SCENETĂ

AL PATRULEA MAG
PERSONAJE:
POVESTITOR
MAGII:
BALTAZAR
GASPAR
MELCHIOR
ARTABAN
IROD
PĂ STOR 1, PĂ STOR 2, PĂ STOR 3
SAMARITEANCA
MARTA
BARTIMEU
ZACHEU
MARIA
IISUS

Povestitor
Cu multă dă ruire aș vrea să împă rtă șesc cu voi,
Povestea magilor veniți din ră să rit,
Să i se-nchine regelui evreu,
Așa cum ei, în stele au citit.

Baltazar
De multă vreme tot aștept în fiecare noapte,
Să vă d pe bolta asta plină ,
O stea care s-anunțe că în lume,
Regele Se va naște cum știm din profețiile stră bune.

Melchior
Oh! ... Tare mi-aș dori să vă d și eu,
Un astru fă ră seamă n între stele,
Care s-anunțe regele evreu,
Dar nu știu dacă va fi-n timpul vieții mele!

Gaspar
Sunt ani de zile de când tot privim
Și cercetă m această boltă mare,
Dar parcă nu mai cred că „din senin”,
O stea pe bolta -aceasta va apare!

Artaban
Ră bdare, fraților... Vă spun, veți fi uimiți!
Aveți credință și nu vă -ndoiți,
Că ci stelele acestea pe care le priviți,
Știu mult mai multe lucruri de câte voi gândiți.

Povestitor
Așa trecut-au nopțile și anii,

1
Pentru-acești magi care citeau în stele...
Până -ntr-o zi, când unul dintre ei,
Va trebui să plece, și vor ră mâne trei.

Artaban
O veste am primit din satul meu,
Că sunt bolnavi ai mei pă rinți acum,
Să îngrijesc de ei, eu mă pornesc la drum,
Dar voi să stați de veghe, să n-obosiți nicicum,
Ră splata voastră va fi fă ră seamă n, să ascultati de ceea ce vă spun!
(Artaban, pleacă )

Gaspar
Eu cred c-am obosit de-atâta așteptare,
În fiecare noapte, nu vă d nici o schimbare.

Baltazar
Privind la bolta-acesta mare,
Mă vă d atât de mic și parcă -n zare...
O, frații mei! ... Priviți, o stea apare,
Cu o lumină fă ră asemă nare!

Melchior
E steaua de stră buni prezisă ,
Stră lucirea ei nu poate fi descrisă !
Un Rege S-a nă scut azi pe pă mânt,
E Regele evreu... E Regele Preasfânt!

Gaspar
Ce bucurie! ... Dac-aș ști să cânt,
Aș lă uda pe Dumnezeul mare,
Că -n timpul cât tră it-am pe pă mânt,
Să vă d această stea, El mi-a fă cut onoare!

Baltazar
Haideți, ale noastre daruri acum să pregă tim,
Și toată ziua-aceasta, noi să ne odihnim,
Ca-n noaptea care vine, la drum să ne pornim,
Urmă rind steaua cea mare, ce pe cer o ză rim.

Povestitor
Cu bucurie-n suflet magii-au că lă torit,
În multe nopți senine, steaua au urmă rit.
Frig și că ldură mare, pe drum au suferit,
Dar, după multă vreme la Prunc ei au sosit...
În casă când au intrat, Pruncului s-au închinat.
Aur, smirnă și tă mâie, magii, Prințului I-au dat,
Și cu bucurie mare, c-aveau parte de salvare,
Și în suflet să rbă toare, au plecat spre casa lor,
Pe-un alt drum, și cu-un alt dor.

2
Dar acum, să revenim la magul de care știm,
C-a plecat să îngrijească de pă rinții să i...
Bucuros că de acasă , stelele privise,
Și ză rise steaua, care demult o dorise,
Lă sând bine ai lui pă rinți, fă ră -ntârziere,
A plecat și el la drum, steaua să urmeze.
Avea daruri minunate pentru Împă rat.
Că mile împovă rate, aveau multe de că rat.
Dar pe drum, când a-ntâlnit pe un om flă mând,
Magul nostru l-a hră nit, s-a oprit din drum.
Mai departe, a vă zut și copii să rmani.
El pe toți i-a îmbră cat, și le-a dat și bani.
Și așa, a-ntârziat de la întâlnire,
Cu Pruncul Iisus venit pentru omenire.
Ajuns la Ierusalim, a mers la palat,
Și de Prințul nou nă scut, el a întrebat.

Artaban
Sunt un mag din ră să rit, o stea am urmat,
Prințul nă scut de curând, eu L-am că utat.

Irod
Nu cu multă vreme-n urmă , trei magi au venit,
Întrebând și ei de Prinț, tare m-au uimit!
Preoții și că rturarii am chemat în grabă ,
Ca să -mi spună unde are Prințul să Se nască .
Și-am aflat, că -n Betleem, scrie proorocia,
Se va naște Emanuel, marele Mesia.
Am spus magilor că , dacă -L vor gă si pe Prinț,
Să m-anunțe și pe mine, să merg să mă -nchin,
Însă magii pe aici, nu s-au mai întors,
Și nu știu nimic de Prinț, încă nu-L cunosc.

Povestitorul
Și-a pornit spre Betleem, bucuros că , iată ,
Va putea să se închine Pruncului, îndată .

Artaban
Bună ziua, oameni buni, tare-aș vrea să știu,
Dacă nu cumva cunoașteți Pruncul Celui Viu?

Păstor 1
Tu vorbești despre Iisus, Cel nă scut în iesle?
Pe-acest deal noi am primit de la înger veste.
Într-o noapte fă ră seamă n, îngerul ne-a spus,
Că și pentru noi, pă storii, S-a nă scut Iisus.

Păstor 2
Am pornit spre Betleem să vedem minunea...

3
Și-am gă sit un bă iețel, înfă șat în scutecel;
Într-o iesle adormit, de ai Lui pă rinți iubit,
Cum îngerul ne-a vestit și am fost tare uimit.

Păstor 3
Ne-am întors pe deal la oi, plini de mulțumire.
Toată noaptea n-am dormit,
Bucuroși c-am întâlnit pe Mesia cel vestit,
Și-n inimi, noi, L-am primit.

Povestitor
Dar Iisus, nu mai era în cetatea Betleem;
Familia Lui se mutase, fă ră să lase vreun semn.
Și-acest mag, L-a că utat ani și ani de-a rândul,
Cheltuind mereu din darul ce-adusese pentru Pruncul.
După o vreme a auzit de „Învă ță torul”,
De „Mesia cel promis”, de „Izbă vitorul”.
Și mergea din loc în loc, fă r-a ză bovi,
Cu speranță mare-n suflet că -L va întâlni.

Artaban
Sunt atât de obosit, tot mereu în că utare,
Nu vă supă rați domniță , pot să vă pun o-ntrebare?

Samariteanca
Poți stră ine, cum să nu, ce dorești să știi?

Artaban
Despre Iisus cel venit, chiar din veșnicii.

Samariteanca
Tu vorbești despre Mesia, Domnul meu Hristos,
Cel ce a vorbit cu mine și din pă cate m-a scos?
Mi-a spus despre apa vie, de-nchinare adevă rată ,
El, Mântuitorul nostru, m-a că utat și sunt salvată .

Povestitor
Condus din cetate-n cetate, de oameni și întâmplă ri aflate,
De departe, auzi un om spunând, c-a fost orb, dar că vede acum.

Artaban
Prietene, aș vrea să aud și eu,
Povestea orbului Bartimeu.

Bartimeu
Eram orb, mereu dat la o parte,
Și-am strigat pe Acela ce poate,
Pe bolnavi vindeca, auzul surzilor să dea...
Am cerșit mila Sa și-am crezut că e Mesia,
Din toată inima mea.

4
Și-astfel, ochii mei și-au că pă tat vederea.

Povestitor
Ajuns în Betania, toată cetatea era-n mișcare,
Oamenii vorbeau despre învierea unui Lază r oarecare.

Artaban
Să nu vă supă rați pe mine,
Doresc doar ca să știu mai bine,
Despre această înviere,
De care se spune-n tă cere.

Marta
Stră inule, m-aș bucura și-ți spun cu toată inima
Că Domnul meu este învierea.
Lază r, fratele meu, era de patru zile îngropat,
Dar când pe nume l-a strigat, el din mormânt a înviat,
Că ci Însă și Viața l-a chemat.

Povestitor
Și ajungând în Ierihon, magul se întâlni c-un om...
Mic de statură cum era, despre Iisus tot povestea.

Artaban
Pace și bucurie, omule fericit!
Ai vrea să -mi spui și mie pe cine ai gă sit?

Zacheu
Stră inule, eu sunt un vameș, urât de neamul meu evreu,
Dar m-a chemat Iisus pe nume, din dudul unde urcasem eu.
„Zachee, dă -te jos de grabă , că ci astă zi intru-n casa ta”,
Mi-a spus Iisus Mântuitorul, Domnul, Hristosul și Mesia.
Și L-am primit nu doar în casă , ci I-am dat toată inima,
Și El în schimb, mi-a dat iertare, a luat chiar toată vina mea.

Povestitor
Urcă încet pe drumul care, doar spre Ierusalim ducea,
Gândind la toate ce știa despre Iisus ce vindeca,
Și orbilor lumină da, pe șchiopi să umble-i ajuta,
Chiar morții El îi învia și dragostea Lui fă ră margini, pă catele acoperea.
Ajunse fă ră să -și dea seama, înconjurat de zarvă mare...
Ierusalimul cel vestit era-n continuă mișcare,
Și că uta nedumerit pe cineva ca să întrebe...
Nu-nțelegea ce vrea mulțimea, pe cine osândea prin lege.

Artaban
Îl caut pe Iisus-Mesia și nu știu unde să mă duc,
N-ai auzit cumva de Dânsul, să -mi spui pe unde să apuc?

Maria

5
E chiar aici în fața noastră ,
Pe lemnul crucii atârnat,
Nă dejdea noastră , slava noastră
La moarte a fost condamnat! ...
Și eu credeam că El va fi, cum îngerul mi-a spus odată ,
Un Împă rat ce va domni, ca David cel de altă dată .
Nu pot să cred ce se petrece cu Fiul Meu cel preaiubit,
Inima mea e stră punsă , sufletul meu este mâhnit.

Povestitor
Dar magul nu mai asculta cuvintele ce ea spunea,
Privirea lui era acuma doar la Iisus, ce sângera.
Treizeci de ani, chiar și mai bine pe Prunc a că utat mereu.
Cu daruri multe el pornise ca pentr-un Fiu de Dumnezeu.
Acum nu mai avea nimic din lucrurile prețioase,
Că ci le-mpă rțise la să rmani, la cei ce nu aveau nici case.
Crezuse că se va-ntâlni cu-n prinț în glorie și slavă ,
Și a gă sit un condamnat, înconjurat de mare zarvă .

Artaban
Te caut Doamne de ani mulți, și azi când Te-am gă sit pe cruce,
Sunt ră vă șit, sunt chiar mâhnit... Nu am nici daruri a-Ț i aduce!

Iisus
Sunt bucuros că M-ai gă sit, să -ți spun ceva, tare-am dorit:
„Darurile ce-ai împă rțit tu, Mie Mi le-ai dă ruit!"
Din prima zi când ai pornit, urmând o stea, te-am prețuit,
Că ci de Mă caută cineva, Eu lui mă las descoperit.

Artaban
O, Domnul meu, sunt copleșit... Peste mă sură de uimit!
Și-acum sunt tare fericit, că în sfârșit, eu Te-am gă sit!
Dar n-aș vrea să fii pironit... Să stau cu Tine mi-am dorit!

Iisus
Suflete drag, Eu te-am primit, de astă zi tu ești mântuit,
Că ci, chiar la cruce M-ai gă sit și inima Mi-ai dă ruit.
Hainele, Eu ți le-am albit, du-te acasă liniștit -
Mesia, Domnul ți-a vorbit... Umblă pe cale fericit!
Că ci eu în lume am venit, tocmai pentru-acest ceas cumplit,
Să port pă catul lumii-ntregi, Eu trupul Mi L-am dă ruit.
Să -mpac lumea cu Dumnezeu, ca Miel de jerfă , nu ca leu.
Și cine crede-n jertfa Mea, cu Mine parte va avea,
Și-n veșnicie va intra.

Povestitorul
Oamenii azi să rbă toresc Cră ciunul în lume,
Cu multă distracție, mâncare și pră jituri bune,
Cadouri scumpe și brazi împodobiți
Și moși-cră ciuni destui, pe stră zi, înză peziți...

6
Și-n toate acestea, unde este bucuria?
Se mai vorbește oare de Mesia,
De Pruncul cel nă scut la Betleem,
Ca să salveze lumea din blestem?
Tu, cel ce te numești creștin în România,
Cunoști tu pe Hristosul, pe Mesia,
Mântuitor și al lumii Împă rat,
Care-a venit din cer, ca tu să fii salvat?
Așa cum magul L-a-ntâlnit la cruce, și tu poți azi să -L întâlnești la fel,
În ieslea cea saraca , iertare îți va aduce aduce lumina de la El
De azi, împă rtă șește-ți darul Pruncului cel nă scut,
Credinta, dragoste, fii sicer sa n-ai ura

Și mult colind în voie bună

In ieslea sufletelor noastre,
Azi Hristos , o să se nască.

Să rbă tori fericite !!!