În structura activităților psihice, jocul figurează ca formă de activitate cu origine în

ontogeneza timpurie. Dezvoltarea psihologică a copilului nu se realizează de la sine, în mod

instinctiv, ci prin două instrumente fundamentale: jocul și imitația. Jocul este folosit de copil
chiar de la naștere și este prima lui formă de activitate, imitația nu apare decât după câteva luni.
Neagu M.R. este cel care afirmă că „un joc bine organizat și pregătit constituie un mijloc
de cunoaștere și familiarizare a copilului cu viața înconjurătoare” (Neagu, M. R. (2011) - Jocul
didactic: cale de acces spre sufletul copiilor, editura Rovimed Publishers, Bacău). Jocul
constituie principala activitate a copilului. Acesta este elementar central în jurul căruia se
acumulează experiențele de viață, se pun în mișcare propunerile educaționale ale adultului, se
împletește latura individual cu cea socială și se construiește pas cu pas personalitatea copilului.
Prin joc, copiii:
- învață elemente de vocabular nou numind obiectele în timpul jocului; caracteristicile
acestora, relațiile dintre ele, utilizând structuri gramaticale, dezvoltându-şi abilitatea de a susține
o conversație;
- învață muzica prin intermediul jocurilor cu text şi cânt, jocurilor cu acompaniament
instrumental; îşi formează deprinderi matematice, construiesc, numără cuburi, obiecte, le
compară, le sortează, le așază în spațiu.
- îşi dezvoltă abilități spațiale prin arte (desen, pictură, modelaj), prin jocurile de
corespondență vizuală şi pe baza realizării de semne vizuale; aleargă, se cațără, aruncă şi prind
mingea sau alte obiecte, sar coarda dezvoltându-şi abilitățile de tip corporal-kinestezic;
conștientizează propriile sentimente, gânduri;
- rezolvă situații problematice, găsește soluții pentru probleme reale;
- dobândește abilități sociale îndeplinind diferite roluri sociale, învață să vadă lumea din
perspectiva altor persoane, folosesc limbajul adecvat negocierii şi rezolvării de probleme,
colaborează şi acceptă propuneri, idei etc.
Jocul este un mijloc de educare indirectă. Neagu M.R. este cel care consideră că „Cu
ajutorul lui, copilul poate fi influențat prin intermediul situației ludice. Corespunzând
particularităților de vârstă școlară mică, jocul didactic are valențe formative dintre cele mai
bogate. În joc se formează deprinderile de muncă independentă, perseverență și dârzenie pentru

1
învingerea dificultăților, atitudinea disciplinată. De altfel, în jocurile didactice se dezvoltă
mobilitatea proceselor cognitive, inițiativa și inventivitatea.” (Neagu, M. R. (2011) – Jocul
didactic didactic: cale de acces spre sufletul copiilor, editura Rovimed Publishers, Bacău).
În continuare sunt prezentate tipuri de jocuri folosite în diverse activităţi ludice.

1. Jocurile didactice
Jocul didactic prezintă ca notă definitorie îmbinarea armonioasă a elementului instructiv
cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didactică si acțiunea de joc.
Jocul didactic, încadrându-se în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin
obligativitatea respectării regulilor care precizează căile ce trebuie urmate de copii în
desfășurarea acțiunii ludice.
Neagu M.R susține că pentru buna desfășurare a jocului există „sarcinile didactice care
contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor și la valorizarea lor” (Neagu,
M. R. (2011) – Jocul didactic: cale de acces spre sufletul copiilor, editura Rovimed Publishers,
Bacău). El afirma de asemenea că jocul „exersează inteligența, aduce stăpânirea de sine fără de
care nu poți fi o ființă umană, fără a fi cu adevărat om. Folosit ca mijloc de învățare, jocul
didactic înlătură plictiseala și dă senzații de bucurie, destindere și odihnă.” (Neagu, M. R. (2011)
– Jocul didactic: cale de acces spre sufletul copiilor, editura Rovimed Publishers, Bacău).
Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele
componente ale acestuia sunt:
Scopul jocului - reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se
formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.
Conținutul jocului - include totalitatea cunoștințelor, priceperilor si deprinderilor cu care
copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare.
Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului
pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma
unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să
efectueze.
Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și
acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea
acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.

2
 Elementele de joc - includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută,
atractivă, distractivă activității desfășurate.
Jocurile didactice antrenează toți elevii, Neagu M.R. consideră că acestea „acționează
favorabil asupra copiilor cu rezultate slabe la învățătură, crescându-le performanțele și căpătând
încredere în forțele proprii. În jocurile didactice sunt puși în situația să eleboreze diverse soluții
de rezolvarea, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităților intelectuale individuale.” (Neagu,
M. R. (2011) – Jocul didactic: cale de acces spre sufletul copiilor, editura Rovimed Publishers,
Bacău).

2. Jocurile exercițiu
J. Piaget atestă că jocul – exercițiu constă în repetarea pentru plăcerea activității însușite
pe alte căi în scopul adaptării. El îndeplinește o funcţie fonetică, dar şi informativă, fiind acela ce
organizează plenar copilul, o angajare atât pe verticală, cât şi pe orizontală a activităţilor psihice.
Exercițiile – joc se desfăşoară în grupuri mici de copii şi în muncă individuală, chiar şi
frontal, în scopul pregătirii verbale a activităţilor dirijate. Ele au calitatea de a putea fi adaptate
nivelului de dezvoltare a limbajului fiecărui copil şi de a permite repetarea exerciţiului de atâtea
ori cât este necesar pentru a se obține saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a
copilului.
Metodica desfășurării acestor exerciții este următoarea:
 copiii sunt introduși în mod atractiv în exerciţiul – joc prin trezirea şi menținerea interesului
pentru el;
 educatoarea explică şi demonstrează exerciţiul pe care copiii îl au de realizat;
 copiii execută exerciţiul sub supravegherea educatoarei;
 educatoarea sintetizează materialul verbal exersat, analizează şi apreciază munca preșcolarilor.
De obicei, jocurile – exercițiu precedă jocurile didactice, pentru familiarizarea copiilor cu
expresiile, cuvintele sau imaginile folosite în timpul jocului didactic. Pentru formarea limbajului
şi a capacităților de comunicare verbală un loc important îl au jocurile – exercițiu care sporesc
numărul de cuvinte cunoscute şi folosite activ, precum şi jocurile – exercițiu de întrebuințare a
cuvintelor în contexte noi, neînvățate, dar care concordă cu sistemul limbii, pentru că vorbirea
poate avea atât caracter reproductiv cât şi creator.

3
 Copiilor le place să se amuze jucându-se cu vorbele, schimbând cuvintele între ele, ori
sunetele şi silabele din interiorul cuvântului. Le place să alcătuiască structuri verbale absurde şi
să se amuze de rezultat.
Jocuri – exercițiu pentru depistarea tulburărilor de limbaj
Prin exercițiu – joc copiii sunt atrași, interesați, participativi, prelungind uneori „jocul” şi în
afara activităţilor organizate. În acest fel noi nu „predăm” sunetele, ci „ne jucăm” învățând
pronunția corectă a sunetelor, chiar şi a celor mai grele. Ca să realizăm această metodă, ne
folosim – după caz – de explicația sumară pentru a le atrage atenția, de demonstrație, din partea
cadrului didactic, precum şi de imitație din partea copiilor. Sistemul nostru de exerciții trebuie
însușit temeinic de educatoare şi aplicat selectiv, în funcţie de vârstă şi particularitățile
individuale privind felul abaterii de la vorbirea normală.
Jocuri – exercițiu pentru dezvoltarea auzului fonematic
Auzul fonematic este o particularitate a auzului uman, care constă în capacitatea de a
identifica şi diferenția sunetele limbii vorbite. Unele investigații de specialitate, precum şi
observațiile noastre, evidențiază faptul că există copii care au capacitatea de a recepta fonemele
dar nu le pot exprima verbal, pe când alții pot auzi diferențiat, corect, fiecare sunet din cuvânt,
iar pe de altă parte să analizeze şi să sintetizeze sunetele, să opereze cu fenomene pentru a
ajunge la structura fonematică a cuvântului şi deci la structura propoziției.
Auzul fonematic la preșcolari se poate educa prin următoarele măsuri:
 modelul de pronunție corectă al educatoarei;
 exersarea pronunției corecte a sunetelor şi combinațiilor de sunete prin exerciții – joc

3. Jocul simbolic
Jocul simbolic este definit drept jocul în care copiii accept și își asumă diferite roluri.
Barierele realității și ale timpului nu mai contează în jocul simbolic, copiii putând fi regi și
împărați, animale păsări sau zei. Unde altundeva poți găsi în același loc polițiști, veterinari,
coafeze, prințese sau profesori care să lucreze împreună fără nici o problemă? În jocul simbolic,
desigur.
În funcție de evoluția comportamentului ludic al copilului, jocurile simbolice pot fi:
jocuri simbolice primare si jocuri simbolice evoluate;

4
 În funcție de același criteriu, jocurile simbolice primare se grupează în: jocuri de
manipulare sau jocuri-exercițiu și jocuri imitative;
În funcție de izvorul cunoașterii, jocurile   simbolice evoluate pot fi: jocuri cu subiecte
din viața cotidiană și jocuri cu subiecte din povești și basme.
În 2012, dr. Scott Kaufman a prezentat numeroasele beneficii pe care jocul simbolic le are
asupra procesului de dezvoltare al copiilor. Între 2 și 6/7 ani, jocul simbolic aduce nenumărate
avantaje copiilor fiindcă prin intermediul acestuia:
 Copiii învață despre ei și despre lume. Află ce anume le place, care sunt interesele și abilitățile
pe care le au. Observă mai atent lumea din jur și transpun realitatea pe care o observă, în joc.
 Copiii se confruntă cu situații care îi sperie sau care sunt noi. Nu puține sunt jocurile în care
un copil merge la doctor fiindcă îl doare ceva sau se preface că merge la frizerie. Prin astfel de
roluri, copiii îşi explorează emoțiile și se pregătesc să facă fata emoțional situațiilor similare cu
care se vor confruntă la un moment dat în viaţă.
 Copiii îşi dezvoltă abilități sociale. Jocul simbolic presupune strategii de gândire avansate, bune
abilități de comunicare și de socializare. Copiii învață să negocieze, să ia în calcul opiniile altora,
să îți amâne recompensa, să ajungă la un numitor comun cu alții etc.
 Copiii îşi dezvoltă abilități cognitive: capacitatea de organizare și planificare, înțelegerea
relației cauză-efect, abilitatea de a urma un fir narativ. De asemenea, jocul simbolic oferă
copiilor multe ocazii de a aborda probleme și conflicte și de a găsi soluții potrivite.
 Copiii îşi dezvoltă inteligența socială și cea emoțională. Copiii descoperă prin jocul simbolic
indicii despre cum să citească expresiile emoționale, cum să îşi recunoască propriile emoții și să
le gestioneze. De asemenea, în jocul simbolic, copiii exersează exprimarea emoțiilor intense
precum furia, tristețea sau frustrarea, acestea fiind integrate într-un context. De exemplu, furia
sau agresivitatea este exprimata într-un joc în care doi inamici se lupta pentru supremație.

4. Jocurile cu reguli
Spre deosebire de alte tipuri de jocuri, jocul didactic are o structură aparte. Elementele
componente ale acestuia sunt:
Scopul jocului - reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv și se
formulează pe baza obiectivelor de referință din programa activităților instructiv-educative.

5
 Conținutul jocului - include totalitatea cunoștințelor, priceperilor si deprinderilor cu care
copiii operează în joc. Acestea au fost însușite în activitățile anterioare.
Sarcina didactică indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul jocului
pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina didactică să fie formulată sub forma
unui obiectiv operațional, ajutându-l pe copil să conștientizeze ce anume operații trebuie să
efectueze.
Regulile jocului concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre aceasta și
acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea
acțiunii ludice pentru realizarea sarcinii didactice.
Elementele de joc - includ căile, mijloacele folosite pentru a da o coloratură plăcută,
atractivă, distractivă activității desfășurate.
Regulile jocului precizează exact pașii pe care trebuie să-i urmeze copiii pentru a se juca
frumos, ordonat. Interesant este faptul că, deși în general mediul familial presupune reguli
flexibile, în cadrul jocului abaterile nu sunt acceptate și sunt aspru penalizate de către partenerii
de joc prin excludere, marginalizare, refuz de a-l mai avea ca partener de joacă pe acela care a
încălcat regulile.
Este bine să le explicăm copiilor că, indiferent dacă pierd sau câștigă, trebuie să îi
respecte pe ceilalți participanți la joc. Un alt beneficiu pe care-l aduc regulile jocului este acela
că, încercând să le țină minte, copiii își antrenează memoria.
Totodată, își formează însușirile voinței: răbdarea, perseverența, stăpânirea de sine. Tot în
jocurile cu reguli sunt modelate și trăsăturile de personalitate: respectul față de alții,
responsabilitatea, cinstea, curajul, corectitudinea sau, poate, opusul lor.

5. Jocurile senzoriale
Există numeroase tipuri de jocuri prin intermediul care contribuie la o dezvoltare
armonioasă a copilului, printre care şi jocurile senzoriale. . Principala modalitate prin care
copilul descoperă mediul şi îşi însușește cunoștinte despre acesta in anii copilăriei mici (0-3 ani)
şi copilăriei mijlocii (3-6 ani) este calea senzorială, prin intermediul simțurilor: tactil, vizual,
auditiv, chinestezic, gustativ şi olfactiv. Jocul senzorial reprezintă tipul de joc in cadrul căruia
copiii îşi folosesc simțurile pentru a explora şi experimenta.

6
 Joaca senzorială contribuie la dezvoltarea cognitivă, a limbajului, a abilitaților sociale, a
ariei emoționale, a ariei fizice și a creativității copilului. De exemplu, când un copil explorează
diferite materiale (mălai, paste rotunde, castane, etc) își dezvoltă simțul atingerii, ceea ce creează
premisele învățării altor abilități, ca de exemplu identificarea obiectelor după atingere, întărirea
abilităților motorii fine (apucă, pune în recipient, scoate, varsă).
Pentru ca dezvoltarea emoțională și socială să aibă loc este important ca joaca senzorială
să fie împărtășită, să fie împreună cu cineva. De exemplu, când se uită la televizor sau pe tabletă
singur timp îndelungat, copilul între 1 și 3 ani este lipsit de contactul cu celălalt, esențial în
această perioadă a dezvoltării sale.
În momentul în care copilul este ținut în brațe, acesta este în contact cu adultul chiar dacă
în timpul acela se uită la un clip cu animale.
Apare astfel ocazia de a se dezvolta atât social cât și emoțional, mai ales dacă în timpul
acela adultul scoate și el sunetele animalelor respective, sau se mișcă împreună cu copilul
precum respectivul animal, sau îl întreabă și pe copil cum face respectivul animal. Astfel, copilul
are o experiență senzorială împărtășită, interactivă, ceea ce contribuie semnificativ la dezvoltarea
unui atașament sănătos.

6. Jocurile de mișcare
Jocul de mișcare este un exercițiu fizic și un mijloc principal de dezvoltare armonioasă a
copilului de vârstă preșcolară, este o acțiune preponderent corporală, efectuată sistematic și
conștient în vederea perfecționării dezvoltării fizice si a capacităților motrice. Jocul este un
mijloc ideal de educație și satisface în cel mai înalt grad  nevoia de mișcare și de acțiune.
Jocurile de mișcare utilizate în activitatea de educație fizică au conținuturi și orientări
multiple și îmbracă forme de organizare și desfășurare foarte variate. Numite și dinamice,
jocurile de mișcare se clasifică după deprinderea motrică pe care o formează: mers, alergare,
săritură, aruncare și prindere, echilibru, cățărare-coborâre, tracțiuni, împingeri și transport de
greutăți.
Etape ale jocului:
Explicarea și demonstrarea jocului
Explicarea trebuie să fie clară, succintă, făcută pe un ton potrivit, să fie accesibilă,
evitându-se deplasările celui care explică. Se va spune: denumirea jocului, conținutul, pe scurt,

7
principalele reguli, precizări cu privire la stabilirea învingătorului, urmărirea fiecărui participant,
comenzile pentru începere, desfășurare și final. Explicația va fi însoțită de demonstrație.
În timpul explicației și demonstrației, grupa va fi astfel așezată, încât să poată urmări
demonstrația. Pentru a vedea gradul de înțelegere a regulilor, educatoarea poate întreba câțiva
copii, sau le poate cere să efectueze o parte din acțiuni (jocul de probă).
Desfășurarea jocului
Începe la un anumit semnal dat de educatoare, după ce aceasta s-a convins că toți copiii
sunt pe locurile lor și au înțeles jocul. În continuare va urmări desfășurarea jocului, având grijă să
fie respectate regulile acestuia, stimulând spiritul de inițiativă, atenționând pe cei care încearcă să
încalce regulile. Respectarea regulilor și sarcinilor de joc, a normelor de conduită față de
adversar contribuie la realizarea unei atmosfere agreabile,. În timpul jocului se creează o stare
emoțională de bucurie. Arbitrajul trebuie să fie corect, nepărtinitor. Un joc bine conceput este
capabil să mobilizeze toate forțele, să mențină treaz interesul copiilor, să atingă maximum de
eficiență.
Terminarea jocului
Se face prin anunțarea încheierii acestuia, prin aprecieri generale și individuale si 
comunicând rezultatul întrecerii, în cazul în care jocul s-a desfășurat sub formă de concurs.
Stabilirea rezultatului trebuie făcuta obiectiv, evitându-se aprecierile care ar putea descuraja pe
cei învinși.

7. Jocurile de construcții
Jocul de construcții reprezintă activitatea prin care copilul exersează multe deprinderi şi
capacități care contribuie îndeosebi la dezvoltarea sa cognitivă şi a musculaturii fine. Prin
construcție copilul sortează, grupează, asociază, realizează corespondențe, stabilește raporturi
între obiecte (de mărime, de lungime, de greutate, de volum, relaţii spațiale, raporturi cauzale
etc.), organizează sau pune în valoare spațiul (prin intermediul diferitelor materiale şi forme),
îngrădirea spațiului, separarea, acoperirea lui. Jocurile de construcție se raportează la cunoaștere,
motivație şi la priceperea de a construi: „Construim gardul de la grădina zoologică”, „Construim
casa bunicilor”, „Confecționăm tractoare”, etc. (cu materiale destinate activităţilor de
construcție: Lego, Arco, Rotodisc, Mozaic, Vitocomb, Mecano, Cambino etc.).

8
 În activitățile libere, jocul de construcții poate lua forma elaborării unei construcții
originale a reconstituirii unui model prezentat anterior sau a construcției după model. Etapele
jocului de construcții sunt:
- familiarizarea cu materialele și tema jocului
- realizarea efectivă a construcției
Jocul de construcție trece de la manipularea materialului de construcție cu eventuale
încercări şi reușite de suprapuneri, specifică la 3 ani, la realizarea unor construcții sofisticate din
cuburi, combino şi lego. Subiectele acestor construcții pot fi propuse de adulți sau sunt alese de
copii în funcţie de interese, de aspecte ce i-au impresionat în momente anterioare jocului, sau pot
fi sugerate de natura materialelor utilizate.
Uneori, jocurile de construcții oferă și modele sugestie pe care copiii le ignoră la 3-4 ani,
încearcă să le rezolve, din ce în ce mai performant pe la 5 ani, iar către 6 ani încearcă să le
depășească. Deseori jocul de construcție precedă sau se îmbină cu jocul de creație. Prin el copiii
își construiesc cadrul de joc necesar subiectului din jocul de creație: șantierul, tărâmul zmeilor,
cabinetul doctorului etc.

8. Jocurile de creație
În realizarea metodică a jocului de creație, educatoarea are în fața sa sarcini educative ce
trebuie să respecte nivelul limbajului şi al vorbirii de care dau dovadă copiii, aspectele care
necesită o acțiune educativ-formativă favorabilă inițierii şi derulării subiectului ales de joc,
experiența cunoscută de care dispune pentru a parcurge un subiect.
Jocurile organizate cu copilul mic trebuie să evolueze, în consecință, de la acţiunile cu un
singur subiect-jucărie spre acţiuni mai complexe, care să-l introducă comportamental şi ca
exprimare în situații educative active din imediata lui apropiere.
Comportamentele așteptate din partea copilului de 3-4 ani vor fi :
- să imite rolul mamei, al tatălui, al doctorului, al șoferului etc.
- să folosească o vorbire de adresare plăcută când exteriorizează rolul asumat;
- să se joace individual fără să deranjeze jocul altui copil şi , treptat, să fie orientat să se „alieze”
prietenește cu alt copil/ alți copii, împărţindu-şi jucăriile, acceptându-se reciproc;
- să se obișnuiască să păstreze ordinea la colțul de joacă, pe cât posibil.

9
 La grupa mijlocie, copilul de 4-5 ani, în jocul de creație cu roluri se consolidează
achizițiile şi comportamentele de la grupa mică.
Comportamentele din partea copilului de 4-6 vor fi:
- să exprime roluri din poveștile cunoscute cât mai expresiv paraverbal: ex. Căsuța din oală;
Mănușa; Turtița; Punguța cu doi bani etc., folosind elementele de dramatizare;
- să dialogheze prin intermediul cuvântului în întreg mersul jocului;
- să se organizeze în grup de 3-5 copii în joc;
- să aștepte şi să asculte intervenția altui copil.
La grupa copiilor mari, de 5-6 ani, jocul continuă să se îmbogățească sub raportul
subiectelor şi al structurii, cât şi în ceea ce privește relațiile dintre copii. Capacitatea de reflectare
a realităţii de către copii la aceste vârste se dezvoltă mult, depășind mediul imediat apropiat.
Comportamentele așteptate din partea copiilor de 5-6 vor fi:
- să propună subiecte de joc creativ din basme şi alte conținuturi de interes pentru ei;
- să-şi aleagă accesoriile necesare rolului;
- să-şi confecționeze creativ-practic elemente simple necesare completării recuzitei;
- să comunice stările emoționale pozitive/ negative, să încerce să le explice sau să le recunoască
la alți copii;
- să se organizeze în echipă 4-6 copii;
- să caute soluții împreună pentru situații neașteptate intervenite.

În concluzie, joaca este o activitate importantă pentru dezvoltarea socială, mentală şi

fizică a copilului. Jocurile educaționale sunt importante pentru că îl mențin pe cel mic într-o
continuă stare de învăţare. Autorul Neagu M.R. consideră că „cooperarea în realizarea sarcinilor
jocului conduce la formarea spiritului colectiv. Competivitatea angajează la efort toate
capacitățile copilului fără a produce oboseală. Datorită valențelor formative pe care le au,
jocurile didactice fac parte din procesul învățării, cu precădere la limba și literatura română și
matematică. Pentru obținerea unor rezultate bune este nevoie de tact și perseverență, pasiune și
răbdare” (Neagu, M. R. (2011) – Jocul didactic: cale de acces spre sufletul copiilor, editura
Rovimed Publishers, Bacău).

10
 Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. În funcţie de vârsta şi de capacitatea
de înțelegere şi acțiune, copilul manifestă preferințe diferite pentru joc, pe măsura trecerii de la o
etapă la alta a dezvoltării psihice. Copilul mic tinde să participe la jocurile celor mari, dar de
multe ori nu reușește să se integreze condiţiilor impuse de joc.

11
 Bibliografie:
Antonovici, Ș., Neațu P. (2008)- Jocuri și activități alese: îndrumător pentru educatoare, editura
Aramis Print, București.
Catalano H., Albulescu I. (2019)- Didactica jocurilor, editura Didactică și pedagogică, București.
Dumitran M. (2005)- Jocuri și jucării pentru preșcolari, editura Campania, București.
Neagu, M. R. (2011) – Jocul didactic: cale de acces spre sufletul copiilor, editura Rovimed
Publishers, Bacău.
Voiculescu E (2002)- Psihopedagogia jocului, editura Eternitas, Alba.
http://playfullearning.ro/centru/jocul-in-dezvoltarea-copilului/
https://www.psihologclinician.ro/rolul-jocului-in-dezvoltarea-copiilor/
https://www.creeaza.com/didactica/gradinita/JOCUL-SI-ROLUL-LUI-IN-DEZVOLTA567.php
https://www.didactic.ro/materiale/129436_tipuri-de-joc

12