Importanța activităților școlare în realizarea educației ecologice

„Natura ne dă zilnic exemplu de a trăi.”

Educația ecologică se poate realiza în mod deosebit, prin școala și mass-media, având
motivație logică. Educația ecologică se bazează pe conștientizarea care are acest unic țel –acel de a
proteja natura, de a o face să-și păstreze sănătatea de care depinde în final, sănătatea noastră, a
oamenilor. Vindecarea naturii de nocivitățile existente în atmosferă, sol și apă, nu se poate face fără
conștientizare și fără o pregătire ecologică efectivă a noastră, a tuturor.
Educația ecologică începe, sau ar trebui să înceapă, din frageda copilărie. Ea contribuie la
formarea unei conștiințe ecologice și a unei gândiri ecologice despre natură, din care rezultă o
comportare atentă și corectă față de ea. În cadrul lecțiilor, în funcție de caz, este necesar a se aborda
probleme de ecologie care să contribuie gradat la formarea conștiinței ecologice.
De sănătatea Pământului depinde sănătatea noastră, de aceea trebuie să-i învăţăm pe copii să
iubească, să respecte şi să ocrotească natura. Trebuie să refacem şi să protejăm ceea ce ni se pare
inepuizabil şi gratuit, să protejăm singura planetă din Sistemul Solar pe care există viaţă, pe care
existăm noi. Avem datoria morală ca, împreună cu familia şi comunitatea, să-i ajutăm pe copii să
găsească răspunsuri la o serie de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa legătură care e între
om şi mediul înconjurător, de influenţa pe care o are omul asupra naturii.
Școala mileniului III este centrată pe elev – deci pe cel care învaţă – se impune înlocuirea
caracterului enciclopedist al actului educativ cu un proces activ care să implice atât activitate
mentală, cât şi activitatea fizică, formând capacităţi şi competenţe necesare pe parcursul întregii
vieţi: de a observa şi analiza, de a interpreta, de a compara, de a selecta, apoi de a generaliza, de a
comunica, de a coopera, de a iniţia şi de a finaliza un proiect. Se impune astfel o abordare
interdisciplinară a problemelor de studiat şi, de asemenea, parteneriatul între cadrele didactice de la
anumite discipline.
Pe parcursul întregului ciclu primar si gimnazial se observă realizarea obiectivelor educaţiei
ecologice, atât prin valorificarea conţinuturilor unor texte din manual, cât şi prin excursiile, vizitele,
mapele tematice realizate, la sfârşitul acestei perioade elevii au un bagaj de cunoştinţe, dar şi de
abilităţi în stare să i facă să acţioneze în vederea protejării mediului, chiar de la această vârstă.
Astfel, copilul va fi capabil să protejeze mediul apropiat (curtea, spaţiul verde, arborii existenţi), să
planteze o floare, un copac, să atragă atenţia celorlalţi pentru a păstra curăţenia, să participe la
reciclarea unor deşeuri (din sticlă, plastic, hârtie) etc.
Elevul va fi antrenat atât în activităţile de observare, cât şi de manipulare şi experimentare,
având în vedere faptul că învaţă mult mai temeinic atunci când lucrează practic şi când forma de
activitate depăşeşte spaţiul băncii de şcoală. Nu trebuie scăpat din vedere şi faptul că o învăţare
eficientă presupune feed back, care i oferă copilului nu numai măsura realizării unei sarcini, cât,
mai ales, valoarea (calitatea) pe care o are activitatea desfăşurată.
Educaţia ecologică se poate face începând cu satisfacerea intereselor copiilor de cunoaştere a
plantelor şi animalelor în condiţii naturale şi continuând cu educarea deprinderii de a închide la
timp comutatorul, robinetul, de a ocroti spaţiile verzi sau de a recupera organizat deşeurile de hârtie,
metal, materiale sintetice sau sticlă pentru a le reintroduce în circuitul economic.
Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă înseamnă activitate în contact
nemijlocit cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe elevi să vorbească, să se poarte în familie,
la şcoală, în societate, tot aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte cu mediul în care trăim.
Cu ocazia drumeţiei pe care am efectuat-o de-a lungul pârâului din localitate, am putut
surprinde aspecte variate ale poluării solului, apei şi consecinţele lor asupra vieţuitoarelor. Pe
anumite segmente ale cursului apei elevii au văzut apa plină de rumeguş, de resturi menajere, de
obiecte uzate aruncate la întâmplare; au observat că în apă algele au culoare maronie; pe maluri au
observat arbori cu ramuri strivite, rupte, cu tulpinile scrijelate de cuţit, flori culese la întâmplare şi
aruncate, pungi de plastic, PET-uri.
 În urma activităţilor de observare a efectelor intervenţiei nefaste a oamenilor asupra
mediului înconjurător, se poate realiză o lecţie-dezbatere, axată pe metoda cubului, cu titlul
„Poluarea mediului înconjurător”, valorificând impresiile şi constatările copiilor. Am încercat ca
împreună să găsim soluţii la problemele întâlnite.
Descrie: Cum arată locurile poluate?
Compară: Cu ce alt fenomen poate fi asemănată poluarea?
Asociază: Asociază măsurilor de protecţie a mediului câteva desene sugestive.
Analizează: Care sunt factorii care poluează mediul?
Aplică: Ce puteţi face voi pentru protejarea mediului?
Argumentează: Care este părerea ta despre căile de protejare a mediului?
Elevii s-au dovedit foarte activi în găsirea de soluţii pentru a proteja mediul înconjurător,
pentru a trăi în armonie cu natura.
Educaţia ecologică în şcoală este necesară, posibilă şi utilă, este o nouă ofertă de învăţare
care a dus la schimbări importante în comportamentul elevilor noştri. Lor nu le este greu să planteze
o floare, un copăcel, să se bucure de sosirea păsărilor călătoare, să asculte susurul apei, să descopere
micile minuni ale naturii şi, de ce nu, să ia atitudine când întâlnesc aspecte negative care degradează
mediul înconjurător. Educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii
individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui comportament
necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.
În întreaga muncă de educaţie ecologică cu elevii trebuie să ajungem la convingerea că
mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi, ci în toate zile ale anului, în fiecare clipă a fiecărei
zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să apărăm Planeta Albastră, leagăn al civilizaţiei şi al vieţii,
ea fiind casa noastră şi a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ.

Bibliografie:

Abrudan Ioan, Bulgărean Sanda, Dehelean Claudia, Onaci Mariana, „Educaţie pentru mediu”,
Editura Silvania, Zalău, 2005.
Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor ,,Psihopedagogie’’, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
Cuciinic, Constanţa ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, 2003.
Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Bucureşti, Ed. „Scaiul”, 1993.
Opris, Tudor, „Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
Toth Maria (coord.), „Metode participative în educaţia ecologică”, Editura Studium, Cluj Napoca,
2001.