Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Binecuvintează, Doamne
O, binecuvintează Doamne
Azi, mama și copilul ei
Cu binecuvîntări în milă
Cum faci Tu, la copiii Tăi.
Să îi dai Tu și sănătate,
Și pîinea Doamne, pentru el,
Căci ai rezerve minunate,
Oricît e el de mititel...
Rugăciune de binecuvântare
O,Părinte-al veşniciei
Plin de milă şi-ndurare
Azi, venim cu-acest micuţ
Să-i dai binecuvântare...
Mâna Ta de Dumnezeu
Te rugăm să-ntinzi spre el
Să-i dai sănătate-n trup
Căci e Doamne mititel!
IAR LA BINECUVÂNTARE
AMIN
Amin
Tu ai ultimul cuvant
Era o seară-ntunecată
Și cerul îmi părea închis...
Iar eu strigam spre Tine: -Tată!
Nu mă lăsa, căci mi-ai promis
Că-n ziua grea de încercare
Nu vei lăsa să fiu zdrobit
Când simt că nu mai am scăpare
Și când în suflet mi-este frig...
Ai spus că-n ziua încercării
Dacă spre Tine voi striga
Vei alunga de pe cer norii,
De mine Te vei îndura...
Și am strigat spre Tine Tată
Și-mi amintesc de seara când
Inima mea era-nfricată,
Plângea în mine tremurând...
Toate speranțele frumoase
Toate, pierdute îmi păreau
Iar frica îmi intrase-n oase
Și oamenii îmi tot spuneau
Că nu mai poate fi speranță,
Că totul pare-a fi pierdut,
Că nu am nicio siguranță
Că soarele-i apus demult.
Însă în bezna de durere
Ce inima îmi cuprindea
O rază sfântă de putere
Mă lumină. Iar pacea Ta
Precum o șoaptă minunată
O auzii ca-n foşnet lin
Și-n inima strânsă de tată
Un strop ceresc de sfânt alin.
Apoi când zorii se iviră
Spre Tine iarăși am strigat:
-O, Dumnezeule, ai milă!
Nu mă lăsa, Tată-ndurat! . .
Și-au mai trecut clipe ce mie
Atât de greu parcă-mi treceau
Dar Tu de sus din vesnicie
Știai ce bucurii urmau;
Și mi-ai vorbit iubit Parinte
Că nicidecum nu m-ai lăsat
Iar minunatele-Ți cuvinte
Mi-au spus că-s binecuvântat!
Mi-ai spus atunci despre comoara
Ce nouă ne-o vei dărui
Trimisă din înalt, din țara
De dincolo, din veșnicii.
Și-atunci, în loc de întristare
O bucurie m-a cuprins
Și mi-am 'nălțat ochii în zare
Către eternul necuprins!
Și inundat de-o pace-adâncă
Din inimă Ți-am mulțumit
Că Tu Părinte mi-ai fost stâncă
În valurile ce-au lovit!
*
Iar astăzi Tată n-am cuvinte
Să-Ți mulțumesc, c-ai implinit
Ce mi-ai promis atunci, 'nainte
Când totul îmi părea sfârșit!
Am înțeles și stiu prea bine
Că ești al Vieții sfânt izvor
Iar astăzi plâng de fericire
Slăvindu-Te, scump Creator
Că-n brațele Tale preasfinte
Mereu cu milă ne-ai purtat
Și-Ți mulțumesc, iubit Părinte
Că pân-aici ne-ai ajutat!
O vorbă spui și ia ființă,
Tac valurile rând pe rând,
Tu dai credință-n umilință,
Te lași găsit de omul frânt!
*
Mai sunt atâția care-n lume
Necazuri știu că au avut
Iar marea a lovit în spume
Dar Tu în Tine i-ai ținut.
Celor ce azi mai sunt pe cale
În suferinți, frați și surori,
Dă-le din marea Ta-ndurare
Care preface noaptea-n zori!
Că doar prin Tine, drag Părinte
Vom 'nainta jos pe Pământ
Până în slăvile Preasfinte,
Căci Tu ai ultimul Cuvânt!
Amin!