Colind de iarna

O colind duios,
Răsuna peste sat
Colindătorii s-au adunat
Și au ridicat steaua sus
Pe la porți s-au dus
Să vestească Nașterea lui Isus.

Vis de iarna

Vis de iarnă este o realitate

Cu peisaje de basme
Colindătorii aștept în zare
Cu traista plină de bucate.

Aștept Sfânta Zi de Craciun

S-a născut un mare prunc
Smirnă si tămâie i s-a adus
Păstorii vestea buna au adus.

Cu preparate alese pe masa de Crăciun

Vinul spumegă în cupe aurii
Lumânările stau aprinse în veșnicii
Focul din sobă arde neîntrerupt
Că e Sfănta Zi a Domnului Nascut.

Melancolie de toamna

Melancolia de toamnă este un pamflet trist

Unde îti revarși amarul,
Toamna cu petale arămii
Si ceața deasă dintre câmpii
Zburdă căprioarele prin câmpii
Roua se varsă pe firul ierbii
Firav si lin a ierbii firi
Se aude ploaia cea tulbure
Rece ca un sloi de gheață
Ce imi ingheață sufletul
De tristă amintire
A unui suflet părăsit si trist
De tristă melancolie.
Toamna

Toamna frunze de acuarelă

Posomorât cer incărcat de furtuni
Soarele timid păleste sub nori
Culoare schimbătoare galben străveziu
Pamânt culoare măsliniu pre-înghețat
S-a așternut bruma prin alocuri
Soarele se arată în treacăt nevinovat
De faptele scrise ale toamnei  judecător
Soarele aparent verii câstigător
Ceața orbește orizontal vederea
Slăbit de forța astronomică a razelor putere
Falnic si trist doborât de toamnă.

Pădurea a însetat

Pădurea a însetat
De adevarul nesfârsit
Că a fost exploatată
Nemilos si nemărginit.

Strigă de durere si dreptate

Nimeni nu o ascultă
Nimeni nu o vede
Cum plânge un copil
Lânga trupul mamei sale
De foame si de sete.

Tu cel ce tai cu cruzime

în natura vie,
Nu te gândesti că ai un trup
Ce respiră viața prin tine?

Pădurea se va răzbuna
Când nu vom ști prea bine
Își va lua revanșa grea
Și glasul de trezire.

Omule ce exploatezi natura

Cu a ta lăcomie
Îti va veni vremea
Să plătesti cu osândire
Amar si durere
Va veni peste tine.
 
Poezie

Mai avem o țara

Mai avem un neam
Am căzut pentru libertate
Ne-am ridicat pentru dreptate
Dor de neam si țară.

Am ridicat steagul sus

Cu mândrie și onoare
Că mai avem o țara
Ce se numește România Mare.

Prin istoria zbuciumata nu ne-a fost usor

Am înfăptuit un proiect de țara
Grandios proiect patriotic și de neam
La Alba Iulia am înfăptuit o țară
Ce se numește România Mare.

La Mărășești și Oituz
Soldații noștri au depus
Un act de jertfă si solemn patriotism
Pentru al nostru neam
Pentru a noastra patrie
Ce se numește România Mare.

Codrului verde

Vedeam un codru la indepartare

Am asteptat o noua natura peste noi
Sa ne dezmortim din somnul iernatic
Ce ne-a amortit degetele ca un corp static
Batut de vanturi si ploi.
Prin atmosfera primavaratica am evadat ca dintr-o inchisoare
Din dintii inclestati ai iernii prizonier
Am gustat libertatea dulce ca pe o ofranda
Adusa al inimii colier.
Pasarile inaripate zboara deasupra cerului
Stoluri intregi poarta aripi de aur
Zboara peste cer cu o energie cosmica
Transformata intr-o galaxie a lumii etern.
Iarna

Iarna vis neumblat in ganduri pierdute

Privesc zapada asternuta pe coama muntelui
Ca un invelis al prozaicului univers
Stralucirea zapezii imi orbeste vederea
Vad un om de zapada ce isi face loc
Printre munti de zapezi,
Ca niste cai albi din povesti de basme
Cai inaripati din gradina Domnului
Al nostru Creator Ceresc
Un om de zapada ce da semne vitale
Ascunsa intr-o umbra a mortii reale
Transformare intre cosmic sau ceresc
Real sau imaginar ,viata sau moarte
Sufletul e lipit de trup,
Nedespartiti ca doi magneti
Ce au poluri opuse
Intre pamant si ceresc .
Sufletul adoarme in somnul lung al iernii
Se chinuie sa revina de la moarte la viata
Printr-un miracol divin al Creatorului
Semne aduse de corpuri ceresti .

Cerbul

Imi amintesc din uitata copilarie

Mult pretiosul animalut inofensiv
Cerbul,
Cu blanita lui plapanda si catifelata
Cum sarea sprinten prin campie
Il mai vad deseori,
Iesind la liziera padurii
Sa isi potoleasca setea
Din apa ce curge domol
Si o ia la vale,
Calm si cuminte
Fericit sau trist
Apa cristalina ca si,
ochii lui de sticla
Mari si curiosi
Sa priveasca iute
Pe plaiuri mioritice
Demult ramase neclintiti
Cerbul se intoarce rapid
Inapoi in natura lui cea vesnica
Raman uimit sa vad frumusetea rara
Ma surprins ca pe o adevarata bijuterie.
Tristetea

De ce sunt trist?
Si eu ma intreb,
Oare tristetea are efect pe termen lung
Sau pe moment?
Un sedativ pe baza de plante
Sau un medicament
Prescris de oameni tristi sau veseli,
Nici eu nu stiu si tot ma intreb
De unde a aparut tristetea ?
Nu e mai hazliu sa razi
Sa te bucuri mereu
De viata ce ne-a oferit-o
Dumnezeu ,
Daca Dumnezeu ne-a oferit tristetea
De ce a permis sa radem?
Oare nu e mai buna fericirea decat tristetea?
Ma intreb si eu,
Tristetea face parte din viata
Intr-un moment de cliseu
Poate neasteptat
Momente grele si dificile
Prin care toti o sa trecem mereu .

Bucuria copilariei

Bucuria copilariei se vad in anii petrecuti

Ai copilariei,
Anii ce se scurg ca si o pasare in zbor,
Anii care au trecut si ai ajuns,
Repede la maturitate,
Si te crezi inca copil sau nu poti sa crezi
Ca esti matur,
Credeai ca ai trisat timpul
Etapele vietii trebuie sa le treci
Ca pe un examen dur
Repede te-ai trezit matur
Nu iti vine sa crezi ca timpul nu sta in loc
mereu se duce ca un vant
Sau ca un nor,
Ramasi de nostalgia timpurilor petrecute
Ai copilariei vremuri,
Conteaza in unele momente sa mai devenim copii
Vom stii ca nu vom mai fi ce-am fost
Dar copilaria nu o putem uita .
De voi cunoaște gândul tău

Îmi va curge lacrima pe obrazul vinovat,

Iar tu dragă,mă vei umili ca un hoț nevinovat în lanțuri de spini,
Sau îmi vei șterge lacrima neștearsă de pe trupul meu ud,
Pe trupul meu se vede multă furtună,în ochii tăi se vede mult soare izbitor de dulce
N-am să te părăsesc,când vei trece pragul casei mele,
te voi invita la o ceașcă de cafea,
și îți voi povesti cum mi-ai oprit furtuna din inima mea,
în ochii mei ai dat strălucire,luminând mințile mele rătăcite,
Îți voi arăta ușa de ieșire din casa mea,
și ușa de intrare din inima ta se va deschide spre inimi plăcute sufletului tău.
Când mă voi elibera de robia fricii,voi deveni un om dependent de fericire.
Iar te voi primi în casă mea și îți voi da o ceașcă de cafea, ce provoacă dependență de iubire.
Iar tu nu te vei mai sătura de acest viciu ascuns,îți va transforma viața într-o grădină de rai.

Visele și gândul

Norii negri se înalță spre cer,

Norii formați în gândul rătăcit în zorii dimineții,
Visele mele croiesc un destin înnobilat în pagini de aur,
Cartea ce mi-a dat o deschidere spre o lume formată din gânduri și vise.
Nu mă pierd cu ideea, să sper că și gândul are vise,iar visele au insomnii.
Îmi pierd gândurile și visele într-un ocean de cuvinte neumblate în sufletul meu,
Oceanele gândesc trăind în liniștea lor,și visează când nu mai sunt ființe vii.

Poteci basarabene

Pe poteci basarabene umblu nestingherit,

Căzut ostași eroic la răscruci de drumuri,
Aștept împreunarea despărțită de fâșii de hotar,
Nu vreau o desființare de hotar ,vreau o îmbrățișare sentimentală,morală la sfârșit de final,
cu frați noștri de pururi sânge,
Plâng hotarele de uitare,scriind cu litere amare,
Scris cu litere de flori,cuvinte despărțite în a farmec dor.
Cu mâinile luptând pentru pământul,obținut cu sângele crud,
Pe podul de flori s-au scurs mii de lacrimi uitate,
Stau ascunse prin morminte,bravnicii eroi,luptat cu sânge în război,
Răsplătiți cu coroana de flori ,datoria cu litere de sânge în cimitire militare rămas demult în
nepăsare,degradate de trecerea timpului egoist.
Pierdut simțul patriotismului efemer,eroii noștrii, altarul sacru al luptei pentru țară.
Marea albastră

Privesc în zare pe mări,în depărtări

O splendidă aură boreală în zări
Aud pașii linii ai nisipului fin
Catifelează tălpile arse de arșița verii
Muzica corală în sălbăticia mării
Îmi joacă imaginea unei nobleți pământești,
ai reginei mărilor,soarele intersectează valul mării cuprins de strălucirea adâncului mării.
Cerul și marea se intersectează duios
Formează aceeași natură de vis
Cu a unei dune de nisip singuratică si palidă
Marea și tărmul ei rămân pustie pentru un timp
Eu mă relaxez dus de valuri încet înspre depărtări
Mișcat de liniștea mării în care mă regăsesc doar eu cu marea cea vie.

Primăvara 1
 
Primăvara sună cu glas
Își vestește venirea sa
Cu pașii repezi se îndreaptă
În țara noastră bogată.

Apar primele flori pe câmpii

Își arată colții mugurii de brad
Copacii înverzesc in grabă
Spre o natură înviată.

Natura sună într-un glas tare

Anunță vestitorii de primăvară
Primăvara cu a ei mireasmă
Miros de flori îmbiată cu parfum de primăvară.
Primăvara 2

Primăvara ceas de deșteptare

Ai venit în taină mare
Cu alai tu vrei să anunți
Natura să o aduci.

Natura care în veci nu piere

De destinul crud al iernii
Tu ne ierți,tu ne dai șansă
Să trăim în lumea noastră.

Lumea noastră cea mare

În veci neuitare
Doar tu trezești sufletul de rătăcire
Și dai peste noi duh de bucurie
Bucurie ce-a rămas în a sufletului glas
Un glas greu de trezire
Peste natura vie.

Primăvara 3
 
Primăvara a venit
Mugurii au încolțit
Cocorii zboară sus pe cer
Cer deschis cu o stea pe el.
 
Păsări cântă în văzduh
Vrabia iese din cuib
Florile cresc pe câmpii
Macii au apărut
Covor roșu s-a făcut.

 
Pământul se dezgheață
Îmbracă o haină pământească
Culori diverse strălucesc
Cu mireasmă ne poftesc.
 
Frunzele au înverzit
Roua s-a topit
Pe pământul ruginos
Plin de ploi și întunecos.
 
Soarele se transformă în foc
Focul arde ca o torță
Primăvara vine în forță
Norul trece sus pe cer
Eu mă uit la el si sper.
 
Starea mea de astenie
Când primăvara vine
Tu îmi încălzești inima
Și îmi dai cadou primăvara.
 
Primăvara cea cu soare
A ei raze strălucitoare
Strălucirea noastră vine
Cu credința pentru glie.
 
Glia cea strămoșeacă
În veci să nu veștejească
Iar de va veșteji
Noi din nou săraci vom fi.
 
Pe câmpuri combine și tractoare
Anu' ăsta se anunță recoltă mare
Recoltă mare din belșug
Ale vremii meșteșug.
 
Grâul se înalța pe ogoare
Hambarele vor fi pline de recoltă si iubire
Noi muncim cu trudă și sudoare
Să avem recoltă mare.
 
Daca va vrea cel de Sus
În El nădejde noi am pus
Făra El suntem pierduți
Munca noastră toată
Se va duce dintr-o dată.
 
Dumnezeu dacă va vrea
Nu ne va da munca cea grea
Si recoltă pe măsură
Că El este bun și ne îndură.
 
Enigma de la Marea Moartă

O enigmă vreau să-ti spun,

De ce este Marea Moartă?
Poate marea a murit dintr-o dată,
Marea nu a murit literar sau științific
Marea trăiește,nu au murit viețuitoarele acvatice.
Marea Moartă a numit-o oceanologii,geografii,hidrologii
Marea Moartă trăiește pe hartă

Nu a murit, nici harta, nici marea

Marea nu a secat,nici nu a dispărut
Marea a rămas pururea mare
Nu și-a schimbat nici numele, nici apa
Numai salinitatea.

Capodopera iubirii

Iubirea strat superior de dragoste

Iubirea înfățișată în decor teatral
Iubire cu lacrimi de foc aprins
Iubire lacrimă de mărgăritar
Iubire pură de mătase
Iubire lumină din apusul Lunii
Iubire lumină din răsăritul Soarelui
Iubire dragoste furată
Iubire sub clar de Lună
Iubire sub cer albăstrit
Iubire sub stele argintii
Iubire sub sentiment îndrăgostit.

Poem

Primăvară floare rară

Te aștept în prag de seară
Să vi mereu la mine în gând,
Parfumul tău îmbietor
Miros de flori amețitor,
Mă amețești cu șoaptele tale calde
Mă trezești cu, cuvintele tale sfinte
Zile sfințite de post și rugăciune,
Dar de la Dumnezeu
Mi-ai dat acest anotimp minunat în cale
Pe Tine,O Doamne te Slăvesc,
În Sfințenia Ta te laud și te cinstesc.
Mi-ai dat o speranța,
O nouă viață,
Viața renăscută ca o podoabă vie
Peste credința în veci trăire
Credința mea nu te va părăsi,
Pe Tine,O Doamne Cel Bun și Milostiv,
Cuget mereu la milostenia Ta
Să mă binecuvintezi cu bunătatea Ta
Glasul Tău plăcut și cald,
Vreau să îl aud mereu în gând.
Să te cunosc pe Tine,O Doamne,
Să nu îmi pierd credința,
Să te laud în veci .

Luna pustie

Soarele rotește
Luna umbrește
Luna de ceară
Lume paralelă
Viața efemeră
Luna s-a topit
Sânge purpuriu
Luna corp însetat
Sângele vărsat.

Poezie

Doamne dă-mi tăria,

Să privesc neîncetat spre Tine,
Prin puterea Ta , mă înalt către Tine,
O Doamne ,cuget la bunătatea Ta,
Mereu, te înalți și cobori păcătosului de mine, aștept,
Când vei veni să mă acoperi cu inima Ta bună,sufletul Tău smerit,Duhul Tău de viață ca, mielul sacrificat
pe altarul de jertfă.
Mă ierți de păcatele mele și îmi dai căință veșnică,
Să mă schimbi pe mine păcătosul,îmi întorc fața spre Tine și îmi recunosc greșelile și mă îndură să nu mai
păcătuiesc.
Tu mă dezbraci de haina murdară și mă îmbraci cu haina curată,
Tu îmi speli fața de păcat și îmi dai o față curată.
Tu dai,înviere,trecere de la moarte la viața veșnică
Starea rea, Tu o ștergi și îmi urmez calea Ta bună ce duce la adevăr și viață fără moarte.
Dumnezeule,Tu mă cunoști prea bine,intri cu patimă în gândul și sufletul meu,
Și îmi schimbi caracterul periclitat de murdăria păcatului și îmi luminezi sufletul cu
iubire,smerenie,dreptate.