Sunteți pe pagina 1din 6

Sceneta de Craciun – Nasterea lui Isus 2016 – 2017

Cantec: ‘’Crestinilor, noi astazi’’ Si cand s-a nascut Hristos


Irod era manios.
Craitele: Si-a dat porunca-n tara
Ca pe toti prunci sa-i omoare
Buna seara frati bogati!
De doi ani si mai in jos,
Pe pamant suntem chemati, Ca sa-l taie pe Hristos.
Pe pamant cu floricele Pe Hristos nu l-au taiat,
Doua craite frumusele. Ca Domnul nu l-a lasat.
Craiul I: Craiul I:
Sunt craitul cel mai mare, Noi umblam si colindam,
Si ma cheama Mandrul Soare Pe Isus il cautam.
Mandrul Soare de bujor, Pe Isus la-m si aflat
Rasaritul din popor. Intr-o iesle neculcat.
Sunt trimis pe-asta lume De picioare-nfasurat
De maicuta mea cea sfanta, Cu fasura de matase,
Cea nascut un fiu frumos Sa traiasca gazda-n casa.
Pe nume Isus Hristos.
Cantec: ‘’Colo sus in vremea aceea’’
Craita II:
Sunt craita mijlocie, Craiul I:
Si mie numele Mesie, Doamne, pe atunci la Roma,
Cu parul lasat in vant Cum ne spune şi Scriptura,
Sa pot merge pe pamant. Cezar August, Împăratul
Care, scurt a dat dictatul,
Craita III: Să se facă recensământ
Sunt craita cea mai mica A tot ce e pe pământ
Si ma cheama Maricica Ca stăpânirea să ştie
Cu parul lasat pe obraji Ce are în împărăţie.
Ca un frumos ingeras. La porunca-i generală,
Oamenii au dat năvală
Craiul I: Prin oraşe să se-nscrie
Cand s-a nascut Hristos, Fiecare precum ştie,
Mare bucurie a fost După datină şi clan
A fost bucurie in lume În oraşul său natal.
De asa mare minune. L-al Cezarului decret,
Iosif si Sfanta Maria Au pornit din Nazaret,
Au plecat ca se-nscrie Iosif, bărbatul cel drept
Si-au ajuns intr-un oras Împreună cu Maria,
Sa isi caute salaj. Născătoarea lui Mesia.
Şi-au tot mers vreo patru zile
Craita II: Tot pe drumurile pline
Orasul era plin tare Printre oameni şi cămile
Loc pentru ei nimeni nu are Până când au nimerit
Si-au ajuns la cei saraci, În cetatea lui David,
Intr-un grajd la niste vaci Betlehem, oraşul sfânt.
Sosi randu la Maria
În noaptea asta tainică şi sfântă
Ca sa nasca pe Mesia
Si-a nascut un fiu frumos La noi iubirea Domnului a coborât,
Pe nume Isus Hristos. În ceruri îngerii în cor îi cântă
Şi-o stea strălucitoare a răsărit.
Craita III: Născut în grajd, chiar într-o iesle
Domnul Iisus Hristos azi s-a născut: Hanul întreg este ticsit,
Un prunc umil ce mântuirea noastră este, Nici un loc nu am aflat
E Dumnezeu ce pe pământ a coborât. Unde să mai merg să bat?
Cum să-i rog? Cum să le spun?
Ca să nu ne lase-n drum?
Cantec: ’’Viflaime,Viflaime”
Maria:
Iosif: Nu fi necăjit, Iosife!
Iată, c-am ajuns, Maria Chiar de-s grele aceste clipe,
S-a sfârşit călătoria. Trebuie s-avem mereu
Te rog încă un pic mai rabdă, Nădejde în Dumnezeu.
Stai puţin aici şi-aşteaptă,
C-am să mă reped îndată, Iosif:
Până mai colo la ceva casă Cum să nu fiu necăjit?
Să văd, n-oi găsi Oare cine-i fericit,
Vreun loc cu pat curat Când vede că cel Preasfânt
Pentru-al lumii Împărat? N-are loc pe-acest pământ?

Maria: Maria:
Du-te, Iosife, du-te şi caută! Las’ Iosife!...Dumnezeu
Dar să te întorci îndată. Nu-l uită pe Fiul său,
Vom găsi noi vreun sălaş
Iosif Undeva-n acest oraş.
Cu lume care a venit. Parcă-aveai pe-aici o rudă?
Ştiu că hanul ţi-e ticsit Mergi la ea poate ne-ajută.
Suntem frânţi de-atâta drum.
Te rog hangiule, fii bun, Ruda:
Dar vezi poate mai găseşti Cine-i cel ce-mi bate-n poartă,
Vreun loc să ne-adăposteşti, L-aşa oră-naintată?
Că acum în plină noapte Nu am loc pentru străini,
Nu mai am la cine bate. Caută pe la vecini.

Hangiul: Iosif:
Hanul este-aglomerat, Dar, vă rog, sunt ruda voastră
Nu am liber nici un pat Am dori să stăm în gazdă.
Nu mai am nici un ungher Sunt Iosif din Nazaret.
Să-l dau celor care cer. Am venit la recensământ.
Nimeni nu mă ia în seamă
Iosif: Şi tare mă tem
Hai, te rog, vezi tu cum faci, Că Maria va fi mamă.
Poate poţi ca să ne bagi
Măcar undeva sub scară Ruda (se scuză):
Ca să nu dormim pe-afară. Cum?...Ce spui? Să vă primesc?
La mine să v-adăpostesc?
Hangiul (iritat): Nu!...Nu pot!...Mi-e foarte greu
Nu pot, omule, Nu pot.... S-aud în lăcaşul meu
Totu-i plin până şi-n pod. Un copil care tot plânge,
Ce să-ţi fac în astă seară Liniştea mereu mi-o frânge.
Ai să dormi şi tu pe-afară. Dar...ca să nu spui că-s rău
Ştiu.... e frig...poate îngheaţă, Şi nu te ajut la greu,
Dar...nu mori pân’ dimineaţă Uite! Este aici în câmp, un grajd,
Măturaţi-l şi intraţi.
Iosif:
Marie, tare-s necăjit, Craiul I:
Negăsind în altă parte, Lăsând paza oilor
Găzduire-n astă noapte Pe seama dulăilor.
Iosif duce pe Maria
Să-l dea lumii pe Mesia, Cantec: ‘’ Trei pastori’’
Într-un mic şi vechi sălaş
Nu departe de oraş. Iosif:
Iată!...Domnul vine-n lume Oameni buni, intraţi la noi,
Grijulie mama-l pune Simţiţi-vă ca la voi.
Jos pe paie şi zâmbeşte. Printre turmele de oi.
Iară pruncul drăgălaş Cum de aţi aflat voi doi
Chip ceresc de îngeraş Că Pruncu-i aici la noi?
Blând spre mama lui priveşte...
Colo-n valea de la stână Al treilea păstor:
Totul pare o lumină. Îngerul din cer ne-a spus
Îngerul în plină noapte Că Cristos azi s-a născut
Se coboară la păstor Şi-am venit cu multe daruri
Şi anunţă tuturor Pruncului să-i cerem haruri.
De minunea din cetate.
Păstorul al doilea:
Cantec: ’’O ce veste minunata’’ Copilaş ceresc, plăpând,
Bine-ai venit pe pământ.
Primul păstor: Eşti sărac la fel ca noi
Ia te uită, frate dragă Ciobănaşii de la oi.
Ce lumină-n noaptea neagră Ţi-am adus un mieluşel,
Oare ce s-o fi-ntâmplat? Poţi ca să te joci cu el.
Visez sau e-adevărat?
Primul păstor:
Al doilea păstor: Ţi-am adus niţică brânză,
Ia ascultă, frăţioare, E gustoasă, hai mănâncă!
Parc-aud în cer cântare, Lapte ţi-am adus în oală
O cântare minunată Fii atent şi n-o răstoarnă.
Cum n-am auzit vreodată.
Al treilea păstor:
Craiul I: Alte daruri noi n-avem
Nu, nu vă speriaţi! Dar cu mare bucurie
E-adevărat, voi nu visaţi. Inima în dar ţi-o dăm
Asta-i noaptea minunată Ca pe veci a ta să fie.
Când Mesia se arată.
Cantec: ‘’Steau sus rasare’’
Al treilea păstor:
Îngeraşule prea bun, Steaua:
Ce să facem noi acum? Tatăl sfânt, de bucurie,
Unde putem să-l găsim A lăsat pe cer să fie
Căci vrem să-l preamărim. Stea mândră ce s-a ivit
Strălucind în răsărit.
Craiul I: După strălucirea ei
Păstoraşilor iubiţi, Au pornit magii cei trei
Voi cu mine să veniţi, Şi-au adus ca să-l mângâie:
Să vă duc la Betlehem Aur, smirnă şi tămâie.
Şi minunea s-o vedem.
Îndemnaţi şi-aprinşi de dorul Baltazar:
De-aşi vedea Mântuitorul Ce sa fac, crai prea inalte?
Păstorii în graba mare, Ca nu stiu in care parte.
Vin pe prunc să îl adore Cand in oras am ajuns
Steaua noastra sa ascuns Soldat 1: Regi prea mariti, va rog cu mine sa
Urmarindu-L pe Hristos veniti!
Spre Ierusalim in jos.
Irod:
Gaspar:
- Crai din răsărit,
O frate nu te intrista!
Vă zic bine aţi venit,
Ca iar se va arata,
Şi pe cine căutaţi?
Sau asa de nu va fi
Gaşpar:
Astfel noi ne vom gandi
Vom intreba pe norod, - Ţie, Doamne prea slăvite,
Sau chiar pe imparatul Irod. Multe zile fericite!
Privind a noastre veşminte
Baltazar: Ţi-ai putea aduce-aminte
Of frate ce rau tu gandesti! C-avem oaste-mpărătească
Ca din el sa ispitesti Cu a ta să se-ntâlnească
Oare nu sti ca acela Dar în loc de oaste mare
Vrea rau Lui Dumnezaeu? Am plecat ca fiecare
După-o sfântă arătare.
Gaspar:
Ce cuvinte tu imi spui? Baltazar:
Ce vorbesti acesta nu-i. Aicea cum am ajuns
Steaua în nori ni s-a ascuns
Baltazar: Şi ne-a fost a ne plimba
Si chiar frate nu ma crezi? Prin oraş a întreba:
Hai cu mine ca sa vezi! - Unde s-a născut,
fiu ceresc pe acest pamant.
Cantec: ‘’ Veniti astazi credinciosi’’
Melchior:
Soldat 1: - Suntem trei magi călători
Preaputernice împărate Crai ca fraţii, iubitori
S-a lăţit faima-n cetate Văi, coline neumblate
Că pe-aici ar fi venit Şi păduri nedesfundate
Trei crai de la răsărit Pretutindenea călcăm
Şi întreabă şi opresc
Pe oricine întâlnesc: Irod:
- Nu ştiţi unde s-a născut Ce vorbesti ba!
Un crai Domn fără-nceput Doar esti beat!
Dar la astă întrebare Ce vita Dumnezeiasca
Nimeni nu este în stare Poate aici sa se nasca?
Să răspundă şi să dea Aici in tinutul meu
Lămurirea ce-o cerea. Singurul imparat sunt EU!
- Răi barbari din răsărit,
Irod: De aceea mi-aţi venit
- Mergi de-i caută şi-i cheamă Ca prin astfel de cuvinte
Ca să dea aicea seamă Să ispitiţi pe-un părinte?
Ce regi sunt, de unde sunt Nu vedeţi, neruşinaţi,
Ce caută şi pe cine Cât o să vă defăimaţi?
Spre a-şi lua voie de la mine Al meu nume, când l-aude,
Aici în al meu pământ Pasărea în nori se ascunde.
Să-i aduci pe câteşitrei Eu sunt Irod împărat!
Să vorbesc şi eu cu ei. Pe cal voi încăleca
Paloşu-n mâini voi lua
Pe Hristos l-oi minici Irod: Soldat!
Iar pe voi v-oi pustii.
Plecati! Soldat 2: Da! Sfinte imparate!
Cantec: ”Sfant locas”
Craiul I: Irod: Soldat! Sa fie taiere!
Şi-atunci Irod în ascuns,
A dat magilor răspuns, Craiul I: Ba sa nu fie taiere! Mai bine ma asculta!
Să meargă la Betlehem
După-al cărţilor îndemn. Irod: Taiere, Taiere groaznica taiere!
Şi-acolo cu-amănuntul,
Să cerceteze ţinutul Craiul I: Ba sa nu fie taiere sa fie doar durere!
Şi dacă-l vor afla
Pe-acolo, pe undeva, Irod: Taiere, Taiere groaznica taiere!
Să-i aducă şi lui ştire,
Să meargă să i se-nchine.
Craiul I: Mare imparate, Dumnezeu Sfantu te-o
bate!
Gaşpar:
Iată, steaua s-a oprit
Lâng-un staul părăsit Irod:
Haideţi, iute să intrăm Dau poruncă criminală,
Pe-mpărat să îl vedem. Pleacă soldat şi omoară
Tot ce-i prunc în astă ţară.
Melchior: De doi ani si mai in jos
Noi, craii pământului, Ca sa-l tai pe Hristos
Lângă ieslea pruncului Şi astfel sigur să fiu
Am venit din răsărit Că nou-mpărat nu-i viu.
Cu daruri de oferit:
Aurul împărăţiei, Cantec: “Astazi s-a nascut Hristos”
Tămâia dumnezeirii
Şi smirna omenirii. Iosif;
Ce ne facem noi acum?
Melchior eu ma numesc si aur ii daruiesc. Auzi că Irod cel crud
Vrea să vadă sfârtecaţi
Baltazar eu ma numesc tamaie ii aduc in dar. Toţi pruncii nevinovaţi.

Gaspar eu ma numesc si smirna ii daruiesc. Maria:


Iosif, să fim încrezători
Melchior: Asa dar frati iubiti de de Domnul Domnul sfânt este cu noi.
mantuiti sa-I cantam Domnului Sfant cantari noua Pe Prunc el îl va salva
pe pamant! Dacă lui ne vom ruga:

Cantec: ”Cetinita” Iosif şi Maria:


Dumnezeule prea sfânt,
Ai milă de micul prunc
Craiul I:
Ascultaţi ce vă spun eu
Craiul I:
Să nu daţi prin cetate
Ia pe prunc şi mergi îndată
Ci să daţi prin altă parte
Într-o ţară-ndepărtată.
Ca nimic Irod să ştie
De dulcele nost Mesie Cantec: ‘’Cerul si Pamantul”
Căci el a pus gând rău
Să-l omoare pe Dumnezeu. Soldat 1:
- Iroade, prea înălţate,
Cantec: ”Cetinita” – continuare Plâng mamele-ndurerate
De atâta vitregie
Ce-a căzut peste pruncie.
Fie, deci, acum iertare
Peste a tale mari hotare.
Irod:
- Mai bine ele să plângă
Decât ţara-mi să se stingă
Decât să las în domnie
Pe urgisitul de Mesia.

Craiul I:
- O Iroade, împărate,
Te-ai umplut de răutate!
Tu, cu păcatele tale,
Ai umplut lumea de jale!
Pruncul sfânt din Betlehem
Ne-aşteaptă să îl vedem
Cu toţii să-l adorăm,
Inima-n dar să-i dăm.
Iar la ieslea lui Isus
Tot mereu lumea s-a dus.
Au spus rugăciunea lor
Micuţului Pruncuşor.
Chiar şi azi cu bucurie
Vin copiii să-l mângâie.

Recital de colinde: