Intro

CV
Dragă mamă, dragă tată, şi voi, scumpii mei bunici,
prieteni dragi sosiţi să vadă ce frumos ne-am pregătit...
Vă mărturisim chiar vouă, tare-i bine c-aţi venit!
Nu era în seara asta loc mai bun decat Aici.

Poeziile pe care în curând le vom fi spus,

Cântecelele ce poartă adevăr cu bucurie,
La această sărbătoare, toate au dorit să fie,
Despre naşterea-ntâmplată a Copilului Isus.

Aşadar, o rugăminte: noi şi voi, cuminţi să fim,

Noi cu voce cât mai tare şi frumoşi cum bine ştiţi,
Voi, în liniştea cea mare şi pe scaun, liniştiţi!
Înţeleşi fiind, pe dată sărbătoarea să pornim...

Steaua

Multe stele umplu cerul, frumuseți nenumărate,

Când e-atât de neagră noaptea, ne apar nespus de bune,
Însă dintre toate cele ce au fost cândva pe lume,
Tu ești cea mai însemnată, Tu ești Steaua Lui, aparte...

Tu ești singura de care am știut mai dinainte,

Vorbeau înțelepți ai lumii de atunci că vei veni,
Și la vremea potrivită, Tu ai început să fii,
Să ne-arăți chiar până astăzi cum să strălucim cuminte.

Dacă n-ar fi fost lumina ce-o dădeai fără măsură,

Nu s-ar fi pornit pe cale magii cei din depărtare,
Nu ar fi crezut că are vreun sfârşit a lor umblare,
Dar Tu i-ai purtat cu bine până la sfânta făptură...
Mie-mi place să ştiu cerul, să-l citesc îndeaproape,
Să văd stelele cuprinse în ştiute constelaţii,
Aş fi vrut să vii şi astăzi, să privesc a Tale graţii,
Să studiez a Ta lumină curios, noapte de noapte.

Dacă n-ar fi scris profeţii şi apostolii de Tine,

Ar fi spus întreaga lume că a fost o întâmplare,
Că în ieslea cea săracă s-a născut un oarecare...
Dar de Împăratul Lumii vesteai Tu lumii că vine!

Spun păstorii de pe dealuri că Lumina Ta aparte,

Răspândea un cor de îngeri, ce cântau de bucurie,
"Slavă, slavă ca în ceruri pe acest pământ să fie!"
Ai rămas cu strălucirea unor vorbe neuitate!

"S-a născut Mântuitorul!" Iar mai tare decât toate,

Decât magii şi păstorii, care i s-au închinat,
A spus Steaua care Cerul cu putere-a luminat!
A spus Steaua, într-o noapte-n care timpul se împarte...

Păstorii

Sus pe dealurile-nalte de pe lângă Betleem,

Stau veghind la ceas de noapte şi de frig...nişte păstori.
Curajoşi păzindu-şi turma, acum ca de-atâtea ori,
Ale lor oiţe blânde-au adormit, căci nu se tem!

Oameni simpli, plini de muncă, pe când nopţile se trec,

Unul către altul vorbe îşi trimit cu bucurie,
"Oare steaua apărută de curând, ce vrea să fie?
Oare vechile cuvinte cum să fac să le-nţeleg?"

"Oare cine e Mesia?" cel mai tânăr se întreabă,

"Este scris în profeţie că se naşte-n Betleem?
Cât aş vrea, dacă se poate, când apare, să-L vedem!"
Şi au început bătrânii să îi spună fără grabă...

Cum L-au aşteptat o viaţă, căci de când erau copii,

Au citit în sulul Cărţii despre un Mântuitor
Şi cum Timpul ce trecuse le-a turnat în suflet Dor,
Însă pare de o vreme că-mplinirea s-ar grăbi...

Şi abia sfârşiră vorba, că deodată o Lumină,

Coborî din Steaua-naltă, poposind chiar între ei,
S-au grăbit să se ridice, oile au strâns pe miei,
Noaptea s-a făcut îndată precum ziua cea senină!

"Nu vă temeţi, prea buni oameni, vă aduc dorită veste,

Colo-n vale, într-o iesle, doarme dulce înfăşat,
Cel ce se numeşte Domnul, e Isus cel aşteptat!
Slavă-n ceruri, pace-n lume, cor de îngeri de poveste!"

Au plecat atunci păstorii, grăbind veseli pasul lor,

Au intrat încet în iesle, în genunchi s-au aşezat
Închinare au dat Celui ce speranţa a-ntrupat,
Dumnezeu venit în lume, pentru toţi, Mântuitor.

Magii

Pe nisipurile calde ale-ntinselor pustii,

Înţelepţi citesc în suluri moştenite de demult,
Glasul unor vechi istorii numai ei îl mai aud,
"Stea mai mare decât toate, printre ele când mai vii?"

De îndată ce lumina răsări, în prima noapte,

Trei din înţelepţi ştiură că e cea din profeţie,
Fără somn, desagi umplură, căutând totul să ştie
Şi porniră prin deşerturi, pe cămile încărcate.

Au călătorit doar noaptea, căci atunci străluminată,

Îî călăuzea pe drumul pregătit mai dinainte,
Plini de nerăbdare, magii plăsmuiau în a lor minte,
Chipul Celui ce se naşte sub stea binecuvântată.

"E un Prinţ!" cred cu tărie şi ajunşi în Israel,

Se îndreaptă spre palatul lui Irod, spre a-L afla,
Însă nimeni din cetate pe-acest Prinţ nu-L aştepta,
Magii pleacă mai departe, Steaua-i poartă către El.

Se opresc plini de mirare într-un sat sărac, uitat,

Într-o margine de lume, Steaua caldă poposeşte,
Pe un staul, unde Pruncul înfăşat dormea în iesle,
Magii, fără să-nţeleagă, cu sfială au intrat...

Cine-i Împăratul care s-a născut fără mărire?

Deşi cerul Îl cunoşte şi prin stele Îl vesteşte...
Cine-i Cel sosit la oameni, deşi omul nu-L primeşte?
Cine-i Cel care domneşte prin tăcere, cu Iubire?

Aur, smirnă şi tămâie, au dat magii ca-nchinare,

S-au plecat adânc în faţa unui simplu Prunc venit,
Din Lumina unei Stele pe-un Pământ unde-i primit,
De păstori şi miei şi alţii...trei, purtaţi de praf de zare...
Isus Pruncul

S-a speriat atunci Maria, căci un înger a intrat,

În odaie, să-i coboare de prin ceruri veşti prea bune:
"Un Copil trimis de Tatăl vei aduce tu pe lume!
Tu, fecioară, vei fi mama Fiului ce s-a-ntrupat."

Iosif, ce urma să-i fie soţ, cu grijă s-a purtat,

A sosit vremea ca Puncul să se nască la lumină,
Şi primind poruncă nouă ca la Betleem să vină,
După greu drum, pe-nserate, în oraş ei au intrat.

A bătut Iosif la toate porţile de prin oraş,

"Plină-i de dureri Maria, vreau o cameră, va rog!"
Însă n-a fost nicio casă în care să afle loc,
Nicio inimă deschisă pentru sfântul Copilaş...

La o margine, departe, într-un staul au găsit,

Loc de adăpost pe noapte şi căldură de la vite.
Iar aici, să se-mplinească ce-a fost scris mai înainte,
Pe pământ, trimis din ceruri, Pruncul slavei a venit.

L-a cuprins cu drag Maria şi încet l-a înfăşat,

L-au privit cu bucurie adormit în caldă iesle,
Toţi cei care au dat slavă Lui, făpturii de poveste,
Magi, păstori şi mai cu seamă, îngeri cu frumos cântat!

Însă Pruncul de Lumină e mai mult decât poveste,

Dincolo de orice taină, e uşor de priceput:
Pentru oameni El se naşte, însă oameni...nu L-au vrut,
Fiul Omului e Fiul Dumnezeului ce...Este.
A trăit o viaţă sfântă, a murit crud răstignit,
A-nviat şi sus în ceruri, ne iubeşte ne-ncetat.
În Ajun de bucurie, ne întreabă clar, curat:
"Azi mă nasc din nou, la tine, locul Meu e pregătit?"

Final

Dragă mamă, dragă tată, şi voi, scumpii mei bunici,

prieteni dragi sosiţi să vadă ce frumos ne-am pregătit...
După ce taina-ntrupării lui Isus v-am dăruit,
Vreau să vă mai rog un lucru, când pleca-veţi de aici!

Pentru toată bunătatea ce ne este Dumnezeu,

Hai să fim şi noi în lume ajutor şi dăruire,
Milă, dărnicie, pace, hai sa fim ca El...Iubire!
Şi ca să vă pară simplu....uite, voi începe eu!