănate de copii, pentru imagini, atlase, enciclopedii, hărți, jocuri matematice
etc.
Dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea relaţiilor dintre obiecte şi fenomene, exersarea
capacităţii de a rezolva probleme, ca şi familiarizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor
elementare matematice sau a celor care privesc cunoaşterea şi înţelegerea lumii vii, toate
subsumate domeniulul dezvoltarea cognitivă, îşi găsesc locul preponderent în Centrul „Ştiinţe”.
Centrul oferă copiilor experienţe de învăţare cu efecte asupra dezvoltării lor şi în alte domenii.
Participarea la experienţe cu cartea sau conştientizarea mesajelor vorbite / scrise – repere ale

966
domeniului dezvoltarea limbajului şi a comunicării, sau dezvoltarea abilităţilor de interacţiune sau
a comportamentelor prosociale – aparţinând domeniului dezvoltare socio-emoţională, dar şi
dezvoltarea senzorio-motorie sau promovarea practicilor privind securitatea personală – pot fi
deseori adresate prin activităţile de învăţare sau jocurile care se desfăşoară în Centrul „Ştiinţe”
(MECT, modulul 3, 2008, p. 24).
Experimentele sunt activități ce oferă răspunsuri la întrebări legate de ceeace se întâmplă
în jurul nostru, sunt un mijloc fundamental de cercetare empirică. Experimentele mici sau mari îi
incită pe copii la explorare, distracție și descoperire.
Experimentul 1. – UMFLĂM BALOANE FĂRĂ SĂ SUFLĂM
AVEM NEVOIE:
- Un pachet de drojdie;
- O sticlă mică transparentă de plastic
- Zahăr
- O cană cu apă caldă
- Un balon
DESCRIERE EXPERIMENT:
1. Toarnă apă caldă în sticlă, astfel să se ridice 3 centimetri de la bază.
2. Golește tot pachetul de drojdie în sticlă și agit-o puțin.
3. Pune o linguriță de zahăr în sticlă și agit-o timp de 3 minute.
4. Umflă balonul doar puțin și pune-lpe gura sticlei.
5. Asează sticla intr-un loc cald timp de aproximativ 20 minute. Balonul va incepe să se
umfle.
EXPLICAȚIE:
Drojdia este o ciupercă vie aflată în repaus la frig, care revine la viață când primește
căldură. Primind hrana preferată (zahărul) și în prezența căldurii, ea devine activă și eliberează
dioxid de carbon care umflă balonul.

Experimentul 2. – SUPRAPUNEM LICHIDELE FĂRĂ SĂ SE AMESTECE

AVEM NEVOIE:
- Sirop de porumb
- Apă

967
 - Ulei vegetal
- Detergent de vase
- Alcool sanitar
- Miere de albine
- Un pahar transparent
- Coloranți alimentar (albastru, verde, portocaliu)
- Trei pahare de plastic

DESCRIERE EXPERIMENT:
1. Într-un pahar de plastic se toarnă alcool sanitar si câteva picături de colorant alimentar
albastru.
2. În cel de-al doilea pahar se toarnă apă și câteva picături de colorant alimentar verde.
3. În al treilea pahar se toarnă sirop de porumb și câteva picături de colorant alimentar
portocaliu.
4. În paharul transparent se toarnă miere de albine, astfel încât să se formeze un strat
subțire.
5. Peste stratul de miere se adaugă conținutul celui de-al treilea pahar (siropul de porumb
portocaliu).
6. Peste stratul portocaliu se adaugă detergentul de vase.
7. Adaugă conținutul celui de-al doilea pahar după ce l-ai amestecat bine cu telul (apa și
colorantul verde).
8. Se adaugă ulei vegetal peste colorantul verde.
9. În final se adaugă conținutul primului pahar (alcool sanitar și colorant albastru)
10. Se vor observa cele șase lichide așezate unul peste celălalt.
EXPLICAȚIE
Mierea de albine este cel mai greu dintre lichide, așadar stă la baza paharului. Alcoolul
sanitar este cel mai ușor dintre lichide, așadar este adăugat în final. Folosirea coloranților
alimentari au rolul de a înțelege mai ușor experimentul care este despre densitatea lichidelor. Ele
sunt așezate în pahar în raport cu densitatea apei.
În concluzie, experimentele științifice pentru preșcolari duc la acumularea achizițiilor din
toate Domeniile de dezvoltare, cu accent pe dezvoltarea cognitivă, care se realizează în jurul unor

968
deprinderi de transfer. Aceste experimente conduc, așadar, la întelegerea concepției științifice
despre lume și viață.

Bibliografie:
1. Glava, A., Pocol, M. și Tătaru, L. (2009),Educația timpurie: ghid metodic pentru aplicarea
curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești, jud. Argeș;
2. Poterășoiu, C. (2016),Experimente științifice pentru copii, Editura Aramis, București;
3. ***
Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Cercetării (2008), Noi repere ale educației timpurii
în grădiniță, modulul 3.

UTILIZAREA METODELOR INTERACTIVE ÎN CADRUL

ACTIVITĂŢILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE DIN GRĂDINIŢĂ

Prof. înv.preșcolar: Nicolaescu Luminița

Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 Căsuța Piticilor, Horezu

Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, operatorie, deci pe

promovarea metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale
imaginaţiei şi creativităţii. „Activ” este copilul care depune efort de reflecţie personală, care
întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi descoperire a adevărurilor, de elaborare a
noilor cunoştinţe.
Predarea tradiţională în sensul în care profesorul ţine o prelegere, face o demonstraţie, iar
rolul elevilor este acela de a urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.
Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât cunoaşterea faptelor.
Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc sau cred. Ei formulează noile
cunoştinţe prin modificarea şi raţionarea conceptelor lor curente şi prin adăugarea de noi concepte
la ceea ce cunosc deja.

969
 Activizarea şi interactivitatea preşcolarilor
Activizarea reprezintă un proces complex, sistematic şi dinamic, care angajează întregul
potenţial psiho-fizic al subiecţilor cunoaşterii. Prin activizare se urmăreşte realizarea unei învăţări
şi formări active şi interactive, în care cel care învaţă să se implice efectiv, intens, profund şi deplin,
cu toate dimensiunile personalităţii sale – intelectuală, fizică şi afectiv-voliţională. Activizarea nu
neglijează dimensiunea socială a activităţii elevilor, implicarea acestora putându-se realiza în
cadrul tuturor formelor de organizare a activităţii lor – frontală, de grup şi individuală, forme care
pot declanşa, susţine şi amplifica eforturile individuale şi de grup ale elevilor şi chiar eforturile
întregii clase în realizarea predării, învăţării şi evaluării.
Procesul de activizare trebuie perceput ca un efort de transformare a posturii pe care o
deţine elevul în procesul de învăţământ – din obiect al educaţiei (aşa cum era în învăţământul
tradiţional), el devine obiect şi subiect al educaţiei, participant activ la propria formare şi devenire.
Interactivitatea presupune o învăţare prin comunicare, prin colaborare, produce o
confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi
dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din
interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui grup.
Metodele interactive de grup
Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul
de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Totodată, ele reprezintă modalităţi de acţiune, instrumente
cu ajutorul cărora copiii, sub îndrumarea educatorului, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează şi
dezvoltă deprinderi intelectuale şi practice, aptitudini şi atitudini.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi şi
disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de
a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.
Activităţile pe care le desfăşurăm cu preşcolarii trebuie să aibă un caracter spontan, să
contribuie la dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune. Utilizarea metodelor active
transformă activitatea într-o „aventură a cunoaşterii”, în care copilul e participant activ, întâlneşte
probleme, situaţii complexe pentru mintea lui de copil, dar în grup, prin analize, dezbateri,
descoperă răspunsuri la întrebări, rezolvă sarcini de învăţare, se simte responsabil şi mulţumit la

970
finalul activităţii. Aceste metode îi ajută pe copii să-şi formeze personalitatea, să se cunoască, să-
şi descopere stilul propriu de gândire şi acţiune. Totodată ele stimulează interesul copiilor pentru
cunoaştere, a dorinţei de a căuta informaţii şi de a le utiliza în diferite situaţii.
Prezentate ca nişte jocuri de învăţare, de cooperare, distractive, nu de concentrare,
metodele interactive, învaţă copiii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup
şi să aplaneze conflictele. Activitatea de grup este stimulativă, generând un comportament
contagios, şi o strădanie competitivă. Copiii învaţă să lucreze împreună, îşi unesc forţele pentru a
reuşi să realizeze sarcina primită sau pentru a rezolva o problemă cu care se confruntă. Interrelaţiile
dintre membrii grupului, emulaţia, sporeşte interesul pentru o temă sau o sarcină dată, motivând
copiii pentru învăţare. Grupul dă un sentiment de încredere, de siguranţă, antrenare reciprocă a
membrilor ce duce la dispariţia fricii de eşec şi determină curajul de a-şi asuma riscul. Interacţiunea
colectivă are ca efect şi educarea stăpânirii de sine şi a unui comportament tolerant faţă de opiniile
celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi acceptarea gândirii colective.
Elemente necesare pentru aplicarea eficientă a metodelor interactive în activităţile cu
preşcolarii
Utilizând metode active de predare-învăţare, educatoarea trebuie să aibă în vedere că
învăţarea prin cooperare nu este un scop în sine, ci un mijloc de atingere a obiectivelor prin fiecare
membru al grupului în parte.
Trebuie să se orienteze când şi cum anume aplică strategia învăţării prin cooperare: frontal
– considerând toată grupa o echipă, sau împărţind-o în grupuri mici şi adaptând sarcinile de
instruire la caracteristicile individuale şi de afinitate ale membrilor, raportându-se atât la timp, cât
şi la conţinut. Construirea diferenţiată a sarcinilor de învăţare trebuie să fie realizată cu maximum
de profesionalism, astfel încât să faciliteze succesul atât al sarcinii în sine, cât şi al fiecărui copil.
După fiecare metodă aplicată se pot obţine performanţe pe care copiii le percep şi-i fac
responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înţeleg şi observă că implicarea lor
este diferită, dar încurajaţi îşi vor cultiva dorinţa de a se implica în rezolvarea sarcinilor de grup.
Grupul înţelege prin exerciţiu să nu-şi marginalizeze partenerii de grup, să aibă răbdare cu ei,
exersându-şi toleranţa reciproc.
Educatoarea trebuie să ştie cum să-i motiveze pe copii atât instructiv, dar şi afectiv, să
menţină întregului grup un tonus afectiv pozitiv, constructiv.

971
 Trebuie insă să avem mare grijă, când, cum şi ce metodă aplicăm, deoarece demersurile
didactice pe care le iniţiem trebuie să fie în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi posibilităţile
cognitive şi practice ale copiilor. Nu orice metodă poate fi aplicată în cadrul oricărei categorii de
activitate sau la orice nivel de vârstă. În alegerea metodelor pe care le vom aplica în activitate
trebuie să ţinem cont de tema activităţii, de tipul ei (de predare, consolidare, evaluare) şi de nivelul
de dezvoltare intelectuală a copiilor. De aceea, este necesar, din partea educatoarelor, un studiu
profund al acestor metode, o analiză amănunţită, creativitate, responsabilitate didactică şi
capacitate de adaptare şi aplicare.
Metode interactive de grup utilizate în cadrul activităţilor instructiv-educative
Ca urmare a participării la cursul de formare organizat de C.C.D., în cadrul Proiectului de
dezvoltare a învăţământului rural, am aplicat la grupă mai multe metode interactive. Este foarte
adevărat că am pornit acest demers cu o oarecare reţinere, ezitare, pot să spun chiar frică faţă de
acest stil nou de proiectare şi organizare a activităţilor cu preşcolarii. Această stare nu a fost
determinată de reticenţa faţă de un nou stil de muncă, ci mai degrabă de obişnuinţa de a desfăşura
activităţile în mod tradiţional, aşa cum am învăţat în cei cinci ani de liceu.
Conştientă fiind că un învăţământ modern presupune schimbări, nu numai în crearea
mediului de învăţare, ci şi schimbarea radicală a modului de abordare a activităţii didactice, am
prins curaj şi am încercat să diversific instrumentarul de metode pe care le-am aplicat în activităţile
cu grupa.
Cu răbdare şi responsabilitate, am studiat câteva metode interactive, le-am descifrat, le-am
înţeles şi le-am aplicat în activităţile cu preşcolarii. Rezultatul a fost neaşteptat de mulţumitor.
Copiii au fost încântaţi de modul în care s-au desfăşurat activităţile, iar eu bucuroasă că am reuşit
să adopt un nou stil de muncă.
Efectele s-au simţit şi în rândul preşcolarilor, în sensul că aceştia s-au implicat mai mult
decât de obicei în realizarea sarcinilor. Împărţiţi de obicei pe grupe, copiii se stimulează reciproc,
se ajută, cooperează pentru a rezolva o problemă cu care se confruntă, negociază soluţiile
individuale, iar atunci când au de realizat un produs, fiecare îşi aduce contribuţia în funcţie de
abilităţile de care dispune.
Voi prezenta în continuare câteva metode interactive pe care le-am aplicat în cadrul
activităţilor, modul în care le-am adaptat şi beneficiile aplicării lor:

972
 1. CIORCHINELE
Tema: „ Toamna”
Categoria de activitate: Cunoaşterea mediului
Tipul activităţii: evaluare
Sarcina de lucru (se adresează frontal): „Găsiţi cât mai multe idei, cuvinte şi imagini despre
anotimpul toamna. Alegeţi imaginile care se potrivesc anotimpului şi aşezaţi-le în jurul cuvântului
scris pe panou” .
Materiale: un panou mare pe care s-a scris cuvântul TOAMNA. Lângă cuvânt se poate lipi o
imagine de toamnă sugestivă. Se pun la dispoziţia copiilor jetoane, imagini de toamnă, decupaje,
texte literare- poezii, ghicitori, cântece de toamnă, decupaje din reviste, albume, fotografii.
Copiii vor selecta imaginile referitoare la anotimpul toamnă şi le vor lipi în jurul cuvântului
scris pepanou. După ce se vor epuiza toate ideile, toate cunoştinţele copiilor despre toamnă,
educatoarea împreună cu aceştia va uni cuvintele şi imaginile, stabilind legăturile, conexiunile
dintre ele, explicând aceste conexiuni. Se citeşte şi se analizează fiecare idee emisă de copii, se
discută, se fac comparaţii, se emit păreri, opinii despre anotimp, se repetă poezii, cântece adecvate.
La sfârşitul activităţii, educatoarea face sinteza finală, structurează ciorchinele, grupând
logic informaţiile, ideile, cunoştinţele copiilor. Poate face completări, poate aduce corecturi.
Beneficiile metodei:
* Se poate combina cu alte metode şi procedee;
* Poate fi introdusă în diferite etape ale unei activităţi;
* Este foarte potrivită în cadrul unui proiect tematic pentru reactualizarea şi sintetizarea
cunoştinţelor copiilor despre un subiect, precum şi o ordonare a informaţiilor;
* Permite completarea cunoştinţelor cu altele noi despre o anumită temă;
*Copiii gândesc, răspund la întrebări, cooperează, comunică, fac asocieri, fac conexiuni,
argumentează, completează;
* Metoda stimulează şi încurajează contribuţia personală;
*Educatoarea solicită informaţii, idei, răspunsuri, sintetizează, concluzionează, formulează
întrebări, monitorizează şi evaluează.
2. SCHIMBĂ PERECHEA
Tema: „Obiecte de toaletă şi uz personal”
Categoria de activitate: Educaţie pentru societate

973
Tipul de activitate: transmitere de cunoştinţe
Sarcina de lucru: (se adresează frontal): „Mimaţi acţiuni prin care, utilizând diferite obiecte de
toaletă şi uz personal avem grijă de corpul nostru” (spălatul pe mâini, pe faţă, pe dinţi etc.)
Se pun în piept unor copii flori roşii, altora flori galbene. La îndemnul „faceţi buchete după
culoare”, copiii se organizează în două cercuri concentrice, în interior florile roşii, în exterior
florile galbene.
Copiii din cele două cercuri formează perechi. Copilul din cercul exterior va mima o
acţiune de igienă corporală. Perechea lui, din cercul interior va trebui să ghicească şi să
denumească acţiunea mimată.
La comanda „schimbă perechea”, copiii din interior se deplasează şi formează o nouă
pereche. Perechile se schimbă până ce se epuizează toate ideile copiilor.
Prin jocul „Buchetul fermecat” copiii formează un singur cerc. Fiecare pereche prezintă
acţiunile descoperite. Educatoarea prinde pe un panou imagini cu toate acţiunile precizate de copii.
Beneficiile metodei:
*Stimulează învăţarea în perechi, activizând întreg colectivul.
*Se aplică cu uşurinţă la vârsta preşcolară, la toate categoriile de activitate.
*Permite copiilor să lucreze în pereche cu mai mulţi colegi din grupă.
*Stimulează cooperarea şi ajutorul reciproc.
*Educă toleranţa şi înţelegerea faţă de opinia celuilalt.
*Dezvoltă gândirea şi operaţiile ei, limbajul, atenţia.
Concluzia la cere am ajuns în urma activizării copiilor este că utilizarea metodelor
interactive oferă un sprijin real educatoarei în demersul său didactic şi ne ajută, ne determină, copil
şi dascăl, deopotrivă, să descoperim valoarea, frumuseţea şi diversitatea interacţiunii, relaţionării
şi cooperării, să ne promovăm ideile, să respectăm opinia celuilalt şi să ne implicăm profund şi
activ în construirea personalităţii proprii.

974
 CENTRUL CONSTRUCȚII ÎN ALTERNATIVA STEP BY STEP

Educ. Ciotloș Cristina

Prof. Radu Iulia-Luminița
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3, Iași

Step by Step este alternativa educațională care pune accentul pe individualizarea copilului.
Prin modul de desfășurare al activităților, această alternativă urmărește pregătirea copilului în
vederea luării deciziilor, îi dă posibilitatea de a alege și de a avea o gândire critică. Copilul este
considerat ca fiind o persoană unică, cu ritm propriu de creştere şi dezvoltare, cu o personalitate şi
un stil particular de însuşire a cunoştinţelor ce are nevoie să i se asigure o bună dezvoltare
individuală.
În alternativa Step by Step, spațiul educațional în care se desfășoară activitățile este
organizat pe centre de interes și este bine delimitat, astfel încât, copilul le percepe ca pe niște
universuri ce așteaptă să fie descoperite.
Așadar, într-o sală de grupă Step by Step vom regăsi centrele: Alfabetizare, Științe,
Construcții, Arte, Nisip și apă, Manipulative și Joc de rol. Fiecare dintre aceste centre îi oferă
copilului posibilitatea de a explora și experimenta situații de învățare.
Centrul Construcții este cel mai dinamic toate, iar poziționarea acestuia trebuie să fie într-
o zonă mai retrasă, unde nu se circulă mult. Activitatea copiilor în acest centru se defășoară la
măsuță sau, cel mai adesea, direct pe covor. Fiind un centru zgomotos, este important ca acesta să
nu fie amplasat lângă centre cu predilecție a fi liniștite, ca Alfabetizare sau Arte, deranjând astfel
activitatea copiilor în acele centre.
Materialele pe care le putem regăsi în centrul Construcții variază, pot fi de diverse forme
și mărimi. Astfel, copiii au la îndemână pentru a construi, cuburi mari/mici din plastic, cuburi din
lemn, cuburi imprimate „Prietenii pădurilor”, „Ferma” etc., piese lego, rozete, roți dințate, paie,
dar și recipiente cu accesorii adiționale: oameni de jucărie, mașinuțe, camioane, vapoare, animale
etc.
Toate aceste materiale sunt organizate după formă și dimensiune, așezate pe rafturi la
nivelul copilului pentru a le putea lua sau înlocui și sunt marcate astfel încât fiecare copil știe unde
găsește o piesă de care are nevoie.

975
 La centrul Construcții se pot realiza activități pe diferite domenii experiențiale, în funcție
de tema săptămânii. Spre exemplu, având tema săptămânii, „În ogradă la bunica”, vom putea
realiza, după cum urmează:
• Cunoașterea mediului – subiectul: „Ce știm despre?” (câinele)
Mijloc de realizare: convorbire.
Materiale folosite: planșă reprezentând câinele, joc de construcție „Clipo”.
În timp ce copiii construiesc cușca câinelui, se poartă o discuție despre cățel(însuşiri
caracteristice, mod de hrană, trai, înmulţire, foloase).
• Educarea limbajului – subiectul: „În ogradă la bunici”
Mijloc de realizare: memorizare.
Materiale folosite: cuburi de lemn, planșe reprezentând imagini sugestive din poezie,
siluete de animale domestice.
După recitarea-model a poeziei și explicarea cuvintelor necunoscute (utilizând planșele
așezate în centru, la nivelul copiilor), copiii construiesc ograda bunicii, în timp ce memorizează
poezia.
• Activate matematică – subiectul: „Construim gard pentru curtea bunicii”
Mijloc de realizare: joc logico-matematic.
Materiale folosite: cuburi de lemn, de diverse culori și mărimi.
Copiii vor avea la dispoziție trei feluri de cuburi care diferă în funcție de lungime și culoare.
Aceștia vor construi gardul bunicii respectând ordinea cuburilor dată de cadrul didactic (cub lung
roșu, cub scurt galben, cub lung albastru).
• Educație pentru societate – subiectul: „De-a fermierul”
Mijloc de realizare: joc de rol.
Materiale folosite: joc de construcție „Unico”. Jocul conține piese de plastic pe care sunt
imprimate imagini reprezentând hrana animalelor, recipiente pentru apă, utilaje și unelte necesare
îngrijirii animalelor.
Sarcina copiilor este de a hrăni (asocierea animalelor cu hrana potrivită) și îngriji
animalele, iar scopul jocului este educarea unui comportament pozitiv față de animale.
Jocul la centrul Construcții este benefică pentru dezvoltarea copilului din mai multe puncte
de vedere. Astfel, copilul dezvoltă aptitudini sociale, atunci când discută planul unei construcții cu

976
un alt coleg, împarte materialele de construcție sau când participă la joc de rol împreună cu alți
colegi, având ca subiect structura abia construită.
Materialele de construcție și jocul în acest centru favorizează dezvoltarea limbajului prin
denumirea structurilor realizate, modalitatea de realizare, discuțiile despre planul de realizare,
utilizarea unor instrumente lingvistice comparative, cum ar fi: „la fel”, „diferit”, „scurt”, „lung”
etc. dar și crearea unor povești sau situații reale povestite educatoarei.
De asemenea, folosind materialele de construcție se pot forma și dezvolta conceptele
matematice, ca: mărime, formă, înălțime, echilibru, stabilitate, balans, asemănare, diferență,
ordonare (după mărime, formă etc.), se extinde gândirea logică și crește capacitatea de concentrare.
Din perspectiva motricității, jocul la centrul Construcții stimulează dezvoltarea mușchilor
mari și mici, coordonarea ochi-mână, iar copilul învață să mânuiască materiale de diferite mărimi
și greutăți, perfecționând dexteritatea manuală pe măsură ce reușește să prindă, să ridice, să așeze
piesele.
În acest centru de activitate se dezvoltă în mod armonios atât competențele cognitive, cât
și cele socio-emoționale, de comunicare și limbaj.

Bibliografie:
1.Boca Cristiana (coord.), Batiste Jenica, Flueraș Vasile (2009), Noi repere ale educației timpurii
în grădiniță;
2.Chiş, Vasile, Albulescu, Ion, Catalano, Horaţiu(2013), Pedagogiile alternative –
conceptualizări, dezvoltări curriculare, exemple de bune practici, Editura Eikon;
3. Hansen, A. Kirsten, Kaufmann, K. Roxane, Burke Walsh Kate(1998), Crearea claselor
orientate după necesităţile copilului.

977
 TEATRU DE PĂPUȘI

Autor:prof. Lungu Elena

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă cadrul unui teatru pentru jocul simbolic cu păpuși, cu următoarele
dimensiuni: H= 177, l= 80 și elementele decorative. Observație: pentru utilizarea lui de către mai
mult de 2 copii simultan se recomandă modificarea lățimii.
În articolul de față prezentăm cea mai simplă abordare în decorarea teatrului de păpuși, dar,
având în vedere că elementele de decor sunt gândite a fi detașabile și, în funcție de vârsta copiilor,
de intențiile pedagogice, educatoarea poate opta pentru realizarea unor truse de elemente
decorative care pot oferi variante multiple de utilizare a produsului.
Materiale necesare:
1. Material lemnos:
a. 2 buc. laterale (L= 177 cm - riglă rășinoasă rindeluită 20×30)
b. 2 buc. “tălpi” pentru suport (L= 50 cm / l= 14 cm - scândură de 1cm grosime);
c. 2 buc. “contre picioare” (L= 23 cm - riglă rășinoasă rindeluită 18×30, tăiate la capăt în
unghi de 45 grade)
d. 2 buc. bare transversale (L= 80 cm - riglă rășinoasă rindeluită 18×30)
e. 2 buc. bare transversale (L= 80 cm - riglă rășinoasă rindeluită 16×18)
2. Țesături: deșeuri textile de diverse dimensiuni, densitate și culori. Pentru produsul ilustrat s-a
folosit doc și pânză semitransparentă.
3. Alte materiale:fetru de diverse culori de 2-3 mm grosime (mai tare), bandă dublu-adezivă, bandă
cu „arici”, aracet/clei, foarfece, ac, ață,șuruburi cu cap înecat pentru pal și lemn, 4.5x60mm;
Instrumente utilizate: fierăstrău, ruletă, mașină de găurit/înfiletat electrică.

B. PROCES TEHNOLOGIC
Etapa I -Realizarea scheletului de lemn al panoului

978
 a. Atașarea barelor transversale de laterale (cele mai late jos, cele mai înguste în partea de
sus)
b. Prinderea “tălpilor” și fixarea “contra picioarelor” .

Etapa a II-a – Confecționarea decorului textil inferior

a. Măsurarea distanței dintre primele 2 bare, din partea de jos a cadrului de lemn;
b. Croirea materialului și tivirea lui (lungimea materialului textil trebuie să fie cu 20 cm mai
mare decât distanța dintre bare);
c. Coaserea benzilor adezive (“ariciului”) astfel încât, prin închidere să înconjoare, la un capăt
bara de jos și la celălalt următoarea bară a cadrului de lemn.

Etapa a III-a – Ornarea jumătății de jos a teatrului de păpuși

a. Decuparea florilor din fetru de diverse culori, în mărimi
diferite;
b. Lipirea florilor pe materialul textil cu bandă dublu-adezivă.

979
 Etapa a IV-a - Confecționarea decorului textil superior
a. Măsurarea distanței dintre ultimele 2 bare, din partea de sus a cadrului de lemn;
b. Croirea materialului și tivirea lui (lungimea materialului textil trebuie să fie cu 20 cm mai
mare decât distanța dintre bare);
c. Coaserea benzilor adezive (“ariciului”) astfel încât,
prin închidere să înconjoare, la un capăt prima bară subțire
și la celălalt bara superioară a cadrului de lemn.
d. Coaserea a 2/4 fâșii de pânză semitransparentă (perdeluțele),
în partea de jos a decorului textil superior.
Etapa a V-a - Ornarea jumătății de sus a teatrului de păpuși
a. Coaserea unui “acoperiș” în formă
de triunghi la 5cm deasupra tivului
dreptunghiului albastru
b. Decuparea a doi nori din fetru de
Culoarealbastră;
c. Lipirea norilor pe materialul textil
cu bandădublu-adezivă.

C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:

980
✓ Acest tip de mijloc didactic se poate achiziționa și din comerț,
dar el este costisitor și nu oferă multiple posibilități de utilizare,
datorită decorului fix.
✓ Ceea ce considerăm a fi inovator la acest mijloc didactic este
faptul că el poate fi realizat cu ușurință de către educatoare
(eventual cu sprijinul unui alt adult voluntar) și că decorul este
versatil, putând fi schimbat ori de câte ori educatoarea sau
copii doresc, deschizând oportunități noi de utilizare.
✓ Prin schimbarea frecventă a decorului, copilul nu se plictisește,
“colțul teatrului” rămânând întotdeauna viu, interesant,
provocând imaginația copilului, invitând la dialog, devenind
interactiv.
✓ Confecționarea de elemente de decor diverse, care pot fi aplicate
în funcție de contextul didactic, are multiple valențe precum:
- orientează copilului în sarcina didactică,
- sugerează subiecte pot fi abordate,
- contribuie la dezvoltarea simțului estetic,
- facilitează accesibilizarea unor conţinuturi,
- încurajează exprimarea orală, expresivitatea verbală, schimbul de opinii/idei,
- determină interesul copiilor în a manipula obiecte, dezvoltând motricitatea fină,
- întărește încrederea în forțele proprii ale copilului,
- sprijină tratarea diferențiat-individualizată,
- constituie pretext pentru inițierea (ne)dirijată a jocului simbolic, a celui de rol, a jocului-
dramatizare,
- favorizează interrelaționarea între covârstnici,/ între adulți și copii,
- antrenează procesele psihice și dezvoltă calități ale gândirii
- dezvoltă gândirea critică
- stimulează creativitatea etc.
VARIANTE DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV:

981
Nr. Exemple alternative ale Perspectiva cadrului Comportamentul specific al
crt. tipului de decor didactic/ copilului:
intenția pedagogică:
1. Copaci, frunzis, păsări, Ilustrare a cadrului în care Identifică și numește elementele / le
ciupercuțe (pădure) / se petrece acțiunea dispune pe panou după preferință
elemente de decor pentru personajelor sau la solicitarea educatoarei /
cele patru anotimpuri numește cadrul în care se petrece
acțiunea în anumite povești
2. 2-3 „buzunare” frontale cu Sugestie pentru opțiunile Recunoaște personajele și povestea
păpuși de deget/de mână, pe care le au copiii în din care fac parte / grupează, la
personaje ale unor povești interpretarea teatrală în cerere sau din proprie inițiativă,
cunoscute ziua/săptămâna personajele din anumite povești /
respectivă; reactualizarea inițiază jocuri-dramatizare /
unor cunoștințe/fixarea exersează dialogul dintre personaje
lor etc.
3. Un anume personaj (fata Identifică personajul / elementul
babei/a moșului, un cocoș Pretext pentru inițierea caracteristic al unei povești sau
etc.) / element din poveste jocului simbolic cu povestiri / redă succint întâmplările
supradimensionat (turtiță / subiecte din povești / acțiunile personajelor / discută
punguță cu doi bani / despre valori moral-civice (hărnicie,
lădiță / pantofior de cinste, bunătate, prietenie etc.) dar
“cristal” etc.) și despre comportamente și atitudini
indezirabile (răutate, lăcomie, lipsa
igienei etc.)
4. Elemente care prezintă Lecturează imaginea creată,
intriga într-o povestire Provocare a inițiativei intuiește acțiunea, sesizează intriga,
(ex.: a. Ușa unui magazin, preșcolarului de a găsi povestește întâmplarea, oferă soluții
o stradă, o mașină, un înțelesuri, de a formula divergente, construind oral finalul
semafor care are culoarea gânduri/opinii, de a povestirii, oferă un titlu povestirii
roșie, un pieton care continua povestea, de a

982
 aleargă încercând să găsi variante de finalizare
traverseze; b. Doi iepurași, a acesteia
un copac de după care se
zărește capul uni lup, un
vânător etc.)
5. Diverse fețe umane cu Stimulare a decodificării Manipulează imaginile / recunoaște
expresii faciale sugestive sentimentelor unui și numește emoțiile / le asociază cu
personaj / recunoașterii stări emoționale / mimează
unei emoții / punct de expresiile faciale / exemplifică
pornire în descrierea unor situații de viață în care au avut
stari, a evenimentului diverse stări emoționale, descriu
declanșator al unei sentimentele ce le-au însoțit,
emoții, a identifică cauzele declanșatoare etc.
comportamentelor
(in)dezirabile etc.
6. Fotografia unuia dintre Încurajarea exprimării de Se familiarizează cu dezirabilitatea
copii, elemente care urări pentru ziua de unor comportamente cu prilejul
sugerează o zi festivă naștere a unui coleg aniversării unui coleg / formulează
(baloane, tort, coifuri etc.) (formularea de propoziții aprecieri, oferă complimente /
/ oferire de complimente inițiază jocuri cu subiect din viața
etc.) cotidiană etc.
7. Cadranul unui televizor, Simularea unui jurnal de Exersează exprimarea corectă, în
un microfon etc. știri (exprimarea în propoziții scurte/dezvoltate/fraze, în
propoziții dezvoltate și funcție de context (știre, reclamă,
fraze scurte prin interviu etc.) și de rolul exercitat în
descrierea unor comunicare (prezentator/interviator
întâmplări / exersarea / intervievat / alt tip de colocutor) /
expresivității vorbirii exersează dezinhibarea în
etc.) comunicarea orală sau, dimpotrivă,
inhibiția voluntară necesară în unele
situații de comunicare – în special în

983
 cazul dialogurilor / conștientizează
importanța elementelor paraverbale
în comunicare etc.
8. Produse așezate pe rafturi Imitarea unui rol în Identifică situația de comunicare /
jocurile cu subiect din inițiază jocul cu subiect din viața
viața cotidiană cotidiană / își asumă roluri /
exersează comportamente specifice
contextului educațional creat.

PAGINĂ SENZORIALĂ PENTRU MESERII „GRĂDINARUL”

Autor:prof. Prisacaru Elena

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă pagină de fetru A3 suport, pe care sunt plasate elemente din fetru
detașabile, pe tema mai sus menționată.
Materiale necesare: o bucată de fetru dimensiunea A3 (29,7 cm x 42 cm), 2 coli A4 hârtie
gumată de 2 mm, fetru de diferite culori, ață transparentă, figurine din fetru achiziționate din
comerț (mere, pere, frunze), bandă dublă adezivă, scai adeziv.
Instrumente utilizate: riglă, creion, foarfece, ac.

B. PROCES TEHNOLOGIC
Etapa I: Decuparea unei bucăți de fetru-suport, de dimensiunea A3. Pentru a crește durabilitatea
materialului realizat, pe spatele fetrului se pot coase două coli de hârtie gumată, dimensiunea A4,
care vor fi lipite între ele cu bandă dublă adezivă (sau se poate dubla suportul prin suprapunerea și
coaserea a două bucăți de fetru). De asemenea, pentru economia costului se poate utiliza pâslă.

984
Etapa 2: Tăierea a două bucăți de fetru (maro și verde închis) în care bucata verde să fie mai înaltă
decât cea maro. Coaserea lor, în ordinea enumerată, doar pe laterale (cu ață transparentă) pentru a
imita straturile de pământ și iarbă.

Etapa 3: Decuparea a două forme de crengi de copac din fetru maro. Aplicarea pe spate a scaiului
adeziv. Așezarea acestora în partea de sus a planșei-suport.

Etapa 4: Decuparea sau utilizarea de material achiziționat din comerț sub formă de fructe și
frunze.Aplicarea pe spate a scaiului adeziv. Așezarea acestora în partea de sus a planșei-suport, pe
crengi.

985
Etapa 5: Confecționarea legumelor: varza s-a realizat prin suprapunerea a trei straturi de fetru de
dimensiuni și culori diferite și coaserea acestora între ele. Lipirea de scai pe spate și așezarea pe
planșa suport.

Etapa 6: Realizarea magaziei de ustensile a grădinarului: decuparea unui bucăți de fetru în formă
de pătrat. Coaserea unui nasture și a unei găici la același nivel în două părți opuse. Îndoirea fetrului
și aplicarea de scai pe o jumătate din suprafață, ce acare va fi poziționată pe planșa-suport.

Etapa 7: Confecționarea uneltelor grădinarului: sapă, greblă, lopată, căldare, stropitoare și roabă.
Decuparea elementelor și coaserea acestora. Roaba: decuparea a două bucăți de fetru de culoare
maro în formă de roabă identice.Coaserea pe margini a celor două bucăți, lăsând partea de sus
liberă.

986
Etapa 8: Confecționarea lăzii: decuparea a două bucăți de fetru de culoare maro în formă de ladă
identice. Coaserea pe margini a celor două bucăți, lăsând partea de sus liberă.

Etapa 9: Confecționarea grădinarului: decuparea corpului, a obiectelor de îmbrăcămintea.

Coaserea lor și întărirea materialului cu hârtie gumată. Realizarea salopetei detașabilă, prin
decupare.

987
Etapa 10: Finalizarea lucrării- așezarea pe planșa suport a tuturor elementelor

C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:

✓ Materialul sprijină exersarea proceselor psihice, consolidarea unor cunoștințe cu privire la
meseria grădinarului (costumație specifică, unelte caracteristice, denumirea acestora,
activități desfășurate în anumite anotimpuri);
✓ Prin manipularea jetoanelor copiii își dezvoltă motricitatea fină, își exersează analizatorii
vizual și tactil, își dezvoltă simțul estetic;
✓ Pagina senzorială sprijină copilul în a-și concentra atenția un timp mai îndelungat,
coordonarea oculo-motrică este și ea exersată;
✓ Cu prilejul activităților ce pot fi derulate cu acest material (jocuri de masă, activități la
centrul ”Știință”, jocuri didactice etc.) copiii își pot reactualiza cunoștințe căpătate la
Cunoașterea mediului, Activități matematice, Educație pentru societate, Educație muzicală;
✓ Utilizarea acestui panou stimulează curiozitatea copiilor și imaginația deoarece toate
elementele sunt detașabile, permițând rearanjarea acestora în alte variante.

D. VARIANTE DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV:

Contextul educațional Obiective operaționale: Comportament specific:

Domeniul de activitate: Să formeze mulțimi de elemente Observă, identifică și grupează
Științe după criteriul formei / mărimii / elementele mulțimilor după
Categoria de activitate: culorii; culoare / formă / mărime / utilitate
Activitate matematică Să numere conștinent până la 5; / categoria integratoare, numără
Tipul de activitate: Să formeze perechi, stabilind punând în corespondență
verificare și consolidare de corespondența de unu la unu; elementele a două mulțimi,
cunoștințe Să utilizeze corect numeralele seriază sau ordonează elementele
Mijloc de realizare: jocuri ordinale; mulțimilor
didactice Să serieze/ordoneze elementele
mulțimii după modelul dat;
Domeniul de activitate: Să numească uneltele utilizate de Identifică și numește uneltele
Științe grădinar; grădinarului

988
Categoria de activitate: Să sorteze fructele și legumele Sortează fructele și legumele
Cunoașterea mediului Să precizeze anotimpul în care Precizează anotimpul în care
Tipul de activitate: acestea se găsesc; acestea se coc
verificarea și consolidarea Să precizeze cum se folosesc în Numește modalități de
de cunoștințe alimentație fructele sau legumele, consumare a fructelor/legumelor
Mijloc de realizare: joc după caz; și regulile de igienă necesare în
didactic Să precizeze regulile de igienă în consumarea lor
consumarea fructelor/legumelor.
Categoria de activitate: Să identifice materialele puse la Alege din coș jetoanele, le găsește
Jocuri și activități liber- dispoziție; locul potrivit, le enumeră și le
alese Să așeze legumele în straturi; denumește, reconstituind
Tipul de activitate: Să dispună fructele în copaci; imaginea.
consolidarea de priceperi și Să enumere uneltele utilizate de
deprinderi grădinar;
Mijloc de realizare: joc de Să denumească imaginea
masă realizată.

989
 FLANELOGRAFUL CU EMOŢII

Autor:prof. Turcuman Mădălina

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

E. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă flanelograful cu emoţii.
Materiale necesare:
Material: pânză rigidă, material satinat colorat, ciolofan, şnur
alb, foarfece, metru liniar, ață;
Instrumente utilizate: foarfece şi maşină de cusut.

F. PROCES TEHNOLOGIC

Etapa I
Descărcarea de aici a imaginilor cu emoţii şi decuparea lor.
https://www.google.ro/search?q=jetoane+cu+emotii&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ah
UKEwiI7ITBmPLfAhWypIsKHa57C34Q_AUIDigB&biw=1024&bih=489#imgrc=Psk2dEVhL
KpgdM:
Etapa a II-a
Măsurarea, tăierea şi pregătirea materialului rigid;

990
Etapa a III-a
Măsurarea şi împărţirea materialului rigid în şase părţi egale;

Etapa a IV-a
Măsurarea, tăierea şi distribuirea materialului satinat
de diferite culori;

Etapa a V-a
Măsurarea şi tăierea ciolofanului pentru realizarea buzunarelor;

Etapa a VI-a
Coaserea tuturor materialelor menţionate la maşina de cusut.

Etapa a VII-a
Rezultatul final

991
 G. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:
✓ Recunoașterea emoțiilor, numirea lor, sunt aspecte firești în preșcolaritate, particularitățile
de vârstă reclamând un efort sporit din partea cadrului didactic mai ales în provocarea unor
contexte de învățare care să conducă la gestionarea emoțiilor. În acest scop este realizat și
materialul didactic inovator la care facem referire.
✓ Prin utilizarea materialelor inovatoare atenția preșcolarilor este captată pe întreaga perioadă
de desfășurare a activităților.
✓ Existenţa acestor materiale în cadrul activităţilor didactice contribuie la accesibilizarea unor
conţinuturi, dar şi individualizarea învăţării acolo unde este cazul.
✓ Micii preșcolari sunt atrași de aceste materiale și participă cu interes și plăcere la activitățile
în care acestea sunt utilizate.

H. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV:

Nr. Obiective operaționale: Comportament specific:

crt.
1. Să așeze propria fotografie în dreptul Observă și aşază fotografia în dreptul emoţiei,
emoţiei pe care o simte în acel moment. motivând alegerea făcută;
2. Să aşeze cronologic emoţiile pe Alege emoţiile şi le aşază în ordinea sentimentelor
flanelograf. trăite în acea săptămână.
3. Să mimeze pantomimic emoţiile de pe Mimează emoţiile corespunzătoare imaginilor de
flanelograf: bucurie, tristeţe, mirare, furie pe jetoane;
şi frică.
4. Să identifice emoţiile şi posibilele situaţii Identifică fiecare emoţie de pe fiecare jeton şi
în care au fost trăite acestea. menţionează când şi de ce s-a simţit astfel;
5. Să identifice relaţia de cauzalitate dintre Observă şi recunoaşte o anumită emoţie, imită
comportamentul uman, emoţia trăită şi expresia respectivă a feţei acesteia şi apoi
expresia respectivă a feţei. povestește o situaţie în care a trăit acea emoţie.

I. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC:

992
Propunător: prof. Turcuman Mădălina
Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Nivel II - Grupa Mare
Domeniul experiențial: Domeniul Om şi Societate
Categoria de activitate: Educaţie pentru societate
Subiectul activității: Detectivul de emoţii,,Ce ţie nu-ţi place/Altuia nu face!’’
Tipul activității:Verificare/Sistematizare de cunoștințe
Mijloc de realizare: povestire
Scopul activității: Cunoaşterea şi respectarea normelor necesare integrării în viaţa socială;
recunoaşterea emoţiilor de baza în situaţii simple, familiare.
Obiective operaționale:
O1: să mimeze pantomimic emoţiile: bucurie, tristeţe, mirare, furie şi frică;
O2: să identifice emoţiile şi posibilele situaţii în care au fost trăite acestea;
O3: să identifice simbolurile specifice emoţiilor: bucurie, tristeţe, mirare, furie şi frică etc;
O4: să identifice relaţia de cauzalitate dintre comportamentul uman, emoţia trăită şi expresia
respectivă a feţei;
Strategia didactică:
a)metode şi procedee: conversaţia euristică, convorbirea, explicaţia, exerciţiul, jocul,
problematizarea.
b)material didactic: calculator, CD,,Detectivul de emoții’’, jetoane şi simboluri ale
emoţiilor principale, Arlechinul, tabla magnetică, flanelograf, ceas, stimulente.
c) forme de organizare: frontal, individual.

Secvențele activității didactice:

Moment organizatoric
Se pregăteşte sala de grupă şi materialul necesar pentru buna desfăşurare a activităţii.
Copiii intră ordonat în sala şi îşi ocupa locul pe scăunel.
Captarea atenţiei (Crearea stării aperceptive, emoţionale, a interesului pentru activitate)
La semnalul educatoarei copiii închid ochii, timp în care va fi introdus în clasă Arlechinul.
La un alt semnal, copiii deschid ochii, observă păpuşa şi spun ce simt. Apoi este prezentată o
mască,,,Dracula’’. Copiii spun ce simt.

993
 Scurtă concluzie: în faţa unor situaţii, evenimente, fenomene, imagini noi avem anumite
reacţii: ne bucurăm, ne este frică, teamă, suntem furioşi sau miraţi. Acestea toate se numesc emoţii.
Anunţarea temei şi a obiectivelor activităţii
Este foarte important că noi, oamenii să ştim cum să ne comportăm în astfel de situaţii,
motiv pentru care, astăzi îl vom avea invitat pe Detectivul de emoții şi vom urmări povestea,,Ce
ție nu-ți place, altuia nu-i face!”; vom trăi şi exprima emoţii și vom povesti despre emoţii și alte
situații de viață.
Dirijarea învăţării - Jocul,,Spune ce simte!”
Copiii vor descoperi imagini în care sunt prezentate situaţii generatoare de emoţii, precum:
- Nu ai fost invitat la ziua celei/ celui mai bun/ă prieten/ă. (tristeţe).
- Doamna educatoare te-a lăudat pentru desenul pe care l-ai făcut. (bucurie)
-Ai văzut albine de care îţi este teamă. (frică)
-Un coleg te-a împins şi ţi-a luat jucăria din mână. (furie)
-Ai călcat pe o jucărie şi aceasta nu s-a stricat. (mirare)
(Ce anume din comportamentul colegului v-a ajutat să înţelegeţi ce situaţie a avut?)
Se caută definirea emoţiei: „cum pot fi numite într-un cuvânt bucuria, tristeţea, mirarea,
furia şi frica?”.
Se urmărește povestea animată,,Ce ție nu-ți place, altuia nu face!”.
Asigurarea retenţiei, a transferului de cunoştinţe şi obţinerea performanţei
Ceasul emoţiilor: copiii învârt limba ceasului, recunosc emoţia la care aceasta s-a oprit şi apoi
povestesc o situaţie în care au trăit acea emoţie.
Evaluarea activităţii
- joc exerciţiu: „Cum mă simt acum?”
Copiii au în faţa lor un flanelograf în ale cărui buzunare sunt aşezate jetoane cu cele cinci emoţii:
bucurie, tristeţe, mirare, furie şi frică. Fiecare copil va trebui sa meargă în faţă şi să îşi aşeze
fotografia în buzunarul corespunzător emoţiei pe care o simte în acel moment.
Se cântă şi dansează,,Dacă vesel se trăieşte’’.

Bibliografie:
1. ABC- Bunelor maniere(2010), Domeniile om şi societate, estetic şi creativ- Nivelul I-
Editura Tiparg;

994
 ANOTIMPURILE ŞI CARACTERISTICILE LOR

Autor: prof. Sofragiu Maria

Grădiniţa cu Program Prelungit nr 26, Iaşi

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC

Materialele reprezintă cele patru anotimpuri, primăvara, vara, toamna şi iarna cu fond în
culori distincte, respectiv verde, albastru, galben şi alb, în format A3 şi patru buzunăraşe în aceleaşi
culori cu fondul fiecărui anotimp pentru depozitarea elementelor caracteristice specifice fiecărui
anotimp.
Materiale necesare:
1.Material: Fetru de culori diferite, hârtie gumată autoadezivă de culori diferite, material textil,
figurine din lemn şi plastic, mărgeluţe.
2.Pentru colorat marker, pentru lipit glufix şi bandă dublu-adezivă.
Instrumenteutilizate:
Am folosit foarfeca şi cutterul pentru decupat, ac şi aţă colorată şi de pescuit.

B. PROCES TEHNOLOGIC
Etapa I
Lipirea bucăţilor de fetru în format A3( verde, albastru, alb şi galben) pe hârtie gumată şi formarea
panourilor suport pentru cele 4 anotimpuri;

995
Etapa a II-a Decuparea elementelor pentru toate anotimpurile: copacul, norişorii, soarele,
rândunele, flori pentru copac, ghiocei, lalele, zambile, buburuze, fluturaşi, berze, mieluţ inclusiv
pete de zăpadă, iarbă, ploaia, cireşe pentru copac, flori de vară :margarete, maci, trandafiri,floarea
soarelui, fluturi, ploaia, fulgerul, copii îmbrăcați de vară în natură, frunze în culorile toamnei
pentru copac, coş cu mere, crizanteme, fulgi de zăpadă, om de zăpadă, brazi, săniuţa, Moş Crăciun,
brad împodobit,vântul.

Etapa a III-a
Lipirea elementelor fixe pe cele patru panouri ce reprezintă anotimpurile.

Etapa a IV-a Lipirea benzii dublu adezive pe toate elementele detaşabile celor patru anotimpuri.

996
Etapa a V-a
Reasamblarea ca un puzzle a elementelor detaşabile pe cele patru tablouri şi lipirea lor.

Etapa a VI-a Decuparea în format A5 a patru buzunăraşe din două părţi: una din folie de plastic
transparentă şi cealaltă la culoarea fondului pentru fiecare anotimp.

Etapa a VII-a
Festonarea buzunarelor ( plicuri) cu ac şi aţă colorată.

Etapa a VIIIa
Punerea elementelor anotimpurilor în buzunăraşe.

C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:

✓ Realizarea acestui material reprezintă elemente de noutate prin materialul folosit, tehnica
de asamblare și utilizarea lui multiplă în diverse activități.

997
 ✓ Anotimpurile se regăsesc în programa instructiv educativă de-a lungul întregului an de
aceea acest material poate fi folosit in contexte diferite și activități diferite ( JALA1, DȘ2,
DȘ1 ) individualizarea învățării acolo unde situația o cere.
✓ Asamblare și mânuirea acestor materiale duce la dezvoltarea imaginației, creativității,
îndemânarii, antrenarea proceselor psihice, dezvoltarea proceselor gândirii cât şi însuşirile
acesteia rapiditate, flexibilitate şi independenţă.

D. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV:

Nr. Obiective operaționale: Comportament specific:

crt.
1. Să aleagă elementele caracteristice din Observă și aşează elemente caracteristice fiecărui
buzunăraşele cu elemente specifice anotimp făcând legătura între culoarea
anotimpului respectiv şi să alcătuiască buzunăraşului şi culoarea fondului anotimpului
tabloul antimpului respectiv. descoperind elementele corecte anotimpului
respectiv.
2. Să identifice fenomene comune sau Alege din toate elementele pe cele comune:
distincte, celor patru anotimpuri. ploaia, pentru 3 anotimpuri, soarele care diferă
culoarea, în anotimpul rece este mai palid
norişorii, rândunelele care vin primăvara şi pleacă
toamna.
De asemenea pot observa transformarea
copacului în cele patru anotimpuri.
3. Să sorteze şi să grupeze după culori Mânuiește, sortează şi grupează după culoare
frunzele din copacul toamnei în coşuleţe. frunzele din copacul toamnei şi le aşează în
coşuleţe.
4. Să denumească şi să grupeze florile din Identifică şi denumeşte corect florile din cele
cele patru anotimpuri. patru anotimpuri.
5. Să numere elementele de acelaşi fel din Observă elemente ce pot fi numărate: merele din
fiecare anotimp. coş, frunzele toamnei după culori, florile,florile
din copacul primăverii rândunelele,norişorii etc.

998
E. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT
DIDACTIC:
Propunător: prof. Sofragiu Maria
Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Nivel II - Grupa Mare
Domeniul experiențial: Domeniul Științe
Categoria de activitate: Cunoașterea mediului
Subiectul activității: “Când se întâmplă?’’
Tipul activității:Verificare/Sistematizare de cunoștințe
Mijloc de realizare: joc didactic
Scopul activității: Sistematizarea cunoștințelor dobândite anterior despre anotimpuri.
Obiective operaționale:
O1 – să așeze ca un puzzle elemente ce reprezintă anotimpurile răspunzând corect la întrebarea
„Când se întâmplă?”;
O2- să aleagă buzunăraşul specific anotimpului asociind culoarea lui cu anotimpul;
O3 – să denumească şi alte caracteristici şi fenomene specifice anotimpurilor care nu sunt in
tablou;
O3 – să identifice elementele comune celor patru anotimpuri;
O4 – să urmărească transformările care au loc în natură după evoluţia copacului în cele patru
anotimpuri;
O5- să denumească elemente simbol pentru fiecare anotimp.
Strategia didactică:
e) metode si procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația;
f) materiale didactice: patru panouri ce reprezintă cele patru anotimpuri, siluete ce
reprezintă elemente specifice celor patru anotimpuri şi patru buzunăraşe pentru depozitarea
elementelor specifice fiecărui anotimp;
g) material bibliografic:
1. Jocuri didactice pentru grădiniţele de copii, coordonator: Maria Taiban, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti;
2. Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Silvia Breben,
Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Editura Arves, Craiova;

999
 h) forme de organizare: frontal, pe echipe.
Sarcina didactică:Să identifice elementele care lipsesc din tabloul anotimpului stabilind un raport
corect între culoarea buzunăraşului cu elementele depozitate şi culoarea fondului anotimpului;
Regulile jocului: Jocul se desfășoară pe două echipe: echipa buburuzelor și echipa fluturilor.
Copiii sunt aleși aleatoriu, prin rostogolirea unei mingi, cel care prinde mingea va extrage din
buzunăraş un element caracteristic unui anotimp şi va pune întrebarea,,când se întâmplă?’’, iar un
membru din echipa adversă va aşeza elementul pe panoul corect anotimpului pe care îl va denumi
corect. Pentru fiecare răspuns corect se primește câte un punct (bulină- buburuză/fluture),
câștigătorii jocului sunt cei care au adunat cele mai multe puncte.
Elemente de joc: extragerea elementului specific anotimpului, strângerea a cât mai multe buline
pentru evaluarea răspunsurilor, aplauze, cuvinte stimulatorii, stabilirea punctajului, recompensa.

Secvențele activității didactice:

Moment organizatoric:
Asigurarea condițiilor optime pentru desfăşurarea activităţii:
-aerisirea sălii de grupă;
-aranjarea mobilierului
Captarea atenției:
Voi realiza captarea atenției și introducerea în activitate cu ajutorul unui ursuleț de pluş
marionetă care stă aşezat pe o planşă întoarsă cu spatele la copii şi le povesteşte acestora despre
cele patru anotimpuri pe care le tot încurcă. Ursulețul e disperat că nu cunoaşte anotimpurile şi
cere ajutorul copiilor pentru a le învăţa.
Anunțarea temei și a obiectivelor:
Astăzi vom juca împreuna jocul “Când se întâmplă?’’Voi va trebui să fiți foarte atenți și
să rezolvaţi cât mai corect sarcinile care vi se cer pentru a putea strânge cât mai multe puncte. La
fiecare răspuns corect veți primi câte un punct.
Reactualizarea cunoștințelor:
„Dar pentru a mă asigura că nu ați uitat cele învățate până acum, vreau să ne aducem aminte
câteva lucruri, bine?
- Câte anotimpuri are un an?
- Care sunt acestea?

1000
Bravo! Am văzut ca nu ați uitat ce am învățat până acum și putem merge mai departe.”
Desfășurarea activității:
„Copii, după cum vedeți sunteți împărțiți în două echipe: echipa buburuzelor și echipa
fluturilor. Lângă mine pe o masă se află patru buzunăraşe de culori diferite şi cu imagini siluiete
in ele.
-Pe tabla magnetică ce avem? ( patru panouri cu culori asemănătoare culorilor buzunăraşelor)
iar în mâna mea se afla o minge. Eu voi arunca mingea la unul dintre voi, iar cel care o prinde va
veni lângă mine și va extrage din buzunăraş o siluetă. Intrebarea va fi pentru echipa adversă.,,Când
se întâmplă?’’Vom continua jocul până vom completa toate cele patru anotimpuri. Oricare copil
din echipă poate da răspunsul. Voi trebuie să răspundeți corect la întrebare pentru a strânge cât
mai multă buline pentru echipa voastră.”
La final se vor număra bulinele strânse de echipa buburuzelor și bulinele strânse de echipa
fluturilor, iar echipa care a adunat cele mai multe buline va fi câștigătoare. In cazul în care este
egalitate ambele echipe vor fi declarate câștigătoare.
a) Explicarea jocului:
Se vor prezenta regulile jocului:
Copilul care prinde mingea aruncată de mine va veni și va extrage o siluietă din buzunăraş
şi va pune întrebarea,,Când se întâmplă?’ iar un membru al echipei adverse va trebui să dea
răspunsul corect şi să aşeze siluieta pe panoul corect anotimpului corespunzător.
b) Demonstrarea jocului
Voi arunca mingea la mine, voi extrage o siluietă, voi spune ce reprezintă şi voi pune
întrebarea,,Când se întâmplă?’’ și apoi dau răspunsul şi aşez corect silueta pe panoul cu anotimpul
corect. În același mod va trebui să procedați și voi, copii.
c) Jocul de probă
Se va face jocul de probă pentru a observa dacă sarcina a fost înțeleasă.
i) Desfășurarea jocului propriu-zis
Vom desfăşura jocul conform regulilor şi sarcinilor stabilite pănă vom completa tablourile
anotimpurilor sub formă de întrecere şi vom urmări punctajul obţinut.
e) Complicarea jocului
Voi cere copiilor sa identifice elemente caracteristice comune tuturor anotimpurilor sau
fenomene ale naturii care se întâlnesc în mai multe anotimpuri.

1001
Evaluarea activității
Vom număra împreună câte buline a adunat fiecare echipă, iar echipa cu cele mai multe
buline strânse va fi declarată câștigătoare. In cazul în care este egalitate ambele echipe vor fi
câștigătoare.
Încheierea activității
Se vor face aprecieri referitoare la modul de participare a copiilor la activitate. Copiii
primesc recompense.

Bibliografie:
1.Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, Metode interactive de grup. Ghid
metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, Craiova;
2. Taiban Maria (1996), Jocuri didactice pentru grădiniţele de copii, Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti.

SISTEM DE AMESTECARE A CULORILOR

Autor:prof. Marin-Tăcuțanu Nicoleta

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași- Structura Bucium

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă un sistem care prin combinarea a două culori primare se obține o a treia
(ex: roșu+ galben= violet; galben+ albastru= verde etc)
Materiale necesare:
Material: panou de plută, 9 sticle din plastic, furtun transparent subțire (2m) și gros (1m), 2 cm
dintr-un băț (lemn)
Instrumente utilizate: cutter, pistol de lipit cu plastic topit, foarfecă, carton colorat (roșu,
galben, albastru, verde, portocaliu, violet)

1002
 B. PROCES TEHNOLOGIC

Etapa I
Pregătirea materialelor.

Etapa a II-a
Tăierea sticlelor pe jumătate și a furtunurilor transparente în trei părți egale.

Etapa a III-a
Tăierea cartonului colorat în fâșii de aproximativ 4 cm.

Etapa a IV-a
Mascarea părților tăiate ale sticlelor.

Etapa a V-aEtapa a X-a

Găurirea capacelor folosind caterul și prinderea Lipirea
întregului sistem pe panoul de plută
furtunului subțire de capac

1003
Etapa a VI-a
Sigilarea capacelor prin lipire cu pistol prin interiorEtapa a XI-a
Prinderea dopurilor în tuburile de evacuare a culorii finale.

Etapa a VII-a
Îmbinarea celor 3 capete de furtun

Etapa a VIII-a
Înfiletarea capacelor de sticlă

Etapa a IX-a
Fixarea și lipirea tubului de evacuare a apei în ultimul dispozitiv

1004
 C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:
✓ În cadrul activităților artistico-plastice, acest material contribuie la formarea deprinderilor
și abilităților de utilizare corectă a instrumentelor de lucru.
✓ Prin utilizarea acestui material se transmit copiilor dragostea de frumos, sensibilitatea și
plăcerea de-a se simți artiști.
✓ Acest material didactic inovator conduce la îmbogăţirea calităţii actului didactic.
✓ Realizarea acestui material scoate în evidență creativitatea copiilor, capacitățile și
deprinderile creatoare ale copiilor duc la dezvoltarea spiritului creativ și a celui critic,
copilul fiind capabil de a evalua, aprecia lucrările sale sau a celorlalți.

D. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC:
Propunător: prof. Marin-Tăcuțanu Nicoleta
Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26- structura Bucium, Iași
Nivel I - Grupa Mică – Mijlocie
Categoria activităţii: Jocuri şi activităţi alese
Mijloc de realizare: Activităţi pe centre de interes
Tema proiectului:„Lumea culorilor”
Tema zilei: „Povestea curcubeului”
Tipul activității: consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
Mijloc de realizare și subiect:
• ȘTIINȚĂ: „Cum putem obține culorile curcubeului?” - experiment
• CONSTRUCȚII: „Curcubeul”
• JOC DE ROL: „De-a cofetarii”
Scopul:
• Socializarea copiilor prin activităţi semidirijate care fixează cunoştinţele însuşite anterior despre
culori. Exersarea capacităţii copiilor de a comunica liber și a interacționa cu partenerii de joc.
Obiective operaţionale:
CONSTRUCȚII: „Curcubeul”
O1: să construiască din piese de plastic colorate, curcubeul;
O2: să colaboreze cu colegii, pentru a realiza împreună tema propusă;

1005
 JOC DE ROL: „De-a cofetarii”
O3: să folosească corect materialele puse la dispoziție;
O4: să exerseze deprinderi practic-gospodărești;
O5: să colaboreze în vederea finalizării produsului dorit.
ȘTIINȚĂ: ”Cum putem obține culorile curcubeului?”- experiment
O6: să identifice culorile primare (roșu, galben, albastru);
O7: să mânuiască corect materialele și ustensilele puse la dispoziție.
Strategia didactică:
a) metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, jocul, activitatea independentă,
experimentul, Turul Galeriei.
b) material didactic: aluat, planșete forme pentru prăjituri, șorțuri, piese de plastic pentru
construit, colorant alimentar (rosu, galben, albastru), sistem confecționat pentru amestecul
culorilor, jetoane.
c) forma de organizare: frontal, individual, pe grupe.

Secvențele activității didactice:

Moment organizatoric:
Asigurarea condițiilor optime pentru desfăşurarea activităţii:
-aerisirea sălii de grupă;
-aranjarea mobilierului
Introducerea în activitate:
Copiii se așază la mese în funcție de jetonul pe care l-au primit.
Sunt rugați să colaboreze și, împreună, să ajute culorile să se împace, lucrând ordonat la cele trei
centre.
Anunțarea temei și a obiectivelor:
Se anunţă temele de la cele trei centre de interes:
Construcții: „Curcubeul”; Joc de rol: „De-a cofetarii”; Știință: „Cum obținem culorile
curcubeului?” - experiment
Se vor face precizări cu privire la necesitatea colaborării amiabile și interrelaționării
politicoase pe parcursul desfășurării activității și, în egală măsură, pe concentrarea atenției pentru
realizarea sarcinilor didactice.

1006
Dirijarea învățării- explicarea sarcinilor de lucru:
„-La primul grup de mese veți construi curcubeul. Veți avea câteva elemente pe care va trebui să
le integrați în lucrarea finală (nori, soare).”
„-La al doilea grup veți interpreta rolul cofetarilor care gătesc fursecuri colorate.
„-La al treilea grup, veți urma etapele unui experiment pentru a obține culorile curcubeului.” –
umplerea vaselor (un sfert) cu apă și adăugarea a aproximativ 10 picături de colorant alimentar;
observarea faptului că în tubul gros se întâlnesc cele 2 culori primare, care combinate o formează
pe a treia; evacuarea culorii finale.
Activitatea independenta a copiilor:
Se supraveghează discret, din umbră, activitatea copiilor în cadrul celor trei centre de
interes, se dau indicaţii, sugestii şi ajutor acolo unde este nevoie.
Copiii pot schimba centrul ales iniţial dacă au reuşit să realizeze sarcina cerută.
Evaluarea activității- analiza produselor activității:
Fiecare copil va trece pe la celelalte două centre pentru a observa şi aprecia lucrările
executate de aceştia. Copiii apreciază modul în care a fost realizată tema: calitatea lucrării,
respectarea temei.
Încheierea activității
a. fixarea temei
b. Se fac aprecieri generale şi individuale.
Lucrările sunt aşezate la expoziţie iar copiii sunt recompensați.

Bibliografie:
1.Breben, Silvia; Gongea, Elena; Ruiu, Georgeta; Fulga, Mihaela (2006), Metode interactive de
grup –ghid metodic, Editura Arves;
2. Glava, A (2014), De la simplu la complex în abordarea proiectelor tematice, Editura Diamant,
Piteşti;
3. Lovinescu, A.V.; GurăuV,Datcu, Metodica predării desenului și modelajului în grădinița de
copii. Manual pentru liceele pedagogice de educatoare, Editura Didactică și Pedagogică-
București.

1007
 ANIMALE DOMESTICE ȘI PĂSĂRI DE CURTE – PLANŞE CU 3
BUZUNĂRAŞE PENTRU DEPOZITAREA ELEMENTELORCARACTE-
RISTICE FIECĂREI CATEGORII: ANIMALE, PĂSĂRI ȘI PUII LOR

prof. Paraschiv Areta

Grădiniţa cu Program Prelungit nr 26, Iaşi

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC

Materialele reprezintă animalele domestice și păsari de curte, locul unde trăiesc, grajdiul,
gardul şi împrejurimile fermei, în format A3 şi trei buzunăraşe pentru depozitarea elementelor
caracteristice specifice.
Materiale necesare:
1.Material: fetru de culori diferite, hârtie gumată autoadezivă de culori diferite, bețișoare de
lemn, sârmă, pietre, scoarță de copac, furnir, carton, folie transparentă;
2. Pentru colorat marker;
3. Pentru lipit bandă dublu-adezivă, scai.
Instumente utilzate:
Am folosit foarfeca şi cuterul pentru decupat.

B. PROCES TEHNOLOGIC
Etapa I
Confecţionarea fondului din fetru, format A3 pe culori diferite: fetru de culoare verde și fond de
culoare albastru.

1008
Etapa a II-a
Decuparea elementelor: animale domestice: oaia si mielul, calul și mânzul, vaca și vițelul,
câinele și cățelușul, rața și rățușca, curca etc,copacul, norişorii, soarele din fetru şi lipirea lor pe
fiecare panou.

Etapa III-a
Confecționarea gardului prin împletirea sârmei cu bețișoarele de lemn și a gardului din scoarță.

Etapa a IV-a
Lipirea pietrelor ce reprezintă drumul.

1009
Etapa a V-a
Decuparea şi lipirea benzii dublu-adezive pe elemente detaşabile ( soare, cer, animale, grajd, gard,
pietre, buzunare).

Etapa a VI-a
Decuparea în format A5 a trei buzunăraşe din două părţi: una din folie de plastic transparentă şi
cealaltă din fetru de culoare roșie. Acestea au rolul de a depozita elementele caracteristice
detaşabile.

.
Etapa a VII-a
Reansamblarea tuturor elementelor (ca un puzzle) și fixarea cu bandă dublu-adezivă pe fiecare
dintre ele.

Etapa a VII-a
Îndoirea lucrării în format carte.

1010
C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC
✓ Realizarea acestor materiale reprezintă elemente de noutate şi originalitate pentru
învăţământul preşcolar, punând în valoarea calităţile cadrului didactic.
✓ Aceste materiale inovatoare trebuie să transmită ceva copilului sau să-l pună în situaţia de
a cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes.
✓ Prin aceste materiale copiii pot învăţa ori exersa concepte sau deprinderi. Folosirea
imaginilor şi a altor mijloace vizuale sprijină şi înlesnesc contactul copilului cu realitatea.
✓ În majoritatea grădiniţelor primează materialele standard, iar aceste materiale didactice
inovatoare conduc la îmbogăţirea calităţii actului didactic.
✓ Oferă copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi invitându-
l la învăţare prin descoperire şi explorare.
✓ Acestea vor avea o dimensiune adecvată momentului şi obiectivului propus; culorile, forma
şi realizarea artistică se vor armoniza, oferind copilului încântarea pe care o provoacă orice
lucru despre care se poate spune că este frumos. Frumosul modelează sufletul şi mintea
copilului, îi dă liniştea interioară de care are nevoie pentru a evolua.
D. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV
Nr. Obiective operaționale: Comportament specific:
crt.
1. Să cunoască elementele Descoperă elementele componente ale
componente ale lumii mediului înconjurător prin antrenarea
înconjurătoare organelor de simț
2. Să clasifice viețuitoarele după Denumirea viețuitoarelor,clasificarea și
diverse criterii sau prin numirea constituirea de grupuri pe baza unor
unei proprietăți comune însușiri comune
3. Să identifice numele animalului Identifică şi denumeşte corect animalele și
domestic și adăpostul său mediul lor de viață
4. Să grupeze familia animalului Denumirea fiecarui membru al familiei
enumerănd foloasele
5. Să alcătuiască propoziții, utilizand Exersarea unei exprimari verbale orale
onomatopee, diminutive corecte din punct de vedere fonetic, lexical,

1011
 sintactic și consolidarea cunoștințelor
despre denumirea animalelor
6. Să-și imaginineze felul în care Formarea capacității de a crea un sfârșit
poate evolua un conflict și finalul logic
posibil al povestirii create
7. Să povestească fluent, expresiv și Dezvoltarea capacității de dezvoltare orală,
original de înțelegere și utilizare corectă a
structurilor verbale orale

E. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC

GRĂDINIȚA : P.P. Nr. 26 Iași

GRUPA: Mare
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Limbă și Comunicare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
SUBIECTUL ACTIVITĂȚII: Uța -Mieluța
MIJLOC DE REALIZARE: povestire creată de copii după un început dat;
TIPUL ACTIVITĂȚII: formare de priceperi și deprinderi
SCOPUL ACTIVITĂȚII: formarea capacității de a creea un sfârșit logic povestirii prezentate de
educatoare; valorificarea cunoștințelor dobândite anterior cu privire la animale domestice și
sălbatice;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1 – să asculte cu atenție expunerea educatoarei;
O2– să rețină elementele principale ale povestirii (locul și timpul în care se desfășoară acțiunea,
personajele principale, acțiunile și intențiile acestora);
O3 – să își imagineze felul în care evoluează conflictul și finalul posibil al povestirii;
O4 – să povestească fluent, expresiv, original.
STRATEGIA DIDACTICĂ:

1012
-metode si procedee: conversația, explicația, elemente de problematizare, învațarea prin
descoperire; jocul.
-material didactic: carte din fetru cu obiecte detașabile,animale,gard, fermă, pietre, furnir
-forme de organizare: frontal, individual;
-durata activitatii: 30 min.
Secvențele activității didactice:
1. Moment organizatoric:
Asigurarea condițiilor optime pentru desfăşurarea activităţii:
-aerisirea sălii de grupă;
-aranjarea mobilierului.
2. Captarea atenției:
Le voi prezenta copiilor o cutie cu surprize, în care se află mai multe animale care au plecat
de la fermă. Fiecare animal are povestea lui. Îi voi ruga pe copii să își imagineze ca suntem în
lumea animalelor și ca ele ne povestesc aventurile lor. Oare ce s-a întâmplat cu ele? Oare care e
povestea lor?
3. Anunțarea temei și a obiectivelor
Dragii mei, înainte de a afla povestea acestor animăluțe, vom începe mai întai cu povestea
unui animăluț deosebit și anume „Uța Mieluța!”
4. Dirijarea învățării
Nararea începutului poveștii de către educatoare: Voi expune povestirea cât mai
sugestiv, respectând intonaţia, pauzele, ritmul vorbirii, modificãrile vocii în funcţie de personajul
ce vorbeşte ori de situaţia prezentatã: UȚA – MIELUȚA de F. Sahling
Discuții cu privire la posibile variante de continuare a conflictului:Le voi cere copiilor
să numească elementele principale ale povestirii (locul și timpul în care se desfășoară acțiunea,
personajele principale, acțiunile și intențiile acestora).
Îi voi întreba pe copii despre posibilele variante de continuare a povestirii. „Ce credeți că
s-a întâmplat când Mieluța s-a întâlnit cu lupul?” Voi alege câțiva copii care să îmi ofere diferite
variante de răspuns. Voi aprecia fiecare răspuns în parte și îi voi încuraja și pe cei mai timizi.
Crearea finalului povestirii de către copii: Voi cere copiilor să continue povestea, spunând
ce cred ei că a făcut oița, dacă a pățit ceva rău sau nu, cum cred ei că s-a terminat pățania Mieluței.

1013
 „Unde credeți că a ajuns Mieluța?”, „Ce a făcut ea mai departe?”, „Cum a ieșit ea din
situația respectivă?”, „A găsit ea calea de întoarcere?” etc.
Aprecieri asupra fiecărui final: Fiecare copil va oferi diverse variante și va fi apreciat
fiecare răspuns.
5. Încheierea activității : Voi face aprecieri asupra comportamentului copiilor pe parcursul
activităţii și voi ruga copilul care a oferit cel mai bun final să ne repovestească varianta sa.Copiii
vor fi recompensaţi.

Bibliografie:
1.Antonovici, Ş., Mitu, F.(2005), Metodicaactivitãţilor de educare a limbajului, Ediţia a-2-a
revizuitã, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti;
2. Dumitrana, M. (1999),Educarea limbajului în învãţãmântul preşcolar, Editura Compania,
Bucureşti;
3. Hobjilã, A. (2008), Elemente de didacticã a activitãţilor de educare a limbajului (etapa
preşcolaritãţii), Institutul European, Iaşi.

VALENȚE FORMATIVE ALE SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL

Prof. Apetrei Silvia

Grădiniţa cu Program Prelungit nr 26, Iaşi

„Locurile în care învață copiii, trebuie să fie la fel de frumoase ca și copiii înșiși.”

Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii prefigurează două mari

tendinţe de schimbare, prezente în comportamentul cadrului didactic (educatoarei), care pun în
centrul atenţiei copilul de astăzi: crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă
a învăţării spontane a copilului şi introducerea copilului în ambianţa culturală a spaţiului social
căruia îi aparţine, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă şi conştientă de sine.
Grădinița este mediul unde copiii preșcolari sunt primiţi, se mişca şi se joacă, unde totul
trebuie gândit şi amenajat, astfel încât acesta să fie o sursă din care copiii se inspiră şi învață, un

1014
loc plăcut, frumos, în care se simt bine, în siguranță, un loc care le vorbește lor şi tuturor celor care
îl vizitează despre tot ce se întâmplă acolo.
Una din condițiile esenţiale ale aplicării unui curriculum centrat pe nevoile, interesele şi
dezvoltarea lui globală se referă la crearea unui mediu educațional adecvat, care să permită
dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidență dimensiunea interculturală şi pe cea a
incluziunii sociale. Educatoarele sunt responsabile de crearea unui mediu favorabil de învăţare,
fiind și ele o parte integrantă a acestuia. Prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate,
procesul de învăţare este unul activ, de socializare,în care copiii interacţionează direct cu
materialele, cu alţi copii, cu adulţii, individual, în perechi sau în grupuri mici. Acest tip de
organizare permite dezvoltarea liberă a copilului, pe domeniile de dezvoltare fizică,sănătate şi
igiena personală, dezvoltarea socio-emotională, dezvoltarea capacităților şi atitudinilor în
învăţare, dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii, dezvoltarea cognitivă.
Sala de clasă trebuie să fie atractivă, plăcută, securizantă,funcţională, să invite copiii la joc
şi activitate, iar aceștia să se simtă stăpâni şi în siguranţă. Copilul trebuie să aibă libertate de
mișcare şi explorare printr-un mediu bine gândit de educatoare. Jocurile şi jucăriile trebuie așezate
la îndemâna copiilor, în câmpul vizual al acestora.
Materialele expuse în sala de grupă trebuie să aibă un sens pentru procesul de învăţare în
care este angajat copilul, să fie așezate la un nivel cât mai apropiat copilului, să fie vizibile şi să
fie realizate împreuna cu copiii sau în prezența acestora.
Pentru a răspunde cerințelor de dezvoltare a copiilor în toate domeniile menționate mai sus,
în scopul oferirii unor experienţe de învăţare cât mai diverse şi a unor conținuturi circumscrise de
cele cinci domenii experienţiale, spațiul sălii de grupă va fi organizat pe centre de activitate, care
integrează diferite domenii de cunoaştere şi experienţe de învăţare: biblioteca, ştiinţa, arta,joc de
rol, jocuri de masă şi construcţii.
Pe lângă sectorizarea clasei şi dotarea cu materiale, un aspect esenţial îl reprezintă modul
în care se decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să transmită ceva
copilului sau să-l pună în situaţia de a cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes.
O aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului, va crea
disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi o situaţie conflictuală în clasă, între copii. Este recomandabil
să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor sugestive pentru anotimpul în care ne

1015
aflăm, pentru marcarea unui eveniment important social, cultural, religios ce urmează să se
desfăşoare (sau este în derulare).
Fiecare grădiniţă trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice,
să le ofere posibilitatea de a se dezvolta global, într-o atmosferă deschisă, stimulatoare. Când
copilul intră pentru prima dată într-o sală de grupă ce ar trebui să găsească aici, astfel încât să vină
zilnic la grădiniţă cu plăcere, ştiut fiind că prima impresie se formează în primele 20 de secunde?
Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare (aşa cum au
fost denumite în timp şi în funcţie de specificul grupei) sala de grupă devine un cadru adecvat
situaţiilor de învăţare şi obţinerii experienţei. Prin felul în care este amenajată, ea oferă copilului
ocazii să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi invitându-l la învăţare prin
descoperire şi explorare. Sala de grupă îi vorbeşte copilului prin ceea ce oferă ca posibilitate de
acţiune şi experienţă. Aflat în faţa mai multor posibilităţi, copilul este invitat să aleagă ceea ce i se
potriveşte, să decidă.
Dimensiunea ergonomică, înţelegând prin aceasta amenajarea spaţiului educativ, deţine,,un
rol important în obţinerea succesului şcolar”. (Romiţă Iucu, 2000)
Mediul educativ reprezintă un,,ansamblu al influenţelor sociale, care se exercită asupra
instituţiilor de educaţie şi asupra dezvoltării fiecărui membru al societaţii” (Mircea Ştefan, 2006).
Ambianţa în care copilul îşi trăieşte direct experienţa de viaţă prin situaţiile de viaţă prilejuite în
scopul învăţării se referă şi la climatul socio-afectiv.
Iată care sunt caracteristicile care l-ar putea convinge pe copilul care vede prima data sala
de grupă să facă primii paşi:
• spaţiu larg, luminos, aerisit, curat;
• culori vesele, calde, îmbinate armonios;
• spaţiul delimitat, dând impresia multor universuri ce aşteaptă să fie descoperite;
• mobilier dimensionat specific vârstei preşcolare, dotat cu o varietate de materiale şi jucării
la îndemână;
• existenţa altor copii care interacţionează;
• o educatoare zâmbitoare, primitoare, prietenoasă;
• posibilitatea prezenţei/ rămânerii în sală pentru un timp, a unui membru al familiei.
Din analiza evoluției personalității umane ce se manifestă ca un proces stadial ascendent
și ai căror factori de dezvoltare se identifica atât la nivel ereditar cât și la cel relațional, grădiniță,

1016
că mediu social extins al preșcolarului, poate interveni în construirea unor baze solide pentru
personalitatea în devenire a copilului de 3-6 ani. Întregul proces de învățământ exercită influențe
educaționale asupra construirii, formării și dezvoltării personalității în condițiile stabilirii unor
relații interpersonale educatoare-copil de calitate, în condițiile în care educatoarea are în vedere
crearea unui climat afectiv deschis, permisiv, democratic.
Aşadar, amenajarea corespunzătoare a sălii de grupă reprezintă o condiţie necesară pentru
ca un preşcolar să aibă curaj să păşească pentru prima dată într-o sală de grupă, iar cadrul didactic
are obligaţia de a respecta particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor, tocmai pentru ca
educaţia timpurie să se poată desfăşura în condiţii optime şi pentru ca personalitatea copiilor să se
poată forma încă de la cea mai fragedă vârstă. Deci, se poate afirma că, dintre dimensiunile
managementului clasei de elevi, dimensiunea ergonomică nu este lipsită de importanţă, ci ocupă
un loc frontal pentru succesul profesional al cadrului didactic.
Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea, flexibilitatea şi
competenţa profesională a educatoarei. Recunoaşterea valenţelor formative ale mediului
educaţional este una din ideile deosebit de valoroase promovate de reforma învăţământului
preşcolar. În acest sens, într-un program educativ la vârstele timpurii este foarte important să
acordăm o atenţie deosebită amenajării spaţiului.

Bibliografie:
1. Curriculum pentru invățământ preșcolar, (2008), Editura Didactica Publicing House;
2. Didactica preşcolară, (2000), Editura V&I, Bucureşti;
3. Grădiniţa altfel, (2003), Editura V&I, Bucureşti;
4. Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii;
5.Taiban, M., Varzari, E., Andreescu, F. (1970), Pedagogia preșcolarăManual pentru liceele
pedgogice de educatoare,Editura Didactica și Pedagogica, București.

1017
 FERMA ANIMALELOR

Autor:prof. Lungu Andreea

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă ferma animalelor, un teren îngrădit, cu două țarcuri, un grajd pentru
animale și un coteț pentru păsări.
Materiale necesare:
1. Material: Placa de lemn, de 1 m lungime si 75 cm lățime, fetru de diferite culori, bețe de lemn,
carton, autocolant, elemente de decor din plastic.
Instrumente utilizate: cutter, pistol de lipit cu plastic topit.

B. PROCES TEHNOLOGIC

Etapa I
Lipirea fetrului verde peste placa de lemn, cu ajutorul pistoului de lipit cu plastic
topit.

Etapa a II-a
Lipirea bețelor de lemn astfel încât să obținem un gard.
Etapa a III-a
Lipirea gardului obținut în jurul plăcii de lemn, astfel încât acesta să împrejmuiască ferma.

1018
 Etapa a IV-a
Realizarea grajdului dintr-o cutie de carton astfel:
-lipirea autocolantului pe cutie pentru a forma zidul;
-lipirea bețelor de lemn deasupra cutiei, astfel încât
acestea să formeze acoperișul.
Etapa a V-a
-Decuparea fetrului astfel încât să obținem o alee și un lac.

Etapa a VI-a
- Lipirea lacului, aleii, grajdului și țarcurilor în interiorul fermei.

Etapa a VII-a
- Lipirea unor elemente de decor din plastic (copaci, iarbă).

C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:

✓ Existenţa acestui material urmărește exersarea operațiilor gândirii, activizarea atenției și
formarea unor priceperi și deprinderi de comunicare; materialul facilitează activitatea
independentă prin stimularea curiozității și a intereselor.

1019
 ✓ Acest materialpresupune dezvoltarea motivației pentru temastudiată,deoarece poate
declanșa impresii puternice, stări și trăiri emotive, momente de bună dispoziție.
✓ Cu ajutorul acestui material putem trezi interesul copiilor, oferim informații veridice,
concrete, complete... deci, oferim acces la cunoaștere.

D. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV:

Nr. Obiective operaționale: Comportament specific:

crt.
1. Să își reactualizeze cunoștințe despre Așază fiecare animal la locul lui în fermă și îl
animalele domestice, în contexte noi, hrănește corespunzător
variate
2. Să mânuiască cu ușurință materialele Participă la jocuri de creație „De-a fermierul”,
puse la dispoziție „Viața la fermă”
3. Să recunoască animalul și caracteristicile Identifică, arată animalul și precizează cum face,
specifice ce mănâncă și ce folos îi aduce omului;
4. Să găsească mama și puiul Identifică puiul fiecărui animal și îl așază lângă
mama lui.

E. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC:

ACTIVITATE CU CONȚINUTURI INTEGRATE

Propunător: Lungu Andreea
GRĂDINIȚA: P.P Nr. 26
NIVEL: I
TEMA ANUALĂ: Cum este, a fost și va fi aici pe Pămant?
TEMA PROIECTULUI: ”Viețuitoarele Pământului”
TEMA ZILEI : ”Micul fermier”
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Sistematizarea cunoștințelor cu privire la animalele domestice
cunoscute, a capacității de exprimare orală corectă și consolidarea abilităților de a utiliza creativ
tehnicile cunoscute în decorarea spațiului plastic dat.

1020
MIJLOC DE REALIZARE: Activitate cu conţinuturi integrate
TIPUL ACTIVITATII: Consolidare, verificare și sistematizare
DURATA:1 ZI

INVENTAR DE ACTIVITĂȚI:

1. ACTIVITĂŢI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ(ADP)

➢ Întâlnirea de dimineaţa: „Bună dimineaţa, mici fermieri!”
➢ Rutine: „Primirea copiilor, micul dejun, pranzul, igiena”
➢ Tranziţii:
- Joc cu text şi cant:„Rățuștele mele”;
-Cantec: „Ferma animalelor”
-Joc distractiv: „Iepurașii și ursul”
-Joc distractiv: „Unde s-a ascuns oița?” (cald-rece)
2. ACTIVITĂŢI LIBER ALESE (ALA):
ALA 1:
ȘTIINȚĂ: ”Oare ce animal e?”-concurs de ghicitori
ARTĂ: „Măști pentru carnaval”-pictură
JOC DE ROL: „Viața la fermă”
ALA 2:
JOC DE MIȘCARE: „Carnavalul din ogradă!”
JOC DE ATENȚIE: „Telefonul fără fir!”
3.ACTIVITATI PE DOMENII EXPERENTIALE (ADE):
DLC (Poveste cu început dat)- „Uța mieluța”
DOS (Activitate practică) –„Văcuța”

SCENARIUL ZILEI
Înainte de intrarea copiilor în sala de grupă, se vor așeza pe jos câteva urme de animale
care ne vor îndruma către o anumită direcție. La sfârșitul urmelor, copiii vor face cunoștință cu un
fermier care a venit în vizită pentru a observa cunoștințele noastre despre animale.

1021
 Întâlnirea de dimineaţă debutează cu întâlnirea de grup care are loc între copii şi
educatoare. Inițiez salutul de dimineață într-un mod cât mai vesel „Bună dimineața, mici fermieri!”
și aștept ca și ei să răspundă. Salutul se propagă în cerc, de la stânga la dreapta.
Urmăresc comportamentul adecvat în timpul salutului: o poziţie relaxată, dar atentă, un limbaj al
trupului respectuos, un ton calm şi sincer și mimica feţei prietenoasă.
Prezenţa copiilor se va realiza concomitent cu salutul de dimineață. În timp ce se vor saluta
între ei, copiii se vor prezenta și vor împărtăși cu ceilalți stările și sentimentele lor!
Calendarul naturii se va completa prin aşezarea jetoanelor potrivite astfel încât să se
stabilească anotimpul în care suntem, starea vremii, aspecte ale anotimpului curent.
-În ce anotimp suntem?
-Cum a fost vremea când aţi venit la grădiniţă? etc.
Noutatea zilei: Fermierul a fost așa de încântat să vină la noi în vizită încat a adus și o
fermă cu el. Le voi prezenta copiilor ferma cu încăperile ei. Din păcate, această fermă este goală,
iar fermierul este trist....el nu a fost atent și toate animalele s-au rătăcit.Astăzi, misiunea noastră va
fi să il ajutăm pe fermier să își recapete animalele și să dea viață fermei.
Activitatea de grup: Le voi prezenta copiilor păsări și animale de curte și le voi cere să
sorteze aceste vietăți și să le așeze la căsuța lor. Apoi voi ruga copiii să formuleze câteva propoziții
despre animale. Voi observa imaginația copiilor atunci când formulează o propoziție și voi urmări
să vorbească clar, corect, să răspundă atent la întrebări, să solicite întrebări de la colegii etc.
Trecerea spre activitățile de la centre se va face cu ajutorul tranziției: „Rățuștele mele” -
joc cu text și cânt.
Copiii vor lucra pe grupuri sau individual la următoarele centre:
ALA1 - Știință: „Oare ce animal e?” -concurs de ghicitori
- Artă: „Măști pentru carnaval”- pictură
- Joc de rol: „Viața la fermă”
Trecerea la activitatea pe domenii experențiale se face cu ajutorul următoarelor tranziții: -
„Ferma animalelor”-cântec; „Iepurașii și ursul”-joc distractiv; „Unde s-a ascuns Oița?” -joc
distractiv (cald-rece)
DLC- Educarea limbajului- „Uța mieluța” -povestire cu început dat
DOS- Activitate practică „Văcuța" -confecție

1022
 Pentru că au îndeplinit sarcinile propuse la începutul activităţii, copiii vor juca jocurile
distractive ALA2:,,Carnavalul din ogradă" şi „Telefonul fără fir”. Se fac aprecieri asupra modului
de desfăşurare al întregii activităţi .
FINALIATEA ZILEI: Expoziţie cu lucrarea realizată de copii pe parcursul întregii zile

Bibliografie:
1.Dumitrana, M.(2000), Didactica preşcolară, Ed. V&I Integral, Bucureşti.

ÎNGHEȚATE DIN BURETE CU UN NUMĂR DE ELEMNTE

Autor:Iftimi Ionela-Mădălina
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul este compus din 5 înghețate pe a căror fețe sunt plasate un număr de elemente, cu
cifre detașabile, urmând ca preșcolarii să atribuie cifra corespunzătoare fiecărei mulțimi.
Materiale necesare: fetru, tije de lemn, bureți, diferite forme (flori, fluturași, arici), scai.
Instrumente utilizate: foarfece, pistol de lipit cu plastic topit.
B. PROCES TEHNOLOGIC
• Etapa I
Prelucrarea bureților cu ajutorul foarfecelui până la obținerea formei de înghețată.

1023
• Etapa a II-a
Tăierea fetrului care urmează să fie plasat pe suprafețele buretelui.

• Etapa a III-a
Cu ajutorul pistolului de lipit cu plastic topit așezăm bucățile de fetru pe burete.

• Etapa a IV-a
Introducerea tijei de lemn în burete.

• Etapa a V-a

1024
 Amplasarea formelor pe una din fețele produsului final și fixarea acestora (excepție făcând cifrele,
care sunt detașabile și pe care le lipim cu ajutorul scaiului).

A. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC

✓ Realizarea acestor materiale reprezintă elemente de noutate şi originalitate pentru
învăţământul preşcolar, punând în valoarea calităţile cadrului didactic.
✓ Existenţa acestor materiale în cadrul activităţilor didactice, conduce la formarea unor
deprinderi de bază la preşcolari, contribuie la accesibilizarea conținuturilor legate de
formarea de mulțimi.
✓ Materialul didactic inovativ dă farmec unei lecţii este atmosfera de învăţare, de muncă, de
participare activă a întregii grupe.
✓ În lecţiile de matematică, materialul didactic este cel mai potrivit pentru a demonstra cu
precizie mulţimile şi relaţiile dintre acestea. Nu există capitol în matematică ce nu poate fi
accesibilizat cu ajutorul materialului didactic. Folosirea eficientă a acestuia accentuează
caracterul practic-aplicativ al lecţiilor de matematică.

B. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV

Nr. Obiective operaționale: Comportament specific:

crt.
1. Să identifice cifra corespunzătoare Numără elementele și apoi alege cifra
numărului de elemnte. corespunzătoare.

1025
2. Să numere conștient în ordine crescătoare În funcție de numărul de elemente situat pe
și descrescătoare în limitele 1-10. material așează în ordine
crescătoare/descrescătoare, verbalizând acțiunea.
3. Să precizeze diferențele cantitative dintre Percepera diferențelor cantitative
două mulțimi de obiecte Ex:„Într-o mulțime sunt mai multe mașinute” sau
comparate, folosind expresii ca „tot „În grupa mingilor sunt mai multe mingi decât
atâtea”, „mai multe”,”mai puține” fluturași în mulțimea fluturașilor” sau „Mulțimea
elemente. fluturașilor are mai puține elemente decât
mulțimea mașinutelor”.

C. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC:

Propunător: Iftimi Ionela-Mădălina

Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Nivel I - Grupa mijlocie
Domeniul experiențial: Domeniul Științe
Categoria de activitate: Matematică
Subiectul activității: “Detectivul de mulțimi”
Tipul activității: Consolidarea de cunoștințe
Mijloc de realizare: joc didactic
Scopul activității: consolidarea priceperilor și deprinderilor de triere, comparare, clasificare a
elementelor unei mulțimi; consolidarea priceperilor şi deprinderilor de de a număra crescător şi
descrescător în concentrul 1-5; consolidarea deprinderii de a utiliza un limbaj matematic
adecvat;dezvoltarea operațiilor și calităților gândirii;
Obiective operaționale:
O1: să precizeze numărul de elemnte dintr-o mulțime dată ;
O2: să identifice cifra corespunzătoare numărului de elemente dintr-o mulțime;
O3: să numere crescător și descrescător în concentrul 1-5;
O4: să extragă dintr-o mulţime de 5 obiecte, atâtea câte i se cer;

1026
O5: să pună în corespondență două mulțimi folosind expresiile „tot atâtea”, „mai
multe”,”mai puține” elemente;
Strategia didactică:
j) metode si procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația;
k) mijloace didactice: înghețate din burete, personaj surpriză, hartă, comoară.
l) forme de organizare: frontal, pe echipe.
Sarcina didactică:Să identifice numărul de elementele, să așeze cifra corespunzătoare, să extragă
dintr-o mulţime de 5 obiecte, atâtea câte i se cer, să numere cresător și descrescător în concentrul
1-5, punerea în corespondență a două mulțimi cu „tot atâtea”, „mai multe”,”mai puține” elemente.
Regulile jocului: Jocul se desfășoară pe două echipe: echipa fetelor și echipa băieților. Copiii sunt
aleși aleatoriu. Pe o hartă sunt plasate sarcini care trebuiesc rezolvate pentru a ajunge la comoară.
Pentru fiecare răspuns corect se primește câte un punct (bulină), câștigătorii jocului sunt cei care
au adunat cele mai multe puncte.
Elemente de joc: strângerea a câtor mai multe buline pentru evaluarea răspunsurilor, aplauze,
cuvinte stimulatorii, stabilirea punctajului, recompensa (comoara).

Secvențele activității didactice:

1.Moment organizatoric:
Crearea condițiilor necesare desfășurării activității :
- Aerisirea sălii de grupă;
- Aranjarea scăunelelor în formă de semicerc;
- Intrarea organizată a copiilor în sala de grupă;
- Așezare în ordine a copiilor la scăunele.
2.Captarea atenției:
„Copii, cățelușului Snow îi place foarte mult înghețata, dar a încurcat cifrele din dreptul
mulțimilor, nu știe să numere așa că nu le poate așeza la locul lor. Până nu reușește să le așeze
la locul lor, nu poate mânca din înghețată. Doriți să-l ajutăm noi să le găsească locul potrivit?”
Pentru asta, v-am pregătit și o comoară. Ca să ajungem la ea, trebuie să rezolvăm sarcinile.
3.Anunțarea temei și a obiectivelor:

1027
 „Astăzi vom juca împreuna jocul “Detectivul de mulțimi”. Astfel, voi, ca detectivi trebuie
să rezolvați sarcinile de pe harta comorii pentru a putea strânge cât mai multe puncte. Sarcinile au
legătură cu mulțimile de pe înghețate. La fiecare răspuns corect veți primi câte un punct.”
4. Dirijarea învățării:
a) Explicarea regulilor jocului:
Jocul se desfășoară pe două echipe: echipa fetelor și echipa băieților. Copiii sunt aleși
aleatoriu. Fiecare membru al ambelor echipe va trebui să rezolve câte o sarcina de pe hartă. Pentru
fiecare răspuns corect se primește câte un punct (bulină), câștigătorii jocului și cei care vor primi
comoara sunt cei care au adunat cele mai multe puncte.
b) Jocul de probă
Voi numi un copil care v-a lua prima sarcină de pe hartă, rezolvând-o.
c)Executarea jocului propriu-zis
Pe hartă sunt plasate următoarele sarcini:
I. Identifică numărul de elemente de pe prima înghețată. (1 elemnt)
II. Așează cifra corespunzătoare pe înghețata cu un singur element.(cifra 1)
III. Identifică numărul de elemente de pe a doua înghețată. (5 elemente)
IV. Așează cifra corespunzătoare pe înghețată.
V. Formează pe înghețată o mulțime de 4 elemente.
VI. Așează în ordine crescătoare înghețatele în funcție de numărul de elementele a acestora.
VII. Așează în ordine descrescătoare înghețatele în funcție de numărul de elementele a
acestora.
d) Complicarea jocului
VIII. Identifică numărul de elemente de pe înghețată (3 elemente) precizând și dacă sunt „mai
multe” sau ”mai puține” elemente decât în mulțimea cu 2 elemnte.
IX. Identifică numărul de elemente de pe înghețată (2 elemnte) precizând și dacă sunt „mai multe”
sau ”mai puține” elemente decât în mulțimea cu 5 elemnte.
5. Asigurarea retenției și a feed-back-ului
• „Cine îmi poate aminti, copii, cum s-a numit jocul de astăzi ?”
Jocul de astăzî s-a numit detectivul de mulțimi.
• „Și ce a trebuit să facem pentru a reuși să rezolvăm sarcinile către comoară?”

1028
Pentru a reuși să rezolvăm sarcinile către comoară a trebuit să numărăm elemntele din mulțime,
să așezăm crescător și descrescător multimile, să formăm mulțimi, să găsim cifra
corespunzătoare mulțimilor.
6. Încheierea activității
Se vor număra punctele și se va anunța echipa câștigătoare a comorii. Se fac aprecieri
verbale asupra modului de lucru și de participare a copiilor la activitate.

ȘORȚULEȚUL CU POVEȘTI

prof. Iovoaea Raluca Daniela

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași –
Structura GPS Bucium

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC

Materialul reprezintă sorțul cu povești pe care pot fi lipite mai multe personaje din povești.
Materiale necesare: fetru diverse culori (verde închis, verde deschis, maro, alb, crem, roșu).
Instrumente utilizate: foarfece, pistol de lipit cu plastic topit.

PROCES TEHNOLOGIC
• Etapa I
Taierea fetrului cu un foarfece pentru a da forma șorțului.

• Etapa a II-a
Coaserea fetrului a porțiunilor mari ce pot fi cusute (buzunare, guler).

1029
 Etapa a III-a
Lipirea scaiului cu ajutorul pistolului de lipit.

• Etapa a IV-a
Lipirea tuturor siluetelor cu scai.

Etapa a V-a
Așezarea fiecarui element la locul potrivit.

B. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:

✓ Realizarea acestui material aduce un plus de interes pentru copii în timpul activităților.
✓ Îl ajută pe copil să se apropie mai mult de mediul înconjurător și să îl înțeleagă mai bine.
✓ Existența acestor materiale îl fac pe copil să se simtă mai aproape de personajele din
povești.
✓ Astfel de activități stimulează independența, inteligența, creativitatea și îi îmbunătățeste
îndemânarea oculo-manuală;
✓ Ajută copilul să observe detalii fine ale obiectelor;
✓ Preşcolarii sunt captivați de astfel de materiale!

C. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV:

Nr. Obiective operaționale: Comportament specific:

crt.
1. Să asculte cu atenție conținutul poveștii. Ascultă conținutul poveștii.

1030
2. Să reproducă fragmente din poveste, Alege din buzunare personajele potrivite
folosindu-se de siluetele personajelor cu urmărind firul poveștii.
ajutorul întrebărilor puse de către
educatoare.
3. Să așeze personajele, respectând ordinea Observă și alege siluetele potrivite în ordinea
cronologică a poveștii (ideile principale). apariției lor în firul povestirii ( Sufița Roșie, lupul,
bunica, vânătorul).
4. Să răspundă la întrebările adresate de Răspunde la întrebările adresate de către
către educatoare, utilizând propoziții educatoare.
clare și corecte din punct de vedere
gramatical.

D. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC:

Propunător: prof. Iovoaea Raluca

Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26, Iași – Structura GPS Bucium
Nivel I - Grupa Mică
Domeniul experiențial: Domeniul Limbă și Comunicare
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Subiectul activității:,,Pădurea cu povești”
Tipul activității:predare și însușire de cunoștințe
Mijloc de realizare: povestirea educatoarei
Scopul activității: Dezvoltarea limbajului prin îmbogățirea și activizarea vocabularului cu expresii
și cuvinte noi.
Obiective operaționale:
O1 – să asculte cu atenție conținutul poveștii;
O2 – să reproducă fragmente din poveste, folosindu-se de siluetele personajelor cu ajutorul
întrebărilor puse de către educatoare;
O3 – să așeze personajele, respectând ordinea cronologică a poveștii (ideile principale);

1031
 O4 – să răspundă la întrebările adresate de către educatoare utilizând propoziții clare și corecte
din punct de vedere gramatical.
Strategia didactică:
m) metode si procedee: surpriza, povestirea, observația, conversația, explicația;
n) materiale didactice: siluete, suport pentru expunerea personajelor;
o) forme de organizare: frontal, individual.
Locul de desfășurare: sala de grupă
Durata: 15 minute
Secvențele activității didactice:
Moment organizatoric:
Asigurarea condițiilor optime pentru desfăşurarea activităţii:
-aerisirea sălii de grupă;
-aranjarea mobilierului.
Captarea atenției:
Apare o fetiță îmbrăcată în rochie roșie cu un coșuleț în mână și un șorțuleț la gât. „Dragi
copii, m-am grăbit să vin la voi să vă aduc o poveste minunata!” Oferă șorțulețul doamnei
educatoare și pleacă sărind de pe un picior pe altul.
Anunțarea temei și a obiectivelor:
Se anunță titlul poveștii:,,Scufița roșie’’. „Copii, astăzi vom asculta cu atenție povestea, iar
apoi veți așeza personajele pe șorțuleț, răspunzând și la întrebări.”
Dirijarea învățării:
Voi expune copiilor povestea cât mai plastic și mai expresiv, voi modela vocea, tonul,
ritmul pentru a obține participarea afectivă a copiilor și pentru a sublinia înțelesul cuvintelor
necunoscute de către copii. Pe parcursul povestirii voi expune pe rând siluetele personajelor din
poveste. Voi întrerupe firul poveștii la momentul oportun, pentru a explica pe înțelesul copiilor,
cuvintele noi.
Obținerea performanței:
Le voi cere copiilor să privească cu atenție eroii poveștii pe care i-am afișat simultan cu
firul povestirii, pentru ca fiecare copil să își reamintească momentele principale ale acțiunii.

1032
 Pentru a consolida conținutul poveștii voi pune câteva întrebări (posibile întrebări) cu
ajutorul cărora copiii vor așeza siluetele personajelor într-un tablou, reconstituind firul epic al
poveștii.Voi discuta cu copiii despre întâmplările din poveste.
Asigurarea retenției și a transferului:
-,,Unde a rugat-o mama să meargă?’’
-,,Ce sfat i-a dat mama?’’
-,,Cu cine s-a întâlnit în pădure Scufița? Ce i-a spus lupul?’’
-,,Cine a ajuns primul la casa bunicii?’’, ș.a.m.d.
Evaluarea performanței:
Apreciez modul cum au participat copiii la activitate și ofer în dar copiilor bunătățile din
coșul Scufiței.
Încheierea activității:
Copiii repetă titlul poveștii și se pregătesc să intre în casa bunicii.

STIMULAREA SENZORIALĂ A PREŞCOLARILOR

LUMEA FASCINANTĂ A APELOR – ACVARIUL

prof. Ancuţa Caramalău

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 26, Iaşi

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC

Materialul reprezintă un acvariu realizat atât cu produse naturale cât şi cu materiale din plastic.
Pornind de la ideea de mister care ne duce cu gândul atunci când vorbim despre lumea apelor şi
de la dorinţa şi plăcerea copiilor de a atinge apa, nisipul, pietrele şi alte materiale am conceput un
material care va contribui la stimularea senzorială a copiilor.
Materiale necesare:
O cutie de plastic potrivită ca mărime, nisip, apă, pietre de diferite modele, culori şi mărimi,
scoici naturale, animale marine şi plante din plastic sau silicon, păpuşa Mica Sirenă.

1033
 B. PROCES TEHNOLOGIC

Etapa I
Achiziţionarea unei cutii de plastic potrivite ca mărime şi a celorlalte materiale necesare: nisip,
pietre diverse, apă, scoici, animale marine şi plante din plastic sau silicon.

Etapa a II-a
Aşezarea unui strat de nisip peste care se vor amplasa pietrele şi scoicile.

Etapa a III-a
Aşezarea animalelor marine din plastic

Etapa a IV-a
Completarea spaţiului rămas cu apă

1034
 C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC
Dezvoltarea proceselor senzoriale este foarte importantă pentru cunoașterea şi adaptarea
copilului la mediul înconjurător. Nevoile lui de cunoaştere, de investigare sunt extrem de
importante. Copilul vrea să afle, să ştie cât mai multe lucruri, curiozitatea lui este vie şi
permanentă.
Legătura informaţională cea mai simplă a omului cu realitatea este realizată prin
intermediul senzaţiilor.
„Senzaţiile sunt procese psihice elementare prin care se semnalizează, separat în forma
imaginilor simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor, în condiţiile acţiunii
directe a stimulilor asupra organelor de simţ (analizatorii).” (J. Piaget). Percepţiile sunt procese
senzoriale complexe şi, totodată imagini primare conţinând totalitatea informaţiilor despre
însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii directe a acestora asupra
analizatorilor.
Senzaţiile şi percepţiile copilului nu se dezvoltă de la sine, prin simplul proces de creştere
şi maturizare şi nici ca urmare a repetării mecanice a acţiunii stimulenţilor asupra organelor de
simţ. Pentru ca dezvoltarea să aibă loc, este necesară organizarea unor activităţi corespunzătoare.
De conţinutul şi motivele activităţii depinde măsura în care se vor dezvolta senzaţiile şi percepţiile
copilului.
Stimulându-i activitaţile şi hobby-urile, precum şi implicându-i în activităţi care folosesc
din plin mânuţele şi corpul pentru a explora şi învăţa lucruri, copiii preferă experienţele de învăţare
în care sunt activ implicaţi. Stimularea senzorială se poate face astfel prin activităţi care implică
materiale diverse.

1035
 Organismul uman este receptiv pentru cinci categorii de stimulări, unele venite din
contactul şi imediata proximitate a corpului (tactile şi gustative) iar altele preiau informaţii din
zonele îndepartate ale acestuia (olfactive, auditive şi vizuale).
Jocurile senzoriale sunt tipuri de activităţi prin care sunt activate cele mai multe simţuri ale
copilului: văzul, auzul, mirosul, atingerea, gustul.

D. MODALITĂŢI DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATIV ÎN

PROCESUL INSTRUCTIV - EDUCATIV

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
❖ stimularea curiozităţii copiilor în investigarea mediului înconjurător;
❖ înţelegerea relaţiilor de interdependenţă existente între mediul înconjurător şi toate
elementele ce îl alcătuiesc;
❖ identificarea, explorarea şi descrierea verbală a unor aspecte ale lumii acvatice, folosind
surse de informare diverse;
❖ conştientizarea existenţei unor norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi
protecţiei omului şi mediului în care trăieşte.
EXEMPLE DE COMPORTAMENTE :
• conştientizează existenţa mai multor tipuri de medii de viaţă;
• observă diversitatea vietăţilor acvatice prin intermediul simţurilor;
• conştientizează şi identifică efectele poluării apei şi a schimbărilor ce intervin în mediu ca
urmare a intervenţiei necontrolate a omului;
• ordonează şi identifică elemente ale florei şi faunei marine;
• formulează întrebări şi răspunsuri corecte în legătură cu investigaţiile făcute.

MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A MATERIALULUI DIDACTIC

Propunător: prof. Ancuţa Caramalău
Grădiniţa: cu Program Prelungit Nr. 26, Iaşi
Nivel II - Grupa Mare
Domeniul experienţial: Domeniul Ştiinţe
Categoria de activitate: Cunoaşterea mediului

1036
Subiectul activităţii: „Mistere din adâncuri”
Tipul activităţii:Verificare/Sistematizare de cunoştinţe
Mijloc de realizare: joc didactic
Scopul activităţii: Sistematizarea cunoştinţelor dobândite anterior despre lumea apelor şi a
vieţuitoarelor care trăiesc în acest mediu; dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi întelegere a
mediului natural, stimularea interesului pentru investigarea acestuia;
Obiective operaţionale:
O1- să recunoască şi să denumească vieţuitoarele apelor;
O2-să precizeze mediul de viaţă al vieţuitoarelor şi caracteristicile acestuia;
O3- să realizeze blazonul echipei lor din materialele puse la dispoziţie;
O4- să manifeste o atitudine protectoare faţă de vieţuitoare şi natură în ansamblul ei.
Strategia didactică:
➢ metode si procedee: observaţia,conversaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia,
descrierea;
➢ materiale didactice: acvariu cu vieţuitoare marine, Mica Sirenă, bilete cu sarcini;
➢ forme de organizare: frontal, pe echipe.
Sarcina didactică: Să identifice vieţuitoare marine, să precizeze caracteristicile mediului acvatic,
să descopere cu ajutorul simţurilor tactil, vizual şi kinestezic materialele puse la dispoziţie şi
specificul acestora. Copiii vor rezolva sarcinile ascunse în fiecare bilet în vederea descoperirii
celor mai corecte răspunsuri şi soluţii.
Regulile jocului: Jocul se desfăşoară pe două echipe: echipa delfinilor şi echipa rechinilor. Mica
Sirenă va aduce copiilor mesajele din adâncuri şi astfel vor descoperi misterele lumii apelor. Copiii
vor rezolva prin cooperare sau individual sarcinile date. Rezultatele activităţii în grup sau
individual vor fi expuse şi analizate.
Elemente de joc:surpriza, extragerea biletului, manipularea materialelor, aplauze, recompensa,
mişcarea.
Secvenţele activităţii didactice

Moment organizatoric:
Organizarea spaţiului pentru buna desfăşurare a activitaţii de cunoaşterea mediului:
▪ aerisirea sălii de grupă;

1037
 ▪ pregătirea materialului didactic necesar;
▪ aşezarea mobilierului în formă de semicerc.
Captarea atenţiei:
Se va realiza prin prezentarea unui personaj îndrăgit de copii – Mica Sirenă care doreşte să
îi invite în lumea misterioasă a apelor acolo unde ea locuieşte să îi descopere tainele. Darul acesteia
pentru întâlnirea de astăzi este un acvariu.
Anunţarea temei şi a obiectivelor:
Educatoarea prezintă copiilor mesajul sirenei, descoperit dintr-o scoică, unde vor descoperi
tema activităţii şi ceea vor face cu ajutorul materialelor primite de la aceasta.
„Astăzi, la activitatea de cunoaşterea mediului vom juca un joc cu aceste materiale după
regulile sirenei, şi vom descoperi misterele din adâncuri. Copiii care vor participa cu interes şi
vor respecta regulile jocului vor fi recompensaţi cu scoici reale.”
Dirijarea învăţării:
Explicarea şi demonstrarea jocului
Sunt prezentate copiilor materialele primite de la Mica Sirenă precum şi conţinutul jocului
şi principalele lui momente. Se vor stabili echipele: delfinii şi rechinii. Copiii vor alege, pe rând,
câte un mesaj şi vor executa sarcina didactică.
Sarcinile de lucru ale jocului:
Ajută broasca ţestoasă să îşi găsească puii!
Caută animalele mari din acvariu!
Câte steluţe de mare sunt în acvariu?
Care este cel mai fin obiect din acvariu?
Cum este apa din mare?
Adună 5 pietre din acvariu! Cum sunt acestea?
Ce culori vezi în acvariu?
Cum protejăm vieţuitoarele şi lumea în care ele trăiesc?”
Caută 5 scoici!
Executarea jocului de probă
Vom executa jocul de probă şi ne vom asigura că s-au înţeles regulile. Educatoarea
intervine în joc, reamintind regulile, succesiunea etapelor cu indicaţiile necesare.
Obţinerea performanţei

1038
Executarea jocului de către copii
Pe parcursul desfăşurării jocului educatoarea va urmări:
❖ să imprime un anumit ritm jocului susţinând întrecerea pe echipe;
❖ să menţină atmosfera de joc, integrând elementele specifice: mişcarea, aplauzele,
întrecerea;
❖ să urmărească evoluţia jocului, evitând momentele de monotonie;
❖ să urmărească, împreună cu grupa de copii, modul de rezolvare a sarcinilor de lucru,
folosind un limbaj adecvat;
❖ să antreneze toţi copiii în joc.
Asigurarea retenţiei şi a transferului
Complicarea jocului
Vom asigura transferul de cunoştinţe în situaţii concrete de viaţă şi astfel îi vom demonstra
sirenei că ştim să rezolvăm situaţii problemă:
“Imaginează-ţi că trăieşti în lumea apelor! Ce vieţuitoare ai vrea să fii?”
“Alege vieţuitoarele care pot trăi atât în apă cât şi pe uscat!”
Încheierea activităţii - Fixarea temei şi a scopului
„Ce joc am jucat astăzi? Oare va fi mulţumită Mica Sirenă? Dar voi, copii, aţi rezolvat
misterele?
Evaluarea activităţii
Voi face aprecieri generale şi individuale privind corectitudinea rezolvării sarcinilor de
lucru şi a gradului de implicare a copiilor în joc. Copiii vor primi recompense – scoici.

Bibliografie:
1. Breben, S., Gongea E., Ruiu, G., Fulga, M.( 2002), Metode interactive de grup pentru
învăţământul preşcolar,Editura Arves;
2. Taiban, M., Nistor, V., Petre, M., Bârseti, E., Vornicu, V., Berescu A. (1979), Cunoştinţe despre
natură şi om în grădiniţa de copii,EDP, Bucureşti.

1039
 MULȚIMI-APRECIEREA GLOBALĂ A CANTITĂȚII

Autor:prof. Plămădeală Paula

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A.DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC

Materialul didactic confecționat este un panou matematic format din două discuri unite printr-
o șină care face posibilă deplasarea jetoanelor (elementelor) de la un disc la celălalt. De asemenea,
panoul conține un set de buzunare transparente pentru pentru jetoane cu cifre și simboluri
matematice. Acest panou matematic poate fi utilizat pentru compararea mulțimilor, compunerea
și descompunerea numerelor naturale, operații de adunare și scădere, rezolvare de probleme.
Materiale necesare:
1.Carton, fetru de diverse culori, șnur, șină pvc(canal pentru cabluri 1.05m lungime), nailon
transparent, figurine autoadezive din fetru pentru decorare;
2.Lipici, bandă scoci, bandă dublu-adezivă, bandăadezivă cu scai;
Instrumente utilizate: foarfece, bormașină.

B.PROCES TEHNOLOGIC
Etapa I: decuparea discurilor din carton și fetru;
Etapa a II-a: lipirea discurilor din fetru pe cele din carton penrtu decorare;
Etapa a III-a: găurirea șinei din pvc și legarea șnurului la ambele capete;
Etapa a IV-a: fixarea discurilor la capetele șinei cu bandă dublu-adezivăși cu bandă scoci lată;
Etapa a V-a: lipirea setului de buzunare transparente pentru pentru jetoane cu cifre și simboluri
matematice și fixarea acestuia pe spatele șinei cu bandă dublu-adezivă;
Etapa a VI-a: lipirea de bandăadezivă cu scai pe șină pentru atașarea elementului care se
deplasează;
Etapa a VII-a: lipirea figurinelor autoadezive din fetru pentru decorare.

1040
 C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC
-Asigură transmiterea şi însuşirea de informaţii bogate, bine selectate şi prelucrate din punct de
vedere didactic.
-Asigură caracterul intuitiv, concret–senzorial şi sugestiv al activităţii de învăţare.
-Este exercitată funcţia ilustrativă şi demonstrativă a materialul didactic atunci când acesta este
valorificat ca material demonstrativ, ca substitut al realităţii, însoţind explicaţiile cadrului didactic.
-Conţinutul ştiinţific al conceptelor matematicii presupune utilizarea unor metode şi procedee
bazate pe intuiţie. Unul dintre principiile didacticii matematicii este ca preșcolarii să înveţe din
experienţă cu materiale şi situaţii matematice.
-Stimulează dezvoltarea motivaţiei preșcolarilor pentru învățare, trezirea curiozităţii şi a dorinţei
de cunoaştere.
-Astăzi, nicio strategie didactică nu mai poate fi concepută şi aplicată fără să se facă apel la diferite
materiale didactice din ce în ce mai subtile şi mai complexe.

D. VARIANTĂ DE INTEGRARE A MATERIALULUI DIDACTIC INOVATOR

Nr. Obiective operaționale: Comportament specific:

crt.
1. -să formeze mulțimi cu mai multe obiecte - grupează obiectele după criteriul formă;
și cu un singur obiect după criteriul ales;

1041
2. -să discrimineze mulțimea cu un singur -deplasează pe șină un jeton pe care este desenat
obiect; un animal de la zoo de pe un disc pe celălalt
trăgând șnurul panoului matemetic și astfel
separă astfel un obiect din mulțime;
3. -să compare două mulțimi de obiecte, - precizează unde (pe care disc) este un obiect și
apreciind global cantitatea. unde sunt mai multe obiecte;

E. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC

Propunător: prof. Plămădeală Paula

Grădinița:cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Nivel I - Grupa mică
Domeniul experiențial: Domeniul Științe
Categoria de activitate: Activitate matematică
Tema activității: Aprecierea globală a cantității
Subiectul activității: Parcul zoologic
Tipul activității:predare învățare
Mijloc de realizare:joc didactic
Scopul activității:formarea capacității de a percepe și sesiza diferențele cantitative între mulțimi.
Obiective operaționale:
O1:-să formeze mulțimi cu mai multe obiecte și cu un singur obiect după criteriul ales;
O2:-să discrimineze mulțimi cu un singur obiect;
O3:-să compare două mulțimi de obiect, apreciind global cantitatea.
Strategia didactică:
p) metode si procedee:conversația,explicația,demonstraţia, observația, exerciţiul;
q) materiale didactice: panou matematic, jetoane cu desene reprezentând animale sălbatice
din alte țări, o maimuță de pluș, recompense-siluete autocolante ale unor animale sălbatice;
r) forme de organizare:frontal, individual.

1042
Sarcina didactică: separarea unui obiect din mulțime; specificarea unde este un obiect și unde
sunt mai multe obiecte;
Regulile jocului: copiii trag șnurul panoului matematic spre dreapta, deplasând pe șină un jeton
reprezentând un animal de la zoo de pe un disc pe celălalt și specifică unde este un animal și unde
sunt mai multe animale; câte un copil alege o fotografie și precizează dacă vede pe aceasta un
animal sau mai multe animale sălbatice; răspunsurile corecte se apreciază cu aplauze şi cu
recompense.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului, recompense, aplauze, fotografierea animalelor.

Secvențele activității didactice

Moment organizatoric:
Pregătirea şi asigurarea unui climat propice desfăşurării activităţii prin aerisirea sălii de
grupă, aşezarea scăunelelor în formă de semicerc, pregătirea materialului didactic demonstrativ.
Captarea atenției:
Se va realiza prin prezentarea unei maimuțe de pluș care le spune copiilor că a venit din
junglă să-i vadă, împreună cu prietenii ei. Copiii precizează că aceste animale salbatice: maimuțe,
tigri, lei și elefanți trebuie să locuiască în parcul zoologic.
Anunțarea temei și a obiectivelor:
Se va anunţa subiectul activităţii: titlul jocului didactic matematic; scopul acestuia şi
obiectivele în termeni accesibili copiilor (- Vom așeza animăluțele la căsuțele lor și vom spune
unde este un animăluț și unde sunt mai multe).
Reactualizarea cunoțtințelor:
Fiecare copil primește un jeton cu un animal desenat. Pe discurile reprezentând
căsuțele(culcușul) pentru animale se constituie mulțimile după criterul formă: mulțimea
elefanților, mulțimea leilor...
Desfășurarea activității:
a)Explicarea și demonstrarea regulilor jocului:
Se vor prezenta regulile jocului:

1043
 -Copilul pe care îl alege maimuțica veselă vine la panou, trage șnurul pentru a ajuta
animalele să meargă din culcuș și să bea apă, apoi va spune unde este un animal și unde sunt mai
multe animale: în culcuș sau lângă apă.
b) Jocul de probă:
Se execută jocul de probă de către un copil.
c)Desfășurarea jocului propriu-zis:
Copiii vor trage șnurul panoului matematic spre dreapta, deplasând din mulțime un jeton
pe care este desenat un animal de la zoo de pe discul reprezentând culcușul pe discul reprezentând
apa de unde beau animalele și specifică unde este un animal și unde sunt mai multe animale.
d)Complicarea jocului:
Maimuțica de pluș aduce fotografii cu puișorii animalelor din junglă. Copiii aleg câte o
fotografie și precizează dacă văd pe aceasta un animal sau mai multe animale sălbatice.
Evaluarea activității:
Copiii amenajează o expoziție cu un șir de fotografii cu un singur animăluț și un șir de
fotografii cu mai multe animăluțe.
Încheierea activității:
Se fixează titlul jocului.Se fac aprecieri generale şi individuale asupra participării şi
comportării copiilor la activitate.

Bibliografie:
1. Joiţa, Elena (1994), Didactică aplicată, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova;
2. Neagu, Mihaela, Beraru, Georgeta (1995), Jocuri matematice în grădiniţă – Îndrumător
metodologic, Editura AS’S;
3. Păduraru, Veronica (coordonator) 1999, Activităţi matematice în învăţământul preşcolar,
Editura Polirom, Iași,.

1044
 CUBUL CU BUZUNARE

Autor:Arsene-Anton Gabriela
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă un cub cu buzunare format din 6 fețe distincte (două câte două-perechi),
poate fi folosit în special la activitățile matematice (compunere/descompunere numere; raportarea
numărului la cantitate și cantitatea la număr; recunoașterea vecinilor etc.), respectiv, educarea
limbajului, om și societate și multe altele.
Materiale necesare:
Polistiren extrudat- 2 plăci de grosime 2cm, fetru subțire- 3 culori, șnur argintiu- 6m, ață din lână,
foi de plastic, scai negru.
Instrumente utilizate: cutter, foarfece, pistol de lipit cu plastic topit.

B. PROCES TEHNOLOGIC
Etapa I
Măsurarea și tăierea plăcilor de polistiren în 6 pătrate (4 părți de 40cm și 2 părți de 42).

Etapa a II-a
Lipirea plăcilor, formarea și întărirea cubului.

1045
Etapa a III-a
Tăierea fetrului (decuparea acestuia dacă este cazul) și a foilor de plastic în dimensiuni diferite (în
funcție de dimensiunea pe care dorim sa o aibă buzunarul), lipirea acestora pe cub.

Etapa a IV-a
Lipirea scaiului și decorarea buzunarelor cu ață și fetru de altă culoare.

Etapa a V-a
Se repetă etapele III și IV pentru următoarele fețe ale cubului, dar având dimensiuni diferite la
buzunare, acestea fiind așezate sub alte forme, folosindu-se culori diferite.

1046
Etapa a VI-a
Se lipește la fiecare margine șnur gros pentru a le întări și a masca posibilele neregularități de la
îmbinarea bucăților de fetru.

Etapa a VII-a
Produsul final se lasă cel puțin 30 de minute înainte de utilizare, pentru uscarea adezivului.

C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:

✓ Prin realizarea acestor materiale se promovează o mai bună calitate a predării- învățării,
ceea ce le conferă o valoare educațională incontestabilă, punându-se în valoare și calităţile
cadrului didactic.
✓ Folosirea acestor materiale în cadrul activităţilor didactice, conduce la dezvoltarea
aptitudinilor, gândirii, interesului pentru învățare, cât și consolidarea cunoștințelor
preșcolarilor, toate acestea, având totodată la bază, relația competiție-cooperare.
✓ Existența acestor materiale în majoritatea grădiniţelor, conduce la îmbogăţirea calităţii
actului didactic și ajută la formarea preșcolarului ca participant activ la procesul de
educare.

1047
 ✓ Aceste materiale apar ca o noutate în concepția copiilor, ceea ce le captează atenția și în
același timp, îi fac pe aceștia să fie atrași de demersul procesului instructiv-educativ.
D. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT
DIDACTIC:

Propunător: Gabriela Arsene- Anton

Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Nivel II - Grupa Mare
Domeniul experiențial: Științe
Categoria de activitate: Activitate matematică
Subtema: Compunerea și descompunerea numărului 10
Tipul activității:Verificare/Sistematizare de cunoștințe
Mijloc de realizare: joc didactic
Scopul activității: Aprofundarea și îmbogățirea cunoștințelor legate de numere în concentrul 0-
10, dezvoltarea deprinderilor de a forma mulțimi cu 10 elemente (compunerea și descompunerea
numărului 10);
Obiective operaționale:
O1-să numere crescător și descrescător în intervalul 0-10;
O2- să compună numărul 10 cu ajutorul materialului didactic dat;
O3- să descompună numărul 10 cu ajutorul materialului didactic dat;
O4-să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr, asociind corect cifra corespunzătoare;
O5-să folosească un limbaj matematic adecvat în justificarea acțiunilor întreprinse.
Strategia didactică:
a) metode si procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația;
b) materiale didactice: cub cu buzunare, jetoane cu numere, bilete cu cerințe.
c) forme de organizare: frontal, pe echipe.
d) material bibliografic:
➢ Petrovici, Constantin, Didactica activității matematice în grădiniță,Editura Polirom, Iași,
2014;
➢ Curriculum pentru învățământul preșcolar;

1048
 ➢ Zlate, Ștefania, Metodica activităților matematice și contribuția jocului didactic la
îmbogățirea vocabularului, București, 2003.
Durata: 30-35 minute
Sarcina didactică:Să așeze numerele în ordine crescătoare/ descrescătoare, să compună/
descompună numere în concentrul 0- 10, să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr,
să folosească un limbaj matematic adecvat în rezolvarea sarcinilor.
Regulile jocului: Jocul se desfășoară pe două echipe: echipa piticilor și echipa ștrumfilor. Din
fiecare echipa va fi ales, pe rând, câte un copil. Voi avea trei plicuri de aceeași culoare cu fețele
cubului, ce conțin diverse cerințe. Copilul numit, va alege o culoare și astfel va afla cerința. Pentru
fiecare sarcină rezolvată corect se primește câte un punct- buline roșii, respectiv albastre pentru
rezolvarea incorectă. Câștigătorii jocului sunt cei care au adunat cele mai multe buline roșii.
Elemente de joc: alegerea plicului, strângerea a cât mai multe buline pentru evaluarea
răspunsurilor, aplauze, cuvinte stimulatorii, stabilirea punctajului, recompensa.

Secvențele activității didactice:

Moment organizatoric:
• aerisirea sălii de grupă;
• intrarea organizată a copiilor în sala de grupă;
• pregătirea materialelor necesare desfășurării activității;
• așezarea mobilierului în sala de grupă.
Captarea atenției:
Voi face introducerea în activitate cu ajutorul unei albinuțe de pluș. Vom purta o
conversație despre anotimpul de primăvară.
Anunțarea temei și a obiectivelor:
„Astăzi vom juca împreuna jocul „Încearcă, rezolvă, câștigă!”.Va trebui să fiți atenți și să
răspundeți corect la întrebările adresate de mine pentru a putea strânge cât mai multe puncte. La
fiecare răspuns corect veți primi câte un punct.Vom compune și vom descompune numărul 10 cu
ajutorul cubului și a jetoanelor, vom număra crescător și descrescător în intervalul 0-10 și vom
asocia numărul la cantitate, respectiv cantitatea la număr.”
Reactualizarea cunoștințelor:

1049
 Voi întreba copiii care a fost ultimul număr / cifră învățată? (numărul și cifra 10).Voi numi
doi-trei copii care vor număra crescător de la 0 la 10. Alți doi-trei copii vor număra descrescător
de 10 la 0.
Desfășurarea activității:
„Dragi copii, ne vom împărți în două echipe: echipa piticilor și cea a ștrumfilor. În fața
voastră se află un cub cu mai multe buzunare, în care numerele buclucașe s-au jucat și s-au
amestecat. Ca să le ajutăm să meargă fiecare la locul său, vom începe jocul astfel: cineva din echipa
piticilor va numi un copil din echipa adversă. Copilul numit va alege unul din cele trei plicuri,
roșu, verde sau albastru, iar eu voi citi sarcina pe care o vor rezolva cei doi copii: cel numit și cel
care a numit. Copilul care reușeste să ducă la bun sfârșit sarcina, primește o bulină roșie. Cine nu
reușește,una albastră.”
La final se vor număra bulinele strânse de cele două echipe, iar echipa care a adunat cele
mai multe buline roșii va fi câștigătoare. În cazul în care este egalitate, ambele echipe vor fi
declarate câștigătoare.
a) Explicarea jocului:
Se vor prezenta regulile jocului:primul copil din echipa piticilor va numi un copil din
echipa ștrumfilor. Acesta vine și alege unul din cele trei plicuri. După ce au ascultat cerința, cei
doi merg la cub și încearcă să rezolve sarcina. Jocul se repetă până ce fiecare copil a încercat să
rezolve sarcinile.
b) Demonstrarea jocului
Voi numi un copil dintr-o echipă, voi alege un plic, citesc întrebarea și apoi merg la cub și
încerc să rezolv sarcina în același timp cu copilul pe care l-am numit.
c) Jocul de probă
Se va face jocul de probă pentru a observa dacă sarcina a fost înțeleasă.
e)Desfășurarea jocului propriu-zis (plan de întrebări):
Plicul roșu:
1 : Așează în ordine crescătoare numerele din buzunarele roșii.
2:Așează în ordine descrescătoare numerele din buzunarele roșii.
3: Găsește numerele care lipsesc și completează șirul.
Plicul albastru:
1: Alege vecinul mai mare al numărului din casetă.

1050
2: Alege vecinul mai mic al numărului din casetă.
3: Formează mulțimi cu tot atâtea obiecte, câte îți arată numărul.
Plicul verde:
1: Alege numărele corespunzătoare mulțimilor de obiecte.
2: Găsește ordinea corectă a numerelor.
3: Formează o mulțime de 8 obiecte, ia două obiecte din mulțime și află câte au rămas.
5: Formează o mulțime de 5 obiecte, mai adaugă 5 obiecte în mulțime și află câte sunt.
e) Complicarea jocului
Voi introduce printre jetoanele cu numere două, trei litere. Copiii vor descoperi greșeala și le vor
înlocui cu numerele potrivite.

Evaluarea activității
Vom număra împreună câte buline a adunat fiecare echipă, iar echipa cu cele mai multe buline
roșii va fi declarată câștigătoare. În cazul în care este egalitate ambele echipe vor fi câștigătoare.
Încheierea activității
Se vor face aprecieri referitoare la modul de participare a copiilor la activitate. Copiii primesc
drept recompensă câte un abțibil cu pitici, respectiv ștrumfi.

1051
 UMBRELA CUVINTELOR

Autor:prof. Dascălu Andreea-Maria

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

D. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialul reprezintă o umbrelă care are mai multe buzunare de diferite culori în care se pot
atașa diferite imagini în funcție de tema care se desfășoară. Această umbrelă se poate folosi în
cadrul mai multor activități pe diferite domenii: domeniul limbă și comunicare, domeniul științe,
domeniul psiho motric, domeniul estetic și creativ.

Materiale necesare:
- O umbrelă dintr-un material transparent;
- 8 lavete de curățare sau fetru de diferite culori;
- ac cu ață, foarfece;
- un creion, o riglă;
- o coală de hârtie gumată;
- o sticlă, bile colorate/pietre colorate.

E. PROCES TEHNOLOGIC
Etapa I
- Măsurarea lavetei pe dimensiunea dintre două spițe ale umbrelei:

1052
Etapa a II-a
- Decuparea bucatei de lavetă în formă de triunghi:

Etapa a III-a
- Decuparea celorlalte bucăți de lavetă la aceleași dimensiuni:

Etapa a IV-a
- Așezarea bucăților de lavetă decupate pe parte interioară a umbrelei:

Etapa a V-a
- Coaserea tuturor triunghiurile colorate între ele:

1053
Etapa a VI-a
- Obținerea umbrelei colorate compartimentată cu 8 buzunare:

Etapa a VII-a
- Realizarea suportul umbrelei dintr-o sticlă umplută cu bile colorate:

Etapa a XIII-a
- Înfigerea mânerului umbrelei în suport;

Etapa a IX-a
- Realizarea săgeții dintr-o coală de hârtie gumată;

Etapa a X-a
- Așearea imaginilor în fiecare buzunar:

1054
 F. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:
- „Umbrela cuvintelor” este un material didactic practic și accesibil preșcolarilor;
- Este ușor de confecționat, se poate realiza împreună cu preșcolarii;
- Acest material didactic inovator vine în sprijinul preșcolarilor ajutându-i să perceapă actul
didactic ca pe o joacă;
- Este un bun instrument de evaluare;
- Se poate folosi în cadrul mai multor activități pe domenii experențiale:
Exemplu: tema “Viețuitoarele Pământului”:

ADE: COMPORTAMENT SPECIFIC:

Cunoașterea mediului
Matematică
Educarea limbajului
Educație fizică
Educație pentru societate
Observă, descrie imaginile aflate în fiecare buzunar al umbrelei;
Numără, efectuează adunări și scăderi;
Desparte în silabe, reprezintă grafic, alcătuiește enunțuri cu cuvântul
respectiv;
Imită diferite tipuri de mers/comportamente ale animalelor;
Conștientizează faptele bune/faptele rele;

G. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC:

Propunător: prof. Dascălu Andreea-Maria

Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Nivel II - Grupa Mare
Domeniul experiențial: Domeniul Limbă și Comunicare
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Subiectul activității: “Cu animale ne jucăm și răspunsuri bune dăm!”
Tipul activității: Verificare/Sistematizare de cunoștințe
Mijloc de realizare: joc didactic
Scopul activității: Sistematizarea cunoștințelor dobândite privind sunetele, silabele și propozițiile;
Obiective operaționale:

1055
 O1 – să denumească și să identifice pe baza imaginilor, animalele domestice și cele sălbatice
din țara noastră;
O2 – să despartă în silabe cuvinte care denumesc animale, specificând numărul silabelor;
O3 – să precizeze sunetul inițial al unui cuvânt;
O4 –să reprezine grafic cuvinte;
O5 – să alcătuiască propoziții corecte din punct de vedere gramatical și fonetic.
Strategia didactică:
e) metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația;
f) materiale didactice: umbrela cuvintelor, jetoane.
g) material bibliografic:
o Dumitru Gherghina, Cornel Novac, Alexandru Mitrache,Didactica activităților
instructive-educative pentru învățământul preprimar, Editura Didactica Nova,
Craiova, 2015.
h) forme de organizare: frontal, pe echipe.
Sarcina didactică:Să identifice și să numească animalele din imagini; să despartă în silabe
cuvintele și să specifice numărul silabelor; să specifice sunetul inițial al cuvântului; să reprezinte
grafic cuvintele și să alcătuiască propoziții cu cuvintele din imagini.
Regulile jocului: Jocul se desfășoară pe două echipe: “echipa fermierilor” și „echipa pădurarilor”.
Fiecare membru din fiecare echipă va veni pe rând în față și va roti umbrela. Copilul care este în
față numește animalul la care s-a oprit acul, specifică ce fel de animal este (domestic sau sălbatic),
il desparte în silabe, precizează numărul silabelor, precizează sunetul inițial și alcătuiește o
propoziție cu acest cuvânt. Pentru fiecare răspuns corect se primește câte un stimulent (bulină:
roabă/copac). Echipa care adună cele mai multe puncte (stimulente) este echipa câștigătoare.
Elemente de joc: rotirea umbrelei, strângerea a cât mai multe buline pentru evaluarea
răspunsurilor, aplauze, cuvinte stimulatorii, stabilirea punctajului, recompensa.

Secvențele activității didactice:

Moment organizatoric:
Asigurarea condițiilor optime pentru desfăşurarea activităţii:
- aerisirea sălii de grupă;
- aranjarea mobilierului;

1056
- pregătirea materialului didactic necesar;
Captarea atenției:
Captarea atenției se realizează prin citirea unor ghicitori despre animale domestice și sălbatice.
Anunțarea temei și a obiectivelor:
Astăzi vom juca împreună jocul “ Cu animale ne jucăm și răspunsuri bune dăm!”
Voi va trebui să fiți foarte atenți ca să identificați și să numiți animalele din imagini; să despătțiți
în silabe cuvintele, să le reprezintați grafic, să precizați sunetul inițial și să alcătuiți propoziții cu
cuvintele din imagini pentru a putea strânge cât mai multe puncte. La fiecare răspuns corect veți
primi câte un punct.
Reactualizarea cunoștințelor:
Înainte de începerea jocului, ne amimtim câteva aspecte importante despre animalele domestice și
cele sălbatice:
- Care sunt animalele sălbatice/ domestice?
- Unde locuiesc ele?
- Cum se numesc puii caprei, iepei?
- Cum se numește mama: vițelului, iedului?
- Ce obținem de la oaie, vacă, capră, găină?
- Cum se numește adăpostul ursului/ vulpii/ veveriței?
Desfășurarea activității:
Se împarte grupa în două echipe: “echipa fermierilor” și „echipa pădurarilor”.
Copii, în fața voastră se află o umbrelă. Ea se numește “umbrela cuvintelor”. Această umbrelă are
mai multe fâșii colorate, iar pe fiecare fâșie se află câte un animal. După cum observați, umbrela
are și o săgeată. După ce învârtiți umbrela, trebuie să observați ce imagine se oprește în dreptul
săgeții. După ce numiți animalul, specificați daca este un animal domestic sau sălbatic, îl despărțiți
în silabe, îl reprezentați grafic pe tablă, precizați sunetul inițial și apoi alcătuiți o propoziție cu
cuvântul respectiv. Dacă reușiți să rezolvați corect aceste sarcini, echipa din care vă aflați va primi
câte o bulină (roabă sau copac). Echipa care va obține cele mai multe buline, va caștiga.
a) Explicarea jocului:
Se vor prezenta regulile jocului.
Voi chema câte un copil în față de la fiecare echipă. După ce rotiți umbrela, va trebui să rezolvați
sarcinile.

1057
b) Demonstrarea jocului
Voi roti umbrela și voi preciza animalulcare s-a obrit în dreptul săgeții. După ce spun câteva
cuvinte despre acel animal, despart cuvântul în silabe, precizez câte silabe are și apoi il reprezint
grafic.
c) Jocul de probă
Se va face jocul de probă pentru a observa dacă sarcina a fost înțeleasă.
d) Desfășurarea jocului propriu-zis
Va ieși pe rând câte un membru din fiecare echipă pentru a rezolva câte o sarcină. Echipa care
raspunde corect va fi aplaudată și va primi un stimulent. Copilul din echipa care va greși va fi
ajutat de ceilalți membri ai echipei din care face parte și nu va primi stimulent.
e) Complicarea jocului
Copiii vor lua jetoanele pe care le-au descris anterior și vor formula propoziții cu aceste cuvinte.
Evaluarea activității
Vom număra împreună câtă buline a adunat fiecare echipă, iar echipa cu cea mai multe buline
strânse va fi declarată câștigătoare. În cazul în care este egalitate ambele echipe vor fi câștigătoare.
Încheierea activității
Se vor face aprecieri referitoare la modul de participare a copiilor la activitate. Toți copiii primesc
recompense .

Bibliografie:
• Dumitru Gherghina, Cornel Novac, Alexandru Mitrache (2015), Didactica activităților
instructive-educative pentru învățământul preprimar,Editura Didactica Nova, Craiova;
• Zapletal Milos (1980), Mica enciclopedie a jocurilor, București, Editura Sport-Turism.

1058
 SENSIBILITATEA SENZORIALĂ

prof. Serdenciuc Angelica

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași

A. DESCRIEREA MATERIALULUI DIDACTIC:

Materialele constau in cele 5 caserole de plastic transparente cu diferite materiale senzoriale
dezvoltând simțul tactil și vizual.
Materiale necesare:
Caserole numerotate: caserola nr.1 cu nisip granulat, caserola nr.2 cu blana naturală, caserola
nr.3 cu melană, caserola nr.4 cu frunze uscate, caserola nr.5
cu ovăz(rumeguș).

B. PROCES TEHNOLOGIC
Etapa I
Achiziţionarea a cinci caserole de plastic transparente
potrivite ca mărime, şi a celorlalte materiale necesare:
nisip granulat, blana naturala, melana, frunze uscate, ovăz.
(rumeguș).
Etapa a II-a
Aşezarea unui strat subțire in fiecare caserolă din fiecare material achiziționat.
Etapa a III-a
Aşezarea caserolelor cu distanța necesară între ele în rând.

1059
C. VALOAREA FORMATIVĂ A MATERIALULUI DIDACTIC:
Jocul ocupă un loc important în abordarea copilului, fiind considerat un instrument
privilegiat de studiu al diverselor stadii cognitive, al comportamentelor sociale, al dezvoltării
afective a copilului.
Copilul începe să vadă lumea prin intermediul simțurilor și percepțiilor.
Dezvoltarea capacităților senzoriale, precum şi percepțiile se realizează prin jocuri
senzorio motorii: apucarea obiectelor,atingere, jocuri pe bazăde culori şi texturi diferite, ascultare.
Jocurile sunt experiențe esențiale în dezvoltarea copilului. Cu cât copilul tău se joacă mai mult și
într-un mod creativ și educativ, cu atât acesta crește mai armonios și mai pregătit să facă față
provocărilor vieții. Jocul presupune flexibilitate și adaptabilitate din partea copilului, capacități
esențiale care mai târziu pot face diferența între un adult mediu și unul care face cu succes față
provocarilor vieții.Când se joacă, copilul explorează și învață diversele fațete ale realității într-o
manieră sigură, jocurile devenind un lung șir de repetiții înainte de provocările ce vor urma odată
cu maturizarea. Cu cât copilul are ocazia să repete mai mult și în moduri cât mai diverse (singur
sau cu ceilalți prin jocuri senzoriale, sociale, de mișcare, creative, artistice etc), cu atât se va adapta
la diverse situații mai plin de încredere și curaj, mai original și „colorat”, mai armonios și viu!

D. EXEMPLU DE UTILIZARE A MATERIALULUI DIDACTIC ÎN CONTEXT

DIDACTIC:
Propunător: prof. Serdenciuc Angelica
Grădinița: cu Program Prelungit Nr. 26, Iași
Grupa mică: Nivel I
Tema anuală de studiu: CÂND,CUM ȘI DE CE SE ÎNTĂMPLĂ?
Domeniul de activitate: Activități liber alese (ALA2)
Subiectul activității:Spune ce simți!
Tipul activității: Joc senzorial
Scopul activității:Dezvoltarea sensibilității tactile și vizuale specificînd ceea ce simte de fiecare
dată când atinge materialul din fiecare caserolă.
Elemente de joc:aplauze,întrecerea.
Regulile jocului: Copiii vor veni sărind pe rând în fiecare caserolă și vor preciza pe ce au sărit și
ce au simțit(moale,aspru,fin,zgrunțuros,tare).

1060
Obiective operaționale:
O1-să își însușească corect regulile jocului;
O2-sa asocieze simțul tactil pe ceea ce au atins;
O3- să participe activ la joc.
Material bibliografic:
Revista Învățământul peșcolar și primar 3-4 2018,Editura Arlequin
“Metode interactive de grup. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar”, Silvia Breben, Elena
Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Editura Arves.
Durata. 15 minute

Evenimentul
didactic Conținutul științific Strategii Evaluare
didactice
Moment Aranjarea caserolelor în rând cu spațiu mic
organizatoric între ele pentru desfășurarea jocului.

Se va realiza printr-o discuție referitoare la

Captarea atenței toate simțurile pe care noi le Conversația
avem(tactil,vizual,olfactiv,auditiv).
Educatoarea îi anunță pe copii că se vor juca,
Anunțarea temei un joc senzorial, cu titlul,,Spune ce simți!” Conversația
/jocul de probă Se explică și se demonstrează jocul.

Copiiii sunt așezați în două rânduri(cel al

Desfășurarea băieților și cel al fetelor).În acest timp eu voi
propriu-zisă sta desculț în prima caserola nr.1 și le voi Capacitatea
a jocului menționa pe ce stau și ce simt,apoi voi sări în de a
caserola nr.2 și voi menționa ce simt....așa se menționa
va proceda pâna la ultima caserolă. Fiecare ceea ce au
răspuns corect va fi aplaudat și notat cu câte o atins
bulina veselă, răspunsurile greșite vor fi notate

1061
 cu câte o bulină tristă. La sfârșitul jocului vor
fi numărate bulinele fetelor cât și ale baieților.
Vor fi premiați cei care au obținut cele mai
multe buline vesele.
Încheierea Se fac aprecieri generale și
activității individuale,referitoare la participarea copiilor
în cadrul jocului.

AMENAJAREA SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL ÎN CENTRE DE ACTIVITATE

Educatoare Holban Iuliana

Grădinița cu Program Normal „Năsturel” Constanța

„Mediul intervine în dezvoltarea copilului, în formarea personalităţii lui şi a calităţilor sale

specific umane, ca sursă a dezvoltării, nu în rol de ambianţă". (Lev Vîgotsky).
Mediul educaţional este un bun educator pentru copiii mici, el constituid contextul fizic,
cultural, social în care se realizează educaţia copilului. El trimite permanent mesaje copilului, cele
mai multe dintre ele fiind esenţiale pentru formarea acestuia, reprezentând elementul de bază în
experienţa lui de viaţă.
Jucându-se, preşcolarul învaţă — nu numai prin jocul propus şi organizat de educatoare ci,
mai ales, prin jocul iniţiat şi desfăşurat din propria iniţiativă. Jocul pe care îl alege copilul singur,
dintre opţiunile pe care i le propune mediul din sala de grupă, este un joc creativ şi liber. În acest
joc se vor antrena posibilităţile maxime de soluţionare a problemelor, se va realiza o motivaţie
intrinsecă şi se vor exersa soluţii creative. Dacă mediul în care acţionează copilul va fi structurat
adecvat, cu materiale utile, în cantităţi suficiente şi distribuite cu un scop educativ bine precizat,
copilul va fi stimulat să-şi aleagă jocul care să-i dezvolte, să-i formeze cunoştinţele, aptitudinile şi
atitudinile necesare adaptării socioindividuale.

1062
 Spaţiul îi „vorbeşte" copilului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de acţiune şi experienţă.
Una din responsabilităţile cele mai importante ale educatoarei este de a-i ajuta și sprijini pe copii
să înveţe din propria lor experienţă. Folosind situaţiile de învăţare apărute în contextul activităţii
de joc (atât spontan, cât şiorganizat, acesta trebuie să le furnizeze permanent ocazii de acţiune,
trezindu-le şi, totodată, stimulându-le responsabilitatea. Oferind preşcolarului un mediu securizat
şi stimulativ, care îl susţine şi îl încurajează în dezvoltare, educatoarea îi cultivă încrederea în
forţele proprii, creativitatea, capacitatea să-şi asume decizii şi responsabilităţi — după puterile sale
— devenind independent şi liber în exprimare.
Educatoarea organizează și planifică spaţiul de învăţare prin amenajarea centrelor de
activitate
Centrele de activitate sunt, în fapt, o manieră de organizare a spaţiului educaţional din
grupă,după criteriul activităţilor fundamentale pe care le desfăşoară copiii. Ele asigură cunoaşterea
realităţii în domeniile cele mai importante: prin ştiinţă, arte plastice, jocuri de masă, bibliotecă,
construcţii, jocuri de rol etc. Fiecare centru oferă terenul unei activităţi în care jocurile liber alese
vor dezvolta cunoaşterea într-o sferă a vieţii socio-umane. Toate, împreună, dezvoltă
personalitatea copilului în ansamblu.
În oricare din centre copilul descoperă realitatea fie individual, fie colaborând cu ceilalţi.
Independenţa în alegere şi acţiune se completează cu cooperarea şi negocierea soluţiilor.
Echipamentele şi materialele utilizate se găsesc la îndemâna copiilor. Ele sunt sortate,
ordonate şi etichetate pentru a păstra ordine şi a oferi exemplul unei organizări eficiente. Folosirea
şi rearanjarea lor rămâne la latitudinea copiilor sub atenţia şi îndrumarea educatoarei.
Împărţirea sălii de grupă în centre de activitate corespunde activităţilor pentru care copiii,
manifestă un interes deosebit. Organizate ca „laboratoare de lucru" (O.Decroly), acestea oferă
copiilor posibilitatea să acţioneze activ cu materiale semnificative din lumea lor, să
experimenteze, să exploreze, descoperind sensul lucrurilor şi al interacţiunii dintre ele, şi nu
luându-le „de-a gata" de la adult. Astfel, copiii preiau iniţiativa în construirea propriilor cunoştinţe.
Centrele de activitate asigură o planificare flexibilă, eficientă, individualizată şi deschisă a
activităţilor. Utilizarea centrelor de activitate obligă educatoarea să observe, să-şi organizeze şi să-
şi planifice activităţile într-un mod nerigid, deschis nevoilor de dezvoltare ale copiilor. Circulaţia
liberă între arii şi interacţiunile ce se stabilesc în joc creează copiilor tot mai multă independenţă
şi încredere în forţele lor, ceea ce presupune că pot să decidă şi să răspundă personal. în acelaşi

1063
timp, se trezeşte interesul manifestat pentru un centru sau altul şi posibilitatea satisfacerii lui.
Copiii îşi întăresc motivaţia pentru învăţare şi acţiune şi sentimentul de siguranţă, pe care îl au de
la produsul propriei activităţi. Având la dispoziţie o varietate de materiale, copiii învaţă conform
intereselor, necesităţilor şi stilului propriu de învăţare.
Amenajarea spaţiului în centre de activitate stimulează lucrul în colaborare, încurajează
interacţiunile copiilor în procesul activităţii şi comunicarea liberă, negocierea, expunerea şi
argumentarea opiniei proprii, creativitatea soluţiilor, adică oferă posibilităţi de exersare a relaţiilor
sociale şi — un lucru de mare valoare în copilăria timpurie — posibilitatea de a învăţa unul de la
altul. („Copiii învaţă mai bine unii de la alţii" — Jean Piaget). La fel se construiesc relaţii de
colaborare şi cooperare între educatoare şi copii.
Copilul are dreptul şi posibilitatea de a alege: centrul de activitate, partenerii, sarcina de
lucru, materiale şi ustensile, forma de exprimare a produsului activităţii. El îşi gestionează singur
timpul aflării în centru, conform interesului şi/sau ritmului de achiziţie a competenţelor, este liber
să aleagă o activitate în grupul de semeni sau să se joace de unul singur.
În centrele de activitate competiţia devine secundară (lucru foarte necesar la vârstele mici,
când fragilitatea afectivă este recunoscută şi este nevoie de valorizare şi atitudine pozitivă).
Disciplina interdicţiei se înlocuieşte cu autocontrolul şi stăpânirea de sine, care sunt mult
mai productive în raport cu devenirea personalităţii copilului şi construirea încrederii în sine.
Lucrul în această manieră relaxează copiii şi educatoarea în aşa fel, încât atmosfera este permanent
destinsă, netensionată şi optimistă.
Tematica variată și multiplele mijloace de învățare pe care le punem la dispoziția copiilor
în centrele de activitate devin suporturi pentru ca fiecare copil să se exprime cu încredere.
Mijloacele de învățământ au funcție informativă, de facilitare a transmiterii unor
cunoștințe, dar în același timp dețin și funcții formative, familiarizându-i pe copii cu mânuirea și
selectarea unor instrumente pentru înțelegerea a noi aspecte sau dimensiuni ale realității.
Importanța lor este deosebită, întrucât solicită și sprijină operațiile gândirii, stimulează căutarea și
cercetarea, contribuie la dezvoltarea imaginației și creativității copiilor, îi sensibilizează către
anumite probleme, stârnindu-le curiozitate, favorizând cultivarea simțului echilibrului și
frumosului.
În centrele de activitate trebuie să existe un material variat, bogat şi interesant. Materialul
de care trebuie să dispună centrele ludice motivează curiozitatea şi încurajează achiziţionarea de

1064
noi cunoştinţe. Modul în care el este distribuit şi amplasat trebuie să ofere o atmosferă destinsă,
securizantă, estetică şi reconfortantă, care să stimuleze urmărirea propriilor interese de cunoaştere
şi investigare.
Centrul Bibliotecă include cărți și materiale pentru activități de audiție și scriere. Este o
zonă liniștită, unde copiii se pot așeza și privi cărțile sau pot asculta lectura educatoarei. Lectura
trebuie să fie o activitate zilnică, copiii fiind îndemnați să-și creeze propriile cărți, să asculte o
varietate mare de povești. Materiale utilizate: cărți cu imagini viu colorate, cărți cu povești și
poezii, dicționare ilustrate, enciclopedii, alfabetul în imagini, cărți scrise de către copii împreună
cu părinții, imagini și seturi de tablouri, tăblițe magnetice cu litere, coli de scris, creioane și carioci,
reviste, casetofon etc.
În centrul Știință copiii pot experimenta, explora, descoperi, pot cunoaște însușiri,
caracteristici, particularități ale obiectelor, fenomenelor, lucrurilor, precum și modalități de
utilizare a acestora. Ei se pot familiariza cu modul de viață al ființelor, cu relațiile care se stabilesc
între acestea și lumea înconjurătoare, își formează deprinderi de a îngriji vietățile, capătă
cunoștințe ecologice. Interacțiunea cu obiectele, observarea, compararea, clasificarea, dialogul și
comunicarea sunt esențiale. Copiii colaborează, cooperează, exprimă păreri, emit soluții creative,
se autoevaluează. Materiale utilizate: plante, flori, frunze de diferite forme, culori și dimensiuni,
lupe, microscoape, pietre de diferite mărimi, culori, forme și compoziții, lucruri de texturi diferite:
lemn, calcar, plastic, diverse produse alimentare solide și lichide, echipament de măsurare etc.
Centrul Artă încurajează copiii să-și dezvolte creativitatea, să se distreze cu materiale noi
și să experimenteze tactil. Totodată acest centru stimulează curiozitatea, simțul estetic, imaginația
și spiritul de inițiativă, încrederea în sine, dezvoltarea motricității fine și grosiere și abilități
cognitive. Materiale utilizate: coli, culori, acuarele, pensule, bureți, ștampile, lipici, foarfece,
materiale reciclabile, plastilină, argilă etc.
Centrul Jocuri manipulative – activitățile din acest centru îi ajută pe copii să numere, să
facă asocieri și clasificări, să-și creeze propriile jocuri și să exerseze deprinderile de limbaj.
Abilitățile sociale se dezvoltă prin utilizarea de către mai mulți copii a materialelor, prin negocieri
și rezolvarea problemelor, prin realizarea construcțiilor colective. Materiale utilizate: puzzle,
jocuri gen domino, cuburi ilustrate, incastre, șabloane, jocuri tip lego, figuri geometrice, cifre etc.
Centrul Construcții conține materiale de diferite dimensiuni și forme pentru crearea de
structuri imaginare cum ar fi clădiri, ferme și grădini zoologice, trenuri, depozite, etc. Construind,

1065
copiii își dezvoltă aptitudini matematice, se dezvoltă gândirea și crește capacitatea de a soluționa
probleme. Se face apel la creativitate și astfel, crește capacitatea de concentrare. Pe măsură ce
construiesc împreună, copiii rezolvă probleme de viață și învață să coopereze și să respecte munca
altora. Materiale utilizate: seturi pentru construcție – diferite mărimi și forme: cuburi din plastic,
lemn și carton gros, figurine de oameni și animale, semne de circulație rutieră, camioane, mașinuțe,
avioane, copaci, plante din plastic etc.
Centrul Jocuri de rol încurajează copiii să însceneze ceea ce văd în viața de zi cu zi,
ajutându-i să înțeleagă lumea înconjurătoare și să își asume diferite roluri. În timp ce joacă rolurile,
copiii învață despre ei însiși, despre familiile lor și societatea în care trăiesc, învață să coopereze
cu alții prin alegerea rolurilor și interpretarea lor. Interpretarea jocurilor de rol stimulează gândirea
și imaginația copiilor, le dezvoltă limbajul, îi ajută la soluționarea problemelor și la perfecționarea
capacităților de comunicare. Materiale utilizate: păpuși – băieți și fete, îmbrăcăminte, veselă, vase,
tacâmuri, tigăi, căni, pahare, farfurii, trusă doctor etc.
Centrul Nisip și apă – acest centru oferă copiilor posibilitatea de a explora senzația atingerii
nisipului și apei. Copiilor le place să stropească, să umple găletușe și să verse apa din ele, să face
jucăriile plutească ori să le scufunde. Materiale utilizate: găletușe, stropitori, forme pentru nisip,
scoici, figurine din plastic, pâlnii, bărcuțe site etc.
Ca manager al grupei, educatoarea trebuie să fie un facilitator al învățării: să creeze
contexte de învățare cât mai variate, cît mai stimulative, cât mai adaptate particularităților
individuale ale copiilor, să ofere acestora opțiuni diferite și să îi lase pe ei să aleagă între ocazii și
materiale diverse.

Bibliografie:
1. C. Bârzea (1995), Arta și știința educației, Editura didactică și pedagogică București;
2. Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Unitatea de management al proiectelor pentru
învățământul preuniversitar (2008), Ghid de bune practici pentru educație timpurie a copiilor de
la 3 la 6/7 ani, București;
3.www.unicef.ro/programe/educatieinvataretimpurie, Repere fundamentale în învățarea și
dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani.

1066
 ORGANIZAREA ȘI AMENAJAREA SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL ÎN
GRĂDINIȚĂ

Autor: prof. Păsculescu Andreea

Grădinița cu Program Prelungit Nr.1. Hunedoara

Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul
că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă
responsabilităţi pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt potrivite
nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să
participe la activităţi care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare. Alegând singuri şi asumându-şi
responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi, capabili să se descurce singuri, încrezători în
propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.
Ce sunt ariile/centrele/zonele de interes/de stimulare?
Ariile sunt spaţii educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe
care le oferă acestora. Este important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine şi
siguranţă pentru copil. Ordinea este un element de bază dar care nu trebuie exagerat. Aşadar,
jocurile şi jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor care vor învăţa să le aranjeze la
locul lor după ce le-au folosit. De asemenea, un joc început nu se întrerupe, iar o construcţie
neterminată nu se descompune, pentru că valoarea produsului propriu este mai importantă pentru
copii decât ordinea în sine.
Ariile sunt o altă amenajare a spaţiului, prin împărţirea lui în spaţii diferite, cu scopuri de
cunoaştere şi dezvoltare experienţială a copilului, o altă aşezare a jocurilor şi jucăriilor în sală, o
altă antrenare în joc şi activitate a copiilor după reguli în care se stimulează motivaţia internă şi
respectul de sine.
Tipuri de centre/arii/sectoare:
Construcţii cu cuburi (un covor şi un raft în care sunt aşezate cuburi de diferite mărimi şi
forme).

1067
 Este o zonă consacrată cuburilor mari, cu ajutorul cărora copilul poate realiza diferite
construcţii pe covor, implicând imaginaţia şi spiritul său creator, exersând mişcările largi şi cele
fine.
Joc de rol/imaginaţie/coltul căsuței (o casă mică din carton sau lemn, cu obiecte de
mărimea copiilor, ustensile şi mobilier, truse diferite pentru dramatizare, costume, măşti etc.).
Este locul în care copiii desfăşoară activităţi casnice şi exersează diferite roluri sociale. Îşi
dezvoltă deprinderi de cooperare, de comunicare, de limbaj, de manipulare a obiectelor de uz
casnic, îşi exersează imaginaţia, învaţă să se exprime artistic.
Zona senzorială/nisip şi apă(un vas mare cu nisip şi un lighean cu apă, diferite forme cu care
se pot juca).
Este zona care stimulează fantezia şi imaginaţia copilului. Acesta îşi dezvoltă capacitatea
tactil – kinestezică, îşi dezvoltă musculatura şi îşi îmbunătăţeşte coordonarea senzorio - motorie.
Joc de masă (măsuţă şi raft în care se găsesc jucării mici şi jocuri de masă). Este o zonă în care
copilul capătă achiziţii în toate domeniile: cognitiv, socio – afectiv, fizic.
Biblioteca/zona liniştită/colţul cărţii şi al poveştii (rafturi cu cărţi, caiete, instrumente de scris,
imagini pe teme diferite, măsuţă).
Această zonă are două mari roluri în grădiniţă:
- să apropie copilul de carte şi de simbolurile limbajului;
- să ajute copilul să se echilibreze, să se odihnească în anumite momente.
În acest sector, copiii fac cunoştinţă în mod organizat cu cartea şi cuvântul. Ei învaţă ce
reprezintă ea, care este valoarea ei şi cum trebuie să o folosească. Cu cât copiii se vor apropia mai
repede şi mai adecvat de cuvântul scris din cărţi, vor reuşi să descifreze mai repede scrisul şi cititul
în perioada şcolară.
Arta (acuarele, guaşe, tempera, hârtie albă şi colorată, lipici, aţă, măsuţă şi raft în care sunt
aşezate în ordine toate materialele).
În această zonă copiii realizează activităţi de desen, dactilopictură, activităţi practice,
colaje. Este o zonă liniştită, simplă, care trezeşte imaginaţia şi spiritul creator al copilului.
Ştiinţa/colţul naturii vii (plante, mici animale de casă, acvariu cu peştişori, seminţe, vase
pentru experienţe, etc.). Aici este locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi, realizează
mici experienţe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observaţii.

1068
 Pentru o bună desfăşurare a activităţilor în cadrul ariilor de stimulare, educatoarea
împreună cu copiii stabilesc la începutul anului, atunci când sunt prezentate centrele şi materialele
corespunzătoare, nişte reguli care trebuie respectate de către copii.
Rolul educatoarei în amenajarea spaţiului
În realizarea aranjamentelor de spaţiu educatoarea trebuie să parcurgă următorii paşi:
alegerea spaţiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier;
stabilirea climatului spaţiului (căldură, sursă de apă, lumină, curăţenie);
identificarea resurselor materiale şi depozitarea lor;
amenajarea centrelor de interes.
Pentru amenajarea utilă a sălii de grupă, educatoarea trebuie să ţină cont de următoarele
cerinţe:
• să planifice activităţile înainte de amenajarea spaţiului;
• să planifice amenajări ale mobilierului cât mai flexibile, în aşa fel încât ariile să poată fi
extinse sau reduse în funcţie de cerinţele activităţilor;
• să aranjeze materialele la nivelul copiilor, în aşa fel încât aceştia să le poată folosi singuri
şi să le poată pune la loc;
• să organizeze şi spaţii liniştite, în care copilul să se simtă singur, chiar să se odihnească;
• să gândească spaţiul pentru mişcare şi libertate de acţiune din partea copilului;
• să plaseze aria nisip şi apă lângă o sursă de apă şi pe o suprafaţă uşor de curăţat;
• să plaseze centrele zgomotoase departe de cele care cer linişte şi concentrare;
• să amenajeze zona bibliotecii într-un spaţiu luminos şi liniştit;
• colţul naturii are nevoie de lumină, aer şi spaţiu;
• să aibă în vedere un spaţiu în care copiii să-şi ţină hainele personale;
• să plaseze mobilierul în aşa fel încât să poată vedea toţi copiii, în toate ariile folosite;
• să marcheze centrele de interes prin simboluri pe care copiii să le recunoască.
Sala de grupă trebuie să îndeplinească şi un rol estetic. Deşi este aglomerată cu jocuri,
jucării şi diverse materiale, ea trebuie să ofere o imagine globală simplă, plăcută şi de siguranţă
pentru copil. Împodobirea sălii cu desenele şi lucrările copiilor este mult mai eficientă decât
pictarea pereţilor.
Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea, flexibilitatea şi
competenţa profesională a educatoarei.

1069
 Recunoaşterea valenţelor formative ale mediului educaţional este una din ideile deosebit
de valoroase promovate de reforma învăţământului preşcolar. În acest sens, într-un program
educativ la vârstele timpurii este foarte important să acordăm o atenţie deosebită amenajării
spaţiului.
Importanţa amenajării spaţiului din grădiniţă
Spaţiul constituie contextul material în care se desfăşoară educaţia. El trimite permanent
mesaje copilului, mesaje care sunt esenţiale pentru dezvoltarea acestuia şi constituie elemente de
bază în experienţa sa de viaţă. În grădiniţă, spaţiul este special amenajat pentru copii, în aşa fel
încât acesta să trimită copilului mesaje cu suport educativ, în sprijinul dezvoltării lui. Amenajarea
spaţiului grupei într-o nouă manieră, care să nu mai imite modelul şcolar ci să ofere ocazii de joc
liber şi creativ, corespunde în fapt cu organizarea ariilor de stimulare. Acestea sunt colţuri,
ateliere, sectoare, centre, domenii, locuri în care sunt puse materialele didactice la îndemâna
copiilor, într-o manieră care să dea prilejul desfăşurării unor activităţi menite să dezvolte copilul
psihic şi fizic.
Spaţiul educaţional oferă siguranţă emoţională şi afectivă atunci când educatoarea,
cunoscându-şi bine copiii din grupă, organizează şi amenajează ambientul astfel încât aceştia să
poată desfăşura activităţi potrivite dezvoltării individuale. Lucrând în grupuri mici, copiii pun
întrebări, comunică între ei şi cu educatoarea, antrenându-şi structurile de bază ale limbajului.
Dacă găsesc în spaţiul grupei acele jocuri şi jucării pe care şi le doresc şi care le oferă şansa
exersării unor capacităţi individuale, copiii vor învăţa jucându-se, aproape fără efort. Alegând
singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi, capabili să se descurce
singuri, încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.

Bibliografie:
1.Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii;
2. Curriculum pentru invatamant prescolar, (2008), Editura Didactica Publicing House;
3. Taiban, M., Varzari, E., Andreescu, F.(1970),Pedagogia prescolară, Manual pentru liceele
pedagogice de educatoare, Editura Didactica și Pedagogica, Bucuresti,
4. Taiban, M., Dima, F.(1964),Număratul și socotitul în grădinița de copii, Editura Didactică și
Pedagogică, București.

1070
 MEDIUL EDUCAȚIONAL ȘI UTILIZAREA UNOR
STRATEGII INOVATOARE

Prof. înv. preşcolar, Olar Daniela

Şcoala Gimnazială „Mihai Viteazu” Şelimbăr

Crearea unui mediu educațional adecvat, precum și utilizarea unor metode inovatoare
reprezintă condiții de bază pentru obținerea performanței în procesul educativ. Spațiul educațional
amenajat pe sectoare de activitate oferă posibilitatea învățării spontane dând posibilitate fiecărui
copil să se regăsească în funcție de interese, aptitudini și înclinații. Activitatea pe centre oferă
posibilitatea tratării diferențiate a copiilor, integrarea copiilor care întâmpină dificultăți în învățare
pentru obținerea progresului în învățare a fiecărui copil. Amenajarea spațiului educațional se
realizează în funcție de originalitatea educatoarei, dimensiunile încăperii, tema propusă, varietatea
echipamentelor și a materialelor etc.
Modalitate de concepere a centrelor de interes: ”Centre de interes mobile”
a. Identificarea, selectarea materialelor potrivit centrelor.
Am pus la dispoziţie, pe o masă, în mijlocul sălii de grupă, materiale aparținând tuturor
centrelor de interes propuse pentru ziua respectivă, urmând să fie alese de către copii doar cele
aparțin centrului de interes la care se află fiecare grup de copii. În acest fel s-a realizat selecția
materialelor potrivite fiecărui sector. În acest fel, copiii sunt puși în situația de a recunoaște și a
selecta dintr-o multitudine de materiale pe cele care se potrivesc fiecărui centru de interes. După
selecția materialelor, fiecare grup sortează doar materialele care se referă la tema propusă, cu
scopul de a identifica elemente care aparțin unei teme. Aceste acțiuni premergătoare trecerii la
activitatea pe centre de interes contribuie la dezvoltarea capacității de a clasifica materiale în
funcție de utilitatea lor și de a stabili un necesar. Copiii pot identifica materiale care pot fi utilizate
la mai multe centre. Exemple: cărți de diferite mărimi, care aparțin, de regulă, sectorului
Bibliotecă, pot fi utilizate la sectorul Construcții, copiii construind, în plan vertical, o casă, un turn.
Nisip, pietricele de la sectorul Nisip și Apă pot fi utilizate la sectorul Științe, copiii observându-le
la microscop, cu lupa, iar apa, la sectorul Bucătărie sau Joc de rol.

1071
 Materialele selectate vor fi puse în cutii etichetate/colorate diferit, special confecționate,
anterior (Cutia sectorului Știintă, Artă, Bibliotecă, etc.), cutii pe care copiii le vor lua la sectorul
ales.
b. Alegerea zonei pentru amenajarea centrului
Grupul de copii vor alege locul pe care îl consideră potrivit, în sala de grupă, pentru
sectorul ales. ”Centrul de interes mobil” dă posibilitate copilului să-și amenajeze propriul centru,
să experimenteze în diferite zone ale clasei, să asocieze specificul centrului cu spațiul potrivit. De
asemenea, se oferă copilului posibilitatea de a alege liber în fiecare zi sau într-o perioadă
determinată (o săptămână, perioada unui proiect).

Metode, procedee şi tehnici inovative în activităţi corectiv-terapeutice

GRUPA: germană, combinată

GELENKTES FREISPIEL/ACTIVITĂŢI LIBER ALESE
PROIECTUL: „ WINTERÜBERRASCHUNGEN - SURPRIZELE IERNII”
MIJLOC DE REALIZARE:ACTIVITĂŢI PE CENTRE DE INTERES
SCOPUL: stimularea șiîncurajarea cunoaşterii prin situaţii pedagogice inedite pentru obţinerea
progresului în învăţare a fiecărui copil
FOCUS: Stimulare senzorială, cognitivă, emoţională; Lateralitate; Stimulare terapeutică,
logopedică
KUNST/ARTĂ: „Tablou de iarnă”
- să realizeze, pe o oglindă, un tablou de iarnă folosind materiale din coșulețul senzorial
WISSENSCHAFT/ŞTIINŢĂ: „Observăm zăpadă/gheață/apă în oglindă/cu lupa/la microscop”
- să identifice forme, dimensiuni, culori
- să compare apa în diferite forme de agregare
ROLLENSPIEL/JOC DE ROL: Joc de rol: „Omul de zăpadă și cioara”
- să realizeze un dialog imaginar între un om de zăpadă și o cioară
BIBLIOTHEK/BIBLIOTECA: „Mesaj de iarnă”
- să imite sunete/zgomote produse de diferite obiecte
- să creeze mesaje verbale folosindu-și imaginația
TISCHSPIEL/JOC DE MASĂ: Labirint „Drum prin zăpadă”

1072
- să creeze propriul labirint folosind materiale din trusa cu materiale din natură
BAUECKE/CONSTRUCȚII:
- să realizeze o construcție în plan vertical/orizontal utilizând cărți de diferite mărimi
Strategii didactice:
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exercițiul, observarea dirijată, elemente din strategiile
Reggio, Waldorf, Step by step.
Resurse materiale: cutituţă muzicală, oglinzi, apă, gheață, zăpadă, lupă, miscroscop, foi, creioane
cerate, fire de lână, cărți de diferite mărimi, coșuleț senzorial, trusa cu materiale din natură (conuri,
crenguțe, pietre.
CONŢINUT ŞTIINŢIFIC
CENTRE EVALUARE
STRATEGII DIDACTICE

Organizarea sălii de grupă, crearea climatului Observarea

favorabil începerii activităţii. comportamen-
Conversaţia
CAPTAREA tului copiilor
Prezentarea materialelor pentru toate centrele,
ATENŢIEI
amestecate – pe o masă, în mijlocul clasei.

Selecția materialelor potrivite fiecărui sector,

acestea fiind puse în cutiile potrivit centrului: Artă,
Exercițiul
ACTIVITATE Știință etc.
PREMERGĂ
Selecția materialelor: fiecare grup sortează doar
TOARE
materialele care se referă la tema de iarnă.

Localizarea sectoarelor: se stabilesc sectoarele.

Stimulare cognitivă, Lateralitate Elemente Evaluarea

Reggio expresivităţii
„Tablou de iarnă”
ARTĂ artistice
Copiii au la dispoziţie un coşuleţ senzorial cu
materiale din natură şi oglinzi: pietre, beţe, fructe
aromatice uscate, o coală de hârtie, fire textile. În
timp ce vor audia „Iarna” (Vivaldi), copiii vor

1073
 folosi oglinda, ca suport pentru tabloul pe care îl
vor realiza - prin dispunerea materialelor în
funcţie de stimulul transmis de melodia audiată.

La „scaunul autorului” liderul echipei va prezenta

lucrarea, explicând semnificaţiile siluetelor
realizate.

Stimulare cognitivă/senzorială Elemente Observarea

Step by step comportamen-
„Observăm zăpadă/gheață/apă în oglindă/cu
tului
lupa/la microscop”. Copiii au la dispoziţie
ŞTIINŢĂ materialele alese în faza premergătoare începerii Evaluarea
activității. Copiii observă, explorează, calității
experimentează, compară, identifică apa în diferite observațiilor
stări de agregare. efectuate

După explorare, copiii vor reda prin desen

observaţiile efectuate, vor verbaliza acţiunile, vor
explica observațiile efectuate, vor concluziona..

Stimulare verbală, emoţională Element Evaluarea

Questfield expresivităţii
Joc de rol: ”Omul de zăpadă și cioara” Dialogul
verbale și a
JOC DE ROL se realizează în perechi, copiii având câte o mască
volumului
– om de zăpadă, cioară). Copiii creează un dialog
imaginar între cele două personaje, cca. 4-5
propoziții.

Stimulare auditivă și verbală Element Observarea

BIBLIOTECĂ Joc pentru stimularea imaginaţiei:„Mesaj de Reggio gradului de

implicare şi a
iarnă”
comportamen
tului

1074
 Copiii au la dispoziție cutiuţa muzicală. Se
stabilește faptul, că dacă învârtim manivela, vom
auzi o melodie, prin intermediul căreia, iarna ne va
transmite un gând al său, pe care noi va trebui să-l
rostim cu glas tare. Fiecare copil va împărtăşi un
gând, folosind un vocabular adecvat.
Evaluarea
Imitarea zgomotului produs de învârtirea
clarității
manivelei: aşa cum o percepe fiecare copil.
sunetelor
Identificarea unor sunete care se aud în zgomot
reproduse
(rrr, zzz, bzz, brr), repetare în grupuri, cu întreaga
grupă, apoi individual.

Orientare spațială, Lateralitate Element Evaluarea

Waldorf modului de
Labirint: „Drum prin zăpadă”
realizare a
„Tabla de joc” este concepută de către copii, iar sarcinii și de
„piesele de joc” alese de ei. Pe un material textil cooperare în
care să imite zăpada, copiii dispun liber siluete-om cadrul
de zăpadă, casă, pomi, gard, alte obiecte pe care le grupului
JOC DE identifică în sala de grupă (max. 8 elemente).
MASĂ „Drumul” va fi trasat liber, la alegerea copilului,
cu ajutorul unui şnur din lână. Fiecare copil îşi
poate localiza casa în spaţiul dorit, poate trasa
propriul drum, adăuga obstacole, creea propria
variantă de a parcurge traseul de la locul de pornire
până la ţel.

Variantă: copiii vor trasa drumul, fiecare propriul

drum sau, de comun acord, fiecare copil trasând o
parte din drum, continuând traseul început.

1075
 Parcurgerea traseului realizat cu mâna / ochii.

Trasarea drumului pe suport de hârtie.

Bibliografie:
1. https://artelierd.wordpress.com/2014/02/02/metoda-de-invățare-reggio-emilia/;
2.http://www.qbebe.ro/coltul_cu_activitati/3-_ani/metoda_step_by_step_jocuri_și_activități;
3. https://www.questfield.ro/conceptul-educational-questfield;

ȘTIU ȘI EU! ACESTEA SUNT ORGANELE DIN CORPUL MEU!

Timofte Bianca-Andreea
Grădinița cu Program Normal Nr. 17, Iași

Într-un program educativ la vârstele timpurii este foarte important să acordăm o atenţie
deosebită amenajării spaţiului și alegerii materialelor didactice folosite în cadrul activităților
întrucât acestea exprimă creativitatea, flexibilitatea şi competenţa profesională a educatoarei
oferind siguranţă emoţională şi afectivă.
Materialele didactice adaptate particularităților de vârstă, cerințelor educaționale și
introducerea acestora în contexte potrivite pot orienta indirect relaţiile preșcolarilor spre
comunicare, cooperare, colaborare, respect, acceptare, toleranţă, prietenie, ceea ce duce la
formarea unor aptitudini şi atitudini necesare integrării în societate. Materialul didactic este cel
mai potrivit pentru predarea noilor conținuturi, dinamizarea procesului instructiv-educativ și
evaluarea cunoștințelor preșcolarilor. Existenţa acestora în cadrul activităţilor didactice, ajută la
accesibilizarea conținutului nou și o mai bună înțelegere a acestuia.Materialele didactice folosite
au rolul de a substitui realitatea, ajutând preșcolarii să-și formeze reprezentări, iar manipularea
obiectelor conduce rapid şi eficient la formarea percepţiilor accelerând formarea structurilor
operatorii ale gândirii, la dezvoltarea motivatiei pentru temele studiate, declanșând impresii
puternice, stări și trăiri emotive, momente de bună dispoziție.

1076
 Un material didactic care poate fi folosit în cadrul activităților din grădiniță, care vizează
Domeniul Științe, Cunoaștere a mediului este „Știu și eu! Acestea sunt organele din corpul meu!
”. Acesta reprezintă un material prin care preșcolarii își pot însuși cu ușurință cunoștințe despre
organele principale ale corpului uman, stabilind legături între acestea.
Materialul cuprinde un corp uman și organele interne ale acestuia. Materialele folosite pentru
realizarea acestuia sunt: fetru, ață, forme, vată, carioci, scai, iar instrumentele utilizate: ac,
foarfece, lipici, pistol de lipit.

PROCES TEHNOLOGIC
• Etapa I
Prelucrarea formei corpului și organelor cu ajutorul foarfecelui.

Etapa a II-a
Umplerea formelor cu vată.

• Etapa a III-a

1077
După ce au fost umplute cu vată, formele sunt cusute.

• Etapa a IV-a
Lipirea scaiului de forma corpului și formele organelor.

• Etapa a V-a

1078
Amplasarea formelor organelor pe corp și fixarea acestora.

Proiect didactic

Propunător: Timofte Bianca-Andreea

Grădinița: cu Program Normal Nr. 17, Iași
Nivel II - Grupa mare
Domeniul experiențial: Domeniul Științe
Categoria de activitate: Cunoașterea mediului
Subiectul activității: „Corpul meu – Organe interne”
Tipul activității: predare-învățare
Mijloc de realizare: observare
Scopul activității: dezvoltarea cunoștințelor despre corpul uman privind alcătuirea și funcționarea
organelor interne; formarea priceperilor și deprinderilor de cultivare a unui stil de viață sănătos.

Obiective operaționale:
O1: să recunoască organele interne ale corpului uman pe baza materialului prezentat;
O2: să identifice poziția a cel puțin două organe interne în corpul omenesc;
O3: să precizeze rolul principalelor organelor interne;
O4: să enumere trei-patru reguli benefice pentru un stil de viață sănătos.
Strategia didactică:
i) Metode și procedee: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația.
j) Mijloace didactice: Corpul uman, imagini, creioane, mulaje, ustensile.
k) Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.
Secvențele activității didactice:
1.Moment organizatoric:
Crearea condițiilor necesare desfășurării activității :
- aerisirea sălii de grupă;
- aranjarea scăunelelor în formă de semicerc;

1079
 - intrarea organizată a copiilor în sala de grupă;
2.Captarea atenției:
Se realizează prin prezentarea personajului surpriză, Doctorul Pep, care a adus cu el
ustensile de la cabinet și un corp omenesc pentru a-l studia.
3.Anunțarea temei și a obiectivelor:
Astăzi la cunoașterea mediului vom învăța despre corpul nostru, care sunt organele interne,
rolul acestora și despre cum să trăim sănătoși și să avem grijă de noi.
4. Dirijarea învățării:
Împreună cu Doctorul Pep vom urmări un filmuleț pentru a înțelege mai bine din ce este
format corpul nostru. https://www.youtube.com/watch?v=zKSqNLT8kAA
Organele interne ale corpului nostru sunt: creier, trahee, plămâni, inima, stomac, ficat,
rinichi, intestinul subțire, intestinul gros.
Creierul este organul care te ajută să gândești și spune celorlalte părți ale corpului ce să
facă.
Inima este un mușchi. Este organul care transportă sângele în tot corpul nostru. Aceasta se
află în partea stângă a corpului nostru.
Plămânii sunt organul care te ajută să respiri și au grijă ca celelalte părți ale corpului să
primească oxigen. Stomacul este organul unde ajung alimentele pe care le consumăm. Este
important în procesul digestiei, el transformă alimentele în substanțe hrănitoare pentru organismul
nostru. Acesta are forma literei J. Ficatul ajută stomacul să transforme alimentele în substanțe
hrănitoare pentru organismul nostru. Este poziționat în partea dreaptă a corpului. Rinichii sunt
organul care au formă de fasole. Aceștia ajută la eliminarea toxinelor din corp și mențin sănătatea
celorlalte organe. Intestinul subțire este un organ lung care termină procesul de digestie.
Se prezintă imagini cu fiecare organ intern pentru o mai bună înțelegere a cunoștințelor.
Se adresează diferite întrebări:
„Care credeți că este cel mai important organ intern? ”
„De ce se sunt importante toate organele? ”
„La ce ajută fiecare organ? ”
„Cum am putea să avem grijă de corpul nostru? ”
Pentru a avea grijă de corpul nostru, de organele noastre trebuie să facem sport în fiecare
zi, să ne simțim în formă. Pentru ca organele noastre să nu aibă de suferit trebuie să mâncăm

1080
sănătos, să consumăm fructe, legume, dar cel mai important este să bem multă apă. Iar ca toate să
funcționeze în armonie trebuie să ne simțim fericiți.
5. Obținerea performanței:
În continuare, cu ajutorul doctorului Pep, vom încerca, să asamblăm organele corpului
omenesc. Fiecare copil va ieși în față, va alege un organ, îl va denumi, spunându-i rolul și va
identifica poziția acestuia în corpul uman.
6. Evaluarea :
Se fixează tema nouă.
Se adresează diferite întrebări despre corpul uman.
7. Încheierea activității
Se fac aprecieri verbale asupra modului de lucru și de participare a copiilor la activitate.
Se oferă stimulente.

AMENAJAREA CENTRULUI „JOC DE MASĂ”

Prof. Moșneagu Iuliana,

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3, Iași

Amenajarea spațiului din sala de grupă are un anumit impact asupra copiilor, care se
obișnuiesc cu un anumit mediu familiar, au nevoie de stabilitate pentru a se simți în siguranță și
sunt mai siguri pe ei dacă știu la ce folosesc obiectele din jurul lor.
Un sector special al sălii de grupă, separat de celelalte centre trebuie organizat pentru
utilizarea jucăriior manipulative. Desigur, trebuie să existe o etichetă care să indice acest centru,
necesară atât copiilor (care-l vor identifica după imaginile sugestive de pe aceasta) cât şi separării
spaţiului educaţional. Aici pot exista rafturi, pe care materialele să fie dispuse ordonat, în cutii
separate. Jocurile trebuie să fie complete, pentru ca interesul copiilor pentru folosirea lor să nu
scadă pe parcursul timpului. De asemenea, o diversificare şi o schimbare periodică, în funcţie de
tema abordată este necesară pentru a menţine interesul copiilor.
Centrul conţine materiale care se pretează activităţilor matematice şi jocuri de masă prin

1081
care copiii îşi dezvoltă simţul artistic și logica. Desigur, unele dintre acestea pot constitui şi
elemente ce pot completa centrul „Artă”, dar nu este greşit a le poziţiona nici în centrul „Joc de
masă”.
Materialele folosite în viaţa cotidiană au cel puţin tot atât de mult potenţial pentru a dezvălui
conceptele matematice ca şi acele instrumente de învăţare care sunt proiectate special pentru a
preda matematica. Totuşi există câteva lucruri care pot avea o influenţă mare asupra înţelegerii
conceptelor matematice de către copii. Ele oferă experienţe sistematice, concrete de numărare,
ordonare, calcul şi comparare:
• Echipament de măsurare: cântarul tip balanţă dă posibilitate copiilor să facă comparaţie între
două obiecte şi apoi să compare obiecte în raport cu o greutate, cănile cu măsură gradată
pentru măsurarea lichidelor sau a solidelor, lingurile de măsurat, riglele, ruletele, trebuie să
fie pregătite pentru demonstraţie;
• Jocurile de reconstituire a imaginilor (puzzle): acestea ajută copiii să studieze mărimea şi
culoarea pieselor şi să înveţe cum să stabilească relaţia dintre o piesă şi întregul ansamblu în
care ea trebuie integrată. Aceste concepte îi vor fi utile copilului la citit şi la socotit. Folosind
jocurile de reconstituire a imaginilor, copiii învaţă cum să folosească o idee, o conexiune pe
care o descoperă între o piesă şi alta. Ei clasifică ideile pe măsură ce se gândesc unde creşte
iarba, unde ar trebui să fie reprezentat cerul albastru şi unde se potrivesc, la imaginea
reprezentând un copil, capul, mâinile şi picioarele. Clasificarea informaţiilor este necesară la
matematică, în cercetarea ştiinţifică, la citire. Lucrând la jocurile de reconstituire a imaginilor,
copiii vor analiza, vor testa idei, ceea ce reprezintă o altă deprindere de factură ştiinţifică.
Unele jocuri puzzle conţin imagini reprezentând vehicule, altele oameni aparţinând diverselor
meserii, altele animale sau poveşti învăţate. Analiza naturii şi contextul acestor reprezentări
contribuie la formarea unor concepte de natură ştiinţifică sau care fac obiectul ştiinţelor
sociale, Jocurile puzzle conţinînd litere din alfabet pot dezvolta uşurinţa la citit a copiilor,
cele cu numere contribuie la formarea unor concepte matematice. Tot acest proces de învăţare
se poate face la niveluri mai simple sau cu grad mai mare de dificultate, diferite fiind numărul
şi mărimea pieselor.Pentru orice temă propusă se pot confecţiona jocuri de puzzle cu imagini
decupate, în cazul în care nu se găsesc de cumpărat, oferta limitându-se la poveşti, animale,
mijloace de transport sau harta României. De asemenea se pot comanda la xerox imaginile
de puzzle dorite pentru a ne adapta exact la tema din ziua sau săptămâna respectivă.

1082
 De exemplu, la o temă săptămânală de genul: „Vine Moş Crăciun”, dacă în ziua respectivă
ne propunem să spunem „Povestea lui Moş Crăciun”, ne putem gândi la o activitate în centrul
„Joc de masă”, precum „Povestea lui Moş Crăciun”- puzzle, şi să confecţionăm puzzle la
comandă pe imaginile poveştii. Este o noutate pentru copii şi vor fi cu siguranţă interesaţi.
• Jocurile Lotto: acestea sunt de diferite tipuri şi au grade diferite de dificultate. Ele implică
identificarea culorilor, numerelor sau imaginilor (animale, poveşti, anotimpuri, fructe,
legume), solicitând observarea, compararea şi potrivirea, deprinderi necesare în formarea
conceptelor ştiinţifice şi pentru uşurinţa cititului. Jocurile Lotto care înfăţişează oameni de
diferite meserii, contribuie la formarea conceptelor ce fac obiectul ştiinţelor sociale.
• Jocurile Domino: acestea oferă ocazii pentru a pune în corespondenţă figuri sau modele
geometrice, animale, fructe şi legume, ca şi pentru a număra. Pot avea forme foarte diferite.
Unele includ potrivirea unor forme geometrice, altele potrivirea de imagini (animale, fructe,
legume) sau culori, iar copiii trebuind să potrivească numărul de buline de pe piese, imagini
identice sau diverse numere. Aici e nevoie de comparare, identificare şi potrivire.
• Piese magnetice colorate cu tăbliţe magnetice: o tavă cu diverse forme geometrice de diferite
mărimi permite copiilor să creeze după bunul lor plac, Şi aici se pot dezvolta noţiuni legate
de numărare, concepte geometrice, înţelegerea potrivirii culorilor, expresia creativă şi
conceptul ştiinţific de magnetism. La orice temă abordată se pot pregăti pe foi albe imagini
abstracte ale noţiunilor învăţate, realizate din figuri geometrice (tangram), copiii trebuind să
potrivească formele geometrice respactând modelul dat. Ei trebuie să asocieze în minte
forma, culoarea şi mărimea figurii geomertice pe care să o caute. După exerciţii de genul
acesta realizate o perioadă, de potrivire după model, copiii vor începe singurei să conceapă
modele proprii.
• Tăbliţele perforate cu pioneze de plastic (mozaic): conţin pioneze de diferite culori cu ajutorul
cărora copiii pot realiza forme de diferite culori, dezvoltţndu-şi creativitatea, fiind nevoiţi să
selecteze culori, să-şi formeze un model în minte pe care mai apoi să-l transpună pe tăbliţă.
Asta implică nişte calcule de aranjare a pionezelor pentru obţinerea unor forme. Se poate
incepe la vărste mai mici cu modele desenate pe tăbliţă, copiii trebuind doar să aşeze
pionezele pe linia trasată, pentru ca mai târziu ei să fie lăsaţi liber să realizeze formele dorite.
• Jocuri magnetice din părţi-întreg: acestea conţin piese amestecate de părţi componente din
animale, case, copaci, mijloace de transport, elemente din natură, cu ajutorul cărora copiii pot

1083
 realiza adevărate tablouri, reconstituind imaginea întreagă a unui animal, trebuind să caute
piesele care să întregească imaginea, dezvoltându-le gândirea logică, imaginaţia şi atenţia.
• Jocuri de potrivire şi sortare a figurilor geometrice: oferă posibiitatea exersării cunoştinţelor
despre figurile geometrice şi culorile învăţate până în acel moment, ca şi o exersare motrică
de potrivire în spaţiul destinat figurii respective.
• Mărgele colorate: când copiii înşiră mărgele de diferite culori pe o sârmă, ei învaţă
numeralele cardinale şi ordinale şi diferite moduri de dispunere a culorilor, pot urma un
model cu o anumită regulă (roșu, galben, albastru, 112, alternarea culorilor complementare,
mărgele de o anumită formă, etc). Acestea se pretează și centrului „Artă”, copiii dezvoltându-
şi şi creativitatea în acelaşi timp, executând modele libere şi exersându-şi şi motricitatea fină
a mâinilor prin potrivirea sărmii în gaura mărgelei.
• Cifre şi semne matematice magnetice (plus, minus, egal): se folosesc împreună cu tăbliţele
magnetice pentru exersarea operaţiilor matematice, a folosirii corecte a semnelor, pentru
ordonarea corectă crescătoare sau descrescătoare.
• Ştampile (animale, figuri geometrice, mijloace de transport, personaje din poveşti): ajută la
exersarea noţiunii de mulţime, la exersarea limbajului matematic „mai multe”, „mai puţine”,
„tot atâtea”, a numeraţiei.
Mai există şi alte materiale de folosit în acest centru, dar care se pregătesc numai la tema
propusă, materiale mai fragile care se distribuie la activitatea respectivă, nu sunt la îndemâna
copiilor oricînd (jocuri din părţi-întreg confecţionate, material individual cu imagini şi cifre pentru
ordonarea de mulţimi ), materiale din natură (frunze, castane, ghinde, boabe de fasole, capace de
la sticle, scoici, pietricele), care sunt ideale pentru numeraţie şi clasificare.
Activităţile care se pot desfăşura în centrul „Joc de masă” (sau „Joc manipulativ”în
alternativa „Step by Step”) sunt activităţile pe domenii experenţiale (matematice), cu organizarea
copiilor pe grupuri mici, în special cele desfăşurate ca exercitiu cu material individual, dar nu
numai. Centrul „Joc de masă” este folosit cu predominanţă ca centru în „Activiţăţi la alegerea
copiilor”.
Aproape la orice temă săptămânală abordată, pentru acest centru se poate planifica o
activitate. Astfel, pentru tema: „Corpul uman” se poate planifica o activitate „Din părţi- întreg” cu
material confecţionat sau puzzle cu corpul uman, pentru tema: „Grădiniţa mea”, se poate realiza
imaginea grădiniţei din figuri geometrice sau „Grădiniţa”- mozaic, tema::”Toamna pe strada mea”

1084
aduce în atenţie activitatea de sortare de frunze uscate după culoare, mărime şi formă „Frunze de
toamnă”- activitate experenţială, sau „Frunze”- mozaic de realizare a conturului unei frunze,
respectând culoarea.
Dacă abordăm teme de iarnă, putem ordona în şir crescător şi descrescător elementele unor
mulţimi de bulgări de zăpadă, de nasturi, de morcovi, de mături sau oale, imagini decupate ale
noţiunilor abstracte învăţate, (care să-i ajute mai apoi în realizarea unui om de zăpadă) printr-o
activitate experenţială matematică de triere, grupare, seriere şi ordonare: „Aşează de la cel mai mic
la cel mai mare şi invers”, realizată prin exercitiu de imitare. Activitatea se poate desfăşura pe
grupuri mici, ceilalţi copii de la celelalte centre având activităţi şi sarcini diferite de realizat, de
exemplu: Bibliotecă: „Bulgări de zăpadă”- semne grafice şi Artă: „Omul de zăpadă”- pictură.
Astfel, activitatea se bazează pe mult material individual, aşezat în castronele pentru fiecare
copil în parte. Fiecare castron va conţine: 3 bulgări, 3 nasturi, 3 morcovi, 3 mături şi 3 oale, toate
de dimensiuni diferite: mic, mijlociu şi mare. Educatoarea va intui mai întâi materialul din
castronele, va anunţa tema şi obiectivele: ordonare crescătoare şi descrescătoare, apoi va cere o
separare a mulţimilor pe masă pentru o vizualizare mai bună a mărimilor. Va demonstra apoi paşii
de aşezare pentru fiecare mulţime în parte: se aşează cel mai mic bulgăre în partea stângă, apoi din
mulţimea de bulgări rămaşi se alege cel mai mic bulgăre şi se aşează în partea dreaptă, iar la sfârşit
se aşează cel mai mare bulgăre în partea dreaptă a bulgărelui mijlociu. Copiii imită apoi, pentru
celelalte mulţimi, de nasturi, de morcovi, de mături şi oale, aşezarea crescătoare. Urmează apoi
gruparea din nou pe mulţimi şi se demonstrează modul de aşezare descrescător: se alege cel mai
mare bulgăre şi se aşează în partea stângă (la mâna stângă), apoi se alege din bulgării rămaşi cel
mai mare bulgăre şi se aşează în partea dreaptă, iar la sfârşit se aşează în partea dreaptă a bulgărelui
mijlociu cel mai mic bulgăre. Copiii imită din nou pentru celelalte mulţimi ordonarea
descrescătoare La final copiilor li se cere individual realizarea unui om de zăpadă mare sau
mijlociu sau mic, ei trebuind să aleagă pentru fiecare piesele mari sau mijlocii sau mici.
Activităţile din centre se desfăşoară sub supravegherea educatoarei, care îi ajută pe copiii care au
nevoie şi îi îndrumă pe ceilalţi.

Bibliografie:
1.Hansen A. Kirsten, Kaufmann K. Roxane, Burke Walsh Kate (1999), Crearea claselor
orientate după necesităţile copilului, C.E.D.P.

1085
 VALENTELE FORMATIVE ALE UTILIZARII JUCARIILOR CREATE
DE COPII IN CADRUL CENTRULUI PENTRU JOC DE ROL

Autori: Ed. Graur Ingrid

Prof. Spiridon Ramona,
Grădinița cu Program Prelungit Nr.3, Iași

Pentru copiii de vârsta mică, învățarea înseamnă joacă, iar joaca înseamnă învățare. Aceste
două activități nu trebuie separate una de alta.
Sistemul de educație prescolară Step by Step pune joaca la baza educației, prin utilizarea
materialelor din centrele de activitate (Alfabetizare, Manipulative, Științe, Construcții, Artă, Joc
de rol, Nisip și apă) și cu sprijinul cadrelor didactice.
Jocul de rol este unul dintre cele mai personale, individuale și intime procese de învățare.
De aceea, amenajarea spațiului destinat centrului pentru joc de rol trebuie să aibă în vedere crearea
unui spațiu intim, de obicei într-un colț al sălii de clasă, cu granițe clar definite. Cu toate acestea,
trebuie păstrată o anume deschidere care să invite sau să permită copiilor care vor să intre în joc
să facă acest lucru cu încredere.
Unul dintre cele mai minunate lucruri privitoare la includerea jocului de rol în programa
pentru preșcolari este faptul că materialele necesare pot fi introduse gradual. Colectarea
materialelor necesare este un proces continuu care trebuie să implice cadrele didactice, părinți,
copii și chiar membrii ai comunității.
De exemplu, piesele de mobilier cele mai importante sunt: un aragaz de jucărie, o masă de
scris, rafturi sau un cuier pentru costumații și pentru hainele păpușii, un pat pentru păpuși, destul
de încăpător pentru un copil, un dulap de bucătărie sau rafturi pentru veselă, cratițe, tigăi. În acest
centru trebuie să existe câteva păpuși, printre acestea se va număra și o păpușă care reprezintă un
copil care are un handicap fizic. De asemenea, trebuie să se regăsească un ceas, o oglindă mică și
un bazin de plastic în care vor fi spălate hainele păpușilor.
Pentru jocurile „de-a familia”, în acest centru copiii trebuie să regăsească diferite costume:
pălării de damă și de bărbați, veste și cravate bărbătești, rochii și fuste de damă, eșarfe, poșete,

1086
portmonee, chei, o mică valiză, șorțuri de bucătărie și orice fel de materiale care pot fi utile când
vine vorba despre „viața de familie”.
Pentru că la acest centru ne putem juca „de-a gătitul”, „de-a bucătarii” etc., cei mici trebuie
să aibă la îndemână materiale ca: farfurii și ceșcuțe, linguri, furculițe, cuțite necesare jocurilor care
presupun servitul mesei, dar și materiale necesare preparării mâncării: ustensile pentru gătit, tigăi,
sucitor, sită, strecurătoare, cești gradate pentru masurători, boluri. Tot aici se pot utiliza ambalaje
ale diferitelor alimente, cu etichetele originale sau etichetate de educatoare (denumirea produsului
și imaginea acestuia: orez, paste făinoase, mazăre, fasole etc.).
Pentru jocurile care presupun amenajarea, întreținerea, „gospodărirea casei” copiii au
nevoie de materiale ca: mătură, perie de praf și făraș, mop, toate pe măsura copiilor.
Jocurile care pesupun imitarea înfățișării animalelor vor necesita materiale ca: măști, cozi,
urechi, nasuri etc.
Copiii au libertatea de a utiliza în jocurile desfășurate la acest centru materiale provenite și
din alte centre. De exemplu, centrul pentru activitațile artistice poate oferi acuarele pentru a picta
casute, hărtie pentru a confecționa haine papușii, carton pentru confecționarea unei cozi, ațe
colorate pentru părul păpușii.
O sursă inepuizabilă de amuzament și distractie, precum și o expresie a creativității, jocurile
cu figurine desenate pe degețele sau marionete sunt foarte îndrăgite de copii. Cu ajutorul acestora
se pot realiza dramatizări folosindu-se sunete, dialoguri, acțiuni corelate mișcării degetelor sau
păpușilor pe degete. Putem astfel dramatiza povestea sau cântecul preferat, sau le putem folosi
într-o multitudine de jocuri de tipul „jocul de-a ...”.
Papușa plimbăreață
Materiale necesare: hârtie, carioci, lipici, foarfece
Indicații:
1. Taiați din hâtrie conturul unui cap și al unui trunchi de copil/ animal;
2. La nivelul șoldului tăiați fășii de hârtie pentru față și spate;
3. Lipiți-le de trunchi;
4. Lipiți marginile fâșiilor pentru a forma degetare care vor intra pe arătător și pe degetul
mijociu. Degetele copilului vor fi picioarele păpușii care va putea merge, fugi, dansa.
5. Colorați cu carioci trăsăturile feței de copil/ animal.
Marioneta din mână cu eșarfă

1087
 Materiale necesare: produse de make-up, ruj sau acuarele de pictat pe față, fâșie de
material/ eșarfă
Indicații:
1. Strângeți pumnul astfel încât degetul mare să atingă a doua falangă a arătătorului;
2. Folosiți produse de make-up sau acuarele pentru a desena pe pumn ochii marionetei
3. Folosiți aceleași produse pentru a desena pe degetul mare o gură;
4. Acoperiți partea superioară a pumnului cu fâșia de material/ eșarfă
5. Faceti păpușa să vorbească și să exprime sentimente prin mișcarea degetului mare.
Păpuși din pungi de hârtie
Materiale necesare: pungi de hârtie care se potrivesc pe mâna copilului, ziare rupte sau
hârtii mototolite, sfoară, nasturi pentru ochi, bucăți de paie pentru nas, hârtie decupată în
prealabil pentru obraji și gură. Precizăm că se poate renunța la aceste materiale pentru
elementele feței, ele putând fi desenate cu acuarele sau carioci.
Indicații:
1. Copiii vor umple punga cu bucăți de hârtie până vor obține o formă asemănătoare
capului;
2. Educatoarea va lega punga la gură cu o sfoară;
3. Copiii vor lipi/ desena elementele care alcătuiesc chipul: se va începe cu ochii, apoi cu
nasul, gura și obrajii.
Aceste păpuși pot fi folosite în centrul pentru joc de rol într-o multitudine de jocuri. Ele pot
vorbi, pot cânta, pot spune povești, pot fi băieței sau fetițe care se joacă împreună, comunică. Ele
pot fi integrate de copii în jocuri de tip „De-a familia” și pot fi îngrijite, hrănite, tratate de diferite
boli, legănate și iubite.
Păpuși pe băț
Materiale necesare: conturul unor ilustrații reprezentând oameni, animale, mașini, carton
subțire, lipici, foarfecă, bețe (spatule din lemn sau bețe din bambus pentru frigărui)
Indicații:
1. Contururile ilustrate se lipesc pe carton;
2. Se decupează și se îndepărtează surplusul de carton;
3. Pe spate, pe partea cartonată se lipește bățul.

1088
Jucându-se cu aceste păpuși, copiii se pot identifica cu personajele din poveștile îndrăgite sau pot
recrea situații folosindu-și experiența din viața de familie sau grădiniță.
Măști pe băț
Măștile pe băț sunt o altă variantă a păpușilor pe băț și se realizează printr-un proces
tehnologic asemanător. Ele pot fi create și din materiale reciclabile, de exemplu din farfurii sau
jumătăți de farfurii de carton. Aceste măști sunt foarte utile copiilor care se tem și refuză să-și
acopere fața și ochii cu măști clasice. Ei pot fi încurajați să-și creeze propriile măști pe băț, pe care
le vor purta cu plăcere în cadrul jocurilor de rol, descoperindu-le treptat valențele ludice.
Copiii au nevoie de echipament adecvat, spațiu și timp pentru a realiza jocul de rol, deși
rolurile și tematica se schimbă frecvent. Ei trebuie stimulați să-și asume un rol activ în cadrul
creațiilor pe care le interpretează astfel încât să învețe și să aprecieze valoarea și calitatea
materialelor. Jocul de rol creativ stimulează capacitatea intrinsecă de expresie a copilului și
contribuie la toate experiențele de învațare ale copilului, fiind o parte importantă a programei
școlare.
Bibliografie:
1.Hansen, A. K. K., Kaufmann, K. R., Burke Walsh, K., Crearea claselor orientate după
necesitațile copilului;
2. Curriculum pentru educație timpurie, (2018).

1089
 INTEGRAREA ELEVILOR CU CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE

Prof. Dobre Marinela,

Şcoala Gimnazială „I.D. Sîrbu” Petrila

Cerinţele educative speciale constituie un concept care defineşte cerinţele specifice faţă de
educaţie ale copilului preşcolar ce derivă sau nu dintr-o deficienţă fizică sau mentală a
acestuia.Integrarea copiilor cu C.E.S. este benefică pentru aceştia,dar perturbatoare pentru ceilalţi
copii şi mai dificilă pentru cadru didactic.Adaptarea lor începe încă de la grupa mică şi trebuie
continuată şi monitorizată pe tot parcursul frecventării grădiniţei în colaborare directă cu membrii
familiei copilului.
Copiii cu dificultăţi de învăţare au nevoie de organizarea învăţării în funcţie de cerinţele
educative. Acest tip de problematică cere dascălilor următoarele acţiuni complexe, care se referă
la toată clasa şi anume:
-cunoaşterea copiilor, a particularităţilor lor şi a diferenţelor dintre ei;
-individualizarea învăţării;
-amenajarea corespunzătoare a mediului educaţional;
-folosirea strategiilor flexibile şi deschise;
-valorizarea relaţiilor sociale de la nivelul clasei şi al şcolii în favoarea procesului de
învăţare şi promovarea învăţării prin cooperare şi a parteneriatului educaţional.
Dezvoltarea unor practici educaţionale cât mai eficiente, conform modelului incluzivităţii
trebuie să ţină cont de următoarele direcţii:
-implicarea părinţilor; încurajarea părinţilor stimulează dezvoltarea intelectuală a copiilor
şi duce la creşterea timpului acordat învăţării de către aceştia.
-temele adecvate şi gradual abordate; elevii învaţă mai mult atunci când efectuează teme
graduale şi acestea sunt periodic analizate de profesor.
-acordarea timpului necesar studiului; când sunt mai atent implicaţi în cunoaşterea
obiectivelor învăţării reuşesc să stăpânescă mai bine materia.
-predarea directă, care trebuie să pună în evidenţă noţiunile cheie şi să urmeze paşi
sistematici.

1090
 -sprijinul pentru învăţare, când se predă unui singur elev şi grupurilor mici pentru elevi cu
aceleaşi abilităţi şi nevoi educaţionale, poate fi extrem de eficientă învăţarea.
-asigurarea învăţării temeinice, adică pas cu pas şi fiecare etapă să fie consolidată.
-învăţarea prin cooperare, mai ales în cadrul grupurilor mici de învăţare duce la creşterea
randamentului procesului de învăţare pentru toţi.
-educaţia adaptată; folosirea unei varietăţi de tehnici educative, care adaptează lecţiile
fiecărui elev în parte constituie o garanţie a creşterii randamentului învăţării.
Fiecare copil are dreptul la o educaţie şi merită să i se acorde o şansă. Învăţând împreună,
copiii învaţă să trăiască împreună, să se accepte şi să se ajute la nevoie, iar dascălii trebuie să
găseacă strategii eficiente pentru înlăturarea dificultăţi de învăţare.
Lucrez ca profesor în învăţământ de 20 ani, din care 10 ani la şcoala unde activez în prezent
şi în cadrul căreia am întâlnit şi lucrez cu elevi care au diferite deficienţe şi pe care îi ajut, şi eu, să
se integreze în colectivele de elevi din care fac parte. Şcolarizarea tuturor elevilor cu cerinţe
educaţionale speciale consider că este o obligaţie morală şi profesională pentru toate cadrele
didactice din lume.
Integrarea reprezintă un ansamblu de măsuri ce se aplică diverselor categorii de populaţie
şi urmăreşte înlăturarea segregării sub toate formele. Integrarea se poate aborda sub diferite forme:
integrare fizică, integrare şcolară, integrare pedagogică, integrare socială şi integrare societală.
Vorbind de elevi cu cerinţe educaţionale speciale avem în vedere conceptele de deficienţă,
incapacitate, handicap, motricitate, miopie şi strabism.
Deficinţa reprezintă o perturbare cu caracter temporar sau definitiv a uneistructuri
anatomo-fiziologice sau psihice care afectează capacitatea de muncă şi dereglează procesul de
adaptare şi integrare a persoanelor în societate.
Incapacitatea reprezintă diminuarea sau pierdera posibilităţilor fizice sau psihice
consecutive unei deficienţe, fapt care afectează buna desfăşurare a activităţii normale a persoanei.
Handicapul este dezavantajul rezultat al unei deficienţe sau incapacităţi care împiedică
persoana în a-şi exprima rolul social pentrucare s-a pregătit.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte motricitatea ca fiind o capacitate a
activităţilor nervoase superioare de a trece rapid de la un proces de excitaţie la altul, de la un anumit
stereotip dinamic la altul. Motricitatea este aşadar o capacitate, o însuşire născută şi/sau dobândită,
care caracterizează toatetipurile de mişcare.

1091
 Miopia esteo tulburare a vederii la distanţă, care se datorează unei curburi excesive a
mediilor oculare, fapt ce determină focalizarea razelor luminoase înaintea retinei. Miopia poate fi
benignă sau malignă şi pentru a obţine o imagine clară, miopul are tendinţa de a apropia obiectele
de ochi.
Strabismul este o tulburare a mobilităţii oculare datorată devierii axelor oculare, fapt ce
perturbă fuziunea imaginilor pe creier, şi, implicit vederea stereotipică.
Integrarea elevilor cu deficienţe motrice presupune individualizarea instruirii,
accesibilitate locală, comprehensivitate, ofertă cu largi palete de opţiuni iar integrarea elevilor se
face printr-un parteneriat format din specialişti, şcoală şi familie.
În cadrul orelor de educaţie tehnologică pentru a oferi un program personalizat elevilor cu
cerinţe educaţionale speciale am folosit „terapia ocupaţională şi psihoterapia de expresie”. Am
introdus activităţi de abilitare manuală cu următoarele subiecte: abilităţi manuale, activităţi de
valorificare a obiectelor executate.
Terapia ocupaţională folosită în orele de educaţie tehnologică cu hârtia, materialele textile,
plastice, metalice, cauciuc, sticlă şi produse din lemn (linguri de lemn) are un rol deosebit în
formarea deprinderii de muncă folosind diferite tehnici: lipire, tăiere, decupare după contur,
pictare, coasere, asamblare şi instrumente de lucru precum: foarfeci, cuţite, lipici, ace, aţă, nasturi,
acuarele, pensule conform fişei tehnologice de realizare a produselor. Astfel elevii au reuşit să
identifice natura materialelor puse la dispoziţie, să le diferenţieze, şi să parcurgă cele trei categorii
de operaţii tehnologice de pregătire, de prelucrare şi de finisare obţinând astfel produse.
La sfârşitul orelor de aplicaţii elevii au fost foarte bucuroşi de rezultatul muncii lor şi au
realizat apoi, pentru fiecare produs în parte, analiza produsului. Având în vedere totalitatea
cheltuielor şi obţinerea unui mic profit elevii au stabilit preţul de vânzare al produselor şi
posibilităţile de valorificare. La aceste teme elevii lucrează în colaborare cu colegii de clasă, se
simt utili, participă cu multă însufleţire şi sunt încântaţi de produsele realizate.
În luna decembrie, martie şi aprilie desfăşurăm activități pe ateliere de lucru (realizare de
felicitări, obiecte decorative pentru Crăciun, mărţişoare,felicitări de 1,8Martie sau de Paşte, când
pictează pe sticla şi încondeiază ouă). Copiii hiperactivi sunt implicaţi în aşezarea lucrărilor la
expoziţiile tematice,iar cei cu dificultăţi de vorbire au selecţionează cele mai bune
lucrări.Participarea la acest gen de activităţi le dezvoltă creativitatea, încrederea în ei şi dorinţa de
a continua şi acasă aceste acţiuni.

1092
 Activităţile extracurriculare permit participarea directă a copilului,implicarea lui in
rezolvarea unor sarcini potrivite vârstei şi uneori participarea familiei alături de copil în rezolvarea
sarcinilor de lucru.
Parteneriatul are un rol deosebit în învăţământul incluziv întărind relaţia profesor-părinte-
elev şi înlătură barierele care frânează integrarea şcolară şi socială a copiilor cu dizabilităţi. Şcoala
nu poate să asigure climatul afectiv al familiei dar poate comunica cu aceasta asigurând dezvoltarea
personalităţii morale a copilului.

Bibliografie:
1. Albu, A., Albu, C., Petcu, I.(2001), Asistenţa în familie a persoanelor cu deficienţă funcţională,
Ed.Polirom, Iaşi;
2. Gherguţ, A.( 2001), Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale, Ed.Polirom, Iaşi;
3. Şchiopu, U., Verza E.(1995), Psihologia vârstelor, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
4. Vrăşmaş, T. (2001), Învăţământul integrat şi/sau incluziv, Ed.Aramis, Bucureşti;
5. Vrășmaş, Ecaterina (2007), Educaţia timpurie şi grădiniţa adaptată sau de la pedagogia
grupului la pedagogia diversităţii. Suport de curs pentru formarea continuă.

ORGANIZAREA ȘI AMENAJAREA SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL ȘI

ROLUL ACESTUIA ÎN DEZVLOTAREA PREȘCOLARILOR

Dragoste Felicia
Roșca Daniela Ana
Grădinița cu Program Prelungit „Căsuța cu povești”- Bistrița

Spațiul educațional constituie contextul material în care se desfășoară educația. În

grădiniță, spațiul educațional trebuie special amenajat pentru copii, astfel încât acesta să trimită
copilului mesaje cu suport educativ, în sprijinul dezvoltării lui.
Considerăm că amenajarea spațiului grupei într-o nouă manieră, care să nu imite modelul
școlar, ci să ofere ocazii de joc liber și creativ, corespunde în fapt cu organizarea ariilor de

1093
stimulare. Ariile/centrele/zonele de interes/stimulare sunt spații educative care stimulează
dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le oferă acestora.
Spațiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-și dezvolte personalitatea prin faptul
că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine, și cât se joacă, își asumă
responsabilități pentru alegerile făcute, percep activitățile ca fiind reușite deoarece sunt potrivite
nivelului lor de dezvoltare și nu vor resimți o frustrare ca urmare a faptului ca sunt constrânși să
participe la activități care sunt fie prea dificile, fie prea ușoare. Este important ca ariile de stimulare
să fie aranjate astfel încât să exprime ordine și siguranță pentru copil. Totuși, ordinea este un
element de bază, dar care nu trebuie exagerat. Așadar, jocurile și jucăriile trebuie să fie ordonate,
dar accesibile copiilor care vor învăța să le aranjeze la locul lor după ce le-au folosit. De asemenea,
un joc început nu se întrerupe, iar o construcție neterminată nu se descompune, pentru că valoarea
produsului propriu este mai importantă pentru copii decât ordinea în sine.
Spațiul educațional trebuie să fie larg, luminos, stimulativ, primitor, să fie decorat în culori
calde, iar mobilierul să fie aranjat astfel încât copilul să-l utilizeze fară intervenția adulților.
Copiii învață prin joc, iar învățarea eficientă depinde de mediul învățării. Mediul este confortbil,
primitor, securizant și stimulativ în măsura în care copiii găsesc în el materiale care să-i invite la
acțiune. Un mediu eficient pentru învățare este un mediu care favorizeză jocurile și activitățile
liber alese. Acestea „sunt cele pe care copiii şi le aleg şi îi ajută să socializeze în mod progresiv şi
să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a
matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris etc. Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi
şi chiar individual și pot fi abordate, în manieră integrată, cu activitățile tematice/pe domenii
experiențiale și activitățile de dezvoltare personală.”( CURRICULUM PENTRU EDUCAŢIE
TIMPURIE -copii de la naștere la 6 ani -2008-)
Materialele care se vor regăsi zilnic în zonele/centrele/colţurile deschise nu trebuie să fie
aleatorii, ci atent alese, în strânsă corelare cu tema săptămânii sau cu tema proiectului aflat în
derulare. Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, cadrul didactic va acorda
o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre, cum ar fi: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol,
Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele. Organizarea acestor centre se va face ţinând cont
de resursele materiale, de spaţiul existent şi de nivelul de vârstă al copiilor. În funcţie de spaţiul
disponibil, cadrul didactic poate deschide toate centrele sau cel puţin trei centre de activitate, în

1094
care pregăteşte zilnic „oferta” pentru copii, astfel încât aceştia să aibă posibilitatea să aleagă locul
de învăţare şi joc, în funcţie de disponibilitate şi nevoi.
În continuare o să oferim câteva exemple de mijloace didactice care se pot regăsi în centrele
de interes deschise pentru a satisface nevoia de cunoaștere a copiilor.
Sectorul Bibliotecă este o zonă liniștiă care poate fi dotată cu rafturi cu cărți, caiete,
instrumente de scris, imagini pe diferite teme, măsută, perne, covorașe, masa luminoasă. Această
zonă are două mari roluri în grădiniță: să apropie copilul de carte și de simbolurile limbajului, să
ajute copilul să se echilibreze, să se odihnească în anumite momente. În acest sector, copiii fac
cunoștință în mod organizat cu cartea și cuvântul. Ei învață ce reprezintă ea, care este valoarea ei
și cum trebuie să o folosească. Cu cât copiii se vor apropia mai repede, și mai adecvat de cuvântul
scris din cărți, vor reuși să descifreze mai repede scrisul și cititul în perioada școlară. De aceea,
considerăm că este foarte importantă amenajarea și etichetareacât mai eficientă a acestui sector.
Astfel că propunem următorul model de amenajare: folosirea unui raft pentru cărți care să permită
orientarea acestora cu coperta spre copii, astfel aceștia vor recunoaște cu ajutorul imaginilor
conținutul cărții, sau le putem stârni interesul pentru conțintul ei și totodată îi invită la acțiune.
Foarte importantă este și etichetarea cărților, fapt ce le permite copiilor să le folosească, iar apoi
să le aranjeje acolo unde este locul lor. Noi am folosit următorul cod al culorilor: albastru pentru
cărțile și materialele non-ficțiune, galben pentru cărțile și materialele de ficțiune, verde pentru
cărțile și materialele cu jocuri.
Sectorul Construcții este o zonă consacrată cuburilor din lemn sau plastic, de diferite
mărimi sau forme pentru a construi diverse structuri. Acest centru trebuie să fie destul de spațios
pentru ca un grup de câțiva copii să poată lucra împreună sau separat fără ca șantierele lor să se
intersecteze. De preferat ar fi să existe un covor care să acopere podeaua, pentru areduce nivelul
de zgomot făcut de blocurile de lemn sau plastic în cădere. Joaca în acest centru ajută copiii să își
formeze concepte matematice referitoare la formă, mărime, înălțime, volum, spațiu, direcție,
echilibru, asemănare, diferență etc.
Sectorul Știință este locul în care copiii își asumă diferite roluri, responsabilități,
realizează mici experimente, fac diferite observații. În acest centru trebuie să existe un spațiu
pentru expunerea materialelor din natură, un loc pentru animalele vii, un loc pentru instrumentele
de investigat, un loc pentru pliante, imagini, planșe, echipamente de măsurare.

1095
 Sectorul Arte este o zonă liniștită, simplă, care trezește imaginația și spiritul creator al
copilului. În acest centru copiii exersează pictura, modelajul, desenul sau colajul cu materilele
diverse precum: tempera, lut, creioane colorate, hârtii, materiale cu diferite texture: textile, piele
etc.
Sectorul Joc de rol este locul în care copiii desfășoară activități casnice și exersează diferite
roluri sociale. Își dezvoltă deprinderi de cooperare, comunicare, de limbaj, de manipulare a
obiectelor de uz casnic, își exersează imaginația, învață să se exprime artistic. Jocul de rol îi ajută
pe copii să se transforme din personae egocentrice în persoanae capabile să relaționeze.
Zona senzorială nisip și apă este zona care stimulează fantezia și imaginația copilului. În
această zonă copilul își dezvoltă capacitatea tactil-kinestezică, musculature și își îmbunătățește
coordonarea senzorio-motorie. Materialele care pot fi utilizate pot fi: măsuța cu nisip și apă, nisip
kinetic sau diverse forme pentru nisip.
Considerăm că alegându-și singuri zona în care se joacă, copiii își asumă responsabilitatea
deciziei, devin independenți, capabili să se descurce singuri, încrezători în propriile forțe, ceea ce
duce la formarea unei imagini de sine pozitive.

Bibliografie
1.Curriculum pentru educaţie timpurie (copii de la naștere la 6 ani)–2018;
2. L., Ezechil, M., P., Lăzărescu(2002), Laborator preşcolar, Editura: V&I Integral;
3. H., Catalano, I. Albulescu (2018), Pedagogia jocului şi a activităţilor ludice, Editura didactică
şi pedagogică S.A.

1096
 AMENAJAREA MEDIULUI EDUCAȚIONAL INDOOR

Prof. înv. preşcolar, Grigorescu Alina

Şcoala Gimnazială „Mihai Viteazu” Şelimbăr

Sala de grupă organizată pe centre de interes devine un cadru propice situațiilor de învățare
din grădiniță și obținerii unor rezultate calitativ superioare. Prin modul in care este amenajată, sala
de grupă poate oferi copilului un cadru intim, plăcut, stimulator în învățarea prin descoperire.
Organizarea pe sectoare a spațiului educativ prin delimitarea centrelor oferă, educatoarei,
posibilitatea de a observa mai bine copiii în timpul desfășurării activităților pe centre, interesele
copiilor, interacțiunea lor cu materialele puse la dispoziție, cu ceilalți copii din grup.

Exemple de activități desfășurate pe centre de interes

GRUPA: Combinată
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”
TEMA PROIECTULUI: „Culorile iernii”
TEMA SĂPTĂMÂNII: „Jocuri de iarnă”
SCOPUL: - dezvoltarea capacităţii copiilor de a-şi forma reprezentări corecte referitoare la
anotimpul iarnade a utiliza diferite mijloace de comunicare pentru rezolvarea sarcinilor date.
ACTIVITĂŢI LIBER ALESE
Joc de masă: Puzzle - „Imagini de iarnă ”
Construcţii: „ Omul de zăpadă ”
Artă: „Tablou de iarnă ”- hașurare
Materiale utilizate: puzzle, forme geometrice (cercuri de diferite mărimi), hârtie colorată, foi de
desen, creioane colorate.

Joc de masă: Puzzle - „Imagini de iarnă ”

Obiective operaţionale:
O1 - să reconstituie imaginile colorate şi decupate anterior;
O2- să descrie imaginile obţinute după reconstituire.

1097
Strategii didactice:
Metode şi procedee: conversaţia, munca individuală, autoanaliza, analiza.
Material: puzzle
CENTRARE:
reconstituire de imagini
ETAPELE ACTIVITĂŢII DESFĂȘURARE
1. Captarea atenţiei - conversaţie pe tema propusă
şi prezentarea materialului - instructaj verbal
2. Dirijarea învăţării - munca individuală (reconstituire de imagini)
- verbalizarea (descrierea imaginilor
3. Evaluare reconstituite)
- autoanaliza
- analiza

Construcţii: „ Omul de zăpadă ”

Obiective operaţionale:
O1 - să identifice materialele primite;
O2 - să aşeze cercurile de la mare la mic/de jos în sus sau invers;
O3 - să rupă hârtia pentru a obține elemente necesare construirii omului de zăpadă.
Strategii didactice:
Metode şi procedee: conversaţia, munca individuală, autoanaliza, analiza.
Material: figuri geometrice (cercuri), foaie de hârtie, hârtie colorată.
CENTRARE:
dispunerea cercurilor după mărime
adăugare detalii
ETAPELE ACTIVITĂŢII DESFĂȘURARE
1. Captarea atenţiei - conversaţie în legătură cu tema propusă
şi prezentarea materialului - identificarea materialelor primite
- instructaj verbal – pași de lucru
2.Dirijarea învăţării

1098
 - munca individuală (dispunerea cercurilor
pentru a obține un om de zăpadă; adăugarea
detaliilor: nas, gură, pălărie, mătură, nasturi pe
3.Evaluare care copiii le realizează prin ruperea hârtiei)
- verbalizarea (descrierea produsului activităţii)
- autoanaliza
- analiza

Artă: „Tablou de iarnă ”- hașurare

Obiective operaţionale:
O1- să identifice materialele primite pe măsuţă;
O2- să hașureze în contur;
O3- să descrie imaginile;
Strategii didactice:
Metode şi procedee: conversaţia, munca individuală, autoanaliza, analiza
Material: foi, creioane colorate
CENTRARE:
utilizarea a cel puțin două tehnici de hașurare
ETAPELE ACTIVITĂŢII DESFĂȘURARE
1. Captarea atenţiei - conversaţie, tehnici de hașurare
şi prezentarea materialului - instructaj verbal
- munca individuală (hașurare în contur)
2. Dirijarea învăţării - verbalizarea (descrierea imaginilor)
- autoanaliza
3. Evaluare - analiza lucrărilor

Bibliografie:
1. Curriculum pentru educaţie timpurie (copii de la naștere la 6 ani)– 2018.

1099
 CONSTRUIREA MEDIULUI EDUCAŢIONAL ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. Înv. Preşcolar: Burgheaua Rodica Mihaela

Prof. Înv. Preşcolar: Nistor Maria
Grădiniţa cu Program Prelungit „Sf. Sava” Iaşi

„Copilăria e taina dezvăluirii viitorului”(Grigore Vieru)

Programa activităţilor instructiv- educative în grădiniţa de copii prefigurează două mari
tendinţe de schimbare, prezente în comportamentul cadrului didactic (educatoarei), care pun în
centrul atenţiei copilul de astăzi: crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă
a învăţării spontane a copilului şi introducerea copilului în ambianţa culturală a spaţiului social
căruia îi aparţine, în ideea formării lui ca o personalitate autonomă şi conştientă de sine.
În organizarea spaţiului educaţional se va ţine seama de următoarele cerinţe: împărţirea
sălii de grupă în zone, în funcţie de diferitele tipuri de activităţi; existenţa a cel puţin două zone
delimitate în sala de grupă (Bibliotecă şi Colţul păpuşii); stabilirea locului şi a materialelor
necesare pentru realizarea centrului tematic; realizarea unui centru (a unei zone) pentru Ştiinţă ar
putea rezolva problema centrului tematic, în fond, ştiinţa este tot ce ne înconjoară; aşezarea
materialelor la vedere, în rafturi plasate la nivelul copilului; asigurarea accesului liber al copilului
la aceste materiale; alegerea materialelor în funcţie de vârsta şi interesele copiilor din grupă;
sortarea periodică a materialelor; introducerea treptată a materialelor noi.
Fiecare grădiniţă trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice,
să le ofere posibilitatea de a se dezvolta global, într-o atmosferă deschisă, stimulatoare. Când
copilul intră pentru prima dată într-o sală de grupă ce ar trebui să găsească aici, astfel încât să vină
zilnic la grădiniţă cu plăcere, ştiiut fiind că prima impresie se formează în primele 20 de secunde?
Organizată pe zone, centre de interes, centre de activitate sau arii de stimulare sala de grupă
devine un cadru adecvat situaţiilor de învăţare şi obţinerii experienţei. Prin felul în care este
amenajată, ea oferă copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i interesul şi
invitându-l la învăţare prin descoperire şi explorare. Sala de grupă îi vorbeşte copilului prin ceea
ce oferă ca posibilitate de acţiuni şi experienţă. Aflat în faţa mai multor posibilităţi, copilul este
invitat să aleagă ceea ce i se potriveşte, să decidă.

1100
 Dimensiunea ergonomică, înţelegând prin aceasta amenajarea spaţiului educativ, deţine un
rol important în obţinerea succesului şcolar. (Romiţă Iucu, 2000).
Mediul educativ, reprezintă un ansablul al influenţelor sociale, care se exercită asupra
instituţiilor de educaţie şi asupra dezvoltării fiecărui membru al societăţii. (Mircea Ştefan, 2006).
Ambianţa în care copilul îşi trăieşte direct experienţa de viaţă prin situaţiile de viaţă prilejuite în
scopul învăţării se referă şi la climatul socio-afectiv.
Curriculumul revizuit pentru educaţia timpurie structurează experienţele copilului pe
domenii experenţiale: estetic-creativ, om şi societate, limbă şi comunicare, ştiinţe şi psihomotric.
Astfel, având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului, nevoile acestuia, ca şi intenţia
organizării unor activităţi integrate, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de
activitate/ interes, după cum urmează: Bibliotecă, Ştiinţe, Arte, Construcţii, Joc de rol/ Colţul
păpuşii, Nisip şi apă.
Organizarea spaţiului educativ prin delimitarea Centrelor oferă atât părinţilor, cât şi
educatorului oportunitatea de a-i observa mai bine pe copii în interacţiunea lor cu materialele, cu
alţi copii sau cu adulţii din clasă. În organizarea pe Centre a spaţiului educativ, educatorul va
asigura: securitatea şi protecţia copiilor; confortul prin mobilier, canapele, pernuţe; existenţa unui
spaţiu suficient studiului şi întâlnirii cu alţi copii; existenţa unui material adecvat situaţiilor de
învăţare; poziţionarea adecvată a Centrelor, respectând reguli specifice.

Bibliografie:
1.Colceriu Laura( 2010), Metodica predării activităţii instructiv educative în grădiniţe;
2. Didactică preşcolară(1998), Bucureşti, Editura Integral;
3. Cartea Educatoarei, Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.

1101
1102
 INFLUENȚA EDUCAȚIEI OUTDOOR ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR
PREȘCOLARI. MIJLOC DIDACTIC INOVATOR

Grozescu Petronela
Școala Gimnazială „G. Călinescu”, Onești, Jud. Bacău

Predominanţa activităţilor în cadre formale este crescândă, fie datorită schimbărilor

efectuate în programa curriculară, fie datorită preocupărilor abordării interdisciplinare a curriculei
specifice societăţii informaţionale actuale încă „timpurii” de către sistemul nostru de învăţământ
care, departe de a-l generaliza sub acest context particular de abordare a subiectului, nu este
pregătit pentru aglomerarea conţinutului învăţământului.
Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe
din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ formal.
Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie
simplă putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.
Dacă analizăm etimologic, outdoor („scoate la aer”) înseamnă:
a. crearea și oferirea de oportunități, condiţii, ocazii de experienţă şi petrecere a timpului liber;
b. renunțarea creării de curente şi forme de educaţie noi, pe care ori nu le preluăm corespunzător
structurii actuale a învăţământului, ori nu le promovăm suficient prin programe, ci doar prin
conferinţe naţionale, o abundenţă de lucrări şi materiale redactate care pot fi accesibile online, fără
să fim atenţi la adevărata implicaţie pentru dezvoltarea multiplelor abilităţi viitorilor învăţăcei ai
comunităţii.
„Există mai mult în tine decât crezi!”, era crezul după care se ghida Kurt Hahn, fondatorul
primei școli de Educație Experiențială Outdoor, în anul 1941. În opinia lui, societatea modernă
suferea de câteva boli, acestea apărând ca revers negativ al evoluției tehnologiei: declinul condiției
fizice, al imaginației, creativității și abilităților practice, al autodisciplinării și al compasiunii
interumane. În prezent, trăim într-o lume din ce în ce mai agitată, mai preocupată de obținerea
unor rezultate pe termen scurt pentru o stare de bine imediată; o lume din ce în ce mai puțin atentă
la ziua de mâine și la repercusiunile acțiunilor săvârșite. În această lume trăim cu toții, episodic,
sau suntem chiar noi actorii principali. Și alături de noi, copiii noștri. Grădiniţa introduce copilul

1103
într-o colectivitate care începe prin a fi un grup neorganizat şi are menirea de a contribui la
dezvoltarea lui psihică şi mai ales la dezvoltarea identităţii şi a identificării cu modele sociale mai
complexe şi mai socializate.
Modelul educațional al Școlii lui Hahn poate fi sintetizat astfel: „Consider că principala
sarcină a educației este să asigure supraviețuirea următoarelor calități: o curiozitate inovatoare, o
voință invincibilă, tenacitate în atingerea țelului, lepădare de sine și deasupra tuturor:
compasiune!”. Cu alte cuvinte, educația outdoor este o fereastră de oportunitate în educație, cea
care începe dincolo de ușa instituției școlare și se desfășoară în drumeții, excursii, ateliere de
creație, activități sportive, activități practic-gospodărești, jocuri diverse, concursuri, incursiuni în
lumea reală (pădure, cartier, parc, grădină, spații culturale, comerciale, industriale etc.) și care este
conexată la conținuturile curriculumului preșcolar, fiind un mediu de explorare, de aplicare, de
verificare sau experimentare a unor cunoștințe și deprinderi.
Obiectivele educației outdoor constau, pe de o parte, în dezvoltarea abilităților socio-
personale (îmbunătățirea spiritului de echipă, a relațiilor sociale etc.) și, pe de altă parte, în
dezvoltarea abilităților de management (organizare, coordonare, evaluare, atât a celor care o aplică,
cât și a elevilor).
Educația outdoor are un caracter nonformal, prin excelență. Programele de educație
outdoor se desfășoară în natură și finalitatea acestora o reprezintă doar schimbările vizibile produse
la nivelul comportamentului elevilor. Și dacă, de cele mai multe ori, educația predată la școală are
un aspect pur teoretic (cognitiv), în educația outdoor, copilul învață totul în mod activ și proactiv,
prin experiențe personale. Altfel spus, educația outdoor este de tip experiențial („Înveți cu creierul,
mâinile și inima!”). Studiile moderne confirmă faptul că „ne amintim 20% din ceea ce auzim, 30%
din ceea ce vedem și 90% din ceea ce facem”).
Deseori educaţia outdoor este confundată cu educaţia pentru mediu-ecologică pentru că
cele două se întâlnesc în aer liber, dar educaţia outdoor nu înseamnă numai acest lucru, ea are
nenumărate valenţe în toate domeniiile nu doar în cel al protecţiei mediului.
Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii înseamnă activitate în contact nemijlocit cu
mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la şcoală şi
în societate, să respecte normele de igienă. Tot aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte cu mediul în
care trăim.
Dintre modalităţile folosite, în afara clasei, în scopul educării ecologice amintim:

1104
 ● excursii şi vizite pentru a constata situaţia în care se află mediul;
● acţiuni pentru apărarea mediului;
● igienizarea şi înfrumuseţarea şcolilor, a parcurilor;
● crearea unui colţ viu în clasă sau în grădina școlii.
Idei pentru activități outdoor în curtea școlii/grădiniței:
1.,,Detectivii naturii” - investigăm grădina cu o lupă; desenăm în carnețelul propriu ce am
descoperit;
2. Plantăm în grădină; observăm evoluția plantelor (pomi, flori, fructe sau legume) și le îngrijim
până la obținerea roadelor;
3.,,Spălăm jucăriile”; observăm care plutesc și care se scufundă; observăm modificările apei
(formă, culoare, textură etc.);
4. Organizăm o,,vânătoare de comori” în natură; facem colecții (frunze, pietre, castane etc.);
5.,,Gradina cu povești” - citim cărți afara; fiecare cartea lui sau toți ascultă aceeași poveste etc.
Cu alte cuvinte, grosso modo, educația outdoor reprezintă procesul educațional, indiferent
de subiectul predat/învățat, care se desfășoară într-un cadru natural. În mod particular și mai
specific, educația outdoor reprezintă suma acțiunilor întreprinse de personalul calificat (de
exemplu: formatori, profesori, instructori), într-un mediu natural, folosind metode experiențiale,
cu scopul de a produce schimbări la nivelul abilităților fizice, intra și interpersonale și al
comportamentului față de mediu în rândul participanților.

Bibliografie:
1. Ionescu Miron, Radu Ioan ( 2004), Didactica modernă, Editura Dacia;
2. Martin Mihaela, Vișan Mihai (2013), Istoria pedagogiei. Educația între existență și esență
umană, Editura Demiurg;
3. Veevers Nick, Allison Pete (2011), Kurt Hahn, Inspirational, Visionary, Outdoor and
Experiential Educator, Sense Publisher.

1105
 ORGANIZAREA ȘI AMENAJAREA SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL ÎN
GRĂDINIȚĂ

Educatoare: Almășan Tania Celestina

Grădinița cu Program Prelungit Daniela,
Loc. Floresti, Jud. Cluj Napoca

Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul
că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă
responsabilităţi pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt potrivite
nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să
participe la activităţi care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare. Alegând singuri şi asumându-şi
responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi, capabili să se descurce singuri, încrezători în
propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.
Ce sunt ariile/centrele/zonele de interes/de stimulare?
Ariile sunt spaţii educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe
care le oferă acestora. Este important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine şi
siguranţă pentru copil. Ordinea este un element de bază dar care nu trebuie exagerat. Aşadar,
jocurile şi jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor care vor învăţa să le aranjeze la
locul lor după ce le-au folosit. De asemenea, un joc început nu se întrerupe iar o construcţie
neterminată nu se descompune, pentru că valoarea produsului propriu este mai importantă pentru
copii decât ordinea în sine.
Ariile sunt o altă amenajare a spaţiului, prin împărţirea lui în spaţii diferite, cu scopuri de
cunoaştere şi dezvoltare experienţială a copilului, o altă aşezare a jocurilor şi jucăriilor în sală, o
altă antrenare în joc şi activitate a copiilor după reguli în care se stimulează motivaţia internă şi
respectul de sine.
Tipuri de centre/arii/sectoare:
Construcţii cu cuburi (un covor şi un raft în care sunt aşezate cuburi de diferite mărimi şi
forme).

1106
 Este o zonă consacrată cuburilor mari, cu ajutorul cărora copilul poate realiza diferite
construcţii pe covor, implicând imaginaţia şi spiritul său creator, exersând mişcările largi şi cele
fine.
Joc de rol/imaginaţie/coltul casutei (o casă mică din carton sau lemn, cu obiecte de
mărimea copiilor, ustensile şi mobilier, truse diferite pentru dramatizare, costume, măşti etc.).
Este locul în care copiii desfăşoară activităţi casnice şi exersează diferite roluri sociale. Îşi
dezvoltă deprinderi de cooperare, de comunicare, de limbaj, de manipulare a obiectelor de uz
casnic, îşi exersează imaginaţia, învaţă să se exprime artistic.
Zona senzorială/nisip şi apă(un vas mare cu nisip şi un lighean cu apă, diferite forme cu care
se pot juca).
Este zona care stimulează fantezia şi imaginaţia copilului. Acesta îşi dezvoltă capacitatea
tactil – kinestezică, îşi dezvoltă musculatura şi îşi îmbunătăţeşte coordonarea senzorio -
motorie.
Joc de masă (măsuţă şi raft în care se găsesc jucării mici şi jocuri de masă). Este o zonă în care
copilul capătă achiziţii în toate domeniile: cognitiv, socio – afectiv, fizic.
Biblioteca/zona liniştită/colţul cărţii şi al poveştii (rafturi cu cărţi, caiete, instrumente de scris,
imagini pe teme diferite, măsuţă).
Această zonă are două mari roluri în grădiniţă:
- Să apropie copilul de carte şi de simbolurile limbajului;
- Să ajute copilul să se echilibreze, să se odihnească în anumite momente.
În acest sector, copiii fac cunoştinţă în mod organizat cu cartea şi cuvântul. Ei învaţă ce
reprezintă ea, care este valoarea ei şi cum trebuie să o folosească. Cu cât copiii se vor apropia mai
repede şi mai adecvat de cuvântul scris din cărţi, vor reuşi să descifreze mai repede scrisul şi cititul
în perioada şcolară.
Arta (acuarele, guaşe, tempera, hârtie albă şi colorată, lipici, aţă, măsuţă şi raft în care sunt
aşezate în ordine toate materialele).
În această zonă copiii realizează activităţi de desen, dactilopictură, activităţi practice,
colaje. Este o zonă liniştită, simplă, care trezeşte imaginaţia şi spiritul creator al copilului.

1107
 Ştiinţa/colţul naturii vii (plante, mici animale de casă, acvariu cu peştişori, seminţe, vase
pentru experimene etc.). Aici este locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi, realizează
mici experienţe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observaţii.
Pentru o bună desfăşurare a activităţilor în cadrul ariilor de stimulare, educatoarea
împreună cu copiii stabilesc la începutul anului, atunci când sunt prezentate centrele şi materialele
corespunzătoare, nişte reguli care trebuie respectate de către copii.
Rolul educatoarei în amenajarea spaţiului
În realizarea aranjamentelor de spaţiu educatoarea trebuie să parcurgă următorii paşi:
alegerea spaţiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier;
stabilirea climatului spaţiului (căldură, sursă de apă, lumină, curăţenie);
identificarea resurselor materiale şi depozitarea lor;
amenajarea centrelor de interes.
Pentru amenajarea utilă a sălii de grupă, educatoarea trebuie să ţină cont de următoarele
cerinţe:
• să planifice activităţile înainte de amenajarea spaţiului;
• să planifice amenajări ale mobilierului cât mai flexibile, în aşa fel încât ariile să poată fi
extinse sau reduse în funcţie de cerinţele activităţilor;
• să aranjeze materialele la nivelul copiilor, în aşa fel încât aceştia să le poată folosi singuri
şi să le poată pune la loc;
• să organizeze şi spaţii liniştite, în care copilul să se simtă singur, chiar să se odihnească;
• să gândească spaţiul pentru mişcare şi libertate de acţiune din partea copilului;
• să plaseze aria nisip şi apă lângă o sursă de apă şi pe o suprafaţă uşor de curăţat;
• să plaseze centrele zgomotoase departe de cele care cer linişte şi concentrare;
• să amenajeze zona bibliotecii într-un spaţiu luminos şi liniştit;
• colţul naturii are nevoie de lumină, aer şi spaţiu;
• să aibă în vedere un spaţiu în care copiii să-şi ţină hainele personale;
• să plaseze mobilierul în aşa fel încât să poată vedea toţi copiii, în toate ariile folosite;
• să marcheze centrele de interes prin simboluri pe care copiii să le recunoască.
Sala de grupă trebuie să îndeplinească şi un rol estetic. Deşi este aglomerată cu jocuri,
jucării şi diverse materiale, ea trebuie să ofere o imagine globală simplă, plăcută şi de siguranţă

1108
pentru copil. Împodobirea sălii cu desenele şi lucrările copiilor este mult mai eficientă decât
pictarea pereţilor.
Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea, flexibilitatea şi
competenţa profesională a educatoarei.
Recunoaşterea valenţelor formative ale mediului educaţional este una din ideile deosebit
de valoroase promovate de reforma învăţământului preşcolar. În acest sens, într-un program
educativ la vârstele timpurii este foarte important să acordăm o atenţie deosebită amenajării
spaţiului.
Importanţa amenajării spaţiului din grădiniţă
Spaţiul constituie contextul material în care se desfăşoară educaţia. El trimite permanent
mesaje copilului, mesaje care sunt esenţiale pentru dezvoltarea acestuia şi constituie elemente de
bază în experienţa sa de viaţă. În grădiniţă, spaţiul este special amenajat pentru copii, în aşa fel
încât acesta să trimită copilului mesaje cu suport educativ, în sprijinul dezvoltării lui. Amenajarea
spaţiului grupei într-o nouă manieră, care să nu mai imite modelul şcolar ci să ofere ocazii de joc
liber şi creativ, corespunde în fapt cu organizarea ariilor de stimulare. Acestea sunt colţuri,
ateliere, sectoare, centre, domenii, locuri în care sunt puse materialele didactice la îndemâna
copiilor, într-o manieră care să dea prilejul desfăşurării unor activităţi menite să dezvolte copilul
psihic şi fizic.
Copiii învaţă prin joc, iar învăţarea eficientă depinde de mediul învăţării. Un mediu eficient
pentru învăţare este un mediu care favorizează jocul liber ales. Jocul pe care copilul îl alege din
opţiunile pe care i le propune mediul este un joc creativ şi liber.
Jocul liber sau dirijat, realizat într-un spaţiu organizat pe arii de stimulare, contribuie în
mod esenţial la dezvoltarea copilului în toate domeniile.
Mediul este confortabil, primitor, securizant şi stimulativ în măsura în care copiii găsesc
în el materiale care să-i provoace la acţiuni care îi interesează.
Spaţiul educaţional oferă siguranţă emoţională şi afectivă atunci când educatoarea,
cunoscându-şi bine copiii din grupă, organizează şi amenajează ambientul astfel încât aceştia să
poată desfăşura activităţi potrivite dezvoltării individuale. Lucrând în grupuri mici, copiii pun
întrebări, comunică între ei şi cu educatoarea, antrenându-şi structurile de bază ale limbajului.
Dacă găsesc în spaţiul grupei acele jocuri şi jucării pe care şi le doresc şi care le oferă şansa
exersării unor capacităţi individuale, copiii vor învăţa jucându-se, aproape fără efort. Într-un astfel

1109
de aranjament al spaţiului, copiii au ocazia de a se întâlni în activitatea lor, iar educatoarea poate
orienta indirect relaţiile lor spre comunicare, cooperare, colaborare, respect, negociere, acceptare,
toleranţă, prietenie, etc., ceea ce duce la formarea unor aptitudini şi atitudini necesare adaptării
eficiente socio-individuale.
Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul
că le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă
responsabilităţi pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt potrivite
nivelului lor de dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să
participe la activităţi care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare.
Alegând singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi,
capabili să se descurce singuri, încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini
de sine pozitive.
AMENAJAREA GRUPEI

1110
Bibliografie:
1. Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii;
2. Curriculum pentru învățământ preșcolar, (2008), Editura Didactica Publicing House;
3. Taiban, M., Varzari, E., Andreescu, F.,(1970), Pedagogia preșcolară - Manual pentru liceele
pedagogice de educatoare, Editura Didactică și Pedagogică, București;
4. Taiban, M., Dima, F.,(1964), Număratul și socotitul în grădinița de copii, Editura Didactică și
Pedagogică, București.

1111
 SPAŢIUL EDUCAŢIONAL OUTDOOR ŞI IMPACTUL ACESTUIA
ASUPRA DEZVOLTĂRII COPIILOR

Panainte Anca Elena, Petrişor Mariana,

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3, Iaşi

Personalitatea unui om se formează de la naștere și fiecare comportament pozitiv pe care îl

înrădăcinam în spiritul preșcolarului, îl va ajuta, pe acesta, să devină un adult responsabil. În lumea
agitată în care trăim, unde tehnologia este prezentă, copiii petrec foarte puţin timp în aer liber. Este
necesar să reintroducem copiii în mediul natural, să-i reconectăm cu frumuseţea şi minunile lumii.
Activitățile outdoor, pe lângă rolul important, de a scoate copilul din rutina și de a-l plasa în aer
liber, îl vor face pe acesta să înțeleagă mai ușor, implicarea pe care o avem cu toții în protejarea
mediului.
Educația outdoor oferă posibilitatea contactului direct cu natura, facilitează însușirea
informațiilor și oferă nenumărate beneficii fizice, mentale și emoționale, dezvoltă spiritul de
colaborare și cooperare. Este spațiul unde comunicarea, colaborarea, rezolvarea de conflicte și
alte aptitudini sociale sunt necesare și puse în practică.
Consider că un mediu educațional outdoor bine organizat, contribuie la dezvoltarea
armonioasă a copiilor. Pe lângă multitudinea de beneficii pentru sănătate, activitățile în aer liber
aduc un plus de valoare dezvoltării psihice și emoționale.
Lumea naturală este un teren fertil pentru imaginație. Copiii pot testa teorii, își redefinesc
informațiile însușite, își dezvoltă noi aptitudini și se conectează cu natura. Copiii răspund la
sunetele și semnele din jurul lor, iar educația în aer liber le permite copiilor nenumărate și diverse
oportunități pentru a interacționa cu mediul.
Mediul înconjurător este un sistem consecvent, cu reguli și modele care pot fi descoperite
şi analizate. Copiii învață foarte mult prin intermediul simțurilor și fiind afară, lucrul acesta le
oferă o gamă largă de activități senzoriale. Natura e plină de lucruri pe care copiii le pot investiga,
este în continuă schimbare, aducând de fiecare dată noi lucruri de descoperit și analizat.
Cu siguranţă, este mai uşor să organizăm activitaţi în aer liber, în anotimpul cald sau când vremea
este prietenoasă, dar activitățile outdoor nu se pretează doar în sezonul cald. Anotimpul de iarnă

1112
aduce şi el o mulţime de provocări pentru copii. Joaca în zăpadă, bătaia cu bulgări, construitul de
oameni de zăpadă sau de forturi şi igluuri, săniușul, sunt jocuri ce contribuie din plin la dezvoltarea
fizică a copiilor şi la bunăstarea lor emoţională. Zăpada este un material pe care îl putem folosi din
abundență, le oferă copiilor posibilitatea să sape, să sculpteze, să modeleze și să exploreze
proprietățile sale unice.
Literatura de specialitate și cercetările în domeniu sugerează că învățarea outdoor poate
crește interesul copiilor față de anumite subiecte, are un impact pozitiv asupra sănătății și a stării
de bine a copiilor, ajută la creșterea unui cetățean responsabil cu grijă față de mediu și
îmbunătățește atitudinile sociale și de comunicare. Sănătatea noastră cognitivă, socială, emoțională
și fizică este afectată de timpul petrecut în aer liber, în special în cadrul natural.
Joaca în aer liber este vitala pentru că:
• Îi ajută pe copii să învețe în mod independent
• Încurajează dezvoltarea socială și morală
• Crește copiilor încrederea și stima de sine
• Le permite copiilor să își asume riscuri
• Încurajează cooperarea între copii
• Le permite copiilor să se exprime liber
• Contribuie la dezvoltarea fizică a copiilor
Afară copiii aplică strategii ca încercare și eroare, comparare, sortare, clasificare, organizare,
pentru a înțelege mediul înconjurător și pentru a găsi soluții la diversele probleme ce pot apărea.
Interacțiunile neplanificate între copii și animale, incluzând și insecte apar frecvent afară.
Aceste întâlniri sunt încântătoare și incitante pentru copii și le aduc oportunități unice de învățare.
Copiii au nevoie de protocoale care să le spună ce trebuie să facă că nu găsesc anumite insecte sau
se întâlnesc cu diverse animale pentru a ști cum să se mențină în siguranță.
Copiii iubesc să se miște și să alerge, iar în spațiul liber, în activitățile de tip outdoor, putem
asigura condiții propice pentru jocurile de mișcare, mai multe decât în spaţiul indoor, unde suntem
constrânşi de mobilier.
O bună practică a activităților de tip outdoor presupune:
• Posibilitatea de a iesi periodic afară.
• Un spaţiu bine organizat şi delimitat, așa încât copiii să cunoască specificul fiecărei zone
şi să poată folosi spaţiul, în acord cu propriile nevoi.

1113
 • Planificarea de activități și experiențe în care copiii să experimenteze ce au învățat și să
pună în practică teoriile.
• Cadru didactic dedicat care să înțeleagă valoarea jocului în aer liber
Spaţiul educaţional outdoor ar trebui să cuprindă mai multe zone sau arii, pentru a fi acoperite
cerintele diferitelor tipuri de activitaţi. Putem delimita spaţiul în: o zonă liberă, pentru jocuri de
mişcare, o gradină de zarzavat/legume sau/şi o mică livadă, zonă pentru jocuri sportive, o zona cu
iarbă, groapă cu nisip, alei senzoriale, zone de depozitare, etc.
Zona pentru jocurile de grup ar trebui sa aibă terenul drept, fără obstacole fixe. În cadrul
acestui spaţiu copiii vor putea organiza jocuri libere, la alegere, sau pot fi planificate, de către
cadrul didactic, activităţile de educaţie fizică.
Zona cu iarbă, ar fi de preferat pentru activităţile linistite, cum ar fi cele de educarea
limbajului. Pe iarba se pot pune pături sau pernute şi copii se pot uita în cărţi sau se pot relaxa,
urmarind formele bizare ale norilor. Educatoarea le poate citi poveşti copiilor sau poate organiza
jocuri de limbaj, folosindu-se de toate resursele puse la dispoziţie de cadrul natural. Interesul
copiilor pentru cuvinte va fi mai mare daca au în faţa obiectul reprezentat de cuvânt, şi nu numai
jetoane ce ilustrează obiecte.
O mică gradină de zarzavat ar putea asigura spațiul ideal pentru activităţi din domeniul Om şi
societate. Întreaga curte ar putea fi folosită pentru organizarea activităţilor casnice. Plantarea,
udatul, culesul plantelor şi prepararea hranei sunt activităţi minunate pentru preşcolari. Grădina
oferă educatorului, nenumărate căi de a-i învăţa pe copii despre beneficiile muncii lor. Atunci când
copiii participă la prepararea mâncării, ei sunt mult mai încântaţi şi dornici să încerce noi gusturi
şi texturi. Mai mult decât atât, grădina de zarzavat, reprezintă un material ideal pentru activităţile
de cunoaşterea mediului. Aici se pot face activităţile de observare ale plantelor, se pot testa gusturi
şi arome.
Activitățile care le permit copiilor să participe în mod activ și direct la munca reală îi ajută
pe aceștia în dezvoltarea psihică şi fizică. Activități precum măturatul aleilor, adunatul de iarbă
proaspăt cosită, plivitul plantelor, plantatul de copăcei sau de noi plante, adunatul frunzelor uscate
în anotimpul de toamnă, curaţatul aleilor de zăpadă, îi ajută pe copii să facă parte directă și să
înțeleagă mai bine natura și modul în care acțiunile noastre interacționează cu natura și modul în
care urmările și consecințele faptelor noastre se răsfrâng asupra naturii. Activitățile în aer liber
aduc o mulțime de provocări fizice care sunt cruciale pentru o dezvoltare sănătoasă.

1114
 Daca spaţiul o permite, se poate delimita şi o zona pentru jocuri sportive. Se pot amplasa
porţi de fotbal, coş de baschet, obstacole, fileu de volei, diverse obiecte pentru aruncatul la tinţă,
roţi, etc. Posibilităţile sunt nenumarate, şi de cele mai multe ori, cu puţin ajutor şi materiale
reciclabile putem incropi un spaţiu plin de curiozităţi şi provocări pentru copii. Spre exemplu, din
cauciucuri putem face, coşuri pentru aruncarea la ţintă, leagane, scaune, traseu cu ocolire de
obstacole, traseu cu sărit peste obstacole. Cu ajutorul unor galeti, oale, cratite, unelte vechi, putem
construi o zonă de „gălăgie”, de muzică.
Un alt element de nelipsit din spaţiul educaţional outdoor sunt aleile senzoriale. Pentru
acestea putem folosi diverse materiale ca: nisip, pietriş, iarbă, lână, grâu, porumb.
În cele mai multe clase nu este o zonă destul de mare pentru centrul nisip și apă, iar afară
este cel mai potrivit loc să avem o astfel de zonă, în care copiii pot experimenta joaca cu nisip şi
unde, se pot desfăşura o mulţime de experimente din care să se observe proprietățile apei. Groapa
cu nisip poate fi dotată cu diverse instrumente, unelte și recipiente.
Copiii preferă să îşi creeze propriile lor structuri, case, castele, oraşe, din carton, scânduri,
beţe, pietre, în loc să se joace în structurile de joacă ce sunt permanente şi inflexibile. De aceea,
modulele de joaca nu sunt necesare în spatiul educaţional outdoor.
Resursele pe care le putem folosi afară sunt: bănci, scânduri de diferite dimensiuni, cauciucuri
trunchiuri de copaci tăiate, cutii, comori naturale (pietre, scoici, pene, fân, etc).
Din experiența mea, am observat că preşcolarii sunt mai calmi, mai receptivi, mai
cooperativi, mai înțelegători și mai dornici de acțiune în activitățile outdoor.
Orice se face înăuntru, se poate face şi afară, spre marea bucurie a copiilor. Cadrul didactic
poate planifica, organiza şi desfăşura activităţi din toate cele trei categorii şi din toate domeniile
experenţiale. Jocul copiilor în aer liber, contribuie la creşterea creativităţii şi a imaginaţiei acestora.
Îşi pot proiecta diverse scenarii de joc, pot reconfigura spaţiul, în aşa fel încât să se plieze pe
anumite situaţii de joc, îşi împart şi îşi asumă roluri. Cu câteva frunze sau pietre creează un întreg
scenariu.
Activităţile outdoor aduc un mare plus în dezvoltarea personală, mai ales ca introduc copiii
în situaţii noi, îi încurajează în angajarea, în noi tipuri de activităţi.
Exemplele de activitaţi desfaşurate din cadrul domeniului experenţial pot fi nelimitate. În
mod clar pentru activitaţile de cunoaştearea mediului, cele din domeniul Om și societate (educatie

1115
ecologica şi activităţi casnice) și cele de educaţie fizică, mediul natural este terenul propice pentru
activităţi deosebite, cu un puternic impact asupra copiilor.
Copiii își însușesc mai bine și mai ușor noile cunoștințe dacă sunt încântați de activitate și,
mai ales, dacă activitatea este una dinamică. Este de datoria noastră, a cadrelor didactice, să le
oferim copiilor experienţe de învătare diverse şi complexe, să îi ajutăm şi să le sprijinim
dezvoltarea holistică.

Bibliografie:
1.Banning Wendy, Ginny Sullivan (2011), Lens on outdoor learning”, Refleaf Press, St Paul;
2. Born Selly, Patty (2012), Early Childhood Activities for a Greener Earth, Redleaf Press, St.
Paul;
3. Born Selly, Patty (2017), Teaching STEM Outdoors. Activities for young children, Redleaf
Press, St. Paul;
4. Durant, Sue, (2012), Outdoor Play, Practical Pre-school books, A Division of M A Education,
London;
5. Robertson, Julien (2014), Dirty teaching. A Beginners Guide to learning outdoors, Independent
Thinking Press, Bancyfill,Carmarthen;
6. Zade, Linda, M.,(2015), Pedagogy and space: Design inspirations for Early chilhood
Classrooms, Redleaf Press, St Paul;

1116
 CENTRUL ȘTIINȚĂ ȘI ROLUL SĂU ÎN DEZVOLTAREA
COMPETENȚELOR DE INVESTIGAȚIE A NATURII

Educ. Alupoaie Elena Corina, Kapronczai Kristina,

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 29, Iași

Grădinița trebuie să fie pentru copii un spațiu dorit, cu activități care să-i implice, să le
ofere posibilitatea de a se dezvolta într-o atmosferă deschisă, stimulatoare.
Aplicarea unui curriculum centrat pe nevoile, interesele și dezvoltarea lui presupune
crearea unui mediu educațional adecvat, care permite dezvoltarea liberă a copiilor și pune în
evidență dimensiunea interculturală și cea a incluziunii sociale.
Cadrele didactice care lucrează cu preșcolarii sunt responsabile de crearea unui mediu
favorabil de învățare, prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate în care copiii
interacționează direct cu diverse materiale informaționale. Astfel, va trebui creată o sală de clasă
atractivă, plăcută, securizată, funcțională, care să invite copiii la joc și activitate, unde ei să se
simtă stăpâni și în siguranță.
Noul curriculum structurează experiențele copilului pe domenii experiențiale. Astfel,
având în vedere setul de interese și aspirații ale copilului, nevoile acestuia, sala de grupă poate fi
delimitată în mai multe centre de activitate / interes: Bibliotecă, Știință, Arte, Construcții, Joc de
rol, Nisip și apă.
Centrul Știința oferă copiilor experiențe de învățare cu efecte asupra dezvoltării lor și în
alte domenii. Participarea la experiențe cu cartea sau conștientizarea mesajelor vorbite / scrise –
repere ale domeniului dezvoltarea limbajului și a comunicării, sau dezvoltarea abilităților de
interacțiune sau a comportamentelor prosociale – aparținând domeniului dezvoltare socio-
emoţională, dar și dezvoltarea senzorială și motorie sau promovarea practicilor privind securitatea
personală – pot fi deseori adresate prin activitățile de învățare sau jocurile care se desfășoară în
Centrul „Științe”. Materialele expuse în acest centru sunt variate: de la jetoane, enciclopedii,
mulaje și diverse instrumente de investigație la materiale din natura, acestea din urma prezentând
interesul cel mai mare in rândul preșcolarilor. De remarcat faptul că de o atractivitate mare în
rândul copiilor este lucrul cu materiale și instrumente adevărate, de aceea este recomandat ca

1117
educatoarea să înlocuiască pe cât posibil instrumentele de jucărie cu cele reale. Spre exemplu, dacă
desfășoară o activitate de observare cu lupa, copiii vor fi mai atrași de activitate daca se folosește
o lupă adevărata în locul celei de jucărie.
O activitate de succes desfășurată cu copiii la centrul Știință este activitatea practic-
experimentală. Aceste activități nu sunt foarte des utilizate în grădiniță, dar ele reprezintă ocazii
prielnice de a dezvolta operațiile gândirii la copil, de a-l pune în situații de investigare pe preșcolar,
de a-i dezvolta o anumită atitudine fată de obiecte și informații – aceea de a experimenta, de a
cerceta și testa informații privind obiectele, alimentele, informații care de multe ori au un grad de
credibilitate scăzut.
Exemplific in continuare o activitate desfășurată cu succes la centrul Știință cu ajutorul
materialelor din natură.
,,Cât de proaspete sunt ouăle?”

Grup țintă: nivel I (grupa mică)

Mărime grup: 25 de copii

Durata activității: 15 minute

Informații pentru profesori: activitate practic-experimentală,,,Cât de proaspete sunt

ouăle?”

Oul care rămâne pe fundul paharului cu apă este vechi de o săptămână. Oul care își
schimbă poziția, ridicându-se cu fundul în sus este vechi de 10-12 zile. Oul care se ridică
total la suprafața paharului are între 13-20 de zile.

Obiective:

- să descrie caracteristicile oului (compoziție, formă);

- să exemplifice modurile de preparare ale unui ou;

- să realizeze experimentul propriu-zis, punând oul în apă și,,citind” rezultatul.

Resurse necesare: pahar mare cu apă rece, mai multe ouă cu grad diferit al vechimii

1118
 Desfășurarea activității: se introduce coșul cu ouă și se inițiază o scurtă discuție despre
caracteristicile oului și moduri de consum ale sale.

Se explică copiilor că atunci când nu avem trecută data pe un ou, putem să aflăm cât de
vechi este printr-o modalitate foarte simplă și se explică procedeul. Mai întâi va realiza
experimentul educatoarea, apoi vor veni și copiii și vor lua câte un ou.

Se vor fixa cunoștințele prin numirea unor copii care vor descrie încă o dată procedeul
și rezultatele lor individuale.

Încheierea activității: copii vor trebui să realizeze și acasă experimentul, cu două ouă.

Utilizarea ouălor adevărate în cadrul acestei activități a avut un impact deosebit asupra
copiilor, aceștia dând dovadă de o atenție mai sporită prin manipularea cu grijă a ouălor ca acestea
să nu se spargă. Dacă se foloseau ouă de jucărie cu siguranță copiilor nu le-ar fi plăcut atât de mult.
Experimentul cu elemente din natură este o metodă activă care “are mai multă forță de
convingere decât orice altă metodă și, deci, posibilități sporite de înrâurire asupra formării
concepției științifice despre natură la elevi”. Strategiile didactice utilizate de cadrul didactic
dezvoltă posibilitățile promovării și percepției, a observării și interpretării cunoașterii, a rezolvării
problemelor determinate de noile informații. Confruntarea copiilor cu fenomenele naturii și jocul
cu natura reprezintă analiza constructivă a problemei. Abordarea integrativă din perspective
multiple a problemei corespunde premiselor educației și devine o funcție didactică cheie.

Bibliografie:
1.Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. (2003), Metode interactive de grup - ghid metodic,
Ed. Arves, Craiova
2. Cerghit, I., (2006),Metode de învățământ, Editura Polirom,Iași
3. ***(2012),Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7 ani, Ministerul
Educației Cercetării și Tineretului
4. Oprea, C. L., (2009),Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, București
5. PRET- Noi repere ale educației timpurii în grădiniță.

1119
 VALENȚE EDUCATIVE ȘI INOVAREA ÎN MEDIUL
EDUCAȚIONAL

Palcu Florentina
Grădinița cu Program Normal Nădab

“Valorificarea valențelor educative ale metodelor didactice” își propune identificarea

metodelor eficiente prin care mesajul educativ/ uman/ moral să ajungă la elev și capacitatea
acestuia de a selecta și de a pune în practică aceste valori. Educând, ne propunem formarea unor
oameni cu virtuți caracteristice, căci, “a educa” înseamnă “a conduce” deci a îndruma într-un scop
anumit, a modela ființa umană în raport cu obiective dinainte stabilite. Idealul educațional al școlii
românești este întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății
românești și contribuie la păstrarea identității naționale.
Educația trebuie să dezvolte copiilor sentimente, ca:
• Respectul și stimă față de sine
• Respectul față de semeni
• Convingerea că orice comportament își are consecințele sale
• Rezistența la presiunile sociale (negative)
Educaţia morală în situaţia actuală, ar trebui să se impună cu preponderenţă deoarece în
societatea românească, are loc o degradare morală pe arii largi a populaţiei şi în profunzime;
valorile morale sunt deteriorate sau încălcate.
În aceste condiţii mai mult ca oricând e nevoie de educaţie. Învăţătorul ori profesorul fac o
bună educaţie morală atunci când în exemplul lor servesc moralitatea. Pe acest suport elevii învaţă
să distingă binele de rău, în fapt să distingă ceea ce întreţine sănătatea socială prin practicarea de
relaţii interumane integrabile într-o societate specifică secolului XXI.
Educaţia înseamnă un echilibru în sfera raţională şi cea afectivă sau sentimentală. De aceea
în procesul de dezvoltare a ideilor, atitudinilor şi comportamentelor, normele etice şi estetice pot
corija educaţia omului. Opera literară se adresează sensibilităţii umane, astfel prin intermediul
lecturii se urmăreşte cultivarea dragostei pentru carte dar şi pentru frumosul din natură, artă,

1120
societate, formarea noţiunii de frumos, cristalizarea criteriilor de apreciere a frumosului,
contribuind astfel la dezvoltarea imaginaţiei şi la îmbogăţirea culturii estetice.
Învăţământul modern presupune o nouă abordare a educaţiei, prin promovarea de metode
didactice interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi
creativităţii.
• Inovaţia la nivel de structură şi organizare a învăţământului
Analiza procesului de inovare în învăţământ este direct legată de structura şi organizarea
acestuia: învăţământ centralizat sau învăţământ descentralizat. Descentralizarea învăţământului
înseamnă, în linii generale, transferul total sau parţial al unor responsabilităţi (finanţare, recrutare,
salarizare personal, curriculum etc.) de la nivel central la nivel local, sau chiar la nivel de instituţie
de învăţământ.Primul efect asupra învăţământului, din perspectiva temei pe care o analizăm aici,
este acela că, pentru a fi posibil un astfel de transfer, a fost necesară modificarea legislaţiei
învăţământului, ceea ce în opinia unora reprezintă, în sine, un mod de inovare (Conger, 1984, idem
2003).
De asemenea, se apreciază că procesul de inovare are mai multe şanse de reuşită într-un
sistem descentralizat decât într-unul centralizat şi datorită faptului că descentralizarea permite, prin
transferul de responsabilităţi, implicarea directă a unei diversităţi de actori în procesul educaţional
(ONG, asociaţii ale părinţilor, reprezentanţi ai mediului economic etc.), schimbarea modului de
lucru, participarea directă în procesul decizional etc. Pentru a fi posibilă inovaţia solicită un număr
mare şi divers de actori, pentru că procesul de inovare presupune achiziţionarea de noi cunoştinţe,
noi puncte de vedere, perspective diferite asupra aceluiaşi aspect, negociere, conciliere etc. În
procesul de inovare actorii „vor fi prezenţi, după caz, în definirea problemei sau situaţiei de
ameliorat, în elaborarea noilor cunoştinţe sau noilor elemente, în identificarea de strategii proprii
favorizării schimbării dorite” (Bouchard et al, 1997:3 idem 2003). În momentul în care indivizii
trăiesc experienţe diferite faţă de cele cunoscute deja, când aceste experienţe sunt pozitive, spiritul
de iniţiativă, creativitatea, gustul pentru reuşită se dezvoltă şi favorizează inovaţia, indiferent de
domeniul de activitate. Organizarea învăţământului la distanţă, a învăţământului privat la toate
nivelurile, desfăşurarea unor programe educaţionale specifice (adresate populaţiei defavorizate din
punct de vedere socioeconomic, minorităţilor, persoanelor cu dizabilităţi etc.) au fost posibile
odată cu descentralizarea sistemelor de învăţământ.
• Inovaţia la nivel de conţinut al învăţământului

1121
 Inovaţiile la nivelul conţinutului învăţământului urmează celor de la nivel de structură şi
organizare a sistemului, pentru că, fie şi dacă ne referim doar la prelungirea duratei obligatorii de
şcolarizare, constatăm că aceasta presupune o nouă ordonare, succesiune a cunoştinţelor,
priceperilor, deprinderilor ce trebuie transmise şi formate la elevi. Inovaţia la nivelul conţinutului
învăţământului este însă necesară şi din alte motive: pe de o parte, totalitatea cunoştinţelor,
informaţiilor acumulate la nivelul societăţii este imposibil de cuprins şi transmis prin conţinutul
învăţământului, oricât de mult s-ar prelungi perioada de şcolarizare, iar pe de altă parte,
cunoştinţele, informaţiile au devenit nu doar foarte numeroase, ci chiar, în unele cazuri, perisabile,
astfel că între momentul debutului şcolarizării şi finalizarea acesteia ceea ce şi-a însuşit individul
poate să nu mai corespundă exigenţelor societăţii şi economiei. Susţinătorii inovării conţinutului
învăţământului au propus o selecţie a cunoştinţelor, informaţiilor ce urmează a fi transmise
elevilor, dar mai cu seamă formarea la aceştia a unor deprinderi, priceperi, abilităţi de a învăţa
continuu, pe tot parcursul vieţii, pentru a evita mai ales excluderea de pe piaţa forţei de
muncă.Descentralizarea sistemului de învăţământ a permis introducerea disciplinelor opţionale, a
curricumului la decizia şcolii, demers prin care oferta educaţională este adaptată nu numai nevoilor
individului, ci şi comunităţii.
Preocupările privind inovarea conţinutului învăţământului s-au manifestat încă din anii ’70,
odată cu dezvoltarea accelerată a ştiinţei şi tehnologiei şi introducerea TIC în învăţământ.
Cinematograful educativ, presa şcolară, învăţământul programat, învăţământul asistat de un
ordinator sunt doar câteva dintre aspectele pe care inovatorii sistemului de învăţământ le-au luat
în consideraţie în schimbarea conţinutului învăţământului. Astăzi, influenţa internetului asupra
conţinutului învăţământului reprezintă preocuparea majoră a oamenilor şcolii şi nu numai. Tinerii
petrec din ce în ce mai mult timp în faţa calculatorului şi a televizorului decât în şcoală, iar acest
lucru trebuie utilizat în favoarea educării populaţiei: organizarea unor cursuri/ ore prin intermediul
televiziunii, internetului, utilizarea acestuia ca metodă didactică. Inovaţia în învăţământ poate
acţiona şi ca mod de rezolvare a unor probleme la care sunt expuşi tinerii de azi: dezvoltarea ştiinţei
şi tehnologiei are atât pentru individ cât şi pentru societate în ansamblu avantaje considerabile,
însă şi riscuri majore, precum izolarea indivizilor, dezvoltarea unor relaţii de comunicare
artificiale. Introducerea TIC în procesul de învăţare poate atenua parţial aceste probleme. Un alt
element supus inovării îl reprezintă tipul de competenţe ce urmează a fi formate la indivizi într-o
societate în care frontierele în faţa circulaţiei persoanelor, lucrătorilor nu mai există. Într-o

1122
societate bazată pe cunoaştere, sistemele de învăţământ au obligaţia de a-şi proteja cetăţenii,
oferindu-le pregătirea şcolară şi profesională de care au nevoie. Pentru ca inovaţiile la nivel de
conţinut şi cele de la nivel de structură şi organizare a învăţământului să poată fi transpuse în
practică şi să conducă la rezultate durabile este nevoie de susţinere din partea cadrelor didactice.
Un aspect adesea subliniat în lucrările pe tema inovaţiei în învăţământ este acela că mai mult decât
structura şi organizarea învăţământului sau conţinutul acestuia, ceea ce trebuie inovat sunt
mentalităţile cadrelor didactice.
• Inovații la nivelul mediului educaţional
Mediul educaţional este format cu precădere din personalul didactic şi din elevi/sudenţi şi
este definit prin relaţiile care se stabilesc între cadrele didactice, între acestea şi elevi/studenţi şi
familiile lor etc. Pentru a ajunge la rezultate durabile, orice inovaţie are nevoie de un mediu
educaţional favorabil, adică de relaţii de cooperare, colaborare, încredere şi ajutor reciproc între
cei care formează mediul educaţional. Într-un material în care abordează tema inovaţiei la
nivelul învăţării limbilor moderne, Michel Boiron (1999: p. 2) afirmă că „inovaţia se construieşte
pe o aparentă contradicţie: ea pune în discuţie, deranjează, aduce schimbări, dar, în acelaşi timp,
se înscrie în respectul şi voinţa instituţiei în care se produce”. Altfel spus, inovaţia este cea care
aduce noutate, iar continuitatea este reprezentată de mediul, cultura organizaţională. Studiile
asupra inovaţiei în învăţământ pun accent deosebit pe rolul personalului didactic în procesul de
inovaţie, pe caracteristicile, comportamentele pe care trebuie să le aibă acesta împiedică formarea
unei culturi şcolare favorabile inovaţiei.
Învăţământul românesc se caracterizează prin forme incipiente ale inovaţiei, dar care,
printr-o intervenţie susţinută atât din interiorul sistemului cât şi din afara acestuia, are şanse să
devină o constantă a sistemului.

Bibliografie:
1. Băloiu, L.M., (1995), Managementul inovaţiei, Editura Eficient;
2. Druker Peter, Inovaţia şi sistemul antreprenorial, Editura Enciclopedică;
3. Neagu Gabriela, (1993), Inovație în învățământ, Revista Calit, Bucureşti.

1123
 ÎNȚELEGEREA CONCEPTULUI DE EDUCAȚIE OUTDOOR;
APLICAȚII LA NIVELUL ÎNVÂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR

Prof. Șaramet Lăcrămioara

Grădinița cu Program Prelungit,,Voinicelul” Botoșani

Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză amețitoare și datorită ei, de la cele
mai fragede vârste, copiii sunt asaltați de o adevărată avalanșă de informații, științele educației se
orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care toate eforturile
educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereții clasei pentru a li se face educație,
am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educație și, ca atare, a apărut nevoia
acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educație sănătoasă. Copiii care stau din ce în
ce mai mult în casă în fața monitoarelor de orice fel, cunosc natura numai din „poze” și din filme.
Este momentul și avem obligația de a-i scoate „afară”. Este motivul pentru care de câțiva ani a
apărut conceptul de activitate outdoor, ca alternativă pentru educația formală, tradițională.
Educația outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe
din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaționali din sistemul de învățământ formal.
Termenul de educație outdoor include educația pentru mediu, activități recreative, programe de
dezvoltare personală și socială, drumeții, aventură etc.
Există mai multe accepțiuni pentru termenul de outdoor, cea mai simplă fiind aceea de
activitate în aer liber, în afara spațiului instituțional al grădiniței/școlii.
Obiectivele generale ale educației outdoor sunt:
- Dezvoltarea abilităților socio-personale: îmbunătățirea spiritului de echipă, îmbunătățirea
relațiilor sociale, dezvoltarea competențelor de conducere etc;
- Dezvoltarea abilităților de management: organizare, coordonare, evaluare, atât a celor care
o aplică, cât și a preșcolarilor/elevilor.
- Facilitarea procesului de învățare a copiilor care întâmpină dificultăți în acest sens; îi
motivează să acționeze, să devină motivați de a acționa.
Educația non-formală și, implicit, educația outdoor nu este o activitate lipsită de un efect
formativ, ci trebuie înțeleasă ca o realitate educațională mai puțin formalizată. Conceptul de

1124
educație non-formală este asociat conceptului de „învățare pe tot parcursul vieții” (lifelong
learning).
Evaluarea în cadrul educației non-formale este realizată de cel care învață, iar abordarea
multi-disciplinară a procesului de învățare ajută copiii să înțeleagă și să aprecieze mediul și
legătura lor cu acesta. Pregătește copiii pentru un viitor durabil, analizează problemele pe termen
lung al interdependenței om – natură.
Învățământul preșcolar poate fi considerat precursor al educației outdoor, având în vedere că
activități formale, informale și nonformale se desfășoară în afara grădiniței din totdeauna.
Excursiile, plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost mereu prilej de transmitere de
informații către copii, priceperi și deprinderi, niciodată nefiind organizate doar de dragul de a fi
organizate.
Activitățile de tip outdoor nu sunt activități de educație formală ce au loc în afara sălii de
clasă, ci activități de educație nonformală, menite să familiarizeze copiii cu natura și să le formeze
deprinderi și priceperi de cunoaștere prin experiență, bazându-se desigur pe cunoștințele dobândite
în activitățile de educație formală. Durata unei activități outdoor este de regulă între 30 minute
și 120 minute (în funcție de nivelul de vârstă al participanților se pot organiza runde suplimentare,
vor fi puse condiții care cresc dificultatea activității).
Înțelegerea conceptului de educatoare este dovedită de măiestria ei de a integra activitățile
de tip outdoor în cadrul domeniilor experiențiale din programul zilnic.
Exemple de activități outdoor aplicate în grădinița noastră:
A. SĂ DUCEM BALONUL Se vor forma două sau mai multe echipe. Fiecare echipă se va
așeza în cerc. Li se vor da câte un ghem de sfoară foarte lung. Participanții îl vor arunca de la unul
la altul. Odată formată rețeaua, se va așeza un balon în centru pe care aceștia trebuie să-l ducă pe
o anumită distanță (Ex: 10m). Se vor organiza trei runde și, evident, va fi o echipă câștigătoare.
Alternativ se poate organiza cu o farfurie și un ou, task-ul fiind același.
Obiective: lucrul în echipă, competiția, sincronizarea, consolidarea relațiilor între oameni,
dinamismul.
B. DETECTIVII NATURII - este o activitate dinamică în care învățarea prin descoperire
este la ea acasă. Sunt necesare lupe pentru cercetare și multă voie bună.
Copiii vor ieși în curtea grădiniței, înarmați cu lupe, și vor avea la îndemână un panou
(carton) pe care vor nota observațiile. Vor observa cu lupele insectele, solul, plantele.

1125
 C. PĂSĂRILE FURIOASE - este un joc foarte distractiv, care implică domeniul estetic
(desen) și domeniul psiho- motric. Copiii primesc cretă colorată cu care vor desena pe asfalt
diferite fețe, fie la cererea educatoarei, fie vor reproduce emoția, starea de spirit pe care o trăiesc
în acel moment.
Pot de asemenea să deseneze fața pe care au avut-o când au fost supărați. Vor umple apoi
baloane cu apă și vor arunca la țintă pentru a spăla supărarea sau orice altă emoție. Vor arunca
baloane cu apă până vor spăla de tot desenele.
D.CULORI AMESTECATE – o activitate care este cu atât mai interesantă, cu cât se
bazează pe acţiuni care de regulă sunt interzise copiilor de către părinţi. Acasă nu li se prea permi
te să se joace cu acuarele și cu apă. La grădiniță rar li se permite să amestece la întâmplare
acuarelele. De aceea o activitate outdoor în care li se permit aceste lucruri nu poate fi decât
benefică. Copiii primesc foi de carton pe care vor picta cu acuarele linii în duct continuu, curbe
sau frânte cu cât mai multe culori. Foile vor fi așezate pe asfalt, iar copiii vor ținti foile cu baloane
cu apă astfel încât culorile să fuzioneze între ele. Foile se lasă la uscat, iar copiii vor căuta să
identifice forme în amestecul de culori. Se poate realiza și cu carioci, dar trebuie să fie de foarte
bună calitate, de preferat speciale.
E. PIRAMIDA PAHARELOR – în curtea grădiniței, pe o bancă, se construiesc piramide din
pahare de unică folosință, care au fost întrebuințate de copii și în loc să fie aruncate au fost scrise
cu markerul diferite cifre. Folosind diferite obiecte (mingi de tenis, bile de popice) copiii au fost
provocați să doboare paharele. Pe un panou, fiecare copil își notează cu diferite simboluri (linii
orizontale, verticale, steluțe, cercuri, etc.) punctele doborâte. La final aceste puncte vor fi
centralizate și se va desemna echipa câștigătoare.
F. CONCEPEREA BLAZONULUI: Înainte de începerea jocului se concepe blazonul
fiecărei echipe care poate fi realizat pe tricouri vechi, realizat cu spray, sau pe foi cu markere.
Astfel se dezvoltă spiritul de echipă, a identității de echipă, la dezvoltarea creativității.
În ultimul timp, la nivelul grădiniței se pune mare accent pe amenajarea spațiului
educațional, pe legătura dintre indoor și outdoor. În desfășurarea activităților integrate,
educatoarea antrenează copiii la realizarea unui cadru din natură, ca exemplu: ”pârtia cu brazi”,
”derdelușul”,,,casa/curtea bunicilor”, locul propice de a desfășura jocuri ca:,,Schiem printre
brazi”,,,Tragem săniuța”,,,Hrănim animalele după indicațiile din scrisoarea bunicilor”, etc. Toate

1126
acestea vin să motiveze în mod plăcut preșcolarul de a fi participant activ la dobândirea de
competențe necesare integrării lui la mediul școlar, dar și la cel social.
Afară, în natură, copiii au o paletă mai largă de opțiuni pentru a se juca și se joacă mai mult.
Se concentrează mai bine și nu mai sunt stresați. În plus, învață să se respecte mai mult unii pe
ceilalți. Aerul de afară este aproape întotdeauna mai sănătos decât cel din interior, așadar copiii
sunt mai puțin expuși bolilor. Mediul în care experimentează le oferă o experiență plăcută,
amuzantă, relaxantă. Ajung, apoi, să devină elevi cu abilități sociale mai pronunțate, cu o
capacitate mai mare de muncă în echipă și, mai mult decât atât, dezvoltă o mai mare încredere în
sine și în ceea ce pot face. În timp, aceste calități ajută copilul să aibă un parcurs academic mai
bun. Totodată, copiii care fac grădiniță/școală în natură sunt mai independenți, mai conștienți de
ei și lumea din jur, mai altruiști, mai sociabili, mai comunicativi, mai încrezători în ei înșiși și în
abilitățile lor.

ACTIVITĂŢI DE TIP OUTDOOR, O MODALITATE DE PARCURGERE A

CURRICULUMULUI PRIN CARE VIZĂM STAREA DE BINE A
COPILULUI

Prof. înv.preșc. Pintea Mirela & Educ. Puiu Avramia

G.P.P.,,Prichindelul” - G.P.P.,,Pinochio” structură Rădăuți - Suceava

,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munții, rândunelele,
cuculul. Faceți tot posibil ca și copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că fără
dragostea față de natură și animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel mai
minunat dintre cuvinte - VIAȚA.” C. Mihăilescu
Pentru a da o definiţie simplă a educației outdoor putem spune că această formă de educaţie
se bazează pe învăţarea în aer liber, este o învățare experențială în sau cu privire la mediul
înconjurător. Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi
recreative, programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură.

1127
 Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului
reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra
mediului și prin faptul ca oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice
le au asupra mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru
schimbarea atitudinilor și comportamentelor faţă de mediu.
Educaţia outdoor reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare. Un mediu relaxant,
liber, fără constrangerile pe care le impun “cei 4 pereti ai unei săli de clasă” poate oferi copiilor
nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional și de natură să
schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin
reciproc.
Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al copiilor care întâmpină dificultăţi în
acest sens și îi ajută să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili și oferă nenumărate beneficii
fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea societăţii.
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt: dezvoltarea abilităţilor socio-personale:
îmbunătăţirea muncii în echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de
conducere etc; dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare; oferirea
unui cadru stimulativ de învăţare și a posibilității creării unui mediu relaxant și motivant în funcţie
de problema identificată – permite escaladarea unor nivele înalte de imaginație în vederea obţinerii
rezultatelor propuse.
Integrarea educației outdoor în cadrul activităților din grădiniță este un proces important
care asigură dezvoltarea copilului pe ansamblu, oferindu-i acestuia o stare de bine.
În continuare voi exemplifica câteva modalități de aplicare a activităților outdoor în cadrul
diferitelor domenii experențiale.
În cadrul domeniului limbă și comunicare poate avea loc punerea în scenă a unei povești;
identificarea anumitor elemente naturale cu care copiii pot scrie: pe pământ, pe pietre sau frunze;
începerea unei povești alegând un obiect din natură (un copac, o floare etc.) și încurajarea copiilor
să continue povestea.
În cadrul activităților de cunoaștere a mediului copilul dobândeşte organizat cunoştinţe cu
privire la plantele și animalele din natură, informații cu privire la mediul înconjurător, la poluare
şi consecinţele acesteia. Valenţele educative ale acestor activități pot fi puse în valoare prin:
plantarea şi îngrijirea plantelor din curtea grădiniței, vizite la grădina zoologică, la grădina

1128
botanică, participarea copiilor la acţiuni de protecţia mediului, plimbări în aer liber, fotografierea
vietăților din jur ( pasări, insecte).
Domeniul estetic și creativ oferă multiple variante de activități outdoor. Educaţia plastică
și abilitățile practiceoferă posibilitatea manifestării depline a creativităţii şi sensibilităţii copilului.
Desenele, colajele, afişe cu mesaj ecologic constituie o îmbinare a esteticului cu informaţia
ştiinţifică. Prin aceste activităţi capătă valoare artistică unele obiecte realizate din materiale
refolosibile. Deasemenea se pot organiza concursuri muzicale în aer liber.
Creioanele colorate ale naturii implică punerea copiilor să adune mostre de frunze,
crenguţe, pământ, boabe şi să le frece pe o bucată de hârtie pentru a determina ce culoare, daca
există una, are creionul lor natural.
Ochii: propunerea copiilor să probeze ochii celorlalte animale. Pentru a simula un ochi in
vârful capului, tineţi o oglinda mică cu faţa în sus şi planul în mână şi uitaţi-vă direct în ea. Încercaţi
să mergeţi câţiva metri cu această vedere. Pentru ochiul de pe partea capului, țineţi oglinda
perpendiculară pe pământ şi cu faţa înafară. Cum diferă aceste vederi ale lumii de cea a noastră?
Cum crezi că ar vrea uneleanimale să aibă ochii, în locuri diferite? Ce rol joaca în artă vederea
lucrurilor în diferite moduri?
Domeniul psiho-motric se pliază cel mai bine cu acest concept de educație outdoor. Unde
altundeva poți face mai multă mișcare decât în aer liber? Avem de ales dintr-o varietate de activități
sportive care contribuie la dezvoltarea fizică și psihică a copilului într-un mod armonios, copiii cu
probleme de obezitate vor fi încurajați să ducă un stil de viață sănătos, anumite probleme de
sănătate pot fi prevenite printr-o viață activă ce poate fi modelată în timpul acestor activități.
Deseori educaţia outdoor este confundată cu educaţia pentru mediu-ecologică, asta pentru
ca cele două se întâlnesc în aer liber, educaţia outdoor nu înseamnă numai acest lucru, ea are
nenumarate valenţe în toate domeniiile nu doar în cel al protecţiei mediului. Orice activitate ce se
desfăşoară în afara sălii de grupă înseamnă activitate în contact nemijlocit cu mediul înconjurător.
Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la şcoală şi în societate, să
respecte normele de igienă, tot aşa, trebuie să-i învăţăm să se poarte cu mediul în care trăim.
În grădiniță, activitatea de tip outdoor oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant și
motivant în funcție de problema identificată deoarece permite escaladarea unor nivele înalte de
imaginație în vederea obținerii rezultatelor propuse.

1129
Bibliografie:
1.Coord. PredaViorica, ( 2003), Grădinița altfel, Editura V&I Integral, București;
2. Lespezeanu Monica, (2007),Tradițional și modern în învățământul preșcolar românesc,
Editura Omfal Esențial, București.

MIJLOACE DIDACTICE MODERNE

Prof. Moisă Cătălina

Liceul Tehnologic „Grigore Antipa” Bacău

În noua eră a învățării, tehnologia joacă un rol fundamental în procesele de formare a

copiilor și adolescenților. Sute de instrumente digitale au fost create cu scopul de a acorda
autonomie elevului, de a îmbunătăți administrarea proceselor academice, de a încuraja colaborarea
și de a facilita comunicarea dintre profesori și elevi.
Vă prezint cele mai utilizate platforme educaționale.
Edmodo
Edmodo este un instrument educațional care leagă profesorii și studenții, care este
asimilat unei rețele sociale. În acest sens, profesorii pot crea grupuri de colaborare on-line, pot
administra subiectele, măsoară performanța studenților, furnizează materiale academice, comunică
cu părinții, printre alte funcții. Edmodo are peste 34 de milioane de utilizatori, inclusiv studenți și
profesori, care se conectează pentru a crea un proces de învățare mai îmbogățit, personalizat și
aliniat la oportunitățile oferite de tehnologie și mediul digital.
Socrate
Proiectat de un grup de întreprinzători și ingineri pasionați de educație, Socrative este un
sistem care permite profesorilor să efectueze exerciții sau jocuri educaționale, pe care elevii le pot
rezolva folosind dispozitive mobile, indiferent dacă sunt smartphone-uri, computere sau tablete.
Profesorii pot vedea rezultatele activităților și, în funcție de acestea, pot modifica lecțiile ulterioare,
pentru a le face mai personalizate.

1130
 Projekted
Projekted este un instrument care vă permite să creați prezentări multimedia, cu
diapozitive dinamice în care puteți încorpora hărți interactive, link-uri, quiz-uri online, timbre de
twitter, videoclipuri, printre alte opțiuni. În timpul unei sesiuni de curs, profesorii pot împărtăși
prezentările academice cu studenții lor, care sunt adaptate vizual la diferite dispozitive.
Thing Link
Acest instrument permite educatorilor să creeze imagini interactive, cu muzică, sunete,
texte, fotografii, printre altele. Acestea pot fi distribuite pe alte site-uri web sau pe rețele sociale
precum Twitter și Facebook. Thing Link oferă profesorilor posibilitatea de a crea metodologii de
învățare care să trezească curiozitatea studenților prin intermediul unui conținut interactiv care
poate extinde cunoștințele dobândite.
Ted ED
Ted ED este o platformă educațională care permite crearea de lecții educaționale prin
colaborarea unor profesori, studenți, animatori, oameni care doresc să extindă cunoștințele și ideile
bune, printre altele, care pot fi împărțite și extinse de orice utilizator. Acest site permite
democratizarea accesului la informații, atât pentru profesori, cât și pentru studenți. Aici oamenii
pot participa activ la procesul de învățare al altora.
cK-12
cK-12 este un site care încearcă să reducă costul cărților academice pentru piața k-12 din
Statele Unite și din lume. Pentru a-și atinge obiectivul, această platformă are o interfață open
source care permite crearea și distribuirea materialelor educaționale prin Internet, care pot fi
modificate și conțin conținut video, audio și exerciții interactive. De asemenea, poate fi tipărită și
respectă standardele editoriale necesare în fiecare regiune. Cărțile create în CK-12 pot fi adaptate
nevoilor oricărui profesor sau elev.
ClassDojo
ClassDojo este un instrument care permite îmbunătățirea comportamentului elevilor:
profesorii oferă studenților feedback instant, astfel încât buna dispoziție în clasă să fie
"recompensată" cu puncte, pentru ca studenții să aibă o atitudine mai receptivă în fața procesului
de învățare. Clasa Dojo oferă notificări în timp real studenților, precum Well Done David +1 pentru
colaborare. Informațiile colectate despre comportamentul elevilor pot fi partajate mai târziu cu
părinții și administratorii, prin intermediul Web-ului.

1131
 Edu Clipper
Această platformă permite profesorilor și studenților să facă schimb de referințe și
materiale educaționale. În Edu Clipper puteți să colectați toate informațiile de pe Internet și apoi
să le partajați cu membrii grupurilor create anterior, ceea ce oferă posibilitatea de a gestiona mai
eficient conținutul academic găsit pe Web, de a îmbunătăți tehnicile de cercetare și să aibă o
înregistrare digitală a ceea ce au obținut elevii pe parcursul cursului. De asemenea, oferă
profesorilor oportunitatea de a organiza o clasă virtuală cu studenții lor și de a crea un portofoliu
în care să fie stocate toate lucrările efectuate.
Story Bird
Povestea Bird vizează promovarea abilităților de scriere și citire a elevilor, prin povestiri.
În acest instrument, profesorii pot crea cărți interactive și artistice pe Web, printr-o interfață simplă
și ușor de utilizat. Poveștile create pot fi încorporate în bloguri, trimise prin e-mail, imprimate,
printre alte opțiuni. În Story Bird, profesorii pot crea, de asemenea, proiecte cu studenți, oferă
feedback constant, organizează clase și note, printre altele.
Animoto
Animoto este un instrument digital care vă permite să creați videoclipuri de înaltă calitate
într-un timp scurt și de pe orice dispozitiv mobil, care inspiră studenții și contribuie la
îmbunătățirea lecțiilor academice. Interfața Animoto este prietenoasă și practică, permițând
profesorilor să creeze conținut audiovizual care să se adapteze nevoilor educaționale.
Kahoot
Kahoot este o platformă educațională bazată pe jocuri și întrebări. Prin intermediul acestui
instrument, profesorii pot crea chestionare, discuții sau sondaje care să completeze lecțiile
academice, care sunt proiectate în sala de clasă și sunt răspunse de elevi, în timp ce se joacă și
învață în același timp. Kahoot permite promovarea unei metodologii de învățare bazată pe joc, care
reușește să sporească angajamentul elevilor și să creeze un mediu educațional dinamic, social și
distractiv.

Bibliografie:
1. Dumitru, I.(2001), Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest,
Timişoara;

1132
2. Guţu, V. (1999), Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţământul gimnazial:
cadru conceptual, Grupul Editorial Litera, Chişinău;
3. Ionescu, M., Radu I.(2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
4. Marcu V. (2003), Filimon L., Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura
Universităţii din Oradea.

INFLUENȚA CENTRULUI ALFABETIZARE DIN CLASA STEP BY STEP

ASUPRA DEZVOLTĂRII COPILULUI PREȘCOLAR

Prof. Șurpănelu Zîna/Ionescu Alina Elena

Grădinița cu Program Prelungit nr. 3, Iași

În alternativa Step by Step, învăţarea este centrată pe copil iar avantajele acesteia sunt
multiple: în primul rând creşte eficienţa învăţării, dezvoltarea abilităţii de cooperare, creştere
gradul de implicare în activitate, dezvoltarea abilităţilor de comunicare, se reduce la minim
blocajul emoţional al creativităţii.
Pentru stimularea creativității grupei este necesar, în primul rând, amenajarea spațiului
unde se desfășoară activitățile zilnice astfel încât să faciliteze acest lucru. Un rol important îl are
climatul prosocial în care copilul își desfășoară activitatea. Fiecare sală de grupă ar trebui să aibă
spațiul amenajat astfel încât activitățile care se desfășoară să fie stimulatoare, să îi implice pe copii,
oferindu-le posibilitatea să se dezvolte global. Clasa axată pe necesitățile copilului favorizează
individualizarea. Toate activitățile trebuie organizate astfel încât să îl determine pe copil să se
simtă implicat și stimulat. Când aleg un anumit centru, copiii individualizează pentru dânșii. Pentru
a îmbunătăți tehnicile de individualizare, educatoarea poate adapta sau schimba materialele în
urma observării atente a copiilor.
Centrul Alfabetizareestespațiul în care copiii își exersează limbajul sub toate aspectele sale
(sintaxă, vocabular, înțelegerea mesajului) în timp ce comunică (verbal, nonverbal) sau asimilează
limbajul scris. Deși se adresează prepondernet domeniului Dezvoltarea limbajului și a

1133
comunicării, prin sarcinile formulate în acest centru, contribuțiile asupra dezvoltării globale sunt
multiple și pot include dezvoltarea motricității fine, dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii
de vârstă apropiată, promovarea sănătății și nutriției, exersarea unor capacități și atitudini de
învățare, cum ar fi, curiozitate și interes, inițiativă, persistență în activitate, creativitate.

În acest centru copiii găsesc perne, covorașe, scaune, o masă de scris și desenat, unde copiii
pot scrie felicitări sau chiar cărți, toate așezate ordonat pe rafturi astfel încât copiii să le găsească
cu ușurință, să aibă acces la toate, să-și poată alege una la care să privească în liniște, așezați pe
covor. Centrul poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris și citit, litere din autocolant,
litere decupate din ziare sau reviste, ambalaje pe care copiii le decupează și cu ajutorul cărora
formează silabe și cuvinte. Copiii au la îndemână creioane, carioci, hârtie liniată sau neliniată.
Cu ajutorul păpușilor pe degete, a marionetelor, copiii creează povești, care pot fi
înregistrate și audiate de toată grupa. O altă activitate desfășurată în acest centru este cea în care
copiii devin autori și reușesc să confecționeze singuri cărți în care desenează, scriu sau dictează
educatoarei întâmplări, povești despre familie și prietenii lor. După ce cărțile au fost prezentate
întregii grupe, acestea pot fi incluse în colecția bibliotecii. Confecționarea cărților, teatrul de
păpuși favorizează cooperarea, colaborarea și dezvoltarea creativității copiilor.
În centrul Alfabetizare, pentru grupele mari putem avea centrul de citire sau de scriere.
Centrul de citire este dotat cu cărți, hărți și un glob pământesc, afișe, poezii tipărite pe foi mari iar
centrul de scriere este dotat cu instrumente de scris (creioane negre și colorate, carioci), hârtie,
lipici, sfoară, masă.

1134
 Această zonă de lucru a sălii de grupă asigură copiilor de 3-5 ani formarea deprinderii de
a reacționa la mesaje simple, de a le recepta și transmite sau de a-și exersa calitatea de vorbitor sau
ascultător. Pentru copiii de 5-6 ani, devin prioritare cititul, silabisitul, scrisul, aceștia făcând
cunoștință cu cartea și cuvântul scris. În acest centru, copiii învață cuvinte și expresii noi, își
structurează logica întrebărilor prin intermediul povestirilor sau a repovestirilor pe nivele de vârstă,
exersează abilități ale mișcărilor fine (colorat, răsfoirea cărților, scriere), își dezvoltă imaginația și
creativitatea cu ajutorul poveștilor cu început dat sau al întâmplărilor hazlii, decodifică simboluri
de imagini, desene, își îmbogățesc cunoștințele despre lume și viață prin intermediul lecturilor
educatoarei, a jocurilor didactice, a convorbirilor tematice, a discuțiilor libere, a memorizărilor.
Cadrul didactic trebuie să creeze oportunități în fiecare zi copiilor pentru citire și scriere
iar activitățile desfășurate în grup mare să fie desfășurate echilibrat alternativ cu cele în grupuri
mici. În unele săli de grupă în centrul Alfabetizare este prezent televizorul sau calculatorul pentru
vizionarea de desene animate, povești respectându-se tema activităților. Este util ca vizionarea
programului sau a secvenței respective să aibă loc cu un grup de copii sub îndrumarea educatoarei
care participă alături de aceștia pentru a le da explicații.
Centrul Alfabetizare contribuie asupra dezvoltării globale ale copilului și asigură formarea
deprinderilor de a recepta și transmite mesaje, ulterior, devenind prioritare deprinderile lingvistice
(citit, silabisit, scris)

1135
Bibliografie:
1.Albunescu, I. (2007), Doctrine pedagogice, EDP, Bucureşti;
2. Kiresten, A.H. (1998), Creearea claselor orientate după necesităţile copilului, Editura CRI,
Bucureşti;
3. Kristen, H., Rozane K., Kaufman, Ştefan S.(1998), Educaţia şi cultivarea democraţiei: metode
pentru preşcolari, Editura C.E.D.P. Step by Step România, Bucureşti;
4. Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, PRET, (2008), Noi repere ale educației timpurii
în grădiniță, Seria Module pentru formarea și perfecționarea personalului din grădinițe, București\

INTEGRAREA MATERIALELOR SENZORIALE ÎN ACTIVITĂŢILE

EXPERIENŢIALE DIN GRĂDINIŢĂ

Gălăţanu Elena Mirela

Colegiul Naţional „G. Ibrăileanu”, Grădiniţa cu Program Prelungit nr.10

Materialele didactice cu specific senzorial reprezintă un complex de experienţe

educaţionale cu un impact deosebit în formarea competenţelor, putând fi adaptate particularităţilor
de vârstă ale copiilor. Cu aplicabilitate în toate domeniile experienţiale, în funcţie de competenţele
generale şi specifice vizate, aceste alternative educaţionale contribuie la dezvoltarea abilităţilor
psiho-motrice (coordonare mână-ochi, dezvoltarea motricităţii fine, stimularea limbajului şi a
comunicării). Totodată, activează memoria, imaginaţia copiilor şi puterea de concentrare,
contribuind în mod decisiv la reuşita activităţilor experienţiale.
În cadrul activităţii prezentate în rândurile următoare, preşcolarii au experimentat cu
ajutorul simţului tactil şi vizual, materialele didactice realizate din fetru în cadrul activităţii
matematice şi a materialelor din natură în cadrul jocurilor pe centre de interes (nisip, conuri de
brad, crenguţe de brad). În acord cu organizarea spaţiului educaţional din sala de grupă

1136
corespunzătoare nevoilor preşcolarilor, activitatea a condus la atingerea tuturor obiectivelor
operaţionale propuse.

Nivel de studiu: I (Grupa mică)

Tema anuală de studiu: „Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?”
Tema săptămânală independentă: „Căsuţa din oală”
Tema activităţii integrate: “Aventura puiului de urs”
Forma de realizare: Activitate cu conţinut integrat
Modalităţi de realizare: realizarea unei expoziţii cu lucrările copiilor
Durata: o zi
Scenariul zilei: Întâlnirea de dimineaţă debutează cu intrareacopiilor în sala de grupă. Aceştia
sunt direcţionaţi spre a observa existenţa unor urme pe podeaua grupei. Împreună cu
educatoarea, se descoperă elementul surpriză al zilei. Acesta este ursuleţul Martinel, din povestea
“Căsuţa din oală” care s-a rătăcit de ursoaică prin pădure şi a ajuns la grădiniţă. El oferă copiilor
câte o coroniţă sub formă de urs. Educatoarea îl pofteşte să participe la activităţile grupei mici.
Preşcolarii execută mişcări specifice versurilor: “Ursuleţii s-au trezit,/ La grădiniţă au
venit,/ Pe scăunel ne aşezăm/ Ursuleţii să îi salutăm!”
Copiii se salută recitȃnd versurile: “Bună dimineaţa, dragă grădiniță,/ Salutăm acum
ursuleţii cu codiță./ Bună dimineața, după cum am spus/ Salutăm acum ursuleţii cu părul tuns./
Bună dimineața, vă spun ursuleţilor,/ Salutăm acum ursuleţii cu ochi albaștri./ Bună dimineața,
spunem orișicui,/ Salutăm acum ursuleţii cu ochii căprui.”
Copiii sunt invitaţi, pe rând să îl salute pe Martinel, apoi el va alege copiii responsabili
pentru următoarele etape ale activităţii.
Se vor observa copiii prezenţi şi se vor evidenţia copiii absenţi, mutând pe panou
fotografiile lor la locurile potrivite.
Se completează calendarul naturii,amintind anotimpul, anul, luna şi ziua săptămâni,
marcând astfel schimbările meteorologice şi îmbrăcămintea corespunzătoare.
Noutatea zilei: ““Ursuleţul rătăcit/ La grupa mică a sosit”.Martinel îi invită pe copii să
pornească împreună într-o aventură spre Pădurea Ursuleţilor, acolo unde este ursoaica mamă.
Rutine: deprinderi de a se orienta în spaţiul educaţional.

1137
 Tranziţiase realizează prin jocul de orientare “Căutând Pădurea ursuleţilor”. Copiii pornesc
la drum conduşi de educatoare, bătând din palme şi recitând versurile: “Pe urme/ Noi călcăm/
Pădurea, toţi o căutăm.”
Domeniul Ştiinţe- Activitate matematică. Copiii găsesc intrarea în pădure şi descoperă un
râu. Ursuleţul îşi manifestă dorinţa de a mânca, dar e prea mic şi pentru că nu ştie să pescuiască îi
roagă pe preşcolari să îl ajute şi să desluşească sarcinile matematice propuse în cadrul activităţii.
Se desfăşoară jocul matematic “Hrăneşte ursuleţul”. Copiii trebuie să pescuiască cu mâna un peşte
din fetru din râu, să sorteze peştii după culoare şi mărime, să îi aşeze pe farfuria potrivită, să
verbalizeze şi să motiveze acţiunea.
Tranziţiacătre centrele de interes deschise se realizează pe melodia jocului cu text şi cânt:
“Câte unul pe cărare”.
Jocuri şi activităţi didactice alese, etapa I. Preşcolarii sunt invitaţi să viziteze centrele de
lucru pentru a-l ajuta pe puiul de urs să ajungă la ursoaică. Împreună cu copiii se realizează intuirea
materialelor, apoi educatoarea explică şi demonstrează modalitatea de lucru corespunzătoare
fiecărui centru. La centrul “Ştiinţă” trebuie să sorteze forme geometrice (cerc şi pătrat) şi să le
aşeze pe burtica ursului potrivit. La centrul “Joc de masă” trebuie să introducă cereale rotunde în
suportul de lemn.La centrul “Arte” trebuie să realizeze ştampile, folosind materiale din natură
(cartof). La centrul “Nisip şi apă” să traseze cu degetul cărări în nisip, apoi să aşeze crenguţele şi
conurile de brad..La centrul “Bibliotecă” să unească punctele pentru a obţine linii verticale şi
şerpuite, apoi să aplice buline colorate pentru a-l ajuta pe Martinel să ajungă la mama sa.
Distribuirea copiilor la centre se realizează prin recitativul ritmic:“Bat din palme,/ Clap,
clap, clap,/ Din picioare trap, trap, trap,/ Ne-nvârtim, ne răsucim/ Şi la centre noi pornim!”. Pe
parcursul desfăşurării activităţii, educatoarea sprijină activităţile desfăşurate în fiecare centru şi
oferă indicaţii suplimentare, acolo unde este cazul. Evaluarea activităţii se realizează pe
minigrupuri la fiecare centru.
În încheierea activităţii, preşcolarii descoperă că Martinel a adormit pe parcursul activităţii.
Tranziţia către activitatea practică (DOS) se realizează prin mersul imitativ: “Pâş, pâş să
nu trezim ursuleţul”.
Rutine: deprinderi igienico-sanitare.

1138
 Domeniul Om şi Societate- Activitate practică. Preşcolarii sunt invitaţi să realizeze o
aplicaţie cu pătrate de hârtie creponată pe o farfurie de carton, denumită “Ursul doarme”,
respectând etapele de lucru.
Tranziţia către următoarea activitatese realizează prinrecitativul ritmic: “Mâinile să ni le
dăm/ Un cerc mare să formăm,/ Pe covor ne aşezăm/ Lângă ursuleţsă stăm!”
Jocuri şi activităţi didactice alese, etapa a II-a. Copiii sunt invitaţi să participe la jocul de
mişcare: “Povestea puiului de urs”, prin care Martinel ajunge la mama sa şi să execute mişcări
specifice sugerate de textul poveştii, urmând ca apoi să desfăşoare jocul distractiv: “Dansul
ursuleţilor”.
Programul de activitateintegrată se finalizează cu aprecierile ursuleţului Martinel, dar şi cu
o recompensă sub formă de prăjitură “Ursuleţ” pe care să o servească la desert după masa de prânz.
Tranziţia către masa de prânz se realizează prin recitativul ritmic: “Unul după altul/ În rând
ne aşezăm,/ Unul după altul/ Spre masă plecăm!”
Rutine: deprinderi de a avea un comportament alimentar corect.

Bibliografie:
1. Glava Adina, Pocol Maria, Lolica Lenuţa (2009), Educaţie timpurie. Ghid metodic pentru
aplicarea curricumului preşcolar, Editura Paralela 45, Piteşti;
2. Grama Filofteia, Pletea Mioara, Sesovici Angela (2009), Aplicaţii ale noului curriculum pentru
învăţământ preşcolar, Bucureşti, Editura Didactica Publising House;
3. Petrovici Constantin(2014), Didactica activităţilor matematice în grădiniţă,,Editura Polirom,
Iaşi.

1139
 VALENȚE FORMATIVE ALE SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL ȘI ALE
MIJLOACELOR DIDACTICE INOVATOARE

Hucanu Geanina Elena,

Școala Gimnazială Liteni

Calm sau neliniștit, timid sau îndrăzneț, înalt sau scund, rotofei sau firav, cu o privire mult
prea iscoditoare sau caldă și ascultătoare, copilul va sosi în grădinița dumneavoastră. Și, atunci
ascuns după fusta mamei, trăgând-o pe aceasta cu disperare de mână pentru a fi sigur că nu va fi
abandonat sau pășind singur și cu multă siguranță, el va intra în sala de grupă întrebându-se oare
cum va arăta educatoarea, ce este grădinița, și cum își va petrece ziua aici.
Grădinița de copii este instituția de învățământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea și
instruirea copiilor preșcolari (3/6- 7 ani). Ea se străduiește să creeze condițiile necesare unei
dezvoltări normale pe toate planurile a copiilor preșcolari, valorificând potențialul fizic și psihic
al fiecăruia, ținând seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale afective și de activitatea
sa fundamentală: jocul
Este esențial ca preșcolarii care se îndreaptă spre grădiniță să se simtă în siguranță. Nu
trebuie să uităm, că pentru mulți dintre ei, grădinița reprezintă prima experiență de viață în afara
casei. Iar siguranța este dată, în primul rând, de o bună organizare a zilei petrecute în grădiniță, pe
baza unui regim stabilit în conformitate cu principiile igienei și ale psihologiei copilului și în
armonie cu ritmul desprins deja din familie. ( Preda V., 2000, p. 5)
Realizarea obiectivelor educaționale specifice preșcolarității impune fără doar și poate
intuirea obiectelor, proceselor, fenomenelor realității, fie direct, fie prin intermediul unor substitute
(Preșcolarul poate fi captat la început de spațiul eduațional, de modul cum este amenajată sala de
grupă. Materialele expuse pentru a-i capta atenția și a-l impresiona pot avea succes la început; ne
pot ajuta la desfășurarea lecțiilor. Dar, acest lucru nu ar trebui să devină singurul mod de a
desfășura lecția. Este adevărat că pe copii îi atrag foarte mult imaginile viu colorate însă nu mereu
au același farmec. Am realizat că, preșcolarul adoră să manipuleze lucruri, să construiască un
obiect, să atingă fel de fel de lucruri, cu care să realizeze o lucrare originală, numai a lui. Sunt
minunate toate imagnile pe care le putem printa pur și simplu însă atunci când la sfârșitul

1140
săptămânii copilul privește în sala de grupă și vede că este împodobită cu lucrările realizate de
mânuțele lui se vede sclipirea și fericirea din ochișorii lui, iar acesta este un sentiment minunat).
Mijloacele de învățământ reprezintă ansamblul de obiecte, dispozitive sau alte suporturi
care contribuie la desfășurarea eficientă a activității. Acestea sunt resurse materiale ale procesului
instructiv-educativ, modoficate sau confecționate special cu un anumit scop. În altă ordine de idei,
mijloacele didactice reunesc ansamblul de materiale naturale sau artificiale, realizate intenționat,
contribuind la realizarea cu un nivel ridicat de eficiență a activității didactice. Utilizarea
mijloacelor didactice presupune respectarea anumitor condiții ce țin de obiectivele educaționale,
conținuturile, particularitățile elevilor, competențele cadrului didactic.
În calitatea lor de bază tehnico – materială a învățămânului, mijloacele de învățământ
îndeplinesc mai multe funcții specifice, dintre care amintim:
• Funcția stimulaivă sau de motivație a învățării: este asigurată de tipul de activitate solicitată
din partea copiilor, de grdul de participare al acestora în cadrul activității;
• Funcția formativ – educativă: implică activarea operațiilor gândirii;
• Funcția informativă: oferă în mod direct informații despre, obiectele, faptele, fenomenele
sau procesele studiate;
• Funcția de comunicare: creează contextul transmiterii unor informații despre lumea
înconjurătoare, despre fenomene și fapte etc.;
• Funcția ilustrativ – demonstrativă: asigură baza perceptivă, necesară procesului de
învățare. ( Suport curs, Hobjilă A., 2016. P. 247- 248)
Trebuie avut în vedere în sala de grupă și modul cum este confecționat și amenajat mobilierul
pentru a nu-i răni pe copii. Acesta trebuie amenajat strategic în așa fel încât să nu fie împiedicată
pătrunderea luminii naturale. Mai trebuie menționat și faptul că, preșcolarii trebuie să aibă acces
la toate materialele din sala de grupă. Să fie amenajate la nivelul ochilor lor.
Am mențonat mai sus că, preșcolarul este foarte mulțumit de el însuși atunci când realizează o
lucrare. Se pot recicla foare multe materiale și utiliza în funcție de tema avută ( din tuburi de hârtie
putem realiza o pârtie de săniuș lipind și vată, dacă activitatea se realizează colectiv, copiii vor fi
și mai încântați).
Nu trebuie să uităm și faptul că, peșcolarii au nevoie de aer proaspăt, de exerciții în aer liber.
Dacă vremea permite acest lucru este bine ca aceștia să iasă la aer zilnic. Orice grădiniță ar trebui

1141
să dețină un spațiu special amenajat pentru joacă și mișcare. Acesta trebuie să fie amplasat cât mai
aproape de grădiniță prevăzut cu un acoperiș pentru ca preșcolarii să se poată juca pe orice vreme.
Pare un vis dar ideal ar fica în curtea grădiniței să fie amenajată o grădină în care copiii să poată
vedea și chiar ajuta la plantarea, îngrijirea legumelor/ fructelor. (Eleonor S. K., 1979, p. 20- 28)

Bibliografie:
1. Angelica Hobjilă,(2016), Didactica activităților de educare a limbajului, suport curs;
2. Elinor Schulman Kolumbus,(1998), Didactică preșcolară traducere și adaptarea Magdalena
Dumitrana, Editura V&I INTEGRAL, București;
3. Viorica Preda,(2000), Copilul și grădinița, Editura Compania, București.

SARCINI DE ÎNVĂŢARE CU CARACTER EXPERIENŢIAL: DECORARE

CU CREIOANE DIN GLAZURĂ DE ZAHĂR ŞI APLICARE DE
BOMBOANE

Borş Crina
Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu”, Grădiniţa cu program prelungit nr.10

Nivel de vârstă: I (grupa mijlocie)

Tema anuală de studiu: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
Tema proiectului tematic: Daruri de sărbători
Tema săptămânii: Poveste de iarnă cu Moș Nicolae
Tema activității integrate: Cine e Moș Nicolae?
Categoria de activitate: Domeniul Om și societate – Activitate practică
Subiectul: Ornăm turtă dulce pentru Moș Nicolae
Tema: Activități gospodărești
Subtema: lucrări de menaj – pregătirea unei gustări

1142
Tipul activității: formare de priceperi și deprinderi
Scopul: formarea deprinderii de utiliza corect creioanele pentru decor cu glazură de zahăr pentru
realizarea lucrării (ornarea turtei dulci).
Obiective operaționale:
O1: să explice în cuvinte simple etapele de lucru;
O2: să utilizeze corect ustensilele și instrumentele adecvate obținerii lucrării;
O3: să respecte etapele de lucru în realizarea lucrării;
O4: să lipească steluțe cu ajutorul glazurii;
O5: să lucreze independent în ordine și disciplină;
O6: să respecte normele de igienă;
O7: să aprecieze calitatea lucrărilor după criteriile date.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, observația, explicația, demonstrația, exercițiul.
Material didactic: lucrare model, planșă cu etapele de lucru, turtă dulce, creioane pentru decor cu
glazură de zahăr, farfurii, șervețele, bomboane-steluțe.
Durata: 20-25 minute
DEMERS DIDACTIC
Nr Secvența Conținutul științific Strategii Evaluare
crt didactică didactice
1. I.Moment Creez o atmosferă benefică desfășurării
organizatoric activității practice.
2. Pregătirea Distribui materialele necesare activității: pe Conversația Evaluarea
materialului fiecare măsuță vor fi patru farfurii, patru capacității
șervețele, un set de patru creioane pentru de a
decor glazură din zahăr, patru bucăți de turtă prezenta
dulce, bomboane-steluțe. Acestea vor fi materialele
prezentate de către copii. de lucru
3. II.Dirijarea Până acum ați realizat la activitățile practice
învățării lucrări din hârtie sau cu materiale din natură
Anunțarea (frunze presate). Sunt foarte frumoase, iar Conversația
subiectului vouă v-a plăcut să le executați. Expunerea

1143
 Astăzi vă propun o activitate prin care să
demonstrați că puteți fi harnici și foarte atenți.
Vom decora turtă dulce cu aceste creioane
speciale și cu bomboanele-steluțe. Trebuie să
fim foarte atenți, să fim curați pe mâini, să
împărțim cele patru culori cu colegii de masă,
să păstrăm turta dulce pe șervețel, să nu o
rupem pentru că va trebui să alegem cele mai
frumoase deserturi pentru a le fotografia și
trimite Moșului Nicolae.
4. Prezentarea Priviți, aceasta este turta dulce pe care am Observația Evaluarea
și intuirea decorat-o eu. Cum am procedat? Conversația cap. de a
lucrării Copiii descriu lucrarea prezentată: s-au descrie
model folosit cele patru culori, s-au lipit trei lucrarea
bomboane. model
5. Explicația și Voi explica și demonstra cum ornăm turta Explicația Evaluarea
demonstrația dulce folosind aceste ustensile. Demonstraț capacității
Desfacem capacul creionului și trasăm, ia de a urmări
apăsând ușor, cercuri mici, cu o culoare la Observația cu atenție
alegere. Așezăm câte o steluță în mijlocul etapele de
acestora. Trebuie să fim atenți să nu apăsăm lucru
foarte tare și să nu rupem turta dulce.
6. Verificarea Solicit un copil pentru a explica etapele de Conversația Evaluarea
modului de lucru necesare realizării lucrării arătându-le capacității
înțelegere a pe planșă. de a
celor Etapa I: aplicarea culorilor (desen) explica
demonstrate Etapa a II a: ornarea cu bomboane-steluțe etapele de
Atenție la păstrarea ordinii și igienei! lucru
7. Aplicarea în După executarea exercițiilor pentru încălzirea Exercițiul Evaluarea
practică a mușchilor mâinilor, anunț începerea lucrului utilizării
și coordonez activitatea copiilor, intervenind corecte a

1144
 instructajulu acolo unde este nevoie. Le atrag atenția să ustensilelor
i transmis lucreze cu grijă, turta dulce se poate rupe, iar și uneltelor
Munca pentru fotografie ne trebuie întregi! și
independent respectarea
ă etapelor
8. III.Încheiere Încercați să finalizați lucrarea! Închidem Conversația Evaluarea
a activității creionul cu care am lucrat. Strângem deprinderii
Încetarea bomboanele rămase și eventualele firmituri. de
lucrului și Așezăm cu atenție turta dulce pe farfuria pe realizare a
efectuarea care este scris numele fiecăruia. Pregătim un curățeniei
ordinii șervețel, pentru ca masa să arate festiv!
9. Analiza După aprecierile copiilor, după folosirea Conversația Evaluarea
lucrărilor corectă a celor patru culori și lipirea îngrijită capacității
a bomboanelor-steluțe, așez pe măsuța de de analiză
lângă centrul tematic platourile cu turta dulce a lucrării
pentru Moş Nicolae.
10. Aprecieri Aprecieri generale privind modul de lucru și
generale realizarea lucrărilor.

Lucrare model

1145
 Proces tehnologic
Subiectul: Ornăm turtă dulce pentru Moș Nicolae
Tema: Activități gospodărești
Subtema: lucrări de menaj – pregătirea unei gustări
Materiale: turtă dulce, creioane decor glazură de zahăr, bomboane-steluțe, șervețele, farfurii
Ustensile: creioane decor glazură de zahăr
Operații de lucru:
Etapa I: aplicarea culorilor (desen);
Etapa a II a: ornarea cu bomboane-steluțe.

PLANȘĂ CU ETAPELE DE LUCRU

Bibliografie:
1. Lazăr, G., Borș, M.(2002), Elemente de metodică Abilități practice în învățământul preșcolar
și primar, Editura Media Tech, Iași;
2. Munteanu, C, Munteanu, E. N., (2008), Practici curriculare la grădiniță, Editura Stef, Iași.

1146
 AMENAJAREA MEDIULUI EDUCAȚIONAL INDOOR/OUTDOOR ȘI INFLUENȚA
ACESTUIA ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI PREȘCOLAR

Prof. Mihaela Baghiu

Prof. Mariana Zmău
Grădinița cu Program Prelungit nr. 8, Iași

Procesul de dezvoltare a psihicului copilului se realizează în mod intens în perioada

preșcolară a copilăriei. În dezvoltarea copilului, vârsta preșcolară constituie un moment de
răscruce, o perioadă de salt calitativ în închegarea diferitelor aspecte ale personalității.
Pornind de la particularitățile generale ale activității nervoase superioare, remarcăm la
copilul preșcolar o mai puternică dezvoltare a proceselor psihice legate de sisteme de semnalizare
și anume a senzațiilor, percepțiilor, reprezentărilor care fac trecerea spre cel de-al doilea sistem de
semnalizare – limbajul. De aici caracterul concret al tuturor proceselor psihice de cunoaștere.
Astfel, la vârsta de 3-4 ani copilul preșcolar cunoaște fenomenele prin intermediul
senzațiilor și percepțiilor. Memoreaza cu ușurință numai cunoștințele legate de concret, de
demonstrarea sau prezentarea materialului didactic. Noțiunile pe care și le formează au
deasemenea un conținut concret. La această vârstă gândirea operează cu materialul furnizat direct
de senzațiile și percepțiile copilului.
Dezvoltarea senzațiilor și percepțiilor este condiționată de contactul copilului cu obiectele
din imediata lui apropiere. Localizată în timp, dezvoltarea cea mai intensă a senzațiilor și
percepțiilor se realizează între 1 și 6 ani, fiind perioada în care acestea nu sunt suficient de clare și
precise. Educatoarei îi revine rolul de a adânci caracterul conștient al percepției, deoarece la copilul
preșcolar mic, perceperea conștientă se realizează cu mai multă greutate.
Pentru echilibrul său intelectual și afectiv, un factor important de care trebuie să se țină
seama intr-o unitate de învățământ preșcolar, este amenajarea spațiului educațional. Acesta
trebuie să scoată în evidență frumosul. Frumosul înnobilează simțurile copilului, le dirijează spre
aspectele pozitive ale vieții. Frumosul din jurul copilului asigură condiții propice pentru stimularea
și promovarea creativității în toate domeniile de activitate, inclusiv în munca de învățare.
Sentimentul frumosului apare, într-o formă elementară, foarte de timpuriu la copii, odată

1147
cu perceperea frumosului sub diferite aspecte ale realității obiective. Din varietatea fenomenelor
și obiectelor care-l înconjoară, copilul este impresionat în mod pozitiv, de acelea care au o formă
de exprimare artistică. Copilul preșcolar reacționează față de ceea ce este frumos datorită culorilor,
formelor, proporțiilor, simetriei, ritmicității.
Din această perspectivă, pentru mine, atât în calitate de director, cât și de educator, o atenție
deosebită am acordat amenajării spatiului educațional atât indoor cât și outdoor, avand în vedere
influența acestuia în dezvoltarea copilului preșcolar.
Desfășurându-mi activitatea într-o unitate cu o arhitectură diferită față de unitățile școlare
similare, am putut sa amenajez buna parte din spatiu grădiniței cu elemente apropiate de mediul
familiar al copiilor. Astfel, în holul grădiniței am ales includerea unui șemineu,ce reprezintă o piesă
centrală pentru amenajările sezoniere din timpul anului. Astfel, în paralel cu activitățile desfășurate
pe parcursul toamnei, acest spatiu a oferit o sursă reală de cunoaștere, în ansamblu, a toamnei:
coșuri cu fructe, cu legume, flori, crengi cu frunze specifice toamnei, strujăni de porumb, viță de
vie cu ciorchini de struguri etc.,toate acestea formând o instalație asemănătoare celor întâlnite
târgurilor de toamnă regăsite în preajma Sărbătorilor Iașului.
Sărbătorile de iarnă sunt întâmpinate, cu emoții și bucurie, într-un spațiu feeric. La,,căldura
focului” din șemineu, a luminițelor multicolore din brad, îl primim pe Moș Nicolae, care ne spune
povestea sa, povestea lui Mos Craciun.
Nici anotimpul de primăvară nu a fost uitat. Și tot în această zonă,,trezim” la viață insectele,
păsarile și micile viețuitoare ale pădurii.
Holurile grădiniței sunt pictate cu imagini ce reprezintă elemente din natură: curcubeu, nori,
fluturi, buburuze, pomi, casuțe, cea mai mare parte din acestea fiind realizate din polistiren, având
astfel și o dublă utilizare: decor și spațiu de afișare a lucrărilor copiilor. Tot în holul grădiniței se
află un copac pe ramurile căruia se află diplomele primite de copii prin participarea la diferite
festivaluri, concursuri. Asemeni pomului bogat în roade, și copacul nostru este bogat în realizările
copiilor.
Pereții din cele două săli de mese sunt pictate deasemenea cu elemente casnice: ghișeul
este un cuptor, intr-un colț se gasește o mătură, chiar și un soricel ce stă stingher, ascuns într-o
gaură din perete. Pe rafturi viu colorate se gasesc fructe și legume, boluri cu dulcețuri și chiar o
pisică. Într-o altă sală, tronează un pian, o canapea, o lampa, rafturi ale unei biblioteci cu cărți și
jucării și un covor decorat cu palme de copii.

1148
 Pe treptele ce duc către sălile de mese am lipit mesaje care reprezintă valori ce sunt
dezvoltate, formate cu grijă, cu dragoste și responsabilitate de întregul colectiv al grădiniței noastre.
Mesajele sunt scrise cu litere de tipar, în format mare, astefel încât copiii de la grupele mari învață
cu mai mare ușurință literele, învață să citească, motivați de a afla ceea ce scrie pe scări.
Spațiul educațional reprezintă climatul psihosocial în care are loc activitatea/acțiunea
pedagogică. Ambianța educațională reflectă personalitatea cadrului didactic, capacitatea sa de
empatie și de inovare pedagogică și este condiționată de climatul specific unității de învățământ.
În sălile de clasă, cadrele didactice, au amenajat spații educaționale în care copiii să se
regasească, în care să se simtă bine, relaxați, în care să se simtă ca acasă, având în vedere că mulți
dintre ei petrec până la 10 ore în grădiniță. În amenajarea acestuia, cadrele didactice au ținut cont
de câteva elemente importante – dispunerea mobilierului, vizibilitatea și pavoazare.
Mobilierul, atât cel utilizat de copii -mesuțe și scăunele, cât și cel ce face parte din întregul
ansamblu al clasei este viu colorat, este ergonomic, în măsura posibilităților financiare.Este mobil,
fiind așezat în funcție de specificul fiecărei activități. Spațiul educațional oferă copiilor siguranță
emoțională și afectivă atunci când cadrul didactic, cunoscându-și bine copiii din clasă, organizează
și amenajează ambientul, astfel încât aceștia să poată desfășura activități potrivite dezvoltării
individuale. Lucrând în grupuri mici, pe centre, cu teme și mijloace didactice adecvate,cadrele
didactice îi stimulează pe copii să pună întrebări, să comunice între ei precum și cu educatoarea.
Într-un astfel de aranjament al spațiului, copiii au ocazia de a se întîlni în activitatea lor, iar cadrul
didactic poate orienta indirect relațiile lor spre comunicare, cooperare, respect, negociere,
acceptare, toleranță, prietenie etc., ceea ce duce la formarea unor aptitudini necesare adaptării
eficiente socio-individuale.
Pavoazarea sălilor de clasă este adaptată nivelului de vârstă căruia i se adresează.
Predomina personaje din povești, cifre, litere (toate ilustrate cât mai sugestiv și mai aproape de
nivelul de percepție și înțelegere al copiilor), zilele săptămânii, lunile anului, imagini sugestive ale
unor fenomene ale naturii etc.
Materialele didactice utilizate în procesul instructiv-educativ sunt atent alese și selectate,
pentru a contribui la sprijinirea procesului de formare a noțiunilor, pentru a contribui la formarea
capacităților de analiză, sinteză, generalizare. Oferă un suport pentru rezolvarea unor situații-
problemă ale căror soluții urmează să fie analizate și valorificate în activitate; determină și dezvoltă
motivația învățării și, în același timp, declanșează o atitudine emoțională pozitivă și contribuie la

1149
evaluarea unor rezultate ale învățării. Pentru a-i imprima o finalitate pedagogică, materialul
didactic utilizat de cadrele didactice ale grădiniței noastre este conceput și realizat în așa fel încât
să contribuie la antrenarea preșcolarilor în activitatea de învățare, să stimuleze particiaparea lor
nemijlocită în dobândirea deprinderilor de aplicare a cunoștințelor în practică.
O atenție deosebită am acordat și spațiului exterior al grădiniței. Având un spațiu generos
și o implicare a Primăriei Municipiului Iași, dispunem de un loc de joacă foarte atractiv pentru
copii, ce include aparate specifice: tobogane, leagăne, carusel, balansoare. Am amenajat un loc
pentru jocul cu mingea, cu un coș de baschet adaptat înalțimii specifice vârstei preșcolare, precum
și a deprinderilor acestora. Pe pereții ce inconjoară curtea, am desenat animale din junglă, un
trenuleț încărcat cu jucării de pluș, dinozauri și baloane. Nu lipsesc din spațiul de joacă șotronul și
melcul uriaș, care îi ajută pe copii să învețe mult mai usor cifrele și simple calcule matematice prin
joc.
Și spațiul verde este la dispoziția copiilor, spațiu unde învață să planteze și să îngrijească
flori.
Și, în incheiere, ca o concluzie a ceea ce am prezentat în câteva rânduri despre modul în
care am organizat noi spațiile educaționale din grădinița noastră: Succesul activiății la catedră este
legat în mod cert de amenajarea spațiului educațional. Acesta reprezintǎforma, lumina, culoarea,
modul de obținere a unei atmosfere plăcute și calde, de aducerea între zidurile școlii a lumii in care
copilul traieste, toate având ca rezultat dezvoltarea fizică și intelectuală armonioasă a copiilor
noștri.

Bibliografie:
1.Barzea, Cezar,(1995), Arta și știinta educației, E.D.P., București;
2. Cerghit, Ioan, (coordonator) (1988), Perfecționarea lecției in școala modernǎ', EDP, București;
3. Crețu, Carmen (1997),Psihopedagogia succesului, Polirom, Iași;
4. Iucu, Romițǎ (2001), Managementul și gestiunea clasei de elevi”, Editura Polirom, Iași;
5. Pǎun, Emil (1999), Școala – abordare sociopedagogicǎ,Polirom, Iași,;
6. Stan, Liliana (2016), Educația timpurie. Probleme și soluții, Polirom, Iasi;
7. Ulrich, Cǎtǎlina (2000), Managementul clasei de elevi – invatarea prin cooperare, Editura
Corint, Bucuresti;
8. Vlǎsceanu, Mihaela, Psiho-sociologia educatiei și invățământului', Editura Paideia.

1150
 AMENAJAREA SPAŢIULUI EDUCAŢIONAL ŞI EDUCAŢIA DE
CALITATE

Prof. Înv. Preșcolar Manea Cristina

Grădinița Vernești, jud. Buzău

Succesul activităţii didactice este legat în mod cert şi de amenajarea spaţiului educaţional,
de obţinerea unei atmosfere plăcute şi calde, de aducerea între zidurile grădiniţei a lumii în care
copilul trăieşte, toate având ca rezultat dezvoltarea lui fizică şi intelectuală armonioasă. Fără un
mediu educaţional protector, bine organizat şi frumos decorat, care să sporească starea emoţională
a copiilor, să le stimuleze şi să le pună la încercare abilităţile individuale, finalităţile educaţionale
sunt dificil de atins.
Mediul educaţional (spaţiul de învăţare) trebuie să stimuleze dezvoltarea şi învăţarea
copiilor, să creeze ocazii de explorare şi descoperire, să vină în întâmpinarea nevoilor individuale
ale acestora, să le asigure sănătatea şi protecţia fără a impune restricţii.
Curriculumul pentru învăţământul preşcolar, prefigurează ca tendinţă de schimbare,
crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă a învăţării spontane a copilului.
Organizarea spaţiului educaţional, în spiritul documentelor ce reglementează activitatea în
învăţământul preşcolar, presupune împărţirea sălii de grupă în zone:
Zona de linişte, unde se desfăşoară activităţile de învăţare, ce necesită concentrare, linişte,
aici amenajându-se de regulă următoarele sectoare/zone/arii de interes;
▪ Biblioteca: cu un aranjament atractiv şi confortabil; accesorii utile : rafturi joase pentru
cărţi, imagini, pliante, jocuri cu jetoane,atlase, spaţiu pentru expunerea lucrărilor, aparatură
audio, discuri, CD-uri, calculator etc.; materiale pentru activităţile de scriere (masă şi
scaune precum şi o gamă largă de ustensile şi suporturi pentru scris); existenţa literelor în
variate forme, reviste, ziare;
▪ Ştiinţa: sector dotat cu măsuţă, etajeră cu materiale necesare experienţelor, investigaţiilor,
observărilor de lungă durată ( eprubete, lupe, cântar, materiale din natură, insectar, mulaje,
magneţi, obiecte pentru măsurare carioci, creioane, coli de hârtie, atlase, pliante, puzzle-
uri, mozaicuri, materiale din natură:pietre, sâmburi, seminţe etc).

1151
 ▪ Arta (zonă a creativităţii) accesorizată cu o masă, de preferinţă acoperită cu un material
plastic, rafturi pentru depozitarea ustensilelor şi materialelor specifice (acuarele, pensule,
creioane colorate, ceracolor, plastilină, planşete, foarfeci, bureţi, sortimente de hârtie,
lipici, deşeuri de materiale, ziare, reviste etc.).
▪ Centrul tematic, este spaţiul din zona liniştită unde expunem materiale legate de tema
proiectului în aşa fel încât copiii să le poată privi şi mânui, să se poată juca cu ele, să
vorbească, să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi, produse sau procurate de
ei. Acesta poate fi un dulăpior, un raft, o cutie de carton, un panou, unde vom expune titlul
temei şi materialele legate de acesta.
O zonă cu mese şi scaune, pentru servirea gustării şi pentru activităţile desfăşurate cu
grupuri mici de copii;
O zonă pentru expunerea lucrărilor copiilor, formată din panouri, etajere, sfori întinse
pe care copiii îşi expun lucrările pentru a le vizualiza, autoanaliza, compara cu ale colegilor. La
evaluarea unui proiect (şi chiar la finele unei teme săptămânale), spaţiul educaţional, prin lucrările
expuse, poate fi o dovadă elocventă a interesului de care s-a bucurat tema abordată în rândul
copiilor, a modului în care le-a fost stimulată creativitatea.
Zona de mişcare, unde se desfăşoară activităţile mai zgomotoase, ce implică mişcare,
manipulare de obiecte, cu următoarele sectoare/zone/arii de interes;
▪ Joc de rol: Copiilor, la această vârstă le place mult să se joace „de-a ceva”. În acest sector
ei născocesc mereu un pretext de joacă, inventează diferite scenarii în funcţie de ce-i
interesează, de vârstă etc. Aici, poate exista mobilier în miniatură – căsuţe, etajere, măsuţă
de bucătărie, scăunele, aragaz, truse de joc, măşti, costumaţii, şi ustensile adaptate
diferitelor contexte şi roluri asumate de copii în jocul lor;
▪ Construcţii: zonă dotată cu materiale de construcţie din lemn şi plastic, plasată într-un loc
îndepărtat de zona liniştită. Materialele vor fi dispuse în cutii, lădiţe, pe podea sau rafturi,
pe categorii, aflate la un nivel unde copiii pot avea acces. De asemenea, în mediul apropiat
(pe pereţii apropiaţi, pe etajere) pot exista imagini cu construcţii ce se pot realiza cu
materialele respective.
Cum activităţile desfăşurate în această zonă pot fi zgomotoase, e de preferat să existe covor
pe jos, pentru a atenua zgomotul.

1152
 Curriculumul pentru învăţământul preşcolar lasă cadrelor didactice libertatea de a amenaja
spaţiul de care dispun, ţinând cont de condiţiile particulare ale grădiniţei, spaţiul sălii de grupă,
materialele de care dispune, interesele copiilor, propria creativitate.
În organizarea spaţiului educaţional se va ţine seama de următoarele cerinţe :
✓ Sala de grupă să fie luminoasă, văruită în culori calde, vesele;
✓ Mobilierul să fie corespunzător vârstei şi dezvoltării fizice a copiilor, corect dimensionat,
rezistent, uşor de mânuit, din materiale netoxice, în culori vii; Dacă mobilierul este uşor şi
poate fi mutat, spaţiul clasei poate fi modificat mereu, deplasându-l şi rearanjându-l în
funcţie de cerinţele activităţii;
✓ Poziţionarea corectă a centrelor în spaţiul sălii;
✓ Delimitarea spaţiilor, pentru a da impresia mai multor universuri ce aşteaptă să fie
descoperite;
✓ Asigurarea accesului liber al copilului la materiale expuse la diferite sectoare;
✓ Alegerea materialelor în funcţie de vârsta şi interesele copiilor din grupă;
✓ Sortarea periodică a materialelor;
✓ Introducerea treptată a materialelor noi;
✓ Atenţie la caracteristicile estetice şi metodice ale mijloacelor vizuale expuse sau prezentate
copiilor. Acestea vor avea o dimensiune adecvată momentului şi obiectivului propus;
culorile, forma şi realizarea artistică se vor armoniza, oferind copilului încântarea pe care
o provoacă orice lucru despre care se poate spune că este frumos;
✓ Necesitatea stabilirii unor reguli de folosire a materialelor puse la dispoziţia copiilor în
zonele clasei, îndeosebi a cărţilor, jocurilor, imaginilor pe care aceştia le mânuiesc mai des,
de strângere şi ordonare a materialelor de lucru;
Pe lângă sectorizarea clasei şi dotarea cu materiale, un aspect esenţial îl reprezintă modul
în care se decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să transmită ceva
copilului sau să-l pună în situaţia de a cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes.
O aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului, va crea
disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi o situaţie conflictuală în clasă, între copii. Este recomandabil
să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor sugestive pentru anotimpul în care ne
aflăm, pentru marcarea unui eveniment important social, cultural, religios ce urmează să se
desfăşoare (sau este în derulare).

1153
 Un alt aspect ce trebuie avut în vedere, este acela în care interacţionează copiii unii cu alţii.
La 3-4 ani, le place să se joace singuri sau câte doi, chiar dacă stau unii lângă alţii. Pe măsură ce
cresc, încep din ce în ce mai mult să relaţioneze unii cu alţii, lucrează în grupuri mai mici sau mai
mari, chiar dacă uneori simt nevoia să fie singuri, retraşi în spaţii mai mici. În aceste condiţii, este
foarte important să fie văzuţi toţi copiii şi monitorizaţi, dirijându-li-se activitatea şi preîntâmpinând
conflictele, fapt ce solicită atenţie distributivă din partea educatoarei, pentru a putea supraveghea
singură atâţia copii, cu atâtea preocupări.
Un studiu elaborat de UNICEF (în anul şcolar 2003-2004), pe un eşantion de 1559
educatoare, privind educaţia preşcolară din România, evidenţia printre alte aspecte şi deficienţe în
ceea ce priveşte organizarea zonelor de activitate din sălile de grupă:
• sunt săli de grupă nesectorizate, în care nu este amenajată nici o zonă de lucru;
• există situaţii în care, din lipsa spaţiului, există doar 2-3 sectoare, de regulă Biblioteca,
Căsuţa, Construcţii;
• aranjarea mobilierului este gândită pentru derularea cu preponderenţă a unor activităţi
statice, la măsuţe;
• nu în toate situaţiile materialul didactic este suficient, atractiv, sunt exploatate valenţele
lui;
Chiar dacă între timp situaţia s-a îmbunătăţit, există încă insuficientă responsabilizare faţă
de problema amenajării mediului educaţional. De aceea, prin tematica cercului de azi, dorim să
conştientizăm faptul că spaţiul educaţional este terenul unei educaţii timpurii adaptate copilului şi
ritmului său de dezvoltare, o treaptă a devenirii lui, furnizându-i informaţii în care găseşte răspuns
propriilor întrebări. Un mediu educaţional planificat cu multă grijă, stimulează învăţarea şi
dezvoltarea copiilor, ajută la diminuarea comportamentelor negative.

Bibliografie:
1. Didactica preşcolară, (2000), Editura V&I, Bucureşti;
2. Grădiniţa altfel,(2003), Editura V&I, Bucureşti;
3.Scrisoare metodică”Strategiile didactice utilizate în învățământul preşcolar”.

1154
 POVEȘTI SUB LUPĂ

prof. înv. presc. Hamza Adriana

Școala Gimnazială Grajduri, Grădinița cu Program Normal Grajduri

Proiectul „Povești sub Lupă” (PsL), lansat de Asociația OvidiuRo în parteneriat cu

Raiffeisen Bank România în anul 2018, și-a propus să pună la dispoziție 50 de centre de lectură
și științe ce au fost asamblate în tot atâtea grădinițe din comunități rurale, acolo unde resursele
educaționale erau limitate. Proiectul a fost lansat în luna martie 2018 și s-a desfășurat în două
etape: 10 centre-pilot au fost create în primăvara anului 2018, iar alte 40 de centre au ajuns în
grădinițe începând cu luna septembrie 2018. În plus, toți cei peste 1.000 de copii de vârstă
preșcolară, beneficiari ai proiectului, au primit și câte o carte pe lună pentru acasă, timp de 3 luni.
„Povești sub Lupă” și-a propus, de asemenea, să formeze o rețea de profesori din
învățământul preșcolar care să participe la formările Asociației OvidiuRo și să împărtășească
experiențe, practici și resurse educaționale centrate pe dezvoltarea vocabularului, literație și
stimularea lecturii în grădinițe, pentru că MISIUNEA Asociației OvidiuRo (www.ovid.ro) este ca
fiecare copil sărac să beneficieze de educație timpurie de calitate și să devină astfel, un membru
activ al societății românești.
În județul Iași, Proiectul a debutat în prima etapă în luna aprilie 2018 la Școala Profesională
Lungani, Grădinița cu Program Normal Lungani, iar în cea de a doua etapă în luna septembrie,
concomitent, la Școala Gimnazială Grajduri, Grădinița cu Program Normal Grajduri respectiv
Liceul Teoretic „Lascar Rosetti”, Grădinița cu Program Normal Răducăneni.
Comunitatea defavorizată, lipsa materialelor educaționale din grădinițe, participarea
profesorului la activitățile de voluntariat ce au loc în cadrul Asociației și disponibilitatea cadrului
didactic dereamenajare a sălii de grupă au fost condiții de eligibilitate fundamentale în acest
proiect.
Fiecare unitate școlară implicată a primit un kit educational cu:
✓ un raft pentru cărți, ușor accesibil pentru copii;
✓ covorașe pentru sesiunile de citit împreună;
✓ un set de minim 20 de cărți ilustrate (ficțiune și non-ficțiune);

1155
 ✓ numeroase resurse pentru centrul de științe care încurajează dezvoltarea abilităților
motrice, creativitatea, curiozitatea și gândirea logică (lupe/seturi de forme geometrice/puzzle-
uri/masă luminoasă etc.).
✓ copiii au primit, timp de 3 luni consecutive, 3 cărți diferite pentru acasă;
Profesorii care au desfășurat activități de voluntariat în cadrul Asociație OvidiuRo au
beneficiat de programe de formare și au devenit, la rândul lor, formatori.
Reamenajarea spațiului educațional a fost o adevărată provocare, pentru ca sala de grupă
trebuia să devină un spațiu care să le ofere copiilor posibilitatea de a se dezvolta global, într-o
atmosferă stimulatoare, deschisă. Reorganizarea centrelor de interes cu spații de depozitare
închise, oferă acum copiilor ocazii de a se simți bine în intimitatea lor, stimulandu-le interesul,
invitându-i astfel la experiențe de învățare prin descoperire și explorare.
Am pornit de la o sală goală (sală de gimnaziu), în care am mutat un mobilier vechi de
aproape 15 ani, dar recondiționat, astfel încât să fie accesibil copilului. Sala de grupă a devenit un
spațiu larg, luminos, aerisit, bine delimitat, dând impresia multor universuri ce așteaptă să fie
descoperite.
Centrul „Construcții” este un centru destul de mare pentru ca un grup de copii să poată
lucra aici împreună, dotat cu un covor care atenuează zgomotele produse de manipularea
obiectelor. Materialele sunt depozitate în lădițe, zona este etichetată și marcată cu un element
simbolic în funcție de temă. Centru de „Științe” le oferă copiilor experiențe de învățare cu efecte
asupra dezvoltării lor și în alte domenii pentru că cei mici sunt oameni de știință care caută
permanent să se informeze în legătură cu lumea care-i înconjoară. Plantele vii, masa luminoasă,
pipeta, lupa, harta, instrumentele de investigație, echipamentele de măsurare, jocurile cu numere,
rigletele sunt materiale selectate săptămânal pentru a le dezvolta copiilor competențe și experiențe
concrete de viață.

1156
 „Biblioteca” astfel amenajată induce o stare de liniște. Este o zonă deschisă în care cărțile
sunt expuse la nivelul copilului pe un raft cu un cod de buline (cărți ficțiune și non-fictiune).
Jetoanele, imaginile, literele au spațiu special de depozitare, iar covorașele și pernele sunt nelipsite.
Asemenea centrului „Bibliotecă”, centrul „Arte” este un centru deschis în care copilul are acces
la o zonă liberă în care poate să-și manifeste actul creativ, utilizând materialele necesare.
Delimitarea dintre centrul „Arte” și centrul „Joc de rol” este marcată de o zonă de depozitare,
realizată din lădițe supraetajate. Centrul „Nisip și apă”, este o arie improvizată din cutii mari,
transparente ce le oferă copiilor posibilitatea de a explora senzații de atingere a apei și a nisipului.
Zona dintre centrul „Bibliotecă” și centrul „Arte” este dedicată întâlnirii de dimineață.
Aceasta este dotată cu un covor mare, marcată cu o zonă de limită. Două table mari, magnetice
reprezintă suportul pentru calendarul naturii și tabelul de prezență în care copiii completează
zilnic. Tot aici se regăsec și imagini care sugerează stări emoționale și pe care cei mici prind
cârlige, sugerând sentimentele din ziua respectivă.
Dorința mea ca profesor este de a le oferi copiilor oportunițăți, experințe noi și un oarecare
confort pe care unii dintre ei, chiar și în aceste vremuri, doar în sala de grupă le-au descoperit.

„Copiii sunt mesaje vii pe care le trimitem unor timpuri pe care nu le vom mai apuca.”
(Neil Postman)

Bibliografie:
1.Batiste, Jenica, Boca, Cristina (2008), Noi repere ale educației timpurii în grădiniță 3 Modul
pentru educatori, Biblioteca Națională a României.

1157
 ROLUL PEDAGOGIEI INOVATOARE
ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. Popa Ramona

Prof. înv. primar Mihai Dumitru
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Budeasa

A învăţa presupune a te elibera de o ignoranţă, de o incertitudine, de o stângăcie, de o

incompetenţă, de o orbire; înseamnă să ajungi să faci mai bine, să înţelegi mai bine, să exişti
mai bine.
Olivier Reboul

În societatea tradiţională, valorile promovate de şcoală erau ascultarea, disciplina,

supunerea faţă de profesor. Cadrul didactic avea o poziţie privilegiată în câmpul şcolar, spre
deosebire de elev, văzut drept obiect pasiv al procesului de învăţământ. Aceste coordonate se
modifică însă în şcoala modernă, care pune accent pe alte valori, cum ar fi cooperarea, competiţia
pozitivă şi iniţiativa proprie.
Acţiunea definitorie a şcolii rămâne educaţia, considerată un proces destinat exclusiv
omului şi care vizează disciplinarea şi civilizarea acestuia, din perspectiva unui ideal de
personalitate umană, propus şi dorit chiar de societate. Ioan Cerghit definea educaţia din mai multe
unghiuri, ca proces, prin care fiinţa umană este supusă unei transformări îndelungate, ca acţiune
de conducere, omul devenind o fiinţă formată şi autonomă, dar şi ca acţiune socială sau ca relaţie
desfăşurată între doi poli, educatorul şi cel care este educat.
Funcţiile educaţiei sunt diverse şi se referă la transmiterea valorilor pe care societatea le
posedă, la pregătirea şi la formarea oamenilor sau la valorizarea creaţiilor culturale. Educaţia
trebuie să ţină cont de particularităţile individuale şi de vârstă ale copiilor, folosind metode şi
strategii optime de dezvoltare ale acestora. Ea trebuie, de asemenea, să stimuleze imaginaţia şi
exprimarea elevilor, oferindu-le un cadru favorabil creşterii, fără a le impune un cadru rigid,
prestabilit.

1158
 Dacă altădată metoda predominantă de desfăşurare a lecţiei era expunerea, pentru că oferea
posibilitatea profesorului să-şi etaleze bagajul de cunoştinţe, astăzi se pune accent pe metode
moderne, care să transforme profesorul în manager al învăţării, iar elevului să i se creeze cadrul
unei manifestări proprii, pentru a-şi putea forma puncte de vedere personale.
Însuşi procesul de învăţământ se îmbogăţeşte cu o nouă latură, evaluarea, care vine să
completeze predarea şi învăţarea, astfel încât cadrul didactic îşi sporeşte atribuţiile, dar, pe de altă
parte, dă posibilitatea elevului să ia parte la instruirea proprie, profesorul coordonând acest proces.
Acest demers se află sub incidenţa unor principii didactice, care îl orientează şi care vizează
alegerea unor metode specifice, selectarea celor mai utile strategii.
Câmpul şcolar educativ modern se desfăşoară, aşadar, între două elemente care trebuie să
participe în egală măsură. Profesorul, manager şi formator al procesului instructiv-educativ, şi
elevul, obiect şi subiect al acestui proces, dobândind autonomie şi formându-se în spiritul
responsabilităţii şi al culturii civice.
Axat pe transmiterea de informaţii şi excluzând rolul elevului ca partener al procesului
instructiv - educativ, învăţământul tradiţional promova o învăţare de menţinere, aşa cum o definea
J.W.Botkin. Acest tip de învăţare, caracteristic unei societăţi tradiţionale, se baza pe o simplă
transmitere de cunoştinţe, necesare elevilor pentru a face faţă unui sistem de viaţă cunoscut,
recurent, din care inovaţia lipsea cu desăvârşire. Profesorul avea rolul de a facilita acest transfer
de informaţii, neglijând funcţia formativă a învăţării şi neacceptând intervenţii ale elevilor. De
altfel, se dorea cultivarea unui spirit obedient din partea acestora din urmă, care excludea
imaginaţia şi iniţiativa.
În paradigma tradiţionalistă, educatorul era cel care transmitea informaţii, mereu aceleaşi,
având o poziţie ce se baza pe autoritate. O autoritate ce nu putea fi contestată şi care domina elevul.
Profesorul avea iniţiativa şi tot el decidea cantitatea de informaţii pe care trebuia să o ofere elevilor,
fără a ţine cont de particularităţile acestora. Instrucţia era aceeaşi pentru toţi şi aceleaşi informaţii
erau solicitate tuturor elevilor. Lecţia, demersul educativ de bază, nu era altceva decât o succesiune
monotonă de secvenţe, în care elevul îşi asuma rolul pasiv de a recepta informaţii, pe care trebuia
apoi să le reproducă întocmai, fără a le îmbogăţi.
După 1989, şcoala românească s-a văzut în situaţia ingrată de a se confrunta cu o societate
a cărei dezvoltarea era mult mai rapidă. Mentalitatea, încătuşată şi îndoctrinată de sistemul
comunist, a fost influenţată de schimbările economice şi sociale. Paradoxal, şcoala a cunoscut o

1159
schimbare mai lentă, mai ales în planul actorilor educaţionali, care au găsit un refugiu în paradigma
tradiţionalistă a educaţiei. “Pragul psihologic cel mai greu de trecut este acceptarea autentică a
elevilor ca factori reali în derularea evenimentelor proprii câmpului educativ şcolar. … Se pare că
indiferenţa este caracteristica dominantă atât a elevilor, cât şi a profesorului: lipsa de entuziasm a
primilor, dar şi neputinţa corpului profesoral de a declanşa o reacţie controlată şi eficientă în raport
cu factorii care îi erodează statutul sunt semnul crizei profunde din sistemul nostru de învăţământ.”
Total diferită de pedagogia tradiţională, pedagogia modernă modifică rolul jucat de polii
educaţionali, mutând accentul pe elev. Abandonarea limbii de lemn, folosirea unui discurs nou,
mobilizarea elevilor în procesul educativ sunt numai câteva dintre caracteristicile acestei
pedagogii. Întrebarea dominantă a învăţământului modern este ce rol alege şcoala să joace în
societatea actuală şi cât de pregatită este ea să facă faţă schimbărilor provocate de globalizare.
Idealul educaţional este legat de valorile culturale ce trebuie asimilate, de tipul de personalitate
impus de societate, dar şi de nevoile elevului. Nu mai este vorba de un model educaţional standard,
ci de unul dinamic, în concordanţă cu noile realităţi şi capabil să reziste la schimbări.
Dacă învăţământul tradiţional era privit ca un proces de transmitere de informaţii, în cadrul
căruia profesorii reprezentau poziţia dominantă, învăţământul modern primeşte alte trăsături.
Cadrul didactic nu mai este transmiţător, ci facilitator de cunoştinţe, folosind dialogul şi cooperarea
în relaţia cu elevii. Acest profesor va şti să coordoneze procesul educativ, astfel încât toţi elevii să
atingă obiectivele stabilite şi va fi capabil, de asemenea, să-l ajute pe elev să-şi formeze capacităţi
de muncă individuală şi să folosească ceea ce a dobândit.
Din perspectiva pedagogiei moderne, a preda devine un demers educativ în cadrul căruia
sunt mobilizate resursele clasei de elevi, aceasta fiind motivată permanent să parcurgă procesul
instructiv. A altă componentă a învăţării este evaluarea, modalitate prin care profesorul stabileşte
măsura în care obiectivele au fost atinse şi prin care va pune la punct o strategie didactică mai
eficientă pentru următorul proces instructiv. Activitatea independentă desfăşurată de elevi devine,
astfel, concludentă şi necesară, ea dând dovada utilităţii metodelor abordate. Profesorul va
organiza şi va coordona acest demers instructiv, exercitând funcţii diverse, de organizare a
activităţii, de impunere a unor metode, de dezvoltare a unor capacităţi şi de personalizare a
activităţii didactice.
Învăţământul modern nu caută să scoată în evidenţă rolul profesorului, ci vine în
întâmpinarea cerinţelor societăţii, propunând strategii didactice potrivite pentru formarea elevilor.

1160
Experienţa tradiţiei şi capacitatea de inovare şi de creativitate sunt noile repere ale şcolii, care
propune educaţii noi, în acord cu societatea globală: educaţia pentru pace, educaţia ecologică ori
educaţia pentru o societate multiculturală. De asemenea, metoda predominantă de desfăşurare a
instrucţiei este metoda euristică, deoarece învăţarea prin descoperire asigură elevilor o dobândire
conştientă a conţinutului curricular, acesta fiind uşor de reactualizat, o dată trecut prin filtrul
propriu. Şcoala trebuie să încurajeze formarea unui spirit critic, a unor atitudini pozitive şi a
studiului individual, antrenând elevii în activităţi diverse şi diversificate, pentru a-i face să renunţe
la rolul pasiv.

Bibliografie :
1. Cristea, Gabriela, Psihologia educaţiei, Editura C.N.I. Coresi;
2. Cucoş, Constantin (1996), Pedagogie, Polirom;
3. Oprea, Crenguţa Lăcrămioara (2003), Pedagogie, Editura Universităţii din Bucureşti;
4. Stan, Emil (2003), Managementul clasei, Editura Aramis.

VALENȚE FORMATIVE ALE SPAȚIULUI EDUCAȚIONAL ȘI

ALE MIJLOACELOR DIDACTICE INOVATOARE

Prof. Petrescu Mihaela,

Școala Gimnazială,,Sfântul Gheorghe”, Craiova, Dolj

Grădiniţa trebuie să fie pentru copii un spaţiu dorit, cu activităţi care să-i implice, să le
ofere posibilitatea de a se dezvolta într-o atmosferă deschisă, stimulatoare. Prima impresie se
formează în primele 20 de secunde, aşa că, un copil care intră pentru prima dată într-o sală de
grupă, ar trebui să găsească sala în aşa fel încât să vină, în fiecare zi, cu plăcere, la grădiniţă.
Prin joc,fiinţa umană, îndeosebi copilul, îşi satisface propriile dorinţe acţionând liber în
lumea imaginară pe care şi-o creează singur.Activitatea ludică este un element vital în întreaga

1161
dezvoltare fizică,intelectuală, emoţională şi socială a copilului. Este o forma de activitate atractivă
şi accesibilă care satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi acţiune a copilului.
Jocul este puntea între copil şi universul relaţiilor interumane, ajutându-l să cunoască și
stăpânească mediul de viaţă în care trăieşte. Este îmbinarea armonioasă între distracţie, exerciţiu
şi construcţie, sub umbrela unor stări emoţionale pozitive care activează potenţe intelectuale,
morale şi afective.
Spaţiul educaţional oferă siguranţă emoţională şi afectivă atunci când educatoarea,
cunoscându-şi bine copiii din grupă, organizează şi amenajează ambientul astfel încât aceştia să
poată desfăşura activităţi potrivite dezvoltării individuale. Lucrând în grupuri mici, copiii pun
întrebări, comunică între ei şi cu educatoarea, antrenându-şi structurile de bază ale limbajului.
Dacă găsesc în spaţiul grupei acele jocuri şi jucării pe care şi le doresc şi care le oferă şansa
exersării unor capacităţi individuale, copiii vor învăţa jucându-se, aproape fără efort. Într-un astfel
de aranjament al spaţiului, copiii au ocazia de a se întâlni în activitatea lor, iar educatoarea poate
orienta indirect relaţiile lor spre comunicare, cooperare, colaborare, respect, negociere, acceptare,
toleranţă, prietenie etc., ceea ce duce la formarea unor aptitudini şi atitudini necesare adaptării
eficiente socio-individuale.
Deoarece noul curriculum structurează experienţele copilului pe domenii experienţiale și
având în vedere setul de interese şi aspiraţii ale copilului, nevoile acestuia, sala de grupă poate fi
delimitată în mai multe centre de activitate: Bibliotecă, Ştiinţă, Arte, Construcţii, Joc de rol.
Centrul „Bibliotecă” este spaţiul în care copiii îşi exersează limbajul sub toate aspectele
sale, vocabular, gramatică, sintaxă, înţelegerea mesajului, în timp ce comunică, verbal sau
nonverbal, sau asimilează limbajul scris. Deşi se adresează preponderent domeniului „Limbă şi
comunicare”, contribuţiile asupra dezvoltării globale sunt multiple şi pot include: dezvoltarea
motricităţii fine, dezvoltarea abilităţilor de interacţiune cu copiii de vârstă apropiată, curiozitatea
şi interesul, iniţiativa şi creativitatea. Acest centru trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu
scaune, covoraşe, perne, o masă de scris şi desenat unde copiii pot scrie felicitări. Aşezate ordonat
pe rafturi, cărţile trebuie expuse astfel încât, copiii să le găsească cu uşurinţă, să aibă acces la ele
şi să-şi poată alege una la care să privească în linişte, aşezaţi pe covor. Pentru a-i stimula pentru
citit şi scris, centrul poate fi decorat cu diverse forme ale cuvântului scris sau tipărit, căci imaginile
şi cuvintele ajută copilul de toate vârstele să înţeleagă importanţa scrisului şi cititului. Alături de
cărţi, educatoarea poate îmbogăţi centrul cu alte materiale: litere din autocolant, litere decupate

1162
din ziare, reviste, ambalaje, pe care copiii le decupează şi formează silabe sau cuvinte. De
asemenea copilul are la îndemână, în acest centru, o mulţime de creioane, carioca, hârtie liniată şi
neliniată. În acest centru copiii creează poveşti cu ajutorul materialelor şi a păpuşilor pe degete,
care pot fi înregistrate şi apoi audiate cu toată grupa. La masă, copiii pot confecţiona cărţi, scrie,
dar mai ales, desena. Multe săli de grupă sunt dotate cu televizoare, dar utilizarea acestora trebuie
făcută cu multă precauţie. Televizorul trebuie introdus pentru a completa cunoştinţele copiilor şi
nu ca un element concurent pentru activităţile din sala de grupă, în scopul vizionării desenelor
animate.
Centrul „Joc de rol” este spaţiul în care dezvoltarea socio-emoţională se regăseşte din plin.
Aici, copilul se regăseşte într-un mediu ideal şi poate să înveţe cu plăcere. Prin jocul în acest
centru, copiii refac locuri, evenimente, imită comportamentul părinţilor sau joacă roluri ale unor
persoane cunoscute; reproduc lumea aşa cum o înţeleg ei, repetă, reinterpretează, reproduc şi
retrăiesc experienţe. Jocul de rol îi ajută pe copii să-şi exprime şi să-şi gestioneze emoţiile, să
comunice cu ceilalţi, să accepte diversitatea. În acest centru se pot desfăşura activităţi de gătit şi
de cunoaşterea hranei. Este necesar un spaţiu în care să nu se joace în mod frecvent copiii, să fie
un loc sigur şi uşor de supravegheat. Aici, activităţile de gătit reprezintă o distracţie şi o relaxare.
Ambianţa în care copilul îşi trăieşte direct experienţa de viaţă trebuie să pregătească un
climat socio-afectiv, punând preşcolarul în faţa mai multor posibilităţi dintre care el trebuie să
aleagă, să decidă ceea ce i se potriveşte. Criteriul principal care stă la baza amenajării unei săli de
grupă este spiritul critic al copilului. Acesta trebuie să exploreze posibilitatea rămânerii în sală
pentru mai mult timp, precum şi a revenirii în spaţiul educaţional. Ochiul critic al copilului vede,
explorează, analizează şi interpretează încă din primele secunde spaţiul în care urmează să fie
primit şi îşi exprimă acordul sau dezacordul de a intra în sală prin intenţia de a face sau nu primii
paşi. pentru copii, aceştia exersându-şi toate simţurile, dar în mod special cel olfactiv şi gustativ.
În concluzie, se poate concluziona faptul că amenajarea corespunzătoare a sălii de grupă
reprezintă o condiţie necesară pentru ca un preşcolar să aibă curaj să păşească pentru prima dată
într-o sală de grupă, iar cadrul didactic are obligaţia de a respecta particularităţile de vârstă şi
individuale ale copiilor, tocmai pentru ca educaţia timpurie să se poată desfăşura în condiţii optime
şi pentru ca personalitatea copiilor să se poată forma încă de la cea mai fragedă vârstă.

1163
Bibliografie:
1.Cartea Educatoarei, Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani;
2.Curriculum pentru invățământ preșcolar, (2008), Editura Didactica Publicing House.
3.Taiban, M., Dima, F.(1964), Număratul și socotitul in grădinița de copii, Editura Didctica și
Pedagogica, București.

SPAȚIUL EDUCAȚIONAL –CONTRIBUȚIE LA DEZVOLTAREA

PERSONALĂ A COPILULUI

Prof.Badi Cristina, Hromei Irina,

Grădinița,,Cuvioasa Parascheva”, Iași

,,Locurile în care învață copiii, trebuie să fie la fel de frumoase ca și copiii înșiși.”
Grădinița este mediul unde copiii preșcolari sunt primiţi, se mişca şi se joacă, unde totul
trebuie gândit şi amenajat, astfel încât acesta să fie o sursă din care copiii se inspiră şi învață, un
loc plăcut, frumos, în care se simt bine, în siguranță, un loc care le vorbește lor şi tuturor celor care
îl vizitează despre tot ce se întâmplă acolo.
Una din condițiile esenţiale ale aplicării unui curriculum centrat pe nevoile,interesele şi
dezvoltarea lui globală se referă la crearea unui mediu educațional adecvat, care să permită
dezvoltarea liberă a copilului şi să pună în evidență dimensiunea interculturală şi pe cea a
incluziunii sociale. Educatoarele sunt responsabile de crearea unui mediu favorabil de învăţare,
fiind și ele o parte integrantă a acestuia. Prin organizarea spațiului grupei pe centre de activitate,
procesul de învăţare este unul activ, de socializare,în care copiii interacţionează direct cu
materialele, cu alţi copii, cu adulţii, individual, în perechi sau în grupuri mici.
Acest tip de organizare permite dezvoltarea liberă a copilului, pe domeniile de dezvoltare
fizică,sănătate şi igiena personală, dezvoltarea socio-emotională, dezvoltarea capacităților şi
atitudinilor în învăţare, dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii,
dezvoltarea cognitive şi cunoaşterea lumii.

1164
 Sala de clasă trebuie să fie atractivă, plăcută, securizantă,funcţională, să invite copiii la joc
şi activitate, iar aceștia să se simtă stăpâni şi în siguranţă. Copilul trebuie să aibă libertate de
mișcare şi explorare printr-un mediu bine gândit de educatoare.Jocurile şi jucăriile trebuie așezate
la îndemâna copiilor, în câmpul vizual al acestora.
Materialele expuse în sala de grupă trebuie să aibă un sens pentru procesul de învăţare în
care este angajat copilul, să fie așezate la un nivel cât mai apropiat copilului, să fie vizibile şi să
fie realizate împreuna cu copiii sau în prezența acestora.Pentru a răspunde cerințelor de dezvoltare
a copiilor în toate domeniile menționate mai sus, în scopul oferirii unor experienţe de învăţare cât
mai diverse şi a unor conținuturi circumscrise de cele cinci domenii experienţiale, spațiul sălii de
grupă va fi organizat pe centre de activitate, care integrează diferite domenii de cunoaştere şi
experienţe de învăţare: biblioteca, ştiinţa, arta,joc de rol, jocuri de masă şi construcţii.Pe lângă
sectorizarea clasei şi dotarea cu materiale, un aspect esenţial îl reprezintă modul în care se
decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să transmită ceva copilului
sau să-l pună în situaţia de a cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes.
O aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului,
va crea disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi o situaţie conflictuală în clasă, între copii. Este
recomandabil să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor sugestive pentru anotimpul
în care ne aflăm, pentru marcarea unui eveniment important social, cultural, religios ce urmează
să se desfăşoare (sau este în derulare). Poate cea mai importantă problemă în planificarea spaţiilor
de joacă ţine de înţelegerea naturii jocului și de importanţa lui în dezvoltarea cognitivă, socială,
lingvistică și motorie a copilului. Există dovezi consistente care susţin faptul că jocul este esenţial
în dezvoltarea copilului.
În acest climat copilul capătă încredere în forţele proprii, încât orice acţiune, indiferent de
conţinutul ei concret antrenează la exersare viaţa psihică în ansamblu, inclusiv forţele creative
existente.
O manieră conștientă de desfașurare a unor asemenea activităţi pe parcursul zilei o
constituie împărţirea sălii de grupă în zone sau arii de interes denumite zone (arii) de stimulare sau
centre de activitate ludică.
Activităţile din fiecare zonă asigură copiilor multe posibilităţi de a învăţa prin acţiune, de
a învăţa prin joc.

1165
În amenajarea mediului educaţional am ţinut cont de:
- Cunoașterea grupei de copii și cunoașterea fiecărui copil în parte(evaluarea iniţială);
-Cunoașterea resurselor și inventarierea lor;
- Planificarea ariilor de stimulare și adecvarea activităţilor în concordanţă cu activităţile cu grupa
întreagă de copii (elaborarea planificării);
-Amenajarea diferitelor arii și dotarea lor cu materialele necesare(amenajarea);
- Cunoașterea ariilor impreună cu copiii(stabilirea obiectivelor și regulilor la fiecare arie);
-Activităţile pe arii de stimulare (programul zilnic și evaluarea permanentă);
-Varierea materialelor, echipamentelor și schimbarea ariilor (reamenajarea);
-Apelul la colaboratori externi(parteneriatul cu familia și comunitatea).
Amenajarea spaţiului de joacă constitue un bun mijloc pentru educarea iniţiativei, a
spiritului de independenţă, a perseverenţei, disciplinei, pot fi desfășurate cu grupuri mici sau
individual iar, tema acestora poate fi aleasă de educatoare sau de copii. Prezintă avantajul
dezvoltării fiecărui copil în raport cu preferinţele și posibilităţile lui individuale. Materialele și
spaţiile puse la dispoziţie de educatoare nu se aleg la întâmplare, aceasta are in vedere cunoștinţele
și deprinderile ce urmează să fie consolidate sau cele care trebuie însușite în scopul pregătirii unei
activităţi comune.
În activităţile desfășurate pe centrele de activitate copiii au prilejul să pună întrebări, să
discute, să contribuie cu idei proprii, să fie independenţi, să ia iniţiativa, să investigheze, să aibă
capacitatea de a se descurca în situaţii dificile, să-și aleagă grupa de copii, să se manifeste liber
în funcţie de interesele lor. E bine să-i obișnuim să-și soluţioneze problemele împreună, dar și în
mod independent deoarece copiii discută între ei și au posibilitatea de a investiga, de a analiza,
de a compara și generaliza, de a-și restructura și lărgi cunoștinţele anterioare.
Este importantă estetica amenajării spaţiilor de joacă. Estetica îmbină armonios frumosul
cu funcţionalul, ocupându-se totodată cu amenajarea cât mai plăcută a mediului ambiant în care
copilul se joacă, învată, muncește, sau se odihnește.Copiii petrec o mare parte a timpului în
grădiniţă în ambianţa jucăriilor și a celorlalte obiecte. Acest cadru are o mare valoarea emoţional-
estetică. Trăind și învătând într-un asemenea mediu, copilul în jocul său va căuta să dea obiectelor
confecţionate de el valenţe estetice. În acest fel în grădiniţă începe educaţia estetică a copiilor și în
același timp se dezvoltă creativitatea.

1166
 Pentru a nu produce monotonie, este necesar ca periodic cu ajutorul și la propunerea
copiilor să se găsească și alte modalităţi de amplasare a colţurilor. Este necesar ca mediul ambiant
să fie funcţional și plăcut, luminat în mod corect pentru a influenţa pozitiv starea psihică a
copilului. Copiii sănatoși, aflaţi în creștere, sunt foarte activi. Ei au nevoie de spaţiu și de prilejuri
pentru a se mișca și a se juca. În proiectarea spațiilor trebuie utilizată din plin imaginația pentru
a folosi obiectele și materialele pe care le avem la îndemâna. Spaţiile trebuie delimitate,
restructurate utilizând paravane scunde, rafturi, panouri care să le asigure copiilor confort.
În cadrul spaţiilor de joacă se impune respectarea următoarelor reguli :
- Să vorbească în șoaptă;să nu fie mai mult de 5-6 copii la o arie;să ducă treaba la bun sfârșit; să
nu deranjeze celelalte centre;să strângă după ce a terminat, să pastreze curăţenia, să pună la loc
materialele;să verbalizeze ce a făcut.

Avantajele spaţiului de joacă în ariile de stimulare:

Se realizează în bune condiţii educaţia socială a copiilor;preșcolarii își însușesc unele
tehnici de cercetare;oferă mai multe posibilităţi de manifestare a copilului;treptat, copiii ajung să
îprovocate de reusită;stimulează atenţia și spiritul critic;copiii sunt mai activi;se realizează
cooperarea socială;facilitează solidaritate intre membri;influenţează trăsături morale pozitive
(perseverenţa);trăiesc puternice emoţii in legătură cu reușitele proprii;dezvoltă curajul de a cere
lămuriri, de a-și spune părerea.
Spaţiul de joacă este extrem de important pentru copil. El oferă prilejurile cele mai bogate
prin care copilul poate învăţa experimentând activ.
Dacă un copil împreună cu alţi parteneri de joacă face o construcţie, el învaţă să colaboreze
cu ceilalţi, să exprime și să accepte idei, să fie original. Prin muncă și joacă se dezvoltă imaginaţia
copilului. Pentru copil, jocul este muncă, este creaţia, iar adulţii nu trebuie să minimalizeze nici
această activitate, nici seriozitatea cu care este indeplinită de cei mici.
A lucra cu copiii în cadrul ariilor de stimulare înseamnă că avem câteva responsabilităţi
fundamentale, dintre care pot menţiona obligaţia de:
- a respecta fiecare copil; a crede că fiecare copil poate reuși; a fi cinstit, a admite
eventualele greșeli; a asculta și a nu trăda confidenţele; a fi consecvent și imparţial; a aștepta mult
de la copii;a aprecia eforturile individuale;a preţui diferenţele și asemănările;a crea o atmosferă de
lucru stimulativă; a participa la momente comice sau distractive.

1167
 Atmosfera în care sunt predate adevaratele valori trebuie să promoveze autonomia și
gândirea, independenţa, nu simpla supunere. Pentru a-i ajuta pe copii să dobândească experienţa
în luarea deciziilor și pentru a-i determina să o facă ori de cate ori este nevoie, trebuie să le dăm
cât mai multe ocazii în viaţa de zi cu zi, să hotărască ei înșiși. Cei care sunt educaţi în acest mediu
vor putea să rezolve în mod creativ probleme și vor ști să ia decizii eficiente.
Studiile au arătat că locurile de joacă sunt esenţiale nu numai pentru forţa fizică, ci și pentru
forţa mentală. Locurile de joacă contribuie la dezvoltarea abilităţilor sociale, emoţionale și
cognitive, astfel încât copiii au nevoie de mai mult decât locul de joacă tradiţional. Ei au nevoie
de locuri de joacă care le provoacă competenţele și oferă oportunităţi de a învăţa altele noi, care să
ofere ambiguitate pentru a stimula jocul fantezist, părţile libere pentru jocul creativ și cognitiv,
punctele de realizare clare pentru a întări dezvoltarea conceptului de sine.
Copiii au nevoie de oportunităţi de joc diferite pentru a-și îndeplini nevoile sociale,
intelectuale și fizice. Pe cât de mult astfel de spaţii sunt create cu atât mai multe ar trebui să existe
pentru jocuri structurate, joc creativ, joacă cu elemente naturale, joacă liniștită și spaţiu deschis in
comun. Locurile de joacă reușite nu depind doar de structurile de joc, ci și de organizarea și
amenajarea întregului loc. Zonele de joacă trebuie să permită copiilor să-și creeze propriul mediu
într-o oarecare măsură pentru a permite aventura și jocul creativ. Locurile de joacă ar trebui să fie
accesibile tuturor, să ofere etape de dificultate, să foloseasca o varietate de posibilitaţi de alpinism,
astfel încât copiii să poată alege provocarea și entuziasmul pentru care sunt pregatiţi.A permite
copiilor să-și folosească imaginaţia folosind echipamentele de joacă îi va ajuta să genereze mai
multe idei de a utiliza spaţiul existent, utilizând propriile abilităţi de gândire.
Concluzionând, putem spune că spatiul de joaca exprimă creativitatea, flexibilitatea şi
competenţa profesională a educatoarei. Recunoaşterea valenţelor formative ale mediului
educaţional este una din ideile deosebit de valoroase promovate de reforma învăţământului
preşcolar. În acest sens, într-un program educativ la vârstele timpurii este foarte important să
acordăm o atenţie deosebită amenajării spaţiului.

Bibliografie:
1. Didactica preşcolară,(2000), Editura V&I, Bucureşti;
2. Grădiniţa altfel, (2003), Editura V&I, Bucureşti;
3.Scrisoare metodică Strategiile didactice utilizate în învățământul preşcolar.

1168
 SPAȚIUL EDUCAȚIONAL ADECVAT - CONDIȚIE A REUȘITEI
PROCESULUI EDUCATIV ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. Maria Bîia, GPN Lungani,

Școala Profesională Lungani

Copilăria timpurie, reprezintă cea mai importantă perioadă din viața unui individ, prin
consecințele durabile pe care le are asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. Vârsta simbolică,
”vârsta de aur a copilăriei”, ”vârsta micului faur”, toate acestea sunt etichete sugestive, atașate în
literatura de specialitate, perioadei dedicate educației timpurii. Este vârsta unor achiziții psiho-
comportamentale fundamentale a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de adaptare și
integrare a copilului în fazele următoare ale evoluției și dezvoltării lui.
Depășind poate, pentru prima dată spațiul restrâns, familiar al casei, copilul învață că există
o lume interesantă dincolo de acesta, dorește să se implice în cunoașterea și transformarea ei, se
descoperă pe sine ca o persoană care are abilitatea de a face să se întâmple anumite lucruri, câștigă
autonomie, în cunoaștere și inițiativă, de aceea putem afirma că vârsta preșcolară este o perioadă
a descoperirii.
Grădinițade copii a fost numită sugestiv de-a lungul timpului ”casa jocurilor” (Vittorino da
Feltre), ”casa copiilor” (M. Montessori), atribuindu-i-se de asemenea, roluri variate - de la
protejarea copiilor provenind din medii socioculturale defavorizate, până la statutul de adevărată
”preșcoală” pe care îl are această instituție azi. Asumarea acestui rol complex nu poate fi făcută
desigur, decât în condițiile optimizării permanente a calității condițiilor de instruire și racordarea
la elementele de noutate apărute pe plan internațional, ce se dovedesc eficiente. În acest context
stă și organizarea mediului educațional din grădinițe care a suferit de-a lungul timpului modificări
majore mai ales în ceea ce privește spațiul sălii de grupă care este organizat în CENTRE DE
ACTIVITATE ce integrează diferite domenii de cunoaștere și experiențe de învățare. În aceste
zone se organizează jocuri și activități liber alese, dar putem iniția și desfășura și activități tematice
care să contribuie la atingerea obiectivelor propuse. ”Mediul educațional intervine în
dezvoltarea copilului, în formarea personalității lui și a calităților sale specific umane, ca
sursă a dezvoltării, nu în rol de ambianță” afirma Lev Vîgotsky cu aproape 90 de ani în urmă,

1169
ori de foarte multe ori se observă în multe grădinițe doar ambientalul și nu educativul. După cum
se știe, mediul educațional specific preșcolarității este unul cu conotații deosibite, deoarece este
direct influențat de particularitățile de vârstă și intelectuale ale copiilor care îl completează și îl
întregesc. El nu este altceva decât un bun educator pentru copiii mici, de aceea toate celelalte
elemente care alcătuiesc mediul educațional trebuie să fie adecvate și eficiente, de la mobilier, la
materialele didactice, de la organizarea centrelor la dispunerea strategică a acestora, de la modul
de expunere a materialelor educaționale (cifre, litere, spațiu de expunere a produselor activității),
la asigurarea minimului de confort (căldură, lumină etc) factori care pot influența major eficiența
actului educațional.
Se constată că, din păcate, în unele grădinițe, toate aceste elemente definitorii care
alcătuiesc un mediu educațional propice vârstei preșcolare, lipsesc secvențial sau chiar în totalitate.
Astfel, centrele de activitate sunt ineficient/deloc organizate, ca să nu mai vorbim de inventarul de
materiale care ar trebui să existe plasat în aceste centre, mobilierul este inadecvat fiind prea mult
sau prea mare pentru capacitatea de manipulare a copiilor, materialele educaționale sunt
inaccesibile, fiind expuse prea sus, în afara câmpului vizual al preșcolarului, produsele activității
sunt, de cele mai multe ori, opera educatoarei și nu a copiilor (într-un mediu, unde obiectivul
principal este stimularea creativității, cum se poate întâmpla ca zi de zi, lucrările tuturor copiilor
să fie identice?), grădinița este transformată în spațiu expozițional care estompează complet partea
educațională făcându-l obositor și chicios și nu în ultimul rând, ferestrele sălilor de grădiniță sunt
veșnic acoperite, în unele locuri cu două rânduri de perdele, care se constituie într-o reală sursă de
praf, iar copiii sunt expuși ore în șir luminii artificiale, atât de nocive pentru sănătatea acestora, ba
mai mult, sunt privați de tablourile deosebite pe care le oferă geamurile și care pot constitui un
veritabil și ”gratis” material didactic.
În sprijinul doamnelor educatoare și pentru a ne argumenta cele relatate mai sus, o să venim
cu exemple de bună practică specifice elementelor ce alcătuiesc mediul educațional al grădiniței.
1.Mobilierul din sala de grupă trebuie să fie adecvat și trebuie să țină cont de următorii
factori - sănătate și confort, flexibilitate, stimulare. Pentru grădiniță, flexibilitatea este foarte
importantă deoarece, aceeași sală se poate transforma în spațiu pentru activități, spațiu de joacă
sau sală de serbări.

1170
 2. Organizarea centrelor de activitate trebuie să respecte următoarele cerințe minimale -
identificarea spațiului suficient pentru fiecare centru, mobilier adecvat, individualizarea fiecărui
centru în parte (separarea centrelor), asigurarea securității spațiului de joc, dotarea cu materiale
adecvate și conforme temelor de studiu alese, precum și separarea centrelor zgomotoase de cele
liniștite. Pentru dotarea centrelor, nu este nevoie neapărat de materiale didactice scumpe,
sofisticate, ci mai degrabă, copilul învață despre lumea în care trăiește prin jocul cu materiale
simple aflate la îndemâna oricui și cu obiecte pe care le utilizează în fiecare zi.

3.Pe lângă sectorizarea clasei şi dotarea cu materiale, un aspect esenţial îl reprezintă modul
în care se decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să transmită ceva
copilului sau să-l pună în situaţia de a cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes.
O aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului, va crea
disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi o situaţie conflictuală în clasă, între copii.Este recomandabil
să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor sugestive pentru tema ce urmează să se
desfăşoare (sau este în derulare). Spațiul educațional nu este un spațiu expozițional, ci unul
educativ.

4. Asigurarea suficientă de lumină naturală în sala de grupă este de asemenea foarte

importantă. În condițiile de expunere la o lumină neadecvată, nivelul de cortizol din organism
crește semnificativ, ceea ce înseamnă că vom fi mai stresați și mai lipsiți de energie. Nu mai este
de asemenea, o surpriză pentru nimeni faptul că lumina ineficientă sau expunerea prelungită la

1171
surse de lumină artificială, poate afecta vederea, cauza migrene, provoca stări de somnolență sau
lipsă a puterii de concentrare și implicit, cauza scăderea eficienței actului educativ. Recomandăm
a se renunța pe cât posibil la perdelele care acoperă în două straturi chiar, ferestrele sălilor de
grădiniță.

5. Materialul educațional trebuie expus în câmpul vizual al copiilor, altfel riscă să nu fie
observat de aceștia, sau ignorat datorită dificultății de a fi privit și deci, să nu își îndeplinească
scopul pentru care este prezentat.

6.Grădinița este un spațiu care aparține în exclusivitate copilului și nu educatoarei.

1172
 În concluzie, putem spune că, toți ne dorim copii sănătoși, dezvoltați normal, fericiți,
dornici de a învăța, plini de energie, care să ne umple de satisfacție prin ceea ce știu, prin ceea ce
pot să facă, prin felul în care se poartă și gândesc. Totul depinde în cea mai mare măsură de noi,
adulții. Noi suntem primii în care ei au cea mai mare încredere și care le decide startul în viață !

Bibliografie:
1. Carcea, Maria (1999), Mediul educațional școlar, Editura CEREMI;
2. Glava, Adina, Glava Cătălin (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj-
Napoca;
3. MECT (2008), Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor între 3-6/7 ani,
București;
4. Popescu, Eugenia (1998), Pedagogia preșcolară didactică, EDP, București.

1173
1174
1175
 PROIECT EDUCAŢIONAL JUDEŢEAN
„UN STROP DE UMOR “

Prof. Ailiesei Monica

Prof. Miron Roxana
Grădinița cu Program Prelungit nr. 25 Iași

IDEEA PROIECTULUI
Am observat interesul copiilor pentru activitatea distractivă, așa că ne-am propus derularea
unui concurs cu tematică umoristică. Astfel, am inițiat concursul ,,Un strop de umor” care are la
bază valorificarea potențialului creator, interpretativ și capacitatea de a trata cu umor aspecte
legate, inspirate din viața cotidiană și nu numai.
MOTIVAȚIA
La nivelul municipiului Iaşi-invățământ preprimar- nu se desfășoară o acțiune competițională
care să valorifice elementele de umor, am aplicat chestionare beneficiarilor direcți și indirecți ai
educației, concluzia fiind necesitatea organizării și desfășurării unui concurs cultural artistic cu
caracter umoristic.
Proiectul vizează formarea atitudinii de dragoste și respect față de semeni, educarea în spiritul
solidarității umane, încurajează și dezvoltă schimbul de experiență între unitățile de învațământ
participante la concurs.

SCOPUL
Acest proiect îşi propune dezvoltarea aptitudinilor artistice ale preşcolarilor prin
valorificarea elementelor de umor , atât prin exprimare verbală, cât și prin exprimarea non-verbală,
dar și prin crearea unei stări de bună dispoziție în sufletul copiilor.
OBIECTIVE:

❖ atragerea preşcolarilor și elevilor în organizarea unor activităţi cu caracter

extracurricular, prin valorificarea unor aptitudini specifice;

1176
 ❖ dezvoltarea personalităţii preșcolarilor/elevilor prin stimularea imaginației și a laturii
umoristico-artistice;
❖ cultivarea spiritului competitiv, a abilităţilor de cooperare şi lucru în echipă, sporirea
stimei de sine şi a încrederii în forţele proprii prin participarea la concursuri;
RESURSE SOLICITATE
1. Umane
Grădinița P.P. 25: Cadre didactice.
Teatrul de marionete „Așchiuță”, director Ramona Pietrariu ;
Palatul Copiilor, Iași: director prof. Claudia Ciobanu și consilier educativ prof. Andrei
Gabriela;
Emraem S.R.L., reprezentant d-nul Emil Impuscatu
Asociația Părinților Grădinița P.P.Nr.25, președinte Robu Stefania
2. Materiale : decor, sonorizare, diplome, premii
3. Financiare: sponsorizări
4.De timp:2 luni

GRUPUL ŢINTĂ

- preşcolari cu vârste între 3-6ani, școlari din grupa pregătitoare;

Concursul are un caracter de masă, hazliu, deviza lui fiind "umorul ne unește'' si cuprinde trei
secțiuni:

1. DANSURI VESELE ȘI HAZLII

2. PARODII PENTRU COPII
3.MĂȘTI ȘI COSTUME HAIOASE

Condiții de participare:
La concurs pot participa grădinițe din municipiu și județ la una sau două probe, cu condiția
să se încadreze în tematica concursului, să-și reprezinte grădinița printr-o pancardă,
La secțiunea 1 fiecare grădiniță va participa cu grupuri de maxim 14 copii, având o durată
de maxim 3,5 minute. Tematica pentru prima secțiune pornește de la ideea că dansul, în general
creează bună dispoziție, provoacă o stare de spirit pozitivă în sufletul copiilor și este un prilej de

1177
a-și pune în valoare ritmul propriu de dezvoltare, mobilitatea de care dispun, grația în mișcări și
aptitudinile artistice. Dansul trebuie să aibă caracter vesel, hazliu atât prin mișcări, cât și prin
costumație.
La secțiunea 2 fiecare grădiniță va participa cu un numar de maxim 8 copii, cu o durată de
maxim 4 minute. Tematica pentru a doua secțiune este diversă și cuprinde: anecdote, povestiri
hazlii, glume, imitații, zicători, dialoguri hazlii, monologuri, cântece și poezii satirice, amuzante,
copiii sunt costumati înfățișând diferite personaje și se vor prezenta prin câteva versuri sau alte
modalități, în funcție de personajul reprezentat (ex: Păcală, Tândală, d-l. Goe, Nică, Dănilă
Prepeleac, Ivan Turbincă, Motanul Încălțat, Ionică Mincinosul, Maricica, Măgărușul Încăpățânat,
Iedul cu trei capre etc).
La secțiunea 3 fiecare grădiniță va participa cu un grup de maxim 5 copii. Tematica pentru
a treia probă urmărește, la fel ca si cele de mai sus, umorul și buna dispoziție și presupune o paradă
de costume si măsti vesele, haioase, întruchipând diverse personaje de poveste, film, benzi
desenate, etc. indrăgite de copii.
Jurizarea va tine cont de:
• umor adecvat vârstei
• originalitate
• interpretare
• calitatea costumelor

REZULTATE AŞTEPTATE
Desfășurarea unui astfel de concurs va prilejui crearea unei bune dispozitii în rândul
copiilor, depistarea și încurajarea copiilor cu aptitudini artistice deosebite, o mai buna relatie de
colaborare între copii, educatoare și părinți,, cunoașterea și valorificarea unor elemente de umor
din zonele participante.

Valorificarea elementelor de umor și reactualizarea acestora prin intermediul acestui

concurs va avea un efect benefic asupra copiilor prin familiarizarea acestora cu cunoștințe despre
tradiții și obiceiuri, prin perpetuarea, păstrarea și reactualizarea valorilor perene ale poporului
român.

IMPACTUL

1178
 - Formarea atitudinii pozitive și depășirea unor situații diverse prin abordarea lor cu umor.
- Crearea unei legături de colaborare între participant (copii-copii, copii –cadre didactice,
cadre didactice – cadre didactice, părinți – cadre didactice);
- Cunoașterea literaturii adecvate preșcolarilor cu latura de satiră și umor.
BUGETUL
FĂRĂ BUGET PROPRIU
INDICATORI
- Număr participanți: peste 10 unități din municipiu și județ
- Număr de premii speciale: peste 5 premii speciale
MODALITĂȚI DE MONITORIZARE ȘI EVALUARE A REZULTATELOR
Pentru monitorizare și evaluare se va forma o Comisie alcatuită din reprezentanți stabiliți
de instituțiile partenere.
Evaluarea se va face prin acordarea de diplome și premii pentru locurile I, II, III, mențiune
și premii speciale din partea juriului.
Proiectul se va finaliza prin alcătuirea de albume foto, înregistrări video, CD cu fotografii
MODALITĂȚI DE DISEMINARE

• Activităţile de diseminare pe care le propunem în timpul desfăşurării concursului şi după

încheierea acestuia sunt:
- în cadrul comisiilor metodice, a cercurilor pedagogice și a simpozioanelor;

- în cadrul întâlnirilor cu părinții din grădiniță;

- în cadrul manifestărilor dedicate Zilelor Grădiniței

SUSTENABILITATEA
Credem că acest proiect va continua spre noi ediții deoarece umorul este o sursă
inepuizabilă și o modalitate continuă de creare a unei stări de bună dispozitie, relaxare și conexiuni
între persoane. De aceea acest proiect va atrage cât mai mulți participanți prin extinderea la nivel
regional.

1179
 PROIECT EDUCAȚIONAL „S.O.S. NATURA”

Prof. Înv. Preșc. Aioanei Liliana

Ed. Maxim Diana
Grădinița cu Program Prelungit nr. 25 Iași

ARGUMENT

„Tu eşti una din forţele naturii.” (Francois Guizot)

Iașul are un capital natural divers. Acest fapt se datorează, în parte, condiţiilor fizico-
geografice cât și relativa stabilitate a populaţiei în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizării în sectorul
forestier şi dezvoltarea economică redusă ce au determinat o exploatare mai redusă a resurselor
decât în majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general constă în diversitatea florei și faunei,
precum şi în existența unor extinse habitate forestiere şi alpine nealterate, asociate lanţului muntos
al Carpaţilor. Astfel, valoarea capitalului natural al Vrancei a impus de-a lungul timpului luarea
unor măsuri de protecţie a naturii.
În aceste condiţii, cunoaşterea şi ocrotirea speciilor de interes, a rezervaţiilor naturale, a
ariilor protejate de către preșcolari și elevi capătă valenţe noi şi o importanţă deosebită. Acest
proiect se propune un schimb de experienţă menit să propulseze elevul pe o treaptă superioară a
cunoaşterii. Investirea în copii este o ocupaţie cu rezultate înalte şi beneficii mari anticipate în
viitor. Prin urmare, trebuie acordată o atenţie sporită elaborării metodicii adecvate pentru
realizarea evenimentelor participative de educare în protecţia mediului, dezvoltarea comunitară,
agricultura durabilă pentru copii şi tineret, precum şi pentru diversificarea conţinutului acestei
educaţii. Trebuie, în mod imperativ, realizate activităţi de educaţie şi sensibilizare a copiilor în
dezvoltarea comunitară, agricultura durabilă, protecţie a apei, solului, aerului şi diversităţii
biologice conform scopurilor şi obiectivelor generale ale organizaţiei prin intermediul manualelor
elaborate, ateliere, seminare, întruniri, ore ecologice, concursuri, excursii, patrule verzi,
spectacole, muncii practice, amenajare a localităţilor, de protecţie a mediului etc.
Prin derularea acestui proiect se urmăreşte şi cunoașterea reciprocă a grupurilor din
unitățile partenere, care îşi vor dezvolta competenţe de comunicare, de lucru individual şi în grup,
de aplicare a cunoştinţelor însuşite în cadrul lecţiilor de informatică, biologie, geografie.

1180
Scop: Conștientizarea și sensibilizarea comunității școlare și locale privind importanța calității
mediului

Obiective

• Dezvoltarea şi stimularea expresivităţii şi creativităţii copiilor prin desen, pictură şi colaj;

• Cultivarea sensibilităţii artistice a copiilor preşcolari şi şcolari;
• Descoperirea şi dezvoltarea aptitudinilor plastice;
• Valorificarea experienţei pozitive a cadrelor didactice în abordarea creativității;
• Descoperirea şi atragerea în proiect a unui număr cât mai mare de preşcolari şi elevi cu
înclinaţii spre activitățile plastice şi practice.
Grupul ţintă - Parteneriatul este deschis grădinițelor și claselor I-IV.
Beneficiari:

• direcţi: copii, părinţi, cadre didactice

• indirecţi: echipa de proiect, părinţi
Particpanți: preșcolari, școlari, cadre didactice;
Perioada derulării: octombrie 2013 – iunie 2014
Loc de desfășurare: Grădinița cu program prelungit nr.25 din Iași
CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR:
✓ Activitatea nr. 1: „FLORA ȘI FAUNA DIN JUDEȚUL IAȘI” - EXPOZIȚIE
CONCURS DE LUCRĂRI ARTISTICO-PLASTICE REALIZATE DIN MATERIALE
RECICLABILE ( desene, picturi, colaje )
1. Activitate specifică domeniului Estetic şi Creativ - copiii vor realiza sub îndrumarea
cadrului didactic lucrări plastice având ca temă ,,FLORA ȘI FAUNA DIN JUDEȚUL IAȘI”
utilizând diferite tehnici de lucru: desen, pictură sau colaj. Cadrul didactic va selecta pentru fiecare
secțiune maxim 3 lucrări, care vor fi prezente în expoziţia organizată la Grădiniţa PP Nr. 25 IAȘI
și la Casa Corpului Didactic IAȘI
2. Organizarea expoziţiei cu lucrări plastice ,, FLORA ȘI FAUNA DIN JUDEȚUL
IAȘI” cu premii şi diseminarea rezultatelor proiectului: 21 – 30 mai 2014.
✓ Activitatea nr. 2: “S.O.S. NATURA – DIN EXPERIENȚA NOASTRĂ ECOLOGICĂ ”
– CD/CARTE CU I.S.B.N.

1181
(lucrare în care participanții să împărtășească din propria experiență activități cu caracter
ecologic, acțiuni de reciclare, de ecologizare spații verzi, plantare și curățare, acțiuni din
proiecte și parteneriate și impactul avut asupra elevilor/preșcolarilor, proiecte de lecții, diverse
articole despre flora și fauna din județul nostru, însoțită de imagini reprezentative)
RESURSE
Resurse umane

• responsabili de proiect la nivelul unităţii de învăţământ, preșcolari, școlari, cadre didactice

din învățământul preșcolar și primar, părinţii copiilor;
Materiale
• materiale de lucru: acuarele, creioane colorate, carioci, hârtie glasată, hârtie creponată, fire,
materiale textile, materiale din natură etc.; calculator, imprimantă, aparat foto, afişe,
pliante, diplome, adeverințe, CD-ul/CARTEA cu ISBN, spaţii amenajate pentru expoziţii
EVALUAREA PROIECTULUI: Se realizează prin: expoziţii, portofolii, afişe, fotografii,
diplome.

HRANĂ PENTRU TOŢI!

Prof. Armanu Livia

Școala Gimnazială nr. 2 Piatra-Neamț

Pedagogia modernă promovează câteva idei care m-au făcut să realizez un proiect didactic
prin care să îi conștientizez pe elevii din școala noastră asupra importanței muncii, în general, și a
respectului pentru cei ce produc produsele alimentare.
Psihologul Jean Piaget scria: „Cunoștințele derivă din acțiune. A cunoaște un obiect
înseamnă a acționa asupra lui și a-l transforma spre a sesiza mecanismele acestei transformări în
legătură cu acțiunile transformatoare înseși. Inteligența derivă din acțiune... Uneori cunoștințele
provin din contactul cu lucrurile, în sensul că prin observare ți se descoperă anumite proprietăți,
alteori ele rezultă din acțiunile asupra lucrurilor.”

1182
Pornind de la aceste citate am realizat un proiect educațional care a fost aplicat cu succes.
Proiectul propriu-zis:
Motto „Noi vrem o lume demnă pentru copii, pentru că o lume care este potrivită pentru noi, va
fi potrivită pentru toţi ceilalţi”
( Declaraţia copiilor la deschiderea sesiunii speciale, dedicată copiilor, a adunării generale a ONU
din 8 mai 2002 )
Argument
„Toţi oamenii au trei necesităţi de bază: hrana, adăpost şi îmbrăcăminte”
Fiecare copil reprezintă o speranţă pentru o lume mai bună, mai echitabilă. Se cuvine ca noi,
adulţii, să avem grijă ca această speranţă să se dezvolte în cele mai bune condiţii.
Trăim într-o lume a extremelor, cu bogaţi care aruncă mâncarea la gunoi, ai căror copii fac mofturi
pentru ce au în farfurie şi săraci care caută prin tomberoane şi se bucură când găsesc un os cu ceva
resturi de carne, cu copii care nici nu-şi imaginează gustul unor alimente strict necesare.
În această lume mare şi antagonică trăiesc şi elevii din România, din Piatra-Neamţ, din școala
noastră..
Proiectul nostru se doreşte o pledoarie pentru conştientizarea realităţilor privitoare la hrană.
Avem în colectivul nostru copii care ştiu doar să pună banii în mâna vânzătoarei pentru a-şi
cumpăra ceva, fără să ştie de unde provin dulciurile, cum sunt realizate acele alimente şi câtă
muncă şi grijă presupun ele.
Cei mai mulţi, bogaţi şi săraci, nu ştiu cât de greu se obţine „banalul corn”, cu care ei se bat în
pauze.
Pornind de la aceste citate am realizat un proiect educațional care a fost aplicat cu succes.
Opt colective de elevi, unul din fiecare clasă (cls. I, II...VIII) au mers, în zile diferite, să
vadă terenul pe care a fost semănat grâul, să viziteze o moară modernă unde boabele de grâu sunt
transformate în făină, să vadă cum sacii cu făină sunt cărați în mașini curate, duși la fabricile de
pâine și să vadă cum se fac cornurile și pâinea. Elevii sunt rugați să observe locația, condițiile de
muncă, felul cum sunt îmbrăcați muncitorii și cum știe fiecare lucrător ce sarcină precisă are, așa
încât să nu existe întreruperi în procesul muncii. Elevii au urmat calea pâinii și a covrigilor până
la magazinele de distribuție, unde au văzut care este munca unei vânzătoare. Această „excursie” i-
a încântat pe copii, au văzut lucruri neștiute de ei, au învățat nume de meserii.

1183
 Analog cu vizitele descrise mai sus, alți elevi au vizitat o fermă de vaci, un centru de
colectare a laptelui, interiorul fabricii de lapte și unt etc.
În ultima zi a proiectului copiii s-au întâlnit și au prezentat (discutat frumos, civilizat)
despre ce au văzut fiecare și ce le-a plăcut și au promis că nu vor mai arunca cu dispreț cornul
primit gratuit. Alți elevi au prezentat materiale ppt despre drepturile lor la o hrană sănătoasă.
Vrem să-i învăţăm că acel corn este la început un bob de grâu. Apoi el se plantează, cu
mâna și mecanizat, este îngrijit şi privit cu îngrijorare de agricultori tot timpul iernii. Ei ştiu că în
lipsa zăpezii bobul de grâu nu va ajunge plantă, nu va da roade vara.
În anotimpul când cei mai mulţi copii merg la mare sau la ştrand, fermierii seceră grâul,
alte mii de oameni duc grâul la mori pentru a-l transforma în făină. Urmează apoi transportul
acesteia la fabricile de pâine şi patiserii. Mii de lucrători transformă făina în produse gustoase şi
„banalul corn”.
Alţi oameni împachetează produsele şi le depozitează, le transportă la centrele de
distribuţie. După atâta muncă şi investiţii elevii din România primesc gratuit un corn în fiecare zi.
La fel putem prezenta traseul „banalului lapte” primit gratis de către elevi.
O vizită la o fabrică, de pâine sau de produse lactate, îi va convige pe elevi că nu trebuie să
mai arunce cornul şi laptele!
Activităţile proiectului nostru doresc să conştientizeze pe elevi asupra muncii depuse de
producători.
Deşi foarte mulţi elevi nu au suficientă hrană, ei sunt obezi deoarece nu sunt educaţi să
mănânce sănătos. A-i învăţa să mănânce sănătos este un alt obiectiv al proiectului nostru.
Hrana presupune o varietate de produse şi cantităţi suficiente. Oare mănâncă suficient elevii şcolii
noastre? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, Consiliul elevilor va realiza un chestionar din
care să ştim cât şi ce mănâncă, într-o zi, un elev.
Chiar dacă unii elevi adorm flămânzi, uneori doar din neglijenţa părinţilor, proiectul şcolii
noastre vrea să le dovedească copiilor că alţii o duc mult mai rău. O vizită la o cantină a săracilor
le va fi utilă.
Dulciurile pregătite în patiserii şi cofetării au avantaje şi dezavantaje: sunt gustoase, dar
nesănătoase, pentru că ele conţin aditivi toxici.
Vizitele la patiserii îi vor învăţa pe elevi că un consum moderat de dulciuri este mult mai
sănătos pentru ei.

1184
 Vizionarea, urmată de discuţii, a unor filme cu tematică alimentară, va întări convingerea
că este necesar să mâncam sănătos şi chiar mai puţin.
Pentru cei care nu consumă fructe, o vizită în livadă va fi un prilej să vadă „cine” face
fructele din piaţă.
Hrana este doar unul din ingredientele unei vieţi sănătoase, elevii trebuie să facă mişcare,
să respire aer nepoluat, să trăiască într-un mediu curat. Proiectul început în parteneriat cu „Green
Eden”, proiectele „Eco-Şcoala” şi cel finanţat de Fundaţia Alexandrion Group, îi vor învăţa pe
elevi să trăiască într-un spaţiu curat.
Resturile de hrană, ambalajele, trebuie colectate selectiv, aşa încât natura să ramână curată,
iar unele produse să fie reciclate.
Vizitele la marile magazine din oraş pentru a-i învăţa pe elevi să aleagă corect alimentele,
citind cu atenţie etichetele, folosind bugetul mic de care dispun, vor fi utile într-o perioadă de criză
economică.
Grup ţintă
Beneficiarii direcţi ai proiectului sunt elevii claselor primare şi gimnaziale din Şcoala
Gimnazială Nr 2, Piatra-Neamţ.
Beneficiarii indirecţi sunt familiile elevilor, cadrele didactice, comunitatea locală,
partenerii educaţionali, opinia publică.
Scop
Conştientizarea elevilor, cadrelor didactice, părinţilor şi comunităţii pentru promovarea şi
protejarea drepturilor copiilor, respectiv, dreptul la hrană.
Obiective
-cunoaşterea şi conştientizarea drepturilor omului şi a drepturilor copilului;
-conştientizarea tinerilor adolescenţi asupra muncii depuse pentru producerea hranei;
-realizarea dreptului la alimentaţie ca o realitate tangibilă pentru toţi;
-cunoaşterea de către elevi a culturii şi alimentaţiei altor popoare;
-cinstirea hranei şi conştientizarea alimentaţiei sănătoase;
-conştientizarea importanţei nutriţiei corespunzătoare şi sportului pentru un stil de viaţa sănătos;
-formarea deprinderilor de alimentaţie sănătoasă;
-formarea şi dezvoltarea sentimentului că planeta are resurse să hrănească pe toţi copiii lumii, cu
condiţia existenţei păcii şi a exploatării resurselor naturale în folosul tuturor.

1185
 Echipa de proiect
Director:
Director adjunct:
Coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şi extraşcolare:
Prof. Livia Armanu
Diriginţii:
Consiliul Elevilor
Locul şi perioada de desfăşurare
Şcoala Gimnazială Nr 2, Piatra-Neamţ
„Săptămâna Educaţiei Globale” şi în continuare.
Parteneri
Toţi partenerii educaţionali ai ISJ Neamţ.

Bibliografie
1. Freinet, Célestin, 1980, Les techniques Freinet de lʼÉcole moderne, Bourrelier
2. Piaget, Jean, 1998, Psihologia inteligenței, Ed. Științifică

1186
 PROIECT EDUCAȚIONAL:
„ 19 ZILE DE PREVENIRE A ABUZURILOR ȘI
VIOLENȚELOR ASUPRA COPILULUI ”

Prof. Asandei Elena

Grădinița P.N. Nr.7 Târgoviște

În 2015 statele membre ale Națiunilor Unite au adoptat și au lansat, la Adunarea

Generală a Națiunilor Unite din 25 – 27 septembrie de la New York, un nou set de Obiective
de Dezvoltare durabilă. Acestea sunt esențiale în crearea unui context nou pe o scală
internațională, pentru o lume mai sigură și mai sustenabilă.
Cele mai importante obiective de dezvoltare durabilă sunt: să se pună capăt sărăciei, în
toate formele ei; să se pună capăt foametei, realizând o securitate a alimentelor și o nutritie
îmbunătățită; să se promoveze viața sănătoasă; să se asigure o educație incluzivă și de calitate; să
se realizeze egalitatea de gen; să se asigure disponibilitate și management sustenabil al apei și al
sistemului sanitar pentru toți; să se pună capăt abuzului, exploatării, traficului și tuturor formelor
de violență împotriva copiilor.
Proiectul care urmează a fi implementat se referă la acest ultim obiectiv al dezvoltării
durabile care abordează violența împotriva copiilor, deoarece cercetările în domeniul psihologiei
copilului arată că „ abuzul și maltratarea pot să conducă la probleme fizice și de sănătate mentală
de-a lungul vieții, rezultate școlare reduse și pot chiar să afecteze dezvoltarea creierului
copilului.”
Pentru conștientizarea acestor probleme, este bine să se organizeze acțiuni de implicare a
copiilor și părinților în activități de prevenire a bullying-ului, neglijării fizice și emoționale,
abandonului și absenteismului școlar.
Scopul acestui proiect a fost: luarea de măsuri pentru a determina schimbări în grădiniță și
comunitate prin abordarea drepturilor omului și/sau a problemelor de mediu.
Obiectivele stabilite: stoparea abuzului, exploatării, traficului și tuturor formelor de
violență împotriva copiilor; eliminarea celor mai grave forme de muncă a copilului; oferirea tuturor
copiilor de medii de învățare sigure, incluzive și eficiente; asigurarea că toți copiii obțin cunoștințe

1187
și abilități pentru promovarea unei culturi de pace și non-violență; reducerea impactului violenței
în familie, grădiniță și comunitate și reducerea semnificativă a tuturor formelor de violență în
mediul preșcolar.
Am avut ca parteneri: părinții, Federația Internațională a Comunităților Educative –
Secțiunea România (FICE România), Agenția Națională Antidrog, Agenția Națională Împotriva
Traficului de Persoane și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopții
Proiectul s-a desfășurat pe o perioadă de 19 zile și a fost un proiect de educație pentru
societate.
Pentru realizarea activităților am avut nevoie de: aparat de fotografiat și de filmat,
calculator, imprimantă, CD-uri, coli, creioane colorate, carioca, hârtie glace, lipici etc.
Activitățile desfășurate în cadrul proiectului au fost următoarele:
• „ Copacul faptelor bune ” - Realizarea copacului împreună cu copiii și stabilirea
obiectivelor: în fiecare zi copacul va primi cel puțin o frunză pe care va fi scrisă o faptă
bună făcută de copii în acea zi.
• Cântec „ Aceeași inimă ” - Audierea cântecului, învățarea acestuia și extragerea mesajului
transmis de cîntec
• „ Părinții și polițiștii contra violenței ” - Întâlnirea copiilor și părinților acestora cu un
polițist. Discuții despre reducerea semnificativă a tuturor formelor de violență în mediul
preșcolar
• „ Sunt un model pentru copilul meu ” - Activitate ( la cabinetul psihopedagogic din
grădiniță ) pe echipe: părinte - copil
• Joc didactic „ Așa DA, Așa NU ” - Diferențierea formelor de violență față de mediile de
învățare sigure, incluzive
• „ Nu violența ne face mai puternici ” – Activitate cu preșcolarii la Cabinetul
psihopedagogic din grădiniță.
• Poveste cu tâlc: „Casa celor 1000 de oglinzi” - Audierea poveștii și extragerea moralei;
completarea fișei individuale de autocunoaștere: „ Eu în oglindă” ( cum mă văd eu )
• Confecție „ Dar pentru prietenul meu” - Fiecare copil realizează câte o jucărie pe care o
face cadou unui prieten de la cealaltă grupă.
• „ Metode de educare pozitivă ” - Întâlnirea părinților cu profesorul consilier din grădiniță;
aplicarea unui chestionar pentru părinți

1188
 • „ Mesaje călătoare ” - Lipirea pe baloane umflate cu heliu a unor desene cu mesaje non –
violență realizate de preșcolari și trimiterea acestora către alte persoane.
Activitățile au fost atractive și și-au atins scopul propus.
Rezultatele calitative și cantitative așteptate ca urmare a desfășurării proiectului au fost:
crearea unei mișcări preventive a abuzului asupra copilului, stabilirea de orientări și
comportamente învățate care creează obstacole în calea făptuitorilor de acțiuni indezirabile,
protejarea copiilor de abuzuri de orice fel și crearea unei culturi a non-violenței.
Monitorizarea activităților s-a realizat prin oferirea de diplome copiilor participanți la
activități și înregistrarea activităților într-un jurnal.
Diseminarea s-a realizat pe site-ul FICE România, ziare și reviste locale, revista grădiniței,
comisii metodice și cercuri pedagogice.
Evaluarea proiectului: a fost un album cu fotografii din cadrul activităților.

„Copacul faptelor bune ”

Cântec „ Aceeași inimă ”

1189
„ Părinții și polițiștii contra violenței ”

„ Sunt un model pentru copilul meu ”

Joc didactic „ Așa DA, Așa NU ” -

„ Nu violența ne face mai puternici ”

Poveste cu tâlc: „Casa celor 1000 de

oglinzi”

1190
 „JOC, JOACĂ, MIȘCARE!”
PROIECT EDUCAȚIONAL TRANSFRONTALIER
de stimulare a interesului pentru educație fizică și sport în rândul
preșcolarilor

Prof. Avornicesei Maria

Ed. Petraș Mihaela Lăcrămioara
Grădinița cu P.P. Hîrlău

Moto:
„Conştiinţa de sine a plecat de la conştiinţa mişcării, înainte de a gândi logic, ne-am
mişcat instinctual. Mişcarea stă la originea tuturor fenomenelor. Devenirea, adică viaţa, adică
infinitul înseamnă mişcare”. (Jean Piaget)

Sportul şi mişcarea reprezintă o condiţie esenţială pentru asigurarea unui echilibru între
efortul intelectual şi cel fizic, între sedentarism şi activitatea dinamică. Studiile în domeniu au
dovedit că prin practicarea diferitelor activități sportive se favorizează capacitățile de comunicare
și creativitate, se reduce agresivitatea și astfel se ajunge la îmbunățirea premiselor unor activități
complexe, constructive, de socializare. Practicarea mișcării fizice ajută la dezvoltarea psihică a
individului, previne labilitatea emoțională, modelează temperamentul și atitudinile, constituind un
fundament solid pentru personalitatea în formare.
Este știut faptul că perioada de creştere a copilului este socotită o perioadă care solicită o
mare atenţie din partea educatoarei, a cadrelor medicale și a părinţilor. În cazul în care climatul
educaţional din familie nu este favorabil, grădiniţa este instituţia în care copilul poate să-și
satisfacă dorinţa de mişcare, locul unde se realizează compensarea necesară dezvoltării fizice a
copilului. Frecventând grădiniţa copilul este controlat sub toate aspectele dezvoltării și creşterii
lui. Exerciţiul fizic are la orice vârsta, dar mai ales în perioada de creştere, un puternic rol educativ.
Prin efectuarea repetată a unui exerciţiu se ajunge sa stăpâneasca perfect o anumită mişcare, se
elimină mişcările necontrolate și se stăpânesc cele necoordonate. Executând regulat exerciţii fizice
corespunzătoare vârstei, copiii își perfecţionează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare

1191
în viață, ca: mersul, polivalența funcţională, alergarea, săritura, echilibrul, cățărarea, aruncarea și
prinderea. Privite din punct de vedere metodic se caracterizează prin accesibilitate, raportate la
baza materială (sala, mediu natural), adaptare de pregătire a copiilor și dozarea corectă, își
formează o ţinută corectă a corpului în toate poziţiile. Astfel, prin mișcare, prin jocuri pe fond
muzical, prin dans, copiii își exteriorizează sentimentele, devin dezinvolți, li se dezvoltă
capacitățile și deprinderile motrice, simțul estetic. Prin dans, ajung să redea diverse ritmuri
individual, în grup, în perechi.
Acestea sunt câteva dintre premisele care au stat la baza conceperii proiectului educațional
„Joc, joacă, mișcare”, desfășurat în cadrul proiectului național KALOCAGATHIA. Prin
participarea la acest program urmărim să-i ajutăm pe copii să descopere și să înțeleagă frumusețea
mișcării și necesitatea practicării ei.
Proiectul „Joc, joacă, mișcare” se derulează în grădinița noastră pe parcursul acestui an
școlar, pe lângă alte proiecte educative școlare și extrașcolare. După ce echipa grădiniței noastre a
trasat liniile directoare ale proiectului, ne-am gândit că ar fi bine să rupem frontierele ce ne despart
de Republica Moldova și să căutăm parteneri peste hotare, pentru un schimb de experiență care să
vină atât în sprijinul preșcolarilor cât și al cadrelor didactice. Astfel am reușit încheierea de
parteneriate cu două instituții de învățământ preșcolar din Republica Moldova: Creșa-Grădiniță
„Auraș”-Grăseni și Creșa-Grădiniță „Steluța”-Ungheni, această frumoasă colaborare transformând
proiectul local într-un proiect transfrontalier.
Necesitatea derulării a cât mai multe activități de mișcare este susținută de către toți
specialiștii în educație și nu numai. În acest sens, împreună cu cele două grădinițe am stabilit un
Plan comun de activități care să aibă ca element comun mișcarea, jocurile de mișcare, hazul și voia
bună.
Proiectul a fost lansat în luna octombrie în grădinițele din Republica Moldova, precum și
în cele două grădinițe din Hîrlău. Astfel, un număr de aproape 200 de preșcolari de la G.P.P. și
G.P.N. Hîrlău împreună cu doamnele educatoare și părinții au făcut mișcare prin joc și voie bună
pe Stadionul orașului Hîrlău. Ținuta obligatorie pentru toată lumea a fost cea sport, iar bucuria și
entuziasmul de pe chipurile copiilor ne-au arătat că astfel de acțiuni sunt bine-venite și au un
impact major asupra prichindeilor. La fel de încântați au fost și părinții care au făcut mișcare în
același ritm cu cei mici.

1192
 Printre obiectivele proiectului se numără formarea și dezvoltarea deprinderilor motrice de
bază, stimularea calităților intelectuale, de voință și afective în vederea aplicării independente a
deprinderilor însușite, perceperea componentelor spațio-temporale, folosirea acțiunilor motrice
învățate pentru a exprima sentimente, comportamente, însușirea unor norme de comportament care
încurajează o relație socială pozitivă și promovează strategii de depășire a conflictelor între copii,
dar și dezvoltarea respectului față de sine, a încrederii în forțele proprii și a curajului.

Plan comun de activități:

Nr. Termen Denumirea Forma de Locul Parteneri

Crt. activității desfășurare desfășurării
1 Octombrie Lansarea -prezentări G.P.P. Hîrlău Părinți
proiectului PPT și instituțiile
- dezbateri partene
2 Noiembrie „Sănătate și -lectorat cu G.P.P. Hîrlău Părinți
mișcare” părinții și instituțiile Cadru
-discuții cu partene medical
medicul
-schimb de
experiență
3 Decembrie „Ora de -dansuri G.P.P. Hîrlău Părinți
gimnastică tematice, și instituțiile
cu… Moș jocuri de partene
Crăciun!” mișcare
4 Ianuarie „ De la -concurs de G.P.P. Hîrlău Părinți
bulgăreală, la aruncat cu și instituțiile
cel mai bulgări de partene
frumos om de zăpadă
zăpadă” -concurs „Cel
mai frumos

1193
 om de
zăpadă”
5 Februarie „Un strop de - ateliere de G.P.P. Hîrlău Părinți
mișcare, o lucru și instituțiile
picătură de -întâlnire cu partene
viață” specialiști în
nutriție
6 Martie „Un zâmbet, o -dansuri G.P.P. Hîrlău Părinți
floare, un tematice și instituțiile
strop de partene
mișcare!”
7 Aprilie „Apă, soare și -plimbări G.P.P. Hîrlău Părinți
mișcare” -excursii și instituțiile
-drumeții partene
8 Mai „Cross pentru -cross G.P.P. Hîrlău Părinți
natură” -schimb de și instituțiile Sponsori
experiență partene
9 Iunie „Albumul cu -evaluarea G.P.P. Hîrlău Sponsori
amintiri” proiectului și instituțiile
partene

Se poate observa că activitățile sunt pe cât se poate de variate, cu toate că păstrează

linia de orizont al jocului prin mișcare, iar menirea lor este de a ajuta la dezvoltarea psihică și fizică
a preșcolarilor, constituind o bază destinată să rămână toată viața, ca o apărare contra bolilor
civilizaţiei noastre, dintre care în prim plan sunt cele produse de lipsa de mişcare. Alături de
schimburile de experiență dintre gădinițele participante, ca finalitate a proiectului am stabilit
întocmirea unui „Album cu amintiri” realizat din fotografii surprinse pe parcursul desfășurării
activităților, album care va rămâne cu siguranță atât în sufletele celor implicați cât și ca o dovadă
peste culmile timpului că proiectele educaționale au reprezentat o un domeniu atractiv și o pârghie
importantă pentru unitatea noastră către formarea celor mai mici dintre învățăcei.

1194
 Ne propunem, aşadar, o stimulare corespunzătoare a posibilităţilor de dezvoltare fizică
armonioasă şi de manifestare ale copiilor cât mai de timpuriu şi nu numai în cadrul curriculumului
obligatoriu, pentru a se ajunge, în timp, la idealul armonic, caracterizat la atenieni prin formula
„Kalos kai agatos”, la omul vrednic, înzestrat cu toate calităţile fizice, sufleteşti şi morale ale
bunului cetăţean.

Bibliografie:
1.Cerghit I.,1976,”Metode de învăţământ”,E.D.P.,Bucureşti
2.Cătăneanu S., Cojocaru N., Alexandru Ghe., Bangă J.,2002,”Metodica predării educaţiei fizice
şi sportului în ciclul primar” ,Editura Gheorghe Alexandru, Craiova

EXPERIENŢE DIDACTICE ÎN CONTEXT EUROPEAN

Profesor înv. preşc. Bodnărescu Carmen

Profesor înv. preşc. Filip Irina
Grădiniţa P.P.10 Iaşi

În Grădinița cu Program Prelungit Nr. 10 Iaşi s-a desfăşurat în perioada septembrie 2016-
iunie 2018, un proiect european ambițios în care au fost implicate patru unități preșcolare din
patru ţări. PARTENERIATUL STRATEGIC ERASMUS+ - “FROM THE FORESTTO THE
SEA!” - “DE LA PĂDURE LA MARE!” a avut instituţie coordonatoare PIRITA LASTEAED
– TALLINN – ESTONIA –şi următoarele instituţiile partenere: COLEGIUL NATIONAL
“GARABET IBRAILEANU” – IAŞI – ROMANIA, AGRUPAMENTO DE ESCOLAS DE
ALBUFEURA – ALBUFEIRA – PORTUGALIA şi
GO! BASISSCHOOL HOF PEPIJN – LANDEN – BELGIA .

OBIECTIVELE GENERALE ALE PROIECTULUI AU FOST:

1195
  dezvoltarea competenţelor profesionale ale actorilor actului educaţional prin colaborarea
cu instituţii partenere din Uniunea Europeană în vederea inovării şi îmbunătăţirii activităţii
didactice prin schimburi de bune practici
 creşterea calităţii actului educaţional prin utilizarea de metode active de predare-învăţare-
evaluare
 creşterea gradului de cooperare internaţională prin stabilirea de contacte între cadre
didactice din ţări diferite în vederea învăţării şi schimburilor permanente de bune practici

OBIECTIVELE SPECIFICE URMĂRITE DE PROIECT AU FOST:

 Utilizarea metodelor active de predare-învăţare-evaluare în activitatea didactică
 Proiectarea şi desfăşurarea de activităţi de predare-învăţare-evaluare prin metoda
investigării ştiinţifice utilizând poveşti tradiţionale
 Proiectarea şi desfăşurarea de activităţi în aer liber prin utilizarea metodei investigării
ştiinţifice pornind de la poveşti tradiţionale
 Realizarea de schimburi de experienţă bazate pe metode si strategii active de învăţare.
În cadrul întâlnirilor transnaţionale din cadrul parteneriatului strategic, cadrele didactice din
România, Estonia, Portugalia şi Belgia au manifestat un interes deosebit pentru valorizarea
metodelor interactive de grup, precum şi pentru activităţile de tip outdoor.
În ceea ce priveşte întâlnirea transnaţională organizată în unitatea noastră, partenerii noştri
au fost încântaţi de maniera în care desfăşurăm activităţile zilnice şi de implicarea activă a copiilor
în propria instruire. De asemenea, musafirii au sesizat importanţa acordată fiecărei teme dezbătute
şi faptul că fiecare preşcolar îşi poate exprima opiniile şi emoţiile prilejuite de experienţele zilnice
trăite în grădiniţă.
Toţi profesorii din cele trei ţări participante au mărturisit că sunt impresionaţi de faptul că
tradiţiile noastre (mai ales portul nostru popular) sunt transmise din generaţie în generaţie şi au
apreciat că adulţii responsabili de educaţia timpurie stimulează interesul copiilor de a le păstra,
transmite mai departe şi de a se mândri cu ceea ce reprezintă poporul român.

Activităţile de tip outdoor au fost valorizate în mod special pe parcursul desfăşurării

proiectului.

1196
 Ca exemplu concret pentru acest tip de activitate, am ales povestea tradiţională portugheză
despre Plaja Rocha, planificată şi derulată cu scopul stimulării interesului şi a curiozității faţă de
explorarea de mesaje artistice simple, exprimate vizual.
Demersul acestei activități a derivat din activitățile proiectului de cercetare „ Cum s-a format
o plajă”din cadrul temei anuale de învăţare „Cum este/a fost si va fi aici pe Pământ?”, desfăşurat
cu preşcolarii grupei mijlocii de la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 10 din Iaşi.

1. Stabilirea detaliilor practice si logistice:

a. Locaţie: curtea gradiniţei
b. Data: octombrie 2017
c. Preconizarea condiţiilor climatice: vreme frumoasă, cu soare;
d. Echipament: îmbrăcăminte adecvată;
e. Necesar de documente privind deplasarea: tabel cu acordul părinţilor privind desfășurarea
activității;
f. Materiale necesare: flipchart, cochilii de dimensiuni diferite, nisip, acuarele, burete, trafalet,
role de hartie, creta colorata, markere
g. Resurse financiare necesare:
h. Resurse umane: preşcolari, educatoare
2. Timp alocat: 1h
3. Identificarea riscurilor:
a. Stabilirea de măsuri preventive (instrumente necesare):
b. Reguli de comunicat copiilor: reguli de lucru în grup.
4. Activităţi premergătoare:
• Copiii şi-au însuşit elementele privitoare la formarea plajei din legenda portugheză
lecturată în clasă
• Copiii au vizionat materiale ilustrate și on-line ce evidenţiau aspectul unei plajei nisipoase
( plajă, mare etc.)
De asemenea, au avut la dispoziţie fotografii, imagini realizate in diverse tehnici
- împărțirea sarcinilor în fiecare grupă de lucru ;
• G1- aplică tehnici de pictură cunoscute ( suprafaţa de lucru- cochilii naturale, instrumente
de lucru- pensoane de diferite mărimi, tempera) ;

1197
 - pregătesc elementele colorate/decorate pentru sirena realizată de G3
- stabilesc culorile pe care le vor utiliza, pentru a reda chipul sirenei
- acoperă suprafaţa de lucru în culori alese prin consens ;
• G2 – aplică tehnici de pictură/decorare adecvate suprafeţelor mari de lucru
- pictează coli mari de hîrtie cu ajutorul buretelui rotativ
- ştampilează coala de hîrtie cu ajutorul bureţilor de dimensiuni diferite
- tratează suportul de hârtie cu lichid adeziv;
- aplică nisip pe suprafaţa tratată anterior
• G3 - aplică tehnici de desen cunoscute ( suport de lucru- asfalt, instrumente de lucru- cretă
colorată
- conturează pe linii ajutătoare silueta unei sirene ( dim. mari)
- trasează cu ajutorul cretei colorate chipul sirenei;
- adaugă desenului detalii semnificative ( solzi)
Activitatea educatoarei:
- trasează repere pentru echipa G1
- distribuie materialele necesare realizării temei:
- monitorizeaza timpul/ modul de lucru in cadrul echipelor

5. Rezultate:
G1, G3 se reunesc şi decorează silueta sirenei cu cochiliile colorate de grupul G1
G2 finalizează lucrarea şi se alatură celorlalte două grupuri.
Educatoarele au facilitat implicarea fiecărui preșcolar în activitatea desfășurată.

6. Evaluare: S-a realizat prin turul galeriei:

• Unii copii din G1+G3 au adaugat scoici pentru plaja realizată de G2
• Copiii din G2 au propus ca silueta sirenei să fie acoperită şi cu nisip, ca în poveste.

Întreaga activitate cuprinsă în programul de lucru al proiectului a constituit o experienţă

extraordinară pentru că am avut prilejul de a ne perfecţiona şi îmbogăţi strategiile de lucru şi de
asemenea, a confirmat că munca noastră poate fi apreciată la nivel european şi de asemenea putem
fi un exemplu de urmat pentru profesorii străini.

1198
 Rezultatelor activiţăţilor didactice au fost postate pe pagina de facebook a GPP10
https://www.facebook.com/groups/901237603317240, pe pagina de blog a proiectului
www.fromtheresttothesea.blogspot.ro şi pe pagina de facebook
https://www.facebook.com/groups/1655341384763778/

PROIECT EDUCAŢIONAL INTERCULTURAL

“PE ARIPILE PRIETENIEI INDIFERENT DE RASĂ SAU ETNIE”

Prof. Botezatu Carmen

Școala Gimnazială „D.A. STURDZA”- struct. G.P. P. nr. 2 Iași

MOTTO: " În micile universuri în care copiii îşi duc existenţa… nimic nu este
mai acut decât nedreptatea"
(Charles Dickens)

ARGUMENT
Copiii au drepturi speciale:
Toţi copiii au dreptul la viață și la dezvoltare!
Niciun copil nu trebuie discriminat!
Toţi copiii au dreptul să fie ascultați!
Interesul copilului trebuie să primeze!
Convenţia ONU privind drepturile copilului arată că acţiunile educative trebuie să se
desfăşoare fără discriminare şi numai în interesul copilului, să-i fie luată în considerare opinia în
privinţa oricăror proceduri care îl afectează. Învăţământul trebuie să-i pregătească pe copii pentru
o viaţă activă şi responsabilă ca adult şi să urmărească dezvoltarea talentelor şi abilităţilor acestora
la potenţial maxim.
Preşcolaritatea este perioada în care se pun bazele personalităţilor viitoare. Deşi rezultatele
nu sunt vizibile imediat, este important ca demersul nostru să aibă continuitate pe tot parcursul

1199
şcolaritătii, astfel încât, peste ani, copiii noştri să fie capabili să înţeleagă schimbările şi să ia
decizii. Cadrele didactice din învăţământul preuniversitar acordă atenţie sporită cunoaşterii şi
respectării drepturilor copiilor printr-o gamă largă de acţiuni. Toţi copiii au aceleaşi drepturi chiar
dacă provin din categorii defavorizate, mai ales rromii, despre care s-a spus uneori că sunt greu de
educat, copiii sunt deschişi la noi experienţe, la educaţie şi la acumulări calitative şi cantitative
dacă sunt abordaţi cu afecţiune, atenţie şi interes de către cadrele didactice şi mai ales, de copiii cu
care intra în interactiune. În domeniul relațiilor interetnice, noi româniii suntem recunoscuţi ca un
popor tolerant, deschis la dialog privind drepturile omului, ale copiilor ȋn special.
O inovaţie a acestui proiect o constituie participarea a două grupe de preşcolari, una
formată total din copii declaraţi de etnie rromă, iar cealaltă din copii români la un proiect
desfăşurat pe parcursul unui an şcolar.

SCOPUL PROIECTULUI:
Proiectul are ca scop implementarea unor strategii de dezvoltare a atitudinilor şi comportamentelor
pozitive, nediscriminatorii la copiii preşcolari și școlari, în spiritul toleranţei şi egalităţii şanselor
şi promovarea principiilor educaţiei interculturale în rândul părinţilor şi cadrelor didactice
OBIECTIVELE GENERALE:
➢ Promovarea unor valori precum toleranţa şi dragostea pentru semeni ;
➢ Stimularea colaborarii între copii şi între cadre didactice în scopul desfăşurării activităţilor
propuse-educarea si formarea a copiilor ;
➢ Popularizarea experienţei interculturale a cadrelor didactice participante;
➢ Realizarea unui schimb de experienţă între unităţi de învăţămant(din mediul urban si
mediul rural)

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR
• Dansuri ţigăneşti;
• Jocul “Ghemul prieteniei”;
• Desenarea unor copii de diferite naţionalităţi de pe Pământ;
• Desfăşurarea unui concurs de cântece, eventual specifice etniei fiecăruia;
• Alegerea unui prieten în pereche/grup la dans (gazdă+ oaspete);
• Pictarea “Copacului copilǎriei” imprimându-şi palmele ;

1200
 • Socializarea prin servirea gustarii împreună;
• Oferirea reciproca de cadouri lucrate anterior de ei.
RESURSELE PROIECTULUI
Resurse umane:- educatoare
- 20 preşcolari şi 12 şcolari
- parinţii copiilor
Resurse materiale: -spaţiile de învăţământ din grǎdinițǎ
-ecusoane, calculator, imprimantă, aparat foto, player MP3, fişe, jucǎrii,
dulciuri, consumabile, CD / DVD

EVALUAREA PROIECTULUI
Rezultate calitative:
• Realizarea si permanentizarea unor parteneriate educationale între grădiniţe, care să
asigure implicarea copiilor şi a cadrelor didactice în activităţi nonformale de comunicare
şi relaţionare, de manifestare a toleranţei faţă de semeni şi eliminarea discriminării.
• Realizarea unui schimb de idei /exemple de bună practică între cadre didactice .

Rezultate cantitative:
• 20 de preșcolari motivaţi de implicarea şi participarea în acţiuni extraşcolare de tipul
manifestărilor interculturale

Impactul proiectului:
• Eficientizarea procesului instructiv-educativ ţinând seama de potenţialul copiilor
indiferent de rasă, etnie, religie şi de nevoia de consolidare a relaţiilor de prietenie şi
toleranţă

Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului

➢ realizarea si publicarea unei reviste cu I.S.B.N.;
➢ album foto;
➢ CD-uri cu aspecte din activitățile desfășurate.

1201
Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului
• atragerea de noi sponsori;
• implicarea unor noi participanţi la proiect ;
• mediatizarea proiectului în comunitatea locală;
• activităţi de voluntariat în cadrul proiectului.

DISEMINAREA PROIECTULUI
• Prezentarea proiectului la nivelul grădinițelor şi şcolilor.
• Mediatizarea proiectului în ziare, www.educatoarea.ro, www.didactic.ro.
• Schimburi de experienţă cu şcoli care nu sunt implicate în proiect în cadrul cercurilor
pedagogice

PROIECT EDUCAȚIONAL DE EDUCAȚIE ALIMENTARĂ

”MĂNÂNC SĂNĂTOS, CRESC BINE”

Prof. Chelaru Maria

Grădinița ”Roza Venerini”, Pildești-Neamț

TIPUL DE EDUCAŢIE: educaţie pentru sănătate și stil de viață sănătos

TIPUL DE PROIECT: local

INTRODUCERE
Acest proiect se naște dintr-o reflecție realizată de către colectivul cadrelor didactice cu
privire la obiceiurile alimentare ale preșcolarilor. Mulți dintre copiii noștri preferă alimentele care
nu au nici o caracteristică nutrițională adecvată, de multe ori resping fructele și legumele, care sunt
esențiale pentru creșterea corectă și sănătoasă. De aceea educatoarele s-au hotărât să realizeze un
proiect educațional în care împreună cu preșcolari să poată aprofunda tema nutriție, care ne va

1202
însoți pe tot parcursul anului și va fi motiv de reflexie pentru schimbarea obiceiurilor mai puțin
corecte.
O alimentație sănătoasă permite fizicului să se dezvolte mai bine dând putere si energie,
dar, de asemenea, este un obicei care trebuie să devină patrimoniul cultural al fiecăruia dintre noi.
Corpul nostru are nevoie de anumite alimente să crească sănătos și de aceea copiii noștri vor fi
conduși spre cunoașterea ritmurilor naturii, producerea alimentelor, transformarea lor, proprietățile
anumitor mâncăruri. Conținuturile diferitelor activități oferite preșcolarilor noștri vor fi realizate
sub formă de joc, înțeles ca o plăcere de a cunoaște produsele alimentare și în special cele care
permit o creștere sănătoasă, oferind momente interesante care să-i obișnuiască cu o alimentație
sănătoasă, fără a da peste cap viața lor, fără a forța.
Gustul și alimentele sunt factori foarte personali, care nu pot deveni obligații din partea
adulților, dar devin experiențe emoționale, care creează o stare de bine. Se va porni de la nevoile
și obiceiurile dobândite de către copii și, treptat se vor organiza ocazii zi de zi, în care vor fi
implicate cunoștințe specifice alimentelor, importanța lor nutrițională, originea lor și introducerea
lor în alimentația zilnică .Trebuie avut în vedere absența foarte deasă a fructelor și legumelor în
alimentația lor, și de aici necesitatea de a obișnui copiii cu consumul lor.

SCOP- Este bine să încurajăm copiii de la o vârstă fragedă să dobândească obiceiuri alimentare
bune și să reflecteze asupra faptului că o alimentație sănătoasă și variată creează bunăstare
psihofizică prin eliminarea acelor situații de boală care sunt adesea asociate cu o alimentație mai
puțin corectă.

GRUP ȚINTĂ
DIRECT: Copiii grupelor ”Puișorii” și ”Veverițele” din grădinița ”Roza Venerini”-Pildești;
INDIRECT: Cadre didactice, părinţi;

OBIECTIVE SPECIFICE DE ÎNVĂȚARE:

- Să cunoască varietatea plantelor ca un dar al naturii;
- Să observe diversitatea speciilor alimentare cu cele cinci simțuri;
- Să respecte regulile de bază privind normele igienice;
- Să cunoască drumului parcurs de mâncare, odată ajuns în corp;

1203
 - Să cunoască părțile corpului implicat în nutriție;
- Să denumească corect alimentele cunoscute;
- Să cunoască funcția alimentelor cunoscute;
- Să descopere relațiile dintre diferitele produse alimentare și originea lor;
- Să observe și descrie diferite fructe și alimente și caracteristicile lor nutriționale
(vitaminele-proteine-grăsimi-carbohidrați);
- Să efectueze simple clasificări;
- Să cunoască piramida alimentelor;

RESURSE:
a) umane:
- Responsabili de proiect;
- Elevi din ciclul preșcolar;
- Cadre didactice;
- Reprezentanți ai partenerilor și ai comunității;
b) materiale: carton colorat, lipici, creioane colorate, acuarele, plastilină, vase, echipament de
bucătărie, fructe și legume, diferite alimente, planșe, jetoane, calculator, aparat foto, pliante,
diplome, videoproiector, stick;
- Spații școlare și extrașcolare amenajate pentru expoziții;
c) informaționale:
- Proiectul scris
- Evidența participanților din cadrul proiectului
- Site-uri pe internet, grupuri și pagini ale instituțiilor
- Diplome

RESURSE TEMPORALE : an școlar 2018-2019

REZULTATE AȘTEPTATE
La copii
• o sensibilitate mai mare la problematica alimentației;
• conștientizarea faptului că printr-o alimentație sănătoasă ne putem păstra sănătatea;

1204
• însușirea și respectarea regulilor pentru o alimentație sănătoasă;
La părinți
• conștientizarea valorii educaționale a școlii;
• implicarea activă la propunerile făcute;
La cadre didactice
• trăirea și experimentarea directă a experiențelor cu copiii, va permite de a fi întotdeauna o parte
activă și integrantă a creșterii acestora;
•dezvoltarea relațiilor de colaborare și împărtășirea experienței pozitive între cadre didactice și
colectivele de preșcolari pe care-i îndrumă;

MONITORIZARE ȘI EVALUARE
Evaluarea se va face pe tot parcursul proiectului luând în considerare gradul de implicare și
participare activă a copiilor. Evaluarea finală, prin observarea și aplicarea de fișe specifice.

PROMOVARE/ DISEMINARE/ EVALUARE:

Promovarea proiectului prin activitățile de perfecționare la nivelul Comisiilor metodice,
Cercurilor pedagogice;
Afişarea unor postere ale preșcolarilor la diferite instituţii ale comunităţii;
Prezentarea părinţilor a lucrărilor preșcolarilor;
Participarea cu creaţiile plastice ale preșcolarilor la diferite concursuri pe această temă;

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR
Nr.crt Denumirea activității Mijloc de Data Responsabil
realizare
1. Organizarea proiectului cu Masă rotundă cu Octombrie Educatoarele
analiza și stabilirea cadrele didactice 2018 înscrise
obiectivelor, realizarea
documentației, încheierea
de parteneriate.

1205
2. ”Acesta este corpul meu” Observare Noiembrie Educatoarele
(părțile corpului implicate 2018 înscrise
in digestie)
3. „Programul zilnic” Convorbire Decembrie Educatoarele
(convorbire pe bază de 2018 înscrise
imagini despre un
program sănătos)
4. ”Să descoperim alimentele Jocuri senzoriale Ianuarie 2019 Educatoarele
cu cele cinci simțuri” înscrise
5. ”Fructele și legumele, Observare Februarie 2019 Educatoarele
prietenele noastre” înscrise
6. ”Alimente de origine Observare Aprilie 2019 Educatoarele
animală ” înscrise
7. ”Să descoperim piramida Convorbire Mai 2019 Educatoarele
alimentelor” înscrise
8. ”Mănânc bine, cresc Evaluare Iunie 2019 Educatoarele
sănătos” înscrise
9. Organizarea unor Activități de Iunie 2019 Educatoarele
evenimente de diseminare diseminare a înscrise
în unitățile colaboratoare, proiectului
pe site-urile unităților
școlare aplicante.
Realizarea unor materiale
electronice cu rezultatele
proiectului.

1206
 PROIECT EDUCATIONAL LOCAL
Ediția a II-a, DECEMBRIE 2018
,,NE BUCURĂM DE MOȘ NICOLAE ȘI DE MOȘ CRĂCIUN!”

Prof. înv.preșcolar Ciobanu Daniela Petronela

Prof. înv. preșcolar Țibulcă Gabriela Mihaela
Grădinița cu Program Prelungit nr.1 Târgu Frumos, Jud. Iași

ARGUMENT
Sărbătorile de iarnă sunt un prilej de bucurie atât pentru cei mari, dar mai ales pentru cei mici
și reprezintă o mare valoare educativă. Câți dintre copii nu-și aranjează cu grijă cizmulițele pentru
Moș Nicolae, ca să le lase ceva în ele? Câți copii dar și adulți nu au încercat să-l surpindă pe Moș
Crăciun în acțiune?
Așteptând aceste două personaje mult dorite, copilul știe că trebuie să fie cuminte, în caz
contrar Moșii vor sancționa comportamentul negativ. Familiarizarea cu tradițiile și obiceiurile
specifice poporului nostru trebuie să fie un deziderat, încă de la vârsta preșcolară. La această vârstă
copilul este asemeni unui câmp gol, care așteaptă să fie semănat cu acele valori esențiale ale
umanității, ce vor face din el un om mândru de moștenirea sa culturală și de apartenența sa
religioasă, va ști să aleagă frumosul și binele din alte culturi.

SCOP
Educarea copiilor pentru respectarea obiceiurilor și a tradițiilor specifice sărbătorilor de iarnă,
dezvoltarea capacității de a cunoaște și înțelege semnificațiile religioase aferente sărbătorilor de
iarnă ale românilor.

OBIECTIVE
-Cunoașterea unor tradiții, obiceiuri aparținând folclorului specific sărbătorilor de iarnă
- Confecționarea cizmuliței lui Moș Nicolae
- Concurs

1207
 - Realizarea picturii ”Uite, vine Moș Crăciun!”
- Program de colinde
- Realizarea expoziției cu lucrările copiilor
- Participarea la activități tradiționale creștinești

ECHIPA DE PROIECT:
Organizator: ȘCOALA GIMNAZIALĂ „GARABET IBRĂILEANU ” TÂRGU FRUMOS
Partener : Grădinița cu Program Prelungit nr.1 Târgu Frumos, Jud. Iași
Inițiatori:prof. Condurache Adriana, prof. Sandu Axinia, prof. Simion Adriana, prof. Simon
Eugenia
Coordonatori : prof. Condurache Adriana,prof. Gosman Neculai, prof. Simion Adriana, prof
.Simon Eugenia

GRUP ȚINTĂ: elevii și preșcolarii unităților școlare implicate

BENEFICIARI : elevii, preșcolarii și părinții

PERIOADA DE DESFĂȘURARE: 15- 31 decembrie 2018

LOCUL DE DESFĂȘURARE: școală, grădiniță, Casa de Cultură

ACTIVITĂȚILE PROIECTULUI
• 15-29 noiembrie – convorbiri, lecturi despre Moș Nicolae și Moș Crăciun, repetiții pentru
realizarea programului de colinde, activități artistico- plastice , care se vor desfășura în sala
de clasă
• 2 decembrie- prezentare PPT ”Legenda lui Moș Nicolae” în clase
• 6 decembrie- Colaj de cântece și poezii dedicate Sfântului Nicolae în Sala de Sport
• Confecționarea ”Cizmulița lui Moș Nicolae” în clase
• 15 decembrie- Concert de colinde- Casa de Cultură
• 21 decembrie- prezentare PPT ”Legenda lui Moș Crăciun”
• Concurs Secțiunea I –interpretare de colinde

1208
 • Concurs desene ”Cizmulița lui Moș Nicolae” și întâlnire cu Moș Crăciun la școală și
grădiniță
• 20, 21 decembrie- program de colinde la școală și grădiniță
RESURSE:
a) Resurse materiale: spațiul școlii și al grădiniței, aparatura audio- video, dvd, obiecte de
papetarie, calculator
b) Resurse umane- elevi, cadre didactice , preșcolari
c) Resurse temporale- 15 noiembrie-31 decembrie 2018
EVALUARE:
• Aprecieri verbale
• Acordarea de diplome pentru fiecare secțiune
• Dulciuri pentru copii
• Expoziție
• Publicarea rezultatelor în revista școlii
REZULTATE AȘTEPTATE:
Colaborarea școlii cu familia
Colaborarea școala-grădiniță
Popularizarea activităților școlii și ale grădiniței
Atragerea elevilor, preșcolarilor și cadrelor didactice în alte proiecte educaționale

DISEMINAREA REZULTATELOR
-În Consiliul Profesoral
-La ședințele cu părinții
-Pe site-ul instituțiilor participante
-În revista școlii

1209
 BENEFICIILE PARTENERIATELOR EDUCAȚIONALE

Prof. Înv. Preșcolar Climescu Lina

Prof. Înv. Preșcolar Chirilă Viorica
Școala Gimnazială „George Coșbuc” Iași -struct. G. P. P. nr. 27 Iași

Obiectivul programelor de dezvoltare timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihică,

emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova supravieţuirea copilului.
Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece aceasta este
perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare este neglijat în acest stadiu,
este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi aceste pierderi mai târziu. Educaţia timpurie
reprezintă totalitatea experienţelor individuale şi sociale existente sau organizate, de care
beneficiază copilul în primii ani de viaţă. Ele au rolul de a proteja, creşte şi dezvolta fiinţa umană
prin înzestrarea cu capacităţi şi achiziţii fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere identitate
şi demnitate proprie. Educaţia timpurie asigură fundamentele dezvoltării fizice , psihice sănătoase
şi ale dezvoltării sociale.
Ceea ce învaţă copiii în primii ani de viaţă reprezintă mai mult de jumătate decât vor învăţa
tot restul vieţii. Educaţia timpurie se realizează ca educaţie informală în familie, în relaţii de
vecinătate şi în relaţii comunitare, prin mass-media – ca educaţie formală în creşe, grădiniţe şi alte
instituţii de ocrotire şi educaţie; şi sub forma educaţiei nonformale în cluburi sportive, cluburi ale
copiilor şi elevilor, biblioteci, muzee etc. Această educaţie, ca primă treaptă de pregătire pentru
educaţia formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu (în jurul vârstei
de 6 ani), prin formarea capacităţii de a învăţa. Învăţarea timpurie favorizează oportunităţile de
învăţare de mai târziu.
Deprinderile şi cunoştinţele dobândite devreme favorizează dezvoltarea altora ulterior, iar
deficienţele de cunoştinţe şi deprinderi produc în timp deficienţe mai mari, oportunităţi de învăţare
ratate sau slab valorificate.În România, de regulă, se vorbeşte despre educaţie timpurie odată cu
intrarea copilului în grădiniţă. În acelaşi context, se consideră că grădiniţa asigură mediul care
garantează siguranţa şi sănătatea copiilor şi care, ţinând cont de caracteristicile psihologice ale
dezvoltării copilului, implică atât familia cât şi comunitatea în procesul de învăţare.Pentru că vârsta

1210
timpurie este cea mai importantă perioadă pentru dezvoltarea personalităţii copilului, şi perioada
de la naştere până la intrarea în şcoală cere stimulare, în dezvoltarea optimă a copilului este necesar
parteneriatul educaţional încheiat între grădiniţă, respectiv şcoală şi familie, comunitate ori
instituţii care au rol în creşterea, îngrijirea şi educarea copilului. Parteneriatele implementează un
sistem de educaţie timpurie, un proces complex şi îndelungat care cere o colaborare strânsă şi
continuă şi o comunicare între Ministerul Educaţiei Naționale şi alte instituţii (incluzând familia,
care este o instituţie) în vederea asigurării coordonării tuturor măsurilor privind drepturile,
protecţia şi dezvoltarea viitoare a copilului.În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge
următoarele conţinuturi: transmiterea unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe
despre relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate, îmbogăţirea
vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare,
cercetare etc.
O resursă şi un sprijin permanent în educarea şi dezvoltarea copiilor o constituie implicarea
familiei, părinţilor ca parteneri în educaţie. Părinţii sunt încurajaţi să ia parte la planificarea şi
derularea programelor educative pentru copiii de vârste mici, ceea ce implică o responsabilizare şi
o eficienţă sporită.În zonele urbane nivelul de ocupare a populaţiei a crescut; părinţii nu au
suficient timp să-şi supravegheze copilul în familie, pe când în zonele rurale natura ocupaţiilor, în
special cele legate de agricultură, oferă, aparent, mai mult timp părinţilor pentru supravegherea
copilului în familie. De asemenea, modelul familiei lărgite (părinţi, copii şi bunici), care este
conservat îndeosebi în zonele rurale, este în favoarea educării copilului în familie în această
perioadă a vârstelor mici. Parteneriatele încheiate cu familia, în special cele încheiate în cadrul
unităţilor educaţionale în care activăm ca şi cadre didactice, vizează dezvoltarea şi implementarea
unor programe de formare pentru părinţi, inclusiv formare pentru creşterea implicării taticilor. De
asemenea, formarea trebuie să garanteze faptul că părinţii vor deveni mai sensibili la problemele
sociale şi psihologice, precum şi la probleme de orice gen atunci când îşi cresc copiii. Astfel,
părinţii au posibilitatea să-şi cunoască mai bine copiii, modul lor de manifestare în viaţa de grup,
pot înţelege mai bine rolul lor educativ.Printre obiectivele pe care tind să le atingă acest gen de
parteneriate în dezvoltarea copilului de vârstă timpurie amintim: înlăturarea factorilor perturbatori
în cadrul comunicării grădiniţă - şcoală – familie; creşterea gradului de implicare a părinţilor în
toate activităţile şcolare şi extraşcolare; schimbarea mentalităţii neadecvate a unor părinţi faţă de
grădiniţă / şcoală; cunoaşterea de către părinţi a posibilităţilor şi nevoilor psiho-fizice ale copiilor;

1211
învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectulală sub formă de activităţi comune elevi –
părinţi – cadre didactice.
Rezultate aşteptate: consolidarea abilităţilor de comunicare părinte – cadru didactic,
îmbunătăţirea situaţiei şcolare a copiilor. Prin acest tip de parteneriate se stabilesc relaţii mai
apropiate şi mai deschise între educatoare şi părinţi, iar părinţii, cunoscându-se mai bine între ei,
pot colabora mai uşor în luarea unor decizii importante pentru grădiniţă. Principala răspundere
pentru protecţia, creşterea şi dezvoltarea copiilor îi revine familiei şi, ca atare, familia este
îndreptăţită să beneficieze de toată protecţia şi sprijinul de care are nevoie.Prin urmare, accesul
părinţilor, familiilor, tutorilor, al persoanelor care au în îngrijire copii şi al copiilor înşişi la o gamă
completă de informaţii şi servicii este o prioritate, parteneriatele încheiate cu familia fiind menite
să sprijine educaţia copiilor de vârstă timpurie. Dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială,
afectivă, cognitivă şi culturală a copiilor constituie o prioritate naţională şi globală.Parteneriatele
cu instituţii care pot contribui în mod deosebit la dezvoltarea copilului de vârstă timpurie pot
include implicarea directă (pe lângă familie) a autorităţilor locale, a parlamentarilor, a
organizaţiilor neguvernamentale, a sectorului privat şi a agenţilor economici, a conducătorilor
religioşi, spirituali, culturali, ai liderilor şi ai membrilor comunităţilor.Acest gen de parteneriate
vizează stimularea mentală, antrenarea fizică şi dezvoltarea amplă a abilităţilor copiilor prin
diferite activităţi, cum ar fi: muzica, abilitatea manuală; formarea unor deprinderi de colaborare;
desfăşurarea unor activităţi didactice cu teme istorice şi creştine etc.Grădiniţa, respectiv şcoala
ocupă un loc central în comunitate.
Rolul este de a crea viitori cetăţeni iar acest lucru nu este suficient a se învăţa doar în cadrul
activităţilor de educaţie pentru societate. De aceea, este nevoie de participarea la activităţi
extracurriculare, la viaţa comunităţii. Astfel, procesul educaţional început în grădiniţă se extinde
şi asupra comunităţii. Copilul are posibilitatea să recunoască problemele acesteia, să fie mult mai
atent la ce se petrece în jurul lui, să caute să rezolve probleme, să-şi dezvolte spiritul de
iniţiativă.Proiectele de parteneriat educaţional cu Comunitatea Locală - Primărie, Poliţie – au ca
argument educaţia preşcolarilor pentru cetăţenie democratică în vederea formării unor cetăţeni
activi si responsabili. Prin acţiunile desfăşurate în acest sens copiii îşi însuşesc concepte cheie –
libertate, justiţie, egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcţionare a instituţiilor democratice,
sunt puşi în diferite situaţii de a respecta pe cei de lângă ei, îşi formează deprinderi de a-şi proteja
propria persoană şi pe ceilalţi.Încheierea unui parteneriat între grădiniţă / şcoală şi comunitate

1212
înseamnă participarea activă a copilului în mediul şcolii şi al comunităţii. Beneficiile participării
elevilor la viaţa comunităţii se reflectă în dezvoltarea capacităţii de cooperare cu autorităţile locale
(ex. Poliţia) în rezolvarea unor probleme. Un rol important în dezvoltarea copilului de vârstă
timpurie îl au ONG-urile, prin încheierea de parteneriate cu acestea, având ca scopuri promovarea
şi valorizarea diversităţii şi egalităţii în drepturi; promovarea şi respectarea personalităţii şi a
drepturilor copilului; conştientizarea importanţei educaţiei pentru sănătate; promovarea
comportamentelor sănătoase şi prevenirea comportamentelor cu risc (campanii antidrog, împotriva
fumatului etc) .
O altă dimensiune a educaţiei pentru societate o reprezintă educaţia religioasă a cărei
calitate poate fi îmbunătăţită prin parteneriate cu reprezentanţi ai Bisericii. Astfel, am realizat
vizite, convorbiri tematice, cântece, colinde, excursii care au avut ca obiectiv turistic si mănăstiri.
Într-o accepţiune generală, educaţia este procesul (acţiunea) prin care se realizează formarea şi
dezvoltarea personalităţii umane. Educaţia este contiună. Ea începe din primele momente ale vieţii
şi se încheie odată cu ea. Fiecare copil este unic, iar educaţia trebuie să ţină cont de particularităţile
individuale ale fiecărui copil. Rolul educatoarei este extrem de mare în acest sens. Educatoarea
este persoana care trebuie să ofere ocazii de dezvoltare fiecărui copil în parte, pentru că grădiniţa
este locul unde are loc procesul de dezvoltare a personalităţii ca parte componentă a educaţiei
timpurii. De aceea, formarea continuă a cadrelor didactice, a asistenţilor sociali şi a altor categorii
de personal de îngrijire care, prin activitatea lor, trebuie să colaboreze cu părinţii în domeniul
educaţiei şi îngrijirii copilului, este una dintre componentele psihopedagogice esenţiale în
atingerea scopului propus.„Menirea firească a şcolii nu este să dea învăţătură, ci să deştepte,
cultivând destoiniciile intelectuale în mintea copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” (Ioan
Slavici)
BIBLIOGRAFIE:
• Culea , Laurenţia. -2009- Curriculum pentru educarea timpurie – o provocare ? , Editura Diana
Gutium I, Mămăligă M, Mumjiev G -2000- Parteneriatul pas cu pas , Editura Fundaţia
Internaţională pentru sisteme Electorale, Chişinău.
• Velea . Luciana şi colaboratorii -2006- Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate, Ghid
pentru profesori şi elevi , Editura Agata .
• Vlăsceanu ,Gheorghe coord., Neculau , Adrian -2002- Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom .

1213
 „DE LA LUME ADUNATE ŞI-NAPOI LA LUME DATE”
FESTIVAL JUDEŢEAN – CAEJ 2019, POZIȚIA 87

Prof. înv. preșc. Cojocaru Lăcrămioara Alina

Prof. înv. preșc. Palel-Manole Teodora
G.P. P. „Sf. Sava” Iaşi

Parteneri: Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, Palas Iaşi, Asociaţia Grădiniţei „Sf. Sava”
Iaşi, Primăria Iași, Palatul Copiilor Iaşi, Asociația „Ciurbeștenii”, Asociația „Communio”,
Asociația pentru educație „De La mic La MARE”, Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi –
Muzeul de Istorie, Muzeul Etnografic al Moldovei, Biblioteca „Gh. Asachi” Iaşi, Antibiotice Iași,
Clinica Stomatologică ,,Dentesse”, Radio Iași, Tele M, Infinit TV, TVR.
Datele de contact ale coordonatorului:
1. Prof. înv. preșc. Gorea Iuliana - 0741 915 913
2. Prof. înv. preșc. Cojocaru Lăcrămioara Alina - 0742368351
a) Ideea proiectului este de a reactualiza și a pune în valoare creațiile specifice folclorului
copiilor și de a-i provoca să îmbine lumea îndrăgită a jocurilor virtuale cu bucuria, dansul şi buna
dispoziţie din viaţa reală.
b) Motivaţia proiectului:
Folclorul copiilor a luat naştere în mod firesc, la vârsta când jocul este punctul central al
universului infantil extrem de bogat şi divers, reprezentând lumea în care copilul creşte şi se
formează. Realizarea acestui proiect vine în sprijinul cadrelor didactice, al părinţilor, al
comunităţii, pentru a redescoperi şi promova creaţiile specifice acestui tezaur folcloric al
universului copiilor, în beneficiul tuturor.
c) Scopul proiectului: promovarea şi valorificarea creaţiilor specifice folclorului copiilor.
d) Obiectivele proiectului:
- O1: realizarea unei campanii de promovare a proiectului, rezultatelor şi impactului acestuia
în rândul cadrelor didactice, pe o perioada de 11 luni de implementare și desfășurare;
- O2: promovarea potențialului artistic și creator al copiilor înscriși la festival, ce au calități
pentru dans, muzică, artă populară și meșteșuguri;

1214
 - O3: promovarea și păstrarea valorilor tradiționale din folclor prin imagini fotografice
reprezentative;
- O4: stimularea profesorilor îndrumători pentru păstrarea și transmiterea valorilor folclorului
autentic, atât prin proba artistică directă, cât şi prin articole publicate în cadrul revistei festivalului;
- O5: marcarea Zilei Naționale a Costumului Tradițional din România prin evidențierea
portului tradițional al zonei, în cadrul Festivalului ,,De la lume adunate și-napoi la lume date”.
e) Resurse solicitate pe obiective:
Resurse umane:
- Copii, părinţi, cadre didactice din grădiniţele și cluburile de dans participante și
reprezentanţi ai comunităţii locale (O2, O3, O4, O5);
- Specialişti din diferite domenii: literatură, muzeografie, etnografie şi folclor, artă, artă
fotografică (O1, O2, O3, O4, O5).
Resurse materiale:
- Cameră video, aparat de fotografiat digital, reportofon (O1, O2, O3, O4);
- Costume populare, obiecte de artă populară autentice, fotografii, diferite materiale pentru
realizarea expoziției și prezentarea minimuzeului din incinta grădiniței (O2, O3, O4, O5);
- Afişe, pliante, bannere, ecusoane, diplome (O1, O2, O4, O5).
f) Grupul-ţintă: - preşcolari, elevi de ciclu primar din cadrul cluburilor de muzică și dans,
cadre didactice.
g) Activități:
Nr
crt Obiective Activitate Perioada/lună Responsabili
specifice 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1
0 1
Realizarea unei Realizarea unor întâlniri Echipa de
campanii de pentru constituirea proiect
promovare a echipei de proiect,
proiectului, formularea agendei de
rezultatelor şi lucru pentru cele 11 luni
impactului de implementare a
acestuia în proiectului

1215
1. rândul cadrelor Constituirea unei baze Echipa de
didactice, pe o de date cu parteneri ce proiect
perioada de 11 au ca obiect de
luni de activitate promovarea
implementare culturii tradiționale și
și desfășurare realizarea de materiale
de promovare a
proiectului.
Promovarea Activităţi premergătoare Echipa de
potențialului desfăşurării festivalului, proiect
2.
artistic și demarate de către
Cadrele
creator al educatoare în grădiniţă:
didactice din
copiilor înscriși ateliere meșteșugărești,
unităţile
la festival ce au serbări/șezători,
preşcolare
calități pentru marcarea unor sărbători
participante
dans, muzică, tradiniționale, audiţii,
artă populară și citire de albume foto,
meșteșuguri vizionări filmuleţe,
prezentări PPT s.a.

Activităţi de învăţare,
repetare şi consolidare a
deprinderilor de a
interpreta expresiv
momentul artistic pentru
festival.

1216
 Promovarea și Activităţi premergătoare Echipa de
păstrarea de implicare activă a proiect
3.
valorilor copiilor: vizite la
Cadrele
tradiționale din muzee, selectarea
didactice din
folclor prin fotografiilor ce respectă
unităţile
imagini tema expoziţiei,
participante
fotografice promovarea tradiţiilor şi
reprezentative obiceiurilor specifice, Părinți
unde costumul
tradițional este la loc de
cinste.

Realizarea expoziţiei Echipa de

„Tradiție și port proiect
popular de ieri și de Cadrele
azi”, cu fotografii didactice din
trimise de cadrele unităţile
didactice participante. participante

Stimularea Premierea, mediatizarea Echipa de

profesorilor și popularizarea proiect
îndrumători momentelor artistice
Juriu
4. pentru prezentate în mass –
păstrarea și media și revista
transmiterea festivalului
valorilor
Publicarea articolelor
folclorului Coordonatori
trimise de cadrele
autentic, atât proiect
didactice, în revista
prin proba
festivalului
artistică
directă, cât şi
prin articole

1217
 publicate în
cadrul revistei
festivalului;

Marcarea Zilei Desfăşurarea Echipa de

Naționale a Festivalului „De la lume proiect
Costumului adunate şi-napoi la
Cadrele
5. Tradițional din lume date”, ediția a V-a
didactice din
România prin și participarea formației
unităţile
evidențierea câștigătoare la
preşcolare
portului Festivalul International
participante,
tradițional al „Cătălina”
copii, juriu,
zonei în cadrul
Promovarea purității și spectatori
Festivalului
diversității costumului
,,De la lume
popular prin invitarea
adunate și-
tuturor celor prezenți de
napoi la lume
a îmbrăca, în cadrul
date’’
evenimentului, straiele
populare, precum și
ateliere de creație
meșteșugărească, sub
îndrumarea unui meșter
popular.

h) Rezultatele de bază ale proiectului

O1: 20 cadre didactice implicate în echipa de proiect, 30 de grădiniţe, cluburi de muzică și dans
informate, 30 de mape de promovare, 30 afişe de promovare, 1 banner, 3 întâlniri cu parteneri

1218
pentru promovarea proiectului şi a regulamentului de participare (în cadrul comisiilor metodice,
cercurilor pedagogice, mass-media).
O2: 10 activităţi de informare/formare, adaptate la nivelul de înţelegere al preşcolarilor şi elevilor,
realizate de cadrele didactice implicate în proiect: 2 audiţii (cântece populare, numărători,
cimilituri, descântece etc.), 2 vizionări (dansuri populare, vizionări festivaluri folclorice etc.), 1
joc muzical (descântece/cimilituri/numărători/zicători) prezentat de către o echipă de 10 - 14
preşcolari sau elevi de ciclu primar din cadrul cluburilor de muzică și dans, 1 dans popular
prezentat de către o echipă de 10-14 copii, 1 cântec/colaj popular vocal și instrumental, interpretat
de solist vocal/instrumental sau grup instrumental (duet, trio, formaţie), 2 ateliere meşteşugăreşti
sub îndrumarea meşterilor populari, 1 serbare/şezătoare .
O3: 2 prezentări powerpoint (portul popular, arta mesteşugărească etc.), 2 citiri de albume foto
(fotografii vechi şi noi cu portul popular, obiceiuri, arta meşteşugărească etc.), 1 vizită la muzee,
1 vizită la bibliotecă, 4-6 fotografii selectate de către un cadru didactic, conform temei proiectului.
O4: acordarea de premii în procent de 30% din numărul de concurenți, o mediatizare în cadrul unei
emisiuni la Radio Iași, Tele M, Tvr 1, Infinit TV, Radio Iași, Ziarul Evenimentul, realizarea unei
reviste a proiectului.
O5: 400 de participanți îmbrăcați în costume naționale
i) Impactul proiectului
- sensibilizarea preșcolarilor, elevilor de ciclu primar din cadrul cluburilor de muzică și dans și a
cadrelor didactice în ceea ce privește folclorul şi valorile transmise;
- adoptarea de către copii a unor atitudini pozitive față de tezaurul folcloric transmis din generație
în generație;
- conștientizarea de către comunitatea locală a importanței implicării în cadrul diverselor activități
educative cu specific cultural.
j) Bugetul proiectului: Finanţare prin Asociaţia Grădiniţei „Sf. Sava” Iaşi – aproximativ 2050 lei

Nr. Activitate Suma

crt.
1 Realizarea trofeului festivalului 100 lei
2 Realizarea diplomelor pentru participanţi (preşcolari, cadre didactice, 200 lei
parteneri)

1219
 3 Carton negru A2- panotare expoziţie 100 lei
4 Realizarea a 30 de mape de promovare 200 lei
5 Realizarea a 30 afişe de promovare 200 lei
6 Realizarea a 1 banner 150 lei
7 Papetărie și birotică 300 lei
8 Realizarea revistei festivalului 600 lei
9 Decoraţiuni scenă 200 lei
10 Total 2050 lei

k) Indicatorii prin care rezultatele pot fi urmărite:

- rapoarte intermediare și raport final;
- expoziție de artă fotografică;
- revista festivalului;
- mass-media (interviuri și articole).
l) Modalități de monitorizare și evaluare a rezultatelor proiectului:
- rapoarte intermediare ale activităților desfășurate, ce vor constitui baza finală în alcătuirea
raportului final;
- jurnalul proiectului;
- înregistrarea feed-back-ului participanților (beneficiari direcți și indirecți);
- desfăsurarea unei întâlniri (workshop) în vederea realizării schimbului de experiență între
cadrele didactice participante la proiect și un invitat specialist în folclor.
m) Diseminare:
- postarea proiectului „De la lume adunate şi-napoi la lume date”, a revistei festivalului, a
albumului electronic, PPT-uri cu imaginile sugestive din timpul festivalului pe site-ul
http://www.gradinitasfsava.ro, pe pagina de facebook a festivalului
https://www.facebook.com/groups/403796476735845/, a grădiniţei
www.facebook.com/gradinitasfsava şi pe diferite site-uri de specialitate;
- expoziţie a cadrelor didactice cu fotografii reprezentând aspecte din folclor - „Tradiție și
port popular de ieri și de azi”.
n) Sustenabilitatea proiectului:

1220
 - identificarea resurselor optime pentru organizarea fazelor următoare ale festivalului „De la
lume adunate şi-napoi la lume date”;
- organizarea de expoziţii itinerante ulterioare - „Tradiție și port popular de ieri și de azi”,
prin expunerea fotografiilor participanţilor în locaţii cu rezonanţă în viaţa comunităţii şcolare şi
culturale;
- participarea solistului sau a formaţiei câştigătoare la un spectacol de gală în cadrul
Festivalului Internaţional de folclor pentru copii și tineret „Cătălina”, organizat de Palatul Copiilor
Iaşi;

- realizarea unor activități extracurriculare – ateliere meșteșugărești la nivel de unitate, ce au

ca scop promovarea folclorului autentic.

1221
 PROIECT DE ACTIVITATE – „CULORILE”

Costaș Sabina Mihaela – profesor educator

Școala Profesională Specială „Trinitas” Târgu Frumos

Aria curriculară: Terapie educațională complexă și integrată

Disciplina: Ludoterapie
Subiectul activității: Culorile
Scopul activității: Sistematizarea cunoștințelor despre culori în raport cu obiectele din mediul
înconjurător
Obiective operaționale: Pe parcursul activității, copiii vor fi capabili:
Obiective cognitive:
O1- Să identifice culorile de pe fața superioară a cubului. Obiectivul este realizat la nivel minim
dacă elevii identifică cel puțin două culori din șase.
O2 – Să clasifice obiectele după criteriul culorilor. Obiectivul va fi atins la nivel minim dacă
elevii clasifică minim două obiecte.
O3 - Să recunoască culorile de pe popice. Obiectivul este atins la nivel minim dacă elevii vor
recunoaște minim trei culori din șapte.
Obiective psihomotorii:
O4 - Să grupeze merele în funcție de culoare. Obiectivul va fi atins la nivel minim dacă elevii
grupează minim două mere.
O5 – Să potrivească formele geometrice după criteriul culorilor. Obiectivul va fi atins la nivel
minim dacă elevii potrivesc minim trei forme din șase.
O6 – Să arunce mingea în coș. Obiectivul este atins la nivel minim dacă elevii aruncă cel puțin
două mingi.
O7 – Să sorteze obiectele în funcție de criteriul culorii. Obiectivul va fi atins la nivel minim
dacă elevii pot sorta minim trei obiecte.
Obiective afective:
O8 - Să participe activ la activitate. Obiectivul va fi atins la nivel minim dacă climatul clasei
va fi lucrativ și cooperativ.

1222
 O9 - Să colaboreze cu cadrul didactic și ceilalți colegi în vederea realizării sarcinilor propuse.
Obiectivul este realizat la nivel minim, dacă elevul este atent la indicațiile profesorului și dacă
colaborează.
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee didactice: conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, jocul didactic,
problematizarea
Mijloace și materiale didactice: mingi colorate, planșă, coș, mere, farfurii, cuburi, figuri
geometrice, obiecte, cutii colorate, popice, imagini cu obiecte, minge

Bibliografie: Gherguț, A., Frumos, L., Raus, G., 2016, Educația specială. Ghid metodologic,
Editura POLIROM, Iași

1223
Momentele Ob. Demersul instructiv-educativ Metode Mijloace Evaluare
activității Op. de înv.
Moment Se creează un climat psihopedagogic Convers Materia
organiza- corespunzător desfășurării activității în ația, -lele
toric condiții optime: pregătirea materialelor Observa necesa-
didactice, li se cere copiilor să fie atenți și ția re
să urmărească explicațiile. desfășu
-rării
activită
-ții
Captarea Profesorul o prezintă copiilor pe Rățușca Conver- Planșă Apreciez
atenției Mac-MAC care a venit în vizită supărată sația capacita-
deoarece are merele amestecate. Copiii o Explica- teade
vor ajuta să sorteze merele. ția concentrare
,,Eu sunt rățușca Mac-Mac Proble- a atenției și
Și sunt foarte supărată matizare de
Merele mi s-au încurcat a identificare
Culorile s-au amestecat a titlul
Și vă rog dacă puteți activității
Pe culori să le puneți”
Anunța- Profesorul anunţă titlul activității şi apoi Conver-
rea temei explică, în termeni accesibili copiilor, sația
și a obiectivele propuse pentru realizare:
obiective- „Astăzi vom vorbi despre culori, le vom
lor recunoaște, vom sorta obiecte și ne vom
juca”.
Desfășu- Copiii sortează merele aduse de rățușcă Conver- Farfurii Apreciez
rarea O4 în funcție de culoare și totodată răspund sația Mere capacita-
activității la întrebările adresate de profesor în Explica- tea de a
legătură cu culoarea obiectelor din ția sorta
mediul înconjurător. merele în

1224
 Demon- mod
strația corespun-
Apoi copiii vor participa la un joc numit: zător
O6 „Aruncă mingea în coș”. Conver-
O8 Fiecărui copil i se va spune să ia o minge sația, Mingi Apreciez
de o anumită culoare și să o arunce în coș. Explica- colorate modul de
Răspunsurile corecte vor fi ția Coș a arunca
recompensate prin aplauze şi exclamaţia Jocul mingea
“bravo!!!” a partenerilor de joc, iar cele didactic corespun-
inexacte vor fi corectate. Demon- zătoare în
Cubul colorat strația coș
Copiii vor fi invitați în fața clasei și vor
forma un cerc. Mai departe cubul Apreciez
fermecat își va face apariția printre elevi. capacita-
Pe fiecare față a acestuia se află câte o tea
O1 culoare. Ei vor trebui să arunce cubul, să Joc elevilor de
O9 recunoască culoarea de pe fața didactic Cub cu a
superioară a acestuia. Vor primi sprijin Conver- culori identifica
din partea cadrului didactic pe tot sația culorile de
parcursul activității. Explica- pe fața
Răspunsurile corecte vor fi ția cubului
recompensate prin aplauze şi exclamaţia
“bravo!” a partenerilor de joc, iar cele
inexacte vor fi corectate.
Unde este locul meu?
Profesorul va pune în mjlocul clasei Apreciez
obiecte de diferite culori. Copiii vor Explica- capacitate
O2 trebui să sorteze obiectele pe criteriul ția Obiecte a elevilor
O7 culorii în diferite cutii. Demon- Cutii de a sorta
O8 strația colorate obiectele

1225
 Elevii vor primi sprijin din partea Conver- după
cadrului didactic pe tot parcursul sația Popice culoare
O3 activității. Minge
O9 Popicele jucăușe Apreciez
Copiii vor primi un set de șapte popice. Explica- capacita-
Ei vor trebui să arunce cu mingea astfel ția tea
încât să cadă popicele jos. Ajutați de Conver- elevilor de
profesor, vor denumi culorile și numărul sația a
popicelor căzute. Fiecare copil își va Jocul recunoaș-
aștepta rândul. didactic te culorile
Demon- popicelor
strația
Încheierea O7 Profesorul apreciază stimulativ Convers
activității activitatea copiilor în general și a ația
modului individual de implicare, pentru
realizarea sarcinilor.

1226
 GRĂDINIȚA MEA, O CUTIUȚĂ CU EMOȚII

Prof. Înv. Preșc. Dabija Simona

Prof. Înv. Preșc. Atasiei Oana
G.P.P.Nr.25, Iasi

ARGUMENT

„ Să permiți copilului să ajungă la anxietate, depresie, vinovăție, ostilitate, lipsa disciplinei

ca apoi să îl duci la terapii este tragic. E mai bine să ajuți copilul să cunoască ce înseamnă sănătatea
emoțională și să îl înveți să aplice aceste principii la viața personală.” (kraus)
Ne propunem în cadrul concursului pe care intentionăm să îl inițiem pe tema
dezvoltării socio-emoționale a copilului preșcolar, un schimb de experiență între cadrele didactice,
schimb de experiență ce vizează asigurarea confortului emoțional și exersarea emoțiilor pozitive
în cadrul grădiniței cât și prin activități de parteneriat familie-grădiniță-psiholog.
Optimizarea a doi dintre cei trei factori ai dezvoltării personalității, mediul și
educația, contribuie la dezvoltarea unui individ echilibrat emoțional, a unei personalități dinamice
și optimiste. Grădinița este un parcurs educațional lung, presărat cu multe hopuri și experiențe noi
pentru copil, dar este și foarte interesant și aventuros. Chiar dacă intră la grădiniță cu un bagaj
lăudabil de abilități și deprinderi, la sfârșitul anilor petrecuți în această instituție, cel mic ar trebui
să bifeze câteva achiziții importante în dezvoltarea lui. Acestea îl vor ajuta să se descurce mai ușor
la școală. Grădinița este o etapă importantă în copilăria oricărui prichindel. Chiar dacă în unele
zone înscrierea copilului la grădiniță este opțională, specialiștii susțin că nici un preșcolar nu ar
trebui privat de șansa de a se dezvolta într-un astfel de mediu.
Dezvoltarea emoțională se referă și vizează formarea conceptului de sine a celui
mic prin capacitatea de a reuși să se perceapă ca o persoană unică, individuală, și de a recunoaște
emoții, sentimente, trăiri.
O dezvoltare emoțională echilibrată a copilului îl ajută să identifice rapid
sentimente și emoții, să le exprime și să le facă față corespunzător în anumite situații. În plus, îl
ajută să perceapă și să identifice trăirile prin care trec cei cu care interacționează și să gestioneze
situația și dialogul în fucție de acestea.

1227
 Desfășurarea activităților de dezvoltare personală, experențială și la libera alegere, intr-un
mediu stimulativ, intr-un spațiu luminos și bine dotat în raport cu nevoile și opțiunile copiilor
conduc la exersarea unor stări emoționale pozitive.
Emoțiile pozitive pe care le trăim, de la recunoștință, bucurie, optimism, dragoste,
încredere în sine, curiozitate, inspirație, speranță, amuzament șă până la pacea interioară, joacă un
rol important asupra întregii noastre bunăstări, contribuind, printre altele, la îmbunătățirea modului
în care gândim, a capacității de concentrare, a condiției noasre fizice și intelectuale.
Încercarea de a găsi o perspectivă pozitivă în orice acțiune, proiectarea unor scopuri
și obiective pentru viitor, mobilizează și motivează orice persoană.
Fă-i pe copii să zâmbească. Acest lucru are efecte benefice asupra sănătății psihice și fizice.
Zâmbetul ajută inima să se refacă după ce a trecut prin evenimente nefericite, a arătat un studiu
realizat de cercetătorii de la Universitatea din Kansas. Mai mult, atunci când râzi cu poftă contribui
la întărirea sistemului imunitar, elimini tensiunea din mușchi și îți îmbunătățești memoria.

AȘADAR: ZÂMBIȚI IMPREUNĂ CU COPIII!

SCOPUL:
• Realizarea unui schimb de experință în vederea optimizării complexului de activități și
mijloace pentru dezvoltarea socio-emoțională a copilului preșcolar și școlar mic.
OBIECTIVE:
• Promovarea conceptului de stare de bine din punct de vedere psihologic (psychological
well-being);
• Valorificarea experienței pozitive în amenajarea spațiului educațional conform
recomandărilor Scrisorilor metodice în vigoare;
• Promovarea unor acțiuni și parteneriate valoroase care vizează dezvoltarea socio-
emoțională a copilului preșcolar;
• Realizarea unei colecții (carte electronică) cu materiale utile pentru exersarea emoțiilor
pozitive în cadrul activităților de dezvoltare personală din grădiniță.
Grup țintă:

• preșcolari, școlari și cadre didactice

• PERIOADA DE DESFĂȘURARE: 2019-2020

1228
• SECȚIUNI
• CONCURS COPII-preșcolari/școlari pe tema „Cum mă simt astăzi?”
• CONCURS CADRE DIDACTICE:
2.a. Secțiunea CLASA MEA, O CUTIUȚĂ CU EMOȚII: 6 fotografii (amenajarea spațiului
educațional în grădiniță/școală)
2.b. UN ZÂMBET PE CHIPUL TĂU, COPILE!: creații literare (pentru întâlnirea de
dimineață/tranziții/rutine)
2.c. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI: parteneriate cu cabinete de psihologie, școala părinților,
exemple de activități/exerciții/povestioare pentru dezvoltarea emoțională a copilului.

CONCURS JUDEȚEAN ,,LA MULȚI ANI, COPILĂRIE!”

Dumitru Adriana
Grădinița cu P. P. Nr. 12 Brașov

MOTTO: „Cu imaginaţia poţi călători până la capătul Universului”

(Albert Einstein)

TITLUL PROIECTULUI: ,,LA MULȚI ANI, COPILĂRIE!”

TIPUL ACTIVITĂȚII PRINCIPALE: CONCURS JUDEȚEAN
DOMENIUL ÎN CARE SE ÎNCADREAZĂ PROIECTUL: DOMENIUL CULTURAL-
ARTISTIC, ARTE VIZUALE
ECHIPA DE PROIECT:
COORDONATORI: Prof. Popescu Roxana
Prof. Dumitru Adriana
ECHIPA DE IMPLEMENTARE A PROIECTULUI: Cadre didactice din unitate

ARGUMENT:

1229
 Copilăria este vârsta marilor superlative pe care le merită viaţa, vârsta celei mai pure
sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta viselor fără graniţă, vârsta care trăieşte prin flori şi
se exprimă prin exclamaţii, vârsta în care toţi suntem frumoşi. Copilăria este un tărâm feeric, în
care trăim deplin şi înţelegem tainele existenţei mult mai uşor.
Copilăria este vremea la care ne întoarcem cu toţii din când în când, retrăind cu nostalgie
clipe frumoase. Ziua de 1 IUNIE ne dă ocazia să redevenim iarăşi copii pentru o zi! Vă invităm
în acest sfârşit de an şcolar să spunem împreună un altfel de „LA MULŢI ANI!” copiilor din
grupele noastre: să-i implicăm într-un concurs la nivel județean: ,,LA MULȚI ANI, COPILĂRIE
!”
Rolul grădiniţei este de a călauzi fiecare copil spre manifestarea activă a libertăţii personale
de a gândi, simţi şi acţiona potrivit nevoilor si înclinaţiilor. De aceea, a fost identificată nevoia
copiilor de a-şi manifesta creativitatea şi originalitatea în lucrări artistico-plastice, în realizarea
unor colaje în cadrul activităţilor practice. Copiii îşi doresc să experimenteze diferite tehnici de
lucru, să combine materale sintetice şi materiale din natură, să prelucreze materialele oferite pentru
a realiza lucrări sau obiecte originale, găsind utilitatea acestora.
Acest concurs îşi propune să folosească creativitatea şi imaginaţia copiilor, pentru a aduce
magia copilăriei în culori şi forme, descoperind, astfel, viitorii mari artişti.
SCOPUL PROIECTULUI: Implicarea preşcolarilor şi a cadrelor didactice în activităţi
care să corespundă intereselor şi preocupărilor diverse ale copiilor, să pună în valoare talentele şi
capacităţile acestora în diferite domenii, precum și stimularea potenţialului artistic şi creativ.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
✓ Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor şi cadrelor didactice;
✓ Depistarea preşcolarilor cu reale aptitudini artistice;
✓ Atragerea, în competiţii specifice vârstei şi evenimentului, a unui număr cât mai mare de
preşcolari;
✓ Realizarea unei expoziţii cu cele mai reuşite lucrări ale copiilor;
✓ Dezvoltarea relaţiilor de parteneriat între unităţi şcolare.
GRUP ŢINTĂ: preşcolarii din grădiniţele din judeţ

BENEFICIARI:
• Direcţi: copii, cadre didactice;

1230
 • Indirecţi: părinţi, comunitatea locală

TERMEN DE DERULARE: ianuarie 2019 - iulie 2019

RESURSE:
➢ Umane: preşcolari, cadre didactice, părinţi, vizitatori, comunitatea locală;
➢ Temporale: 15 ianuarie – 31 iulie 2019;
➢ Materiale: lucrări ale copiilor, panouri pentru expoziţie, cameră video, aparat foto,
diplome, adeverinţe, invitaţii.
BUGETUL ESTIMATIV:
Bugetul este stabilit în funcţie de resursele proprii. Pentru organizarea în bune condiţii a
concursului, suma necesară este de 300 de ron.
PARTENERI IMPLICAŢI ÎN PROIECT:
✓ Inspectoratul Şcolar Judeţean Brașov
✓ Grădinițe din județul Brașov
ACTIVITĂŢI:
✓ Lansarea oficială a proiectului/concursului “La mulți ani, copilărie !”- 16-30 ianuarie 2019,
la Grădiniţa cu P.P. Nr. 15 Brașov. Participanţii vor fi cadrele didactice din unitate, copiii
şi părinţii din grădiniţă, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi parteneri ai unităţii.
Proiectul/concursul va fi prezentat invitaţilor cu accent pe argument, scop, obiectivele
urmărite şi acţiunile specifice.
✓ Promovarea proiectului/concursului pe rețelele de socializare şi pe e-mailurile grădiniţelor
din judeţ – februarie-aprilie 2019. On-line, va fi transmis regulamentul concursului către toate
grădiniţele din judeţ.
✓ Etapa locală a concursului- aprilie 2019, la grădiniţele participante din judeţ. Vor participa
preşcolarii şi cadrele didactice din grădiniţele respective. Selecţia preşcolarilor pentru faza
judeţeană va fi organizată la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ preşcolar.
✓ Înscrierea participanţilor – mai 2019 la Grădiniţa cu P.P. Nr. 15 Brașov. Formularul de
înscriere şi acordul de parteneriat vor fi completate şi trimise împreună cu lucrările copiilor.
✓ Desfăşurarea Concursului judeţean “La mulți ani, copilărie !” – 3 iunie 2019 la Grădiniţa cu
P.P. Nr. 15 Brașov. Lucrările participante sunt colectate de către echipa de proiect. Se verifică

1231
 corectitudinea datelor şi respectarea regulamentului.
✓ Jurizarea lucrărilor – între 3 iunie şi 14 iunie 2019, la Grădiniţa cu P.P. Nr. 15 Brașov. Vor fi
jurizate lucrările, membrii comisiei vor stabili punctajul final al fiecărui participant.
✓ Realizarea expoziţiei cu lucrările participante- iunie 2019, în incinta Grădiniței cu P.P. Nr.15
Brașov. Diseminarea proiectului se va realiza printr-o expoziţie cu lucrările copiilor
participanţi.
✓ Expedierea diplomelor – în perioada iunie – iulie 2019, pe adresele cadrelor
didactice participante. Cadrele didactice din echipa de proiect vor expedia diplomele.
✓
REZULTATELE CALITATIVE ŞI CANTITATIVE AŞTEPTATE:
✓ Identificarea copiilor cu real talent artistic şi exersarea deprinderilor însuşite în cadrul
activităţilor artistico-plastice şi activităţilor practice;
✓ Comunicarea de către copiii participanţi a propriilor emoţii, trăiri, sentimente, prin
creaţiile lor;
✓ Valorificarea potenţialului creativ al copiilor şi al cadrelor didactice;
✓ Creşterea interesului cadrelor didactice pentru participarea la un concurs din domeniul
artelor vizuale;
✓ Facilitarea schimbului de experienţă între cadrele didactice din judeţ;
✓ Realizarea unor prezentări ale proiectului pentru mediatizarea sau diseminarea activităţilor
din cadrul acestuia, prezentate în cadrul comisiilor metodice, cercurilor pedagogice, a
lectoratelor cu părinţii.
✓ Implicarea continuă a cadrelor didactice în atragerea efectivă a preşcolarilor în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular, activităţi ce vor conduce la creşterea calitativă şi
cantitativă a acestora;
✓ Realizarea unei expoziţii pentru diseminarea activităţilor din cadrul proiectului, cu ajutorul
părinţilor grădiniţei şi a partenerilor locali şi judeţeni.

ACTIVITĂŢI DE PROMOVARE/MEDIATIZARE ŞI DE DISEMINARE:

Mediatizarea concursului se va face prin articole sau anunţuri în mass-media locală, pe site-ul
şi pe email-ul grădiniţei, pe rețelele de socializare. Prin intermediul Inspectoratului Şcolar
Judeţean, se va populariza concursul în rândul cadrelor didactice. De asemenea, se va populariza

1232
şi se va disemina proiectul în cadrul comisiilor metodice, a cercurilor pedagogice, a întâlnirilor cu
părinţii. Pentru diseminarea activităţilor din cadrul proiectului se va organiza o expoziție în incinta
Grădiniței cu P.P. Nr. 15 Brașov.
Va fi realizat un CD cu lucrările expuse şi premiate, pentru a putea fi apreciate calitativ şi de
alţi preşcolari/ cadre didactice/ membrii ai comunităţii.

IMPACTUL EDUCATIV ASUPRA GRUPULUI ŢINTĂ

Activitatea principală a concursului va consta în realizarea unor lucrări artistico-plastice și
colaje de către copii cu un potenţial artistic dezvoltat, folosind diferite materiale şi tehnici de lucru.
Prin acest proiect ne propunem să stimulăm creativitatea şi imaginaţia copiilor preşcolari. Ei îşi
vor manifesta originalitatea în alegerea materialelor şi tehnicilor de lucru, având ca temă
“copilăria”. De asemenea, dorim să implicăm un număr cât mai mare de preşcolari şi cadre
didactice în organizarea unui concurs din domeniul artelor vizuale.

MODALITĂŢI DE MONITORIZARE ŞI DE EVALUARE ALE PROIECTULUI

✓ Urmărirea periodică a activitatilor derulate:
✓ Înregistrarea în format electronic a partenerilor şi participanţilor la concurs, preşcolari şi
cadre didactice;
✓ Monitorizarea tuturor lucrărilor copiilor;
✓ Evaluarea se va realiza de către specialişti ai unităţii organizatoare pe nivele de vârstă;
✓ Participanţii la activităţile concursului vor primi diplome cu premii sau de participare ce se
vor expedia la adresele menţionate în fişele de înscriere;
✓ La finalizarea proiectului se vor elibera adeverinţe de participare tuturor cadrelor didactice
implicate în proiect.
Mijloacele prin care se vor realiza monitorizarea şi evaluarea proiectului sunt: raport
iniţial, raport final, întâlniri cu copiii, părinţi, cadre didactice şi persoanele implicate, chestionare.

MODALITĂŢI DE ASIGURARE A CONTINUITĂŢII /SUSTENABILITĂŢII

PROIECTULUI:
✓ Diseminarea informaţiilor în rândul cadrelor didactice, preşcolarilor, părinţilor,
oficialităţilor locale şi judeţene;

1233
 ✓ Crearea unei baze de informare pentru cadrele didactice;
✓ Includerea activităţilor propuse în proiect în planificările cadrelor didactice, în calendarul
activităţilor extracurriculare;
✓ Schimburi de experienţă între cadrele didactice din judeţ;
✓ Parteneriate cu autorităţile locale şi reprezentanţi ai unor instituţii culturale din judeţ.

PROIECTUL EDUCAȚIONAL JUDEȚEAN “ATITUDINI ”

Prof. Dumitrina Gavril - Grădinița cu Program Prelungit Nr. 29 Iași

Bibliotecar Andreia Averescu - Școala Gimnazială „ Alexandru cel Bun ” Iași

Proiectul intergenerațional “ATITUDINI ” a fost inițiat și derulat în anul școlar 2016 -

2017 de către Grădinița cu Program Normal Nr.21, structură a Școlii Gimnaziale “Alexandru
cel Bun ” Iași ( prof. Dumitrina Gavril ) și Asociaţia Atitudini pentru Viață “Vatra Cetății ”
Iaşi ( asistent social Lucian Isaicu ). Prin intermediul acestui proiect s-a urmărit dezvoltarea în
rândul participanților a unor abilități de comunicare, empatie, integrare școlară și socială,
înțelegerea și valorificarea toleranței spre diversitate, promovarea valorilor, pregătirea pentru
viață, într-o societate în continuă schimbare, începând cu perioada școlarizării timpurii și până la
maturitate.

Proiectul s-a desfășurat în parteneriat cu peste patruzeci de instituții din comunitate :

Direcția de Asistență Comunitară Iași, Direcția Generală de Asistență și Protecție a Copilului-

1234
Iași, Casa Corpului Didactic ”Spiru Haret” Iași, Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” Iași,
Palatul Copiilor Iași, Centrul Județean de Resurse și Asisțență Educațională Iași, Colegiul
Național al Asistenților Sociali din România-Sucursala Teritorială Iași, Asociația Centrul de
dezvoltare personală și psihoterapie Dihantis” Iaşi, Asociația ”Euromis” Iaşi, Asociația
”Aproape de oameni” Iaşi, Cabinetul de defectologie - logopedie“PROEDUKATIV”-Iași,
Asociația Cultural-umanitară”Fiii satelor” Ciurea, Centru CREDO Podul Iloaei, S.C Acces
Project Investments S.R.L, Grădiniţele cu Program Prelungit nr. 3,13,16,22,25,26,29, Grădiniţa
cu Program Prelungit ”Alexandru Vlahuță”, Grădiniţa cu Program Prelungit ”Cuvioasa
Parascheva”,Grădiniţa cu Program Prelungit ”Sf.Sava” din Iaşi, Grădiniţa cu Program Normal
“Lunca Cetățuii ”Jud. Iași, Grădiniţa cu Program Normal “Podu Iloaiei”Jud.Iași, Şcoala
Gimnazialǎ “Alexandru cel Bun”- Iași, Școala “Alecu Russo”-Iași, Şcoala Gimnazialǎ “Ion
Necule”-Iași, Școala Gimnazială “Ion Ghica”-Iași, Școala Gimnazială Ciurea, jud. Iași, Școala
Gimnazială”Dimitrie Anghel”Cornești Jud. Iași, Școala Gimnazială Mironeasa Jud. Iași, Școala
cu clasele I-VIII Ciurea - Jud. Iași, Școala Gimnazială Rediu - Jud. Iași, Liceul Teoretic “Vasile
Alecsandri”- Iași, Colegiul Pedagogic “Vasile Lupu”-Iași, Colegiul Tehnic “Ion Holban”-Iași și
alte insituții.
❖ Concursul educațional județean “ ATITUDINI ” desfășurat în data de 14 martie 2017
reprezintă una din activitățile ample și de succes ale proiectului . În cadrul acestuia au
evoluat concurenți care au prezentat programe artistice având ca temă atitudinea civică
(față de semeni, mediu, țară ș.a.). Ineditul acestui concurs l-a reprezentat media de
vârstă a concurenților. Pe scena de la Palatul Copiilor din Iași au evoluat concurenți de
vârstă preșcolară, nivel primar, gimnazial, liceal, dar și cadre didactice, părinți și voluntari
din cadrul unor ONG-uri. În cadrul acestui concurs a avut loc și un concurs de lucrări
artistico-plastice. Comisia de jurizare a fost constituită din profesioniști în domeniul
cultural-artistic și cadre didactice.

❖
❖
❖

1235
❖

❖ "Relația cu copilul meu - o relație specială" ( activități de consiliere parentală)

1236
❖ Workshop-ul “ Rolul lecturii în modelarea atitudinilor şi a comportamentului ”
(activitate pentru preșcolari, elevi, cadre didactice și părinți desfășurată în
parteneriat
cu Biblioteca Județeană “ Gheorghe Asachi ” din Iași ) –responsabil activitate :prof.

bibliotecar Andreia Paula Averescu

❖ „Clopoțel pentru Demnitate!” (activitate ce a marcat "Ziua Mondială de
conştientizare a abuzului faţă de vârstnici")

❖ “ Și tu poți fi voluntarul verde- voluntarul cu atitudine! ” (acțiune de plantare în cadrul

Campaniei Naționale de plantare “ Plantează România! ” și în colaboarare cu
Primăria Municipiului Iași)

❖ “Alfabetizarea emoțională -o necesitate a educației contemporane” (lectorat pentru

cadre didactice și părinți)

❖ ”ADHD-între mit și realitate ” (curs de perfecționare pentru cadre didactice)

1237
 ❖ ” Copilul de azi, adultul de mâine - viitorul consumator de cultură ” ( lectorat pentru
elevi, cadre didactice și părinți)

❖ ” Dragobete, drag băiete, flori, din inimă …la fete ” (workshop de promovare a
tradițiilor și obiceiurilor românești pentru elevi și cadre didactice)

❖ ” Steluțe cu suflet,de Crăciun ” (acțiune caritabilă)

❖ “Alege conștient !” (activități de grup pentru dezvoltarea abilităților decizionale, prin

metode creative la elevii de liceu)

Toate aceste activități au fost susținute în colaborare cu specialiști din diferite domenii de
activitate - psihologi, psihoterapeuți, asistenți sociali, bibliotecari, muzeografi, actori ,
reprezentanți ai unor institiții din comunitatea locală (C.C.D., Palatul Copiilor, Biblioteca
Județeană”Gheorghe Asachi”, D.G.A.S.P.C., D.A.C., C.N.A.S.R.-Sucursala Teritorială Iași) și
voluntari ai unor ONG-uri cu scopul de a dezvolta atitudini proactive tuturor celor implicați
în proiect.

1238
 PROIECT EDUCAŢIONAL REGIONAL
”GRĂDINIŢA – PARADISUL COPIILOR”

Prof.Buzdugan Alina
Prof.Ghemes Carmen
Gradinița cu Program Prelungit nr.25 Iași

Argument:
Parteneriatul educaţional urmăreşte transformarea reală a copiilor în actori principali ai
demersului educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală,
socio-comportamentală.
Colaborarea dintre copiii diferitelor grădiniţe/şcoli este o activitate organizată, susţinută,
conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii. Aceste activităţi întregesc
activitatea educativă, aducând un surplus informaţional copiilor şi completând condiţiile concrete
ale educaţiei acestora. Astfel, experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte şi lărgeşte
experienţa de învăţare formală.
Copiii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască
pe sine şi să se transforme, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi
sentimentele fie prin comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin creaţie
plastică. Ilustrând realităţile vieţii lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii
din care fac parte, variatele forme de exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator, cât şi
informator.
Bazându-ne pe aceste coordonate, ne-am propus derularea unui proiect educativ, centrat pe
o varietate de teme atractive.

Scopul proiectului:
• promovarea comunicării între preşcolarii şi şcolarii proveniţi din medii diferite (urban –
rural);
• dezvoltarea colaborării între cadre didactice din unităţile școlare
Obiectivele proiectului:

1239
 ➢ promovarea creativităţii şi originalităţii ;
➢ popularizarea experienţei cadrelor didactice participante;
➢ realizarea unui schimb de experienţă între unităţi de învăţământ;
➢ stimularea colaborării fructuoase între părinţi-cadre didactice în scopul realizării
unei educaţii de calitate;
➢ valorificarea valenţelor creative ale cadrelor didactice folosite în scopul cooptării
părinţilor într-o cât mai mare măsură în viaţa copiilor;
➢ Resurse:
➢ Umane: preșcolari, elevi, cadre didactice, părinți
➢ Materiale: invitații, diplome, pliante, panouri, videoproiector, laptop
➢ Spațiale: Grădinița cu p.p. nr.25 Iași
➢ Financiare: autofinanțare, sponsorizări, donații
De timp: Anul școlar 2017-2018

Grup ţintă:

• 400 copiii din învăţământul preşcolar şi şcolar din mai multe unităţi de învăţământ din
județele apropiate
• cadre didactice dornice de a lucra cu copiii pe teme îndrăgite şi iubite de aceştia;
Beneficiari:
• direcţi: copii, părinţi, cadre didactice
• indirecţi: comunitatea locală

Etapele proiectului:

Rezultate calitative:

1240
 • Realizarea și permanentizarea unor parteneriate educaționale între grădinițe, care să asigure
implicarea copiilor și a cadrelor didactice în activități nonformale de comunicare și
relaționare;
• Realizarea unui schimb de idei /exemple între cadre didactice
Rezultate cantitative:

• 326 de preșcolari motivați de implicarea și participarea în acțiuni extrașcolare de tipul

manifestărilor artistice.
Impactul proiectului:

• Eficientizarea procesului instructiv-educativ ținând seama de potențialul exprimării

artistice a copilului și de nevoia de consolidare a relațiilor dintre educația școlară și cea
extrașcolară
Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului

➢ realizarea de expoziții
➢ realizarea și publicarea unei lucrări științifice cu I.S.B.N.
Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului

• atragerea de noi sponsorizări;

• selecţionarea unor noi participanţi la proiect ;
Activităţi de promovare/mediatizare şi de diseminare pe care intenţionaţi să le realizaţi în
timpul implementării proiectului
• Prezentarea proiectului la nivelul grădinițelor și școlilor.
• Mediatizarea proiectului în ziare, activități gradiniță, www.didactic.ro

Nr. Titlul activităţii; NOV. FEB. MAI

crt.
1. „ Grădiniţa – paradisul copiilor ” - Lansarea
proiectului
2. Simpozion” Educarea copilului in spiritul valorilor
naționale”
3. 9 Mai- Ziua Europei- Expoziție cu lucrări și ateliere
de lucru cu participare directă

1241
 PROIECT EDUCAȚIONAL – EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE
OlimpiX

prof. Iftime Irina

Grădinița cu Program Prelungit nr. 25, Iași

Argument
Întreaga viață a copilului este plină de mișcare, lucru care trebuie valorificat în mod
favorabil în creșterea dezvoltării fizice, a capacităților și activităților copilului.
Copilul are nevoie de modele de viată active și sănătoasă, având în vedere că 80 % dintre
copii pot deveni adulți obezi, iar 40 % riscă să dezvolte boli cardiovasculare, diabet de tip II,
sindrom de apnee în somn, depresii. Educatia fizică nu trebuie să se rezume la cateva minute pe zi
sau la câteva ore pe săptamână, nu trebuie să lipsească din activitatea zilnică a copiilor, cu atât mai
mult cu cât ele pot fi executate printr-o gamă variată de mișcări și jocuri pentru dezvoltarea
calităților motrice de bază și specifice.
Jucându-se, copilul se dezvoltă, învață să se folosească de mâini, execută diferite mișcări
necesare muncii, aleargă, zburdă, dezvoltă un limbaj ce include o comunicare asertivă. Jocurile cu
muzica oferă posibilitatea de a cânta și executa diferite mișcări în colectiv, întrecerile constituind
un prilej pentru copii de a-și compara forța și iuțeala, dezvoltă o înțelegere mai largă a ceea ce
înseamnă fair-play într-o echipă, construind relații bazate pe cooperare.
Aparatele pentru jocuri, ca și aparatele pentru gimnastică și obstacolele, îi stimulează pe
copii pentru mișcare; ei sar, se târăsc, se învartesc, se rostogolesc. Jocurile cuprind o mare și
variată gamă de mișcări, care contribuie la întărirea organelor ( mai ales inima și plămânii),
dezvoltarea armonioasă a organismului, dar și formarea și dezvoltarea deprinderilor motrice,
precum și dezvoltarea agilității și îndemânării.
Alegerea judicioasă a exercițiilor fizice, precum și îndrumarea competentă a copiilor în
timpul executării exercițiilor contribuie la formarea trăsăturilor lor pozitive de caracter. Noi trebuie
să formăm copii îndrazneți, hotarâți și sinceri, săritori la nevoie și, în plus, creșterea
managementului socio-emoțional individual personal.

1242
Scop: promovarea interesului în interiorului comunității preșcolare și școlare pentru educație fizică
și sport prin exerciții, jocuri fizice cu stimularea calităților de voință și afective manifestate prin
spirit de echipă și competitivitate, dar și fair-play.

Obiective:
• Formarea unei conduite favorabile și a unui stil de viata sănătos, mental și fizic prin
derularea activităților cu specific sportiv;
• Desfășurarea unor activități sportive care să contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă;
• Stimularea interesului pentru sport și mișcare, ca modalitate de menținere a stării de
sănătate și de influențare a unei evoluții corecte și armonioase a organismului.

Grup țintă 100 de preșcolari și școlari înscriși în clasa pregătitoare

Resurse (umane, materiale, financiare, de timp)

• Resurse umane: echipa de proiect, colaboratori – cadre didactice și copii, părinți
• Resurse materiale: sălile şi logistică puse la dispoziţie, sponsorizări
• Resurse de timp: perioada de timp necesară pentru organizarea și desfășurarea celor 4
etape ale concursului: 1 an școlar
Rezultatele proiectului și experiența pozitivă vor fi cunoscute la nivelul tuturor participanților la
proiect, în cadrul consiliului profesoral, instituțiilor similare, opiniei publice, comunității prin
diferite mijloace de comunicare:

Împărțit în patru secțiuni, viteză, îndemânare, rezistență și forță, acesta se va desfășura pe

întreg parcursul anului școlar 2018- 2019. Prima secțiune a fost intitulată “Ia viteză!” cu doua
probe “Întrecere cu obstacole” și “ Cupa Start & Stop”, care a avut loc în luna Noiembrie si
respectiv în Decembrie, a strâns la startul primei secțiuni cinci unități partenere: Școala G.
Călinescu Iași- prof. Elena Dorneanu, Grădinița Sf. Sava- prof. Iulia Gorea, Grădinița P.P. 4- prof.
Dorica Morariu , Grădinița P.P. 16- prof. Ana Darie și nu în ultimul rând subsemnata, prof. Iftime
Irina și prof. Diana Maxim din partea G.P.P 25.

1243
 Prima proba de concurs a cuprins calități motrice de baza- târâre, mers în echilibru,
alergare- cu ridicarea genunchilor, alergare printre conuri, aruncare minge la coș și revenire cu
alergare la grup.
A doua proba a constat în săritura în lungime de pe loc...o probă la care copiii au luat parte
cu interes și frenezie copilărească!
Următoarele probe se vor desfășura în lunile februarie, martie, aprilie: „Cupele
îndemânării”, „Rezistență, pace și cadență!”, „Forța fie cu tine”- exclusiv cercetași și vor fi
anunțate pe pagina de facebook a concursului- OlimpiX.
1. Condiţii de participare: au fost considerați eligibili doar copiii preșcolari și școlari înscriși
de către cadrele didactice îndrumătoare din unitățile școlare partenere din județul Iași;
2. Criterii de evaluare/jurizare:
✓ Respectarea cerințelor concursului;
✓ Încadrarea în timpul alocat fiecărei cupe din secțiunea la care sunt înscriși copiii;
✓ În cazul participării mai multor grupe, atunci jurizarea se va face prin eliminare (se
vor întrece două câte două grupe eligibile până rămâne doar o singură grupă
câștigătoare pentru fiecare secțiune și nivel școlar).

1244
 PROIECT EDUCAȚIONAL SOCIAL
„NATURA, CARTE DESCHISĂ PENTRU MINTE ȘI SUFLET”
înscris în C.A.E.J, I.Ș.J. Botoșani, ediția aVII-a
(domeniul ecologie și protecția mediului)

Prof. IURESCU Liliana Nicoleta

Grădinița cu P. P. nr. 14 Botoșani-structură
Școala Gimnazială Nr. 11 Botoșani-PJ

Argument
Educaţia ecologică nu-şi atinge scopul decât dacă este diseminată în societate, dacă
comunitatea locală este receptivă la problemele de mediu înţelegând necesitatea adoptării unui
comportament ecologic.
Comunitatea locală trebuie să înţeleagă că de noi toţi depinde calitatea vieţii de azi, dar şi
de mâine. De respectarea principiilor de dezvoltare durabilă depinde viitorul omenirii. Dezvoltarea
durabilă este dezvoltarea ce asigură necesităţile prezentului fără a compromite capacitatea
generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi. Cunoscând toate acestea este datoria
noastră, a cadrelor didactice de azi dar şi a celor de mâine, să promovăm valorile educaţiei
ecologice în comunitatea din care facem parte.
Educaţia ecologică presupune promovarea unei atitudini responsabile faţă de mediul
înconjurător, conştientizarea de către tânăra generaţie a pericolelor unei degradări rapide a naturii.
Proiectul „Natura, carte deschisă pentru minte și suflet” a pornit de la interesul şi marea
curiozitate a preşcolarilor faţă de tot ceea ce ne înconjoară, dar şi faţă de problemele legate de
convieţuirea şi interacţiunea cu acestea. Cunoaşterea mediului înconjurător va conduce la
acumularea de cunoştinţe despre natură, despre ocrotirea ei, contribuind astfel la dezvoltarea
capacităţii copiilor de a gândi logic şi la formarea unui comportament ecologic adecvat, precum şi
a conştiinţei ecologice.
Prin activităţile organizate în cadrul proiectului, în şi pentru natură, dorim să le formăm
copiilor deprinderi de protejare şi îngrijire a mediului înconjurător, să-i educăm în spiritul
dragostei şi al respectului faţă de natură, îndrumându-i să contribuie direct, prin acţiunile lor, la

1245
înfrumuseţarea acestuia, la păstrarea şi protejarea unui mediu sănătos şi plăcut. Astfel, vor învăţa
să preţuiască natura şi eforturile depuse pentru protejarea ei, li se va dezvolta spiritul de iniţiativă
şi cel al răspunderii.
Se profită, într-o oarecare măsură, de vârsta „micului curios” şi se prezintă natura cu secretele
ei într-o manieră cât mai accesibilă şi plăcută; aşa se poate face din mica fiinţă umană un mare
iubitor al naturii, dar nu în ultimul rând un protector al ei.
Scopul proiectului
Educarea capacităţii de a ocroti, proteja şi respecta natura deoarece aceasta este un un organism
viu, ale cărei componente sunt într-o strânsă intercondiţionare şi fără aceşti factori naturali, viaţa
nu este posibilă, deci trebuie protejaţi.
Obiectivele specifice ale proiectului;
-Stimularea copiilor pentru a desfăşura activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ prin care
să contribuie la păstrarea sănătăţii mediului în care trăiesc;
-Cunoașterea unor elementele componente ale mediului şi legătura dintre ele;
-Însuşirea şi înţelegerea semnificaţiei unor termeni noi din domeniul ecologic;
-Cunoașterea activităţilor prin care omul poate produce schimbări mediului înconjurător;
-Însuşirea normelor de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea
individului, a societăţii, formarea unor comportamente pozitive faţă de mediu şi a unor atitudini
dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele ecologice;
-Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii;
-Utilizarea materialelor reciclabile, refolosibile şi pe cele provenind din natură pentru realizarea
unor obiecte estetice şi utile.
Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul;
- cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, preșcolari, părinți, comunitatea locală.
Beneficiarii direcți și indirecți;
- preşcolari, şcolari, părinţi, cadrele didactice, A.P.M, comunitatea locală, partenerii implicați
în realizarea proiectului, grădiniţe şi şcoli în care s-a diseminat proiectul, mass-media.
Durata proiectului; 12 luni
Descrierea activităţilor:
Activitatea nr.1
a. Titlul activităţii: Lansarea proiectului

1246
b. Data/perioada de desfăşurare: octombrie 2018
c. Locul desfăşurării: Grădiniţa cu P.P. Nr.14 Botoşani
d. Participanţi: cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității locale, reprezentanţi C.C.D.
Botoşani, reprezentanţi ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului Botoșani.
e. Descrierea pe scurt a activității:
Echipa de proiect va informa membrii comisiei metodice despre obiectivele proiectului, activităţile
propuse, rezultatele aşteptate, beneficiari. Se redactează formularul Acord de parteneriat în vederea
stabilirii de parteneriate cu unităţile din judeţ. Organizarea echipei de proiect pe activităţi şi
responsabilităţi se va consemna într-o agendă de lucru.
Activitatea nr. 2
a. Titlul activităţii: .„Natura, prietena noastră darnică”
b. Data/perioada de desfăşurare: noiembrie 2018
c. Locul desfăşurării: Curtea Grădiniţei cu P. P. Nr.14 Botoşani, Parcul Mihai Eminescu Botoşani.
d. Participanţi: copii, părinţi, cadre didactice.
e. Descrierea pe scurt a activității:
Atât părinţii, cât şi copiii vor fi antrenaţi în activităţi de colectare a unor materiale din
natură ( frunze, seminţe, flori, plante uscate, conuri de brad etc.) şi a unor materiale refolosibile,
materiale ce vor fi utilizate ulterior în realizarea unor colaje, lucrări practice, machete şi costumaţii
ECO.
Activitatea nr. 3
a. Titlul activităţii: „Omul şi natura” – copiii vor viziona materiale Power Point a căror conţinut
prezintă diferite medii de viaţă.
b. Data/perioada de desfăşurare: decembrie 2018, ianuarie 2019.
c. Locul desfăşurării: Sala de grupă a Grădiniţei cu P.P. Nr. 14 Botoşani, sediul Agenției pentru
Protecția Mediului Botoșani.
d. Participanţi: copii, părinţi, cadre didactice, reprezentanți A.P.M.
e. Descrierea pe scurt a activității: copiii vor viziona materiale Power Point ce prezintă diferite
medii de viaţă, factorii de mediu şi efectele acestora asupra plantelor, animalelor şi asupra omului,
lecturarea unor reviste, lucrări ce dezbat această problemă, identificarea elementelor de mediu din
textele literare. Pe baza celor vizionate, citite, ascultate se vor realiza picturi, desene, texte
lacunare, lucrări practice, colaje, machete, costume ECO.

1247
Activitatea nr. 4
a. Titlul activităţii: „Nu mă arunca, te pot ajuta” - parada costumelor ECO – activitate de refolosire
a unor materiale reciclabile.
b. Data/perioada de desfăşurare: februarie, mai 2019.
c. Locul desfăşurării: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, C.C.D. Botoşani.
d. Participanţi: copii, părinţi, cadre didactice, invitați.
e. Descrierea pe scurt a activității: copiii, ajutaţi de părinţi şi cadre didactice, vor confecţiona
costumaţii din materiale refolosibile şi vor participa la o paradă a costumelor ECO, activitate ce
va avea ca scop formarea unei atitudini pozitive în relaţia cu mediul natural şi social, atitudine de
responsabilitate, solidaritate şi protecţie a mediului.
Activitatea nr. 5
a. Titlul activităţii: „Un mediu sănătos, o viaţă sănătoasă”- activităţi de ecologizare a unor spaţii
verzi;
b. Data/perioada de desfăşurare: aprilie 2019
c. Locul desfăşurării: Parcul Mihai Eminescu Botoşani, împrejurimile grădiniţei;
d. Participanţi: copii, părinţi, bunici, cadre didactice.
e. Descrierea pe scurt a activității: copiii ajutaţi de părinţi şi cadrele didactice vor participa la
activităţi practice de ecologizare a unor spaţii verzi, activitatea având ca scop formarea unor
deprinderi pro-ecologice.
Activitatea nr. 6
a. Titlul activităţii: „Lumea subacvatică” – vizită la Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni,
jud. Suceava;
b. Data/perioada de desfăşurare: mai 2019;
c. Locul desfăşurării: Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” Fălticeni;
d. Participanţi: copii, părinţi, cadre didactice, muzeografi;
e. Descrierea pe scurt a activității: copiii vor vedea „Globul Isaic” o veritabilă „operă de artă
geografică”, este considerat unic în lume prin faptul că reprezintă la scară relieful submarin,
colecția de floră și faună marină şi oceanică, vor descoperi numeroase specii de pești și crustacei,
îşi vor îmbogăţi cunoştinţele în ceea ce priveşte unele caracteristici ale acestora, precum şi unele
aspecte pozitive sau negative privind relaţia omului cu natura, circuitul și bugetul apei pe Terra,
protejarea mediului, a apelor. Plimbându-ne dintr-o sală în alta, descoperim viaţa din adâncul

1248
apelor dulci, dar şi din mări şi oceane și, nu în ultimul rând, descoperim şi legăturile străvechi ale
omului cu lumea apelor.
Activitatea nr. 7
a. Titlul activităţii: „Un copil, un pom, o floare” activităţi de amenajare şi a spaţiului verde din
curtea grădiniţei, plantare de flori, pomi, arbuști;
b. Data/perioada de desfăşurare: martie – aprilie 2019
c. Locul desfăşurării: curtea grădiniţei
d. Participanţi: copii, părinţi, cadre didactice, reprezentant al A.P.M., reprezentanţi mass - media;
e. Descrierea pe scurt a activității: copiii, ajutaţi de părinţi, cadre didactice şi un reprezentant al
A.P.M. Botoșani vor participa la activităţi practice de ecologizare a spaţiului verde din curtea
grădiniţei, vor planta flori şi arbuşti, vor răsădi copaci, activitatea având ca scop formarea unor
deprinderi pro-ecologice.
Activitatea nr. 8
a. Titlul activităţii: Organizarea concursului / expoziţiei “Prietenii naturii”, dăruirea felicitărilor şi
cadourilor copiilor de la grădinița „Girotondo” Botoșani.
b. Data/perioada de desfăşurare: iunie 2019
c. Locul desfăşurării: Grădiniţa cu P.P. Nr.14 Botoşani, sediul A.P.M., C.C.D. Botoșani
d. Participanţi: copii, cadre didactice, părinți, parteneri;
e. Descrierea pe scurt a activității:
Aplicantul organizează în perioada iunie concursul „Prietenii naturii”, activitate propusă în cadrul
proiectului educaţional „Natura, carte deschisă pentru minte și suflet” . Tema concursului are
în vedere aspecte legate de poluarea mediului, a planetei, dar şi tot ceea ce ne înconjoară în mediul
natural în care trăim. Lucrările vor conţine mesaje cu caracter ECO.
Activitatea nr. 9
a. Titlul activităţii: „Șapte ani de Ecogrădiniţă”
b. Data/perioada de desfăşurare: iunie- septembrie 2019;
c. Locul desfăşurării: Grădiniţa cu P.P. Nr. 14 Botoşani;
d. Participanţi: copii, părinţi, cadre didactice, parteneri implicaţi;
e. Descrierea pe scurt a activității:
-Activităţi de monitorizare, diseminare, evaluare şi raportare în cadrul Comisiilor Metodice, a
Cercurilor Pedagogice, Consiliu Profesoral;

1249
-Colaborare cu partenerii pentru informare periodică, şi ori de câte ori este necesar, privind
beneficiarii şi activităţile desfăşurate (raportări, şedinţe, întâlniri şi discuţii ori de câte ori este
necesar);
-Mediatizarea proiectului cuprinde informarea publicului larg şi a comunităţii asupra începerii,
derulării şi a rezultatelor atinse de proiect.
-Se urmăreşte progresul proiectului în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor propuse, se stabileşte
impactul asupra grupului ţintă, pentru a reliefa utilitatea proiectului, se realizează prezentări
PPT/CD cu aspecte din timpul activităţilor, fotografii din cadrul expoziţiilor cu lucrări artistico –
plastice, afişe, desene, colaje/ jucării cu materiale din natură şi reciclabile, costume ECO;
Prezentarea rezultatelor proiectului în presa locală, www.scoalanr11botosani.info şi pe
www.didactic.ro, www.educatoarea.ro.

PROIECTUL JUDEŢEAN „PALATE ŞI POVEŞTI”, O LUME A

POVEŞTILOR SPUSE PRIN MODELAJ

Prof. Kehlaoui Carmen

Şcoala Gimnazială „George Călinescu” Iaşi

“Nu există nici o arhitectură ori o regulă stabilită dinainte pentru castelele pe care ţi le
clădeşti în nori.” (G. K. Chesterton).
Universul copilăriei ne trimite fără discuţii în lumea poveştilor, iar în majoritatea poveştilor
acţiunea se petrece într-un palat. Fiecare cititor sau ascultător al poveştii îşi imaginează castelele
în felul lui şi le poate reprezenta plastic după propria imaginaţie. Exprimarea prin arte vizuale
descătuşează, transmite trăiri şi încântă.
Ȋn acelaşi timp, palate existente, vestigii istorice, îşi spun povestea pentru cei ce vor să o
asculte. Nu doar pentru cei pasionaţi de istorie sau arheologie, ci şi pentru iubitorii de frumos,
palatele româneşti sau din orice colţ al lumii se prezintă şi îşi deschid porţile către vizitatori. Prin
poveştile pe care ni le transmit, castelele ne cheamă spre a le preţui, conserva, vizita.

1250
 Motivaţia proiectului: Concursul-proiect “Palate şi poveşti” se află la a III-a ediție, fiind
cuprins ȋn C.A.E.J. 2019 la poziția 44 şi ȋşi propune apropierea copiilor de literatura specifică
vârstei, de istorie şi de arhitectură prin arte vizuale, iar pretextul sunt palatele imaginate sau reale.
Este şi o oportunitate de promovare a castelelor în scop turistic, România având un mare potenţial
în acest sens. Instituția organizatoare a proiectului este Şcoala Gimnazială “George Călinescu”,
Iaşi, cu structura arondată Grădinița cu Program Normal nr. 7.
Ȋntr-o atmosferă plăcută, ca din poveşti, edițiile anterioare au reunit peste 150 de participanți
din 22 de instituții şcolare. Produsele secțiunilor au fost jurizate de către un juriu calificat şi
competent, iar lucrările copiilor au fost extraordinare.
Realizarea lucrărilor (desene):

Prezentarea machetelor:

Jurizarea lucrărilor şi premierea copiilor:

1251
 Partenerii proiectului sunt: Inspectoratul Şcolar Județean Iași; Teatrul pentru Copii şi Tineret
„Luceafărul” Iaşi; Parcul de joacă „Just Fun”, Iaşi; Organizația Națională Cercetaşii României,
Centrul Local „George Călinescu”, Iaşi; Compania teatrală „Zum-Zum”, Iaşi; Casa Corpului
Didactic „Spiru Haret”, Iași; Colegiul Național de Artǎ „Octav Bǎncilǎ”, Iași; Palatul Copiilor Iași;
Primăria Municipiului Iaşi; Asociația pǎrinților și a cadrelor didactice din Şcoala Gimnazială
“George Călinescu”, Iaşi.
Scopul proiectului: Dezvoltarea simţului artistic prin reprezentări plastice ale palatelor şi a
personajelor de poveste.
Obiective:
• Realizarea unor creaţii plastice (desene, machete, lucrări de modelaj şi păpuşi) care
să redea, conform imaginaţiei fiecărui copil, palatele din poveşti sau castelele
construite în ţara noastră, cât şi personaje de poveste;
• Valorificarea materialelor ecologice în creaţiile artistice;
• Cultivarea interesului pentru istorie şi literatură;
• Promovarea în rândul copiilor a turismului istoric şi arhitectural;
• Ȋncurajarea comunicării şi a colaborării, promovarea competiţiei şi cultivarea
ambiţiei de a obţine performanţe.
Modalităţi de monitorizare şi evaluare a rezultatelor proiectului: Expoziţia cu machetele
Palatului Roznovanu realizate de participanţi se va face ȋn incinta Primăriei Municipiului Iași.
Desenele premiate vor constitui o expoziție la Casa Corpului Didactic „Spiru Haret” Iaşi, iar
păpuşile de mână create de copii vor putea fi admirate la Teatrul pentru Copii şi Tineret
„Luceafărul” Iaşi şi la Palatul Copiilor. Imagini din timpul concursului, imagini ale lucrărilor vor
fi promovate pe site-ul şcolii, pe pagina de facebook a concursului. Se vor acorda premii şi
menţiuni în ordinea descrescătoare a punctajului pentru 25% din participanţi, pe clase şi secţiuni.
Noutatea acestei ediții constă ȋn introducerea a două noi secțiuni, dintre care una este adresată
exclusiv preşcolarilor din grupele mari, secțiune de modelaj, cu participare directă. Din
Regulamentul concursului, cele mai importante informații ce interesează preşcolarii şi profesorii
din ȋnvățământul preşcolar interesați sunt sintetizate astfel:
Secţiunea I: Palate din poveşti-modelaj (Se adresează preşcolarilor din grupele mari)
Castele modelate din nisip pe plajă, din nisip kinetic, diferite tipuri de platilină orice copil
sau adult a ȋncercat măcar o dată ȋn viața sa. Cu câtă plăcere şi bucurie se fac aceste minunății!

1252
 Lucrările din cadrul secţiunii vor fi executate din plastilină de orice tip, pe planşeta A4 pusă
la dispoziție de organizatori, respectând tema enunţată la începerea concursului. Candidaţii trebuie
să ilustreze printr-o lucrare de modelaj un castel dintr-o poveste cunoscută, după propria
imaginație. Participanții trebuie să aducă plastilina şi instrumentele de lucru personale. Nu se
percepe taxă de participare, iar lucrările realizate nu se ȋnapoiază, rămânând la organizatori pentru
realizarea unor expoziții.
Lucrările trebuie să fie originale şi expresive, să respecte tema dată, cu distribuţie echilibrată
în spaţiu. Tehnicile de lucru dificile sunt mai bine punctate.
Data desfăşurării secțiunii: 15 martie 2019, ora 10.00;
Locul desfăşurării: Grădinița cu Program Normal nr. 7, Iaşi;
Timp de lucru: 30 minute.
Înscrierea candidaţilor se va face prin completarea fişei de înscriere. Fiecare cadru didactic
poate înscrie maxim doi candidaţi pentru secţiunile I. În cazul copiilor care provin din grădinițele
cu program prelungit se consideră profesori ȋndrumători ambele cadre didactice care lucrează la
grupă. Fişele de înscriere completate se trimit electronic până la data de 13 martie 2019 pe adresa
de e-mail palate_povesti@yahoo.com.
Jurizarea lucrărilor se va face ȋn ziua desfăşurării probei, respectiv pe 15 martie 2019.
Rezultatele vor fi afişate la avizierul şcolii, pe site-ul școlii și pe pagina de Facebook a concursului,
https://www.facebook.com/palate.sipovesti.7 . Diplomele şi premiile vor fi înmânate câştigătorilor
ȋn perioada 1-14 iunie 2019, la o datǎ și locație care vor fi comunicate ulterior.
Premiile concursului vor fi acordate ȋn proporție de 25% din numărul de participanți. Toţi
participanții vor primi diplome de participare, iar premianții vor primi diplomele aferente. Pentru
premiile I se acordă câte un magnet cu imaginea propriei lucrări şi vouchere la Parcul de joacă
„Just Fun”.

1253
 Pentru că “Visul minţii construieşte castele, visul inimii le luminează.” (Ioan Gyuri Pascu),
invitația ȋntr-o lume de poveste modelată este lansată tuturor doritorilor.

Webgrafie (pentru imagini preluate):

https://www.123rf.com/photo_98125836_stock-vector-cute-little-kids-making-castle-from-
a-plasticine-education-and-child-development-concept-vector-illu.html
https://www.google.com/search?biw=1366&bih=657&tbm=isch&sa=1&ei=jy9GXPjNBcjI
sQHspL3oBw&q=castle+from+plasticine&oq=castle+from+&gs_l=img.1.1.35i39l2j0i19l8.3258
2.32998..35111...0.0..0.143.431.3j1......1....1..gws-wiz-
img.......0i5i30i19j0i8i30i19.BvV6bW8t4Ys#imgrc=16es-Y840GklDM:

,,EDUCAȚIE FĂRĂ PEREȚI - NOUĂ NE PLACE OUTDOOR!”

FORMAREA CADRELOR DIDACTICE PRIN PROGRAMUL
ERASMUS+

Prof. Lucaci Emilia Maria

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 13, Iași

Ce este educația outdoor? Educația outdoor este un concept puțin exploatat în contextul
educațional românesc, însă a început din ce în ce mai mult să capteze atenția actorilor implicați în
procesul de învățământ. Termenul de educație outdoor are o varietate de înțelesuri printre care și
cel de formă de educație experimentală ce presupune utilizarea tuturor simțurilor în procesul de
învățare și are loc în cea mai mare parte în aer liber.
Educația outdoor permite dezvoltarea copiilor pe cele trei planuri: cognitiv, afectiv,
psihomotor și oferă posibilitatea contactului direct cu natura, reprezentând o puternică sursă de
experienţe de învăţare într-un mediu relaxant și liber. Acest tip de educație este considerată a fi

1254
mult mai motivantă și stimulativă, cu un impact mai puternic asupra procesului de învăţare în
rândul copiilor.
Efectele negative vizibile cauzate de lipsa activităților outdoor în unitățile școlare sunt
multiple
✓ copiii au un spațiu limitat de explorat;
✓ nu își pot dezvolta complet autonomia și imunitatea;
✓ activitățile desfășurate au un grad de atractivitate relativ scăzut;
✓ lipsesc posibilitățile pe care le oferă natura ca resursă de învățare;
✓ lipsa mișcării duce la un număr mare de copii diagnosticați cu obezitate infantilă
Problemele psihologice asociate obezității sunt destul de frecvente și serioase. Scăderea
stimei de sine și depresia pot influența calitatea vieții, precum și sănătatea mintală, atingerea
obiectivelor educaționale și pe viitor a proiectelor profesionale, ducând pe termen lung la izolare
socială și diverse patologii asociate acesteia, inclusive grave tulburări alimentare (bulimie,
anorexie etc.).
În acest sens, Grădinița cu Program Prelungit Nr. 13 din Iași a
propus dezvoltarea unui proiect european axat pe educația în aer liber,
o componentă importantă a unui stil de viață sănătos, proiect ce se
numește ,,Educație fără pereți - Nouă ne place outdoor!”. Am
considerat că pentru a exploata potențialul maxim al activităților de tip
outdoor, cadrele didactice trebuie să beneficieze de formare specifică
la nivel internațional pentru a observa exemple de bune practici de
utilizare a acestui tip de educație, ca mai apoi să le integreze în procesul instructiv-educativ. Scopul
proiectului este creșterea frecvenței activităților de tip outdoor desfășurate în grădinița noastră și
prin intermediul acestuia, grădinița dorește să asigure pregătirea copiilor de către cadre didactice
competente, motivate și preocupate. Prin dobândirea și/sau exersarea de către profesori a
competențelor specifice, copiii din grădinița noastră sunt implicați în mai multe activități de tip
outdoor, acest lucru asigurându-le accesul la întreaga gamă de beneficii ale acestui tip de educație
și ajutând la prevenirea efectelor negative ale sedentarismului.
Activitățile principale ale proiectului au vizat formarea cadrelor didactice din unitate prin
participarea la două cursuri specifice și la o activitate de job-shadowing.

1255
 În perioada 3 - 8 octombrie 2016 a avut loc prima activitate din cadrul Proiectului
European ,,Educație fără pereți- Nouă ne place outdoor - cursul desfășurat în Soverato, Italia, cu
tema ”Outdoor learning to improve pupils participation and fight to drop out!” .
Pe toată durata cursului s-a urmărit ca
participanții să lucreze la nivel local cu
profesori italieni observând metodele de lucru
folosite; să desfășoare activități outdoor cu
copiii, dezvoltând astfel cooperarea cu
profesorii locali; să-și îmbunătățească
abilitățile de predare la clasă; să experimenteze
abordarea tendințelor europene în predarea la
clasă; să dezvolte competențe transversale de
lucru la nivel internațional; să-și dezvolte
competențele lingvistice, în special de limbă engleză; să-și concentreze atenția și creativitatea în
predarea activităților de tip outdoor;
Pe parcursul celor cinci zile de formare, cadrele didactice au lucrat direct cu alte cadre din
instituții asemănătoare din Spania și Italia. De asemenea, aceștia au intrat în contact direct cu copiii
înscriși la Institutul Maria Aussiliatrice, Soverato, abordând astfel diferite modalități de a practica
educația outdoor. Adaptând noi activități pentru a îmbogăți experiența didactică, echipa a
experimentat o săptămână dinamică și interactivă, ieșind din interiorul claselor și al școlii,
experimentând astfel moduri formale de utilizare a metodelor non-formale din educație. Programul
a prevăzut și momente de lucru cu părinții și familiile din comunitatea locală care sunt direct
implicați în activități.
În perioada 31 octombrie - 4 noiembrie 2016 s-a desfășurat a doua activitate din cadrul
Proiectului European ,,Educație fără pereți- Nouă ne place outdoor!”. Această activitate a constat
în participarea a patru cadre didactice din unitatea noastră la activitățile de job-shadowing din
Unye Nursery School-Turcia cu tema „We learn how to educate outdoor”.

1256
 Pe toată durata activității s-a
urmărit promovarea cooperării
internaționale în domeniul educației prin
parteneriate și observarea de bune
practici de aplicare a educației outdoor
în învățământul preșcolar. Scopul
activității a fost ca participanții să
lucreze la nivel local cu profesorii turci,
observând metodele de lucru folosite
pentru creșterea motivației în realizarea de activități outdoor. De asemenea, un obiectiv important
al acestei activități a fost dezvoltarea în rândul participanților a competențelor de utilizare a
întregului potențial al naturii pentru a-i maximiza valoarea pedagogică, asigurând oportunități de
învățare pentru toate vârstele.
În perioada 20-28 Aprilie 2017 a avut a treia activitate din cadrul Proiectului European
,,Educație fără pereți- Nouă ne place outdoor!”- cursul desfășurat în Caldas Da Rainha, Portugalia,
cu tema ”Outdoor education”.
In cele 9 zile de curs, profesorii participanti au dezvoltat relații interpersonale,
implicându-se intelectual, emoțional și fizic. Prin parcurgerea modulelor planificate, participanții
și-au dezvoltat competențe, aptitudini și atitudini necesare aplicării metodelor educației de tip
outdoor. Pe toată durata cursului s-a urmărit ca participanții să lucreze în format internațional cu
profesori din alte 6 țări.
Pe lângă activitățile principale, proiectul a prevăzut
și activități de diseminare și multiplicare a rezultatelor care
să implice toate cadrele didactice din unitate, profesori din
alte unități, copiii, părinții și comunitatea locală. Sub
deviza ”De ce să educăm outdoor?” au fost realizate
seminarii cu părinții, două activități outdoor demonstrative,
o conferință județeană și o caravană de formare care a
trecut prin cinci unități școlare și în cadrul căreia au
beneficiat de formare specifică educației de tip outdoor 130
de cadre didactice.

1257
 Joi, 17 noiembrie 2016, în Grădina Botanică din Iași am desfășurat activitatea outdoor
”Toamna în mii de culori”. Activitatea a
avut ca scop participarea unui număr cât
mai mare de copii și cadre didactice atât
din unitatea noastră , cât și din alte unități
preșcolare la o activitate de tip outdoor,
urmând modelele altor unități de
învățământ din alte țări.
În luna Februarie a avut loc
seminarul pentru părinți ”De ce să
educăm outdoor?” . La activitate a participat un număr de 32 de părinți și 15 cadre didactice.
Evenimentul i-a avut ca invitați speciali pe doamna doctor Nicoleta Dimitriu, domnul Paraschiv
Cristian Gabriel membru fondator al Asociației Sporturilor în Natură (As Natura) și domnul Lucian
Baciu, președintele comitetului părinților. La finalul seminarului participații au avut ocazia să vadă
expoziția de la colțul proiectului unde au fost afișate fotografii de la activitățile desfășurate.
Conferința cu aceeași temă a avut loc în luna Martie 2017 și ne-am bucurat de participarea
unui număr de 116 cadre didactice din 46 de unități școlare, atât din mediul urban cât și rural,
pornind de la nivel preșcolar până la nivel liceal ceea ce arată nivelul de interes extins pentru tema
proiectului nostru și pentru tema abordată în cadrul conferinței. Evenimentul i-a avut ca invitați
speciali pe doamna Conf. univ. Dr. Gianina Ana
Massari de la Facultatea de Psihologie și Stiințe
ale Educației din cadrul Universității „Al. I.
Cuza” din Iași, Prof. Gabriela Conea – Inspector
școlar pentru proiecte educaționale ISJ Iași,
Prof. Mihaela Simion - Inspector învățământ
preșcolar ISJ Iași.

1258
 IMPACTUL POZITIV AL PROIECTELOR ETWINNING
ASUPRA DEZVOLTĂRII COGNITIVE ȘI EMOȚIONALE A
PREȘCOLARILOR

prof. Loredana Mândru

prof. Ana-Maria Latu
Școala Primară Lorelay, Iași

Parteneriatul educațional reprezintă o formă de unificare, sprijin și asistență a influențelor

educative formale. Creșterea dimensiunii europene și eforturile pentru realizarea de colaborări
internaționale, constituie elemente de bază ale unui învățământ modern. Creșterea posibilităților
de utilizare a internetului pentru îmbunătățire, pe de o parte, și acces la educație și formare, pe de
altă parte, sunt foarte importante în creșterea calității învățării, pentru construirea unei societăți
europene.
Încă de la vârsta preșcolară, copiilor le place să fie implicați în diferite activități, diferite
de cele zilnice, desfășurate în grupă. Activitățile care implică și alții copii de vârsta lor le fac
întotdeauna mare plăcere. Iar când aceștia locuiesc în alte țări și vorbesc o altă limbă, provocarea
este cu atât mai mare.
O oportunitate facilă și la îndemână pentru a da startul unor parteneriate educaționale
internaționale o oferă platforma eTwinning, creată pentru personalul educațional care lucrează în
instituții de învățământ din țările europene, cu scopul de a comunica, colabora, dezvolta proiecte
comune și a împărtăși experiențe, pe scurt, de a simți că fac parte dintr-o comunitate de învățare
europeană.
Studiile arată că proiectele internaționale inițiate prin intermediul platformei au un impact
pozitiv asupra asupra comportamentului de învățare al copiilor: crește motivația, crește
responsabilitatea, solidaritatea, spiritul de echipă. În activitățile cooperative organizate în acdrul
parteneriatelor internaționale de acest tip, curiozitatea și emoțiile pozitive manifestate de copii
funcționează ca și facilitatori pentru activitățile cognitive. Entuziasmul manifestat de ideea că intră
în contact cu copii ”reali”, care locuiesc în alte tări, cu o cultură și limbă diferite, este foarte
puternic, în termen de motivație pentru participarea activă la toate activitățile propuse.

1259
 Elevii și preșcolarii din Școala Primară Lorelay sunt implicați în diferite proiecte
eTwinning din anul 2012. De-a lungul anilor am derulat câte 2 sau 3 proiecte în paralele, pentru
unele dintre ele primind premiile naționale și europene de recunoaștere a calității activităților
realizate, precum și la nivelul impactului pe care l-au avut asupra copiilor.
Un astfel de proiect, care a avut ca actori principali copiii de grupă mare din instituția
noastră, este proiectul ”We love europets!”. Am avut ca parteneri școli și grădinițe din Italia, Cehia,
Spania și Turcia. Scopul proiectului a fost stimularea copiilor de vârstă mică să comunice prin
intermediul limbii engleze, să se cunoască, explorând un subiect drag lor, ”Animale de companie”
și să observe similaritățile și diferențele culturale, între copii de aceeași vârstă din țări europene
diferite. Nivelul limbii engleze fiind unul nu foarte avansat, am folosit cu precădere imagini, filme
multimedia, jocuri diverse, cântece. Copiilor le-au făcut plăcere videoconferințele, unde au avut
posibilitatea să își cunoască partenerii de proiect, să cânte împreună, să vizualizeze desene create
pe aceeași temă sau să își prezinte animalele de companie preferate.
"Creativitatea" a jucat un rol esențial în proiect, copiii fiind implicați în activități practice,
cu scopul de a crea noi ”produse”, cum ar fi, cântece colaborative sau animale inventate, toate
postate în spațiul virtual al platformei.

1260
 Un alt proiect desfășurat în anul trecut școlar a fost ”Different, but similar”. Ideea
proiectului a fost aceea de a găsi o modalitate prin care copiii de vârstă preșcolară și școlară mică
să descopere moștenirea culturală europeană, prin explorarea lumii tangibile sau intangibile din
jurul lor. Având în vedere vârsta mică a copiilor implicați, am ales activități și aspecte simple din
cultura fiecărei țări partenere, pentru:
- a descoperi că toți vorbim limbi diferite, ca parte a identității noastre și că avem nevoie de o
limbă comună pentru a comunica (în cazul nostru, limba engleză)
- a descoperi similarități și diferențe între aspectele fizice, nume, jocuri, modalități de exprimare a
emoțiilor, mediul nostru înconjurător (toate elementele culturii noastre)
- a recunoaște valoarea diferențelor culturale și a dezvolta prietenii
- dezvoltarea creativității și incluziunii
S-a pornit de la povestea lui Elmer, elefănțelul haios, dar foarte diferit de frații săi, pentru a ajuta
copiii să înțeleagă toate diferențele care ne fac unici și modul în care se îmbină cu atât de multe
lucruri pe care le avem în comun, indiferent de locul în care trăim.

În derulare se află acum proiectul ”Paw friends”, al cărui scop este dezvoltarea dragostei
pentru animale și creșterea respectului față de habitatul lor natural. Sunt implicate grupele mijlocie
și mare.

Concluzii referitoare la impactul activităților asupra dezvoltării copiilor preșcolari:

De-a lungul desfășurării acestor proiecte am urmărit impactul activităților desfășurate
asupra dezvoltării copiilor. Deși am început astfel de proiecte doar la nivelul primar, am realizat

1261
efectul pozitiv al acestora asupra dezvoltării copiilor de vârstă preșcolară. Am observat o creștere
a motivației pentru activitățile propuse, copiii experimentând comparația ca un instrument euristic,
când sunt stimulați să împărtășească aceleași preocupări cu copii care trăiesc într-un alt context.
Comparând obiceiurile, contextele, preferințele, partenerilor lor, pot descoperi alte culturi și locuri
și crește nivelul cunoștințelor, al deprinderilor și abilităților, dar, de asemenea, își înțeleg mai bine
propriul mediu. Toate acestea sunt posibile utilizând activitățile pedagogice ce au la labă mijloacele
informatice. De asemenea, rolul limbii engleze crește și conștientizarea necesității învățării unei
limbi străine apare de la sine. Și toate acestea se realizează cu costuri materiale minime, dar cu un
efect emoțional remarcabil. Chiar dacă comunicarea se realizează într-o altă limbă decât cea nativă,
oportunitățile de interacțiune oferite prin intermediul activităților eTwinning oferă o dimensiune
autentică, în cadrul căreia apare schimbarea la copii.

BIBLIOGRAFIE
4. Dumitrana M.,2005, Jocuri şi jucării pentru preşcolari: ghid metodic de activităţi realizate
cu ajutorul unor materiale simple, Editura Compania, Bucureşti
5. Stan, Liliana, 2014, Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, Editura Polirom, Iași
6. Patricia Wastiau, Christina Crawley, Anne Gilleran, 2014, Pupils în eTwinning, Central
Support Service for eTwinning (CSS)
7. Papadakis Stamatios, 2015, eTwinning in the early childhood as starting line of innovative
practices for the didactic of natural sciences,
https://www.researchgate.net/publication/259785167
8. www.ec.europe.eu
9. www.etwinning.net

1262
 PROIECT EDUCATIV ,,NE JUCĂM ,CREATIVI SUNTEM, AJUTĂM”

Prof. Marcu Daniela

Școala,,D.A.Sturdza,,-Grădinița P.P.nr.2-Iași

Spune-mi și am să uit. Arată-mi şi s-ar putea să-mi amintesc. Implică-mă și voi înțelege”
(Confucius)
ARGUMENT

Abordarea holistică a luat amploare în anii '60 - '70 și a condus la apariția multor sisteme alternative
în educație, precum Montessori fiind din ce în ce mai actuală și prezentă în abordările educaționale moderne
din întreaga lume, care au înlocuit învățarea pasivă, bazată pe memorizare cu metode explorative de învățare
și educație. Copilul nu mai este considerat doar un recipient care trebuie umplut prin educație, el trebuie să
fie implicat activ în formarea și direcționarea procesului de învățare. Abordarea holistică se reflectă şi în
stilurile de învăţare. Copiii învaţă spontan şi natural absorbind ca un burete, luând informaţia din mediu ca
pe un întreg, şi apoi descifrează componentele construind înţelesul. Se pune un accent deosebit pe
construirea de relaţii pozitive cu sine, cu ceilalţi şi cu mediul. Copilul va percepe realități ale lumii sale în
măsura în care va fi motivat și încurajat să le descopere prin diverse metode precum analiza, comparația,
ancheta. Reprezintă o schimbare profundă de paradigmă care se poate realiza mult mai uşor în copilărie,
moment în care copiii deja se simt în armonie şi conexiune cu lumea înconjurătoare.
Tactul prin care profesorul/ educatorul îl îndrumă pe acesta în explorare este esențial: învățarea prin
joc, aflarea preocupărilor sale, utilizarea a cât mai multe mijloace pentru a-i prezenta informațiile, explorarea
emoțiilor preșcolarului, dar și mediul educațional care să permită explorarea activă și interacțiunea cu
materialele. Vârsta preșcolarității este cea mai favorabilă perioadă pentru acumularea unor impresii
puternice, este vârsta imaginației, a fanteziei, a visării și a jocului. Pentru copil jocul este munca sa, iar adulții
nu trebuie să minimalizeze nici această activitate, nici seriozitatea cu care ea este îndeplinită de cei mici. Se
știe că preșcolarul manifestă interes spre dorința de mișcare, spre manipularea obiectelor și el trebuie
îndemnat spre creație constructivă și dezvoltarea capacităților de confecționare a unor obiecte, jucării, fapt
ce va trezi stări afective pozitive.
Caracterul practic-aplicativ al atelierelor de creație desfășurate în grădiniță permite îmbinarea
muncii fizice, practice cu cea intelectuală. Rolul activității practice se concretizează în dezvoltarea psiho-

1263
motorie, intelectuală, afectivă și estetică a copilului. Prin aceste activități copilul învață să-și coordoneze
mișcările, capătă pricepere și îndemânare, își formează unele deprinderi practice de a opera cu diverse
materiale și instrumente, toate cunoștintele însușite în alte activități își găsesc cadrul de exprimare și se
adâncesc, se educă simțul estetic, se îmbogațește sfera afectivă prin educarea în spiritul dragostei pentru
muncă și a respectului pentru ceea ce a creat el și cei din jurul lui. Experiențele trăite de copii în afara lecțiilor
au nu numai caracter cognitiv, ci și moral-afectiv sau estetic. Un educator holistic va oferi copilului
oportunități de a se angaja în jocuri libere, va construi relații calde cu acesta și va pune accent pe dezvoltarea
spirituală și culturală a copilului. El se va concentra întotdeauna pe aspectele unice ale copilului.
Copiii sunt în grădiniță doar pentru câțiva ani, dar în acest timp semințele viitorului lor sunt
plantate în atitudinile și caracterul modelat în acești ani formativi. Rezultatul educației Neoumaniste se
reflectă în ideile cu care copiii rămân, formând baza unei psihologii sănătoase care, o dată ce a fost cultivată,
continuă să crească și să înflorească de-a lungul vieții.

II. DESCRIEREA PROIECTULUI

SCOP:
· Îmbogățirea unor cunoștințe despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre utilizarea unor
tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple.
· Inițierea părinților în activități direct participative comune cu copiii lor în atelierele de creație.
· Derularea de acțiuni concrete de confecționare a unor obiecte dedicate sărbătorilor importante :1
martie, Crăciun și Paști, Ziua Naționala, Ziua Verde etc.
· Crearea unui buget al grupei din vânzarile obiectelor realizate, donarea sumei în scopuri caritabile.

OBIECTIVE:
· Dezvoltarea interesului și curiozității pentru activitățile de creație în ateliere, îndeosebi activități
practice.
· Consolidarea și aplicarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică.
· Efectuarea unor operații simple de lucru cu materialele puse la dispoziție, utilizând unelte și tehnici
corespunzatoare.
· Antrenarea copiilor și părinților în realizarea unor obiecte specifice evenimentelor, contribuirea la
crearea unui mediu plăcut de sarbătoare atât in grădiniță cât și în familie.
· Dezvoltarea simțului practic și estetic al participanților la activități.

1264
· Dezvoltarea sentimentelor de întrajutorare și colaborare ca partener de lucru între părinte și copil.
· Stimularea imaginației și a creativității, încurajarea copiilor și părinților pentru a exprima independent
opinii despre evaluarea activităților desfășurate.
· Promovarea schimbului de experiență între participanții la derularea proiectului în scopul creșterii
eficientei activităților.

PUNCTE TARI:
• Copiii preșcolari vor descoperi eficiența cooperării, vor constata că împreună este mai usor sa creezi
mici „opere de artă”.
• Părinții vor avea ocazia să-și evalueze capacitățile practice, îndemânarea, atenția, răbdarea,
consecvența, precum și înclinațiile propriilor copii, comportamentul și atitudinea lor în asemenea
activități.
• Copiii își vor împărtăși experiențele. Va exista o colaborare eficientă între preșcolari –– părinți –
educatoare.
• Petrecerea timpului acordat activităților într-o atmosferă plăcută – stimulativă, cu impresii și amintiri
frumoase, nostalgice pentru părinți.

PUNCTE SLABE:
• Provenienţa elevilor noştri din familii modeste care nu -şi pot permite finanţarea unor
vizite, excursii, drumeţii sau achiziționarea unor materiale;
• Localizarea unităţii şcolare într-o zonă mai retrasă a orașului ;
• Există posibilitatea ca nu toți partenerii să trateze cu interes acest proiect și să nu se implice.
AMENINȚĂRI:

• Timpul nefavorabil;
• Interesul scăzut al unor părinți faţă de activităţile de acest gen;

• Minimalizarea rolului activităţilor de către unii părinți.

OPORTUNITĂȚI

• Existenţa a numeroase instituţii de cultură şi monumente istorice în localitate sau în imediata

apropiere care ar putea fi vizitate;
• Existenţa unor parteneriate cu diverşi agenţi economici locali.

1265
 METODE DIDACTICE ȘI TEHNICI DE LUCRU:
Observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, descoperirea, lucrul în echipă, individual
și în perechi, decupare, asamblare, decorare, expoziții cu vânzare;

BENEFICIARII PROIECTULUI:
Preșcolari, școlari, părinti, cadre didactice,comunitatea.

III. ETAPELE PROIECTULUI

Chestionar în cadrul ședintei cu părinții de la grupă – dacă și câți părinți sunt interesați să
participe în derularea proiectului?
Derularea proiectului pe baza calendarului activităților;
Evaluarea proiectului.
IV. CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR

Nr. Conținut Mod de realizare

crt.
1 Mâncăm sănătos!
2 Eco-grădi
3 Ziua verde
4 Sunt român!
5 Datini străbune
6 Fă o bucurie ,cu o jucărie
7 Ajutăm păsărelele
6 Plantăm flori pentru mama
7 Mărțișoare,mărțișoare
8 La Paști!
Atelier de gătit –expoziție cu vânzare
Activități de igienizare a spațiilor din
jurul grădiniței
Plantare pomi
Întoarcerea la tradiții-Confecționare obiecte populare
Confecționare podoabe pentru brad
Expoziție cu vânzare
Activitate de voluntariat
Confecționare de căsuțe pentru păsări
și alimentarea lor cu mâncare pentru ele
Activitate ecologică
Confecționare de mărțișoare și expoziție cu
vânzare
Atelier de cofetărie-Pască și cozonac

1266
 9 Flori de primăvară Plantăm flori în curtea grădiniței
10 Micii brutari Produse de panificație-vizită Carrefour
11 Știm să ne alimentăm sănatos! Atelier de gătit-Salată de legume timpurii
12 Și ei au fost ca noi Vizită și donații la azilul ,,Sf.Iosif”
13 1 iunie –Ziua tuturor copiilor Voluntariat la copii defavorizați
14 Hrănim și îngrijim animalele Arca lui Noe

V. FINALITĂȚILE PROPUSE ÎN URMA DESFĂȘURĂRII PROIECTULUI

Proiectul va avea un impact deosebit asupra copiilor preșcolari, școlari și părinți datorită:
· utilizării metodelor interactive, a procedeelor și tehnicilor de lucru care le va crește încrederea în forțele
proprii
· aprofundării sentimentului de satisfacție de a realiza lucrări estetice, practice și utile
· formării unei atitudini de prețuire a frumosului
· formării spiritului critic și autocritic în evaluarea lucrărilor
· dezvoltarea spiritului de întrajutorare și cooperare, a experienței de lucru în grup ;
VI. EVALUAREA PROIECTULUI
Se va realiza prin:
· expoziții de fotografii realizate în timpul desfășurării proiectului
· portofoliul proiectului
· expoziție cu vânzare
· crearea bugetului pentru finanțarea unei alte activități extracurriculare – ,,Cutia cu surprize”.
VII. MEDIATIZARE
· Afișierul grădiniței
· Pagina de facebook a grupei, a școlii
· Popularizarea proiectului în sesiuni de comunicări științifice, simpozioane pe site-ul www.didactic.ro
VIII. ANEXA: Imagini din derularea programului

1267
1268
 EDUCAȚIE HOLISTICĂ PRIN ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE

Prof. Victorița-Andreea Mențer

Prof. Maria Oneaga
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 20 Iași

,,Nu limita un copil la învățătura ta pentru că el s-a născut în alt timp.”

(Rabindranath Tagore)

Prin cuvântul de origine latină ,,educație”, se înțelege noțiunea de îngrijire, cultivare. În

etapa de început, acesta era utilizat pentru a indica îngrijirea unei plante, a unui animal sau a unui
copil pentru a se dezvolta. Odată cu trecerea timpului, s-a folosit numai cu sensul de îngrijire,
îndrumare, cultivare a omului.
Educația este un proces omogen. Dezvoltarea multilaterală a personalității are loc prin
fiecare activitate educativă, accentul căzând pe una sau alta din laturi, ținându-se cont de valorile
sociale pe care le asimilează educabilul, de nivelul acestuia de dezvoltare, de cerințele societății
(Țîrcovnicu, 1975: 307).
Educația holistică nu poate fi privită dintr-un singur unghi. Poate fi descrisă printr-un grup
de credințe, sentimente, principii și idei generale ce urmăresc dezvoltarea complexă a individului
pe plan cognitiv și afectiv, încurajându-l să experimenteze pentru a-și atinge obiectivele propuse.
Scopul educației holistice este de a pregăti educabilul pentru o viață deplină și productivă, în care
abilitățile sunt constant provocate, dezvoltate și aplicate ca parte a învățării pe tot parcursul vieții.
Aceasta este o călătorie educațională de descoperire personală care începe în cadrul educației
formale, continuându-se prin educația informală și cea nonformală (Hare, 2010: 3).
Pentru o integrare socială ușoară, misiunea învățământului este de a-l forma pe individ sub
aspect psihointelectual, fizic și socio-afectiv. Din punctul de vedere al activităților acest lucru este
realizabil prin îmbinarea activităților curriculare cu cele extracurriculare (educația ce trece de
procesul de învățământ).
Activitățile extracurriculare se caracterizează prin forme de oganizare a activităților în
afara celor cuprinse în planul de învățământ, prin parcurgerea unor conținuturi instructiv-educative

1269
ce vin în completarea curriculum-ului național. Datorită contextelor conturate de nenumăratele
modalități de realizare a acestor activități (proiecte, manifestări punctuale, aplicații tematice) se
poate vorbi despre abordări interdisciplinare, cross-curriculare și transdisciplinare, exersându-se
,,competențele și abilitățile de viață într-o manieră integrată, de dezvoltare holistică a
personalității”. Activitățile extracurriculare reprezintă o componentă a educației nonformale
(punte de legătură între educația formală și cea informală), formă a educației caracterizată prin:
activități variate și atractive ințiate pe baza intereselor, aptitudinilor speciale și aspirațiilor,
valorificarea oportunităților din diferite domenii (Ciolcă; Tudor, 2010: 7).

MODEL PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

TITLUL: Ziua Internaţională a Zâmbetului – Fă o faptă bună! Ajută o persoană să
zâmbească!

ARGUMENTUL:
Între 3 și 6-7 ani se construiesc bazele dezvoltării personalității copiilor. Sub influența
familiei și a grădiniței, procesele psihice se află în plină dezvoltare. Copilul își adaptează
comportamentul la anumite sisteme de cerințe, protecție și afecțiune, observă diversitatea lumii ce
îl înconjoară, învață să ia decizii adecvate situațiilor ivite, conturează relații afective, volitive.
Aceste componente ale mediului social trebuie să-i ofere șansa de a se dezvolta și de a se cunoaște
(Voiculescu, 2003: 26).
Voluntariatul contribuie la dezvoltarea personală, prin diverse activități și experiențe cu
ajutorul cărora se poate îmbunătăți calitatea vieții, dar mai ales se poate contribui la schimbarea
vieții altor persoane.

GRUPUL ȚINTĂ: preșcolari cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani, părinți, cadre didactice
DURATA: 1 zi (prima vineri din luna octombrie)
DENUMIREA INSTITUȚIILOR PARTENERE: Grădinița cu Program Prelungit Nr. 20 Iași,
Asociația ,,Părinții, aripi pentru copii”, Complexul de Servicii Comunitare Bucium Iași
INIȚIATORUL: prof. Victorița-Andreea Mențer
ECHIPA DE IMPLEMENTARE:

1270
RESURSELE ALOCATE IMPLEMENTĂRII: umane – preșcolari 3-6 ani, părinți, cadre
didactice; materiale – fructe, legume, dulciuri; de timp – 1 zi
DOMENIILE DE INTERES: Dezvoltarea socio-emoțională, Dezvoltarea cognitivă și
cunoașterea lumii
TIPUL: la nivel de grădiniță
SCOPUL: Informarea preşcolarilor, a părinţilor și a cadrelor didactice cu privire la Ziua
Internaţională a Zâmbetului, inițierea interacțiunilor cu adulții și cu copiii de vârste apropiate și
manifestarea unor comportamente prosociale, de acceptare și respectare a diversității.

OBIECTIVELE:
• informarea preșcolarilor, a părinților și a cadrelor didactice cu privire la Ziua
Internaţională a Zâmbetului prin afișe, abțibilduri, povestiri, discuții libere desfășurate la
nivelul fiecărei grupe din unitate;
• inițierea interacțiunilor cu adulții și cu copiii de vârste apropiate prin întocmirea unei fețe
zâmbitoare cu ajutorul preșcolarilor, părinților, cadrelor didactice, în curtea grădiniței;
• manifestarea unor comportamente prosociale prin colectarea fructelor, legumelor și a
dulciurilor (cu ajutoul Asociației de Părinți), precum și donarea acestora copiilor din
Complexul de Servicii Comunitare Bucium Iași.
BENEFICIARII DIRECȚI: copiii din Complexul de Servicii Comunitare Bucium Iași

REZULTATELE AȘTEPTATE: manifestarea empatiei față de celelalte persoane din mediul

apropiat, exersarea asumării unor responsabilități specifice vârstei, inițierea/participrea la
interacțiuni pozitive cu copii de vârstă apropiată, evidențierea poziției omului ca parte a lumii vii
și ca ființă socială.

EVALUAREA: va fi realizată prin intermediul unui portofoliu în care vor fi atașate documentele
activității (proiect, cerere adresată Complexului de Servicii Comunitare Bucium Iași, proces
verbal), fotografii din timpul evenimentelor organizate în grădiniță, feedbackul părinților cu privire
la activitatea desfășurată.

DISEMINAREA: afiș și scrisoare către părinți la nivelul fiecărei grupe, postare pe site-urile de
socializare, publicare în revista grădiniței.

1271
Bibliografie:

• Ciolcă, Corina; Tudor, Virgil, 2010, Didactica educației fizice (activități extracurriculare),
Editura Discobolul;
• Hare, John, 2010, Holistic education: An interpretation for teachers in the IB programmes,
International Baccalaureate Organization;
• Țîrcovnicu, Victor, 1975, Pedagogia generală, Editura Facla;
• Voiculescu, Elisabeta, 2003, Pedagogie preșcolară, Editura Aramis;
• ***2018, Curriculum pentru educație timpurie (copii de la naștere la 6 ani), Ministerul
Educației Naționale.

TENDINȚE MODERNE ÎN EDUCAȚIA PARENTALĂ

CONCURS - ÎNSCRIS ÎN C.A.E.J. poziția 102

Prof. înv. preșcolar Mereu Nicoleta

Grădinița cu program normal Drăgănești, jud. Prahova

A. INFORMAŢII DESPRE PROIECT

A.1. Titlul proiectului: „Tendințe moderne în educația parentală” - Concurs
A.2 Domeniul în care se încadrează proiectul: Domeniul cultural-artistic, arte vizuale
A.3 Locul și perioada de desfășurare a activității principale: Grădinița P.N. Drăgănești, com.
Drăgănești, jud. Prahova, ianuarie 2018 - iunie 2018
A.4 Proiectul este cu participare: directă și indirectă

REZUMATUL PROIECTULUI - SINTEZĂ DOCUMENTAȚIE

Prezentaţi minim următoarele elemente ale proiectului dumneavoastră:
a. Număr de elevi şi număr de cadre didactice implicate: 120 elevi și 40 de cadre didactice
b. Beneficiarii direcţi şi indirecţi;

1272
- Beneficiarii direcți sunt: preșcolarii (nivel I, II), elevii participanți (clasele I-IV) și cadrele
didactice implicate;
- Beneficiarii indirecți sunt: părinții copiilor, invitații de la alte școli, partenerii, comunitatea
locală.
c. Descrierea activităţii principale:
Concursul se desfășoară cu secțiunea: Creație artistico-plastică (desen, pictură, colaj).
Tema: “Bucuria în familie prin ochii copiilor”
d. Impactul educativ estimat asupra grupului țintă.
- responsabilizarea și înțelegerea colaborării copil - familie
- stimularea interesului elevilor pentru promovarea ideilor și creativitate în artele vizuale;
- dezvoltarea sentimentului de admirație și de respect pentru munca și descoperirea aptitudinilor
individuale; îmbunătățirea competențelor artistice creatoare; dezvoltarea abilităților practice, de
comunicare; cultivarea spiritului de echipă (relații de cooperare în cadrul grupei, clasei și cu elevii
de la școlile participante).
B. PREZENTAREA PROIECTULUI
B.1. Argument justificare, context (analiză de nevoi);
Această activitate inițiată de Grădinița Drăgănești s-a născut din ideea că educaţia părinţilor în ceea
ce priveşte comunicarea cu copilul este un element esenţial în viaţa de familie şi că în societatea
românească contemporană este deosebit de necesară o asemenea intervenţie. Prin informarea şi
educarea părinţilor se pot preveni multe conflicte în viaţa de familie, care uneori pot ajunge la situaţii
ireversibile.
B.2. Scopul proiectului;
Stimularea interesului pentru armonia în familie și actul de acceptare, toleranță, ajutor și încredere
în personalitatea în devenire a copilului.
B.3. Obiectivele specifice ale proiectului;
- implicarea copiilor din minim 20 de unități școlare participante în activitățile cultural artistice,
pe o perioadă de 6 luni.
- stimularea interesului copiilor pentru aprecierea și raportarea la actul de creație, respectiv la artele
frumoase;.
- diseminarea rezultatelor proiectului „Tendințe moderne în educația parentală” în minim 20 de
unități școlare, într-un interval de 6 luni.

1273
B.4. Descrierea activităţilor
ACTIVITATEA NR. 1 – Întâlnirea Echipei de Proiect
Titlul activității - Prezentarea proiectului educativ „Tendințe moderne în educația parentală”
În cadrul întâlnirii, participanții vor fi informați asupra conținutului proiectului și a modului de
implementare a acestuia în fiecare unitate școlară. Se va propune un plan de mediatizare a
proiectului la nivel județean.
ACTIVITATEA NR. 2 –– Mediatizarea proiectului
Titlul activității - Promovarea proiectului „Tendințe moderne în educația parentală”
Responsabilii de proiect vor mediatiza proiectul în minim 20 de unități școlare, vor anunța
termenele activităților. Elevii claselor primare ajutați de preșcolari, vor realiza și vor multiplica
flayere pentru promovarea proiectului în comunitate. Echipele de proiect din fiecare școală se vor
ocupa cu distribuirea materialelor promoționale, colaborarea cu reprezentanții comunității.
Mediatizarea se va face prin invitații, postere, flayere, anunțuri, corespondență prin e-mail.
ACTIVITATEA NR. 3 – Derularea proiectului – „Tendințe moderne în educația parentală” –
Lectorat cu părinții preșcolarilor și elevilor cu tema “Parentalitate și reușita educației. Educația
prin iubire”. Completarea unor chestionare de către părinți și cadre didactice participante - martie
2018.
Titlul activității – ,, Parentalitate și reușita educației. Educația prin iubire”
În cadrul acestei activități se vor prezenta două materiale in format electronic, având ca motto
“Educați așa!”, urmate de discuții libere și interactive cu tema “Parentalitate și reușita educației.
Educația prin iubire”. Activitatea va fi marcată de completarea unor chestionare de către părinți și
cadre didactice participante.
ACTIVITATEA NR. 4 – Concurs
Concursul se desfășoară cu secțiunea: Creație artistico-plastică (desen, pictură, colaj).
Titlul activității - „Bucuria în familie prin ochii copiilor”
Se va realiza o comisie de concurs care se va ocupa de aspectele organizatorice și realizarea
expoziției cu lucrările primite de la școlile participante. Se va forma un juriu alcătuit din cadre
didactice din școala coordonatoare și reprezentanți ai Primăriei Drăgănești – Biblioteca Comunală
Drăgănești, care va evalua și premia lucrările.
ACTIVITATEA NR. 5
Titlul activității - „Rezultatele noastre”

1274
Se vor realiza materiale pentru diseminarea proiectului: materiale electronice cu rezultatele
proiectului și transmiterea acestora către profesorii implicați; expoziție la Grădinița P.N.
Drăgănești și Biblioteca Comunală Drăgănești.
ACTIVITATEA NR. 6 – Evaluarea proiectului
Titlul activității - „Final de proiect”
Organizatorii vor invita copiii și cadrele didactice care au manifestat o prestație foarte bună, la o
activitate de evaluare, la final de proiect. Activitatea va cuprinde susținerea raportului de activitate
vernisarea expoziției cu tema „Bucuria în familie prin ochii copiilor” și fotografii din activitățile
desfășurate, exprimarea impresiilor și stabilirea obiectivelor și a activităților pentru continuarea
proiectului în anul școlar următor. Transmiterea diplomelor și adeverințelor.
B.5. Parteneri implicaţi în proiect descrierea parteneriatului
PRIMĂRIA DRĂGĂNEȘTI
Asigură: sprijin în printarea diplomelor copiilor și cadrelor didactice participante, asigură
protocolul aferent activității de concurs din data de 28 aprilie 2018, colaborează cu aplicantul în
vederea unei bune desfăşurări a activităţilor propuse, organizează activităţi premergătoare
acţiunilor propuse.
BIBLIOTECA COMUNALĂ DRĂGĂNEȘTI
Asigură: reprezentant pentru jurizarea concursului ”Tendințe moderne în educația parentală”
secțiunea creație artistico-plastică (desen, pictură, colaj), spațiul expozițional pentru promovarea
proiectului, fondul de carte atât preșcolarilor cât și părinților necesar literaturii pentru copii.

RAPORT FINAL CONCURS JUDEȚEAN

“TENDINȚE MODERNE ÎN EDUCAȚIA PARENTALĂ”, ediția I, 2018

Proiectul județean “TENDINȚE MODERNE ÎN EDUCAȚIA PARENTALĂ”, ediția I,

2018, s-a desfășurat în perioada ianuarie - iunie 2018.
Activitățile de diseminare a proiectului s-au organizat pe toată durata proiectului și după încheierea
acestuia.
La proiect au participat 25 unități școlare (școli și grădinițe), 59 cadre didactice și 161
copii (preșcolari și elevi din învățământul primar).
Concursul s-a desfășurat cu secțiunea: Creație artistico-plastică (desen, pictură, colaj).

1275
Tema: “Bucuria în familie prin ochii copiilor”.
Au fost în total 161 de creații artistice.
S-au acordat premii și diplome de participare (25% din numărul de participanţi, conform
Regulamentului de organizare a concursurilor şcolare): 10 premii I, 10 premii II, 10 premii III, 10
mențiuni. Cheltuielile pentru diplome au fost suportate de Primăria Drăgănești.
Rezultatele proiectului au fost: materiale informative despre proiect și activitățile sale (pliante,
expoziții cu lucrările plastice ale elevilor, fotografii). Participanții implicați în proiect au avut
repartizate sarcini de lucru pentru ca acesta să fie un punct de lucru pentru viitoarele proiecte.
Promovarea şi diseminarea proiectului s-a realizat prin: mail, invitații, telefon, materiale
promoționale, consilii profesorale, cercuri pedagogice, expoziție cu lucrări plastice - Biblioteca
Comunală Drăgănești.

PROIECT EDUCAȚIONAL,,SFÂNTUL NICOLAE – PRIETENUL

COPIILOR”
înscris în C.A.E.J, I.Ș.J. Iaşi, ediția a IV- a
(DOMENIUL ARTISTIC ( tradiții si obiceiuri)

Prof. Misărciu Lidia ; Prof. Toma Ioana

Grădinița cu P.P. nr. 25 Iaşi

IDEEA
SFÂNTUL NICOLAE este prietenul şi ocrotitorul copiilor. Cu toţii ştim că el vine pe
căi nevăzute şi le aduce daruri celor buni, cuminţi şi ascultători.
Acest concurs urmăreşte implicarea copiilor şi a cadrelor didactice în exprimarea
valorilor morale ce transced timpul şi spaţiul cu ocazia sărbătorilor de iarnă, prin diferite
forme artistice ce se regăsesc şi în tradiţiile populare, cunoaşterea semnificaţiei sărbătorilor de
iarnă, a modului cum ele pot modela şi îmbogăţi sufletele noastre.
MOTIVAȚIA

1276
 Fiecare copil este unic, cu nevoi specifice şi particulare, de aceea abordarea şi dezvoltarea
lui este dependentă de interacţiunile cu ceilalţi şi de organizarea mediului de învăţare. Proiectul a
fost conceput ca, prin activităţi creative, artistice, educative şi sociale, să ajute participanţii să
dezvolte o atitudine pozitivă faţă de educaţie şi faţă de viitorul lor.
SCOPUL CONCURSULUI:
Concursul ,,Moş Nicolae şi copiii,, este organizat cu scopul de a stimula copiii să
valorifice potenţialul creator cu privire la capacitatea de a realiza desene, colaje si picturi inspirate
din viaţa lor si a celor din jur, precum si dezvoltarea aptitudinilor artistice ale preşcolarilor şi
elevilor din ciclul primar, precum si a spiritului de prietenie , cooperare , colaborare.
OBIECTIVE: -ȋnţelegerea semnificaţiei sărbătorii de Sfantul Nicolae,
-atragerea preşcolarilor și elevilor în organizarea unor activităţi cu
caracter
extracurricular prin valorificarea unor aptitudini specifice;
-dezvoltarea personalităţii preșcolarilor/elevilor prin stimularea
imaginației, a creativităţii , precum şi a laturii artistice;
-cultivarea spiritului competitiv, a abilităţilor de cooperare şi lucrul în
echipă, sporirea stimei de sine şi a încrederii în forţele proprii prin participarea la concursuri.
RESURSE MATERIALE: adeverințe, diplome si premii, sonorizare, cameră video, aparat foto
RESURSE FINANCIARE: sponsorizări
RESURSE DE TIMP: 3 LUNI: octombrie, noiembrie, decembrie 2018
GRUPUL ŢINTĂ
- preşcolari si școlari ai claselor I- IV
ACTIVITĂȚI PROPUSE:
- conceperea și întocmirea proiectului
- aprobarea proiectului
- mediatizarea concursului
- înscrierea participanților prin completarea fișei de înscriere
- primirea materialelor
Desfășurarea activității principale- pe ateliere de lucru
Realizarea expoziției de lucrări
Jurizarea lucrărilor

1277
Expedierea adeverințelor și diplomelor

I.ATELIERE DE LUCRU- „Moșului îi place- două mâini dibace” specifice tematicii

proiectului

Resurse umane: preșcolari, părinți și educatoare, muzeografi.

Resurse materiale: 2 săli ale Muzeului Mitropolitan Iași, 2 aparate foto, 1 cameră
video, adeverințe și diplome pentru îndrumători și preșcolari.
Resurse financiare: din sponsorizări
Resurse de timp: 3 decembrie 2018;

II.EXPOZIȚIA DE LUCRĂRI-

Resurse umane: preșcolari și școlari, cadre didactice îndrumătoare

Resurse materiale: o sală a Muzeului Mitropolitan Iași, aparat foto, cameră video,
adeverințe și diplome pentru îndrumători și educatori
Resurse financiare: din sponsorizări
Resurse de timp: 3 - 15 decembrie 2018
DIAGRAMA GANTT

Nr. crt Obiective Activități Octombrie Noiembrie Decembrie Responsabili

1 O1 Mediatizarea Cadrele
concursului didactice și
partenerii
implicați în
proiect
2 O1 Înscrierea Cadrele
participanților didactice
3 O2 Desfășurarea Coordonatori,
activității – Parteneri,
ateliere de Echipa de
lucru implementare

1278
 4 O3 Realizarea Coordonatorii
expoziției de și partenerii
lucrări

Jurizarea Echipa de
concursului proiect

Diseminarea Coordonatorii
proiectului și echipa de
educativ proiect
REZULTATE AŞTEPTATE ca urmare a implementării concursului sunt:

- implicarea activă a copiilor şi cadrelor didactice în activităţile desfăşurate;

- valorificarea potenţialului creativ al copiilor;
- participarea la concurs a unui număr minim de 100 de copii și 15 unități școlare ;
- realizarea unei expoziţii cu lucrările din timpul desfăşurării concursului;
- participarea preșcolarilor însoțiți de părinți și educatoare la atelierele de lucru și realizarea temei
în timp util
IMPACTUL

Concursul va avea un impact deosebit asupra participanților deoarece își propune să

dezvolte copiilor interesul pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor naționale specifice sărbătorii
de „Sf. Nicolae”; intenția proprie de a elabora și de a realiza lucrări adecvate temei.

BUGET:fără buget propriu

INDICATORI:- Indicatori cantitativi: peste 100 copii din minim 15 unități de
învățământ din județul Iași - numărul compozițiilor primite,
- Indicatori calitativi: se vor acorda un număr de 30 premii I+II+III+ mențiuni ,iar echipa
de proiect va acorda peste 10 premii speciale pentru lucrările realizate în cadrul atelierului de lucru.
MONITORIZARE ȘI EVALUARE: O comisie formată din cadrele didactice partenere
va stabili criteriile de evaluare a lucrărilor. Evaluarea se va face prin acordarea de premii I+II+III+
mențiune și diplome speciale și de participare.
Realizarea unui CD cu imagini din timpul concursului

1279
 Redactarea revistei ”Sf. Nicolae, prietenul copiilor” în care sunt consemnate activitățile
desfășurate, dar și fotografii din timpul derulării proiectului.
DISEMINAREA : Rezultatele proiectului vor fi cunoscute prin articole publicate în
revista gradiniței, prin activitățile de la comisiile metodice, pe site-ul Muzeului Mitropolitan Iasi.
SUSTENABILITATE: Deoarece acest concurs se află la a IV-a ediție, în fiecare an
înregistrand un număr mare de participanți care și-au manifestat interesul față de activitățile
propuse, avem increderea ca va fi un imbold pentru continuarea proiectului.
Copilul este mereu în centrul atenției dascălilor, iar creațiile ieșite din inima și mâinile
micilor artisti, ne vor demonstra dezvoltarea de noi aptitudini ale preșcolarului și școlarului mic.

PROIECT ERASMUS+ ,,CARING WELL TOGETHER’’

Parents and Teachers, a successful Alliance of supportive Educators

Profesor Florica Morariu, profesor Vasilica Damaschin,

Gradinița cu Program Prelungit Nr.4 Iași

Începând cu 1 octombrie 2018, Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.4 Iaşi este parteneră într-
un proiect Erasmus + alături de alte trei grădiniţe din Italia,Croaţia şi Letonia. Proiectul se
desfăşoară pe o perioadă de 24 de luni, limba de comunicare este limba engleză, iar obiectivul
principal al proiectului este Schimbul de bune practici (Exchange of Good Practices).
Responsabilitatea noastră este diseminarea proiectului. Tema este aceeaşi cu a simpozionului, deci
foarte utilă pentru noi experienţa prezentărilor şi a modului de organizare.

Obiectivele principale ale proiectului sunt:

1 Schimb de bune practici între țările partenere;

2 Îmbunătățirea calificării profesorilor;

1280
3Analizarea și efectuarea unei analize comparative a activităților care implică părinții, efectuate
de grădinițele participante;

4 Scrierea unui manual(Hendbook) care rezumă cele mai bune practici identificate și adresate atât
educatorilor, cât și părinților.

Pentru îndeplinirea obiectivelor, ne-am stabilit un Calendar de activităţi la nivel de unitate,

activităţi în care vom implica foarte mult părinţii.

Din Croţia,oraşul Zadar, parteneră este grădiniţa de stat Radost, fondată în 1972, cu 800 de
copii organizati în 42 de grupe, 82 de profesori, 6 cadre în administraţie şi 44 de persoane în
serviciul tehnic şi de îngrijire.

Din Letonia,oraşul Prikuli, satul Preilu, grădiniţa particulară Preili Briva Skola, înfiinţată de
părinţi în 2015.

Din Italia sunt implicate două grădiniţe de stat din oraşul Collegno:Arcobaleno, cu 60 de copii
şi 11 educatoare şi Salvo D’Aquisto(Nursery School)creşă care are 64 de copii între 6 luni şi 3 ani,
11 educatori şi 6 cadre auxiliare.

Prezentare am primit deocamdată de la Creşă. Aceasta are program de la 7.30 la 17.30. Este
organizată in: Secţiunea Copii mici-18 copii între 6 şi 15 luni, Secţiunea A Copii mari-26 de copii
cu vârste între 15 şi 30 de luni, Secţiunea B Copii mari-20 de copii între 17 şi 36 de luni.

Are stabilite 10 drepturi are copilului destul de interesante:

1)Dreptul la petrecere a timpului liber(The right to leisure)-să trăiască momente neplanificate de

adulţi;

2)Dreptul de a se murdări(The right to get dirty)-să se joace cu nisip, pamânt, iarbă, frunze, apă,
pietre,crengi;

3)Dreptul la aer liber(The right to the outdoors)-să perceapă mirosurile şi să recunoască

parfumurile oferite de natură.

4)Dreptul la dialog(The right to dialogue)- să asculte, să poată vorbi, să vorbească și să participe

la dialog;

1281
5) Dreptul de a folosi mâinile(The right to use hands)-să planteze, să modeleze lutul,să folosească
lipiciul, să lege sau să taie sfori, să aprindă focul;

6)Dreptul la un bun început(The right to a good start)-să mănânce alimente sănătoase de la naştere,
să bea apă curată şi să respire aer curat;

7)Drepul la drum(The right to the road)-să se joace liber într-un parc, să meargă pe străzi;

8)Dreptul la locuri sălbatice(The right to the wilderness)-să construiască un adăpost / joc în

pădure, să aibă stuf în care să se ascundă, să urce în copaci;

9)Dreptul la tăcere(The right to the silence)-să asculte vântul, păsările, curgerea apei;

10)Dreptul la umbre, nuanţe(The right to the shades)-să privească răsăritul şi apusul, să admire
noaptea luna şi stelele.

Programul zilnic este asemănător cu al nostru; de exemplu, între 7.30 şi 9.30 primirea si jocuri
libere, între 9.30 şi 10.00 gustarea cu fructe, 10.00 şi 11.30 jocuri şi activităţi propuse, plimbări în
vecinătate, 11.30 şi 12.30 prâzul, plecarea copiilor care frecventează doar până la amiază, între
13.30 şi 15.30 somnul,15.30 gustarea,16.00 şi 17.30 jocuri libere şi plecarea.

Spaţiul şcolar este organizat în: Laboratoratorul creativităţii (modelaj,pictură), Camera moale-
pentru psihomotricitate, Laborator de muzică, Bibliotecă, Sală de masă, Grădină pentru legume,
Curte

În aprilie 2019 plecăm în Italia pentru un Training de 14 zile, în 2020 în Croaţia şi

Latvia(Letonia) unde vom vizita grădiniţele şi vom asista la activităţile lor, vom avea ateliere de
lucru, vom prezenta exemple de bune practici din grădiniţa noastră.

Aşteptăm să ne îmbogăţim experienţa didactică, să împărtăşim din experienţa noastră, iar

la întoarcere să transmitem colegelor metode şi practici educaţionale din Italia,Croaţia şi Letonia

1282
 PROIECT EDUCAȚIONAL ,,SĂ ÎNVĂŢĂM DE LA BUNICI!”

Prof. Nistor Florina

Educ. Dosoftei Olga
Grădinița cu Program Prelungit nr. 13 Iași

1.ARGUMENT
Tradiţiile şi obiceiurile sunt valori apreciate atât în ţara noastră cât şi la nivel internaţional
şi este necesar să fie promovate în învăţământul românesc. Ele reprezintă o oglindă a evoluţiei
poporului român şi presupun o interacţiune specifică.
Dorinţa de conservare şi perpetuare a valorilor tradiţionale se formează încă din copilărie,
când se asigură bazele învăţării şi educaţiei, ale dezvoltării comportamentelor şi atitudinilor
pozitive.
În abordarea acestui domeniu se pleacă și de la premisa că școala reprezintă un mediu
favorabil pentru promovarea diversității culturale (locale și naționale) prin reactualizarea unor
tradiții legate de anumite meșteșuguri specifice poporului român, indiferent de apartenența etnică,
religioasă etc. Atât persoanele care realizează produse tradiționale, cât și cei care le folosesc duc
mai departe tradițiile noastre, valorifică cultura românească și o readuc, treptat, în societatea
modernă.
În acest context în urma analizei de nevoi am constat că tradiţiile româneşti nu sunt
cunoscute suficient la nivelul invăţământului preşcolar. Prin urmare, grădiniţa poate reprezenta un
mediu propice pentru promovarea diversității culturale (locale și naționale) prin reactualizarea
unor tradiții legate de anumite meșteșuguri specifice poporului român, indiferent de apartenența
etnică, religioasă etc.

2. SCOPUL PROIECTULUI
Cunoașterea, păstrarea și promovarea patrimoniului cultural naţional în rândul copiilor,
reactualizarea tradițiilor legate de meșteșugurile specifice poporului român, indiferent de zona
etnografică (confecționarea de mărțișoare, încondeierea ouălor, cunoașterea costumului popular,

1283
executarea pașilor de dans popular dovedind coordonare, ritm, expresivitate, limbaj nonverbal).

3. OBIECTIVE:
- Formarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică prin realizarea
de mărţişoare tradiţionale româneşti în perioada februarie ;
- Cunoaşterea şi experimentarea tehnicii încondeierii ouălo,r ca tradiţie specifică
românească în cadrul unui atelier demonstrativ ;
- Însușirea unor cunoștințe despre costumul popular (realizare, elemente componente,
motive decorative, utilizare etc.) în cadrul unui atelier de lucru;
- Formarea deprinderilor motrice specifce dansului popular tradițional, sincronizarea
paşilor de dans cu linia melodică (sârbă, horă etc.)
- Promovarea diversității culturale (locale și naționale) prin realizarea expoziţiei finale.

4. RESURSE:
Umane: preşcolari, elevi şi cadre didactice din unităţile şcolare participante, meșteri
populari, părinţi, bunici, cadre didactice;
Materiale :CD -uri, reviste, cărti, pliante cu aspecte din activitățile meșteșugarilor,
materiale necesare realizării temelor propuse, costume populare, postere etc.
Financiare : autofinanțare
Temporale : ianuarie 2019- iunie 2019

5.GRUP ȚINTĂ: preşcolari, elevi şi cadre didactice, părinți

6.PARTENERI
- Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi
- Academia Română, Filiala Iași - Institutul de Filologie Română „A. Philippide”,
Departamentul de Etnografie și Folclor
- Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova
- Asociaţia ,,Bravo Events”

7. ACTIVITĂȚI CARE SE VOR DESFĂȘURA ÎN CADRUL PROIECTULUI:

1284
a) Denumirea activității: ,,SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA BUNICI!”
Perioada: Ianuarie 2019
Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 13, Iaşi
Participanţi: cadrele didactice din unităţile şcolare
Descrierea activităţii: Întâlnire pentru stabilirea temelor şi a responsabililor, constituirea unei
baze de date cu participanţii.

b)Denumirea activității :„CUFĂRUL CU MĂRȚIȘOARE”

Perioada: Februarie 2019
Locul de desfăşurare: Unităţile participante
Participanţi: preşcolari, elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității
Descrierea activităţii: Ateliere de lucru cu părinţi și meșteri populari pentru realizarea de
mărţişoare tradiționale.

c)Denumirea activității: „MĂRŢIŞORUL TRADIŢIONAL”

Perioada: Martie 2019
Locul de desfăşurare: Unitățile participante
Participanţi: preşcolari, elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității
Descrierea activităţii: Expoziţie cu vânzare de mărţişoare realizate în cadrul atelierelor de lucru
din fiecare unitate participantă.

d) Denumirea activității: „OUL ROŞU-NCONDEIAT”

Perioada: Aprilie 2019
Locul de desfăşurare: Unităţile participante
Participanţi: preşcolari, elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității
Descrierea activităţii: Ateliere demonstrative de încondeiere a ouălor în mod tradiţional,
organizate în colaborare cu meşteri populari, părinţi şi comunitate.

e) Denumirea activității: „COSTUMUL POPULAR”

Perioada: Mai 2019

1285
Locul de desfăşurare: Unităţile participante
Participanţi: preşcolari, elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității
Descrierea activităţii: Ateliere demonstrative de realizare a costumului popular organizate în
colaborare cu meşteri populari.

f) Denumirea activității: ,,DANSUL POPULAR TRADIȚIONAL”

Perioada: Iunie 2019
Locul de desfăşurare: Unităţile participante
Participanţi:preşcolari, elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității
Descrierea activităţii: Activități demonstrative de însușire a diferitor tipuri de pași specifici
dansului popular tradțional, dovedind coordonare, ritm, expresivitate, limbaj nonverbal,
desfășurate în colaborare cu instructor de dans, părinți, cadre didactice.

g) Denumirea activității: „AM ÎNVĂȚAT DE LA BUNICI!”

Perioada: Iunie 2019
Locul de desfăşurare: Grădinița cu Program Prelungit nr. 13
Participanţi: preşcolari, elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității
Descrierea activităţii: Expoziție cu toate produsele realizate în cadrul proiectului din toate
unităţile participante, prezentarea de dansuri populare de către unități școlare locale.

8. REZULTATELE PROIECTULUI
- Calitative: Ca urmare a implementării proiectului, participanţii la activităţile desfăşurate, în
special copiii, vor acumula cunoştinţe despre obiceiurile și tradițiile românești, vor dobândi şi/sau
îşi vor îmbunătăţi abilitățile practice specifice nivelului de dezvoltare motrică şi vor avea un interes
crescut pentru cunoaşterea, experimentarea diferitelor tehnici de lucru tradiționale şi pentru
păstrarea, promovarea şi transmiterea patrimoniului cultural naţional. De asemenea, se va realiza
o mai bună comunicare şi cooperare între grupurile participante și un interesant schimb de idei
practice.
-Cantitative: Rezultatele cantitative ale proiectului vor consta în numărul de unităţi şcolare
participante, numărul de participanţi direcţi, produsele realizate de aceştia în cadrul atelierelor și
prezentate în cadrul expozițiilor, diplome, premii, fotografii şi imagini video din timpul

1286
activităţilor, CD-uri care vor ilustra întreaga activitate desfășurată pe parcursul acestui proiect şi
album foto.

9. IMPACTUL PROIECTULUI:
Reactualizarea tradițiilor legate de meșteșugurile specifice poporului român, indiferent
de zona etnografică (confecționarea de mărțișoare, încondeierea ouălor, costumul popular etc.)
conştientizarea de către participanții la proiect a importanţei păstrării, promovării şi transmiterii
patrimoniului cultural naţional şi a frumuseţii diversității culturale.

10. BUGETUL PROIECTULUI

Deviz estimativ 2000 ron- Fonduri proprii/alte surse

11. INDICATORI:
- gradul de implicare a echipei manageriale în cadrul proiectului;
-gradul de implicare al părinților în proiect;
-deprinderi formate și implicarea copiilor în desfășurarea activităților;
-numărul de participanți;
-numarul de diplome și premii obținute in cadrul proiectului.

12.MODALITĂȚI DE MONITORIZARE ȘI EVALUARE A REZULTATELOR

PROIECTULUI
Monitorizarea şi evaluarea proiectului se vor face prin observarea directă, sistematică, fişă
de feed-back, portofoliul personal ( lucrări realizate în cadrul proiectului) şi expoziția finală,CD-
uri, rapoarte finale.
Vom avea în vedere o monitorizare şi o evaluare constantă şi eficientă folosind
instrumentele descrise anterior pentru a aplica măsuri ameliorative dacă va fi necesar, în timp util,
asigurând astfel o bună desfăşurare a proiectului şi atingerea scopului şi a obiectivelor acestuia.

13.MODALITĂȚI DE DISEMINARE:
Activităţile de promovare/mediatizare:
- prezentarea proiectului la şedinţele cu părinţii, întâlnirile cadrelor didactice (Consfătuirea

1287
cadrelor didactice de la începutul anului școlar următor, Cercurile pedagogice în anul şcolar în
curs etc.),
- prezentarea rezultatelor proiectului în cadrul activităților specifice organizate de
Departamentul de Etnografie și Folclor al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” -
Academia Română, Filiala Iași,
- promovarea în timpul diverselor festivaluri de cultură tradițională locale ( Festivalul Iei,
Festivalul Mărțișorului etc.).
- distribuirea de afişe, pliante şi flyere în unităţile şcolare şi materiale informative/invitaţii
în mediul online (grupuri de Facebook și Yahoo, site-ul și pagina oficială de Facebook a grădiniţei
etc.).
- realizarea de materiale electronice cu rezultatele proiectului

14.SUSTENABILITATEA PROIECTULUI va fi asigurată prin:

- menţinerea şi dezvoltarea parteneriatelor încheiate în cadrul proiectului;
- familiarizarea cu alte meșteșuguri populare accesibile preșcolarilor;
- activități cultural artistice ce se vor desfășura în unități școlare colaboratoare;
- extinderea desfășurării proiectului la nivel național și internațional.

1288
 Proiect Educațional Județean
,,DE LA MOȘI- STRĂMOȘI LĂSATE ȘI DE NOI SUNT ÎNVĂȚATE”
Ediția a IV- a

Prof. înv. preșc. Oniceanu Anișoara- GPN Pîrcovaci, județul Iași

Dir. Prof. Crăciun Laura-Școala Gimnazială Pîrcovaci

,,Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor” (Alberto Lleras Camargo)

ARGUMENTUL
Ideea și motivația proiectului vine din datoria morală de a păstra și cultiva în sufletul
generațiilor următoare dragostea și respectul față de tradițiile și obiceiurile românești.
Obiceiul este o deprindere consacrată comună unui popor sau unei comunități. Este o
manifestare spirituală inedită şi originală care nu este la fel pe întreg cuprinsul țării.
Aşa cum orice prunc, prin fenomenul naşterii, capătă o identitate şi dobândeşte o informație
genetică de care nu se poate detaşa niciodată, nici această cultură tradițională nu-şi poate pierde
identitatea şi nici valoarea de document a informațiilor transmise de la o generație la alta.
Prin acest proiect ne-am propus să valorizăm tradiţiile şi obiceiurile poporului nostru în
contextul actual socio- cultural. Tradiţiile noastre, moştenite din moşi- strămoşi, dorim să fie
preluate şi transmise următoarelor generaţii, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru
frumos şi autentic, armonie, graţie, ritm.
Dorim să învăţăm elevii să aprecieze frumuseţea portului popular, a dansului şi cântecului
românesc, a meşteşugurilor tradiţionale atât de mult apreciate în ţară cât şi în afara ei. De aceea,
am considerat oportun acest proiect educaţional în vederea evidenţierii valorilor, tradiţiilor şi
obiceiurilor româneşti, prin care cultivăm de la cea mai fragedă vârstă sentimentul de apartenenţă,
de iubire şi dragoste pentru rădăcinile şi valorile poporului român.
Concursul ,,De la moși- strămoși lăsate și de noi sunt învățate ”, este o poartă deschisă de
transmitere şi de perpetuare a tezaurului nostru folcloric în rândul elevilor.
SCOPUL PROIECTULUI:

1289
 - identificarea valorilor istorice locale şi conştientizarea copiilor privind rădăcinile
neamului nostru;
- realizarea unor activități educative destinate elevilor din învățământul primar și gimnazial
în vederea reînnoirii spiritului tradițiilor străbune și dezvoltarea personalității copiilor, promovând
mândria de a fi român.
OBIECTIVE PROIECTULUI:
- realizarea unor creaţii originale ale elevilor din materiale naturale;
- cultivarea sensibilităţii artistice a copiilor;
- cunoașterea preocupărilor specifice zonei: obiceiuri, tradiţii, datini;
- învăţarea unor meşteşuguri populare prin utilizarea unor tehnici de lucru tradiționale;
- promovarea prin cântec şi prin dans popular a frumuseţii artei populare româneşti;
- dobândirea unor sentimente de dragoste şi respect pentru tradiţii și obiceiuri;
- dezvoltarea abilităţilor de comunicare, colaborarea și relaţionarea interpersonală;
- punerea în valoare a obiectelor tradiționale și confecționarea acestora: cămașă, ie,
catrință, opinci coșuri, rogojini etc..
- prepararea unor bucate tradiţionale specifice zonei: mucenici, colţunaşi etc.
PARTENERI: Inspectoratul Școlar Județean Iași
Primăria Orașului Hîrlău
Biserica Pîrcovaci
Muzeul Viei și Vinului- Hîrlău
Palatul Copiilor Iași, Structura Hîrlău
Casa de cultură a Orașului Hîrlău
RESURSE: Umane: elevi, profesori, părinți;
Materiale: articole de artizanat, icoane, covoare, costume populare, vase de lut,
ceramică etc.;
Financiare: fonduri proprii și sponsorizări;
Temporale: noiembrie 2018- iunie 2019
IMPACTUL PROIECTULUI: Implicarea cât mai multor participanți și stimularea interesului
pentru cunoașterea tradițiilor și obiceiurilor străbune a orizontului local.
BUGETUL PROIECTULUI: 1000 LEI : 4 albume cu fotografii, 6 panouri pentru expoziție,
Consumabile ( Hârtie, ace, ață, alte materiale), Revista cu lucrările elevilor premiați;

1290
MODALITĂȚI DE MONITORIZARE ȘI EVALUARE A REZULTATELOR:
- diplome specifice fiecărei secțiuni;
- realizarea unor expoziții (desene/afișe, icoane/obiecte tradiționale)
DISEMINARE:
Detalii privind desfășurarea și participarea la acțiunile proiectului se pot obține de pe site-ul
www.didactic.ro, sc_parcovaci@yahoo.com, facebook grup proiect educațional ,,De la moși -
strămoși lăsate și de noi sunt învățate”
SUSTENABILITATE:
Prin acest proiect se va urmări atragerea unui număr cât mai mare de voluntari și participarea
lor la activitățile proiectului. Se va urmări, de asemenea, dezvoltarea interesului pentru păstrarea
și transmiterea valorilor culturale românești.

1291
 ARTĂ POPULARĂ PRIN JOACĂ
PROIECT EDUCAŢIONAL, CAER 2018

Prof. înv. preşc. Paşca Irina Maria

G.P.S. “ Dumbrava Minuntă” Bistriţa

PREZENTAREA PROIECTULUI
Argument justificare, context
Trăim într-o lume a informatizării, a noului, a vitezei în care, de cele mai multe ori, se
promovează kitch-ul, iar adevăratele valori culturale încep să se piardă, să fie date uitării. Mai ales
la oraş, tradiţiile, obiceiurile, portul popular sunt considerate demodate şi puţini părinţi mai
păstrează în casă obiecte de artă populară sau costume populare, copiii având astfel rare ocazii să
le vadă şi să admire, de aceea ne-am gândit că iniţierea unui astfel de proiect educaţional este
binevenită.
Perpetuarea meşteşugurilor populare, a folclorului şi dansului popular s-a realizat în cea
mai mare parte printr-o manifestare specifică satului românesc, şezătoarea. Acolo, bunicile noastre
au învăţat arta ţesutului, cusutului, torsului, împletitului, de aceea dorim să apelăm la sprijinul
lor pentru a împărtăşi copiilor din experienţa şi priceperea acumulate de-a lungul anilor. Prin astfel
de activităţi, ne propunem valorizarea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în contextul socio-cultural
actual, pentru că arta populară trebuie cunoscută, conservată şi mai ales practicată de tinerele
generaţii.
Prin derularea acestui proiect dorim să-i învăţăm pe copii să aprecieze frumuseţea portului
popular, a obiceiurilor, a meşteşugurilor tradiţionale şi astfel să le cultivăm de la cea mai fragedă
vârstă sentimentul de apartenenţă şi de dragoste faţă de strămoşii noştri şi faţă de valorile poporului
român.
Scopul proiectului
Cultivarea interesului copiilor faţă de obiceiuri, tradiţii şi meşteşuguri populare şi a
dorinţei de perpetuare a valorilor tradiţionale moştenite de la străbuni.
Obiectivele specifice ale proiectului
• Însuşirea tehnicii picturii icoanelor pe sticlă de către 20 cadre didactice implicate în proiect

1292
 prin participare la workshop timp de o lună;
• Realizarea icoanelor pe sticlă de către cel puţin 40 de copii preşcolari din grupele mari (5-6
ani), prin aplicarea corectă a tehnicii de lucru specifice, timp de două luni;
• Familiarizarea copiilor din grupele mari şi mijlocii cu obiectele meşteşugăreşti populare
vechi, cu tradiţii şi obiceiuri specifice confecţionării lor, prin vizitarea secţiei de etnografie
a Muzeului Judeţean Bistriţa-Năsăud;
• Realizarea obiectelor de artizanat de către 80 de copii din grupele mijlocii şi mari de la GPS
,,Dumbrava Minunată’’ Bistrița, de la alte grădinițe din județ și din afara județului, utilizând
tehnici de lucru specifice cusutului, ţesutului, confecţionării obiectelor din pănuşi/aţă, prin
participarea alături de bunici la ateliere de creaţie (şezătoare);
• Îmbunătăţirea imaginii grădiniţei în comunitate prin popularizarea şi valorificarea
rezultatelor proiectului pe site-ul unităţii, pagina de facebook.
Beneficiarii direcți și indirecți
- 100 preşcolari de la GPS “Dumbrava Minunată” Bistriţa;
- 15 cadre didactice implicate de la GPS “Dumbrava Minunată” Bistriţa;
- 50 preşcolari şi 10 cadre didactice din alte unităţi;
- 40 de părinţi;
- 5 reprezentanţi ai comunităţii locale: ISJBN, Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Palatul
Copiilor Bistriţa, presa locală ş.a.
Durata proiectului: 6 luni: Ianuarie 2018- Iunie 2018
Descrierea activităţilor
1. „ICOANA PE STICLĂ-CREDINŢĂ ŞI ŞTIINŢĂ”-workshop pentru cadrele didactice
Data/perioada de desfăşurare: ianuarie 2018
Locul desfăşurării: G.P.S. „Dumbrava Minunată” Bistriţa
Participanţi: 20 cadre didactice implicate în proiect şi un profesor, reprezentant al „Palatului
Copiilor” Bistriţa
Descrierea pe scurt a activității.
- prezentare PPT a istoriei picturii pe sticlă de la noi din ţară;
-demonstrarea tehnicii de lucru specifice picturii pe sticla de către profesorul de arte
plastice;
-exersarea tehnicii de lucru de către cadrele didactice implicate în proiect;

1293
 -realizarea izvoadelor pentru activitatea cu copiii.
2. „MICII ICONARI”- activitate artistico- plastică -pictură pe sticlă
Data/perioada de desfăşurare: februarie / martie 2018
Locul desfăşurării: G.P.S. „Dumbrava Minunată” Bistriţa, alte unităţi
Participanţi: 40 preşcolari, 10 cadre didactice;
Descrierea pe scurt a activităţii:
-copiii vor observa câteva icoane specifice zonei;
-cadrele didactice vor explica şi demonstra tehnica şi etapele de lucru;
-în grupuri mici, copiii vor realiza pe rând câte o icoană pe parcursul mai multor zile;
3. „SĂ NU NE UITĂM TRECUTUL!”-vizită la Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud
Data/perioada de desfăşurare: aprilie 2018
Locul desfăşurării: Muzeul Judeţean Bistrita-Năsăud
Participanţi: 100 preşcolari, 10 cadre didactice, 5 părinți, 2 reprezentanți ai instituţiei partenere;
Descrierea pe scurt a activității.
-vizitarea secţiei de etnografie a muzeului pentru cunoaşterea tradiţiilor şi a obiectelor de
artă populară românească;
4. ”BUNICA NE ÎNVAŢĂ”-ateliere de creaţie obiecte de artizanat
Data/perioada de desfăşurare: mai 2018
Locul desfăşurării: Casa Argintarului, grădiniţe din judeţ şi din alte judeţe;
Participanţi: 50 copii, 15 cadre didactice, 20 părinţi, 30 bunici
Descrierea pe scurt a activității:
-amenajarea spațiului pe ateliere;
-împărtăşirea unor amintiri/ întâmplări despre şezătorile de odinioară de către bunicile
participante;
-observarea obiectelor meşteşugăreşti ce urmează a fi confecţionate;
-explicarea şi demonstrarea tehnicii de lucru specifice cusutului, ţesutului, împletitului;
-exersarea de către copii şi realizarea obiectelor de artizanat sub supravegherea bunicilor;
5. „MÂNDRI CA SUNTEM ROMÂNI”-expoziţie-concurs
Data/perioada de desfăşurare: iunie 2018
Locul desfăşurării: Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud
Participanţi: 100 copii, 15 cadre didactice, 30 părinţi, 2 reprezentanţi ai instituţiilor partenere, 2

1294
reprezentanţi ai ISJBN, 1 reprezentant al presei.
Descrierea pe scurt a activității.
- expoziţie-concurs cu obiectele de artizanat realizate de copii pe parcursul derulării
proiectului;
- jurizarea şi acordarea diplomelor participanţilor la proiect;
Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului
Rezultate calitative:
a. –Îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor referitoare la icoane pe sticlă, portul popular,
tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri vechi.
b. - Creşterea interesului copiilor faţă de arta populară ;
c. - Însuşirea tehnicilor de lucru specifice picturii pe sticlă, împletitului, ţesutului şi
cusutului de către majoritatea copiilor participanţi;
d. - Îmbunătăţirea competenţelor de relaţionare, socializare;
e. - Implicarea activă a părinţilor în activităţile proiectului;
f. - Descoperirea și îndrumarea copiilor talentaţi spre şcolile de artă sau cluburi ale
elevilor;
g. –Instruirea cadrelor didactice în tehnica picturii pe sticlă;
Rezultate cantitative:
a. - Produsele activităţii copiilor ( 40 icoane pe sticlă, 30 ţesături, 20 cusături-
împletituri, 30 obiecte/păpuşi din fire şi pănuşi);
b. -DVD cu poze din timpul desfăşurării activităţilor;
Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului
Activitatea principală a proiectului va fi monitorizată de reprezentanţi ai ISJ BN;
Directorul unităţii, responsabilul CEAC şi coordonatorii proiectului vor supraveghea
desfăşurarea activităţilor prin utilizarea unor fişe de monitorizare.
Responsabilii de activităţi vor completa fişe de descriere a activităţilor.
Evaluarea proiectului va cuprinde: chestionarea părinţilor, partenerilor, copiilor şi realizarea
unor mini-expoziţii în fiecare grupă participantă cu obiectele de artă populară create de copii pe
parcursul derulării proiectului, iar la final, expoziţia-concurs din incinta Muzeului Judeţean
Bistriţa-Năsăud.
Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului

1295
- Introducerea in CDS a unui opţional din domeniul artei populare;
- Realizarea unor materiale electronice cu rezultatele proiectului și prezentarea acestora în cadrul
şedinţelor cu părinţii, a cercurilor pedagogice;
-Organizarea unor evenimente de diseminare în alte grădiniţe pentru creşterea numărului
instituţiilor implicate în proiect;
Parteneri implicaţi în proiect, descrierea parteneriatului
Palatului Copiilor Bistriţa îi revin, în calitate de partener, următoarele atribuţii:
-să asigure consultanţa de specialitate;
-să îndrume cadrele didactice în însuşirea tehnicii icoanelor pe sticlă;
-să respecte programul de desfăşurare al activităţilor;
Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, în calitate de partener, ii revin următoarele atribuţii:
-să asigure spaţiul corespunzător pentru desfăşurarea activităţilor ( expoziţia- concurs şi
şezătoarea);
-să ofere preşcolarilor îndrumare şi informaţii referitoare la arta populară românească şi la
obiectele meşteşugăreşti în timpul vizitării secţiei de etnografie;
-să respecte programul de desfăşurare a activităţilor;
Coordonator: consilier educativ, Paşca Irina Maria

1296
 ABORDAREA EDUCAŢIEI HOLISTICE PRIN PROIECTE EUROPENE

Autor: prof. înv. primar Pînzariu Petronela

Şcoala Gimnazială “George Coşbuc”, Iaşi

Sistemul de învăţământ trece în permanenţă printr-un proces de transformare continuă, o

transformare cerută de mediul în care trăim: social, economic, politic şi nu în ultimul rând, mediul
natural.
Parte din sistemul de învăţământ sunt cadrele didactice, importanţi actanţi pentru atingerea
cu succes a idealului educațional, copiii, beneficiarii direcţi ai educaţiei, dar şi mediul educaţional
în care se realizează toate interacţiunile, interconectările menite să ne conducă la misiunea de a
construi o lume mai bună, o lume creată prin copiii de azi, pentru adulţii de mâine.
Deşi pare greu de crezut, învăţământul românesc face paşi mici, uşori, dar siguri în direcţia
abordării educaţiei holistice a copilului, o educaţie ce pune un accent deosebit pe construirea de
relaţii pozitive cu sine, cu ceilalţi şi cu mediul înconjurător. Urmărind dezvoltarea copilului din
perspectivă neoumanistă, mediile educaţionale adoptă scimbări în metodele de predare- învăţare,
în ambientul educaţiv, în completarea curriculumului prin acele discipline opţionale la decizia
instituţiilor de învăţământ care ne permit, ne dau o cale mai liberă spre abordări curajoase,
inovative ale învăţării.
O cale deschisă pentru abordarea holistică a educaţiei ne oferă activitatea extracurriculară,
proiectele educative ce atrag şi implică membrii comunităţii din care facem parte, precum şi
proiectele europene care au căpătat avânt şi continuă să ia amploare în învăţământul românesc.
Pe lângă faptul că aduc noi orizonturi în educaţia copiilor, proiectele europene contribuie la
formarea cadrelor didactice spre a răspunde cu succes nevoilor generaţiilor actuale de

copii. Atunci când educatorii folosesc o abordare holistică, ei sunt atenți atât la bunăstarea fizică,

personală, socială, emoțională și spirituală a copiilor, precum și la aspectele cognitive ale învățării.
O astfel de abordare se urmăreşte prin proiectul European Erasmus KA1 - Educaţia
outdoor – un pas spre educaţie pentru dezvoltare durabilă, o educaţie în natură şi pentru natură,
un proiect aflat în derulare în Şcoala Gimnazială “George Coşbuc”, pentru o perioadă de doi ani.

1297
Se urmăreşte nu numai o abordare integrată a predării și învățării, dar şi o mai adâncă concentrare
pe legăturile cu lumea naturală. Educatorii dezvoltă capacitatea copiilor de a înțelege și respecta
mediul natural și interdependența dintre oameni, plante, animale și pământ.
Aşa cum este conceput proiectul ca modalitate de perfecţionare a cadrelor didactice, în
esenţă, acesta vizează educaţia outdoor ca o metodă alternativă a predării – învăţării, în special a
ştiinţelor în contextul concret al mediului înconjurător.
Programul proiectului presupune trei mobilităţi în destinaţii europene diferite: Finlanda,
Portugalia, Gibraltar, prilej pentru şcoală şi grădiniţă de a încheia alte parteneriate strategice,
menite să îmbunătăţească calitatea actului educational. De menţionat este faptul ca sunt incluse în
această formă de perfecţionare cu beneficii asupra educaţiei copiilor, atât cadre didactice pentru
preşcolari, învăţământ primar şi învăţământ gimnazial.
Cele trei fluxuri includ câte patru cadre didactice, formând fiecare o echipă ce cuprinde
cele trei nivele ale educaţiei: preşcolar, primar, gimnazial. Fiecare grup de profesori va participa
la un alt curs pentru ca în perioada de implementare a proiectului, să existe schimb multiplu de
informaţii şi experienţă.
Spre exemplu, în fluxul 1 al proiectului, profesorii vor participa la cursul "Out of box –
environmental outdoor education in Finland". Fluxul al doilea se va axa pe cursul "Outdoor
education – involve students in outdoor learning experiences" din Gibraltar, iar fluxul al treilea
are în vedere cursul "Outdoors education for all", din Portugalia, toate aceste mobilităţi permiţând
apoi o lărgire a ariei experienţei europene prin schimbul de informaţii asimilate.
Experienţa dobândită astfel, va trebui valorificată în activitatea didactică, întrucât scopul
este ca cei mai câştigaţi să fie copiii, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Din acest motiv
proiectul a inclus cadre didactice de la cele trei nivele de învăţământ: preşcolar, primar, gimnazial,
pentru a exista o curgere, o continuare a educaţiei din această perspectivă, şi nu doar activităţi
episodice, singulare.
Toate cadrele didactice participante la proiect vor susţine lecţii deschise, proiectate,
desfăşurate în mediul deschis, în natură, fie în grădina şcolii, fie în împrejurimile Iaşului, fie în
orice alte locuri prielnice pentru învăţare şi dezvoltare. În acest mod, de experienţa dobândită vor
beneficia şi celelalte cadre didactice ale instituţiei de învăţământ. Totodată, proiectul prevede
desfăsurarea unor discipline opţionale ce vor aborda educaţia outdoor, o abordare holistică a

1298
educaţiei, atât prin curriculum, cât şi prin proiectare şi metodele de predare- învăţare, cel puţin
pentru o perioadă de un an şcolar.
Proiectul se va finaliza prin elaborarea unui Ghid de bune practici - integrarea educatiei
de outdoor in cadrul curriculei școlare, pentru a fi pus la dispoziţia tuturor celor interesaţi.
Plecând de la experienţa acestui proiect european ce vizează educaţia outdoor – educaţie
în şi pentru natură, se urmăreşte continuarea achiziţiilor dobândite prin alte activităţi în
parteneriate atât europene, cât şi locale, judeţene, naţionale, urmărindu-se cu precădere nivelul 5-
14 ani, colaborări ce se vor axa pe protecţia mediului, reciclare, conservarea mediului înconjurător.
Scopul pe termen lung este nu numai cunoaşterea cognitivă, ştiinţifică a lumii în care trăim, ci şi
conştientizarea generaţiilor prezente şi viitoare a responsabilităţii oamenilor de a perpetua
umanitatea pe o axă pozitivă, ca parte integrantă a naturii.
Un alt aspect care trebuie avut în vedere în educaţia actualei generaţii de copii, este acela
că noi, cadrele didactice , suntem educatorii unor copii ce se nasc înzestraţi cu un set nou de
caracteristici şi abilităţi. Sunt copiii tehnologiei, denumiţi şi copiii digitali sau copiii gadgeturilor.
În abordarea integrată a conţinuturilor învăţării, ţinem seama cu prisosinţă de acest lucru.
Tot printr-un proiect european desfăşurat la Şcoala Gimnazială “George Coşbuc”, s-a urmărit
îmbunătăţirea educaţiei elevilor, prin valorificarea şi centrarea pe aceste nevoi ale tinerei generaţii,
de a utiliza tehnologia, de a se bucura şi de a profita de beneficiile pe care aduce era digitală.
Proiectul s-a intitulat - Utilizând TIC, devenim profesori mai buni, s-a desfăşurat de asemenea pe
o perioadă de doi ani şi s-a finalizat cu organizarea unui concurs interdisciplinar online pentru
şcolari – TIC SMART, inclus în CAEJ şi un simpozion pentru cadre didactice – INFO TIC –
Utilizând TIC, devenim mai buni.
Pe termen lung, experienţa dobândită prin acest proiect european se lărgeşte, antrenând şi
cadre didactice din afara instituţiei de învăţământ pentru a-şi prezenta propriile idei şi metode
didactice în activitatea cu copiii, metode inovative aplicate în activităţi, utilizând instrumentele
digitale, atât de apreciate de copiii de astăzi. Fiecare ediţie a simpozionului se finalizează cu
editarea unui e-book ce cuprinde temele abordate, pus la dispoziţia tuturor cadrelor didactice
interesate, accesând site-ul Şcolii Gimnaziale “George Coşbuc”, Iaşi.
Informaţiile ce se găsesc în acest volum electronic se pot aplica la orice nivel de
învăţământ: preşcolar, şcolar, gimnazial şi se pliază pe nevoile copiilor de astăzi. Totodată, ajută
la îmbunătăţirea activităţii didactice, la perfecţionarea cadrelor didactice care, adoptând mijloacele

1299
digitale, realizează o mai bună interconectare cu copiii, tocmai prin înţelegerea caltăţilor acestei
generaţii.
Utilizarea instrumentelor TIC nu este departe sau opusă educaţiei outdoor, ba dimpotrivă,
ele pot fi associate, atât la nivelul informational, cât şi la nivelul practic aplicativ.
Putem folosi tehnologia în activităţile în natură în orice mod, atât prin faptul că aceste instrumente
sunt portabile, cât şi prin faptul că ne pot folosi în anumite momente ale activităţilor. Spre exemplu,
momentul evaluării poate fi făcut printr-o expoziţie de fotografii digitale.
Mediul înconjurător şi tehnologia pot fi asociate şi se pot realiza conexiuni dintre cele mai
interesante şi inovative, fără a uita scopul esenţial al noilor educaţii: acela de a privi copilul ca pe
un întreg, cu nevoi și talente specifice, de a-l încuraja să învețe implicând mediul înconjurător și
să descopere oportunități de învățare prin căi diferite, specifice vârstei şi abilităţilor individuale,
corespunzătotoare deopotrivă generaţiei din care face parte.

PROIECTELE ETWINNING REALIZATE PRIN PARTENERIATE

INTERNAȚIONALE – MODALITATE EFICIENTĂ DE ABORDARE A
EDUCAȚIEI

Pleșca Daniela
Grădinița cu P.P. nr. 24 Iași

În cadrul acestei lucrări, am încercat să prezint o nouă abordare a educaţiei prin derularea proiectelor
educaţionale, de colaborare în parteneriat internaţional. Platforma eTwinning nu oferă doar o satisfacţie
profesională şi personală, ci oferă o schimbare reală în cadrul dezvoltării profesionale a cadrelor
didactice, întăreşte sentimentul de apartenență la o comunitate profesională (europeană) a cadrelor
didactice şi creşte motivaţia copiilor pentru cunoaştere şi învăţare. Etwinning oferă posibilitatea
cunoaşterii și a comparării altor sisteme de învăţământ şi transpunerea curriculumului formal în
activități educaționale interesante.
,,Şcolile să fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate. Numai astfel vor putea să probeze

1300
 toţi, în propria lor practică, adevărul că: învăţând pe alţii ne învăţăm pe noi înşine.” Jan Amos
Comenius

Parteneriatul educaţional tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip curricular flexibilă
şi deschisă a problemelor educative. În abordarea curriculară a educaţiei se identifică nevoia cunoaşterii,
respectării şi valorizării diversităţii. Este vorba de o diversitate care presupune unicitatea fiecărei fiinţe
umane şi multiculturalitatea. Amprenta culturală este importantă pentru că determină bogăţia diversităţii la
nivelul grupului social. Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună cu actul educaţional propriu-zis.
El se referă la cerinţa la proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea dintre agenţii educaţionali. Parteneriatul
educaţional urmăreşte transformarea reală a preșcolarilor/elevilor în actori principali ai demersului
educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-comportamentală.
Platforma europeană eTwinning www.etwinning.net oferă posibilitatea cadrelor didactice de a
crea parteneriate de colaborare interşcolară între elevi. Pe această platformă, cadrele didactice pot
implementa proiecte educaţionale în parteneriat cu colegi din ţări europene, proiecte care vizează obiective
de formare şi de dezvoltare a competenţelor elevilor în diverse domenii. Prin intermediul platformei,
eTwinnerii au acces la o reţea europeană şi oportunităţi pentru dezvoltare profesională, prin colaborarea în
proiecte internaţionale şi prin participarea la seminarii internaţionale de formare/ schimburi de experienţă.
Elevii şi cadrele didactice au acces la un cadru activ de învăţare, la instrumente pedagogice care integrează
noile tehnologii în procesul didactic. Platforma etwinning.net oferă: instrumente pedagogice care integrează
noile tehnologii în procesul de învăţare; cunoaşterea ţărilor participante; posibilitatea implicării în activităţi
curriculare comune; participarea profesorilor la o reţea europeană şi oportunităţi pentru dezvoltare
profesională, prin colaborarea în proiecte internaţionale şi prin participarea la seminarii internaţionale de
formare/ schimburi de experienţă; un cadru atractiv de învăţare pentru elevi şi pentru profesori;
recunoaşterea oficială şi o mai mare vizibilitate a activităţii participanţilor la nivel naţional şi european;
premii anuale şi certificate naţionale şi europene de calitate pentru cele mai bune proiecte.

Conform Raportului preliminar eTwinning 2012, realizat de TEHNE- Centrul pentru Inovare în
Educație [1], în ceea ce priveşte rolul proiectelor educaţionale realizate prin parteneriate şcolare
internaţionale, s-a realizat următoarea statistică:

1301
 Principalul scop al utilizării portalului eTwinning rămâne totuşi interesul pentru a crea proiecte
educaţionale realizate prin parteneriate internaţionale.

Proiectele de tip eTwinning sunt realizate între două sau mai multe grădinițe/şcoli, pe discipline de studiu
sau transdisciplinare. Participarea la proiectele eTwinning a copiilor noştri duce la
dezvoltarea aptitudinilor şi competenţelor lingvistice, a competenţelor digitale, competenţe
interpersonale, civice, interculturale şi sociale.

Beneficiile derulării parteneriatelor internaţionale prin proiecte eTwinning sunt multiple. Acestea
completează şi întregesc strategiile naţionale privind asigurarea calităţii educaţiei; oferă o modalitate
eficientă de abordare a educaţiei în secolul XXI; permit creşterea calităţii activităţilor de învăţare
desfăşurate cu copiii; cresc motivaţia acestora pentru învăţare/cunoaştere; permit cunoaşterea altor sisteme
de învăţământ şi sporesc formarea competenţelor de comunicare într-o limbă străină.

În urma participării la programul eTwinning, se produc schimbări la nivelul activităţii didactice, din
perspectiva dezvoltării profesionale continue şi la nivelul şcolii. Efectele participării la programul
eTwinning au fost studiate de TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educație (Centrul Naţional de Suport
eTwinning) în Raport preliminar eTwinning RO12. S-a constatat că schimbările la nivelul activităţii
didactice, din perspectiva dezvoltării profesionale continue sunt de 79,3% în mediul rural şi de 80,4% în
mediul urban, total 80,2%. În ceea ce priveşte schimbările care s-au produs la nivelul unităţii şcolare sunt
de 67,4% în mediul rural şi de 68,3% în mediul urban, total 68,1%.

1302
 Proiectele eTwinning realizate prin parteneriate internaţionale oferă o perspectivă mai bună în ce
priveşte responsabilităţile şi contribuţia didactică în cadrul şcolii, o atenţie sporită fiind acordată calităţii
proiectelor pe care le realizaeză cadrele didactice, o perspectivă mai avizată în ce priveşte selecţia
activităţilor care să aducă valoare adăugată pentru situaţiile educative pe care le proiectăm pentru copiii
noştri. Totodată, oferă o îmbunătăţirea a relaţiei cu conducerea şcolii, mai multe activităţi de colaborare
între profesori din şcoală pentru schimb de experienţe didactice şi idei, o relaţie profesori-elevi mai bună şi
o mai multă deschidere a şcolii către parteneriate. În cadrul Grădiniței cu p.p. nr. 24 din Iași, unde profesez,
am participat la proiecte pe platforma eTwinning, alături de parteneri europeni. Experienţa dobândită la
participarea unor astfel de proiecte m-a încurajat să particip și la alte proiecte europene, precum Leonardo
Da Vinci, cu mobilitate în Spania și Italia, cât și Erasmus+ - ,,Parents School” – 2015-2017, având ca
parteneri: Turcia, Italia, Polonia și Spania. Profesorii implicaţi au colaborat pe blog-ul proiectului şi prin
email.

Activitățile desfășurate cu copiii în cadrul proiectelor ,,Learn about each other!”, ,,Lumea minunată
a culorilor!”, ,,Misterele dinozaurilor!” s-au dovedit a fi extrem de interesante și atractive, deoarece
preșcolarii au avut posibilitatea să afle lucruri noi și utile, care, mai apoi au fost transferate în viața de zi cu
zi. Copiilor le-au fost prezentate numele proiectelor şi partenerii de proiect, iar ei au căutat ţările partenere
pe harta Europei. Pe Twinspace, au urmărit cu mare interes imagini şi videoclipuri realizate de grădinițele
partenere. Pentru ca preşcolarii să afle mai multe despre celelalte ţări prezente în proiect au fost gândite o
serie de jocuri şi s-au organizat întâlniri online pentru ca cei mici să interacţioneze direct unii cu alţii, să se
prezinte, să cânte şi să recite împreună în limba engleză. Copiii au făcut experimente cu și despre „apă”.
Prin utilizarea unor tehnici diferite, copiii au aflat mai multe despre lucruri despre anumite fenomene:
curcubeu, apă, ploaie, aer etc. şi s-au bucurat să încerce noi tehnici şi noi materiale. Colajele, desenele și
picturile au constituit activitați de bază, cu deosebit impact asupra preșcolarilor. Astfel au reușit să dea frâu
liber imaginației, să se exprime liber, dovedindu-se foarte creativi. O altă activitate atractivă pentru copii a

1303
fost schimbul de scrisori cu suveniruri între parteneri. Ei au adus fiecare un mic suvenir pe care l-au ales cu
părinţii lor şi au fost foarte încântaţi să ştie unde vor ajunge acestea şi, mai ales, să deschidă plicurile care
soseau pe adresa grădiniţei noastre şi să descopere surprizele din interior.

Scopul proiectelor desfășurate a constat în dezvoltarea interesului pentru limba engleză şi pentru
cunoaşterea altor ţări prin prezentarea frumuseţilor geografice şi culturale de către copiii din fiecare ţară
care vor învăţa despre ceilalţi din străinătate. Domeniile vizate au fost cele cultural – artistice, dar și cele
legate de tehnologie-informatică/TIC.

Dintre obiectivele proiectelor, amintim: dezvoltarea unor competenţe, abilităţi de comunicare în limba
engleză, cunoaşterea frumuseţilor culturale şi geografice ale ţărilor europene implicate în proiect,
dezvoltarea unor competenţe şi abilităţi de utilizare a calculatorului şi a unor aplicaţii TIC. Acest proiecte
le-a oferit copiilor posibilitatea de a lucra în echipă, de a colabora între ei şi cu partenerii din celelalte ţări,
de a-şi căuta singuri informaţiile, de a se familiariza şi îmbunătăţi comunicarea în limba română și engleză
şi de a utiliza calculatorul. Preșcolarii şi-au folosit creativitatea, cunoştinţele de limba engleză, de
cunoașterea mediului/geografie şi chiar cunoştinţele de cultură generală pentru participarea la acest proiect.
Paşii pe care i-am urmărit în derularea proiectului au fost: stabilirea partenerilor, prezentarea informaţiilor
despre grădiniță, oraşul nostru, ţara noastră, specii de animale preistorice dispărute, discuţii pe baza
informaţiilor, a prezentărilor ppt, imaginilor primite de la parteneri cu referire la ţara lor, schimburi de opinii
între copii, conferinţă online, realizarea unui poster ”România ghid turistic” , ,,Grădinița mea” și
,,Dinozaurii- prietenii noștri!”.

Pentru realizarea activităţilor acestui proiect, au fost utilizate: Chat, e-mail, Forum, MP3, MP4, alte
aplicaţii (Powerpoint, video, fotografii, desene, voki, animoto), Twinspace, Videoconferinţe. În cadrul
acestui proiect, preșcolarii au prezentat frumuseţile şi relieful ţării natale, obiceiuri, istoria ţării prin
prezentări power-point, imagini. În cadrul activităţilor s-au prezentat materiale despre grădinița copiilor
unde învaţă, despre oraşul unde locuiesc, capitala ţării, istoria pe scurt a fiecărei ţări implicate în proiect,
marcând evenimentele importante, bucătăria tradiţională, locuri geografice, relieful fiecărei ţări,
personalităţi celebre din fiecare ţară, sărbători importante. Toate aceste informaţii, copiii și profesorii le-au
împărtăşit între ei prin intemediul conexiunii la internet. Implicarea preșcolarilor a fost permanentă,
propunând şi punând în aplicare diferite sarcini de lucru în proiect.

1304
 Unul dintre proiecte și anume: ,,Learn about each other!”, poate fi implementat şi continuat și în
şcoala primară/generală, mai ales la clasele a-III-a și a-VIII-a, pentru că conţine obiective existente în
curriculum şi oferă elevilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele. Copiilor le-a plăcut foarte mult
participarea la aceste proiecte, în primul rând că au făcut cunoştinţă cu alţi copii din alte ţări, ceea ce i-a
încântat foarte mult, având ocazia, astfel, de a vedea cum arată alte grădinițe din alte ţări.
Participarea la aceste proiecte le-a permis copiilor de a participa la alt gen de activitate, diferit de cel
tradiţional, care le-a solicitat implicare, cercetare, investigare, colaborare între ei şi comunicare într-o altă
limbă. În urma derulării acestor proiecte am constatat o îmbunătăţire a relaţiilor profesor- elev, elevi-elevi,
cât şi o creştere a procesului de învăţare al preșcolarilor, prin realizarea mai multor activităţi extraşcolare cu
aceștia, cu rol colaborativ.

Participarea la acest tip de proiecte mi-a schimbat viziunea tradiţională a învăţământului românesc spre
un învăţământ modern, contribuind la îmbunătăţirea perspectivei pedagogice asupra procesului educaţional,
predarea devenind un demers educativ în cadrul căruia sunt mobilizate resursele clasei de elevi, aceasta fiind
motivată permanent să parcurgă procesul instructiv.

Proiectele eTwinning permit creşterea calităţii activităţilor de învăţare desfăşurate cu preșcolarii,

activitatea independentă desfăşurată de ei devine, astfel, concludentă. Învăţarea prin descoperire asigură
preșcolarilor o dobândire conştientă a conţinutului curricular, acesta fiind uşor de reactualizat, o dată trecut
prin filtrul propriu. Şcoala trebuie să încurajeze formarea unui spirit critic, a unor atitudini pozitive şi a
studiului individual, antrenând copiii în activităţi diverse şi diversificate, pentru a-i face să renunţe la rolul
pasiv. Toate aceste oportunităţi le oferă participarea cu copiii la proiectele educaţionale de pe platforma
eTwinning, dar și implicarea acestora în proiecte europene cu mobilități, asigurându-se astfel o comunicare
directă și o interrelaționare eficientă, benefică atât pentru copii cât și pentru profesori.

În concluzie, proiectele europene, reprezintă un real câștig pentru participanți, au un puternic impact
formativ în educație și în dezvoltarea holistică a preșcolarilor.

Bibliografie:
[1] ISTRATE, O. et. al. (2013) Rolul proiectelor educaționale realizate prin parteneriate școlare
internaționale. Raport preliminar eTwinning RO12. București: TEHNE- Centrul pentru Inovare în Educație.
[2] CUCOȘ, C. (2000) Educaţia, dimensiuni culturale şi interculturale. Iași: Polirom.

1305
 PROIECT EDUCATIV „MICII SANITARI”
înscris în C.A.E.J, I.Ș.J. Iași, ediția a XXI-a
(Domeniul educație pentru sănătate)

Prof. Popa Maria Laura/ Prof. Hrimiuc Laura

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13, Iași

,,Să îți dorești să fii sănătos este o parte din sănătate”. – Seneca
Ideea proiectului:
Educaţia pentru sănătate reprezintă unul dintre elementele esenţiale ale civilizaţiei
moderne. Sistemul educaţional reprezintă un mediu ideal pentru promovarea sănătăţii .Educaţia
pentru sănătate încă de la vârsta preşcolară, reprezintă una din principalele căi de promovare a
cunoştinţelor corecte privind diferite aspecte ale sănătaţii şi, totodată, o cale de formare a
atitudinilor şi deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil şi sănătos.
Proiectul este o dovadă a dorinţei de stimulare, dezvoltare şi perfectare la copii a acelor
deprinderi elementare de igienă care trebuie imprimate de timpuriu pentru a deveni elemente ale
modului de viaţă cotidian. Deprinderile igienice odată formate, îi dau copilului siguranţă în acţiune
și încredere în posibilităţile lui.

Motivația proiectului:
Proiectul a fost conceput ca răspuns la nevoia de realizare a mai multor activități de educație
pentru sănătate în unitățile de învățământ preșcolar din județul Iași.
Cu toate că educația pentru sănătate reprezintă una dintre componentele curriculumului
pentru învățământul preșcolar, de multe ori activitățile specifice sunt abordate în mod superficial,
accentul fiind pus în mare parte pe activități de dezvoltare cognitivă, specifice pregătirii pentru
școală. De aceea, considerăm foarte important să învăţăm copilul de la cea mai fragedă vârstă să
fie îngrijit, să respecte regulile de igienă personală, să se obişnuiască cu un regim raţional de
alimentaţie, astfel punând bazele trainice ale formării unui comportament igienic şi sănătos. Modul
de abordare a acestor activităţi pleacă de la ideea că este bine pentru copii să înţeleagă de mici că
sănătatea nu înseamnă numai absenţa bolii, ci şi un mod de viaţă echilibrat.

1306
 Acest proiect și-a propus să îi conştientizeze și pe părinţi de necesitatea unui mediu
sănătos, a unei alimentaţii corespunzătoare, cât şi de îngrijirea copiilor pe plan fizic şi social.
Conştienţi fiind de importanţa activităţilor extraşcolare, în formarea conduitei şi
comportamentului sănătos al copiilor, grădiniţa noastră îsi propune să desfășoare acest proiect,
prin organizarea de schimburi de experiență între unitățile de învățământ preșcolar, care vor deveni
modele de bună practică prin adoptarea de comportamente sănătoase.

Scopul proiectului:
Promovarea şi popularizarea interesului pentru menţinerea stării de sănătate în rândul copiilor
preşcolari, a însuşirii de cunoştinţe, norme de comportare specifice asigurării echilibrului dintre
sănătatea individului, sănătatea societăţii şi a mediului.

Obiective:
➢ Conştientizarea importanţei mişcării pentru o viaţă sănătoasă;
➢ Cunoașterea și însuşirea de către copii a normelor de igienă personală şi de grup;
➢ Dezvoltarea capacităţii de a diferenţia alimentele sănătoase de cele nesănătoase;
➢ Creșterea implicării cadrelor didactice, a părinților și a comunității în asigurarea
echilibrului dintre sănătatea individului, sănătatea societăţii şi a mediului.

Resurse:
Umane: copii, cadre didactice, cadre medicale, părinţi şi alţi specialişti în domeniu de sănătate;
Materiale: obiecte de uz personal, truse de prim ajutor, planşe, jetoane, fişe, culegeri de texte,
recuzită echipaje concurs;
Financiare: autofinanţare și sponsorizări;

Grup țintă:
- copii de 4-6 ani din grădiniţele judeţului Iaşi;
- părinţi;
- cadre didactice;
- comunitatea locală
Activități desfășurate în cadrul proiectului:
a) Denumirea activităţii: “Micii Sanitari”

1307
 Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 13, Iaşi
Perioada: Ianuarie 2018
Descrierea activităţii: Lansarea şi promovarea proiectului

b) Denumirea activităţii: “Obrăjori trandafirii”

Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13
Perioada: Ianuarie 2018
Descrierea activităţii: Jocuri de sezon-concurs de săniuțe, aruncarea la țintă cu bulgări de
zăpadă

c) Denumirea activităţii: ,,Învăț și cresc, de sănătate mă îngrijesc”- Secțiunea a III-a din

cadrul Simpozionului Național ,,Practici educaționale de succes în educația timpurie”
Locul de desfăşurare: Casa Corpului Didactic , Iaşi
Perioada: 8 Februarie 2018
Descrierea activităţii: Adulţi-Sesiune de referate şi comunicări ştiinţifice; Popularizarea
unor proiecte, parteneriate, schimburi de experiență
Copii-Expoziţie de lucrări plastice: desene sau pictură, colaje, lucrări practice
d) Denumirea activităţii: Concurs “Micii Sanitari”-etapa pe grădiniţă
Locul de desfăşurare: Grădiniţele partenere
Perioada: Martie 2018
Descrierea activităţii: Concurs de educaţie pentru sănătate (teatru scurt, dans tematic,
divertisment) şi realizare de lucrări artistico-plastice

e) Denumirea activităţii: Concurs “Micii Sanitari”-etapa judeţeană

Locul de desfăşurare: Palatul copiilor , Iaşi
Perioada: Aprilie 2018
Descrierea activităţii: Concurs judeţean de educaţie pentru sănătate şi expoziţie cu lucrările
copiilor – Etapa Judeţeană

f) Denumirea activităţii: “Învăț și cresc, de sănătate mă îngrijesc”

Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13

1308
 Perioada: Mai 2018
Descrierea activităţii: Realizarea unui CD care va ilustra activităţile principale desfășurate pe
parcursul acestui proiect (concurs, simpozion, lucrările copiilor) şi transmiterea către unitățile
participante

Rezultatele proiectului:
➢ Calitative:
- comunicarea şi cooperarea între grupurile participante;
- conştientizarea de către un număr cât mai crescut de copii, a importanţei normelor de igienă
personală şi de grup;
- creşterea consumului de alimente care îmbunătăţesc starea de sănătate;
- practicarea cu consecvență a exercițiului fizic și a petrecerii a cât mai mult timp în natură;
- adoptarea de către participanţi a unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător.
➢ Cantitative:
- numărul participanţilor direcţi;
- diplome, premii, fotografii şi imagini video din timpul concursului “Micii Sanitari” şi al
Simpozionului “Învăț și cresc, de sănătate mă îngrijesc”;
- numărul lucrărilor artistico-plastice;
- CD-uri care vor ilustra întreaga activitate desfășurată pe parcursul acestui proiect;

Impactul proiectului :
Asupra copiilor:
➢ Conştientizarea importanţei igienei personale şi de grup, a unei alimentaţii sănătoase şi a
mişcării;
➢ Aplicarea unui stil de viaţă sănătos.
Asupra părinţilor:
➢ Conştientizarea educării copiilor în spiritul educaţiei pentru sănătate;
➢ Aplicarea în familie a unui program zilnic echilibrat.
Asupra cadrelor didactice:
➢ Perfecţionarea abilităţilor de comunicare într-un cadru tematic organizat;
➢ Îmbunătăţirea relaţionării cadru didactic-copil-părinte-comunitate.

1309
Asupra comunităţii:
➢ Interesul pentru organizarea de acțiuni de educaţie pentru sănătate.

Buget:
Concurs “Micii Sanitari”- Aproximativ 800 ron.(pliante, afișe, invitaţii, banner,
adeverinţe, diplome sonorizare, cadouri pentru copii, protocol etc.) - sponsorizare de la
Asociaţia părinţilor de la Grădiniţa P.P. nr. 13 Iaşi.
Secțiunea a III-a din cadrul Simpozionului Național ,,Practici educaționale de
succes în educația timpurie”- ,,Învăț și cresc, de sănătate mă îngrijesc”- Aproximativ 1000
ron.- mapa cu lucrările simpozionului (adeverinţă şi diplomă de participare, program, pliante,
CD ),afișe, invitaţii,banner, diplome de participare pentru copii, protocol - sponsorizare de la
Asociaţia părinţilor de la Grădiniţa P.P. nr. 13 Iaşi.

Indicatori:
- gradul de colaborare între participanţi;
- numărul de participanţi care au luat la cunoştinţă de necesitatea creşterii consumului de alimente
care îmbunătăţesc starea de sănătate;
- gradul de interes pentru participarea în activităţi fizice zilnice şi pentru petrecerea a cât mai mult
timp în natură;
- un număr crescut de activităţi educative desfăşurate în aer liber;
- gradul de punere în practică a metodelor şi tehnicilor pentru formarea unor comportamente
sănătoase.
Modalități de monitorizare și evaluare a rezultatelor proiectului:
- observarea directă;
- fişă de feed-back;
- chestionare;
- interviu – grila de întrebări şi analiza documentelor.

Modalități de diseminare:
➢ Promovare:

1310
-prin prezentarea la Consfătuirea cadrelor didactice de la începutul anului școlar următor, în cadrul
Cercurilor pedagogice în anul şcolar 2017-2018;
-prin pliante şi broşuri oferite unităţilor de învăţământ;
-prin şedinţe cu părinţii pe unitate;
- în cadrul Comisiilor metodice pe unitate şi prin colţul informativ din grădiniţe;
- realizarea unul CD care va ilustra întreaga activitate desfăşurată pe parcursul acestui proiect.
➢ Mediatizare:
- prin intermediul grupurilor online ;
- pe site-ul grădiniţei;
- pe site-ul „didactic.ro”
- prin intermediul mass-mediei locale.

Sustenabilitatea proiectului va fi asigurată prin:

- menţinerea şi dezvoltarea parteneriatelor încheiate în cadrul proiectului;
- noi proiecte la nivelul unităţilor participante şi la nivelul comunităţii ce vor fi elaborate după
finalizarea acestui proiect;
- extinderea desfăşurării proiectului la nivel regional.

1311
 PROIECT EDUCAŢIONAL ,,SUFLET PENTRU SUFLET”

Prof. Preda Mariana

Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Castelul Magic”, Piteşti

Durata proiectului : anul școlar 2018/ 2019 (decembrie 2018 –iunie 2019)
Scopul proiectului : Stimularea mentală, antrenarea fizică, integrarea socială și dezvoltarea mai
amplă a abilităților copiilor cu nevoi speciale prin activități recreative, de imaginație și terapeutice
(arte plastice, muzică, sport, petrecerea timpului liber)
Grup țintă : - 9 preşcolari de la Grădiniţa ,,… ”, beneficiari
- 22 preşcolari voluntari de la G.P.P. ,,Castelul Magic”, Piteşti
Obiective :
- Implicarea preşcolarilor, cadrelor didactice și a altor voluntari în cadrul unor proiecte ce
vor fi realizate împreună cu persoanele defavorizate
- Educarea sentimentelor de prietenie, toleranță, armonie și bună dispoziție în relațiile
cu copii din alte grupuri
- Dezvoltarea abilităților de comunicare eficientă, de lucru în echipă, de asumare a
responsabilităților
Rezultate așteptate :
- Creșterea stimei de sine
- Responsabilizarea preşcolarilor și cadrelor didactice prin implicarea în acțiuni comunitare
- Promovarea imaginii grădiniţei în comunitate
- Întărirea parteneriatului cu alte instituții școlare
Modalități de monitorizare și evaluare :
-Întâlniri lunare ale echipelor de proiect
-Chestionare aplicate beneficiarilor, voluntarilor, cadrelor didactice
-Procese - verbale încheiate în urma desfășurării activităților
-Raport de evaluare finală
Impactul proiectului
-Îmbunătăţirea imaginii grădiniţei în spaţiul comunităţii locale

1312
 Modalități de realizare:
-Echipa de proiect comună va realiza materialele publicitare (pliante, post-ituri, comunicate de
presă) pentru promovarea proiectului
-Preşcolarii voluntari și cadrele didactice voluntare de la G.P.P. ,,Castelul Magic”, Piteşti se vor
întâlni lunar pentru desfășurarea unor activități recreative, de relaxare, de petrecere a timpului liber
cu preşcolarii beneficiari ai Grădiniţei ,,...” .
Produse ale proiectului: fotografii, afișe, lucrări realizate de către elevi.
Bugetul proiectului:
✓ Consumabilele utilizate pentru obținerea diferitelor produse/ lucrări vor fi procurate de
către G.P.P. ,,Castelul Magic”, Piteşti .
✓ Costurile pentru materialele publicitare vor fi suportate de către cadrele didactice și
preşcolarii voluntari.
Calendarul activităților

Nr. Denumirea Data / locul Resurse Responsabili

Crt. activității/ activități desfășurării Umane materiale
1. „În jurul bradului” dec. 2018 15 preşcolari Hârtie colorată, lipici Cadrele
- Semnificația G.P.P. voluntari cu sclipici, cartoane didactice
Crăciunului- ,,Castelul 9 preşcolari colorate, brad, cd-uri
prezentare Magic”, beneficiari cu colinde, prezentare
-confecționarea unor Piteşti Cadre didactice – Semnificația
podoabe pentru brad voluntare Crăciunului
-învățarea unui colind
2. „Dă-mi mâna, 28 ianuarie 20 preşcolari Felicitări, diplome , Cadre
prietene!” 2019 voluntari dulciuri, sucuri, didactice din
-sărbătorirea zilei de G.P.P. 9 preşcolari materiale pentru grădiniţe
naștere a preşcolarilor ,,Castelul beneficiari jocurile distractive
beneficiari și voluntari Magic”, Cadre didactice
născuți în semestrul I Piteşti voluntare

1313
 -concurs de cultură mai 2019
generală G.P.P.
-jocuri distractive ,,Castelul
-servirea de dulciuri și Magic”,
sucuri Piteşti
-dans
3. „Ce miros au Februarie 10 preşcolari Tablă interactivă, Cadre
meseriile?” 2019 voluntari retroproiector, laptop, didactice
-prezentarea/ Grădiniţa 9 preşcolari planșe didactice,
recunoașterea unor ,,...” beneficiari versuri selecționate,
meserii (imagini, Cadre didactice alimente pentru
ghicitori) voluntare prepararea unor
-recitări de versuri gustări, diplome de
-prepararea unor participare
salate/ dulciuri/ gustări
4. „Mărțișoare, Martie 2019 10 preşcolari textul „Legenda Cadre
mărțișoare...” Grădiniţa ,,...” voluntari mărțișorului”, cd-ul cu didactice
-Legenda mărțișorului- 9 preşcolari cântecul „Mărțișoare,
audiere beneficiari mărțișoare”,laptop,
- confecționarea de Cadre didactice materiale necesare
mărțișoare și voluntare confecționării de
oferirea/expunerea mărțișoare
acestora
5. „Natura ne Aprilie 2019 9 preşcolari Cartoane, markere, Cadre
zâmbește!” G.P.P. beneficiari, lipici cu sclipici, hârtie didactice
-Realizarea de afișe ,,Castelul 22 preşcolari colorată, puieți,
ecologice Magic”, volunatari, cadre răsaduri/ semințe de
-Plantare de pomi, Piteşti didactice voluntare flori, materiale
răsaduri de flori reciclabile

1314
 -Ce putem face cu
materialele reciclabile?
-Construirea unei
machete din cutii,
peturi/ doze și
expunerea acesteia la
loc vizibil ( lângă
Primărie)
6. „Am reușit!” Iunie 2015 22 preşcolari Chestionare de Cadele
-întâlnire de evaluare a voluntari evaluare a activităților, didactice
activităților 9 beneficiari impresii, opinii voluntare
-impresii, opinii Cadre didactice
voluntare

PROIECT EDUCAŢIONAL DE INCLUZIUNE

”GRĂDINIŢA DE VARĂ”

Prof. Liliana Pricopi

Şcoala Gimnazială ”Ioan Cernat” Havîrna
Grădiniţa Balinţi, Jud. Botoşani

ARGUMENT
În fiecare an, odată cu sosirea vacanţei de vară, copiii din mediul rural sunt captivi parcă
în acel sat uitat de lume. Rare sunt cazurile în care părinţii îşi iau copiii într-o plimbare la oraş sau
într-o excursie.
Aşa că m-am gândit la implicarea lor în cadrul programului Grădiniţa de vară, să
desfăşurăm anumite activităţi, prin care să fie pusă în valoare creativitatea copiilor, dorinţa de
implicare în lucruri utile şi frumoase şi mai cu seamă să poată vedea locuri noi, copii din alte
grădiniţe.

1315
 Având un parteneriat de doi ani cu Grădiniţa P.P. ”Albă ca Zăpada ”Dorohoi, care an de
an desfăşoară Programul Grădiniţa de Vară, cu concursuri pe tema ”Siguranţa înseamnă viaţă”,am
dat naştere acestui proiect prin care copiii din zonele rurale : sat Balinţi, sat Galbeni , sat Tătărăşeni
şi sat Neculcea să fie implicaţi în acțiunile proiectului.
Specific faptul că în cadrul acestui proiect, sunt implicați copii care provin din familii
dezavantajate, monoparentale şi chiar copii cu devieri de comportament şi dificultăţi de învăţare.
Doresc ca prin implicarea lor în acest proiect, să ofer posibilitatea copiilor de a
interacţiona cu ceilalţi copii din mediul urban, de a vizita locuri, precum Spitalul Municipal
Dorohoi, Unitatea de Pompieri Dorohoi, de asemenea centre comerciale, parcuri şi locuri de joacă
pentru copii.
De asemenea, tot prin intermediul acestui proiect, doresc să sărbătorim zilele de naştere
ale copiilor născuţi pe timpul acestor trei luni de vacanţă, să putem oferi momente de neuitat prin
acţiuni de relaxare, dans, servirea unei felii de tort.

SCOPUL PROIECTULUI:
Implicarea copiilor din mediul rural în activităţi desfăşurate în cadrul Proiectului
Grădiniţa de Vară, la Grădiniţa cu PP ”Albă ca Zăpada ”Dorohoi;
Valorizarea capacităţilor creative ale copiilor şi incluziunea în activităţi a copiilor cu
probleme;
Implicarea cât mai multor familii în activităţi cu copiii pe timpul verii;
OBIECTIVE SPECIFICE:
-Implicarea copiilor indiferent de natura lor socială, etnică, relioasă sau cu dificultăţi de
învăţare, în activităţile proiectului;
-Valorizarea capacităţilor creative şi a spiritului artistic prin implicarea în concursuri,
competiţii, jocuri specifice vârstei lor;
-Oferirea unor momente speciale prin implicarea lor în sărbătorirea datelor de naştere ale
colegilor ce s-au născut pe timpul verii;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
-să ia parte la acțiunile proiectului prin acțiunile lor;
-să creeze anumite lucrări cu specificul concursului : desen, pictură, colaj;
-să se deplaseze cu grupul de copii din alte grădiniţe implicate la Spitalul Municipal,

1316
Unitatea de Pompieri Dorohoi, parcul de distracţie, unităţi comerciale;
-să fie receptivi la tot ce se petrece în perioada desfăşurării concursului;
-să respecte indicaţiile şi semnalele primite;
-să participe la concursuri şi acţiuni propuse;
-să-şi ajute colegii , coechipierii când situaţia o cere;
-să ofere copiilor născuți vara cadouri create de ei;

ECHIPA DE PROIECT:
Coordonator proiect: dir.Prof. Baltă Rodica, Şcoala Gimnazială ”Ioan Cernat” Havîrna,
Jud. Botoşani
Iniţiator de proiect : prof. Liliana Pricopi, Grădiniţa Balinţi, Jud. Botoşani
Responsabili proiect: prof. Enache Maria și prof. Enache Anca, Grădiniţa cu Program
Prelungit ”Albă ca Zăpada ”, Dorohoi.

PARTENERI:
Grădiniţele implicate în proiect, părinţii, reprezentanţii ISU Botoşani, Reprezentanţii
Spitalului Municipal Dorohoi;

RESURSE :
-UMANE: copii implicaţi în proiect, educatoarea,şoferul microbuzului şcolar, părinţi ;
MATERIALE:
-cartoane, trusă individuală de colorat, lipici, materiale necesare unei bune desfăşurări a
activităţii, hârtie glasse, mici cadouri;
FINANCIARE: doar bănuţi pentru îngheţată sau alte lucruri pe care şi le doresc copiii
din supermarket;
TIMP: două zile în cadrul Proiectului ”Siguranţa înseamnă viaţă” şi pe tot parcursul verii;

EVALUARE:
-albume foto, diplome de la concursul ”Siguranţa înseamnă viaţă”, prieteni noi cu care
copiii pot face împreună schimburi de lucrări, poze, medalii etc.
ANALIZA SWOT:

1317
 PUNCTE TARI:
-implicarea copiilor din toate categoriile sociale, indiferent de natura familiei, forma
religioasă, etnie în activităţi;
-sporirea gradului de toleranţă şi acceptare în grup a copiilor cu dificultăti de învăţare;
-implicarea părinţilor alături de copii pe timpul verii , la acţiunile desfăşurate în
cadrul ”Programului Grădiniţa de Vară”;
PUNCTE SLABE :
-lipsa de interes a unor părinţi de a-şi face timp pentru copiii lor pe timpul verii, de a-i
implica în activităţi educative, fie ele şi non formale;
-lipsa resursei financiare care ne-ar fi permis să facem lucruri mult mai trainice;
AMENINŢĂRI:
-capacitatea de a asigura transportul copiilor pe viitor la astfel de activităţi;
-populaţia preşcolară care este în scădere ;
OPORTUNITĂŢI:
-şansa de a descoperi şi învăţa lucruri ce ţin de siguranţă, de sănătate;
-şansa de a cunoaşte alţi copii, de a-şi face prieteni;
-un timp petrecut cu colegii pe timpul grădiniţei jucându-se, organizând aniversări,
participând la activităţi de tip outdoor;
-implicarea tuturor copiilor în activităţi, fără a ţine cont de religie, poziţie socială, condiţia
familiei;

1318
 PROIECT „CARUSELUL PRIETENIEI”
înscris în C.A.E.J, I.Ș.J. Iași, ediția a XI-a
(Domeniul artistic: Culturi și civilizații)

Prof. Prodan Iuliana

Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13, Iași

Ideea proiectului:

Educaţia incluzivă este o valoare promovată în învăţământul românesc şi presupune un

proces permanent de integrare şi includere a copilului în activitatea de grup. Sentimentul
apartenenţei la o comunitate multiculturală se formează încă de la grădiniţă, unde se asigură bazele
învăţării şi educaţiei, ale dezvoltării comportamentelor şi atitudinilor pozitive, tolerante privitor la
ceea ce este considerat “diferit”.
Interculturalismul înseamnă înţelegerea, aprecierea şi valorizarea culturii proprii, la care se
adugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura etnică
a celuilalt. Înţelegerea adecvată a interculturalismului trebuie să pornească de la viziunea diferită
pe care acesta o propune chiar asupra conceptului de cultură. Pentru a satisface cu succes scopul
unei educaţii interculturale la nivelul vârstei preşcolare, curriculum-ul trebuie să asigure un loc
cert diversităţii în structurile sale, să-i facă vizibil pe minoritari şi să dezvolte capacităţi
interculturale în rândul tuturor.
Cultivarea sentimentelor de prietenie şi colaborare între copii favorizează un climat adecvat
manifestării potenţialului creator. Atmosfera de sărbătoare proliferează cultivarea atitudinilor de
toleranţă şi prietenie între copii.

Motivația proiectului:
Acest proiect ne dorim a fi un adevărat schimb de experiență care să promoveze cunoașterea
unor elemente de identitate națională, dar și a zestrei altor popoare, cu scopul de a implementa
strategii de dezvoltare a atitudinilor şi comportamentelor pozitive, nediscriminatorii la copiii

1319
preşcolari și școlari, și de a promova o atitudine de toleranță și respect prin dialog intercultural și
prin evidențierea multiculturalității.
Este bine ca toţi copiii să vină în contact cu alte culturi şi să cunoască aspectele acestora.
Pentru o bună conveţuire și pentru a se preveni şi evita conflictele inter-etnice şi de altă natură,
este necesară implementarea educaţiei interculturale încă de la grădiniţă, prin promovarea bunei
înţelegeri şi egalităţi între membrii aceleaşi comunităţi.
De aceea, considerăm oportună derularea acestui proiect în vederea evidențierii tradițiilor
românești, cât și ale comunităților etnice, prin care cultivăm de la cea mai fragedă vârstă
sentimentul de apartenență, de iubire și dragoste pentru rădăcinile neamului fiecăruia dintre noi.

Scopul proiectului:
Implementarea unor strategii de dezvoltare a atitudinilor şi comportamentelor pozitive,
nediscriminatorii la copiii preşcolari și școlari, în spiritul toleranţei şi egalităţii şanselor şi
promovarea principiilor educaţiei interculturale în rândul părinţilor şi cadrelor didactice.

Obiective:
➢ Creșterea gradului de aplicare a metodelor specifice educației de tip incluziv în unitățile
participante, în concordanță cu noile tendințe din educația timpurie, pentru o grădiniță
integratoare și democratică;
➢ Cultivarea unei atitudini deschise de prietenie, de acceptare, empatie şi cooperare;
➢ Promovarea unui dialog real/optimizarea dialogului şi cooperării inter-instituţionale la nivel
local şi judeţean în vederea implementării politicii publice pentru minorităţi;
➢ Creşterea gradului de conştientizare de către cadrele didactice și părinți a importanței abordării
educaţiei din perspectiva diversităţii.

Resurse:
Umane: Preşcolari, şcolari şi cadre didactice de la unitaţile colaboratoare, părinţi, reprezentanţii
comunităţii;
Materiale: Imagini cu aspecte din activităţile meşteşugăreşti din diferite culturi, materiale video,
materiale didactice pentru jocuri interactive, costume, pliante, etichete, postere, diplome, premii;
Financiare: autofinanţare și sponsorizări;

1320
Temporale: proiectul se va desfașura în perioada Ianuarie 2019 -Iunie 2019.

Grup țintă:
- Preşcolari şi elevi învăţământ primar de la 30 unităţi şcolare din judeţ;
- Cadre didactice;
- Părinţi.

Activități desfășurate în cadrul proiectului:

g) Denumirea activităţii: „CARUSELUL PRIETENIEI”
Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 13, Iaşi
Perioada: Ianuarie 2019
Descrierea activităţii: Lansarea proiectului
h) Denumirea activităţii: „ZÂMBETELE COPILĂRIEI”
Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13 și în grădiniţele participante
Perioada: Februarie 2019
Descrierea activităţii: Vizionare de imagini foto/video de la activitățile desfășurate cu copiii
în cadrul proiectului și a festivalului ,,Caruselul prieteniei” derulat în anul școlar 2017-2018, dar
și din timpul altor activități, având ca scop abordarea educaţiei din perspectiva diversităţii.
i) Denumirea activităţii: „JOACĂ-TE CU MINE!”
Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13 și în grădiniţele participante
Perioada: Martie 2019
Descrierea activităţii: Jocuri specifice altor etnii desfășurate în unitățile de învățământ.
j) Denumirea activităţii: „CULORILE PRIETENIEI”
Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13 și în grădiniţele participante
Perioada: Aprilie 2019
Descrierea activităţii: Schimburi de desene realizate de copiii de la unitățile participante.
k) Denumirea activităţii: FESTIVAL INTERCULTURAL „CARUSELUL PRIETENIEI”
Locul de desfăşurare: Palas Mall Iași
Perioada: Mai 2019
Descrierea activităţii: Prezentarea unor momente muzical-coregrafice interculturale şi
organizarea expoziţiei cu lucrările copiilor ,,Culorile prieteniei”.

1321
a) Denumirea activităţii:,,DIMENSIUNI INTERCULTURALE”
b) Locul de desfăşurare: Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13
Perioada: Iunie 2019
Descrierea activităţii: Diseminarea rezultatelor proiectului – postări în mediul online și
expoziție cu imagini din timpul activităților proiectului.

Rezultatele proiectului:
➢ Calitative:
- O comunicare și o cooperare reală și eficientă între grupurile participante;
-Reflectarea diverselor realităţi specifice mediilor multiculturale în activităţile desfăşurate în
grădiniţe;
- O mai bună cunoaștere a noilor tendințe din educație pentru o grădiniță de tip incluziv,
democratică;
- Un grad crescut de conştientizare a importanței abordării educaţiei din perspectiva diversităţii de
către cadrele didactice și părinți;
- Un grad mai mare de aplicare a metodelor specifice educației de tip incluziv în unitățile școlare
participante;
- Existența unui dialog real şi a unei bune cooperări inter-instituţionale la nivel local şi judeţean în
vederea implementării politicii publice pentru minorităţi.
➢ Cantitative:
- Lucrările artistice oferite la schimb și cele care alcătuiesc expoziția finală;
- Diplome, premii, fotografii şi imagini video din timpul Festivalului intercultural „Caruselul
prieteniei” și de la celelalte activități din cadrul proiectului.

Impactul proiectului :
Dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi interrelaţionare ale tuturor beneficiarilor direcţi şi
indirecţi şi sprijinirea copiilor grădiniţelor participante să se cunoască, să se joace şi să înveţe
împreună, să lege prietenii bazate pe respect și întrajutorare, într-un climat de stabilitate şi bună
înţelegere în care să nu conteze apartenența etnică.

Buget:

1322
 Aproximativ 2250 lei, cu finanțare de la Asociația Părinților a grădiniței organizatoare, a
grădinițelor participante, Asociația Bravo Events Iaşi, Palas Mall Iaşi şi alți sponsori.

Indicatori:
- gradul de implicare a echipei manageriale în cadrul proiectului;
- gradul de implicare a părinţilor în proiect;
- comportamentul şi acțiunile copiilor în timpul unor activităţi legate de proiect;
- numărul de participanţi în proiect;
- numărul lucrărilor artistice expuse;
- numărul de diplome şi premii obţinute în cadrul proiectului
-numărul de vizualizări a postărilor din mediul online.

Modalități de monitorizare și evaluare a rezultatelor proiectului:

- metoda interviului – grila de întrebări şi analiza documentelor;
- metoda chestionarului – grila de întrebări și centralizarea rezultatelor;
- observarea directă.

Modalități de diseminare:
➢ Promovare și diseminare:
-prin prezentarea la Consfătuirea cadrelor didactice de la începutul anului școlar următor și în
cadrul Cercurilor pedagogice;
-prin pliante şi broşuri oferite unităţilor de învăţământ și participanților;
-prin şedinţe cu părinţii pe unitate;
-în cadrul Comisiilor metodice pe unitate şi prin colţul informativ din grădiniţe;
➢ Mediatizare:
- prin intermediul grupurilor online;
- pe site-ul și pagina oficială de Facebook a grădiniţei;
- pe grupul Consilierilor şcolari;
- pe site-ul „ Didactic.ro”
-prin publicarea de articole și menționări la radio/tv.

1323
Sustenabilitatea proiectului va fi asigurată prin:
- menţinerea şi dezvoltarea parteneriatelor încheiate în cadrul proiectului;
- noi proiecte ce vor fi elaborate după finalizarea acestuia;
- activităţi cultural-artistice ce se vor desfășura în grădiniţele colaboratoare ulterior implementării
proiectului.

PROIECT EDUCAŢIONAL „CREANGĂ, ÎNDRĂGIT POVESTITOR”

Prof. înv. primar: Rădeanu Mihaela

Școala Gimnazială „Petru Anghel” Probota- structura Perieni

Argument

Motto: „Educația este cel mai frumos dar pe care-l poate dobândi omul.”
Platon
George Călinescu spunea: „Creangă este o expresie monumentală a naturii în ipostaza ei
istorică ce se numește poporul român sau, mai simplu, este poporul român însuși, surprins într-un
moment de genială expansiune...”
Poveştile şi basmele, atât cele din literatura română cât şi cele din literatura universală, au
rămas de-a lungul veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai
copilăriei şi până aproape de adolescenţă. Mai întâi ascultându-le şi mai târziu prin lectura lor,
copiii îşi însuşesc din basme comoara nesfârşită a înţelepciunii populare. Operele lui Ion Creangă
având rădăcinile adânc înfipte în bogata sevă dătătoare de rod a vieţii poporului, au un conţinut
bogat, reflectând năzuinţele poporului, morala sa sănătoasă. Lectura basmelor şi poveştilor lui
Creangă contribuie la însuşirea celor mai preţioase comori ale înţelepciunii poporului. Impactul
poveştilor şi basmelor asupra sufletului copiilor este mare. Copiii iubesc şi ascultă cu plăcere
basmele pentru că răspund necesităţilor lor de a şti, de a cunoaşte, de a înţelege, cum se împlinesc
năzuinţele spre mai bine, spre mai frumos. Producând o impresie puternică asupra imaginaţiei şi

1324
sensibilităţii copiilor, prin morala lor pozitivă şi uşor de recepţionat, poveştile au o deosebită
însemnătate educativă.
Copilăria tuturor timpurilor nu poate fi concepută fără lumea fabulosului oferit de basme,
poveşti şi povestiri. Lumea fantastică a poveştilor fascinează copiii încă de la cea mai fragedă
vârstă, fie că sunt relatate în tihna casei de către părinţi sau bunici, fie că sunt relatate de către
educatoare, şi îi incită pe aceştia la căutare şi creaţie.
După o analiză atentă a comportării copiilor în activitatea desfăşurată în cadrul grădiniţei
ne-am dat seama că deşi în aparenţă lecturile, poveştile, povestirile, fiind statice par monotone,
acestea implică un grad mai mare de participare din partea copiilor. Însoţind firul epic al
poveştilor, uneori total necunoscut, copilul face un efort pentru a şi-l reprezenta, judecând cu
modesta sa putere de discernământ şi implicându-se activ şi afectiv.
Într-o lume care dispune spre izolare, puţin deschisă spre socializare şi cooperare, se
impune ca o necesitate nevoia de a apropia copiii de lumea poveştilor căci : “fără poveşti viaţa
omului ar fi tristă”(M. Sadoveanu).
Astăzi calculatorul tinde să devină prietenul cel mai apropiat al copiilor noştri şi îi
îndepărtează pe aceştia de cartea tipărită şi ilustrată şi-i transpune într-o lume virtuală, fără emoţii
şi sentimente.Antoine de Saint-Exupery ne amintea de un îndemn divin ”V-am incredintat educaţia
copiilor mei nu pentru a cântări mai tarziu suma cunoştintelor lor, ci pentru a mă bucura de calitatea
învăţarii lor”.
Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creanga a intrat
în istoria literaturii romane, în principal, datorită operei autobiografice “Amintiri din copilarie“.
Obiectivul nostru este acela ca prin intermediul activităţilor desfăşurate în cadrul
proiectului „Creangă, îndrăgit povestitor” să deschidem fereastra fermecată spre lumea poveştilor,
povestirilor şi basmelor lui Ion Creangă.

Scopul:
• Dezvoltarea creativităţii verbale şi personalităţii copilului prin intermediul textelor literare.
Obiective specifice:
• Cunoşterea unor obiceiuri şi tradiţii româneşti redate în opera lui Ion Creangă;
• Cunoaşterea unor aspecte din viaţa şi activitatea literară a povestitorului Ion Creangă;
• Cunoaşterea unor poveşti, povestiri şi basme ce aparţin lui Ion Creangă;

1325
• Identificarea mesajului ce se desprinde în urma audierii acestor texte literare;
• Familiarizarea copiilor cu unele aspecte ale limbajului artistic popular;îmbogăţirea vocabularului
activ şi pasiv cu expresii şi cuvinte intâlnite în operele literare ale lui Ion Creangă;
• Crearea de scurte povestiri şi jocuri de rol;
• Implicarea activă în activităţile de grup, atât ca auditor cît şi ca vorbitor;
• Dezvoltarea motivaţiei şi a interesului pentru lectură.
Grup ţintă:
- elevii claselor I-IV
-echipa de implementare a proiectului
-părinţi;
-colaboratori (cadre didactice din structurile unității școlare „Petru Anghel”)
Strategii didactice:
-povestirea, explicaţia, dramatizarea, lucrul pe grupe, dialogul dirijat, brainstorming-ul,
conversaţia, dezbateri, prezentare de imagini foto, expoziţii foto şi cu lucrări ale copiilor.
Resursele proiectului
• Resurse umane:
-şcolarii claselor I-IV
-cadrele didactice
-părinţii copiilor implicaţi în proiect
-colaboratorii
• Resurse materiale:
-albume, opere literare de Ion Creangă, casete audio-video, aparatura audio-video, reviste, cărţi de
colorat, enciclopedii, microbuz pentru organizarea excursiei.

Modalităţi de realizare:
In vederea atingerii obiectivelor am planificat:
1.O serie de activităţi în care să fie implicaţi atât copiii, părinţii lor, precum şi partenerii din proiect.
2.Vizionarea de spectacole de teatru, jocuri de rol, dramatizări a unor opere literare apartinând lui
Ion Creangă şi accesibile copiilor.
3.Amenajarea unei expoziţii permanente cu lucrări realizate de copii.

1326
4.Expoziţie concurs „Universul copilăriei” (desen, pictură pe suport de hârtie, sticlă, lemn, piatră,
colaje , imagini din poveşti create sau din literatura pentru copii)
5.Excursie la Iaşi, la Bojdeuca lui Creangă din Ţicău.
Perioada de desfăşurare: an școlar 2018-2019

Calendarul activităților:
✓ Noiembrie 2018: Lansarea proiectului
- Prezentarea autorului şi o operei literare accesibile vârstei preşcolare şi şcolare
- Expoziţie cu lucrări tematice
✓ Decembrie 2018: “La colindat cu Nică”
- Tradiţii şi obiceiuri populare specifice sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou prezente şi în
opera lui Creangă
- Organizarea unor dansuri populare şi obiceiuri de iarnă.
✓ Ianuarie 2019: „Moş Ion Roată şi Unirea”; „Hora la români”- activitate integrată
✓ Februarie 2019: 10, 100, 1000 de poveşti”
- În lumea teatrului de păpuşi
- Harap Alb-dramatizare
✓ Martie 2019: „Creangă ne pofteşte la şezătoare”
- Obiceiuri specifice satului românesc : torsul lânii, ţesutul, împletitul
- Ghicitori, proverbe şi zicători
✓ Aprilie 2019: Expoziţe concurs “Universul copilăriei”
- Secţiunea I-lucrări artistico-plastice
- Secţiunea a-II-a- lucrări practic-aplicative
- Secţiunea a-III-a –Povestiri create după un desen inspirat din lumea copilăriei
✓ Mai 2019: „Pe urmele lui Creangă”
- excursie tematică în cartierul Ţicău, Iaşi la „Bojdeuca lui Creangă”
Evaluarea proiectului:
• Portofoliul-cu lucrări artistico-plastice şi practice realizate de copii în timpul activităţilor;
• Expoziţie de fotografii din timpul activităţilor;
• Înregistrări audio-video din timpul derulării activităţilor;
• Excursia organizată la Iaşi la Bojdeuca lui Creangă din Țicău

1327
 GRĂDIFEST – ZÂMBETUL COPILĂRIEI PE TĂRÂMUL FANTEZIEI

prof. Anca Roman şi prof. Carmen Tiron

Şc. Gimnazială „Carmen Sylva”/ GPP Nr. 9, Iaşi

IDEEA: „Arta este o imensă deschidere spre tot ceea ce este posibil!”
În calitatea noastră de cadre didactice, în activitatea de zi cu zi la grădiniţă, avem misiunea
de a ne concentra pe abordarea tuturor nevoilor copilului: din punct de vedere emoțional, fizic,
intelectual, spiritual și al relațiilor cu ceilalți. Mai precis, în loc să privim copilul ca pe o sumă a
părților şi să îl hrănim exclusiv informațional, trebuie să ne construim mijloace care să ne permită
abordarea copilului ca pe un întreg, cu nevoile și talentele specifice, modalităţi care să-l încurajeze
să învețe implicând mediul înconjurător și să descopere oportunități de învățare prin căi diferite.
Un educator holistic va oferi copilului oportunități de a se angaja în jocuri libere, va
construi relații calde cu acesta și va pune accent pe dezvoltarea spirituală și culturală a copilului.
El se va concentra întotdeauna pe aspectele unice ale copilului.
Atunci când educatorii folosesc o abordare holistică, ei sunt atenți atât la bunăstarea fizică,
personală, socială, emoțională și spirituală a copiilor, precum și la aspectele cognitive ale învățării.
În timp ce educatorii pot planifica sau evalua cu accent pe un anumit rezultat sau componentă a
învățării, ei văd învățarea copiilor ca integrate și interconectate. Ei recunosc legăturile dintre copii,
familii și comunități, precum și importanța relațiilor reciproce și a parteneriatelor pentru învățare.
O abordare integrată, holistică a predării și învățării, de asemenea, se concentrează pe legăturile
cu realitatea imediată în care trăieşte copilul, dar şi literatura, cu poveştile şi personajele acestora.
De asemenea, educatorii dezvoltă capacitatea copiilor de a înțelege și respecta mediul
natural și interdependența dintre oameni, plante, animale și pământ.
ARGUMENT
„A fost odată ca niciodată…”, aşa încep toate poveştile. La vârsta preşcolară, cei mici
pornesc într-o lungă călătorie de iniţiere în viaţă, având ca îndrumători Feţi-Frumoşi dârji şi
neînfricaţi şi Ilene Cosânzene cu chip frumos şi suflet bun. Asemenea personajelor preferate,
tinerele vlăstare vor să devină oameni buni şi harnici, curajoşi şi de încredere. Vârsta preşcolarităţii
le oferă cadrul adecvat pentru iniţierea în societate, căci acum este perioada în care copiii descoperă

1328
cele mai multe personaje din basme şi poveşti pe care doresc să le copieze. Este important să citim
copiilor cât mai multe povești. În acest fel, le oferim posibilitatea de a-şi crea propria imagine
despre personaje şi, în acelaşi timp, de a-şi contura reprezentări asupra lumii, în general. Cel mai
ușor la vârsta mică, copiii învață prin și cu povești.
Basmele şi poveştile reprezintă un mijloc de cunoaştere care le creează copiilor trăiri
contradictorii, prin intermediul lor ei putând experimenta sentimente de iubire, ură, teamă, fericire,
tristeţe sau pot asista la confruntarea dintre bine şi rău. Deși aceste trăiri sunt uneori foarte greu de
înţeles la o vârstă atât de fragedă, tocmai aici se conturează importanţa basmelor. Prin intermediul
exemplului ele îmbogăţesc viaţa afectivă a copiilor, oferindu-le oportunitatea de a experimenta,
alături de personajele prezentate, diverse circumstanţe desfăşurate în cele mai diverse ipostaze.
Transpunse în mişcare, îmbinate original printr-un dans tematic, personajele din poveşti
prind viaţă cu ajutorul copiilor. Astfel, intensitatea stărilor sufleteşti, a întâmplărilor, a situaţiilor
prin care trec personajele unei poveşti este trăită mai puternic de către copil, ceea ce duce şi la o
înţelegere mai bună a mesajului transmis de poveste.
SCOP: Valorificarea aptitudinilor artistice şi creative ale preşcolarilor prin dansuri tematice
inspirate din poveştile/filmele de animaţie îndrăgite de copii, precum şi prin realizarea de personaje
de poveste din materiale reciclabile, stimulându-le astfel interesul pentru lectură.
SECŢIUNEA I: Festival – concurs de artă coregrafică pentru preşcolari: Grădifest –
zâmbetul copilăriei pe tărâmul fanteziei
OBIECTIVE:
 Creșterea nivelului de conştientizare a cadrelor didactice din învăţământul preşcolar asupra
importanţei valorificării capacităţii de exprimare artistică la copiii de vârstă preşcolară;
 Cultivarea interesului pentru lectură la copiii de vârstă preşcolară prin intermediul dansului
tematic cu inspiraţie din poveştile copilăriei;
SECŢIUNEA II: Expoziţie-concurs de lucrări practice: ECO personajul
 Stimularea interesului preşcolarilor pentru crearea de obiecte din materiale reciclabile inspirate
din poveşti în vederea utilizării acestora în dramatizari/joc de rol;
 Crearea posibilităţii de a pune în evidenţă atât talentele copiilor, cât şi spiritul creator al
cadrelor didactice responsabile cu instruirea acestora.
RESURSE: (umane, materiale, financiare, de timp):

1329
 a) UMANE: preşcolari şi elevi, cadre didactice îndrumătoare, membri ai juriului (educatori,
reprezentanţi ai instituţiilor coordonatoare, sponsori), părinţii copiilor;
b) MATERIALE: invitaţii, diplome, pliante, album cu impresiile participanţilor, suport
tehnic: computer, CD-uri, costume corespunzătoare personajelor din poveştile alese, elemente de
decor, materiale reciclabile, panouri pentru expoziţie;
c) SPAŢIALE: sala de grupă, sala de spectacole din cadrul Palatului Copiilor, Iaşi;
d) FINANCIARE: autofinanţare, sponsorizări, donaţii;
e) DE TIMP: 5 luni
GRUP ŢINTĂ: Concursul se adresează preşcolarilor şi cadrelor didactice pentru învăţământul
preşcolar din judeţul Iaşi, care doresc să valorifice valenţele dansului tematic şi cele ale abilităţilor
practice pentru a accesibiliza mesajul poveştilor şi pentru a apropia preşcolarii de carte, de lectură,
de poveste.
BENEFICIARI: preşcolari, părinţii acestora, cadrele didactice participante la proiect.
REZULTATE :
Rezultate calitative:
• Realizarea și permanentizarea unor parteneriate educaționale între grădinițe, care să asigure
implicarea copiilor și a cadrelor didactice în activități nonformale de comunicare și
relaţionare;
• Realizarea unui schimb de idei/exemple între cadrele didactice coordonatoare ale
formaţiilor lor de preşcolari, în ceea ce priveşte apropierea copiilor către poveste, carte, artă,
exprimare artistică;
• Colaborarea ulterioară între grădinițele partenere.
Rezultate cantitative:
• cadre didactice cu abilități crescute în a valorifica arta coregrafică şi abilităţile practice în
vederea apropierii preşcolarilor de lectură;
• de preșcolari motivaţi de implicarea şi participarea în acţiuni extraşcolare de tipul
manifestărilor artistice-concurs;
IMPACTUL PROIECTULUI:
➢ Eficientizarea procesului instructiv-educativ, modelarea personalităţii preşcolarilor ţinând
seama de potenţialul educativ al lecturii, de potenţialul exprimării artistice a copiilor şi de
nevoia de consolidare a relaţiilor dintre educaţia şcolară şi cea extraşcolară;

1330
 ➢ BUGET: obţinut prin autofinanţare şi sponsorizări, se va gestiona astfel încât să se asigure
pachete cu dulciuri-cadou pentru copiii participanţi, benner-ul festivalului, tipărituri
(diplome pentru copiii participanţi, adeverinţe pentru cadrele didactice îndrumătoare),
blocuri-notes şi semne de carte cadou pentru copii), închirierea sălii, protocol, flori, alte
consumabile;
EVALUARE:
➢ album foto, înregistrări video; publicarea unei culegeri cu exemple de lucrări practice
realizate de copii însoţite de fotografii cu materialele din care au fost confecţionate
respectivele obiecte precum şi de procesul tehnologic.
DISEMINARE:
➢ publicarea materialelor informative, fotografii sugestive, rezultate pe pagina de facebook
a grădiniţei iniţiatoare;
SUSTENABILITATE:
Proiectul a înregistrat rezultate pozitive prin faptul că a valorificat creativitatea cadrelor
didactice printr-o modalitate nouă de abordarea a unei poveşti studiate la clasă – dansul tematic,
dar şi prin faptul că oferă posibilitatea de a valorifica potenţialul artistic al preşcolarilor
participanţi. Desfăşurat sub forma unui concurs, preşcolarii s-au bucurat la sfârşitul reprezentaţiei
pe scenă de cadouri surpiză, diplome de participare şi de premiu acordat de organizatori.
Abordarea poveştilor studiate la clasă prin dans tematic poate fi continuată şi după
prezentarea pe scenă a unui moment artistic pregătit în acest sens. Activităţile de educarea a
limbajului capătă astfel dinamism şi atractivitate pentru cei mici, îi sprijină pe aceştia să înţeleagă
mai profund sensul şi mesajul poveştii prin transpunere directă şi dinamică în pielea personajului
interpretat.
Ne propunem pe viitor atragerea a cât mai multor grădiniţe participante cu momente
artistice pe scena Festivalului – Concurs “Grădifest”, o jurizare obiectivă, construită după o serie
de criterii foarte clare care să evidenţieze în mod clar respectarea tematicii proiectului, creativitate
în realizarea momentelor artistice, acurateţea execuţiei coregrafiei. De asemenea, prin participarea
la proiectul Grădifest, cadrele didactice au posibilitatea de a aborda o poveste studiată în manieră
integrată, având în vedere că proiectul se desfăşoară pe două secţiuni, putând în felul acesta implica
un număr mai mare de preşcolari de la grupele pe care le au sub îndrumare.

1331
 Proiectul se bazează pe o abordare creativă a activităților de educare a limbajului şi a celor
de abilităţi practice, care pot conduce la obținerea unor rezultate cu efecte directe asupra creșterii
nivelului de interes grupului ţintă faţă de lectură, poveste, carte şi de asemenea faţă de valorificarea
materialelor reciclabile, păstrând astfel mediul curat. Prin participarea la proiectul iniţiat de
grădiniţa noastră, cadrele didactice participante vor avea posibilitate unui schimb de bune practici,
schimb ce poate constitui sursă de inspiraţie pentru dezvoltarea unor proiecte viitoare la clasă.
În ceea ce priveşte modalităţile de diseminare a rezultatelor proiectului, acestea vor fi
transmise prin intermediul reţelelor din care fac parte toţi participanţii la proiect.
MODALITATEA DE ÎNSCRIERE: pe baza completării fişei de înscriere.

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL INTERNAȚIONAL

”PRIETENIA – FLOARE DE PREȚ”

Prof. Rotundu Ema

Prof. Husariu Andreea-Roxana
Grădinița cu Program Prelungit nr. 25, Iași

ARGUMENT
Parteneriatul educaţional trebuie privit nu doar ca un concept, ci și ca o atitudine abordată
în sprijinul dezvoltării societăţii prin prisma educativă şi este, de asemenea, unul dintre cuvintele-
cheie ale pedagogiei contemporane, presupunând participare la o acţiune educativă comună,
interacţiuni constructive acceptate de către toţi partenerii, comunicare eficientă între participanţi,
acţiuni comune cu respectarea rolului fiecărui participant – interrelaţionare.
Parteneriatul educaţional presupune, de asemenea, unitate de cerinţe, de opţiuni, decizii şi
acţiuni educative, subordonate actului educativ propriu-zis.
Desfăşurarea acestui program în parteneriat vine ca răspuns la nevoia educatoarelor de a
se confrunta cu noi provocări în plan profesional, de a elimina rutina din activitatea zilnică, de a
contribui sistematic la formarea şi perfecţionarea lor profesională. În aceeaşi măsură, contribuie la
satisfacerea de cunoaştere a copiilor şi la îmbogăţirea experienţei lor de viaţă.
1332
 Acest parteneriat se constituie într-un schimb de experienţă, în care educatoarele şi copiii
au prilejul să cunoască tradiții și valori din diferite țări (România și Republica Moldova), relativ
noi pentru ei, să schimbe idei, să găsească soluţii viabile la problemele cu care se confruntă.
Proiectul răspunde nevoii preşcolarului, de a-şi asuma roluri şi responsabilităţi, de a-şi
dezvolta personalitatea, creativitatea și originalitatea şi urmăreşte iniţierea lui, a viitorului cetăţean,
într-un comportament activ, conştient responsabil, capabil de înţelegere şi respect.
În cadrul acestui parteneriat, scopul urmărit a fost stabilirea unei mai bune comunicări, a
realizării ceea ce putem înţelege prin trainice prietenii între cele două țări prin promovarea
experienței interculturale.

SCOPUL: Experimentarea de către educatoare şi preşcolari a unor situaţii noi, stimulative pentru
procesul cognitiv, adaptarea comportamentului la situaţii inedite; educarea sentimentelor de
prietenie, toleranţă, armonie şi bună dispoziţie în relaţiile cu copiii preşcolari din grupele partenere;
antrenarea copiilor în activităţi specifice vârstei, în vederea dezvoltării armonioase;

OBIECTIVE:
➢ să iniţieze activităţi care presupun dezvoltarea climatului afectiv – pozitiv;
➢ să descrie şi să dezvolte relaţii şi atitudini sociale;
➢ să manifeste dorinţa de participare la activitățile proiectului;
➢ să stabilească relaţii de prietenie între copiii din cele două grădiniţe;
➢ să atragă copiii în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi cu caracter extracurricular
care să conducă la socializarea copiilor;

GRUPUL ȚINTĂ: preșcolarii și cadrele didactice din grupele participante la proiect;

BENEFICIARI :
➢ direcţi: copii, părinţi, cadre didactice;
➢ indirecţi: echipa de proiect, părinţi;

PARTICIPANȚI: preșcolari, școlari, cadre didactice;

PERIOADA DERULĂRII: 2017 – 2020;

1333
LOC DE DESFĂȘURARE: Grădinița cu Program Prelungit nr.25 din Iași & Grădinița Creșă
”Steluța” nr. 9, din Raionul Ungheni, Rep. Moldova;

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR:
➢ Activitatea nr. 1: „Ce pot face două mâini dibace!” – confecționare lucrări de iarnă și
ornamente pentru bradul de Crăciun;
➢ Activitatea nr. 2: „Poftiți la târgul de Crăciun!” – schimb de experiență pentru cadrele
didactice – excursie de zi la Grădinița Creșă ”Steluța”, nr. 9, din Raionul Ungheni, Rep.
Moldova;
➢ Activitatea nr. 3: ”Felicitări pentru mama” – confecționare felicitări și mărțișoare;

RESURSELE PROIECTULUI:
➢ umane: preșcolarii, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității locale sau alți
parteneri care pot sprijini derularea proiectului;
➢ materiale: materiale utile desfășurării activităților practice și artistico-plastice (acuarele,
creioane colorate, carioca, plastilină, foi, lipici, foarfeci etc.);

FORME DE REALIZARE:
➢ activități artistico-plastice;
➢ activități practice;
➢ expoziție.

TEHNICI DE MONITORIZARE:
➢ înregistrări foto;
➢ realizare de album;

EVALUAREA PROIECTULUI: Se realizează prin: expoziţii, portofolii, afişe, fotografii,

diplome.

1334
 PROIECTUL EDUCATIV JUDEȚEAN „MICUL PIETON”

Profesor, Rodica Sava

Grădinița cu Program Prelungit Nr.13 Iași

Educaţia rutieră reprezintă unul dintre elementele esenţiale ale civilizaţiei moderne.
Datoria oricărui cetăţean este de a respecta regulile de circulaţie şi, în acelaşi timp, de a participa,
în mod conştient, la stimularea interesului celorlalţi membri ai societăţii pentru cunoaşterea şi
respectarea acestor reguli.
Pornind de la adevărul că ,,în circulaţia rutieră e de ajuns, uneori, să greşeşti o singură dată
pentru că a doua oară nu mai ai când”, am gândit elaborarea proiectului educativ „MICUL
PIETON”, pentru a intensifica activitatea de sprijinire a copilului preşcolar în dobândirea de
cunoştinţe, capacităţi şi deprinderi care să-i permită adaptarea cu uşurinţă la condiţiile de mic
pieton.Proiectul este o dovadă a dorinţei de stimulare, dezvoltare şi perfectare la copii a acelor
deprinderi necesare autoprotejării şi creşterii grijii adulților faţă de propria persoană şi faţă de cei
din jur.
Proiectul a fost conceput ca răspuns la nevoia de realizare a mai multor activități de educație
rutieră în unitățile de învățământ preșcolar din județul Iași.
Cu toate că educația rutieră reprezintă una dintre componentele curriculumului pentru
învățământul preșcolar, de multe ori activitățile specifice sunt abordate în mod superficial, accentul
fiind pus în mare parte pe activități de dezvoltare cognitivă, specifice pregătirii pentru școală și
mai puțin pe activități care presupun dobândirea de competențe care să-i permită copilului
adaptarea cu uşurinţă la condiţiile de mic pieton.
Activităţile propuse a se derula în cadrul proiectului au ca formă specifică de desfăşurare
întâlnirile directe cu agenţi de poliţie şi alte persoane autorizate şi specializate în circulaţia rutieră,
activităţi menite să-i îndemne pe copii și pe părinti să înveţe, să cunoască şi să respecte întotdeauna
regulile de circulaţie pe drumurile publice, în calitate de participanţi direcţi la trafic, precum şi
regulile de comportare în mijloacele de transport în comun. Întâlnirile cu persoanele specializate
au loc în grădinițe, unde copiilor li se exemplifică diverse situaţii din trafic pe bază de expunere

1335
verbală şi de imagini, sub formă de deplasări, copiii aflându-se în situaţii concrete de punere în
aplicare a deprinderilor formate privitoare la respectarea regulilor de circulaţie și prin manifestări
artistice în cadrul concursului „Micul Pieton”.
Proiectul educational MICUL PIETON, aflat la a XXI-a ediție are ca scop implementarea unor
strategii de dezvoltare a atitudinilor şi comportamentelor civice și preventive în domeniul
siguranței rutiere, în rândul copiilor, părinţilor şi cadrelor didactice.

Obiectivele urmărite și realizate pe parcursul derulării proiectului au fost:

1.Creșterea gradului de cunoaștere a regulilor de circulație și a respectării acestora;
2.Creșterea gradului de cunoaștere și respectare a normelor necesare integrării în regulilor
socială,precum și a regulilor de securitate personală;
3.Creșterea gradului de conștientizare de către părinți și alți factori educaționali a importanței
rolului lor în formarea și dezvoltarea copiilor;
4.Diseminarea și multiplicarea rezultatelor proiectului prin promovarea unui modul de sprijin,Ghid
„Micul Pieton” pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar din județ.
În realizarea acestor obiective s-au implicat ca parteneri activi, Inspectoratul Școlar Județean Iași,
Poliția Locală- Serviciul Siguranța Circulației, Iași; Societatea Națională de Cruce Roșie, Filiala
Iași; Palatul Copiilor Iași; Grădinița P.P. Hârlău; Grădinița P.P. nr. 3 Pașcani; Grădinița cu
Program Prelungit Tg Frumos;
Ținta acestui proiect a fost preșcolarii de 3/6 ani din grădinițele din județul Iași, cadrele didactice,
părinții, Comunitatea locală.
Astfel, a participat un număr de 39 de grădinițe, un număr de 350 copii înscriși la prima secțiune,
un număr de 192 de copii la a doua secțiune, 223 de îndrumători la ambele secţiuni și aproximativ
600 de părinți,
Activitatea principală a proiectului a fost CONCURSUL JUDEŢEAN „MICUL PIETON”, cu
participarea grădinițelor din municipiul şi judeţul Iaşi. Acesta s-a derulat la PALATUL
COPIILOR IAȘI, Grădiniţa PP nr. 3 PAŞCANI, Grădiniţa PP nr. 1 TG. FRUMOS, Grădiniţa PP
HÂRLĂU, unde s-a bucurat de o bogată participare.
Concursul a avut 2 secţiuni: Secțiunea I- Prezentarea unor momente artistice pe teme rutiere
şi Secțiunea II-Expoziţie de lucrări plastice ( desene sau pictură). La finalul fiecarei
reprezentaţii din cadrul concursului au fost înmânate diplome de participare şi câte o medalie

1336
pentru toate echipajele, permis de ,,Bun Pieton” tuturor copiilor participanţi, diplome de
participare pentru participarea la secţiunea artistico-plastică dar și dulciuri pentru toţi copiii,
precum şi diplome / adeverinţe pentru cadrele însoţitoare și organizatoare.Premiul de laureat l-au
primit echipajele al căror moment artistic s-a ridicat la standarde înalte, îndeplinind fiecare criteriu
de departajare al juriului.
Alte activităţi propuse care s-au derulat pe parcursul proiectului au avut ca formă specifică
de desfăşurare întâlniri directe cu agenţi de poliţie şi alte persoane autorizate şi specializate în
circulaţia rutieră, activităţi menite să-i îndemne pe copii și pe părinti să înveţe, să cunoască şi să
respecte întotdeauna regulile de circulaţie pe drumurile publice, în calitate de participanţi direcţi
la trafic, precum şi regulile de comportare în mijloacele de transport în comun. Dintre acestea,
enumerăm:
1. „O ZI ÎMPREUNĂ!”- Vizită la Sediul Poliției Locale Iași – Serviciul Siguranța Circulației
în cadrul Zilei Porților Deschise;
2. „STRADA ȘI NOI!” - Activitate practică de implicare a copiilor în situaţii concrete în care
să aplice cunoștințele de educație civică și rutieră dobândite în activitățile anterioare;
3. „AȘA DA, AȘA NU!” -Activitate practică de implicare a copiilor în situaţii concrete în care
să aplice cunoștințele de educație civică și rutieră dobandite în activitățile anterioare;
4. „MICII PIETONI ARTIȘTI”- Activități de realizare a lucrărilor artistice ce vor fi expuse
în cadrul etapei județene a concursului „Micul Pieton”;
5. „AM ÎNVĂȚAT SĂ FIM BUNI PIETONI!”- Elaborarea unui ghid cu reguli de circulaţie
pentru pietoni, alte propuneri de activităţi de educaţie rutieră, imagini din timpul activităților
proiectului etc.

Ca urmare a desfășurării proiectului, s-a observat o îmbunătățire a cunoașterii regulilor de

circulație, a normelor necesare integrării în viața socială, precum și a regulilor de securitate
personală și de respectare a acestora; conștientizarea de către părinți și alți factori educaționali a
importanței rolului lor în formarea și dezvoltarea copiilor; adoptarea de către participanţi a unei
atitudini responsabile și preventive; interes crescut pentru organizarea de activități de educaţie
rutieră; comunicarea şi cooperarea între grupurile participante.
De asemeni a crescut numărul participanţilor direcţi; numărul de diplome, premii, fotografii şi
imagini video din timpul concursului “Micul Pieton”, numărul lucrărilor artistice;

1337
Ca noutate am elaborat ghidul cu reguli de circulaţie pentru pietoni,cu propuneri de activităţi de
educaţie rutieră, imagini din timpul activităților proiectului etc., pentru toate grădiniţele
participante.
Pentru a fi cunoscută existența și obiectivele proiectului am facut prezentarea acestuia la
Consfătuirea cadrelor didactice de la începutul anului școlar, în cadrul Cercurilor pedagogice; prin
pliante şi broşuri oferite unităţilor de învăţământ; la şedinţele cu părinţii din grădiniță; în cadrul
Comisiilor metodice pe unitate şi prin colţul informativ din grădiniţe.
Mediatizarea proiectului și a rezultatelor acestuia le-am realizat prin intermediul grupurilor online
pe site-ul și pagina oficială de Facebook a grădiniţei; pe site-ul „Didactic.ro”.
Putem spune că are un impact pozitiv Proiectul educativ,,MICUL PIETON”, aflat la
ediţia XXI și se bucură de tot mai mare popularitate in rândul participanților, fiind antrenați în
activitatea educație rutieră un număr mare de copii, cadre didactice şi părinţi, cu programe artistice
tematice –teatru scurt, dans tematic, divertisment,cu costume și decor adecvat și lucrări artistico
plastice în expoziție.
Copiii au fost apreciați de juriu și recompensați cu medalii, diplome de participare, diplome de
laureat-„Permise de bun pieton” și dulciuri.
Colaborarea foarte bună între parteneri si grupurile participante a condus la atingerea
obiectivelor proiectului.

1338
 PROIECT EDUCAŢIONAL
POMPIERUL, PRIETENUL MEU

Prof.înv.preşcolar Semeniuc Ana

Grădiniţa Rona de Sus, MM

A. DENUMIREA PROIECTULUI: „Pompierul, prietenul meu”

DOMENIUL: situaţii de urgenţă
TIPUL DE PROIECT: la nivel de unitate
B. APLICANTUL: cadrele didactice ale unităţii
C. CONTEXTUL:
ARGUMENT :
Nu de puţine ori am auzit, încă din copilărie ,,Nu vă jucaţi cu focul!”. E bine cunoscută
importanţa focului, dar şi puterea lui mistuitoare. A-i învăţa pe preşcolari despre foc e primul pas
în a le salva viaţa. Iar când acţiunile dascălilor sunt conjugate cu ale altor factori educativi,
rezultatul e mai puternic. Acesta este şi motivul pentru care se vor desfăşura mai multe acţiuni
educative în colaborare cu Unitatea de pompieri Rona de Sus, în care preşcolarii vor învăţa care
sunt mijloacele de intervenţie necesare pentru a interveni în cazul unei situaţii de urgenţă, se vor
familiariza cu efectele benefice şi dăunătoare ale focului, dar şi cum să reacţioneze, îndrumaţi de
adulţi, în cazul unor astfel de situaţii.
D. DESCRIEREA PROIECTULUI:
SCOPUL:
• Cunoaşterea, de către copii, a mijloacelor de intervenţie în cazul unei situaţii de urgenţă;
• Formarea unor valori şi atitudini concentrate pe grija pentru viaţa personală şi a celorlalţi;
• Familiarizarea copiilor cu efectele benefice şi dăunătoare ale focului.
OBIECTIVE:
• Să aprecieze oamenii care au preocupări deosebite privind protecţia situaţiilor de urgenţă;
• Să cunoască efectele benefice şi dăunătoare ale focului;
• Să înţeleagă necesitatea de a respecta regulile de comportare în ceea ce priveşte siguranţa proprie
şi a celor din jur;
1339
 GRUP ŢINTĂ: preşcolarii unităţii, părinţii lor, membri ai instituţiilor locale;
DURATA: un an şcolar;
E. CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR:
Activitatea nr. 1
Titlul activităţii: „Pompierul, prietenul meu”
Data/perioada de desfăşurare: octombrie
Locul desfăşurării: Unitatea de Pompieri
Participanţi: preşcolarii unităţii, cadrele didactice, cadre ale Unităţii de Pompieri
Responsabili: cadrele didactice
Beneficiari: preşcolarii
Mijloace de realizare: vizită
Obiective:
* cunoaşterea importanţei pompierilor în viaţa oamenilor;
* cunoaşterea unor aspecte din activitatea pompierilor;
Descrierea activităţii:
În luna octombrie a anului şcolar, preşcolarii unităţii se vor deplasa la Unitatea de Pompieri
a comunei. Prin această activitate se va urmări prezentarea unor acţiuni ale pompierilor, a maşinilor
cu care aceştia acţionează, a tipurilor de intervenţii pe care le desfăşoară.

Activitatea nr. 2
Titlul activităţii: „Copiii şi focul”
Data/perioada de desfăşurare: aprilie
Locul desfăşurării: incinta grădiniţei
Participanţi: preşcolarii, cadrele didactice
Responsabili: cadrele didactice
Beneficiari: preşcolarii
Mijloace de realizare: lectura educatoarei/ pictură/ observare/ convorbire/ vizionare documentare
Obiective:
* cunoaşterea de către preşcolari a responsabilităţilor proprii în microgrupul din care face parte;
* descoperirea modalităţilor de a elimina riscurile producerii unui incendiu în locuinţa fiecărui
preşcolar;

1340
 Descrierea activităţii:
Copiii vor derula diferite activităţi în care vor descoperi beneficiile şi pagubele produse de
foc în viaţa oamenilor. De asemenea, vor aprecia în situaţii concrete unele comportamente şi
atitudini în raport cu norme prestabilite şi cunoscute.
FORME DE ORGANIZARE:
❖ acţiuni practice
❖ activităţi artistice
❖ vizite
METODE ŞI PROCEDEE DE LUCRU:
❖ observări
❖ vizite
❖ acţiuni practice
❖ lecturi
REZULTATE:
- desfăşurarea unor activităţi plăcute copiilor, stimulându-le dorinţa adoptării unui
comportament adecvat în cazul desfăşurării unor situaţii de urgenţă
RESURSE:
a)UMANE
➢ preşcolarii din unitate;
➢ cadrele didactice;
➢ părinţii;
➢ membri ai comunităţii locale;
b) MATERIALE
➢ baza didactică a unităţilor implicate;
c)FINANCIARE
➢ contributia părinţilor;
➢ sponsorizări;
d) INFORMAŢIONALE
➢ studii de specialitate;
➢ lucrări ale copiilor;
➢ oferta grădiniţei;

1341
 PARTENERI: părinţii preşcolarilor, unităţi şcolare, comunitatea locală;
F. EVALUARE:
➢ portofoliul proiectului;
G. SUSTENABILITATEA PROIECTULUI:
➢ continuarea programului cu alte acţiuni care implică situaţiile de urgenţă;
H. BUGETUL:
➢ autofinanţare.

BIBLIOGRAFIE
***Curriculum pentru învăţământul preşcolar- 3-6/7 ani, 2008
Reviste de specialitate ale pompierilor: “Pompierii români”
www.igsu.ro

1342
 ,, PRIETENI LA DISTANȚĂ”
PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL
INTERJUDEȚEAN

Prof. Slavu Cati, prof. Chirilă Filoteia

Grădinița cu P.P.Nr. 2 Bârlad, Vaslui

Orice relaţie de parteneriat implică persoane din diferite

aşezări umane. O activitate realizată de aceste persoane
înseamnă muncă în echipă, experienţă variată şi multiplă, un
bagaj de cunoştinţe mai bogat. Prin prezentarea acestui
proiect, elevii au ocazia să cunoască, virtual, locuri, şcoli, elevi
noi din diferite zone ale ţării.

Prietenia poate fi înţeleasă ca o unitate de sentimente, simpatii, idei comune sau mai puţin
comune, de principii prin care se apropie două sau mai multe persoane. Prietenia denumeşte o
relaţie cooperativă şi de consolidare între oameni. Se spune că generaţia actuală este o generaţie
fără limite, asta înseamnă că nu îi lipseşte nimic şi totuşi îi lipseşte ceva, esenţialul: prietenia.
Prietenia – relaţia dintre două sau mai multe persoane, bazată pe reciproc respect,
încredere, sinceritate… Apropiere înseamnă încredere. Încrederea înseamnă sinceritate.
Sinceritatea înseamnă respect şi doar toate în ansamblu-înseamnă PRIETENIE ADEVĂRATĂ !
Ȋn cadrul acestui parteneriat dorim să se lege noi prietenii ȋntre copii, să se descopere noi
preocupari şi să se contureze idealuri.
Obiceiurile şi tradiţiile sunt parte importantă a culturii populare româneşti, sunt definitorii
pentru români şi dau identitate acestora. La începutul sec. al XXI-lea, nu ne dorim ca obiceiurile
şi tradiţiile româneşti să reprezinte o sumă de valori perimate şi inactuale, deoarece de ele depinde
valoarea noastră ca oameni şi bogăţia spirituală în oricare comunitate am trăi. Acestea ne însoţesc
în evenimentele cruciale ale existenţei noastre, au rolul de a regla şi consolida relaţiile în
comunitatea din care facem parte.Prin secţiunile propuse în cadrul proiectului se urmăreşte

1343
cunoasterea si valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor populare în creatii proprii ale copiilor,
stimularea creativităţii, cultivarea şi dezvoltarea spiritului de competiţie, diversificarea
activităţilor de timp liber ale copiilor, oferindu-le posibilitatea de a încerca sentimentul de
admiraţie şi de respect faţă de valorile estetice din creaţia populară şi tradiţională românească.
Rolul cadrelor didactice, indiferent de nivelul de învăţământ la care predă, este de a-i
face pe copii să înveţe, să preţuiască şi să respecte obiceiurile şi tradiţiile poporului în care s-au
născut, să iubească meleagurile natale, portul românesc, dar şi sărbătorile care ne aduc în suflete
atâta bucurie.
În sprijinul desfășurării proiectului, atât preocuparea cadrelor didactice pentru
conservarea și valorificarea patrimoniului tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, cât și realizarea unui
schimb de experiență între cadre didactice și elevi sau cadre didactice din diferite unităţi şcolare
reprezintă căi de succes în promovarea și realizarea prezentei activități.

Scop:
stabilirea unui parteneriat de colaborare între mai multe şcoli, din judeţe diferite;
promovarea dialogului şi a comunicării între elevii din şcoli şi medii diferite (urban – rural);
dezvoltarea cooperării şi a colaborării între cadre didactice din unităţi diferite;
stabilirea unor relaţii interumane bazate pe prietenie, simpatie şi toleranţă între participanţi;
stimularea interesului pentru cultură, artă, prin activităţile desfăşurate în cadrul parteneriatului;

Obiective:
cunoaşterea mediului de studiu din şcolile partenere;
desfăşurarea unor activităţi comune, după particularităţile de vârstă ale copiilor participanţi;
realizarea unei intercunoaşteri a elevilor prin intermediul produselor activităţilor desfăşurate de
fiecare grupă în parte;
crearea oportunităţii de colaborare între gradinitele participante la concurs;
popularizarea imaginii gradinițelor implicate în proiect;
atragerea efectivă a prescolarilor în organizarea unor activităţi cu caracter extracurricular;
ȋmbogatirea sferei cognitive, socio-afective şi comportamentale a prescolarilor;
cunoaşterea cadrelor didactice din grădinețele partenere prin schimbarea de impresii,
identificarea unor preocupari comune sau diferite vis-a-vis de actul educaţional;

1344
 practicarea ȋn alternanţă a metodelor clasice cu cele moderne, interactive (proiecte, portofolii,
colecţii).

Grup ţintă/beneficiari:
Beneficiari direcţi: prescolarii din gradinitele menţionate.
Beneficiari indirecţi: cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii locale

Resurse: - umane: prescolari,parinti, directori, educatoare- materiale: cameră video, aparat foto,
computer - temporale: 1.02.2017- 1.07.2017
Modalităţi de realizare: desfăşurarea de activităţi ce vor fi postate de fiecare gradinita la adresele
de email: gradinita2barlad@yahoo.com

ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI
1.Elaborarea şi redactarea proiectului
Februarie: alegerea temei - stabilirea partenerilor, trimiterea şi semnarea acordurilor de parteneriat
-elaborarea şi redactarea
2. Activităţi informative
Februarie: informarea copiilor şi a părinţilor despre activităţile incluse în proiect; - afişarea la
avizierul şcolii a planului de activităţi al proiectului
3 1 martie : Concurs de mărţişoare, 8 martie: confecţionare de felicitări schimb de mărţişoare
şi felicitări
4.Aprilie: „Sărbătorile pascale în ochi de copil” – concurs de creaţie,obiceiuri de la sat/oraş,
schimb de felicitări
5.Mai: Parada costumelor populare- schimb de imagini si filmulete.
6. Iunie: „Diplome şi surprize de 1 iunie - schimb de diplome

Diseminare: - prezentarea rezultatelor proiectului ȋn cadrul consiliului profesoral;

- publicarea proiectului ȋn revista şcolii;
- realizarea unei publicaţii cu materialele de pe blog.
Sustenabilitate: continuarea proiectului şi ȋn anii şcolari următori

1345
 Bibliografie
1. CIOBANU, O, COZĂRESCU, M. (coord.), Manual de educaţie interculturală, Editura
ASE, Bucureşti, 2010.
2. COZMA, T., O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Editura Polirom, Iaşi,
2001.
3. CUCOS C. : Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Ed. Polirom, Iaşi
4. CUCOŞ, C., COZMA, T., „Locul educaţiei pentru diversitate în ansamblul problematicii
educaţiei

PROIECT DE PARTENERIAT
GRĂDINIȚĂ – MEDIC STOMATOLOG

Prof. Surugiu Bianca-Georgiana

Grădinița cu Program Prelungit nr. 27, Iași

ARGUMENT
Omul privit în ansambul său nu poate fi văzut decât ca un întreg. Luat în parte nu facem
decât să fragmentăm această unitate și să o analizăm disociat, fapt care ne îndepărtează de adevăr.
La fel și sănătatea trebuie observată într-o manieră holistică.
Neapreciată de mulți la adevarata ei valoare sănătatea cavității orale are repercusiuni
asupra homeostaziei întregului organism. Fără a intra în detalii de natură medicală pot doar afirma
că multe boli își au originea la acest nivel superior al tractului digestiv.
Motivul pentru care s-a realizat acest proiect este cel al profilaxiei cariei dentare în cadrul
segmentului preșcolar,cu atât mai mult cu cât literatura de specialitate abundă într-o vastă
cazuistică a bolilor copiilor ca urmare a complicațiilor datorate cariei dentare.
Astfel se va avea în vedere o explicare corespunzătoare și cât mai eficientă a importanței
spălatului dinților,a alimentației echilibrate și corecte, a obiceiurilor vicioase care apar în această

1346
perioadă la copii și cum pot fi ele îndreptate,cât și a controlului în cabinete de specialitate la măcar
6 luni pentru o eficientizare maximă a stării de sănătate orală.
Formarea unui stil de viaţă sănătos devine o condiţie esenţială pentru o dezvoltare
armonioasă a personalităţii copilului. Astfel se va urmări promovarea cunoştinţelor corecte
privind diferite aspecte ale sănătăţii şi formarea de atitudini şi deprinderi indispensabile unui
comportament responsabil şi sănătos.
Educaţia pentru sănătate trebuie să înceapă la vârste mici pentru că în această etapă se
dobândesc obiceiuri care sunt relevante activităţilor ulterioare.

PARTENERI: Grupa mijlocie ,, Fluturașii veseli”- din cadrul Grădiniței cu program prelungit
nr.27 Iași, educatoare: Surugiu Bianca
Cabinet stomatologic : Junior&Family Dental Center
DURATA: 5 luni: FEBRUARIE 2019 – Iunie 2019
RESURSE UMANE: Preșcolarii, educatoarea, medicul stomatolog.
RESURSE MATERIALE:
➢ Materiale didactice: din dotarea grădiniței, procurate de către educatoare, specialiști:
planșe, pliante, mulaje, diplome
➢ Atlase: broșuri, reviste de specialitate, de sănătate
➢ Mijloace audio-video: aparat foto, dvd-uri, cd-uri, computer
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Sala de grupă, cabinetul stomatologic.
METODE: Conversația, expunerea, problematizarea, exercițiul.
EVALUAREA PROIECTULUI:
➢ Întocmirea unui album foto în care să se prezinte momente din activitățile realizate în
vederea atingerii obiectivelor propuse.
➢ Realizarea unor expoziții cu lucrări ale copiilor, desene, pliante etc.
➢ Desfășurarea unor concursuri, scenete etc.
SCOPUL PROIECTULUI:
Proiectul va avea drept finalitate formarea unei atitudini pozitive și responsabile față de sănătatea
cavității orale proprie și a celor din jur prin obținerea unor rezultate concrete în păstrarea stării de
sănătate și prevenirea îmbolnăvirilor.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:

1347
În cadrul activităților desfășurate copiii vor fi capabili:
➢ Să explice noțiunile de sănătate și boală.
➢ Să-și însușească norme de comportament care să asigure sănătatea cavității orale și
prevenirea îmbolnăvirilor.
➢ Să cunoscă și să aplice reguli de igienă personală și colectivă.
➢ Să explice necesitatea controlului periodic la cabinetul stomatologic.
➢ Să identifice factorii de risc ce dăunează sănătații cavității orale și evitarea acestora.

➢ ETAPELE PROIECTULUI
1. Organizarea grupului țintă și contactarea colaboratorilor
➢ Adresarea scrisorilor de intenție către colaboratori.
➢ Semnarea protocolului de către parteneri.
2. Stabilirea calendarului activităților

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR
NR. DATA TEMA ACTIVITĂŢII MODALITĂŢI DE REALIZARE
CRT
1. Februarie Lansarea proiectului Masă rotundă împreună cu părinţii,
2019 „Sănătoşi, voioşi, educatoarea şi medicul
voinici”
2. Martie Evaluarea de către medic a copiilor-
2019 „Prietena mea , Zâna instructaj „Cunoaşterea regulilor de
Măseluță” bază în păstrarea curăţeniei corporale
și a cavității orale în special
3. Aprilie „De vorbă cu medicul Vizită la cabinetul medical
2019 stomatolog” „Consultație gratuită cu scopul
Prevenirii bolilor cavității orale”
Explicarea necesității controlului
stomatologic periodic
4. Mai „Amintiri de la cabinetul Desenăm şi pictăm ce am văzut la
2019 medical” cabinetul stomatologic

1348
 Împărtășim impresiile din timpul
consultului și vizitei la stomatolog.
5. Iunie Evaluarea proiectului Expoziţie de fotografii realizate pe
2019 parcursul derulării proiectului şi
lucrări realizate de copii.

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCATIV

„ÎNVĂȚĂM SĂ NE APĂRĂM VIAȚA!”

Prof. înv. preșcolar Trifu Adriana

Grădinița cu P.P.nr.2 Bârlad,jud.Vaslui

REZUMATUL PROIECTULUI
Ne-am propus derularea acestui proiect în speranța de a găsi noi modalități de colaborare a
grădiniței cu autoritățile locale,respectiv poliția,de a asigura un climat de siguranță publică în
incinta și zona adiacenta a grădiniței noastre prin implicarea copiilor în acțiuni de educație
rutieră,educație civică în vederea cunoașterii și respectării normelor necesare integrării în viața
socială,precum și a regulilor de securitate personală.
Proiectul de parteneriat presupune acțiunile următoare:
„De la grădiniţă acasă” - Povestiri ale copiilor, prezentarea unor reguli de circulaţie pentru
pietoni - noiembrie 2016;
„Viaţa trebuie apărată!” – întâlnire cu un reprezentant al politiei de proximitate- ianuarie 2017;
”În vizită la prietenii noștri polițiștii”- vizită la Poliția Mun. Bârlad – martie 2017;
„Cum să ne comportăm pe stradă în parc în locurile publice?” - plimbare și discuții pe
marginea temei – mai 2017;
„Pe cărări de munte” – excursie de evaluare şi verificare a comportamentelor însuşite – iunie
2017.
1349
 Număr de elevi implicaţi – 120 preşcolari, 25 elevi

PREZENTAREA PROIECTULUI:
Zi de zi peste tot în lume oamenii sunt expuşi unui risc extrem din cauza unor situaţii care le
ameninţă supravieţuirea sau capacitatea de a trăi la un nivel acceptabil de securitate socială şi
economică, în demnitate .
Experienta ne-a demonstrat că cei mici, datorită dorinței de a se impune atenției colective
prin risc, prin” bravada” cât și din cauza lipsei de experiență, participă în mod culpabil la accidente,
unele dintre ele cu urmări grave și foarte grave. Oricare ar fi cauza stabilită de organele de
specialitate în cercetarea unui accident în care sunt implicați copiii, există un vinovat comun, lipsa
educației care nu a fost făcută la timp sau așa cum trebuie. Ținând cont de aceste considerente,
educaţia moral civică care reprezintă educaţia pentru viață se impune a fi prezentă permanent în
gradinițe și școli pentru că cei mici trebuie să învețe și în același timp să respecte anumite reguli,
în vederea siguranței și a protejării vieții proprii.
Parteneriatul încheiat între grădiniţa noastră şi Poliţia Mun. Bârlad urmărește transformarea
reală a preșcolarilor în actori principali ai demersului educațional și în același timp și atingerea
unor obiective de natură formală informațională, socio-comportamentală.
Ceea ce ne dorim cu toții, educatoare, părinți, agenți de poliție este să creștem copii sănătoși care
să nu fie expuşi la pericole. Dacă toate activitățile îl pregătesc pe cel mic pentru a deveni om în
sensul social al cuvântului, educația moral civică îl ajută să rămănă om, să trăiască.
Să fim mulţumiţi că nu copiii reprezintă grupul de vârstă cu riscul cel mai înalt. Totuşi, ei
sunt adolescenţi şi tinerii adulţi de mâine, iar atunci cota lor de participare în accidente va fi dublă
faţă de cota parte din întreaga viață pe care o vor avea. De aceea este importantă educaţia copiilor
în ceea ce priveşte siguranţa civică, siguranța rutieră, iar acest lucru trebuie făcut cât mai devreme
posibil. Din discuțiile cu părinții am constat că frica de accidente este cea mai de temut ameninţare
la adresa copiilor lor.
Copiii nu trebuie consideraţi numai victime. Ei posedă de asemenea potenţialul de a se
autoproteja de primejdiile care-i înconjoară şi de regulă sunt dornici să înveţe.
Am realizat acest parteneriat şi din dorinţa de a-i informa corect pe copii cu privire la rolul
poliţiei în societate, din dorinţa de a le schimba atitudinea de teamă şi reticenţă faţă de poliţist, pe

1350
care-l considerau „ lupul cel rău” şi nu persoana care veghează la liniştea şi siguranţa noastră, a
tuturor.
Activităţile din cadrul parteneriatului se realizează în colaborare cu Poliţia din localitate, în
incinta grădiniţei, în cea a poliţiei şi prin crearea unor situaţii reale pe stradă. Prin derularea acestui
parteneriat dorim să stimulăm apariţia unor atitudini şi comportamente din partea copiilor care să-
i ferească de pericolele la care se expun, dorim să facilităm inserţia grădiniţei în comunitate şi să
facem cunoscută activitatea care se desfăşoară aici.
Printr-o instruire adecvată , copiii pot fi încurajaţi să înveţe măsurile de siguranţă civică și
rutieră şi de salvare a vieţii.
Toate acestea vor fi posibile dacă toți participanții (părinți, educatoare, comunitatea locală) vor
conlucra pentru a crea un mediu ambiental propice derulării acestui proiect.

Obiectivul general /scopul:

Educarea copiilor în vederea asumării cu responsabilitate şi încredere a dezvoltării personale,
a inserției în comunitate precum și a apărării și protejării propriei vieți.
Constientizarea de către preșcolari a pericolelor la care se expun atunci cand ignora anumite reguli.

Obiectivele specifice:
Familiarizarea copiilor cu activitatea desfășurată de partenerii implicați;
Desfășurarea unor activități pentru conștientizarea respectării unor reguli de comportare
civilizată;
Întărirea colaborării dintre grădiniță și partenerii implicați în vederea educării trăsăturilor pozitive
de voință și caracter, și formarea unor atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți. Descrieţi
grupul ţintă căruia i se adresează proiectul
Copiii grupelor mijlocii și mari din Grădinița cu P.P.nr.2 Bârlad
Copiii grupelor mari din Grădinița cu P.P.nr 11 Bârlad;
Părinții copiilor.
Descrierea activităţilor (trebuie să conţină informaţiile de mai jos pentru fiecare activitate)
Activitatea nr. 1

1351
„De la grădiniţă acasă”- discuții cu copiii despre regulile de circulație, despre drumul parcurs de
la grădiniță până acasă și invers, despre cum trebuie să ne comportăm, povestiri ale copiilor despre
întămplări reale, plimbare pe stradă pentru a observa diferite aspecte plăcute sau neplăcute.
Activitatea nr. 2
„Viaţa trebuie apărată!” – întâlnire cu un reprezentant al poliției de proximitate, prezentarea unor
pliante, discuții cu copiii despre reguli de comportare civilizată, prezentarea unui scurt program de
cântece și poezii.
Activitatea nr.3
”În vizită la prietenii noștri polițiștii”- vizită la Poliție pentru a-i informa corect pe copii cu privire
la rolul poliţiei în societate, din dorinţa de a le schimba atitudinea de teamă şi reticenţă faţă de
poliţist, pentru a le crește dragostea și admirația față de cei care care veghează la liniştea şi
siguranţa noastră, cei pe care mulți îi considerau „ lupul cel rău” şi nu persoana noastră, a tuturor.
Activitatea nr. 4
„Cum să ne comportăm pe stradă, în parc, în locurile publice?” - plimbare pe stradă, prin cartier,
în parc, discuții despre cum trebuie să ne comportăm, ce trebuie să facem în diferite situații
neplăcute, desene despre ce ne-a plăcut și ce nu ne-a plăcut.
Activitatea nr. 5
„Pe cărări de munte” – excursie de evaluare şi verificare a comportamentelor însuşite, a normelor
necesare integrării în viața socială precum și a regulilor de securitate personală
Descrieţi rezultatele aşteptate ca urmare a implementării proiectului, precum şi metodele de
evaluare a acestor rezultate (max. 1000 caractere)
Rezultatele preconizate ale proiectului vizează aplicarea cunoştinţelor corecte referitoare la
diferite aspecte ale parteneriatului şi formarea de noi capacităţi şi competenţe.
Utilizând diferite strategii de învăţare şi consiliere, activităţile desfăşurate cu grupul ţintă vor reuşi
să îmbogăţească cunoştinţele despre normele necesare integrării în viața socială precum și regulile
de securitate personală, despre rolul polițistului în apărarea siguranței civice, a circulației
pietonilor și autovehiculelor, vor învăța să-și aprecieze propriul comportament în raport cu
persoane și situații cunoscute.
Vor fi realizate pliante cu programul activităţilor, albume de fotografii, care vor reflecta
desfăşurarea activităţilor propuse. La nivelul grădiniţei, va fi realizată o mapă a proiectului,

1352
conţinând cele mai importante secvenţe ale sale, ilustrate în fotografii, mesaje de la copii, lucrări
realizate de aceştia.
Rezultate aşteptate sunt activităţi extraşcolare comune, o comunitate mai informată cu privire
la educaţia copiilor, o imagine mai bună a grădiniţei în comunitate. De asemenea, se urmărește
comunicarea deschisă între preșcolarii și cadrele didactice din gradiniţă, oferirea oportunităților de
participare la activităţi extracurriculare.

OUTDOOR 4 ALL

Prof. Maria Ursache

Prof. Veronica Zvorăşte
Grădiniţa Junior, Universitatea AL. I. Cuza din Iaşi

A. Rezumatul proiectului:
a. Număr de copii şi număr de cadre didactice implicate: 60 de copii şi 14 cadre didactice;
b. Perioada de desfăşurare: ianuarie – iunie 2018;
c. Activităţi propuse în ordinea în care se vor desfăşura:
1) Cel mai haios om de zăpadă – activitate în aer liber - realizarea unor oameni de zăpadă/
sau din materiale reciclabile;
2) Spring Alive – activitate practică – confecţionare din diferite materiale a unor căsuţe
pentru păsări şi amplasarea lor în spaţii potrivite;
3) Zmeu, zmeu călător – lansare de zmee în Parcul Pallas.
d. Parteneri: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”,
S.C. Auto Confort S.R.L., Fotomagique studio S.R.L, Facultatea de Biologie, Universitatea
Alexandru Ioan Cuza, Iaşi.
e. Participanţi:

1353
- Grădiniţa Veselă, Iaşi, Grădiniţa cu Program Prelungit “Sfântul Sava”, Iaşi, Grădiniţa cu Program
Prelungit Nr.8, Iaşi, Grădiniţa „Surorile Providenţei”, Grădiniţa cu Program Normal Podu Iloaiei,
Iaşi, Grădiniţa “Mama Filomena”, Iaşi, Grădiniţa cu Program Prelungit, Hârlău, Grădiniţa cu
Program Normal Nr. 17, Iaşi, Grădiniţa cu Program Normal Hărpăşeşti, com. Popeşti, jud. Iaşi,
Grădiniţa cu Program Prelungit, Nr. 10.
B. Argument:
Pornind de la modelul educativ, de tip outdoor, agreat în ţările nordice şi care începe să se
implementeze cu succes şi în spaţiul european, devine preemptorie propunerea unui proiect
educaţional care să se sprijine pe doi piloni de succes în atingerea competenţelor stabilite în
curriculum: natura, ca mediu de învăţare şi libertatea preşcolarului de a explora, investiga şi
experimenta.
Activităţile outdoor oferă valoroase oportunităţi de învăţare prin experienţe practice,
reprezentând astfel o combinaţie de activităţi în aer liber, de educaţie pentru dezvoltare socială şi
personală. Această formă de educaţie o completează pe cea formală prin utilizarea unor moduri
interactive de învăţare precum jocurile de echipă, competiţiile sportive, discuţiile libere,
experimente, excursii, vizite etc. Un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun cei
patru pereţi ai unei săli de grupă este tocmai propice pentru activităţile de învăţare.
Educaţia outdoor este centrată asupra copilului ca persoană, cu puternice valenţe practice
aplicative şi un caracter formativ de natură să schimbe comportamentele antisociale, să creeze o
relaţie puternică între copii bazată pe sprijin reciproc. Copilul descoperă progresiv valorile sociale
şi îşi câştigă autonomia, acum copilul trebuie să ia contact cu viaţa de grup, trebuie să aibă un rol,
trebuie să participe la decizii, să trăiască efectiv experienţa solidarităţii şi respectului reciproc, să
descopere lumea. Imensa varietate din mediu oferă o gamă largă de posibilităţi de dezvoltare intra
şi interindividuală, dar şi forme particularizate de învăţare. De la spaţiu nelimitat de desfăşurare a
activităţilor, în contrast cu restricţiile unei săli de grup, presupune printre altele încă două mari
avantaje: mai puţine conflicte de interese şi lipsa unui stres acustic. De asemenea, astfel de
activităţi constituie un motiv întemeiat în a-i atrage şi pe părinţi să se implice în educaţia copiilor
lor, să petreacă timp de calitate, educativ şi să trăiască experienţe de neuitat. Aceste activităţi de
tip outdoor le permit tuturor participanţilor să experimenteze învăţarea activă într-un cadru natural,
cum ar fi parcul, pădurea, livada sau orice spaţiu aflat în afara zidurilor unei instituţii.

1354
 Având în vedere cele menţionate anterior, propunem implementarea unor activităţi
educative de tipul celor outdoor pentru obţinerea unor mai bune forme de dezvoltare psihosocială
dezirabilă, pentru stabilirea unei relaţii de încredere şi de comunicare între grădiniţă şi familie, dar
şi între membrii familiei. Activităţile outdoor ce se vor derula în cadrul acestui proiect se bazează
în esenţă pe simplitatea unui principiu: mai puţin înseamnă mai mult, mai puţine instalaţii, tehnică
dar mai mult spaţiu, mai puţine activităţi dirijate dar mai multă libertate şi dezvoltare a autonomiei,
mai puţine oferte dar mai mult timp pentru a ne dedica lucrurilor cu adevărat importante, fiind
astfel învăţare prin experienţa trăită.
C. Descrierea proiectului:
a) Scop:
Implementarea unor activităţi educative, predominant de tip outdoor, în scopul consolidării
relaţiei părinte-copil, cultivând astfel bucuria petrecerii unui timp de calitate.
b) Obiective:
1. Cunoaşterea copilului în situaţii non-formale pentru a valorifica competenţele şi
aptitudinile acestuia, sporindu-i stima de sine în cadrul grupurilor;
2. Implicarea părinţilor în activităţi de tip outdoor pentru a promova spiritul de echipă, de fair
play şi o mai bună adaptare a preşcolarilor la situaţiile concrete de viaţă;
3. Plasarea în cadrul vieţii cotidiene a cunoştinţelor şi deprinderilor pe care copiii le
achiziţionează în grădiniţă şi în afara ei;
c) Grup ţintă:
Preşcolarii din unităţile de învăţământ din judeţul Iaşi şi familiile acestora;
d) Beneficiari direcţi: preşcolari, cadrele didactice din grădiniţele participante la proiect.
e) Beneficiari indirecţi:
✓ Cadre didactice;
✓ Părinţii şi bunicii copiilor;
✓ Comunitatea locală.
f) Impactul proiectului
Activităţile propuse în proiect sunt variate, concepute într-o altă manieră decât activităţile
instructiv-educative tradiţionale, impactul vizat fiind asupra întregii comunităţi, deşi se adresează
unui grup ţintă de preşcolari. Caracterul dinamic şi atractiv al activităţilor le permite părinţilor să
fie alături de copiii lor, de a relaţiona cu aceştia şi de a cultiva bucuria petrecerii unui timp educativ,

1355
de calitate. Preşcolarii descoperă alături de părinţi şi educatori, plăcerea de a învăţa şi de a se
implica în societate. Rezultatele proiectului reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare,
atractive şi stimulative pentru orice vârstă, determinând totodată o mai bună consolidare a
parteneriatului familie - şcoală – comunitate.
g) Resurse
✓ Umane: cadre didactice, preşcolarii şi părinţii;
✓ Materiale: hârtie colorate, cuie, ciocane, bucăţi de lemn, polistiren, material plastic, lipici,
aracet, carioci, foarfece, mingi, zmee, cercuri, aparat de fotografiat, CD-player, video-proiector,
etc.
✓ Resurse financiare: 1396 lei – contribuţii proprii/alte surse;
✓ Resurse de timp: ianuarie – iunie 2018.
h) Bugetul proiectului
Resursele financiare sunt constituite de sprijinul Asociaţiei de Părinţi Seniorii.
i) Evaluare
Evaluarea va fi efectuată de iniţiatorul de proiect şi de direcţiune pe parcursul desfăşurării
activităţilor. După desfăşurarea fiecărei activiţăţi se va completa fişa de monitorizare. Finalul
proiectului peresupune realizarea unui jurnal al activităţilor proiectului, care va cuprinde desene
ale copiilor, fotografii, impresii şi propuneri pentru desfăşurarea următoarelor activităţi.
j) Diseminarea proiectului
Lansare de invitaţii către partenerii proiectului, postarea de afişe în spaţiile puse la
dispoziţie de parteneri, anunţarea cadrelor didactice, comunicate de presă pe pagina Universităţii
Cuza net, extinderea colaborării la nivelul grădiniţelor pentru participarea la evenimentele cuprinse
în calendar.
k) Sustenabilitatea proiectului
Proiectul Outdoor 4 all poate deveni un suport pentru elaborarea unui ghid de bune practici
pentru părinţi şi cadrele didactice din învăţământul preşcolar.

1356
 PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL – PROIECT
UMANITAR
”ÎMPREUNĂ PENTRU A ZÂMBI”

Prof. Rotaru Andreea

Prof. Văcăreanu Călina
Gradinița cu Program Prelungit nr. 25-Iași

Motto:
"Nici un gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar."Aesop
Educatorul tuturor timpurilor este cel care se gândeşte şi la sensibilizarea comunităţii
în care trăieşte în legătură cu realităţile crude, de neimaginat, uneori, pe care le trăiesc unii din
semenii noştri, adulţi şi copii.
Atunci când cu eforturi materiale minime, dar cu multă iubire se poate pune un mic
stâlp de rezistenţă la întărirea încrederii în ceilalţi, niciun sacrificiu nu este prea mare.
În ideea de a obișnui copiii să trăiască în relație cu cei din jur, să–și dezvolte stări afective
pozitive, să manifeste prietenie, armonie, ne-am propus să lărgim sfera noastră de prietenie prin
încheierea unui parteneriat educațional umanitar cu Asociația ”Salvați Copiii”, Filiala Iași.
SCOPUL:
Trezirea unor sentimente de toleranţă şi apropiere faţă de copiii defavorizați.
Atât copiii, cât şi părinţii învaţă să fie mai buni, încercând să creeze momente de bucurie
pentru acești copii.
RESURSE:
UMANE
preșcolarii de la toate grupele mici;
cadrele didactice din unitate, parteneri în proiect;
părinţii.
RESURSE MATERIALE
baza didactică și materială a unității;
FINANCIARE

1357
 contribuţia părinților;
sponsorizări.
INFORMAŢIONALE:
studii de specialitate;
lucrări ale copiilor.
GRUPUL ȚINTĂ: copii defavorizați
LOCUL DE DESFĂȘURARE: Grădinița cu Program Prelungit Nr. 25 Iași, Asociația ”Salvați
Copiii”, Filiala Iași
PERIOADA DERULĂRII PROIECTULUI : anii școlari 2017 - 2020
OBIECTIVE:
formarea şi educarea spiritului de întrajutorare la vârste foarte mici;
educarea dragostei şi admiraţiei faţă de cei neajutoraţi, a simţului civic, moral;
crearea unor momente de bucurie în viaţa celor care primesc, dar şi a celor care dăruiesc;
stimularea comportamentului participativ al copiilor la diferite acţiuni.
MIJLOACE DE REALIZARE:
vizite;
acțiuni caritabile;
întâlniri de lucru.

PLAN DE ACTIVITĂȚI
AN ȘCOLAR 2017-2018

Nr TEMA MIJLOACE DE Data Responsabili

crt REALIZARE
1. “Un mic dar Strângerea și oferirea de decembrie Organizatori
pentru tine….” cadouri copiilor 2018 proiect, părinți
defavorizați
2. “Din sufletul meu Strângerea de cadouri si Martie Organizatori
de copil către oferirea unei mese calde 2019 proiect, părinți,
voi...” copiilor defavorizați preșcolari

1358
 3. ”Suntem Vizitarea unui centru Mai 2019 Cadre
prieteni!” specializat cu copii didactice,
defavorizați preșcolari,
părinți

PLAN DE ACTIVITĂȚI
AN ȘCOLAR 2018 -2019
Nr. Tema Locul Data Responsabil de
crt. desfăşurării activitate
1. ”Daruri de la Moș Crăciun” Asociația decembrie Cadre didactice
”Salvați
Copiii”, Iași Cadre didactice
2. ”Un mărțișor pentru tine!”
Grădinița P.P. martie Cadre didactice,
25 reprezentanți
3. ”Ne jucăm împreună!” Asociația Salvați
Spațiu de joacă aprilie Copiii

4. ”Zâmbet de copil!” Asociația Cadre didactice,

”Salvați iunie reprezentanți
Copiii”, Iași Asociația Salvați
Copiii

1359
 NECESITATEA ABORDĂRII PROIECTELOR EDUCATIVE
ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. înv. preșc. Garofița Vieru

Prof. înv. preșc. Suzana Lucaci
Grădinița P.P. 3 Iași

Dinamica societății românești înregistrează o serie de schimbări, punându-și

amprenta asupra direcțiilor reformei învățământului românesc ce stabilesc deschiderea acestuia
către spațiul social și spre cotidian.
Experiențele dobândite de beneficiari și organizatori în urma participării la proiecte educative, la
nivel de ramură, indică faptul că acestea oferă și creează noi oportunități de învățare.Un studiu
recent descrie atributele activităților de acest tip, acestea având rolul de a oferi copilului libertatea
de a învăța și a relaționa în spații de tip outdoor: „ One feature of a strong collaboration is the
ability of partners to access information and data from each other .”
În conceperea proiectelor de tip CAEJ se pornește de la câteva direcții de acțiune și anume
realizarea unei analize SWOT ce dă naștere ideii de proiect, argumentarea și expunerea motivației
alegerii acestui proiect întocmit pe baza analizei SWOT și stabilirea unei finalități care va avea ca
rol producerea de schimbări pozitive în cadrul domeniului pe care îl vizează. În acest sens, se va
răspunde la întrebări precum „Care sunt expectanțele proiectului?”, „Cum va schimba,
implementarea acestuia imaginea instituției?”, „Ce impact avea asupra grupului țintă?”etc.
Respectarea etapelor proiectului, evaluarea și impactul proiectului sunt alte trei aspecte de avut în
vedere.
Colaborarea multi-instituțională încurajează inovația la nivelul partenerilor implicați
și stimulează participarea activă și responsabilă a copiilor, familiei, grădiniței și comunității.
Implementarea proiectelor educative crește gradul de activism social și constituie un factor
motivant în condițiile în care tematica proiectului concordă cu nevoile
realității sociale.
Pentru exemplificare se vor prezenta 2 proiecte CAEJ inițiate de
Grădinița cu Program Prelungit nr.3 Iași.

1360
• Proiectul CAEJ „Iarna pe uliță”- Festival „Steluța de argint”- Domeniul cultural artistic
În lumea actuală în care trăim, cea a informatizării, a vitezei, a noului, adevăratele valori culturale
ale unui popor încep să se piardă, să se uite, asemeni unei vechi lăzi aflată undeva la țară, în casa
bunicii. Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor,
făcându-l unic, statornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului și evoluției tehnologiei. Având
privilegiul de a lucra cu cei mai mici învățăcei, putem inocula copiilor dragostea și respectul pentru
tradițiile, obiceiurile și folclorul românesc. Prin intermediul acestui proiect nu s-a dorit o
schimbare majoră a percepțiilor naționale asupra tradițiilor și obiceiurilor specifice sărbătorilor de
iar, ci o sensibilizare a tuturor factorilor implicați, copii, dascăli, părinți și membrii ai comunității
locale, o abordare diferită a unei teme mereu în actualitate.
Scopul proiectului este acela de a redescoperi şi promova valorile tradiţionale prin implicarea
copiilor şi cadrelor didactice în diverse activităţi legate de tradiţii locale şi ale ţărilor din Uniunea
Europeană. Prin acest proiect ne-am dorit valorificarea tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale,
cultivarea dragostei şi respectului pentru tradiţiile şi obiceiurile naţionale și promovarea tinerelor
talente existente în grădiniţă, promovarea unor relaţii reciproce între părinţi şi alţi factori
educaţionali pentru a transmite copiilor valorile spirituale ale poporului nostru.
Implementarea proiectului a avut un mare impact atât asupra copiilor, deoarece s-au
familiarizat cu datinile și obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă, a grădinițelor, ca instituții de
învățământ preșcolar, cât și asupra membrilor comunității locale.
În cadrul evaluării proiectului s-au întocmit: expoziții, CD-uri, broșura proiectului, blog-ul,
raportul final, acorduri de parteneriat, feed-back-ul participanților. Scopul echipei inițiatoare este
de a continua activităţile desfăşurate în cadrul proiectului şi în următorii ani cu sprijinjul
partenerilor implicaţi, extinzându-se la nivelul mai multor unități de învățământ din județele
vecine. Pentru următoarea ediție ne propunem să colaborăm și cu Complexul Muzeal Moldova
pentru a putea invita o serie de meșteri populari în vederea realizării unei expoziții cu măști și
costumații specifice sărbătorilor de iarnă.
• Proiect CAEJ „Crai nou…la curte veche”
- Domeniul cultural artistic
Proiectul Educativ CAEJ „Crai nou, la curte veche”, ediția a VI–a
a pornit de la ideea găsirii unor alternative de antrenare a copiilor,
părinţilor la acţiuni care vizează întoarcerea în timp, la carte, la
lectură, în lumea poveştilor, precum şi cunoaşterea frumuseţilor

1361
Iaşilor, a locurilor, obiectivelor turistice, a tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti din diferite zone ale
Iaşului cu extindere spre zonele de obârşie ale personalităţilor culturale. Am ales acest proiect
pentru a populariza experienţele pozitive a grădiniţelor româneşti, cunoaşterea de către copii,
educatoare și parteneri, a elementelor specifice de istorie, literatură, tradiţie, cultură şi educaţie
zonală. Scopul proiectului este acela de a crea contexte educaţionale care să permită copiilor
formarea competenţelor şi atitudinilor specifice unei educaţii culturale. Prin acest proiect ne-am
propus familiarizarea copiilor cu o concepție unitară asupra literaturii, cultivarea interesului şi
gustului pentru literatură, dezvoltarea imaginaţiei şi a disponibilităţilor creatoare ale copiilor, prin
intermediul limbajului artistic.
Pentru a promova proiectul în comunitate, am ales diferite mijloace precum: postere, poșta
electronică, site-uri de specialitate, mass- media. În desfășurarea activităților am folosit. Grupul
țintă îl constituie preșcolarii din învățământul preprimar. Ne-am dorit ca acest proiect să formeze
atitudini pozitive ale copiilor faţă de literatură şi tradiţiile zonale prin cunoaşterea scriitorilor
români și a operelor acestora, obiceiurilor şi tradiţiilor locale/ zonale; acceptarea diferenţelor
culturale între zone diferite ale ţării și dezvoltarea disponibilităților creatoare ale copiilor prin
intermediul limbajului artistic.
Activitățile incluse în proiect cuprind: activități artistice, șezători, cenacluri literare, dramatizări,
vizite la case memoriale ale scriitorilor români, lucrări de artă realizate de copii şi părinţi.
Activităţile propuse au următoarele titluri generice: „Prinţ al slovelor străbune”- Mihai Eminescu,
”Hai să dăm mână cu mână”- Unirea, „Balada unui greier mic”- George Topîrceanu, „Fabule
pentru copii” Grigore Alexandrescu, „De pe-o bună dimineață”- Otilia Cazimir, „S-a născut un
marţişor”- Ion Creangă, „Bardul de la Mirceşti” - Vasile Alecsandri, „Lizuca ne învață...”- Mihail
Sadoveanu, Evaluare Proiect „La cafea, la curtea veche ..”
Monitorizarea și evaluarea proiectului s-au realizat prin întocmirea mapei proiectului, expoziții,
CD-uri, raportul final, acorduri de parteneriat, feed-back-ul participanților. Activităţile desfăşurate
în cadrul proiectului s-au derulat pe parcursul a 6 ediții şi sperăm să se implementeze și în
următorii ani cu sprijinjul partenerilor implicaţi, extinzându-se la nivelul mai multor unități de
învățământ.

Bibliografie:
http://www.hfrp.org/publications-resources/browse-our-publications/partn...

1362
 PROIECT EDUCAŢIONAL
„CULOARE ȘI ZÂMBET ÎN OCHI DE COPIL”

Ed. Virgolici Denisia Amalia,

Școala ,,Costache Antoniu’’ Țigănași, Iași

MOTTO: ,,Un desen este o suprafață pe care copilul se joacă cu emoțiile sale.’’
(M. Wallon)
ARGUMENT

Pentru copil, desenul este un joc, un vis, o realitate, culoarea fiind pionul principal: ,,un
joc pentru că exercită o constrângere, ci îl recrează pe copil; un vis pentru că pe foaia de hârtie
apar dorințele conștiente și inconștiente; o realitate pentru că preocupările de moment ale copilului
motiveză desenul său’’ (Roseline Davido-1998, pp.5-6).
Copilăria este vârsta marilor superlative pe care le merită viaţa, vârsta celei mai pure
sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta viselor fără graniţă, vârsta care trăieşte prin flori şi
se exprimă prin exclamaţii, vârsta în care toţi suntem frumoşi. Este un tărâm feeric, în care trăim
deplin şi înţelegem tainele existenţei mult mai uşor.
Prin intermediul activităţilor artistico-plastice copiilor li se dă libertatea să combine
culorile într-un fel aparte, reuşind să facă dintr-o simplă imagine ceva special, surprinzător.
Activitaţile practice desfaşurate în gradiniţă sunt de obicei, realizate de copii cu mult
interes şi placere. Prin intermediul acestora se formeaza priceperile, deprinderile şi abilitaţile
practice specifice varstei.
Rolul grădiniţei este de a călăuzi fiecare copil spre manifestarea activă a libertăţii personale
de a gândi, simţi şi acţiona potrivit nevoilor și înclinaţiilor. De aceea, a fost identificată nevoia
copiilor de a-şi manifesta creativitatea şi originalitatea în lucrări artistico-plastice, în realizarea
unor machete şi colaje în cadrul activităţilor practice. Copiii îşi doresc să încerce diferite tehnici
de lucru, să combine materale sintetice şi materiale din natură, să prelucreze materialele oferite
pentru a realiza lucrări sau obiecte originale, găsind utilitatea acestora.
Acest concurs îşi propune să folosească creativitatea şi imaginaţia copiilor, pentru a aduce

1363
magia copilăriei în culori şi fotografii, descoperind, astfel, viitorii mari artişti.

DESCRIEREA PROIECTULUI

TITLUL PROIECTULUI: “CULOARE ȘI ZÂMBET ÎN OCHI DE COPIL”

DOMENIUL ŞI TIPUL DE EDUCAŢIE: Domeniul cultural-artistic, arte vizuale.
TEMA CONCURSULUI: CULOARE ȘI ZÂMBET ÎN OCHI DE COPIL
GRUP ŢINTĂ: grădiniţele din unitatea școlară
BENEFICIARI:
• Direcţi: copii, cadre didactice;
• Indirecţi: părinţi, comunitatea locală
TERMEN DE DERULARE: ianuarie - iulie 2019
RESURSE:
➢ Umane: preşcolari, cadre didactice, părinţi, vizitatori, comunitatea locală;
➢ Temporale: 14 ianuarie – 31 iulie 2019;
➢ Materiale: lucrări ale copiilor, panouri pentru expoziţie, cameră video, aparat foto,
diplome, adeverinţe, invitaţii.
SCOP: Afirmarea, cunoaşterea şi stimularea potenţialului artistico-plastic și practic-aplicativ al
copiilor din învăţământul preşcolar.
OBIECTIVELE (privind preşcolarii şi cadrele didactice):
✓ Stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor şi cadrelor didactice;
✓ Depistarea preşcolarilor cu reale aptitudini artistice;
✓ Atragerea în competiţii specifice vârstei şi evenimentului a unui număr cât mai mare de
preşcolari;
✓ Realizarea unei expoziţii cu cele mai reuşite lucrări ale copiilor;
✓ Dezvoltarea relaţiilor de parteneriat între structurile unității şcolare.

GRUP ȚINTĂ: Copiii preșcolari, părinți, colaboratori (cadrele didactice din structurile unității
școlare).

STRATEGII DIDACTICE: Explicația, povestirea, dramatizarea, conversația, brainstorming,

exercițiul, activitate individuală, în perechi și pe grupe.
1364
REZULTATELE CALITATIVE ŞI CANTITATIVE AŞTEPTATE:
✓ Identificarea copiilor cu real talent artistic şi exersarea deprinderilor însuşite în cadrul
activităţilor artistico-plastice şi activităţilor practice;
✓ Comunicarea de către copiii participanţi a propriilor emoţii, trăiri, sentimente, prin
creaţiile lor;
✓ Valorificarea potenţialului creativ al copiilor şi al cadrelor didactice;
✓ Creşterea interesului cadrelor didactice pentru participarea la un concurs din domeniul
artelor vizuale;
✓ Facilitarea schimbului de experienţă între cadrele didactice din unitate;
✓ Implicarea continuă a cadrelor didactice în atragerea efectivă a preşcolarilor în organizarea
unor activităţi cu caracter extracurricular, activităţi ce vor conduce la creşterea calitativă şi
cantitativă a acestora;

IMPACTUL EDUCATIV ASUPRA GRUPULUI ŢINTĂ:

Activitatea principală a concursului va consta în realizarea unor lucrări artistico-plastice şi a
unor machete sau colaje de către copii cu un potenţial artistic dezvoltat, folosind diferite materiale
şi tehnici de lucru. Prin acest proiect, ne propunem să stimulăm creativitatea şi imaginaţia copiilor
preşcolari. Ei îşi vor manifesta originalitatea în alegerea materialelor şi tehnicilor de lucru, având
ca temă “copilăria”. De asemenea, dorim să implicăm un număr cât mai mare de preşcolari şi cadre
didactice în organizarea unui concurs din domeniul artelor vizuale.

MODALITĂŢI DE MONITORIZARE ŞI DE EVALUARE ALE PROIECTULUI:

✓ Urmărirea periodică a activităților derulate;
✓ Monitorizarea tuturor lucrărilor copiilor.
Mijloacele prin care se vor realiza monitorizarea şi evaluarea proiectului sunt: raport
iniţial, raport final, întâlniri cu copii, părinţi, cadre didactice, chestionare.
Calendarul activităților: Octombrie 2018- Toamna, bogăție și culoare; Decembrie 2018:
Crăciunul, bucuria copiilor, Expoziție cu lucrările realizate, Februarie 2019-Pete de culoare,
Martie 2019- Primăvară, viață, bucurie; desene, dramatizare, cântece și poezii, Aprilie 2019:
Ouă încondeiate, Expoziții cu lucrările realizate; Iunie 2019- Ziua copilului, zâmbet, fericire-
evaluarea lucrărilor și premierea copiilor.

1365
 PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL
”DINȚI SĂNĂTOȘI PENTRU UN ZÂMBET FRUMOS„

Profesor preșcolar Zapan Constanța

Grădinița cu Program Prelungit numarul 25 Iași

A învăța copilul, de la cea mai fragedă vârstă, să fie îngrijit, să respecte regulile de igienă
personală, să se obișnuiască cu un regim rațional de alimentație înseamnă a pune bazele trainice
formării comportamentului igienic.
Deprinderile elementare de igienă dentară trebuie imprimate de timpuriu pentru a deveni
elemente ale modului de viață cotidian. Odată formate, acestea îi dau copilului siguranța în acțiune,
încredere în posibilitățile lui, chiar îi formează o oarecare independență.
Modul de abordare al acestor activități pleacă de la ideea că este bine pentru copii să
înțeleagă de mici că sănătatea dinților nu înseamnă numai absența cariilor, ci și un mod de viață
echilibrat, deci un întreg organism sănătos.
Descrierea proiectului:
Parteneriatul se desfășoară pe parcursul a trei ani școlari, perioadă în care preșcolarii grupei
mici vor învăța: regulile unui periaj corect, cum influențează anumite alimente sănătatea dinților,
importanța unei lucrări stomatologice.
Scopul proiectului:
educarea și informarea copiilor cu privire la problematica sănătății dinților;
formarea deprinderilor corecte de periere a dinților;
formarea deprinderilor de alimentație rațională – un rol important în prevenirea cariilor
dentare.
Obiective commune:
Să cunoască principalele reguli de igienă dentară;
Să respecte regulile unui periaj corect;
Să înțeleagă noțiunile de sănătate, igienă, boală;
Să cunoască alimente care mențin sănătatea dinților, diferențiindu-le de cele dăunătoare;

1366
 Să cunoască implicațiile respectării regulilor de igienă dentară și consecințele nerespectării
acestora;
Să respecte programul zilnic pentru curățare a dinților;
Să cunoască normele igienico – sanitare, respectându-le în orice împrejurare;
Să-și formeze deprinderi igienico – dentare corecte.
Parteneri:
Grădinița cu program prelungit nr. 25, Iași,
Medic stomatolog
Durata proiectului: trei ani școlari (2017-2020)
Beneficiari direcți:
54 preșcolari (grupa mică și grupa mare)
4 cadre didactice
părinți
Forme și modalități de realizare:

discuții libere;
prezentări de materiale educative;
desene;
Vizită la cabinetul stomatologic.

Resurse:
Umane: preșcolari, cadre didactice, părinți, medic stomatolog, asistent medical;
Materiale: afișe, pliante, stickere, reviste, filme educative, periuțe și paste de dinți;
Drepturi şi obligaţii ale partenerilor:
Grădinița cu program prelungit nr. 25, Iași:
să promoveze pe pagina de Facebook şi pe site-ul unităţii de învăţământ activităţile
instructiv-educative prezente în anexă;
să asigure desfăşurarea activităţilor conform graficului prevăzut în anexă;
să informeze periodic partenerul cu privire la toate acţiunile şi concluziile ce derivă din
prezentul protocol.
Campania ”Zâmbește România”
să participe, în calitate de invitat sau gazdă, la acţiunile derulate în proiect;

1367
 să sprijine Grădinița cu program prelungit nr. 25 Iași pe durata prevăzută în prezentul
protocol, prin stabilirea unui responsabil care să coordoneze toate activităţile planificate.

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR PENTRU ANUL ȘCOLAR 2017 -2018

Nr. Tema Locul desfăşurării Data Responsabil de

crt. activitate
1. ”Vizită medic stomatolog„ Grădinița cu p.p. nr. Medic stomatolog,
25 Iași cadre didactice
”Dințișorii”
2. prezentarea unui material educativ Grădinița cu p.p. nr. Săptămâna Medic stomatolog,
în vederea formării unor deprinderi 25 Iași Școala cadre didactice
igienico-dentare corecte Altfel
Cabinetul Medic stomatolog,
3. ”Vizită la cabinetul stomatologic” stomatologic cadre didactice

PLAN DE ACTIVITĂȚI PENTRU ANUL ȘCOLAR 2018 -2019

Nr. Tema Locul Data Responsabil de

crt. desfăşurării activitate
1. ”Vizită medic stomatolog„ Grădinița cu Săptămâna Medic stomatolog,
p.p. nr. 25 Iași Școala Altfel cadre didactice
2. ”Vizită la cabinetul stomatologic”
Cabinetul - octombrie
Medic stomatolog,
3. ”Povestea lui Dințișor” – vizionare stomatologic aprilie
cadre didactice
desene animate (soft educational) Grădinița cu iunie
p.p. nr. 25 Iași

1368
 CUPRINS

SECȚIUNEA I

Pag.
1. ANASTASESCU MIMI CIPRIANA & PANȚIRU GEORGIANA– Grădinița Program 5
Prelungit nr. 29, Iași
„Relația joc-învățare-creație”
2. BUNDUC CLAUDIA – Școala Gimn. „Geoge Coșbuc” - Grădinița P.P. nr. 27 Iași 8
„Jocul – mijloc de dezvoltare multilaterală a copilului”
3. BUNDUC ELENA - Școala Gimn. „Geoge Coșbuc” - Grădinița P.P. nr. 27 Iași 12
„Jocul didactic – esența cognitivă a copilăriei”
4. PASNICU ADINA CRISTINA – Grădinița P.N. Vlădeni, jud. Iași 16
”Jocul didactic matematic”
5. ARHIP ELENA – DANIELA - Şcoala Gimnazială ,,Iacob Negruzzi’’ – Trifeşti 20
”Jocul didactic şi contribuţia eficientă a acestuia în învăţarea limbilor străine”
6. RUSU ELENA LOREDANA - Școala Gimnazială Nr. 1 Țibucani, jud. Neamț 24
„De la joc la învățare în educația timpurie”
7. GABRIELA-FLORENTINA BÎRSAN & MĂDĂLINA BUBUȚANU - Grădinița cu 27
Program Prelungit nr. 12, Iași
„Învățarea prin joc la preșcolari”
8. COŞOVEANU FRANCESCA - Liceul „VoievodulMircea” Târgovişte 32
„Jocul didactic – instrument în educaţia de calitate”
9. BARDOS-MICU CRISTINA-ALINA - LiceulTeoreticGeorge St. Marincu, Loc.Poiana 36
Mare, Dolj
„Serbările școlare –activități extrașcolare realizate prin joc”
10. CARP IONELA-ADRIANA - LiceulTehn. de Mecatronică și Automatizări Iași 39
„În leagănul copilăriei”
11. CRĂCIUN PETRUȚA-LAURA - Colegiul Național de Artă „G. Apostu” Bacău 43
„Căi şi mijloace de muzicalizare la preşcolari şi ciclul primar”

1369
12. GÉCZI LILIANA - Grădinița P. P. Orsolya, Oradea 46
„Jocul didactic înpredarealimbiiromâne”
13. HORVÁTH MÁRTA-BORBÁLA - Grǎdinița P.P. Zerind, jud. Arad 50
„Jocuri pentru dezvoltarea comunitǎții din grădiniță”
14. NICOLAE ALEXANDRA MIHAELA - Școala Gimnazială I.C. Lăzărescu, Țițești, Jud. 54
Argeș
„Valenţele instructiv – educative ale jocului didactic”
15. NADIU MONICA - Grădiniţa P.P.1 Sântana – structura a Lic. Teh.,,Ştefan Hell’’Sântana, 57
jud. Arad
„Dezvoltarea emoţională la preşcolari prin joc”
16. MURARAŞU MARIA & CUCIUREANU LĂCRĂMIOARA - Grădiniţa cu P. P. nr.8 - 60
Şcoala Gimnazială nr.1 Dorohoi, jud. Botoşani
,,De la joc la învăţare în educaţia timpurie”
17. MIRON NELA - Grădinița ”Licurici” Botoșani, Școala Gimn. ,,Sf.Maria”, Botoșani 65
MIRON IOAN - Școala Profesională Specială ,,Sf.Stelian”, Botoșani
„Importanța jocului în educația timpurie”
18. ȘERBU GEORGIANA ALEXANDRA - Școala Gimnazială Jariștea, jud. Vrancea 71
„Stimularea creativității prin activitățile de joc în învățământul preșcolar”
19. ENESCU TEODORA - Grădinita P.P. Nr. 22, Botoșani 74
„Tehnici de dezvoltare a gândirii laterale în educația timpurie”
20. PICIU NICOLETA SILVIA - Grădinița P. P. „Micul Prinț”, Pitești, Argeș 77
„De la joc la învățare, în educația timpurie”
21. RADU MARIANA & RADU IOAN - Şcoala Gimnazială Nr.1 Balcani, Jud. Bacău 81
„Învăţarea activă în jocurile şi activităţile cu preşcolarii”
22. CIUCĂ NICULINA - Școala Gimnazială Nr. 4 - G.P.P. Dumbrava Minunată, Loc. Râmnicu 84
Vâlcea, Jud. Vâlcea
„De la joc la învățare”
23. VASILIU DOINA - G.P.N. Preutești, Jud. Suceava 86
„Relaţia dintre joc-învăţare – creaţie”
24. ROȘCA MARILENA - Școala Primară Bogata, Jud. Brașov 89
„De la joc la învățare în educația timpurie”

1370
25. POPA ALINA - Școala Gimnazială Nr. 1 Mîrzănești, Jud. Teleorman 93
„De la joc la învățare – jocul didactic matematic”
26. LUPU VALENTINA-GABRIELA - Grădiniţa cu program prelungit nr. 24, jud. Iaşi 96
„Jocul didactic - modalitate de educare a limbajului la preșcolari”
27. CIMPU MIHAELA & NISTOR ROXANA - CSEI Brașov- departament Hipoacuzici 99
„Implicațiile jocului în dezvoltarea limbajului copiilor hipoacuzici”
28. HRIȚCU MIRELA ȘTEFANIA – Școala Profesională Specială „Sf. Stelian” Botoșani 103
„Relațiajoc-învățare-dezvoltare”
29. RĂDUCA MAGDALENA – Grădinița Novaci, Gorj 106
„Importanțajocului la preșcolari”
30. ONCEA MARIA - Grădinița P.N. Știuca, jud. Timiș 107
„Jocul”
31. NICULAE MARIA – Grădinița P.P. „Micul Prinț”, Pitești, jud. Argeș 111
„Jocul didactic în grădiniță”
32. OLARIU ANCA - CJRAE Hunedoara- LiceulTehnologic “Ovid Densuşianu” 114
„Jocul şi rolul lui terapeutic”
33. CHIRILĂ FLORENTINA - Grădiniţa P.P. „Florilor”, Cumpăna, jud. Constanța 117
„Situaţii de învăţare create încadruljocului didactic pentru formarea noţiunilor matematice
în preşcolaritate”
34. URSULEANU MARIA - G.P.N. Floare de Colţ, Câmpulung-Moldovenesc 120
„Jocul de construţii - instrument didactic de dezvoltare a creativităţii la preşcolari”
35. ILIE DOINA MIHAELA - Grădinița: Greci-Petrești 123
„Jocul didactic - conceptul de joc didactic”
36. PLUGARU CRISTINA & DOROBĂȚ MIHAELA – Grădinița P.P. nr. 16, Iași 125
„Practici de succes în învățarea noțiunilor matematice”
37. GHEORGHIEȘ DIANA - Școala Gimnazială “George Coșbuc”, Iași 128
„Jocul, farmecul copilăriei”
38. ANA HEGYI- PURICE – Palatul Copiilor Iaşi 133
„Rolul jocurilor de intercunoaştere specifice artei actorului în educaţia timpurie”
39. ATASIEI FLORENTINA - Grădiniţa Excellence, Iaşi 136
„Rolul jocului logico-matematic în dezvoltarea gândirii”

1371
40. ANDREEA CONDURACHE - Colegiul Naţional ,,Garabet Ibrăileanu’’, Iaşi 138
„Mijloace de dezvoltare a auzului fonematic la preşcolari şi şcolarii mici”
41. GHERCĂ ALEXANDRA & HUIAN DELIA – Grădinița P.P. NR. 18, Iași 142
„Jocul- mijloc de cunoaștere”
42. IONEL MĂDĂLINA - Grădinița Excellence, Iași 145
„Jocul didactic - mijloc de realizare a unei activități”
43. ELENA-ALEXANDRA IUCIUC - Grădinița Iris, Iași 148
„De la joc la învățare în educația timpurie jocul silabelor – joc didactic”
44. LEONTE ROXANA-ELENA - Grădinița P.P. nr. 8/Grădinița P.N. nr. 20, Iași 150
„Jocul- premisă a dezvoltării armonioase a copilului”
45. LUMINIȚĂ AMALIA-ISABELA - Grădinița Iris, Iași 154
„De la joc la învățare în educația timpurie iepurașul și prietenii – joc de rol povestire creată
de către copii (cu început dat)”
46. MURARIU TATIIANA & DAMIR OANA - MARIA - Grădinița cu program prelungit 156
nr.1, Iași
„Jocuri hazlii pentru integrarea copiilor de 3 - 4 ani în colectivitate”
47. PETREA ELENA – IUSTINA - Colegiul Naţional “ Garabet Ibrăileanu”- Grădiniţa cu 159
program prelungit nr. 10, Iaşi
„Jocul didactic ca mijloc de realizare – ocazie de autocunoaştere a copiilor din grădiniţă”
48. HRIMIUC LAURA - Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 13, Iaşi 162
„Jocul, formă prioritară în învăţarea timpurie”
49. PAVEL ANDREEA-NICOLETA & HARAGA SIMONA - Grădinița cu Program Prelungit 165
Nr.1, Iași
”Jocul didactic la vârsta preșcolară”
50. BARGAN MURA &CORNEANU POLIANA – G rădinița P. P. - Școala Gimnazială 169
“Al.Vlahuţă” Iaşi
„Valorificarea jocului didactic în activităţile de dezvoltare a limbajului şi comunicării la
copiii de vârstă preşcolară”
51. MURARAŞU CLAUDIA MIHAELA - Grădiniţa cu P.P. nr. 16 Iaşi 175
BĂŞTIC SIMONA - Grădiniţa cu P.N., Tg. Frumos
„Jocurile pe computer”

1372
52. ROMANIUC MIHAELA –GrădinițaP.P. „Sf. Sava” Iași 178
„La început a fost jocul”
53. TAGARCEA IRINA - ȘcoalaPrimarăEuroEd, Iași 180
„De la joc la învățare în educația timpurie”
54. URSACHE MĂRIOARA –G.P.P.- struct. Școlii Gimnaziale ,,Al. Vlahuță” Iași 183
„Jocuri pentru copii mici”
55. URSU NICOLETA -Grădinița cu program prelungit nr.18, Iași 185
„Tradițional și modern în jocul didactic matematic de la nivelul preșcolar”
56. VÂNTU OANA ELENA & MUHA ELENA - Grădinița P.P. Nr.1, Iași 188
„Jocul didactic și rolul acestuia în educația timpurie”
57. APOSTOL MARIA CRISTINA& LANYI MONICA DELIA 191
„Jocul didactic matematic în educația timpurie”
58. APOSTU ALINA-IUSTINA - Grădinița cu Program Normal Cașin, jud. Bacău 193
„Jocul-principala activitate de învățare a preșcolarilor”
59. BARBU ANA MARIA–Grădinița P.P. ,,Castelul Magic”, Pitești, jud. Argeș 198
„Stimularea creativității prin joc la preșcolari”
60. BOSÎNCEANU GABRIELA - Școala Gimnazială Rîșca/G.P.N.Buda 201
„O lume pentru Dino”
61. BOTIŞ MĂRIOARA - Grădiniţa cu Program Normal nr.37,Baia Mare, jud. Maramureș 205
„De la joc la învăţare prin cooperare”
62. BRĂILEANU DORIN - Liceul Teoretic Special IRIS, Timișoara 207
„Preşcolarul şi jocul didactic”
63. CALOIAN FELICIA - Școala Gimnazială,,Ștefan Luchian” Moinești 213
„De la joc la învățare în educația timpurie”
64. CIOBANU PETRONELA - Grădinița P.N. Sat.Albești/Jud.Vaslui 215
„Jocul didactic-formă de activitate în activitățile de educare a limbajului”
65. GOAGÃ SILVIA LOREDANA - Şcoala Gimnazialã “Barbu Ionescu”Urzicuţa, Judeţul Dolj 220
„Jocul didactic şi exerciţiile pentru dezvoltarea limbajului la preşcolari”
66. MURGU DIANA MIHAELA & MONICA GORNICIOIU - Grădinița P. P. Nr. 16, Iași 222
„Jocul terapeutic în dezvoltarea emoțională a copiilor”

1373
67. SUGEAC LAURA –ELENA - Grădinița cu Program normal Mesteacăn 224
„Jocul logico-matematic – mijloc de dezvoltare a gândirii logice a preşcolarilor”
68. NAE FLORENTINA LAURA - Liceul Voievodul Mircea, Târgoviște, jud. Dâmbovița 227
„Eficiența jocului didactic în activitatea educativă”
69. STAMIN CRISTINA - Șc. Gimn. Drăgotești, jud. Dolj 231
„Relația joc-învățare la preșcolari”
70. TANASE SIMONA & MARTINAS LUCIA - GrădiniţaP.P. ,,Sf.Sava”, Iaşi 234
„Jocurile de rol la preșcolari. Beneficii și idei de jocuri de rol”
71. GRIGORE CONSTANTINA & DIȚU GABRIELA - G.P.P „Lumea Copiilor”, Topoloveni, 238
jud. Argeș
„Jocul de rol şi dramatizarea – mijloace de asigurare a participării active şi conştiente a
copiilor la propria formare”
72. TUGUI DOINA - G.P.N.,,Valea Seaca,, Loc.C-Lung Moldovenesc, Jud. Suceava 242
„Jocul și activităţile de învăţare în educaţia timpurie (2-3 ani)”
73. RADU VASILICA - Grădinița cu Program Normal 23 August, Județul Constanța 246
„Jocul terapeutic la preșcolari”
74. STROE MONICA - Grădiniţa P.P. “Lumeapoveştilor” Constanţa 249
„Jocul didactic interdisciplinar”
75. CRIHAN IULIANA – Grădinița P.N. 5, Câmpulung Moldovenesc 252
„De la joc la învățare în educația timpurie - Jocul la vârsta preșcolară”
76. CHELARU ANDREEA RALUCA - Grădinița cu P.P Nr. 17 Vaslui 255
„De la jocurile terapeutice la învățare”
77. BALINT ANCA &ARISTAN DENISA - Liceul Greco-Catolic „IuliuManiu”, Oradea 257
„Jocul, mijloc de învățare și dezvoltare”
78. BOGDAN MARIA LUMINIȚA - Grădinița cu P.P. “Trenulețul Veseliei”-Bistrița, Jud. 260
Bistrița-Năsăud
„Rolul jocului în educația timpurie”
79. CHTAZIDIMITRIOU GEORGIANA - Grădinița nr 35, București 264
„Învățământul preșcolar și rolul acestuia în dezvoltarea preșcolarului”
80. MORARU ANCA-ELENA - Grădinița P.P. Nr.21, Dr.Tr. Severin, Mehedinți 266
„Să învățăm mai ușor: metodele interactive”

1374
81. NISTOR LUIZE LAVINIA & ȚEPEȘ CARMEN NICOLETA - Grădinița P.P. 269
Nr.1/„Piticot”-Hunedoara
„Interdisciplinaritatea jocului didactic matematic în grădinița de copii”
82. RUSU GABRIELA FLORINA - Grădiniţa P.N.1 Şimand – structură a Şcolii Gimnaziale 272
Şimand
„Jocul didactic matematic – punte de trecere de la joc la învăţare”
83. PASCU MĂDĂLINA &NICOLA FELICIA 274
„Jocul didactic”
84. MIHĂILĂ GEORGIANA – Școala Gimnazială Petre Badea Negraşi, jud. Argeş 277
„Jocul didactic matematic–mijloc eficient în aprofundarea cunoştinţelor matematice în
grădiniţă”
85. LUMINIȚA ELENA DURBALĂ - Grădinița cu program prelungit nr. 16, Iași 280
„Jocul - metodă eficientă de învățare”
86. LUCUȘ CRINA - LiceulTeoretic ”Lucian Blaga”, Grădinița P.P. Nr. 20 284
„De la joc la învățare în educația timpurie”
87. TROTEA IONELIA – Colegiul Național Pedagogic ,,Ștefan Odobleja”, Drobeta Turnu 287
Severin
„Abordarea jocului în educația timpurie”
88. AURELIA MARIA LAZA - Liceul ,,Ep.RomanCiorogariu”-Structura G.P.P.nr.23,Oradea 291
„Rolul activităţilor de dezvoltare personală”
89. JIEANU GEORGETA - Școala Gimnazială “Ioan Atanasiu” Lipnița, jud. Constanța 298
„De la joc la invațare in educația timpurie”
90. ILIE MARIA-MAGDALENA - Şcoala Gimnazială “Prof. Ilie Popescu”- Structură Grădiniţa 301
cu P.N. Nr.1 Şotânga, Jud. Dâmboviţa
„Modul de proiectare şi desfăşurare al activităților de joc şi învățare în grădinița de copii”
91. GHEORGHIAN CECILIA - Şcoala Gimnazială Pîrcovaci 306
„Valoarea formativă a jocului logico-matematic în activităţiile desfăşurate în grădiniţa de
copii”
92. FORMINTE ELENA - ȘcoalaGimnazială ,,George Voevidca”, structura, G.P.N. Nr.5 C-lung 308
Moldovenesc
„Jocul de rol– cel mai eficient mijloc de dezvoltare a abilităților de comunicare orală”

1375
93. DEMETER HELÉN-LENKE - Grădinița cu P.P. Piticot – Dej, jud. Cluj 313
„Rolul jocului în grădiniță”
94. DUMITRAȘCU MIHAELA - Grădinița cu program prelungit Nord 1, Rm. Vâlcea, Jud. 316
Vâlcea
„Abordarea jocului - mijloc de învăţare şi recreere”
95. CRĂCIUN GABRIELA – Grădinița Tătărăști /structura Șc. Gimn. Cornii de Sus, Jud. Bacău 320
„Importanța jocului didactic în dezvoltarea limbajului și a gândirii”
96. BENTU LENA & CIUNEL IULIA - Grădinița Nr. 154, București, Sector 3 323
„Importanța jocului în dezvoltarea copilului”
97. CIUCU GABRIELA - G.P.N. „Lumea Copiilor”, Topoloveni, Jud. Argeș 326
„Importanța jocului didactic în grădiniță”
98. CIOCMĂREAN VERONICA - Grădiniţa cu P.P. „Licurici” Zalău, Jud. Sălaj 328
CIOCMĂREAN IOAN - C.S.E.I. „Speranţa” Zalău, Jud. Sălaj
„Natura și funcţiile formative ale jocului în educaţie”
99. TUDUREAN AGRIPINA & TOMA GENOVEVA-MIHAELA - G.P.N. „Valea Seacă”, 331
Câmpulung Moldovenesc
„Jocul - mijloc de învățare și distracție”
100. POPOVICI LIANA-LAURA – Gradinita cu P.P Daniela, Com. Floresti, jud. Cluj-Napoca 333
„De la joc la învățare în educația timpurie”
101. POP OANA-MARIA - Grădinița „Paradisul Copilăriei”, Tg. Mureș 326
„Dezvoltarea personală prin intermediul jocului imaginar”
102. MOŞULEAC PETRONELA&SAINIUC SILVIA- Şcoala Gimnazială George Voevidca, 339
Structura GPN nr. 5, Câmpulung-Moldovenesc
„Jocul, un instrument la indemâna oricui pentru o educaţie sănătoasă”
103. CONDURACHE ANDREEA - Grădinița cu Program Normal 23 August, Județul Constanța 343
„Jocul, activitate dominantă la vârsta preșcolară”
104. MIRCU NICOLETA – MARIA - Grădiniţa P.N. Coşteiu, jud. Timiş 346
„Joc de mişcare şi joc distractive”
105. MINCU RUXANDRA-MARIA - Școala Gimnazială Prof. Ion Vișoiu, Chitila, Ilfov 349
„Importanța activităților ludice în procesul instructiv-educativ”

1376
106. NEAGU MARIANA - Grădinița P.P. Nr. 2, Constanța 351
„Importanța jocului didactic în dezvoltarea copilului preșcolar”
107. ONUȚU LAURA - P.J. G.P.P. „Prichindelul”/ U.S. G.P.P. „Pinochio” Rădăuți/ Suceava 355
„Jocul şi inteligenţa emoţională la vârsta preşcolară”
108. LILIANA PRICOPI - Şcoala Gimnazială ”Ioan Cernat ”HavîrnaGrădiniţa Balinţi, 359
Jud.Botoşani
„Jocurile liber alese și rolul lor în dezvoltarea cognitivă a preșcolarului”
109. PURECA EMANUELA - Grădinița P.P. Nr.1 CăsuțaPiticilor, Horezu, Vâlcea 362
„Jocul didactic în învățământul preșcolar”
110. STĂNICĂ CARMEN - Școala Gimnazială Cricov Valea Lungă, Dâmbovița 365
„De la joc la învățare în educația timpurie”
111. ROSENAUER PETRONELA - Grădiniţa cu P.P. şi P.N. „Iulia Hașdeu” Câmpina, jud. 367
Prahova
„Jocuri muzicale în grădiniţă”
112. VLAD SIMONA - G.P.N. Floare de colț, Tg. Ocna, jud. Bacău 369
„Pledoarie pentru joc”
113. VUG ADELA- ELEONORA - Grădinița P.P. Nr. 5 Lugoj/ Timiș 371
„Jocul copilului în grădiniță”
114. CAINARU DANIELA - Grădiniţa nr. 40, Bucureşti 374
„Educaţia timpurie in grădiniţă”
115. ARIEȘAN IOANA MARIA - Colegiul Naţional Pedagogic “Gheorghe Lazăr”, Cluj-Napoca, 376
jud. Cluj
„Jocuri de dezvoltare pentru vârsta preşcolară”
116. BLOJU RODICA - Grădiniţa P.P. Nr. 5 Lugoj, Jud. Timiş 380
„Rolul jocului didactic în dezvoltarea limbajului la preşcolari”
117. ZAHARIA OANA- GEORGIANA - Gradinița „Cuv. Parascheva”, Iași 384
„Nevoia de joc în educația timpurie”
118. ȘERPEANU V. RODICA- VASILICA - Grădinița cu program prelungit nr.12, Structura 386
Grădinița cu Program Prelungit Nr.11
„Prințesa fără nume”

1377
119. MIRONESCU ANCUȚA & MIHALACHE GEANINA - Grădinița cu Program Prelungit 388
nr.13 Iași
„Rolul jocului în educația timpurie”
120. MAFTEI MARINICA - ŞcoalaPrimarăEuroEd, Iaşi 393
„Cel mai bun povestitor”
121. CHERECHEŞ PAULA –Şcoala Gimnazială Bîrnova, Grădiniţa cu PN Bîrnova, Iaşi 397
LUPU DIANA ELENA - Şcoala Gimnazială Bîrnova, Grădiniţa cu PN Todirel, Iaşi
„Valenţele jocului muzical în dezvoltarea holistică a preşcolarului”
122. COZARIUC ANDREEA-CĂTĂLINA - Grădiniţa cu P.N. Nr.1 Călăraşi, Botoşani 401
„Joc interdisciplinar “carnavalul frunzelor”
123. BUTNARU ADRIANA – Școala Gimnazială „Veronica Micle” Iași 403
„Jocul – principalul limbaj al copilului”
124. BĂRBERU ELENA & EZARU CRINA – MARIA - Grădiniţa P.P. Nr. 14, Iaşi 406
„De la joc la învăţare în educaţia timpurie”
125. MUNTEANU DANIELA ALEXANDRA - G.P.P Nr. 1, „CăsuțaPiticilor”, Horezu 409
„De la joc la învățare în educația timpurie”
126. DULGHERU LUMINIȚA - Școala Gimnazială “Mircea Sântimbreanu”, București 413
„Importanța jocului în educația timpurie”
127. RADU RALUCA IONELA - G.P.P „Căsuța Poveștilor”, Pitești 416
„Jocul didactic matematic – valenţe formative”
128. MONDA ADELINA- RAMONA – Liceul Teoretic Pâncota - Grădinița Cu P.N. Pâncota, 421
jud. Arad
„Jocul didactic, mijloc principal de realizare în învățământul preșcolar”
129. MIHAI DORINA - Școala Generală ”George Voevidca„ – Structura G.P.N. Nr.5 426
„De la joc la învățare în educația timpurie - jocul, esența copilăriei”
130. MIHAI IOANA ANDREEA - Grădinița P.P. Nr. 15 Târgoviște, jud. Dâmbovița 431
„Dezvoltarea inteligenței emoționale a preșcolarilor prin joc”
131. MESAROŞ IOANA - Grădiniţa P.P. ”Trenuleţul Veseliei”Bistriţa, Jud.Bistriţa-Năsăud 435
„Jocul şi contribuţia lui în dezvoltarea copilului preşcolar”

1378
132. MARINESCU CONSTANTINA - Grădiniţa cu Program Prelungit „Sfânta Marina” 438
CâmpulungMuscel, jud. Argeş
„Valențele formative ale jocului didactic”
133. IORGA ELENA - P.J. G.P.P. „Prichindelul” – U.S. G.P.P. „Pinochio” – Rădăuţi/ Suceava 442
„Jocurile senzoriale în grădiniţă”
134. GORBĂNESCU MAGDA & SĂNDULEAC ALINA - Școala Gimnazială Sfânta Maria 446
Grădinița P.P.Botoșani, jud. Botoșani
„Implicaţiile jocului didactic în educaţia intelectuală a preşcolarului”
135. GRIGA IULIANA – Liceul teoretic Ion Barbu, Pitești 449
„Valoarea educativă a jocului”

SECȚIUNEA a II-a

136. ACATRINEI GHENA, Grădinița P.P.Nr. 12 Iași 457

„Educația ecologică la vârsta preșcolară”
137. ACHIHĂIE SANDA, Grădinița P.N. Nr. 5 Suceava 462
„Împreună pentru un copil fericit”
138. AGOSTON-VAS MARIANA RODICA, Grădinița “Căsuța cu povești” Orăștie, jud. 467
Hunedoara
„Dați copiilor culori!”
139. APĂTĂCHIOAE LAURA, Grădiniţa P. P. Nr. 23 Botoşani 471
„Opțional „Joc, Joacă, Jucării”
140. APETREI ESTERA, Grădinița Nr. 1 Tomești- Școala DD Pătrășcanu, jud. Iași 481
„Copil isteț și frumos într-un corp sănătos”
141. BĂNICĂ ANDREEA LOREDANA, Grădinița P. N. Nr. 1 Conţeşti 484
„Protejăm natura!” Activitate educativă
142. BĂRBIERU ELENA, C.J.R.A.E/ Grădinița P. P. „Sf. Sava” Iași 488
„Țara emoțiilor” (scenariu activitate de consiliere pentu părinţi şi copii)
143. BERINDEA PAULA, NAGY IOANA, Grădinița P. P. Nr. 28 Oradea 493
„Noile Educații: Apărarea Păcii, Salvarea Mediului, Respectarea Drepturilor”

1379
144. BLEOJU GEANINA ALINA, Grădiniţa P. P. Nr. 11 Bârlad, jud. Vaslui 498
„Abc-ul ecologiei se învaţă la grădiniţă”
145. BLÎNDĂ ANDREEA, Grădinița P.P.Nr. 12 Iași 502
Proiect Educațional ,,Minte Sănătoasă într-un corp sănătosˮ
146. BODOG ADRIANA, VERES SIMINA, Grădinița P.P. Nr.23,structura Liceului 505
Ortodox,, Episcop Roman Ciorogariuˮ, Oradea
Proiect Educativ,, Alimentația Sănătoasă Și Activitatea Fizică În Grădinițeˮ
147. BONDARI IRINA MIHAELA, Școala Gimnazială “Veronica Micleˮ Iași 509
„O minte sănătoasă într-un corp sănătos”
148. BOTEZ ANTOANETA, Grădiniţa P. N. “Ţăndărică”, Suceava 514
„Importanța integrării noilor educații în învățământul preșcolar”
149. BOTEZATU GEORGETA, Grădiniţa Răducăneni, jud. Iaşi, 518
LERCA GEORGETA EMILIA, Liceul Teoretic-Lascar Rosetti, Răducăneni, jud. Iași
„Copiii și natura”
150. BOTORCU LUCIA, Grădinița Nr.40 București 522
„Predarea integrată a cunoştinţelor – strategie modernă de organizare a conţinuturilor”
151. BURZA VIORICA, Grădiniţa P. P. Nr. 7, Deva 527
„Parteneriat grădiniţă – bibliotecă”
152. CĂCIULAN CRISTINA-MARIANA, Grădinița P. P. Nr. 5, Lugoj 530
„Sănătoși și fericiți” (activitate opțională)
153. CADAR MARIANA, ISACHE VALERICA, Grădinița P.N.Nr. 1 Lunca Cetățuii, jud. 533
Iași
„Educația pentru sănătate la preșcolari”
154. CHELEA DANIELA IOANA, Școala Gimnazială ,,Veronica Micleˮ Iași 537
„Demersuri de integrare a educației ecologice în grădiniță”
155. CHEPTEA DOINA, Grădinița P. P. Nr. 12 Iași 540
Proiect Educațional ,,Plante Ornamentale, Medicinale și Aromaticeˮ
156. CHIOREAN MĂRIUCA, Grădinița P. P. „Veseliei”, Gherla, jud. Cluj 545
„Educația ecologică în contextul activităților extracurriculare din grădiniță”
157. CHIRILĂ-PĂTRAȘCU MIRELA MIHAELA, Grădinița P.P. ,,Lumea copiilorˮ Tg-Jiu 548
Proiect interdisciplinar ,, Minuni ale Naturiiˮ

1380
158. CHIŢU IONELA-NICOLETA, Şcoala Gimnazială Cicăneşti, judeţul Argeş 550
„Micul sanitar – Opţional”
159. CHIȚU MARIANA- LILEA, Seminarul Teologic Liceal Ortodox,, Sfântul Ioan Iacobˮ - 554
Grădinița P.P.Nr.4 Dorohoi
„Și noi suntem la felˮ- Proiect educațional de dezvoltare socio-emoțională
160. CIOBANU ELENA MONICA, Grădiniţa P. P. Nr. 1, Târgovişte 559
„Apa – Un miracol al mediului”
161. CIOINEAG MARINELA- ADRIANA, Școala Gimnazială Frumoasa 564
„Plan de intervenție personalizat”
162. COMAN MARIA FLOARE, BÎZU GEORGIANA, Grădiniţa P. P. „Scufiţa Roşie”, Alba 567
Iulia
„Creştem copii frumoşi şi sănătoşi - program educaţional”
163. COȘAN IOANA CRISTINA, ILAȘ SIMONA, Grădinița P.P. ,,Cuv. Paraschevaˮ Iași 571
„Educație pentru securitate personală în învățământul preșcolar”
164. CURLEANCĂ – NĂSTASE MARIANA, Grădinița Școlii Gimnaziale „Elena Doamna” 575
Tulcea
„Recompense sufletești pentru părinți, copii, educatoare”
165. EFTIN ADRIANA, Grădiniţa P. N. Arini 579
„Împreună pentru copiii noştri”
166. ENE LUCIA, Grădiniţa P. P. „Amicii” Constanţa 584
Opțional de educație financiară „Micii Bancheri”
167. ETEM ȘENIZ, Școala Gimnazială,,Lucian Grigorescuˮ Medgidia 588
„Educația nonformală”
168. FILIMON GEORGIANA, ONOFREI TATIIANA, Grădinița P.P. Hârlău 591
„Noile educații- practică de succes în învățământul preșcolar”
169. FODOR LUCIA, Şcoala Gimnazială „Serafim Duicu”, Structură Grădiniţa P. P. Nr.12, 596
Tg. Mureş
Proiectul Educaţional „Un Start Bun În Educaţia Financiară”
170. FULEA ANA-MARIA, Grădinița P. P. „Lumea prichindeilor” 601
„Eco-Mămăruțele - Ajutoarele lui Flopi”

1381
171. FURNICĂ NICOLETA, Grădiniţa Cîmpeni 603
„Demersuri de integrare a educaţiei ecologice în educaţia timpurie a copilului
preşcolar”
172. GHEORGHE ELENA, URSULEANU ANA-RAMONA, Grădinița P. P. „Căluțul de 608
mare” Constanța
Program Educațional Național de EducațieEcologică „Ecogrădinița”
173. GHIUJAN TEREZA-ANGELA, Grădinița P. N. Iugani 612
„Micii voluntari în acțiune”
174. GRECU ELIZA CAROLINA, Școala Gimnazială ”Mihai Codreanu” Iași 615
„Mici elevi, dar mari actori…”
175. GRIMMI EVA, Grădinița P.P.,, Prichindelulˮ 617
„Activitățile de tip outdoor în cadrul educației ecologice”
176. IACOB IULIANA, Liceul Tehnologic „Ion Creangă”, Pipirig. Școala cu clasele I-VIII, 620
Boboiești
Parteneriat Educațional Școală -Grădiniță „Salvați Natura de la Dezastru”
177. ILIE CARMEN IULIANA, Grădinița P.P.,,Prichindelˮ Suceava 623
„Mănânc sănătos, cresc frumos/ Proiect de educație nutrițională din noile educații”
178. ILIESCU CAMELUȚA ANA, BARBU ELENA GABRIELA, Grădinița P.P.,, Cei șapte 630
piticiˮ Buzău
Proiect de activitate,, Microbiiˮ
179. ION FLOAREA, Grădinița nr. 56 633
„Rolul educației pentru sănătate în grădiniță”
180. IONCIU FLORICA, Grădiniţa P. P. Nr. 12 Târgovişte, Dâmboviţa 636
„Demersuri de integrare a noilor educații modele de bună practică în grădinița de
copii”
181. JÎTARIU ALINA ANDREEA, DIACONU RODICA, Grădinița P.P.Nr. 14 Iași 640
„Educația ecologică în contextul activităților instructiv educative din învățământul
preșcolar”
182. JORZA ANDREEA – LIOARA, CJRAE Hunedoara – Grădinița P. P. Nr.7 Deva 643
„Abc – ul Cunoașterii” (Opțional pentru grupa mare)

1382
183. LAZLO IOANA/ VODIȚĂ ANCA, ISMB/ Grădinița nr. 273 648
„Noile educații în Școala Modernă- Educația pentru Sănătate”
184. LEUCĂ BRÎNDUŞA, Grădiniţa P. N. “Ţăndărică”, Suceava 651
O artă redescoperită de cei mici – Opționalul “Să Țesem Frumos!”
185. LIEA AURORA – NICOLETA, Grădiniţa P. P. Nr.2 Lugoj , jud. Timiş 655
Proiect de Parteneriat Educaţional „Focul – Prieten Sau Duşman”
186. LUCA VIDIA RODICA, Grădiniţa P. P. Nr.4, Reghin 658
Proiect Educaţional Ecologic „Micii Ecologişti”
187. LUPU LUMINIȚA, ZAMFIR PARASCHIVA, Grădinița P.N. nr.1 Lunca Cetățuii, jud. 662
Iași
„Educația ecologică în grădiniță”
188. MĂRGINEAN LILIANA-CAMELIA, Grădinița P. P. „Lumea Prichindeilor”, Câmpia 666
Turzii, jud. Cluj
„Copilul tău, prietenul lui ecologel – program de activitate în cadrul unui opţional de
educaţie ecologică”
189. MARȚIN LAURA, Grădinița P. P. nr. 12 Iași 670
„Softul educațional la nivelul preșcolar”
190. MATEI ANDREEA ALINA, Grădinița P. N. Ciocănăi, comuna Moșoaia 673
„Formarea comportamentului ecologic la preşcolari prin activităţile de educaţie
ecologică”
191. MATICIUC GEORGIANA,Grădinița P.P Nr. 12 Iași 677
Proiect Educațional,, Copil ca tine sunt și eu!ˮ
192. MEȘNIȚĂ GABRIELA, Grădinița P. N. Nr. 6 Iași 681
„Rolul poveștilor în educația ecologică a preșcolarilor”
193. MIHALACHE ANGELA, ROCA SIMONA, Grădinița P. P. Nr. 13 Iași 688
„Gestionarea eficientă a abilităților emoționale ale copiilor de vârstă preșcolară”
194. MOGÎLDEA MIHAELA, Grădinița P. P. Nr.11 Iași 691
„Emoțiile copiilor noştri…”
195. MOLDOVAN IOANA MARIA, Grădiniţa P. S. ,,Dumbrava Minunată”, Bistrița 695
„Carnavalul prămăverii”- proiect de activitate integrată

1383
196. MUNTEAN ANA MARIA,G.P.P.,,Prichindelulˮ struct. G.P.P.,,Pinochioˮ Rădăuți 698
„Familia mea”
197. MUREŞAN ANA VIORICA, Grădiniţa P. S. “Dumbrava Minunată”, Bistriţa 705
„Demersuri de integrare a noilor educații în învățământul preșcolar”
198. MURTAZA GHIULER, Grădinița P. P. Amicii Constanța, jud. Constanța 709
„Învaţă să mănânci sănătos, să creşti mare şi frumos”
199. NEACȘU CONSTANȚA, Grădinița P.P.,,Castelul Magicˮ Pitești 711
„Educația ecologică în grădiniță”
200. NICOLAE ANAMARIA SABINA, Grădiniţa P. S. ,,Dumbrava Minunată”, Bistrița 715
Proiect de activitate integrată „Emoții”
201. NICOLAE MĂDĂLINA, Școala Gimnazială, Măgurele, jud. Prahova 718
„O educație pentru un viitor durabil”
202. NIȚU ALINA, Grădinița P. N. Fierbinți-Şelaru, jud. Dâmbovița 720
Opţional ,,Educaţie Pentru Sănătate și Securitate Personală - Ai Grijă De Tine !”
203. OPREA LILIANA, Grădinița Nr.1 Costești 724
„Rolul activităților outdoor in dezvoltareacreativității şi imaginației la vârsta
preşcolară”
204. PANAINTE ANDREEA, DRAGOMIR DANIELA, Grădiniţa P. P. Nr. 14 Iaşi 727
„Învăţământul preşcolar şi noile educaţii”
205. PÎRGHIE DULCINEEA CĂPȘUNICA, Grădinița P.P.,, Prichindelulˮ 730
„Valorizarea rutinelor și tranzițiilor în cadrul domeniului dezvoltare fizică, sănătate și
igienă corporală”
206. PETRE DANIELA, SOLOMON IRENA, Grădinița P.P.,,Căsuța Poveștilorˮ Pitești 734
„Folosirea softurilor educaționale în procesul de predare-învățare-evaluare în
grădiniță”
207. POPESCU ROXANA, Grădiniţa P. P. Nr. 15 Braşov 739
Proiect Educativ „O Lume Minunată!”
208. POPESCU VALERIA, Grădinița „Cezar Petrescu”, Bușteni, jud. Prahova 743
Proiect Educaţional în Parteneriat „Țara Mea”
209. POSTOLACHE GEORGIANA, Grădinița P. P. Nr. 12 Iași 747
„Regimul de viaţă al preşcolarului gestionarea timpului şi activitatea fizică”

1384
210. POTORAC DANA MARINA, Grădinița P. N. Sălcioara, Smeeni, jud. Buzău 751
„Aspecte de educaţie ecologică”
211. RADU ELENA, Școala Gimnazială,, Ion Ghicaˮ Iași 755
Proiect Educațional ,,Să Aducem Verdele În Școalăˮ
212. ROȘU ROXANA, MAXIM NICOLETA, Grădinița P. P. Nr.14 Iași 760
„Demersuri de integrare a noilor educații în învățământul preșcolar”
213. RUGE IOANA, Grădinița P. P. Nr. 54 Oradea 763
BELE MIHAELA, CSEI Orizont, Oradea
„Activități Outdoor ”- Exemple de bune practici
214. SABĂU CORINA MIRELA, BOCA VIORICA, G.P.P.,,Prichindeii veseliˮ Huedin 766
„Activitățile de tip outdoor”- modalități de educație ecologică
215. SĂNĂTESCU ANDREIA, GHERGUȚ PAULA, Grădinița P.P.Nr.12 Iași 769
„Arta de a crea”
216. SÂRBU LILIANA, Grădinița P. P. Chișineu-Criș, jud. Arad 772
,,Micul Meșter” - Planificare Activitate Opțională Domeniul Om Și Societate –
(Activitate Practică ), Nivelul II ; Durata : 1 An
217. SÂRBU LILIANA, Grădinița P.N. Podu Iloaiei, jud. Iaşi 778
„Valențele formative ale noilor educații în învățământul preșcolar”
218. SAVA MARGARETA, Grădiniţa P. S. ,,Dumbrava Minunată”, Bistrița 782
„Călătorie plăcută”
219. ȘERFEZI ERIKA, ADELA HORGA, Grădinița P. P. Nr. 28 Oradea 785
„Educaţia ecologică în grădiniţa de copii”
220. ŞINCAR AURICA, Grădiniţa P. P. Nr. 33 Satu Mare 790
Patrula Eco “ Mici Puternici Şi Convingători”
221. STAN OANA-ELENA, Școala Gimnazială Nr.13 Rm.Vâlcea 792
„Abordări educaţionale în învăţământul contemporan”
222. STANCIU ELENA CRISTINA, Grădinița P.P.Nr.22 Drobeta Turnu Severin 797
„Educația ecologică în grădinița de copii”
223. STOICA ANTOANELA, ROCA FELICIA, Grădinița P. P. Răducăneni, jud. Iași 802
Program de educație nutrițională în învățământul preșcolar „Mâncăm Sănătos Pentru O
Viață Sănătoasă”

1385
224. STROIE SIMONA MIHAELA, Grădinița P.P.Nr. 14 Iași 807
„Importanța parteneriatelor educaționale din perspectiva activităților practice din
grădiniță”
225. ȘURPANU MARIANA,TRIȘCĂ ANA-LETIȚIA, Grădinița P. P. Răducăneni, jud.Iași 811
„Educația ecologică la grădiniță”
226. ȚAGA CAMELIA, Grădinița P. P. Nr. 21 Iași 815
Proiect Educativ „Știu Că Am Drepturi”
227. TANASĂ PAULA, Grădinița P.N. nr.1 Comarna, jud. Iași 818
„Împreună pentru copii”
228. TĂNASE IOANA, Grădinița P.P. Nr. 1 Costești 822
„Educații outdoor, istoric și forme de manifestare”
229. TĂNASE MARINETA, Grădinița P.P. Nr. 12 Iași 827
„Părinții- parteneri în educația copilului”
230. ȚARAN CORNELIA-MARIA, ROGOTI ANCA, Grădinița P. P. „ Sf. Sava” Iași 829
„În lumea copilului cu ADHD”
231. TĂTARU CRISTINA, UNGUREANU CORINA, Grădiniţa P. P. Nr.11 Bârlad 835
„Avantajele activităţilor integrate ȋn grădiniţă”
232. TEIȘANU DANIELA DORINA, Școala Gimnazială Șuțești, jud. Brăila 839
„Modalități de realizare a educației interculturale”
233. TIMOFTE NICOLETA IONELA, Grădinița P.P.,, Florilorˮ Cumpăna 844
„Educația financiară la preșcolari”
234. TIREA DANIELA, Şcoala Gimnazială „I. D. Sîrbu”, Petrila 848
„Modalităţi de abordare inter şitransdisciplinară a problemelor de
alimentaţieraţionalăprinactivităţicurriculareşiextracurriculare”
235. TIREA IONEL, Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi”, Petrila 850
„Proiect Tematic – Piramida Alimentelor-Alimentație Sănătoasă”
236. TRĂISTARU MARIA, Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel”, Domnești, jud. 853
Argeș
„Studiu privind eficiența metodelor bazate pe actiune în ceea ce privește realizarea
obiectivelor la domeniile experiențiale DȘ, DOS, DLC”

1386
237. TRIFAN GEORGETA, Grădinița P.P. și P.N.,, Iulia Hașdeuˮ Câmpina 859
Proiect de programă pentru opțional,, Vrem Să Creștem Sănătoșiˮ
238. TUDOR ANA, Şcoala Gimnazială Nr.144, București / Sector 5 863
„Locul meu de joacă este curat”
239. TUNSU ROMINA, Grădinița Nr. 9 Satu Mare 866
„Împreună pentru educațieˮ
240. VELINCOV MARIA MIRABELA, ARCHIP HORIA MĂRGĂRINT, Grădinița P.P. Nr. 871
12 Iași
Proiect educațional pentru combaterea obezității la vârsta timpurie „Minte Sănătoasă În
Corp Sănătos”
241. VOLINTIRU ELENA, Grădinița P.N.Nr. 1 Lunca Cetățuii, Ciurea, jud. Iași 874
„Noile educații în învățământul preșcolar”
242. CLAUDIA FLUTUREL, Grădinița P. P. Nr. 12, Iași 879
„Educația pentru sănătate”

SECȚIUNEA a III-a

243. ELENA LUNGU- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 886
MIHAELA SIMION- Inspector pentru educație timpurie, I.S.J. Iași
„Pledoarie pentru un spațiu educațional versatil”
244. PÂRLIŢEANU ALEXANDRU-Şcoala Gimnazială Bretea-Română 890
„Dezvoltarea creativităţii la preşcolari “
245. NUȚAȘ CRISTINA- Școala Gimnazială Nr. 1 Abram, Bihor 896
„Valențele formative ale jocului logic în activitățile matematice “
246. SZASZ PETRUȚA- Grădinița „Căsuța fermecată”Luduș 901
„Educația fizică în grădiniță prin activităţile de tip outdoor”
247. MĂRUNȚELU SILVIA- Școala Gimnazială Calopăr, Dolj 905
„Calculatorul - mijloc didactic inovator “
248. HARAGA NICOLETA- Şcoala Gimnazială,,George Călinescu” Iași- Structura G.P.N. 7 909
„Specificul învățării experiențiale în grădiniță”

1387
249. SIMIONESCU SIMONA- Școala Gimnazială nr.1 Roma 911
„Valențe formative ale mijloacelor didactice inovatoare”
250. POSTOLACHE GEORGIANA- Grădinița cu Program Prelungit Nr.12, Iași 915
„Activități de tip outdoor- modalitate de organizare împreună cu preșcolarii “
251. BENEDIC CRISTINA şi ARDELEANU GENOVIA- Școala Gimnazială,,George 919
Călinescu” Onești, Jud. Bacău
„Amenajarea sălii de clasă- contribuție la dezvoltarea psihoindividuală a copilului
preșcolar ”
252. APETREI ANA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 924
„ Scheletul uman- 5 faze distincte” (incastro)
253. ZORILĂ COCULEANA- Școala Gimnazială I.D.Sîrbu Petrila, Hunedoara 931
INȚA RAMONA- Școala Gimnazială „Sf. Varvara” Aninoasa, Hunedoara
„Valorificarea metodelor interactive în perspectiva asigurării calităţii pedagogice !”
254. MIHĂILESCU ANA- Grădinița Liceului Teologic, Tg- Jiu 936
„Activităţile de tip outdoor – posibilităţi şi modalităţi de organizare cu preşcolarii”
255. APETREI LUIZA-ELENA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 938
„Panoul de motricitate (încuietori). Valențe formative și integrarea în context didactic ”
256. POPESCU ADRIANA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 946
Pagină senzorială „Toamna în cămară”
257. DOINA GROSU- Şcoala Gimnazială ”Ioan Băncescu”- Grădinița cu Program Normal 950
Adâncata, Suceava
„Tehnici, metode sau strategii complexe dobândite în învăţarea experenţială din
grădiniţă”
258. TEODORESCU IRINA- Grădinița Cuvioasa Parascheva, Iași 956
Proiect de activitate-„Sistemul solar”
259. TOPALĂ ADINA IONELA- Școala Gimnazială NR. 12, Structura: Grădinița cu P.P. 962
CFR, Timișoara
„Importanța climatului educațioal în dezvoltarea copilului preșcolar și efectele tipurilor
de activități desfășurate în grădiniță (indoor/outdoor), precum și a mijloacelor de
învățământ ”

1388
260. NARCISA AILINCĂI- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3 Iași 966
Clubul curioșilor – Experimente pe înțelesul meu
261. NICOLAESCU LUMINIȚA- Grădinița cu Program Prelungit Nr.3 Iași 969
„Utilizarea metodelor interactive în cadrul activităţilor instructiv-educative din
grădiniţă ”
262. CIOTLOȘ CRISTINA și RADU IULIA-LUMINIȚA- Grădinița cu Program Prelungit 975
Nr. 3, Iași
„Centrul construcții în alternativa step by step”
263. LUNGU ELENA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 978
„Teatru de păpuși ”
264. PRISACARU ELENA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 984
Pagină senzorială pentru meserii „Grădinarul”
265. TURCUMAN MĂDĂLINA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 990
„Flanelograful cu emoţii ”
266. SOFRAGIU MARIA- Grădiniţa cu Program Prelungit nr 26, Iaşi 995
„Anotimpurile şi caracteristicile lor”
267. MARIN-TĂCUȚANU NICOLETA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași- 1002
Structura Bucium
„Sistem de amestecare a culorilor”
268. PARASCHIV ARETA- Grădiniţa cu Program Prelungit nr 26, Iaşi 1008
„Animale domestice și păsări de curte – planşe cu 3 buzunăraşe pentru depozitarea
elementelor caracte-ristice fiecărei categorii: animale, păsări și puii lor ”
269. APETREI SILVIA-Grădiniţa cu Program Prelungit nr 26, Iaşi 1014
„Valențe formative ale spațiului educational”
270. LUNGU ANDREEA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 1018
„ Ferma animalelor”
271. IFTIMI IONELA-MĂDĂLINA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 1023
„Înghețate din burete cu un număr de elemente”
272. IOVOAEA RALUCA DANIELA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași – 1029
Structura GPS Bucium
„Șorțulețul cu povești”

1389
273. CARAMALĂU ANCUȚA- Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 26, Iaşi 1033
„Stimularea senzorială a preşcolarilor. Lumea fascinantă a apelor – acvariul ”
274. PLĂMĂDEALĂ PAULA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 1040
„Mulțimi-aprecierea globală a cantității”
275. ARSENE-ANTON GABRIELA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 1045
„Cubul cu buzunare”
276. DASCĂLU ANDREEA-MARIA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 1052
„Umbrela cuvintelor”
277. SERDENCIUC ANGELICA-Grădinița cu Program Prelungit Nr. 26, Iași 1059
„Sensibilitatea senzorială”
278. HOLBAN IULIANA-Grădinița cu Program Normal „Năsturel” Constanța 1062
„Amenajarea spațiului educațional în centre de activitate”
279. PĂSCULESCU ANDREEA- Grădinița cu Program Prelungit Nr.1. Hunedoara 1067
„Organizarea și amenajarea spațiului educațional în grădiniță”
280. OLAR DANIELA- Şcoala Gimnazială „Mihai Viteazu” Şelimbăr 1071
„Mediul educațional și utilizarea unor strategii inovatoare”
281. TIMOFTE BIANCA-ANDREEA- Grădinița cu Program Normal Nr. 17, Iași 1076
„Știu și eu! Acestea sunt organele din corpul meu!”
282. MOȘNEAGU IULIANA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3, Iași 1081
Amenajarea centrului „Joc de masă”
283. GRAUR INGRID și SPIRIDON RAMONA- Grădinița cu Program Prelungit Nr. 3, Iași 1086
„Valentele formative ale utilizării jucăriilor create de copii în cadrul centrului pentru
joc de rol”
284. DOBRE MARINELA- Şcoala Gimnazială „I.D. Sîrbu” Petrila 1090
„Integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale”
285. DRAGOSTE FELICIA și ROȘCA DANIELA ANA-Grădinița cu Program Prelungit 1093
„Căsuța cu povești”- Bistrița
„Organizarea și amenajarea spațiului educațional și rolul acestuia în dezvlotarea
preșcolarilor”
286. GRIGORESCU ALINA- Şcoala Gimnazială „Mihai Viteazu” Şelimbăr 1097
„Amenajarea mediului educațional indoor”

1390
287. BURGHEAUA RODICA MIHAELA și NISTOR MARIA- Grădiniţa cu Program 1100
Prelungit „Sf. Sava” Iaşi
„Construirea mediului educaţional în grădiniţă”
288. GROZESCU PETRONELA-Școala Gimnazială „G. Călinescu”, Onești, Jud. Bacău 1103
„Influența educației outdoor în dezvoltarea copiilor preșcolari. Mijloc didactic
inovator”
289. ALMĂȘAN TANIA CELESTINA- Grădinița cu Program Prelungit Daniela, loc. 1106
Floresti, Jud. Cluj Napoca
„Organizarea și amenajarea spațiului educațional în grădiniță”
290. PANAINTE ANCA ELENA și PETRIŞOR MARIANA- 1112
GrădinițacuProgramPrelungitNr. 3, Iaşi
„Spaţiul educaţional outdoor şi impactul acestuia asupra dezvoltării copiilor”
291. ALUPOAIE ELENA CORINA și KAPRONCZAI KRISTINA- Grădinița cu Program 1117
Prelungit Nr. 29, Iași
„Centrul „știință” și rolul său în dezvoltarea competențelor de investigație a naturii”
292. PALCU FLORENTINA- Grădinița cu Program Normal Nădab 1120
„Valențe educative și inovarea în mediul educational”
293. ȘARAMET LĂCRĂMIOARA- Grădinița cu Program Prelungit,,Voinicelul” Botoșani 1124
„Înțelegerea conceptului de educație outdoor; aplicații la nivelul învâțământului
preșcolar”
294. PINTEA MIRELA & PUIU AVRAMIA- G.P.P.,,Prichindelul” - G.P.P.,,Pinochio” 1127
structură Rădăuți – Suceava
„Activităţi de tip outdoor, o modalitate de parcurgere a curriculumului prin care vizăm
starea de bine a copilului”
295. MOISĂ CĂTĂLINA- Liceul Tehnologic „Grigore Antipa” Bacău 1130
„Mijloace didactice moderne”
296. ȘURPĂNELU ZÎNA și IONESCU ALINA ELENA- Grădinița cu Program Prelungit nr. 1133
3, Iași
„Influența centrului alfabetizare din clasa step by step asupra dezvoltării copilului
preșcolar”

1391
297. GĂLĂŢANU ELENA MIRELA- Colegiul Naţional „G. Ibrăileanu”, Grădiniţa cu 1136
Program Prelungit nr.10
„ Integrarea materialelor senzoriale în activităţile experienţiale din grădiniţă”
298. HUCANU GEANINA ELENA- Școala Gimnazială Liteni 1140
„Valențe formative ale spațiului educațional și ale mijloacelor didactice inovatoare”
299. BORŞ CRINA- Colegiul Naţional „Garabet Ibrăileanu”, Grădiniţa cu program prelungit 1142
nr.10
„Sarcini de învăţare cu caracter experienţial: decorare cu creioane din glazură de zahăr
şi aplicare de bomboane”
300. MIHAELA BAGHIU și MARIANA ZMĂU- Grădinița cu Program Prelungit nr. 8, Iași 1147
„Amenajarea mediului educațional indoor/outdoor și influența acestuia în dezvoltarea
copilului preșcolar”
301. MANEA CRISTINA- Grădinița Vernești, jud. Buzău 1151
„Amenajarea spaţiului educaţional şi educaţia de calitate”
302. HAMZA ADRIANA- Școala Gimnazială Grajduri, Grădinița cu Program Normal 1155
Grajduri
„Povești sub lupă”
303. POPA RAMONA și MIHAI DUMITRU- Şcoala Gimnazială Nr. 1 Budeasa 1158
„Rolul pedagogiei inovatoare in procesul instructiv-educativ”
304. PETRESCU MIHAELA- Școala Gimnazială,,Sfântul Gheorghe”, Craiova, Dolj 1161
„Valențe formative ale spațiului educațional și ale mijloacelor didactice inovatoare”
305. BADI CRISTINA și HROMEI IRINA- Grădinița,,Cuvioasa Parascheva”, Iași 1164
„Spațiul educațional – contribuție la dezvoltarea personală a copilului”
306. MARIA BÎIA- GPN Lungani, Școala Profesională Lungani 1169
„Spațiul educațional adecvat - condiție a reușitei procesului educativ în grădiniță”

1392
SECȚIUNEA a IV-a

307. AILIESEI MONICA & MIRON ROXANA- Grădinița cu Program Prelungit nr. 25 Iași 1176
Proiect educaţional judeţean „Un strop de umor ”
308. AIOANEI LILIANA & MAXIM DIANA- Grădinița cu Program Prelungit nr. 25 Iași 1180
Proiect educațional „S.O.S. natura”
309. ARMANU LIVIA- Școala Gimnazială nr. 2, Piatra-Neamț 1182
Hrană pentru toţi!
310. ASANDEI ELENA- Grădinița P.N. Nr.7 Târgoviște 1187
Proiect educațional: „19 zile de prevenire a abuzurilor și violențelor asupra copilului ”
311. AVORNICESEI MARIA & PETRAȘ MIHAELA LĂCRĂMIOARA- Grădinița cu P.P. 1191
Hîrlău
„Joc, joacă, mișcare!”-Proiect educațional transfrontalier
312. BODNĂRESCU CARMEN &FILIP IRINA – Grădiniţa P.P.10 Iaşi 1195
„Experienţe didactice în context european”
313. BOTEZATU CARMEN- ȘcoalaGimnazială „D.A. STURDZA”- StructurăGradinița P. P. 1199
nr. 2 Iași
Proiect educaţional intercultural“Pe aripile prieteniei indiferent de rasă sau etnie”
314. CHELARU MARIA- Grădinița ”Roza Venerini”, Pildești-Neamț 1202
Proiect educațional de educație alimentară ”Mănânc sănătos, cresc bine”
315. CIOBANU DANIELA PETRONELA& ȚIBULCĂ GABRIELA MIHAELA- Grădinița 1207
cu Program Prelungit nr.1 Târgu Frumos, Jud. Iași
Proiect educational local, ediția a II-a, decembrie 2018 ,,Ne bucurăm de Moș Nicolae și
de Moș Crăciun!
316. CLIMESCU LINA&CHIRILĂ VIORICA -Școala Gimnazială „George Coșbuc” Iași- 1210
Structura Grădinița P.P. nr. 27
"Beneficiile parteneriatelor educaționale"
317. COJOCARU LĂCRĂMIOARA ALINA & PALEL-MANOLE TEODORA- G.P.P. „Sf. 1214
Sava” Iaşi
„De la lume adunate şi-napoi la lume date- Festival judeţean – CAEJ 2019, poziția 87

1393
318. COSTAȘ SABINA MIHAELA – Școala Profesională Specială „Trinitas” Târgu Frumos 1222
Proiect de activitate – „Culorile"
319. DABIJA SIMONA & ATASIEI OANA- G.P.P.Nr.25, Iasi 1227
„Grădinița mea, o cutiuță cu emoții”
320. DUMITRU ADRIANA- Grădinița cu P. P. Nr. 12 Brașov 1229
Concurs județean ,,La mulți ani, copilărie!”
321. DUMITRINA GAVRIL - Grădinița cu Program Prelungit Nr. 29 Iași , ANDREIA 1234
AVERESCU - Școala Gimnazială „ Alexandru cel Bun ” Iași
Proiectul educațional județean “Atitudini ”
322. BUZDUGAN ALINA & GHEMES CARMEN-Gradinița cu Program Prelungit nr.25 Iași 1239
Proiect educaţional regional”Grădiniţa – paradisul copiilor”
323. IFTIME IRINA- Grădinița cu Program Prelungit nr. 25, Iași 1242
Proiect educațional – „Educație pentru sănătate” - Olimpix
324. IURESCU LILIANA NICOLETA - Școala Gimnazială Nr. 11 Botoșani-PJ - Grădinița 1245
cu P. P. nr. 14 Botoșani-structură
Proiect educațional social „Natura, carte deschisă pentru minte și suflet”
325. KEHLAOUI CARMEN- Şcoala Gimnazială „George Călinescu” Iaşi 1250
Proiectul judeţean „Palate şi poveşti”, o lume a poveştilor spuse prin modelaj
326. LUCACI EMILIA MARIA-Grădinița cu Program Prelungit Nr. 13, Iași 1254
,,Educație fără pereți - nouă ne place outdoor!”Formarea cadrelor didactice prin
programul Erasmus+
327. LOREDANA MÂNDRU & ANA-MARIA LATU- Școala Primară Lorelay, Iași 1259
„Impactul pozitiv al proiectelor etwinning asupra dezvoltării cognitive și emoționale a
preșcolarilor”
328. MARCU DANIELA– Școala,,D.A.Sturdza,,-Grădinița P.P.nr.2-Iași 1263
Proiect educativ ,,Ne jucăm , creativi suntem, ajutăm”
329. VICTORIȚA-ANDREEA MENȚER & MARIA ONEAGA - Grădinița cu Program 1269
Prelungit Nr. 20 Iași
„Educație holistică prin activități extracurriculare"
330. MEREU NICOLETA- Grădinița cu program normal Drăgănești, jud. Prahova 1272
„Tendințe moderne în educația parentală” concurs

1394
331. MISĂRCIU LIDIA & TOMA IOANA- Grădinița cu P.P. nr. 25 Iaşi 1276
Proiect educațional,,Sfântul Nicolae – prietenul copiilor”
332. FLORICA MORARIU &VASILICA DAMASCHIN- Gradinița cu Program Prelungit 1280
Nr.4 Iași
Proiect Erasmus+ ,,Caring well together’’
333. NISTOR FLORINA &DOSOFTEI OLGA- Grădinița cu Program Prelungit nr. 13 Iași 1283
Proiect educational ,,Să învăţăm de la bunici!”
334. ONICEANU ANIȘOARA- GPN Pîrcovaci, județul Iași & Crăciun Laura-Școala 1289
Gimnazială Pîrcovaci
Proiect educațional ,,De la moși- strămoși lăsate și de noi sunt învățate”
335. PAŞCA IRINA MARIA - G.P.S. “ Dumbrava Minuntă” Bistriţa 1292
Proiect educaţional "Artă populară prin joacă” , CAER 2018
336. PÎNZARIU PETRONELA - Şcoala Gimnazială “George Coşbuc”, Iaşi 1297
"Abordarea educaţiei holistice prin proiecte europene"
337. PLEȘCA DANIELA -Grădinița cu P.P. nr. 24 Iași 1300
"Proiectele Etwinning realizate prin parteneriate internaționale – modalitate
eficientă de abordare a educației"
338. POPA MARIA LAURA &HRIMIUC LAURA- Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13, 1306
Iași
Proiect educativ „Micii sanitari”
339. PREDA MARIANA -Grădiniţa cu Program Prelungit ,,Castelul Magic”, Piteşti 1312
Proiect educaţional ,,Suflet pentru suflet”
340. LILIANA PRICOPI - Şcoala Gimnazială ”Ioan Cernat” Havîrna - Grădiniţa Balinţi, Jud. 1315
Botoşani
Proiect educaţional de incluziune”Grădiniţa de vară”
341. PRODAN IULIANA- Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.13, Iași 1319
Proiect „Caruselulprieteniei”înscrisîn C.A.E.J, I.Ș.J. Iași, ediția a XI-a
342. RĂDEANU MIHAELA - Școala Gimnazială „Petru Anghel” Probota- structura Perieni 1324
Proiect educaţional „Creangă, îndrăgit povestitor”
343. ANCA ROMAN & CARMEN TIRON- Şc. Gimnazială „Carmen Sylva”/GPP Nr. 9, Iaşi 1328
"Grădifest – zâmbetul copilăriei pe tărâmul fanteziei"

1395
344. ROTUNDU EMA & HUSARIU ANDREEA-ROXANA- Grădinița cu Program 1332
Prelungit nr. 25, Iași
Proiect de parteneriat educațional internațional ”Prietenia – floare de preț”
345. RODICA SAVA-Grădinița cu Program Prelungit Nr.13,Iași 1335
Proiectul educativ județean „Micul pieton„
346. SEMENIUC ANA - Grădiniţa Rona de Sus, MM 1339
Proiect educaţional “Pompierul, prietenul meu”
347. SLAVU CATI & CHIRILĂ FILOTEIA - Grădinița cu P.P.Nr. 2 Bârlad, Vaslui 1343
Proiect de parteneriat educațional ,, Prieteni la distanță”
348. SURUGIU BIANCA-GEORGIANA- Grădinița cu Program Prelungit nr. 27, Iași 1346
Proiect de parteneriat “Grădiniță – medic stomatolog”
349. TRIFU ADRIANA -Grădinița cu P.P.nr.2 Bârlad,jud.Vaslui 1349
Proiect de parteneriat educativ„Invățăm să ne apărăm viața!”
350. MARIA URSACHE & VERONICA ZVORĂŞTE - Grădiniţa Junior, Universitatea AL. 1353
I.Cuza din Iaşi
Outdoor 4 all
351. ROTARU ANDREEA &VĂCĂREANU CĂLINA- Gradinița cu Program Prelungit nr. 1357
25-Iași
Proiect de parteneriat educațional – Proiect umanitar”Impreună pentru a zâmbi”
352. GAROFIȚA VIERU & SUZANA LUCACI- Grădinița P.P. 3 Iași 1360
"Necesitatea abordării proiectelor educative în grădiniță"
353. VIRGOLICI DENISIA AMALIA -Școala ,,Costache Antoniu’’ Țigănași, Iași 1363
Proiect educaţional„Culoare și zâmbet în ochi de copil”
354. ZAPAN CONSTANȚA- Grădinița cu Program Prelungit nr. 25 Iași 1366
Proiect de parteneriat educațional ”Dinți sănătoși pentru un zâmbet frumos„

1396
1397
1398