OMUL SI PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR

I. Obiective generale in predarea cunostintelor despre natura si

om
II. Cateva aspecte din activitatea la clasa referitoare la predarea
obiectului Stiinte la clasele II – IV
III. Reflectii despre viitorul si sanatatea Terrei

Intocmit :
Inv. Pop Elena
Sc. Gen. Nr. 4 Bistrita
 I. Obiective generale in predarea cunostintelor despre natura si om

Traim intr-o epoca in care sunt necesare reforme radicale in domeniul educatiei
privind mediul inconjurator. Aspiratiile fundamentale ale oamenilor sunt aceleasi,
indiferent de gradul dezvoltarii tarii in care traiesc, iar cheia ridicarii standardului de
viata, a inbunatatirii nivelului de trai, o constituie dezvoltarea tehnologica. Activitatea si
comportamentul oamenilor sunt hotaratoare, atat pentru natura cat si pentru diferitele
probleme ale mediului inconjurator.
Pentru ca oameni sa participe in mod activ si inteligent la procesul de
administrare, dezvoltare si protectie a mediului inconjurator, trebuie educati inca de pe
bancile scolii.
In prezent insa in invatamantul romanesc modul cum se predau stiintele
naturii si problemele de mediu nu slujesc pe deplin obiectivelor majore de conservare si
protejare a mediului si nici formarii unor spercialisti capabili sa faca fata marilor
probleme de mediu ivite in contextual actual, cand protejarea lui impotriva poluarii
actuate ar trebui sa fie o problema vitala, prioritara in societatea noastra contemporana.
Realitatea si problemele stridente ale societatii moderne necesita o redefinire a
obiectivelor invatamantului si in cadrul acestora, a educatiei in domeniul stiintei si a
mediului inconjurator.
Educatia contemporana in domeniul mediului inconjurator ar trebiu sa se -
caracterizeze prin cateva aspecte inportante :
- sa se puna accentual nu numai pe abordarea clasica a mediului si protectia lui ci
pe fiinta umana in contextul unui mediu inconjurator sanatos
- sa se schimbe opinia oamenilor despre protejarea mediului in sensul ca acesta sa
fie pregatit sa protejeze mediul inconjurator nu numai sa stie ca mediul trebuie
protejat dar sa se si implice pentru acesta
- in scoala sa fie o programa eficienta, care sa conduca de la o cunoastere pasiva, la
o interactiune activa cu mediul, sa fie transpusa teoria in practica
Schimbarile care ar trebiu sa se produca pentru educare, la toate nivelurile de
invatamant s-ar referi la restructurarea continutului invatamantului (planuri, programe,
manuale, strategii de predare-invatare-evaluare) la promovarea strategiilor didactice care
sa fie bazate pe investigare, experimentare, luarea deciziilor, implicare activa si la
studierea “ omului si mediului ”, la calitatea mediului si calitatea vietii, legatura foarte
importanta a omului cu natura.

II. Cateva aspecte din activitate la clasa referitoare la predarea

obiectului Stinte la clasele II – IV

Toate informatiile pe care copii le au la venirea in scoala despre mediul

inconjurator sunt empirice. In scoala elevii acumuleaza cantitatii mari de cunostinte, ele
trebuind dirijate, selectate, structurate in asa fel incat ele sa-l faca pe elev capabil sa
inteleaga anumite fenomene, schimbari ce se produc in jurul sau, in mediul inconjurator
si sa-l faca sa reactioneze printr-un comportament adecvat.
De aceea in pregatirea sa pentru lectie, invatatorul trebuie sa fie preocupat atat de
formarea sistematica a unor notiuni, de elaborare a unor scheme mintale la elevi, cat si de
imbogatirea, precizarea si activizarea vocabularului stiintific al acestora, specific
cunostintelor despre natura.
Incepand din clasa a III-a care, putem spune ca este clasa de tranzitie, se imbina
continutul si metodica specifica activitatiilor de observare din clasa I si a II-a cu primele
generalizari si ale stractizarii ce vor capata o dezvoltare mai mare in cadrul cunostintelor
despre natura din clasele urmatoare.
Este cunoscut faptul ca gandirea se maniofesta si se dezvolta in lupta cu
obstacole, in rezolvarea problemelor, in depasirea dificultatiilor si atunci folosirea
problematizarii instudierea cunostintelor despre natura si om presupune ca dificultatiile
continutului sa nu fie dezvaluite si infatisate in intregime “ de-a gata “. Trebuie
prezentate elevilor cateva fapte, cateva relatii, cateva puncte de reper prin prelucrarea
carora elevi sa stabileasca si sa descopere noi relatii care in ultima instanta sa-i conduca
la rezolvarea, la lucidarea problemei data. Acest lucru presupune, fireste, utilizarea
experientei anterioare a elevilor si dozarea rationala a dificultatiilor.
Utilizarea problematizarii in studierea cunostintelor despre mediul care ne
inconjoara, pe langa dezvoltarea gandirii elevilor, contribuie si la trezirea interesului si a
curiozitatii pentru cunoasterea particularitatiilor lumii vii, a modului de existenta a
vietuitoarelor, la dezvoltarea spiritului de observatie si a unei motivatii pozitive pentru
invatare.
Eficienta problematizarii va creste daca invatatorul va respecta in formularea “
situatiilor problema “ cateva conditii :
- sa ofere elevilor un minim de imformatie prezentate, anumite corelatii,
dependente
- sa structureze si sa organizeze informatiile in asa fel incat sa directioneze gandirea
elevilor spre rezolvarea dificultatii din intreaga problema pusa in discutie
- sa se bazeze pe cunostintele dobandite anterior de elevi care sa le permita
solutionarea problemei date
- sa fie astfel puse problemele incat sa permita elevilor gasirea solutiei adecvate.
Obiectul “ Stiinte “ de clasa a III-a, clasa la care predau eu, ofera posibilitati
variate de folosire a prblematizarii. Manualul ii insoteste pe elevi pe drumul cunoasterii
mediului inconjurator. Lectiile pun la dispozitia elevilor informatii referitoare la mediul
natural si cel artificial, amandoua apropiate copiilor, dar si cateva informatii despre
plante, vietuitoare si oameni din zone indepartate. Manualul permite de asemenea
alegerea dintr-un sistem de cunostinte pe acelea care ii sunt necesare la rezolvarea
situatiei date si completarea datelor care lipsesc ; permite selectarea, prelucrarea,
ierarhizarea cunostintelor dobandite anterior si folosirea lor in conditii noi.
Inca din clasa a II-a am infiintat la nivelul claselor a A si D un “ Club al
curiosilor “ si la disciplina Optional am avut ca tema “ Omul si natura “., Acest lucru mi-
a permis sa-mi ating scopul fiecarei activitati si sa-i fac pe elevi sa inteleaga influenta
mediului asupra omului, dar si invers.De aceea dupa multe teme predate,sau uneori,chiar
inainte de predare am facut cu elevii multe iesiri- excursii in natura, in afara orasului,
pentru ca ei sa sesizeze influenta reciproca a omului asupra mediului.
 Au vazut pe viu unele aspecte neplacute ale poluarii mediului in care traim, am
incercat sa le arat cauzele poluarii; cine polueaza mediul si chiar unele urmari ale
influentei nesabuite a omului asupra a tot ceea ce ne inconjoara.
Mai mult ne-am adus si noi contributia la ceea ce se cheama “ lupta impotriva
poluarii “ participand la unele actiuni de curatenie a curtii scolii, a cartierului in care
locuim, a orasului. Am participat chiar si la actiuni organizatre de “ Scoala verde “.
Aceste activitati le-am imortalizat prin articole, curiozitati, fotografii la panoul “ Clubului
curiosilor “ invitand si colegii altor clase sa le vada.
Deoarece astfel de actiuni desfasurate dupa orele de curs le-au placut elevilor si
au dat rezultate, am hotarat sa le desfasuram si in clasa a IV-a in aceeasi maniera.

IV. Reflectii despre viitorul si sanatatea Terrei

In determinarea relatiei om-natura nu e deloc nepotrivit cuvantul poetului, patetic

aparator de mii de ani al omului si omeniei dar si incantator al naturii, ca un adevarat “
produs “ al ei.
Epoca actuala aduce note de real dramatism in tot ce tine de viata oamenilor si de
viata naturii.
Ecologii din toata lumea sunt de acord ca problema numarul 1 a omenirii nu este
intensificarea resurselor naturale ci ocrotirea naturii.
Examinand relatiile om natura s-a ajuns la concluzia ca omul este la ora actuala
cel mai mare dusman al naturii care-l hraneste si-l ocroteste. Acest lucru il face prin :
- exploatarea nerationala, de foarte multe ori excesiva, a resurselor naturale, si
aceasta datorita empirismului, ignorarii legilor de organizare si functionare a
ecosistemului
- utilizarea si introducerea in circuit a unor substante toxice sau a unor deseuri greu
reciclabile sau nereciclabile pe cale naturala
- crearea de ecosisteme artificiale prin obtinerea cantitatilor necesare de diverse
produse si aceasta fara a cunoaste limitele optime sau maxime ale aceste
dezvoltari
Restabilirea echilibrului normal om-ecosfera este posibila prin utilizarea rationala
a resurselor ecosferei si ocrotirii naturii, deci in fond ocrotirea naturii, pe plan local,
regional sau global. Ambele cai necesita cunoasterea legilor ecologice, masuri
organizatorice fundamentate stiintific, educatie ecologica a intregii populatii pentru
dezvoltarea unei constiinte ecologice.
Asadar, ocrotirea naturii apare ca o functie a societatii umane, ca o problema
practica de cea mai mare insemnatate.
Foarte des se organizeaza simpozioane la nivel national, international pe tema
protejarii biosferei, dar se constata ca aproape nici unul dintre principiile stabilite, si
dezbatute acolo nu se respecta si nu se aplica.
Pentru mentinerea si ocrotirea mediului inconjurator trebuie avute in vedere
cateva obiective majore :
a) o planificare rationala, o alegere corecta si o gestiune de calitate a resurselor
oferite de natura inconjuratoare
 b) protectia si conservarea a tot ceea ce este pe cale de disparitie in colectii,
plantatii, rezervatii
c) cunoasterea capacitatii productive a ecostimelor si a speciilor si luarea de
masuri pentru a evita ca utilizarea sa nu depaseasca aceste capacitatii.
Desigur ca in realizarea acestor obiective se rica numeroase dificultati. Una dintre
ele consta in mentalitatea gresita dupa care ocrotirea naturii reprezinta o activitate mai
mult sentimentala decat practica si ca ea se afla chiar in contradictie cu necesitatile
dezvoltarii.
Trebuie subliniat ca ocrotirea naturii in ansamblu nu inseamna neutilizarea ei, ci
folosirea nationala a resurselor oferite de ea.
O alta dificultate este lipsa informatiei de baza privind starea resurselor,
capacitatea lor de regenerare. Aceasta dificultate ar putea fi depasita doar prin
dezvoltarea cercetarilor care pot releva in 2 aspecte esentiale adica sa determine exact
capacitatea de suport a ecosistemelor si potentialul lor productiv. Numai asa vom putea
sti ce si cat poate produce un ecosistem, ce si cat putem extrage din el fara a deteriora
rezervele, sau cum sa-l amenajam pentru ca eventual sa produca mai mult.
Daca omul doreste cu tot dinadinsul sa supravietuiasca pe Terra si nu intr-o viata
straina aspiratiilor lui, trebuie sa inteleaga ca are nevoie nu numai de hrana indestulatoare
si de produse ale industriei, ci si de un mediu sanatos, de aer respirabil, de apa potabila,
de soluri stabile, de siguranta impotriva factorilor naturali agresivi de peisaje incantatoare
precum si de diversitatea lumii vegetale si animale de care este legata toata evolutia lui.

Bibliografie :
* Metodica predarii cunostintelor despre natura si om la clasa I – IV
Ed. Did. Ped. 1989
* Invatamantul la clasa I-IV
Culegere metodica Buc. 1998
* Invatamantul primar - 1995

* Probleme de pedagogie contemporana - 2002