Ghetsemani-Tablou

Printre lacrimi Te zaresc, Isuse

Intr-o gradina, cu sudoare de sange, rugandu-Te…
Spuneai toata osanda mea
Tot pacatul, adunate laolalta in paharul durerii
Implorat de Tine sa treaca

Acolo Te zaresc,
Pe sub maslinii plecati
Fosnind a mirare,
Impreunandu-ti mainile
Indurerat,
Cautand cerul,
Cand peste lume ploua din belsug intuneric si nepasare.

Langa Tine, impietriti, ca umbre,

Stau cei ce Te vor urma pana la moarte ;
In somnu-apasator din linistea serii,
Se facea ca mureai, inviai,
Se facea ca erai cand Rege cand rob,
Cand Imparat, cand strain ;
Te opreai, ii priveai si treceai…mai departe.

Plangeai soarta tuturor,

Ne vedeai nedreptatea, revolta si ura
Sufletul ni-l citeai ;
Pe sub crengi de copaci.
Vedeai in somnul linistit si adanc
Neputinta de-a fi impreuna cu Tine,
De-a imparti veninul,
De-a nu Te parasi
Cand singuratatea navalea catre trupul strapuns, cel mai durut, cel mai bine.

In gradina Te vad plangand;

Fiecara ramura sau fir de iarba e spin
Si orice copac e o cruce
Si Ghetsemaniul e altar ;
Dar vina si rusinea cine-o spala ?
Pacatul si ocara cine poarta ?
Si jerta , cine-aduce ?

Strapuns,langa altar
In lacrimi,
Te-nvoiesti, Isuse
Sa fii Miel ,
Sa duci cu tine tot necazul,
Tot amarul,
Sa porti desupra Ta ocara,
Sa fii ofranda,
Pentru ca drumul meu
Inapoi catre cer
Cat mai putin sa fie greu
Cat mai putin sa doara !

Printre lacrimi Te zaresc , Isuse, tarziu

Zabovit pe sub maslini,
Pe genunchi
Ca eu,
Sufletul frumos sa mi-l stiu.