IMPORTANŢA CONŞTIENTIZĂRII ELEVULUI ÎN ACTIVITATEA DE PROTEJARE

A MEDIULUI

Prof. înv. primar: Selek Vanda Erika şi Onişe Natalia Augusta

Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga” Baia Mare

“Există un singur obiect de studiu pentru educaţie, şi acela este Viaţa, în toate manifestările
sale”.
(Alfred North Whitehead, 1929)

Ştiinţele au constituit dintotdeauna o modalitate prin care omul a încercat să înţeleagă

realitatea lumii înconjurătoare. Ştiinţa poate oferi elevilor posibilitatea să observe să cunoască şi
să cerceteze, prin experimente simple, utilizând materiale familiare lor, modul în care se produc
anumite fenomene şi o mare varietate de aspecte din natură. Acest tip de activităţi vor duce la
formarea capacităţii elevilor de a realiza conexiuni de tip cauză-efect între diferite acţiuni şi la
obţinerea unor răspunsuri pentru întrebări specifice ştiinţelor naturale cum sunt cele de tipul “de
ce?” sau “cum?”
Învăţarea, în mod special învăţarea ştiinţelor despre natură, trebuie să se producă
pornindu-se de la ceea ce ştie şi ce cunoaşte elevul spre descoperirea complexităţii naturii şi a
diferitelor fenomene pe care le studiază. Elevul trebuie să înveţe şi să descopere prin
experimentele pe care le realizează el însuşi şi nu doar observănd experimentele care se fac în
faţa lui.
Rolul dascălului este unul foarte important în dirijarea învățării prin descoperire. Acesta
trebuie să-i ofere elevului un suport ştiinţific bogat și bine întocmit pentru ca elevul să aibă
posibilitatea de a folosi cele mai bune mijloace prin care să culeagă date exacte referitoare la ceea
ce studiază sau experimentează.
Astfel elevul va învăța să învețe, să descopere și să tragă concluzii, iar cunoştinţele
acumulate vor avea o bază solidă, ele fiind obţinute de către elevi utilizând propriile priceperi,
deprinderi şi cunoştinţe care, sub îndrumarea profesorului, sunt canalizate în folosul descoperirii
lor.
În următorele rânduri am sintetizat cunoştinţele de bază prin care elevii îşi pot dezvolta
spiritul ecologic şi importanţa reciclării pentru mediul înconjurător.
Reciclarea deşeurilor este definită ca un proces de reutilizare a materialelor şi
produselor uzate ori învechite pentru crearea altora, fără apelarea la materii prime noi, reducând
considerabil consumul de energie necesar extragerii materiilor prime, respectiv distrugerii
deşeurilor de orice fel.
Prin deşeu se întelege o parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în
urma unui proces tehnologic prin care se realizează un anumit produs sau semifabricat. Deşeul se
mai poate utiliza în cursul aceluiaş proces tehnologic. Este un material care prin el însuşi, fără a fi
supus unei transformări, nu mai poate fi utilizat.
Avantajele reciclării:
• conservarea resurselor naturale;
• reducerea spaţiului de depozitare;
 • reducerea poluării
• costuri reduse de depozitare şi de manipulare
• beneficii materiale şi financiare
Etapele reciclării:
• colectarea selectivă şi transportul deşeurilor reciclabile;
• sortarea şi separarea pe tipuri de materiale
(feroase şi neferoase, hârtie şi carton, mase plastice, sticlă, cauciuc, textile, etc)
valorificarea, orice operaţie de tăiere, mărunţire, balotare, etc
• procesarea în instalaţii autorizate.
Dintre noile tipuri de educaţie, educaţia pentru mediu capată o tot mai mare amploare în
contextul schimbărilor climatice care se produc şi care ne afectează viaţa prin efectele sale cum
sunt inundaţiile, secetele prelungite şi alte dezastre naturale.
Trebuie să conștientizăm că această schimbare este un pericol pentru viața omului și că
schimbările din natură ne dau un adevărat semnal de alarmă pentru schimbarea atitudinii noastre
față de natură.
Simțul de responsabilitate pentru mediu, se poate dezvoltă încă de la cele mai fragede
vârste, în actualul curriculum naţional, disciplina matematică și explorarea mediului este
introdusă încă din clasa pregătitoare.
Fiind dornici să muncească, copiilor li se pot încredinţa o mulţime de sarcini. Să nu
uităm că deprinderile şi atitudinile copilului de astăzi reflectă atitudinile adultului de mâine. Nu
este deloc prea devreme ca de la cea mai fragedă vârstă să sădim în sufletele copiilor sentimentul
de apartenenţă la o colectivitate, de întrajutorare şi acţiune comună pentru realizarea unor
obiective.
În paralel cu achiziţionarea cunoştinţelor, experimentând şi observând impactul pe care
il poate avea omul asupra mediului înconjurător elevul va adopta și unele atitudini și
comportamente adecvate legate de propria sănătate şi a celor din jur, de protecţie a naturii ca
mediu de viaţă pentru om. Astfel, elevii trebuie formaţi astfel încât, odata ajunşi la maturitate, ei
să aibă o atitudine de protector al naturii şi nu doar de exploatator al acesteia.
Natura trebuie înţeleasă în toată complexitatea ei, legile ei fiind supuse legilor mult mai
largi care guvernează planeta noastră, aceasta, la rândul ei, fiind supusă legilor sistemului solar,
iar în cele din urmă a universului.
Din acest motiv studiul naturii şi al Pământului, ca parte componentă a unui sistem solar,
este necesară pentru înţelegerea fenomenelor care se produc, precum şi a faptului că anumite
acţiuni ale omului pot avea efecte negative asupra întregii planete.
Ştiinţele pot explica astfel formarea zilei şi a nopţii, sucesiunea anotimpurilor, existenţa
diferitelor zone climatice pe glob. Legat de aceasta se poate studia adaptarea plantelor şi
animalelor la diferite medii de viaţă, rolul omului în distrugerea sau refacerea echilibrelor
naturale.
Prin comunicare, studiu individual, înțelegerea și valorificarea informațiilor de natură
științifică, relaționarea în mediul natural și social, elevii vor acumula cunoștințe de bază care vor
fi un suport solid pentru formarea unei educaţii ştiinţifice corecte care să fie folosită pentru
dezvoltarea unei educaţii ecologice adecvate.
Sistemul de cunoştinţe despre mediu se acumulează treptat şi constituie premisa
indispensabilă a înţelegerii de către elevi a faptului că mediul înconjurător, precum şi felul
raporturilor om-natură şi om-mediu sunt absolut vitale atât pentru individ, cât şi pentru întreaga
umanitate.
 Bibliografie
1. Barna, A, Pop, I, Moldovan, A, ,,Predarea biologiei în învăţământul
gimnazial. ’’ Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;
2. Cucu, M., ,,Poluarea mediului şi sănătatea în România’’. Rev. ,,Mediul
înconjurător”, 1992;
3. Dumitrescu, F., Stănculescu, C. „Natura pe înţelesul copiilor”, Editura
Carminis, Piteşti, 1998;
4. Mateşică, V., „Modalităţi de educaţie ecologică a micilor şcolari” , Ed.
“Miniped” – Înv. primar, Nr. 4, Bucureşti, 2003.