Pastor

Am auzit ingerii…

Inima mi-a tresaltat la gandul ca un Imparat s-a nascut…

Vegheam pe langa oile mele…si deodata

Ochii s-au luminat

Am inteles minunea,

Am ridicat mainile spre cer

Si-am sperat…

Cu fratii mei am alergat spre un staul…

Cine ar fi gandit?

Un copil divin intr-o iesle

Cativa asini…niste oi…paie si intuneric

Asta e tot ce-am gasit !

Dar, am plecat mai senini

Cerul se atinsese de noi

Si pasul ne era altfel

Si mersul ne era mai vioi

Si ochii ne straluceau a slava

Caci am vazut o minune

Am intalnit Mantuirea

Si am crezut…

Cerul se indurase de noi

Corul de ingeri s-a aratat

Noi am primit darul vietii

Dumnezeu este cu noi! Dumnezeu ne-a binecuvantat!

Irod

Sunt Regele lor..

Singurul Rege…

Am poruncit sa fie omorati toti!

Da!…copiii sa piara…!

Palatul il vreau pentru mine

Domnia mea o vreau fara teama!

Un Imparat?

Nu sunt de-ajuns?

Nu sunt Irod?

Profetii…ce spun cartile?…dar vremurile ce ne-aduc?

Irod…eu sunt Vlastarul…Eu sunt Cel ce vine!

Am gresit?...Eu voi domni pentru norod

Caci…Eu sunt singur Rege

Eu sunt Irod!

Au venit niste magi..

Cautau un copil…

La palatul meu lumea mi se inchina doar mie

…..Vobesc de stele si cer….dar

…Eu sunt Irod..

Omorati toti copiii!

Sa piara si magii…!

Doar eu sunt Alesul!

Voi domni o vecie!

In Regatul meu Irod este singurul domn!

Mag

Am strabatut pustiul si cararile apelor

Asteptand inserarea sa putem vedea din nou steaua!

Drumul a fost greu, dar am ajuns!

Camilele noastre poarta daruri de pret

Sa ne inchinam, vrem

Si binecuvantati…ne vom intoarce acas`!

Uite…avem aici si aur si smirna!

Sunt daruri ca pentru un Rege!

Unde sa-L gasim pe Cel ce va elibera poporul Sau?

Regii nu-L cunosc si supusii nu_l asteapta

Totusi, pentru El, stele rasar si cerul se lumineaza!

Unde esti, Mantuire?

Unde iti ai palatul?

Steaua s-a oprit deasupra unui staul

Chiar aici ti-ai aflat poposire?

Ce fel de popor este acesta de Te asteapta cu-o iesle?

Ce fel de tara de vrea sa-i faca Impratului o asa primire?

Noi am venit,

Ne vom inchina

Apoi…cuprinsi ne vom intoarce !

Binecuvanta , Doamne pe nevrednicii Tai slujitori!

Lasa pacea si mergi inaintea noastra!

Noi nu te vom uita o viata…

Tu iti vei adduce aminte noi si ne vei conduce acasa

Spre cer

Cu ochii spre cer caut Steaua Lui…

Am strabatut cararile lungi si drumurile cu praf

Camilele mele au obosit

Dar…caut Lumina!

Doamne, fa sa aud cor de ingeri si raze sa-mi mangaie fruntea

Iar eu, sa ma plec multumindu-ti deplin!

Iata darurile mele..

…n-am tamaie , nici smirna,

n-au aur, …..am dor

Dorul de Tine, dorul de casa

Dorul de cer fara nor…

Imi ascult inima..

…cu gandul ca Te voi intalni bate mai tare, mai aprins..

Stiind ca de-acolo va primi putere si binecuvantare

Acolo se va aprinde un foc ce niciodata de nimeni nu vas tins

Cu ochii spre cer inca mai caut Lumina

Lumineaza-mi de sus

Si du-ma pe culmi pe care niciodata nu stiu sa urc

Pe carari pe care pasii mei n-au ajuns

Ma voi intoarce-acasa

Ma voi intoarce-acasa pe o alta cale

Un inger mi s-a aratat si mi-a spus sa nu zabovesc…

Voi lasa in urma regi si palate

Am vazut Mantuirea si mi-e de-ajuns!

Am lasat daruri, dar ma intorc mai incarcat…

…sunt plin de iubire, de bucurie, de pace…

Ieslea era mai luminoasa ca aurul lumii…

Si staulul mai inaltator decat oricare palat…

Ma voi intoarce-acasa….

Am luat cu mine linistea cerului

Si port in suflet lumina…

Nu ma inspaimanta drumul, nici asprimea lui

Am deasupra mea cerul

Si in gerii toti sunt gata sa-mi netezeasca urcusul…

Port in suflet iubire cat sa impart tuturor

Camilele mele nu sunt incarcate cu daruri

E insa plin sufletul meu de bucurie…

Ma intorc acasa…nesperat de binecuvantat

Sunt fericit

Sufletul meu, te lauda Doamne, neincetat

Ochii mei au vazut…

Am putut vedea cu ochii mei Mantuirea…

Si de-acum…mi-e totuna daca voi muri sau daca voi avea viata…

Am crezut ca voi trece precum frunza ..fara sa vad Lumina Veacurilor

Dumnezeul cel Vesnic s-a indurat de mine si mi-a mangaiat sufletul!

Te lauda sufletul meu, Doamne pentru o minune atat de mare!

El este Cel pomis, este Salvatorul care va lua pacatul lumii!

Bucura-te , pamant si tresalta cer!

Astazi ochii mei au vazut minunea!

El nu a venit nici sa piarda, nici sa distruga

A venit sa aduca pacea

A venit sa mangaie

A venit sa aduca alinare celor ce cred!

Doamne, iti multumesc pentru ca mi-ai facut mare har!

Iti multumesc pentru indurare si pentru bucuria de a sta langa Fiul Tau!

Desi sunt nevrednic, desi ochii mei sunt slabi

Infiorat, ma apropii de Tine si imi plec fruntea

Mainile mele sunt nevrednice sa te poarte

Si fiinta mea prea impovarata sa te pot atinge

Dar tu esti Vesnic si vei fi Mare!

Mana Ta va conduce popoare si glasul tau va invinge moartea!

Sufletul meu te lauda, Doamne, pentru o Mantuire atat de intreaga

Pentru un dar asa de deplin!

Buzele mele vor vesti lauda Ta si gura mea va vorbi necontenit despre Tine!
A fost cândva un staul…Nu cel din Betleem.
O peşteră prea mica,
o grotă de blestem.

O rază de lumină nu pătrundea din cer.

De zgură era ziua şi nopţile, de fier.

Dar într-o noapte… îngeri cântară la zenit.

Şi parcă, printre stele, o stea a răsărit…

Şi, nu ştiu cum, deodată veneau lumini de zori;

iar fânul era proaspăt şi mirosea a flori.

Zburară grabnic umbre şi beznele s-au dus!

Iar eu cântam din suflet cu îngerii de sus…

Dar iată, într-o parte privirile mi-arunc

şi văd sclipind o iesle şi-n ieslea mea… un Prunc…

Veniţi, veniţi, voi îngeri, păstori şi oameni buni!

Veniţi, voi magi ai vremii, că-i vremea de minuni!

Şi-pentru-a câta oară? – slăviţi pe Dumnezeu!

Căci Pruncul e acelaşi, iar staulul… sunt eu
Şi a fost Isus copil…
Fără leagăn, fără slavă.
Şi-n fiinţa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Şi a fost Isus copil,
ca să aibă toţi copiii
Tată-n cer.

Şi a fost Isus sărac.

Cel mai trist dintre copii.

Şi a fost Isus sărac, ca să aibă toţi săracii bogăţii.

Şi a fost Isus flămând. Şi plângea din albul pânzii

cum plâng mieii-n zori, plăpânzii, cu-a lor ochi înrouraţi.
Şi a fost Isus flămând, ca să fie toţi flămânzii săturaţi.

Şi a fost Isus un miel… ce-l pândeau pe-afară leii

– şi din culmile Iudeii şi-n pustiul arzător -.
Şi a fost Isus un miel, ca să aibă-n El toţi mieii un Păstor.

Şi a fost un rob Isus… sus, slujind Împărăţia,

jos, la Iosif şi Maria. Lumii-ntregi S-a dat răpus
ca s-aveam şi noi robia şi-nfierea lui Isus…
Fiu divin

La iesle

L-au găsit miraţi păstorii,

într-o iesle, înfăşat.
Şi, nestăvilind fiorii,
până se iviră zorii,
s-au rugat.

Iar apoi când pe cărare

se-ntorceau sub negri nori,
le punea o întrebare
mintea lor neştiutoare
de păstori.

- “Cum?”, părea un glas că-ngână.

“Fiul Slavei, tocmai El, să Se nască în ţărână,
pe pătuţ de fân la stână, ca un miel?…”

Nici o şoaptă din tărie. Cerul sfânt părea ascuns.

Şi-au trecut ani mulţi, se ştie, când un glas dădu-n pustie un răspuns.

- Iată Mielul fără pată, Cel din staulul de oi,

Care-Şi frânge fără plată, viaţa Lui nevinovată, pentru noi!
 La staulul amintirii…

Te-ai întrupat din Duh şi din fecioară

Şi ai venit la noi în chip smerit,
Tu cel etern trimis la noi să moară
Şi să ne ia din timp spre infinit.
Te-au aşezat în ieslea cea săraca
Şi staulul umil ţi-a fost sălaş
În noaptea cea cu frig si neagra toata
Nu se găsise nici un alt lăcaş.

Păstor să fii - tu te-ai născut cu mieii

Ca jertfă între zecile de mii
Şi-ai pribegit pe ţărmul Galileii
S-aduni în turmă rătăciţii fii.
Noi te-am primit cu rece sărutare
Şi prin Irod te-am fi dorit ucis
Venisei să ne dai răscumpărare
Dar noi uitasem cum e-n Paradis.

Ne stăpânea teroarea şi cu ura

Agonizau în suflet un suspin
Ai auzit ce nu vorbeam cu gura
Te-ai coborât ca să ne scapi de chin.
Copil duios şi Împărat al slavei
Azi ne-amintim cât de greşiţi am fost
Şi ne plecăm să-ţi mângâiem obrajii
Prin tine viaţa noastră are rost.
Sunt inca ...

Sunt inca raze pe cer si in inimi

Sunt inca ingeri ce vestesc minuni ale slavei
Dar staulul tau e deschis sa primesca Lumina?

E inca noapte , e inca frig si atat de-ntuneric afara

Dar poti auzi glas ceresc alungand linistea
Poti auzi plans de copil si pasi grabiti de pastori...

Sunt inca paie in iesle si oite in jur

Sunt inca neguri si nori
Sunt inca departe calatorii pe drum
Dar cat ai dori tu acum
Sa vezi Mantuirea?

Sunt inca pastori langa oi si magi obositi si straini

Dar tu, calatorule, om....cat de mult ai putea
Sa chemi Nemurirea sa intre?
Sa locuiasca alaturi de tine ar vrea
Si pace sa lase
Si binecuvantare sa dea...

E inca speranta
E inca popas
E totusi iubire
In noaptea adanca
E tot ce avem, tot ce a mai ramas!
E noapte….

E noaptea lumii…
E noaptea cand stelele lumineaza mai aprins ca oricand
E noaptea cand portile caselor se inchid
Dar se deschid ceruri
E noaptea cand oamenii adorm
Dar se coboara ingeri
…cand trezi sunt doar pastorii,
….Cand cautatori sunt doar magii
E noapte…
Noapte…si-atat!

E clipa asteptata…
E clipa cand fagaduinte se implinesc
E clipa cand pamantul se leaga din nou de cer
E clipa cand minunile iau locul deznadejdilor
E clipa cand timpul nu trece ci se implineste vremea
E clipa…
Clipa…si-atat!

E asteptare…
E asteptare pentru inimi sincere
…dar nepasare pentru cei multi
E asteptare pentru acei cu suflet deschis
E asteptarea Eliberarii
O lume e-n bezna
Cativa sunt…in asteptare…si-atat

E Dumnezeu cu noi!
Bucurati-va!
Cerul isi afla popas pe pamant!
E noaptea minunii
E clipa dorita
E ceasul cel asteptat si prea sfant!
Cu mana pe zavorul ce usa inchide intreb daca sa raman sau sa plec….
Doi straini imi cer ca sa intre
Dar eu,
Cu hanul prea plin…ma tocmesc…
Si parca si noaptea e rece si focul e stins…
Parca mancare –i putina
Si mie mi-e greu…
Asinul lor obosit parca ar cere-adapost
Dar si grajdul mi-e plin
Asa ca raman…
Las zavorul inchis
Mana mi-e slaba si ochii-obositi
Si –i alung…

Am hotarat sa raman
Hanul meu e in drum…dar prea plin
Un copil sa se nasca …ce chin!
…nu …voi ramane aici…
Sa plece!
Un staul e tot ce le-arat…
Acolo e loc.
Desi…cam pustiu!

Dar inima mea nu-mi da pace…

Cu gandul la ei as vrea sa alerg sa-i intorc..
Dar cum sa ma duc…
Hanul meu e de pret…
Cine-ar pazi in noapte zavorul?
E tarziu …si fara odihna…parca-aud cum la usa-s straini
Alerg …nu e nimeni…
Doar vantul…
N-am pace….aud in continuu pasi obositi de asini

Am gresit
Am fost slab…in vis mi se-arata Strainul
Inger era…nu copil…
Venea catre mine, imbracat in lumina si nu insotit de-un asin!
Ce-am facuuuut!? Am izgonit Mantuirea!
E tarziu
Hanul meu ar fi bun
Il astept ca sa vina
Dar El nu mai e …
Am ramas pustiit…un strain obosit asezat langa drum!
Adu-ti aminte , Strainule de-ai treci
Fa-ti popas si le mine
Nu ma lasa sa ma pierd
Nu ma lasa calator pe poteci!