Piesă de Crăciun

Povestitorul (Antonia)
Domnea pe-atunci la Roma
cum ne spune şi scriptura,
Cezar August, împăratul
Care scurt a dat dictatul;
Să se facă recensământ
A tot ceea ce este pe pământ,
Ca stăpânirea să ştie
Ce are-n împărăţie.

La porunca-i generală,
Oamenii au dat năvală
Prin oraşe să se-n scrie
Fiecare precum ştie
După datină şi plan
În oraşul său natal.

L-al cezarului decret,

Au pornit spre Nazaret
Iosif bărbatul cel drept,
Împreună cu Maria,
Născătoarea lui Mesia.

Şi-au tot mers vreo patru zile

Tot pe drumurile pline,
Printre oameni şi cămile
Până când au nimerit
În cetatea lui David
Betlehem oraşul sfânt.

Cântec
O ce veste minunată
În Betlehem ni-s’arată
Astăzi s-a născut
Cel făr-denceput
Cum au zus prorocii.

Când Iosif şi cu Maria,

Săvârşeau călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lângă acel oraş,
S-a născut Mesia.

1
 În timpul cântării celei de-a doua strofe, Iosif şi cu Maria îşi fac apariţia în
scenă, ieşind din sacristie şi simulând oboseala unui drum lung.

Iosif (Ștefan)
Iată c-am ajuns Marie!
S-a sfârşit călătoria.
Te rog, înc-un pic mai rabdă,
Stai puţin aici şi-aşteaptă,
C-am să mă repăd în dată,
Până mai colo la hotel
Să văd, n-oi găsi în el
Vre-un ungher cu pat curat
Pentru-al lumii Împărat?

Maria (Iasmina)
Bine, Iosife du-te şi caută,
Dar să te întorci îndată!

Iosif face câţiva paşi grăbiţi până în faţa băncilor unde se află hangiul, şi spune
pe ton rugător:

Iosif
Te rog Hangiului, fi bun,
Suntem frânţ de-atâta drum,
Ştiu că hamul ţ-i ticsit
Cu lumea care-a venit
Dar vezi, poate mai găseşti
Vre-un loc să ne-adăposteşti,
Că acum în plină noapte,
Nu mai am la cine bate.

Hangiul (răspunde cu indiferenţă) (Gabriela)

Hanu este aglomerat,
Nu am liber nici un pat
Nu mai am nici un ungher
Să dau celor care-mi cer.

Iosif (stăruitor):
Hai, te rog, vezi tu cum faci
Poate poţi ca să ne bagi,
Măcar undeva sub scară
Ca să nu dormim pe-afară.

2
Hangiul (iritat):
Nu pot, omule!... Nu pot!...
Totu-i plin,... până şi-n pod,
Ce să-ţi fac? În astă seară,
Ai să dormi şi tu pe-afară.
Ştiu... e frig... afară îngheață
Dar ... nu mori pân’dimineaţă.

Iosif se întoarce la Maria şi îi spune:

Iosif
Marie, tare-s necăjit,
Hanu-întreg este ticsit.
Nici un loc nu am aflat,
Unde să mai merg să bat?
Cum să-i rog? Cum să le spun?
Ca să nu ne lase-n drum?

Maria (cu blândeţe)

Nu fi necăjit Iosife!
Chiar de-s grele aceste clipe,
Trebuie să-avem mereu
Nădejde în Dumnezeu.

Iosif
Cum să nu fiu necăjit?
Oare cine-i fericit
Când vede că cel preasfânt
N-are loc pe acest pământ?

Maria
Lasă Iosife!... Dumnezeu
Nu-l uită pe Fiul său
Vom găsi noi vreun sălaş
Undeva-n acest oraş.
Parcă aveai pe aici o rudă?!
Mergi la ea, poate ne ajută!

Iosif face iar câţva paşi şi se opreşte în faţa mesei de altar în care bate încet cu
toiagul, ca şi cum ar bate în poartă.

Ruda (stă cu spatele și se întoarce când îl aude pe Iosif) -Serena-

Cine-i cel ce-mi bate în poartă?
La aşa oră înaintată?
Nu am loc pentru străini,
Caută pe la vecini!
3
Iosif (rugător)
Dar, vă rog, sunt ruda voastră
Am dori să stăm în gazdă;
Sunt Iosif din Nazaret,
Am venit la recensământ.
Nimeni nu ne ia în seamă
Şi tare mi-e teamă
Că Maria va fi mamă.

Ruda (se scuză)

Cum?... Cum spui?... Să vă primesc?
La mine să vă adăpostesc?
Nu... nu pot!... Mi-e foarte greu,
S-aud în lăcaşul meu
Un copil care tot plânge
Liniştea mereu mi-o frânge.
Dar..., ca să nu spui că-s rău,
Şi nu te ajut la greu,
Uite! Este aici în câmp un grajd
Măturaţi-l şi intraţi.

Iosif se întoarce trist la Maria pentru a o conduce la locul indicat.

Povestitorul
Ne găsind în altă parte,
Găzduire-n astă noapte,
Iosif duce pe Maria
Să-L dea lumii pe Mesia
Întru-un mic şi vechi sălaş
Nu departe de oraş.

Iosif cu Maria vin în faţa ieslei.

Iosif:
Uite, Marie, ce-am găsit
Un staul vechi şi părăsit
La o margine din oraş
Casă pentru nevoiaş.

Maria:
Nu fi trist, că n-are rost,
Nicicând noi bogaţi n-am fost
De-i bun pentru vaci şi boi
O fi bun şi pentru noi.
4
Cântec : Astăzi s-a născut Cristos...

Povestitorul:
Iată!... Domnul vine în lume
Grijulie mama îl pune
Jos pe paie şi zâmbeşte
Iată pruncul drăgălaş
Chip ceresc de îngeraş
Blând spre mama lui priveşte

Maria îşi dezmeardă copilul zicând încet.

Maria:
Dormi copilaş, dormi uşor,
Sufleţel drăgălaş, scump odor.
Nici zumzetul gâzelor mici,
Nu se aud pe aici.
Luna priveşte de sus
Norii departe s-au dus,
Pe fruntea ta nu-i nici un nor
Dormi copilaş, dormi uşor.

Povestitorul:
Jos pe paie pruncuşorul,
Doarme dulce ca un miel,
Maica sa de drag răpită
Nu-şi ia ochii de la el
În genunchi mai la o parte
Stă Iosif gândind mereu
La adâncul din misterul
Dragostei lui Dumnezeu.

Iosif îngenunchiat în faţa ieslei, puţin în urma Mariei îl adoră pe prunc

zicând:

Iosif:
Te ador o mândră stea,
Ce vi azi în casa mea,
Te ador copil ceresc
Pruncuşor dumnezeiesc.

Cântec: Altfel de colind

5
Povestitorul
Colo-n vale de la stână
Totul pare o lumină.
Îngerul în plină noapte,
Se coboară la păstori.
Şi anunţă tuturora
Din minunea din cetate.

Păstorul 1: (Delia)
Ia te uite frate dragă,
Ce lumină-n noaptea neagră
Oare ce s-o fi întâmplat?
Visez sau o fi adevărat?!

Cântec: E lumină-n miez de noapte,

Ce să fie oare? ce s-a întâmplat?
Păstorașilor le bate inima de spaimă,
S-au înfricoșat.
Și lumina vine, vine
Se coboară spre imaș.
Frinca-n piepturi le sporește
Bunilor păstorași.

Păstorul 2: (Augustin)
Ia ascultă frăţioare
Parcă aud în cer cântare,
O cântare minunată
Cum n-am mai auzit vreo dată

Cântec: În lumina vad un înger

De o frumusețe de ne-nchipuit;
Are-un glas nespus de dulce
Cum ei niciodată n-au mai auzit:
Nu aveți de ce vă teme,
Păstorașilor iubiți ;
Vestea mea o să vă facă
Fericiți, fericiți.

Îngerul apare şi îi linişteşte pe păstori

Îngerul: (Alice?)
Nu, să nu vă speriaţi
E adevărat, voi nu visaţi.
Asta-i noaptea minunată
Când Mesia se arată.
6
Păstorul 1:
Îngeraşule preabun
Ce să facem noi acum
Unde îl putem găsi
Căci vrem ca să-L preamărim.

Îngeraşul
Păstoraşilor iubiţi,
Voi cu mine să veniţi
Să vă duc la Betlehem
Şi minunea s-o vedem.
Într-un grajd sărac, pustiu,
S-a născut noaptea târziu
Un copil frumos, frumos
Ce din soare parcă-i scos.

Păstorul 2:
Haide iute frăţioare,
Să vedem minunea mare
Să mergem la Betlehem
Pe Meisa să-L vedem.

Cântec: Căci eu sunt trimis de Domnul

Mare bucurie vouă vă vestesc,
Să tresalte mic și mare
C-a venit în lume Fiu dumnezeiesc
Cel pe care voi de veacuri
Mult de tot l-ați așteptat,
E la Betleem în iesle
Înfășat, înfășat.

Povestitorul:
Îndemnaţi şi aprinşi de dorul
De ași vedea Mântuitorul
Păstoraşii în graba mare,
Vin pe Prunc ca să-L adoară
Lăsând paza oilor pe seama dulăilor.

Între timp păstori se îndreaptă spre ieslea lui Isus... Iosif îi întâmpină zicând.

7
Iosif:
Oameni buni intraţi la noi
Fără teamă şi sfială
Doar sunteţi acas’ la voi
Chiar în peştera de oi
Cum de aţi aflat şi voi
Că pruncu-i aici la noi?

Păstorul 1:
Îngerul ne-a spus
Că Cristos azi s-a născut
Şi-am venit cu multe daruri
Pruncului să-i cerem haruri.

Ambi păstori îngenunchiază în faţa ieslei

Păstorul 2:
Copilaş ceresc plăpând
Bine ai venit pe pământ
Eşti sărac la fel ca noi
Ciobănaşii de la oi.

Păstorul 1:
Ţi-am adus un mieluşel
Poţi ca să te joci cu el

Păstorul 2:
Am o pâine mare în traistă
Ţi-o dau ţie ia-o toată

Păstorul 1:
Ţi-am adus niţică brânză
E gustoasă hai mănâncă!

Păstorul 2:
Lapte ţi-am adus în oală,
Fi atent și n-o răstoarnă.

Păstorul 1:
Alte daruri nu avem,
Dar cu mare bucurie
Inima în dar ţi-o dăm
Ca pe veci a ta să fie.

8
Povestitorul:
Şi păstorii îL înconjoară
Jos îşi pleacă fruntea lor
În genunchi ei îl adoră
Cu-al lor suflet iubitor

Cântec: Inima va cânta...

Venirea Magilor

Povestitorul:
Tatăl sfânt de bucurie,
A lăsat pe cer să fie
Stea mândră ce s-a ivit
Strălucind în răsărit.
După strălucirea ei
Au pornit magii cei trei,
Şi au adus ca să-L mângâie
Aur, smirnă şi tămâie.

Cântec: 1.Eu vin din Orient de departe,

Unde-i ţara cu aur şi argint,
Sus pe cer am văzut, într-o noapte,
O astea minunată spre noi coborând.

Gaşpar: (Maria)
Steaua-n cer când am zărit
Îndelung am cântărit,
Întrebându-ne toţi trei
Care o fi secretul ei?

Cântec: Eu vin din Orient de departe,

Unde-i ţara cu flori de mărgărit,
Sus pe cer am văzut, într-o noapte,
O stea minunată spre noi coborând.

9
Melhior (Eliza Maria)
Steaua asta de pe cer
Desluşeşte un mister,
Un fapt ne mai auzit
Care acum s-a împlinit
Undeva-n în acest ţinut
Azi din cer s-a coborât,
A venit pe acest pământ
Salvatorul aşteptat
Fiu ales de împărat.

Baltazar (Adelina)
Steaua lui din răsărit
Pe cer no am zărit,
Când de-o-dată, prin mister
S-a ascuns din nou în cer
Pentru aceasta am vrea să ştim
Nucumva în Ierusalim
S-a născut noul Împărat,
Mesia cel aşteptat?
C-am venit să-L adorăm
Daruri scumpe ca să-i dăm.

Cântec:
Venim din Orient de departe,
Căutăm pe al lumii Salvator,
am pierdut steaua cea minunată
Şi drumul ce duce la scumpul Odor.

Solo: Iat-acolo e steaua,

Şi mama şi Pruncul v-aşteaptă la El să veniţi!

Povestitorul:
Când a auzit Irod
Că se vorbeşte-n norod,
Despre un nou Împărat
Născut la el în regat
Şi că magii au venit
Tocmai de prin răsărit,

10
 Să-L vadă, să-I se închine
Sa umplut de amaraciune;
Si-a chemat la el îndată
Toţi înţelepţii deodată
Ca să-i spună, să cunoască
Unde avea să se nască
Mesia-n care poporul
Şi-a aşteaptă Mântuitorul.

Irod cel Mare: (Emma)

Ce-mi aud urechile?
Care mai sunt veştile
Un nou împărat apare
În faţa lui Irod cel Mare
Nu se poate! Nu se poate!
Acum îl trimit la moarte.

Soldatul: (Luca)
Linişteştete Împărate!
Linişteştete Împărate!
Noul rege abia-i născut
El e mic şi e plăpând

Îrod (turbat):
Tu să taci soldat nărod!
Cum crezi tu oare că pot
Eu, magnificul Irod
Să domnesc netulburat
Când mă văd ameninţat
De acest rege salvator,
Aşteptat de atât popor?

Soldatul:
Da Împărate,... Bine spui,
Acest prunc e ca un cui
Ce te-n ţeapă în călcâi.

Irod (ameninţător):
Da!... exact!... e ca un cui
Mă-ameninţă mâna lui
Dar îl aflu eu curând,
Şi la moarte îl trimit.
Tu ţi minte... c-am uitat
Care-i locul indicat?
Unde a prezis Isaia
Că se va naşte Mesia?
11
Soldatul:
La Betlehem împărate
În cea mai mică cetate
Dintr-o odraslă a lui Iuda
Ăsta-i locul cu pricina,
De-acolo aşteaptă poporul
Să-i vină mântuitorul.

Irod:
Da!... Da!... Da!... la Betlehem!...
Acolo o să încercăm.

Povestitorul:
Şi-atunci Irod în ascuns,
A dat Magilor răspuns,
Să meargă la Betlehem
După al cărţilor îndemn
Şi-acolo cu amănuntul,
Să cerceteze ţinutul
Şi dacă Îl vor afla
Pe acolo pe undeva,
Pe împăratul nou născut
După care au venit,
Ca şi el să i se-nchine.

Cântec: .....
În tipul cântării acestui colind, magii se îndreaptă spre iesle şi-L adoră
pe prunc spunând:
Gaşpar:
Iată... steaua s-a oprit,
Lângă un staul părăsit.
Haideţi iute să intrăm
Pe impăratul să-L vedem.

Iosif (primitor):
Da!... veniţi... veniţi... intraţi
Veniţi oaspeţi luminaţi
Micul rege vă aşteaptă
Stând în ieslea lui săracă.

Magii cad în genunchi şi se închină pruncului oferindu-i daruri schumpe.

12
Melchior:
Noi crai pământului
Îi aducem pruncului
Adâncă şi sfântă închinare
Pentru umilinţa cea mare
Cu care a venit în lume
Să ne-aducă mântuire.

Baltazar:
Noi craii pământului
Lângă ieslea pruncului
Am venit din răsărit
Cu daruri de oferit
Aurul împărăţiei
Tămâia dumnezeirii
Dar şi smirna omenirii.

Povestitorul:
Apoi magii au pornit
Pe un alt drum ocolit,
Înapoi în ţara lor
Cu al cămilelor sobor.

Magii se retrag din scenă şi în urma lor apare Irod furios.

Irod:
De ce oare n-au venit,
Cei trei crai din răsărit,
Să-mi spună de l-au aflat
Pe-împăratul căutat?
Nu cumva mau tras pe sfoară,
Strecurându-se din ţară,
Fără ca să-mi dea de veste,
Pe la Betlehem ce este?

Soldatul:
Fi liniştit împărate!

13
Irod:
Pentru mine-i ocară
Un nou rege în astă ţară,
Dau poruncă criminală
Pleacă soldat şi omoară
Tot cei prunc în astă ţară,
Şi astfel sigur să fiu
Că noul împărat nui viu.
Nu privi cum lumea plânge
Şi cum inima şi-o frânge
Tu de mine să asculţi
Ordinul să-l execuţi
Nici un prunc să nu vă scape
De la jaf şi de la moarte.
Înţelesu-mai soldat.
Mişcă-te, ce n-ai plecat?

Iosif:
Ce ne facem noi acum?!
Auzi că Irod cel crud
Vrea să vadă sfârtecaţi
Toţi pruncii nevinovaţi?

Maria:
Iosife să nu te temi
Noi pe Domnul îl avem
El pe prunc îl va salva
Dacă Lui ne vom ruga.

Maria şi Iosif se roagă:

Dumnezeule preasfânt
Ai milă de micul prunc
Şi ascultă ruga noastră
Scapă pruncul de năpastă.
Îngerul:
Ia pe prunc şi mergi îndată
Într-o ţară îndepărtată.
Povestitorul:
Dragi creştini
Copii, tineri, oameni mari,
Pruncul sfânt din Betlehem
Ne aşteaptă să-l vedem
Cu toţii să-L adorăm
Inimile în dar să-I dăm.

Cântec: Noapte de vis...

14