ISUS ŞI EU NE-AM ÎNTÂLNIT LA CRUCE

CUPRINS:

1. Deschidere 258
2. Rugăciune
3. COR: Flori şi stele
4. Poezie: Rugă
5. COR: Pune Doamne
6. Introducere
7. COR: Azi, cântec de iubire
8. Tema I
9. COR: L-am văzut pe Isus
10. Tema II
11. COR: Cine-a crezut
12. Poezie: Pentru cine?
13. COR: Pentru mine
14. Tema III A
15. Tema III B
16. Tema III C
17. COR: Cât de mult
18. Tema IV A
19. Tema IV B
20. COR: Plâng trandafirii
21. Poezie: Unde-l căutaţi pe Domnul?
22. COR: Pune Doamne
23. Poezie: Isus a murit pentru noi
24. COR: Aleluia, ce iubire
25. Tema V
26. COR: Cine?
27. Poezie: Noi suntem
28. Poezie: Va reveni Isus curând
29. COR: Glorie, Aleluia
30. Închidere
31. Rugăciune
32. Postludiu – ieşire
Deva, 29 aprilie 1995
RUGĂ

Doamne,
Dă-mi cuvântul cu care să pot vorbi despre Tine
Dă-mi lacrima în care să-mi ascund
Comoara durerilor Tale,
Învredniceşte-mi privirile
Să pot poposi prin limpezimea lor
Asupra cununii Tale de spini…

Doamne,
Pune-mi în mână făclia cunoaşterii
Spre Emausul meu
Ca după ce-mi vei spune “Pace ţie”
Să-mi ardă în suflet cuvânt despre Tine
La întoarcere
Peste stânci, în noapte
În cetatea dragostei Tale
Ierusalim

Doamne,
Mi-e dor să-i găsesc pe fraţii mei,
Adunaţi azi, în camera lor de sus
Şi încă de pe trepte să le strig:
„L-am văzut pe Isus! L-am văzut pe Isus!”
 INTRODUCERE
PSALMUL 45

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic:

„Lucrarea mea de laudă este pentru împăratului!”
Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba.
Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este
turnat pe buzele Tale; de aceea Te-a binecuvântat
Dumnezeu pe vecie.
Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, podoaba şi slava.
Da, slava Ta! – Fii biruitor, suie-te în carul tău de
luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta
Ta să strălucească prin isprăvi minunate!...
Tu iubeşti neprihănirea… de aceea, Dumnezeule,
Dumnezeul Tău Te-a uns cu un undelemn de bucurie.
Din neam în neam îţi voi pomeni numele: de aceea în
veci de veci te vor lăuda popoarele!
 TEMA I
„Auzim o chemare”

Undeva, în locul tainic al tăcerii... auzim o chemare -

parcă vine din adâncuri, parcă se aude din stele,... poate o
aduce în unda sa...izvorul sau mireasma primăverii...
Se aude tot mai aproape, ne inundă sufletele bântuite
de bucurii şi tristeţi, speranţe şi deziluzii... E glasul Lui. Îl
recunoaşteţi? - PRIETENUL PĂMÂNTENILOR -
Ne cheamă să mergem cu El acolo sus unde aleargă
şi mulţimea!... Auziţi?!
Hohote de râs şi batjocuri... vaiet şi plâns!..
Iată! Suliţe şi coifuri lucesc în soare. Mai încolo se
vede mantia unui preot. Sunt mulţi prinţi... şi oameni de
nimic!... Profesori cu părul alb şi copii şi tineri - toţi au uitat
de bunele manierei - râd, scuipă, lovesc, se înghiontesc, vor
să vadă ceva! Dar ce anume?
UN OM CĂZUT SUB CRUCE!
 TEMA II
"TU EŞTI?" (fond muzical)

Îi văd şi eu ochii trişti... privirea caldă.

Are coroană! E împărat!
Dar coroana e din spini, şi spinii sunt scăldaţii în
sânge...
Tu eşti Împăratul promis?
Unde Ţi-e garda?
Unde podoaba şi slava?
Nu ai slujitori? Nu ai nici prieteni?
Toţi te lovesc! - cu trestia, cu vorba, cu râsul!
Tu eşti străini, nu eşti de-al lor!
Dar de unde vii, Împărate?
EU SUNT CEL DIN SCRIPTURI!
PENTRU CINE?

Cine duce, cine duce

Sus pe Golgota o cruce?...
Domnul duce, Domnul duce...
Până sus de tot o cruce.

Pentru cine? pentru cine?

Pentru mine, pentru mine.

Cine plânge, cine plânge

Purtând spini pe frunte-n sânge
Domnul plânge, Domnul plânge
Sub durere El se frânge...

Pentru cine, pentru cine,

Pentru mine, pentru mine.

Cine moare, cine moare,

De se-ascunde-n ceruri soare
Domnul moare, Domnul moare
Până-n cer pământul doare.

Pentru cine, pentru pine?

Pentru mine, pentru mine.
 TEMA III A

Te recunosc, străine!
Tu eşti Isus!
Eşti singur pentru că Iuda Te-a vândut, Petru Te-a
trădat, ceilalţi au fugit, iar noi... Noi privim împreună cu
alţii, la o dată anume, de la o distanţă de secole -
GOLGOTA…
Ne curge o lacrimă, ne umbreşte un zâmbet…
Şi Tu eşti singur!...
Tu şi crucea grea ce Te zdrobeşte! Dar astăzi,
luptându-ne cu timpul şi spaţiul, urcăm şi noi, acolo sus pe
dealul uscat de arşiţa Orientului... pe urmele paşilor Tăi...
Vai! Piroanele Îţi străpung mâinile şi picioarele... Cu
un zgomot surd, crucea îşi înfige piciorul în stânca tare a
Golgotei iar trupul Tău învăluit în răni se ridică spre soarele
arzător al ţării unde curge lapte şi miere. Cerul pare boltă de
granit şi durerea parcă numai noi Ţi-o înţelegere...
Ochii noştri nu mai pot privi scena jalnică a morţii
care vine!
Isuse, unde e Tatăl Tău? Unde sunt îngerii? Nu văd?
Nu aud? Nu le pasă?
 TEMA III B

Ascultaţi!
Vorbeşte Suveranul Universului:
„Cum să te dau Efraime?... Cum să te predau,
Israele?.. Mi se zbate inima în Mine şi-tot lăuntrul Mi se
mişcă de milă!”...
S-a oprit muzica cerului!
Durerea inundă spaţiul...
Tot cerul suferă..., iar tu, om mărginit nu poţi să
înţelegi durerea "Celui nemărginit! Ea este mai mare decât
poţi tu gândi! E infinit mai grea decât ai putea duce...
Cel veşnic poate pieri pentru tine – om de geniu!...
sau, poate un anonim printre oameni…
Isus Şi-a riscat veşnicia coborând pe pământ... iar
Tatăl, chinuit de durere şi dragoste, atât de mult te-a iubit,
încât L-a dat... preţul trebuia plătit întreg!
 TEMA III C

Un înger ar vrea să spele cu lacrimile sale rănile lui

Isus, dar nu poate!
Oşti cereşti ar vrea să smulgă crucea, să amuţească
acele voci batjocoritoare, să şteargă fruntea însângerată...
dar nu pot!
Dacă ei ar face aceasta omenirea ar trece în nefiinţă
pentru totdeauna!
Acum doar noi, pământenii, putem face ceva pentru
El!
Doar NOI!
Noi putem alina durerea... Noi putem aduce zâmbetul
pe faţa muribundă…
 TEMA IV A
„S-A SFÂRŞIT”

„Inima îmi spune din partea Ta: Caută faţa mea" şi

faţa Ta, Doamne, o caut!...
Dar ce se întâmplă?
Mulţimea a tăcut...
Ce linişte sinistră!...
Totul pare încremenit!...
Lumina se stinge, lăsând, trist întunericul să
coboare...
Privesc la Tine!..:
Faţa Ţi-e schimonosită de durere... iar inima Ţie
apăsată de veacuri de păcate... Văd acolo ura, minciuna,
batjocura, desfrâul…
Te doare sângele vărsat în atâtea războaie şi crime...
Tu, Cel fără pată,
Te-ai făcut păcat pentru NOI!
 TEMA IV B

Acolo, în inima Ta, e nepăsarea mea, glumele mele

urâte, ironiile, jocul cu răul, căţeluşul pe care l-am lovit,
pasărea pe care am ucis-o…
Văd, o lacrimă pe faţa Ta însângerată! E pentru că eu
n-am ascultat-o pe mama... şi pentru că l-am minţit pe tata,
pentru că nu am împărţit bucăţica mea cu cel flămând...
E acolo păcatul omenirii de veacuri... şi păcatul meu.
Eşti zdrobit de tot!...
Aş vrea să Te cobor de pe cruce, să Te aşez în cel
mai comod fotoliu... Oricum vei muri.
Nu crucea Te ucide, nu bătaia, nu cuiele, ci păcatul
meu!…
Da! Păcatul meu, Isuse, el Te-a zdrobit!... Şi totuşi,
privirea Ta caldă mă învăluie... şi pacea îmi umple
sufletul...
"S-A SFÂRŞIT!"
UNDE-L CĂUTAŢI PE DOMNUL?

De ce-L mai căutaţi pe Domnul

În mormânt?
El a-nviat!
Nu credeţi?
Priviţi!
Este răsturnată piatra cea grea.
Unde este El?
Este în cer
Şi este în inima mea...

De ce-L mai căutaţi pe Domnul

În mormânt!?
El a-nviat!
Nu v-amintiţi?
Aşa era profetizat.
Unde este El?
Este în slavă
Printre veşniciile Sale
Şi este la uşa inimii tale...

Nu-l mai căutăm pe Domnul

În mormânt!
El este-n cer,
Dar vine din nou pe pământ

Cu nădejdea aceasta
Lacrimile ni le vom şterge
Şi vom învăţa picioarele să alerge
Către marea Lui întâmpinare
Cu inimile-o candelă fiecare -
ISUS A MURIT PENTRU NOI

Isus a murit pentru noi!

Nu este o veste mai bună!
Tăcut a răbdat umilinţe
Ca astăzi să-i fim în cunună...

Isus, răstignit pe o cruce

Cu gândul la mine-a răbdat...
Deci, cum aş putea să nu-L caut
Când sunt din vecii căutat?
TEMA V
"Conversaţie despre mărturie"

Doamne,
Cine putea să ne facă
O poartă de intrat în cer
Aşa de minunată, ca Tine,
Din atâta iubire şi adevăr,
Din atâta lumină şi bine?..

Doamne,
Noi, ştim cât de mult Te-a durut
Atâta frumos, atâta jertfire şi iertare
Din care poartă mântuirii ne-ai făcut.
Fiecare piatră a ei de-nălţare,
Ai pus-o
Cu o durere cât crucea de mare.

Ca să ne facă o poartă spre lumea cerească

Sângera pentru noi
Fruntea Ta Împărătească,
Şi ai purtat cununa de spini,
Ca să ne treci prin ea
Spre marile lumini...

Să ne despartă de-a pământului jale

Trudeau pentru noi mâinile Tale;
Prin poarta izbăvirii
În slavă să ne suie
Palmele Tale au fost prinse în cuie.
Şi când inima Ta
A încetat să mai bată,
Doamne,
Poarta mântuirii noastre este terminată.

Apoi,
printr-o mare înviere.
Ne-ai deschis-o
Către frumuseţile divine
Şi ne-ai chemat:
„Voi, cei trudiţi şi-mpovăraţi,
Veniţi la Mine!”

Ce poartă minunată!
Ce poartă minunată!
Din aur, din argint, din pietre scumpe,
Mărgăritar ceresc de mare preţ,
Pentru oricine-ar vrea
Să treacă prin ea
Către stele drumeţ.

Haideţi repede, să trecem şi noi!

De ce vă e teamă?
N-auziţi că Domnul ne cheamă?

Ba da, vom trece toţi prin ea;

Dar mai întâi
Să ne gândim puţin;
Prin poarta mântuirii
De-i măreţie - aşa de mare,
Cum am putea intra cu nepăsare?
N-ar trebui să fim ca ea l-a-nfăţişare?…

Ia să vedem
IUBIRE, câtă avem?
Ia să ne aşezăm lângă el,
Suntem şi noi ca ADEVĂRUL, la fel?

Ia să ne cercetăm,
Cât de mult luminăm?

Ia să ne privim de sus până jos,

FRUMOSUL nostru, e destul de frumos?

Ia să ne uităm la toţi
La mine, la tine
Avem în inima noastră numai BINE?

Ia să ne mai aruncăm o privire,

Este şi viaţa noastră JERTFIRE?
Ia să ne întrebăm fiecare, semănăm a IERTARE?
NOI SUNTEM

Noi suntem slava, mâinilor Lui

Noi suntem gloria Golgotei Lui
Noi suntem lumina cuvântului său
Noi suntem nume din Numele său.

Nimic nu ne poate opri să-L urmăm

Nimic nu ne poate opri să-I cântăm
Nici o povară nu este prea grea
Chiar moartea uşoară cu El ne-ar părea.

Noi suntem martorii Lui pe pământ

Din orice lacrimă noi facem cânt
Noi suntem solii divinei lumini
Făclie purtăm spre-ale slavei ‘nălţimi

Nici o furtună din drum nu ne-opreşte

Nici o durere, oricât ne loveşte
Doru-i fierbinte, mergem ‘nainte
Sus ne aşteaptă locaşuri sfinte
VA REVENI ISUS CURÂND!

Noi vrem să ducem către lume

Frumosul tot pe care-l ştim;
Ne e de-ajuns un singur Nume:
ISUS - pe care să-L rostim...
Şi tuturor sub zări de zare,
Şi fiecărui, rând pe rând,
Noi spunem arşi de nerăbdare:
„Va reveni Isus, curând!”

Noi vrem durerilor prea grele

Să le găsim senin hotar
Şi rostul lumii către stele
Să-l înălţăm prin har de har;
Noi trecem lumea pe la cruce
Să vadă ceru-ntreg plângând.
Noi spunem inimii-n răscruce:
„Va reveni Isus curând!”

De jertfa Lui nemăsurată

Cu jertfa noastră ne-am legat
Să nu ne tacă niciodată
Iubirea câtă am aflat...
Din veşnicii purtăm rostire
Şi dor de cer în orice gând
Cântăm oricui spre mântuire:
„Va reveni Isus, curând!”...