Piesă de Crăciun

Povestitorul

Domnea pe-atunci la Roma

Cum ne spune şi scriptura,

Cezar August, împăratul

Care scurt a dat dictatul;

Să se facă recensământ

A tot ceea ce este pe pământ,

Ca stăpâirea să ştie

Ce are-n împărăţie.

La porunca-i generală,

Oamenii au dat năvală

Prin oraşe să se-n scrie

Fiecare precum ştie

După datină şi plan

În oraşul său natal.

L-al cezarului decret,

Au pornit spre Nazaret

Iosif bărbatul cel drept,

Împreună cu Maria,

Născătoarea lui Mesia.

Şi-au tot mers vreo patru zile

Tot pe drumurile pline,

Printre oameni şi cămile

Pânăcând au nimerit

În cetatea lui David

Betlehem oraşul sfânt.

Cântec

O ce veste minunată

În Betlehem ni-s’arată

Astăzi s-a născut

Cel făr-denceput

Cum au zus prorocii.

Când Iosif şi cu Maria,

Săvârşeau călătoria,

Într-un mic sălaş,

Lângă acel oraş,

S-a născut Mesia.

În timpul cântării celei de-a doua strofe, Iosif şi cu Maria îşi fac apariţia în scenă, ieşind din sacristie şi
simulând oboseala unui drum lung.

Iosif

Iată c-am ajuns Marie!

S-a sfârşit călătoria.

Te rog, înc-un pic mai rabdă,

Stai puţin aici şi-aşteaptă,

C-am să mă repăd în dată,

Până mai colo la hotel

Să văd, n-oi găsi în el

Vre-un ungher cu pat curat

Pentru-al lumii Împărat?

Maria
Bine, Iosife du-te şi caută,

Dar să te întorci îndată!

Iosif face câţva paşi grăbiţi până în faţa băncilor unde se află hangiul, şi spune pe ton rugător:

Iosif

Te rog Hangiului, fi bun,

Suntem frânţ de-atâta drum,

Ştiu că hamul ţ-i ticsit

Cu lumea care-a venit

Dar vezi, poate mai găseşti

Vre-un loc să ne-adăposteşti,

Că acum în plină noapte,

Nu mai am la cine bate.

Hangiul (răspunde cu indiferenţă)

Hanu este aglomerat,

Nu am liber nici un pat

Nu mai am nici un ungher

Să dau celor care-mi cer.

Iosif (stăruitor):

Hai te rog vezi tu cum faci

Poate poţi ca să ne bagi

Măcar undeva sub scară

Ca să nu dormim pe-afară,

Hangiul (iritat):

Nu pot, omule!... Nu pot!...

Totu-i plin,... până şi-n pod,

Ce să-ţi fac? În astă seară,

Ai să dormi şi tu pe-afară.

Ştiu... e frig... afră îngheaţă

Dar ... nu mori pân’dimineaţă.

Iosif se întoarce la Maria şi îi spune:

Iosif

Marie, tare-s necăjit,

Hanu-întreg este ticsit.

Nici un loc nu am aflat,

Unde să mai merg să bat?

Cum să-i rog? Cum să le spun?

Ca să nu ne lase-n drum?

Maria (cu blândeţe)

Nu fi necăjit Iosife!

Chiar de-s grele aceste clipe,

Trebuie să-avem mereu

Nădejde în Dumnezeu.

Iosif

Cum să nu fiu necăjit?

Oare cine-i fericit

Când vede că ce-L preasfânt

N-are loc pe acest pământ?

Maria

La-s Josife!... Dumnezeu

Nu-l uită pe Fiul său

Vom găsi noi vreun sălaş

Undeva-n acest oraş.

Parcă aveai pe aici o rudă?!

Mergi la ea; poate ne ajută!

Iosif face iar câţva paşi şi se opreşte în faţa mesei de altar în care bate încet cu toiagul, ca şi cum ar
bate în poartă.

Ruda

Cine-i cel ce-mi bate în poartă?

La aşa oră înaintată?

Nu am loc pentru străini,

Caută pe la vecini!

Iosif (rugător)

Dar vă rog sunt ruda voastră

Am dori să stăm în gazdă;

Sunt Iosif din Nazaret,

Am venit la recensământ.

Nimeni nu ne ia în seamă

Şi tare mi-e teamă

Că Maria va fi mamă.

Ruda (se scuză)

Cum?... Cum spui?... Să vă primesc?

La mine să vă adăpostesc?

Nu... nu pot!... Mi-e foarte greu,

S-aud în lăcaşul meu

Un copil care tot plânge

Liniştea mereu mi-o frânge.

Dar..., ca să nu spui că-s rău,

Şi nu te ajut la greu,

Uite! Este aici în câmp un grajd

Măturaţi-l şi intraţi.

Iosif se întoarce trist la Maria pentru a o conduce la locul indicat.

Povestitorul

Ne găsind în altă parte,

Găzduire-n aztă noapte,

Iosif duce pe Maria

Să-L de lumii pe Mesia

Întru-un mic şi vechi sălaş

Nu departe de oraş.

Iosif cu Maria vinîn faţa altarului.

Iosif:

Uite marie ce-am gasit

Un staul vechi şi părăsit

La o margine din oraş

Casă pentru nevoiaş.

Maria:

Nu fi trist că n-are rost,

Nici când noi bogaţi n-am fost

Dei bun pentru vaci şi boi

O fi bun şi pentru noi.

Povestitorul:

Iată!... Domnul vine în lume

Grijulie mama îl pune

Jos pe paie şi zâmbeşte

Iată pruncul drăgălaş

Chip ceresc de îngeraş

Blând spre mama lui priveşte

Maria îşi dezmeardă copilul zicând încet.

Maria:

Dormi copilaş, dormi uşor,

Sufleţel drăgălaş, scump odor.

Nici zumzetul gâzelor mici,

Nu se aud pe aici.

Luna priveşte de sus

Norii departe s-au dus,

Pe fruntea ta nui nici un nor

Dormi copilaş dormi uşor.

Cântec : Aztazi s-a născut Cristos...

Povestitorul:

Jos pe paie pruncuşorul,

Doarme dulce ca un miel,

Maica sa de drag răpită

Nu-şi ochii de la el

În genunchi mai la oparte

Stă Iosif gândind mereu

La adâncul din misterul

Dragostei lui Dumnezeu.

Iosif îngenunchiat în faţa ieslei, puţin în urma Mariei îl adoră pe prunc zicând:
Iosif:

Te ador o mândră stea,

Ce vi azi în casa mea,

Te ador copil ceresc

Pruncuşor dumnezeiesc.

Cântec: Negurile nopţii...

Povestitorul

Colon vale de la stână

Totul pare o lumină.

Îngerul în plină noapte,

Se coboară la păstori.

Şi anunţă titurora

Din minunea din cetate.

Păstorul 1:

Ia te uite frate dragă,

Ce lumină-n noaptea neagră

Oare ce s-o fi întâmplat?

Visez sau o fi adevărat?!

Cântec: E lumină-n miez d

Povestitorul:

Îndemnaţi şi aprinşi de dorul

De aşi vedea Mântuitorul

Păstoraşii în graba mare,

Vin pe Prunc ca să-L adoară

Lăsând paza oilor pe seama dulăilor.

Între timp păstori se îndreaptă spre ieslea lui Isus... Iosif îi întâmpină zicând.

Iosif:

Oameni buni intraţi la noi

Fără teamă şi sfială

Doar sunteţi acas’ la voi

Chiar în peştera de oi

Cum de aţi aflat şi voi

Că pruncu-i aici la noi?

Păstorul 1:

Îngerul ne-a spus

Că Cristos azi s-a născut

Şi-am venit cu multe daruri

Pruncului să-i cerem haruri.

Ambi păstori îngenunchiază în faţa ieslei

Păstorul 2:

Copilaş ceresc plăpând

Bine ai venit pe pământ

Eşti sărac la fel ca noi

Ciobănaşi de la oi.

Păstorul 1:

Ţi-am adus un mieluşel

Pţi ca să te joci cu el
Păstorul 2:

Am o pâine mare în traistă

Ţi-o dau ţie ia-o toată

Păstorul 3:

Ţi-am adus niţică brânză

E gustoasă hai mănâncă!

Păstorul 4:

Lapte ţi-am adus în oală,

Fi a tetnt li n-o răstoarnă.

Păstorul 1:

Alte daruri nu avem,

Dar cu mare bucurie

Inima în dar ţi-o dăm

Ca pe veci a ta să fie.

Cântec: Inima va cânta...

Povestitorul:

Şi păstorii îL înconjoară

Jos îşi pleacă fruntea lor

În genunchi ei îl adoră

Cu-al lor suflet iubitor

Venirea Magilor

Cântec: Steaua sus răsare ...

Povestitorul:

Tatăl sfânt de burie,

A lăsat pe cer să fie

Stea mândră ce s-a ivit

Strălucind în răsărit.

După strălucirea ei

Au pornit magii cei trei,

Şi au adus ca să-L mângâie

Aur, smirnă şi tămâie.

Gaşpar:

Steaua-n cer când am zărit

În delung am cântărit,

Întrebându-ne toţi trei

Care o fi secretul ei?

Melhior

Steaua asta de pe cer

Desluşeşte un mister,

Un fapt ne mai auzit

Care acum s-a împlinit

Undeva-n în acest ţinut

Azi din cer s-a coborât,

A venit pe acest pământ

Salvatorul aşteptat

Fiu ales de împărat.

Baltazar

Steaua lui din răsărit

Pe cer no am zărit,

Când de-o-dată, prin mister

S-a ascuns din nou în cer

Pentru aceasta am vrea să ştim

Nucumva în Ierusalim

S-a născut noul Împărat,

Mesia cel aşteptat?

C-am venit să-L adorăm

Daruri scumpe ca să-i dăm.

Povestitorul:

Când a auzit Irod

Că se vorbeşte-n norod,

Despre un nou Împărat

Născut la el în regat

Şi că magii au venit

Tocmai de prin răsărit,

Să-L vadă, să-I se închine

Sa umplut de amaraciune;

Si-a chemat la el îndată

Toţi înţelepţii deodată

Ca să-i spună, să cunoască

Unde avea să se nască

Mesia-n care poporul

Şi-a aşteaptă Mântuitorul.

Irod cel Mare:

Ce-mi aud urechile?

Care mai sunt veştile

Un nou împărat apare

În faţa lui Irod cel Mare

Nu se poate! Nu se poate!

Acum îl trimit la moarte.

Soldatul:
Linişteştete Împărate!

Linişteştete Împărate!

Noul rege abia-i născut

El e mic şi e plăpând

Îrod (turbat):

Tu să taci soldat nărod!

Cum crezi tu oare că pot

Eu, magnificul Irod

Să domnesc netulburat

Când mă văd ameninţat

De acest rege salvator,

Aşteptat de atât popor?

Soldatul:

Da Împărate,... Bine spui,

Acest prunc e ca un cui

Ce te-n ţeapă în călcâi.

Irod (ameninţător):

Da!... exact!... e ca un cui

Mă-ameninţă mâna lui

Dar îl aflu eu curând,

Şi la moarte îl trimit.

Tu ţi minte... c-am uitat

Care-i locul indicat?

Unde a prezis Isaia

Că se va naşte Mesia?

Soldatul:

La Betlehem împărate
În cea mai mică cetate

Dintr-o odraslă a lui Iuda

Ăsta-i locul cu pricina,

De-acolo aşteaptă poporul

Să-i vină mântuitorul.

Irod:

Da!... Da!... Da!... la Betlehem!...

Acolo o să încercăm.

Povestitorul:

Şi-atunci Irod în ascuns,

A dat Magilor răspuns,

Să meargă la Betlehem

După al cărţilor îndemn

Şi-acolo cu amănuntul,

Să cerceteze ţinutul

Şi dacă Îl vor afla

Pe acolo pe undeva,

Pe împăratul nou născut

După care au venit,

Ca şi iel să i se-nchine.

Cântec: .....

În tipul cântării acestui colind, magii se îndreaptă spre iesle şi-L adoră pe prunc spunând:

Gaşpar:

Iată... steaua s-a oprit,

Lângă un staul părăsit.

Haideţi iute să intrăm

Pe impăratul să-L vedem.

Iosif (primitor):

Da!... veniţi... veniţi... intraţi

Veniţi oaspeţi luminaţi

Micul rege vă aşteaptă

Stând în ieslea lui săracă.

Magii cad în genunchi şi se închină pruncului oferindu-i daruri schumpe.

Melchior:

Noi crai pământului

Îi aducem pruncului

Adâncă şi sfântă închinare

Pentru umilinţa cea mare

Cu care a venit în lume

Să ne-aducă mântuire.

Baltazar:

Noi craii pământului

Lângă ieslea pruncului

Am venit din răsărit

Cu daruri de oferit

Aururl împărăţiei

Tămâia dumnezeirii

Dar şi smirna omenirii.

Povestitorul:

Apoi magii au pornit

Pe un alt drum ocolit,

Înapoi în ţara lor

Cu al cămilelor sobor.

Magii se retrag din scienă şi în urma lor apare Irod furios.

Irod:

De ce oare n-au venit,

Cei trei crai din răsărit,

Să-mi spună de l-au aflat

Pe-împăratul căutat?

Nu cumva mau tras pe sfoară,

Strecurându-se din ţară,

Fără ca să-mi dea de veste,

Pe la Betlehem ce este?

Soldatul:

Fi liniştit împărate!

Irod:

Pentru mine-i ocară

Un nou rege în astă ţară,

Dau poruncă criminală

Pleacă soldat şi omoară

Tot cei prunc în astă ţară,

Şi astfel sigur să fiu

Că noul împărat nui viu.

Nu privi cum lumea plânge

Şi cum inima şi-o frânge

Tu de mine să asculţi

Ordinul să-l execuţi

Nici un prunc să nu vă scape

De la jaf şi de la moarte.

Înţe

Nici un prunc să nu vă scape

De la jaf şi de la moarte.

Înţelesu-mai soldat.

Mişcă-te, ce n-ai plecat?

Iosif:

Ce ne facem noi acum?!

Auzi că Irod cel crud

Vrea să vadă sfârtecaţi

Toţi pruncii nevinovaţi?

Maria:

Iosife să nu te temi

Noi pe Domnul îl avem

El pe prunc îl va salva

Dacă Lui ne vom ruga.

Maria şi Iosif se roagă:

Dumnezeule preasfânt

Ai milă de micul prunc

Şi ascultă ruga noastră

Scapă pruncul de năpastă.

Îngerul:

Ia pe prunc şi mergi îndată

Într-o ţară îndepărtată.

Povestitorul:

Dragi creştini din Fântânele

Copii, tineri, oameni mari,

Pruncul sfânt din Betlehem

Ne aşteaptă să-l vedem

Cu toţii să-L adorăm

Inimile în dar să-I dăm.

Cântec: Noapte de vis...

Dintre toate câte sunt

Sărbători pe-acest pământ,

Nu e alta mai frumoasă

Decât Crăciunul cel sfânt.

Radu:

- Noi am pregătit colinde

Şi din suflet le cântăm,

Pe Isus îl lăudăm

Si doar lui ne închinăm

Anca:

- Poezii am pregătit

Şi la dumneavoastra am venit

Noi frumos le-om recita,

Si impreuna ne-am bucura

Cinste si slavă lui Isus iom da

Radu:

- Mai avem şi-alte surprize:

Vă lăsăm să le aflaţi;

Sus cortina! Deci fiţi gata

Atenți a ne asculta

Oameni buni, ascultaţi:

Cezar August împărat

O poruncă nouă-a dat

Ca toţi din împărăție

Să meargă să se înscrie,

Fiecare în orașul

De unde-i familia-lui!

Înțeles-ați oameni buni

Toți: De-nțeles am înțeles!...