Sunteți pe pagina 1din 69

LUCRARE METODICO-}TIIN|

IFIC~
PENTRU OB|INEREA GRADULUI DIDACTIC
I

Strategii didactice de realizare a


educa\iei ecologice [n [nv`\`m@ntul
pre]colar

1
CUPRINS

ARGUMENT
CAP. 1. CONSIDERA|II TEORETICE PRIVIND EDUCA|IA ECOLOGIC~ LA
COPIII PRE}COLARI
1.1. Clarific`ri conceptuale
1.2. Educa\ia ecologic`, ca r`spuns al provoc`rilor lumii contemporane
1.3. Educa\ia ecologic` ]i necesitatea înv`\`rii ei de la vârste timpurii
1.4. Etapele educa\iei ecologice
1.5. Modalitati de realizare a educa\iei ecologice la nivel pre]colar
CAP.2. PARTICULARIT~|I ALE DEZVOLT~RII COPILULUI PRE}COLAR
2.1. Particularităţi ale dezvoltării psihice la copilul preşcolar
2.1.1. Dezvoltarea proceselor senzoriale la vârsta preşcolară.
2.1.2. Dezvoltarea cognitivã la copilul preşcolar.
2.1.3. Dezvoltarea afectivităţii la vârsta preşcolară.
2.1.4. Dezvoltarea personalităţii la vârsta preşcolară.
2.2. Metode didactice utilizate în activitatea de educaţie ecologică din învăţământul preşcolar.
2.3. Formele de organizare a activitãtilor de educatie ecologicã la vârsta prescolarã
CAP. 3. COORDONATE }TIIN|IFICE ALE CERCET~RII APLICATIVE
3.1. Obiectivele cercet`rii
3.2. Ipoteza de lucru
3.3. Etapele cercet`rii
3.4. Metode de cercetare
CAP. 4. PREZENTAREA, ANALIZA }I INTERPRETAREA DATELOR
4.1. Rezultatele evalu`rii ini\iale
4.2. Prezentare rezultatelor de progres
4.3. Rezultatele ob\inute de copii la evaluarea final`
4.4. Analiza comparativ`
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

2
ARGUMENT

Motto:
„ Înv`\a\i-i pe copiii vo]tri ceea ce i-am înv`\at ]i noi pe ai no]tri: c`
p`mântul, cu tot ce are frumos, este mama noastr`. Tot ceea ce i se întâmpl`
p`mântului va ajunge s` li se întâmple ]i copiilor acestui p`mânt. Noi ]tim cel
pu\in atât: nu p`mântul apar\ine omului, ci omul apar\ine p`mântului. Omul
este firul care \ese drama vie\ii ]i ceea ce-i face p`mântului î]i face lui
însu]i.”
Sieux Seattle

Registrul bogat al “noilor educa\ii” permite deschiderea ]colii spre


problematica lumii contemporane.
Educa\ia ecologic` sau educa\ia relativ` la mediu r`spunde cerin\ei prin
care [nv`\`m@ntul rom@nesc fixeaz` protec\ia mediului ca prioritate a lumii
contemporane, regasit` ]i [n Strategia de la Lisabona ]i Strategia de
Dezvoltare Durabil` a Uniunii Europene, prin acceptarea principiilor
documentului UNESCO “Carta P`m@ntului” ca instrument educa\ional [n
contextul Decadei pentru Educa\ie pentru Dezvoltare Durabil`.
Sunt vizate astfel [n egal` m`sur` asimilarea de cuno]tin\e, formarea
de atitudini ]i comportamente dezirabile, clarificarea valorilor, precum ]i un
demers practic eficient.
{n acest context, rolul educa\iei ecologice ]I de protec\ie a mediului
[nconjur`tor este evident. El se concentreaz` pe modelarea viitorului
cet`\ean capabil de a-]i forma un punct de vedere obiectiv asupra realit`\ii
[nconjur`toare , de a-l incita la participare, devenind astfel con]tient de viitor
]i de faptul c` via\a genera\iilor de m@ine depinde [ntr-o mare m`sur` de
op\iunile sale.
Educa\ia ecologic` este o educa\ie prin ]i pentru valori, care poate
dob@ndi forme concrete de realizare, la diferite nivele de ]colaritate, livr@nd
con\inuturi informa\ionale [n modalitate transdisciplinar`, [n context formal
sau nonformal.
Prin con\inuturile diverse, cu [nalt grad de aplicabilitate ]i utilitate care
r`spund intereselor de cunoa]tere ale elevilor, prin modalit`\ile de abordare

3
a acestora, prin utilizarea unor strategii didactice interactive , prin
promovarea unor valori care \in de ]coala comunitar` cerut` de societate,
disciplina Educa\ie ecologic` constituie un element valoros al curriculum-ului,
un punct de [nt@lnire cu direc\ii promovate de alte sisteme educative
europene.
Politica educa\ional` actual` acord` o aten\ie deosebit` educa\iei
ecologice. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar s`-i facem pe copii
s` con]tientizeze c` omul, ca specie biologic` este dependent de natur` ]i c`
nu poate tr`i [n afara ei.
{n [nv`\`m@ntul pre]colar programa cuprinde la capitolul activit`\i
complementare ]i educa\ia ecologic`, care are ca obiective generale:
- educarea con]tient` fa\` de mediul [nconjur`tor ]i cunoa]terea
concret` a locului pe care [l ocup` omul [n lumea vie;
- educarea copilului [n spiritul responsabilit`\ii fa\` de natur` ]i via\`,
pentru p`strarea echilibrului natural.
Aceste obiective se reg`sesc [n obiective particulare ca:
- s` [n\eleag` ce [nseamn` s`n`tatea;
- s` ]tie c` planeta pe care locuim [mpreun` cu milioane de oameni
este un sistem viu;
- s` con]tientizeze c` o surs` important` de via\` ]i energie pentru tot
ce este viu o reprezint` aerul, care trebuie p`strat nepoluat;
- s` ]tie c` de]eurile sunt nocive pentru via\a oamenilor, animalelor ]i
plantelor;
- s`-]i formeze ]i s`-]i consolideze deprinderi de a a se ap`ra de
zgomot care [I poate afecta s`n`tatea;
- s` ]tie c` apa este un factor esen\ial al vie\ii.
Prin obiectivele, con\inutul ]i modul lor de organizare, activit`\ile de
educa\ie ecologic` pun bazele form`rii intelectuale, morale ]i estetice ale
copiilor, le formeaz` structuri de asimilare ]i adaptare la mediu.
A]adar, educa\ia ecologic` reprezint` calea de a ajunge, prin
cunoa]tere, la în\elegerea ]i respectarea naturii, a mediului din care face
parte.
Am ales aceast` tem` pentru c` acum atât pe plan na\ional cât ]i pe
plan mondial se vorbe]te tot mai mult despre necesitatea protec\iei mediului
înconjur`tor, mediu din care fac parte aerul, apa, solul, subsolul,
vie\uitoarele, etc. Am c`utat ca, în primul rând, EU trebuie s` cunosc cât mai

4
multe lucruri din acest domeniu, lucruri pe care le pot transmite in cadrul
lec\iilor, activit`\ilor ]i elevilor mei pentru a-i convinge despre rolul deosebit
de important al omului în utilizarea ra\ional` a resurselor.

5
Capitolul I.
CONSIDERA|II TEORETICE PRIVIND EDUCA|IA ECOLOGIC~
LA COPIII PRE}COLARI

1.1. Clarific`ri conceptuale

Termenul ecologie a fost introdus pentru prima dat` de biologul


german Ernest Haeckel în anul 1866, utilizând cuvintele grece]ti oikos = cas`
]i logos = ]tiin\`, vorbire. Deci, ecologia poate fi considerat` ca o ]tiin\` a
habitatului (a spa\iului de locuit).
Ecologia define]te ast`zi ”]tiin\a care studiaz` condi\iile existen\ei
fiin\elor vii ]i interac\iunile de orice natur` care exist` între aceste fiin\e vii,
pe de o parte, ]i între aceste fiin\e vii ]i mediul lor, pe de alt` parte”1
Deseori ”educa\ia pentru mediu” este confundat` cu ecologia. Educa\ia
pentru mediu nu se limiteaz` la ecologie sau studiul ]tiin\elor naturii. A înv`\a
despre organismele vii, habitatul lor ]i felul în care interac\ioneaz` unele cu
altele ]i cu mediul în care tr`iesc, este o parte important` a educa\iei pentru
mediu, dar nu este totul.
Pentru a defini conceptul de educa\ie pentru protec\ia mediului trebuie
s` explic`m dou` no\iuni: mediul si deteriorarea mediului.
Mediul – este ansamblul de condi\ii ]i elemente naturale ale Terrei:
apa, aerul, solul ]i subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice ]i anorganice ]i fiin\ele vii, sisteme naturale în interac\iunile
cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale ]i
spirituale.
Deteriorarea mediului o constituie alterarea caracteristicilor
dinamice fizico-chimice ]i structurale ale comportamentelor naturale ale
mediului, reducerea diversit`\ii ]i productivit`\ii biologice a ecosistemelor
naturale ]i antropizate, afectarea echilibrului ecologic ]i a calit`\ii vie\ii,
cauzate în principal de poluarea apei, atmosferei ]i solului, supraexploatarea

1
Valeriu Dinu ,Mediul înconjurător în viaţa omenirii contemporane,Editura Ceres,Bucureşti, 1979, pagina 21
6
resurselor, gospod`rirea ]i valorificarea lor deficitar` ca ]i prin amenajarea
necorespunz`toare a teritoriului.
Dar, ce este educa\ia pentru protec\ia mediului? Acest tip de educa\ie
este ceva mai mult decât a înv`\a despre mediu. Educa\ia pentru protec\ia
mediului presupune abordarea holistic` a mediului ]i are leg`tur` în principal
cu oamenii. În acest tip de educa\ie se pune accentul pe explorarea
atitudinilor, a valorilor, dezvoltarea ]tiin\ei ]i a talentelor astfel încât to\i
membrii societ`\ii s` înve\e c` ei pot lua parte activ la luarea deciziilor în
comunitatea în care tr`iesc.
\intele educa\iei pentru protec\ia mediului sunt:
 s` previn` ac\iunile de deteriorare a mediului;
 s` men\in` ]i s` îmbun`t`\easc` calitatea mediului înconjur`tor.
Realitatea privind situa\ia prezent` a mediului în lume este negativ` ]i
deprimant`, dar educa\ia pentru mediu are grij` s` nu promoveze atitudini de
apatie ]i fatalism în rândul tinerilor. Orice prezentare a problemelor de mediu
trebuie s` înceap` cu cauzele fenomenului ]i s` se încheie cu alternative
pozitive ]i c`i posibile de solu\ionare a sa. Cele mai multe probleme de mediu
sunt complexe. Cu alte cuvinte”mediu”ca subiect al educa\iei pentru mediu,
include nu doar natura, ci ]i societatea, cultura, economia ]i politica.
Astfel educa\ia pentru mediu:
- Treze]te ]i dezvolt` sentimente de dragoste fa\a de natur`;
- Ofer` informa\ii despre mediu;
- Practic` prin politica ]colar` ]i prin implicarea familiei, prin
comportament - economisirea apei ]i a electricit`\ii, reciclarea
hârtiei ]i a altor materiale, cump`rarea hranei produse natural ]i
chiar producerea uneori a acesteia - o atitudine favorabil` naturii;
- Încurajeaz` atitudinea civic` activ` prin implicarea personal` în
protec\ia mediului.
Educa\ia de mediu reprezint` procesul care serve]te la recunoa]terea
valorilor mediului înconjur`tor ]i la clarificarea conceptelor privind mediul
înconjur`tor.
Scopul s`u este de a promova formarea aptitudinilor ]i atitudinilor
necesare pentru a în\elege inter-rela\iile dintre oameni, cultur` ]i mediul

7
înconjur`tor, pentru dezvoltarea activit`\ii con]tiente ]i responsabile, care are
drept scop îmbun`t`\irea calit`\ii mediului.
Educa\ia ]i activitatea de con]tientizare a publicului pentru luarea
deciziilor sunt componente cheie ale oric`rei strategii de conservare a
naturii. Astfel, se poate ob\ine sus\inere din partea publicului ]i o promovare
a dezvolt`rii prin îmbun`t`\irea gradului de cunoa]tere ]i în\elegere a
problemelor de mediu, atât în rândul popula\iei, cât ]i a turi]tilor.

8
1.2. Educa\ia ecologic`, ca r`spuns al provoc`rilor lumii
contemporane

Lumea actuală în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea didactică se confruntă cu noi


provocări, cărora cei ce slujesc pe altarul educaţiei trebuie să le facă faţă.
Acum mai mult ca altădată suntem provocaţi la confruntare şi competiţie, la diversitate,
creativitate şi varietate în ceea ce priveşte abordarea domeniilor de cunoaştere, a strategiilor de
rezolvare a problemelor cu care lumea şcolii se confruntă.
Timpul nu ne mai este prieten ! Cu el suntem într-o permanentă competiţie!
În momentul de faţă asistăm la dezvoltarea unor noi modalităţi de abordare educaţională,
care determină organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare cu totul deosebite faţă de cele
trecute.
Voi exemplifica în acest material cum am realizat educaţia ecologică a copiilor preşcolari
în cadrul unui proiect ecologic.
Educaţia ecologică a fost inclusă, la recomandarea UNESCO, între ,,noile educaţii’’la
începuturile anilor 1980. Acestea s-au constituit ca răspunsuri ale sistemelor educaţionale la
provocările lumii contemporane.
Problematica ecologică a lumii contemporane a condus la constituirea « Educaţiei
ecologice » ca disciplină de studiu, abordabilă în plan disciplinar dar mai ales în plan
pluridisciplinar şi chiar transdisciplinar. După cum foarte bine ştim, educaţia ecologică se
adresează, pe de o parte copiilor, elevilor iar pe de altă parte ea se adresează adulţilor, pe care şi-
a propus să-i sensibilizeze faţă de această problemă majoră a omenirii.
Trăim într-o epocă în care raritatea şi fragilitatea spaţiului natural devin problema cea mai
dramatică pentru viitorul Omului şi pentru supravieţuirea sa.
Degradarea continuă a mediului, care se petrece sub ochii noştri este, credem, elementul
major al unei crize mondiale de civilizaţie şi se datorează intervenţiei brutale a Omului în
Natură.De aceea, pentru ţările din UE,deci şi pentru România, protecţia mediului trebuie să
constituie o prioritate iar aceasta trebuie integrată în definirea şi implementarea politicilor
comunitare, care să aibă la bază principii conform cărora să fie luate măsuri de prevenire a
degradării mediului.
Acum, mai mult ca oricând, suntem martorii unei confruntări între două lumi : lumea
Omului şi cea a Naturii. Dacă până acum protejam Omul împotriva Naturii, asistăm astăzi la o
luptă inversă. A venit rândul Naturii să fie protejată de acţiunea Omului, a revărsării de putere şi
vitalitate a speciei umane asupra acesteia, lipsită de apărare si protecţie.

9
Apărarea si îmbunătăţirea mediului înconjurător a devenit o problemă de importanţă
majoră pentru oamenii din întreaga lume iar ignorarea ei va afecta starea populaţiilor şi
dezvoltarea economică a întregului Mapamond. Ea corespunde dorinţei arzătoare a popoarelor
lumii de a păstra viaţa pe Pământ şi constituie o datorie pentru toate guvernele.
Noi suntem cei care trebuie să pregătim cu atenţie Omul viitorului, Omul care să păstreze
Natura curată şi care să vegheze ca ,,Homo Sapiens ’’să nu dispară, ba mai mult, el să se
transforme în ,,Homo Ecologicus ’’.
Pregătirea ştafetei nu începe la o anumită vârstă şi nu se termină în urma unui
anumit examen ; ea durează toata viaţa, din primul contact cu aerul si până la întoarcerea în
nefiinţă.
Un vechi proverb românesc spune :,, Pomul când e mic se-ndreaptă’’. De aceea, copiii
peşcolari cărora li se adresează acest proiect de educaţie ecologică sunt publicul cel mai
important, cel mai avid de informaţii de bună calitate, cu aplicabilitate pe tot parcursul vieţii.
Copiii de astăzi sunt gestionarii şi consumatorii de mâine ai resurselor narurale şi, în cele
mai multe cazuri, ei chiar pot influienţa radical atitudinile părinţilor, ale membrilor comunităţii
faţă de problemele ecologice.
Ne-am propus să facem din educaţia ecologică un crez la care să adere cei mici dar şi cei
mari. Cei mici, preşcolarii, vor avea acum posibilitatea să cunoască şi să-şi însuşească norme de
comportament de a căror respectare depinde asigurarea unui echilibru între starea de sănătate a
individului, a societăţii şi a mediului. Dorim să ajutăm copiii să înteleagă încă de la această
vârstă cât de important este să crească şi să trăiască într-un mediu curat, nepoluat,nedegradat dar
şi cum să ia atitudine faţă de cei care, cu bună ştiinţă, încalcă legile şi normele ecologice.
Considerăm că realizarea acestor deziderate majore de care depinde viitorul omenirii, al
vieţii pe Planeta Pământ, nu este posibilă fără implicarea adulţilor, a părinţilor, a comunităţii, a
tuturor celor care, prin exemplul personal, pot forma comportamentele ecologice ale copiilor
preşcolari. Este nevoie de o temeinică educaţie ecologică, foarte bine
realizată, dar şi foarte bine receptionată, încă de la cele mai fragede vârste .
Educa\ia ecologic` trebuie s` fie un proces care s` înceap` de la vârsta
pre]colar`, având drept scop prezentarea datelor, a corela\iilor valorilor,
problemelor ]i solu\iilor, toate acestea fiind raportate la ecologie, la rela\ia
om-mediu.
Cunoa]terea naturii treze]te gândirea copilului, contribuie la
dezvoltarea capacit`\ii creatoare, la dezvoltarea vorbirii corecte ]i coerente,
f`cându-l astfel pe copil s` mediteze asupra fenomenelor ]i corpurilor ce-l
inconjoar`.
10
}tim cu to\ii c` s`n`tatea este bunul cel mai de pre\ al omului, aceasta
fiind o calitate a organismului uman, omul având r`spunderea de a o men\ine
de-a lungul vie\ii. Copilul de vârst` pre]colar` nu are informa\ii ]i atitudini fa\`
de problemele de s`n`tate, de aceea , to\i cei din jurul lui ar trebui s` îl ajute
s` în\eleag` modul de p`strare al acesteia, de ocrotire a naturii, de formare a
unor comportamente ]i deprinderi fa\` de plante ]i animale.
Astfel, gr`dini\a face primii pa]i în formarea unor conduite ecologice
adecvate ocrotirii ]i îngrijirii naturii. Pentru realizarea acestora, tot mai mult
se pune accent pe organizarea de activit`\i, care s`-i pun` pe copii în contact
direct cu natura, spre a-i cunoa]te tainele ]i frumuse\ile.
Pre]colarii trebuie s` realizeze c` problemele mediului înconjur`tor
sunt ale lumii întregi, ale fiec`ruia dintre noi, iar fiecare ac\iune negativ` a
noastr`, oricât de insignificant` ar fi, poate s` afecteze în mod distructiv
natura. Semnalele de alarm` lansate de speciali]ti, explica\iile ]i statisticile
întocmite de ace]tia au un rol incontestabil, dar pentru implicarea ]i actiunea
eficient` de formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare ]i prin
antrenarea componentelor afective ]i volitive ale copiilor. De aceea,
activit`\ile de educa\ie ecologic` se desf`]oar` într-o atmosfer` relaxant`,
unde interesul ]i comunicarea s` încurajeze initia\ivele, dar ]i optiunile
fiec`ruia.

1.3. Educa\ia ecologic` ]i necesitatea înv`\`rii ei de la


vârste timpurii

Mediul înconjurător, ca ansamblul sistemului fizic şi biologic în care trăiesc plantele,


animalele şi omul, reprezintă cadrul material în care a apărut, se desfăşoară şi evoluează toate
formele de viaţă.
De-a lungul istoriei omul a intrat în relaţii tot mai profunde cu mediul său de viaţă.
Activitatea preşcolarilor este mult mai eficientă dacă există termeni de referinţă concreţi, care să-
i readucă în memorie anumite cunoştinţe, care să-i sugereze soluţii de rezolvare şi să-i dea
posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmaţiilor cu realitatea; acesta este motivul
pentru care metoda principală de desfăşurare a procesului instructiv – educativ este observarea.
Această metodă constă în “urmărirea independentă, premeditată, intenţionată, cu scop,
realizată planificat şi sistematic, uzând, daca e nevoie, de instrumente tehnice. Obsevarea este o

11
metodă de cunoaştere directă a realităţii, subiectul cunoscător aflându-se în contact direct,
senzorial cu realitatea de cunoscut”. Creşterea aportului formativ şi informativ al învăţării
perceptive şi apropierea preşcolarilor de cunoaşterea sistematică a realităţii se pot realiza prin
observarea dirijată de adult.
Aceste câteva fraze sunt suficiente pentru a demonstra importanţa observării în
activitatea desfăşurată cu copiii. Ceea ce ne propunem să subliniem se referă la accentul pus pe
metoda observării în cadrul educaţiei ecologice.
Termenul ecologie defineşte, dupa cum afirma E. Haeckel în 1866, “ştiinţa condiţiilor
luptei pentru existenţă” (grecescul oikos = casă, gospodărie, loc de viaţă si logos = ştiinţă,
vorbire).
Educaţia ecologică este procesul de recunoaştere a valorilor şi de înţelegere a
conceptelor, în aspectul formării şi dezvoltării deprinderilor şi atitudinilor necesare pentru
înţelegerea corectă şi aprecierea interdependenţei dintre om, cultură şi factorii mediului natural.
Educaţia de mediu, cum mai este denumită, reprezintă procesul care serveşte la
recunoaşterea valorilor mediului înconjurator şi la clarificarea conceptelor privind mediul, iar
scopul său este de a promova formarea aptitudinilor şi atitudinilor necesare pentru a întelege
inter-relatiile dintre oameni, cultura şi mediul înconjurător, pentru dezvoltarea activităţii
conştiente si responsabile care are drept scop îmbunătăţirea calităţii mediului.
Natura ne daruieşte cu bucurie şi simplitate, din plin, necondiţionat, toate bunurile sale.
Civilizatia umana are un rol foarte important în evolotia ecosistemelor de pe planeta
noastra, dar, din pacate, omul nu pare sa fie constient de imensul rol pe care îl are. Este bine
cunoscut faptul ca societatea umana se dezvolta nu doar in timp, ci si in spatiu. Din aceste
considerente, despre cultura si nivelul de dezvoltare a oricarei societati ne marturisesc nu doar
valorile etice, estetice, morale, economice etc., dar si stilul de formare a relatiilor fiecarui individ
ori personalitati cu mediul natural.
Dar aceste relatii deseori devin nechibzuite si alarmante, fapt ce necesita initierea
discutiei publice a problemei date.
Aceasta pentru ca omul n-a stiut sau a uitat sa protejeze aceste daruri pentru el si pentru
generatiile urmatoare. În conditiile epocii contemporane, caracterizate prin crestere demografica,
industrializare si prin actiunea deseori necontrolata a omului asupra mediului, se pune tot mai
acut problema protectiei mediului înconjurator. În aceasta problema latura educativa are un rol
determinant. Educatia pentru mediu ne priveste în egala masura pe toti, adulti sau copii, iar
problema, desi nu e noua, se pune tot mai acut, devenind obiect de studiu la unele clase, sau
obiectiv în cadrul unor discipline ca stiinte, chimie, biologie, geografie.

12
Pentru a cunoaste modul de functionare al acestui sistem din care facem si noi parte este
esential ca omul sa fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurator, pentru ca el sa
devină constient de faptul ca nu este stapanul naturii, ci partea ei. În acest context, educarea
maselor, în special a tinerei generatii, în vederea însusirii unei conceptii ecologice unitare, a
devenit tot mai necesara astazi, cand se înregistreaza o influenta crescuta a omului asupra naturii,
când tehnica se dezvolta vertiginos, cand se vorbeste de mecanizarea agriculturii, de utilizarea
pesticidelor, de dezvoltarea turismului.
Educatia ecologica presupune nu numai formarea unui comportament corect fata de
mediul ambiant, dar si implicarea activa si chibzuita in procesul de adoptare a deciziilor de
mediu.
Dacă ne întrebam ce sansa are educatia pentru mediu intr-o lume manata de interese
materiale si ce efecte ar avea, nu trebuie să fim parasiti de optimism, sa fim convinsi că, începuta
de la cea mai frageda varsta, educatia ecologică are sanse mari.
Cei mici trebuie sa înteleaga ca pe Terra exista interdependenţa între populatia umana si
nenumaratele specii de plante si animale, între societate si ciclurile biologice din natura. Apoi să-
i facem să conştientizeze necesitatea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii care nu trebuie să devină
duşmani ai naturii, ci în concordanţă cu aceasta, pentru a păstra resursele Terrei; exploatarea
judicioasă a pădurilor, a bogăţiilor solului si subsolului, pentru a păstra frumuseţile naturale ale
munţilor, curăţenia apelor, a aerului, atât de necesare plantelor, animalelor şi implicit omului.
Educatia de mediu vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de rezolvare a problemelor
declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi post industriale la scară socială, care au
înregistrat numeroase efecte negative la nivelul naturii şi al existenţei umane. Ea studiază
influenţa activităţilor umane asupra mediului înconjurător. În acest context, studiază în mediul
natural şi cel artificial, vieţuitoarele, inclusiv omul şi contribuie la înţelegerea circuitului energiei
şi materiei.
Noile tendinţe şi strategii de dezvoltare durabilă au la bază o morală a mediului
înconjurător, de respectare a naturii care ne-a zămislit, de grijă pentru pământul care ne hrăneşte,
pentru apa şi aerul atât de necesar vieţii.
„Pământul nu aparţine omului, ci, dimpotrivă, omul aparţine Pământului” – acesta este un
vechi adevăr care stă la baza multora dintre programele de dezvoltare durabilă ale statelor lumii,
care au înţeles că problema mediului înconjurător este o problemă universală, dat fiind faptul că
fenomenele de poluare nu cunosc distanţe şi nu ţin seama de nicio frontierǎ.
Armonia, social-ecologică este garanţia progresului umanitǎţii şi a prosperitǎţii naturii.
Dragostea pentru viu, pentru naturǎ este o componentǎ educaţională care are consecinţe asupra
întregului comportament uman. Promovarea educaţiei ecologice a devenit o problemǎ foarte
13
importantǎ pentru societăţile moderne, societăţi tehnologizate. Pentru a crea o atitudine
ecologică, este nevoie de o motivaţie profundă, de interes şi decenţă. Una dintre cele mai mari
şanse de a construi o conştiinţă ecologică este implicarea la maximum a învǎtǎmântului în
promovarea problemelor de mediu.
Natura, studiată cu dragoste, cu pasiune, poate deveni centrul de interes al tuturor
disciplinelor de invǎţǎmânt, precum şi al multora dintre activităţile extracurriculare.
Absenţa sau ignorarea măsurilor imperios necesare de apărare a mediului poate declanşa
o criză ecologică cu consecinţe catastrofale pentru omenire. Iată de ce formarea conştiinţei si
conduitei ecologice devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers educativ, şcolar
şi extraşcolar.
Educaţia ecologică se face începând cu primii ani de viaţă în familie, în grădiniţă şi, apoi
la şcoală.
La intrarea în gradinită copiii au o serie de reprezentări despre mediul natural, social şi
familial în care trăiesc. Treptat ei dispun de un orizont mai larg de cunoştiinţe şi posibilităţi de
înţelegere mai mari, şi astfel , pe măsura ce cresc , educaţia lor ecologică se aprofundează.
Gradinita este chemată să determine nu numai sentimente de admiraţie faţă de
frumuseţile naturii, ci şi convingeri şi deprinderi de protejare a mediului înconjurător.
Prin diferitele activitati incluse în procesul de învăţământ trebuie să convingem pe fiecare
copil de necesitatea apărării mediului înconjurător împotriva poluării şi să le formǎm conduita
ecologică modernă. Acest lucru se realizează îndeosebi în cadrul orelor de educatie ecologica
menite să înlesnească înţelegerea organismelor vegetale şi animale, a proceselor esenţiale de
intreţinere a vieţii, a legăturilor indisolubile dintre plante - animale - mediu.
Obiectivele-cadru propuse ale educatiei ecologice in gradinite vizează :
1. Dezvoltarea spiritului de investigaţie şi cercetare al copiilor în reconsiderarea,
recunoaşterea şi evaluarea mediului inconjurator;
2. Cunoşterea relaţiilor de cauzalitate între diferite procese din natură şi viaţa pe pamânt;
3. Formarea de criterii de apreciere a valorilor biologice, şi estetice ale locurilor;
4. Formarea deprinderior de protejare, conservare şi dezvoltare a mediului.
Activităţile de observare , studiul de caz , experimentare şi cercetare vor fi urmate de
activităţi practice de relaţionare cu mediul natural, prin aplicaţii de tipul arte, abilităţi, tehnici de
agronomie şi zootehnie. În acest fel, se asigură atât asimilarea de cunoştiinţe şi abilităţi, cât şi
educarea copiilor în spirit ecologic, implicarea lor activă în protejarea mediului înconjurător.
E de la sine înţeles că natura are propriile-i legi şi că datorită acestora, bilantul energetic
şi lanţurile trofice nu ar fi perturbate decât din cauza intervenţiei omului, care, totuşi în
înţelepciunea sa, a legiferat prin convenţii – la sfârşitul mileniului II şi începutul mileniului III
14
-că protecţia naturii şi educaţia ecologică sunt două inseparabile necesităţi pentru o dezvoltare
durabilă.
În întreaga munca de educatie ecologică cu preşcolarii mici trebuie să ajungem la
concluzia că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi -5 iunie- numai de ecologi, biologi,
silvicultori, nu numai prin protejarea plantelor şi animalelor declarate monumente ale naturii, ci
în toate cele 365 de zile ale anului, de către toţi locuitorii planetei.
Trebuie să apărăm Planeta Albastră leagăn al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră
şi a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ.

1.4. Etapele educaţiei ecologice

Abordarea educa\iei ecologice în gr`dini\` prezint` anumite


particularit`\i metodologice, scopul final al acestui demers fiind formarea
unui comportament ecologic adecvat ]i derularea de ac\iuni concrete de
protec\ie a mediului înconjur`tor. Schema logic` de abordare a educa\iei
ecologice prezint` câteva etape care descriu un traseu formativ ce poate fi
urmat de c`tre orice cadru didactic, prin valorificarea atent` a con\inutului ]i
metodologiei specifice disciplinei:
A. Perceperea ]i observarea naturii.
Aceast` prim` etap` poate fi realizat` cel mai bine prin ie]irile în natur`,
excursii, tabere. Este primul pas de contact nemijlocit cu elementele
mediului ]i constituie premisele etapelor urma`oare.
B. Determinarea tr`irii unor senza\ii ]i sentimente ]i
con]tientizarea copiilor asupra acestora.
În urma perceperii aspectelor din mediul înconjur`tor, copiilor li se
atrage aten\ia asupra pl`cerii de a privi cerul senin, de a trage în piept aerul
curat al unei p`duri, de a asculta susurul unui pârâu etc. În aceast` etap`
educatoarei îi revine rolul de a discuta ]i a atrage aten\ia asupra acestor
aspecte ]i de a sublinia beneficiile unui mediu curat, s`n`tos, precum ]i
apartenen\a noastr` la sistemele naturale de via\` ]i comunicarea existent`
între noi ]i mediul natural.
C. Implicarea personal`

15
Prin discu\ii, în urma stabilirii locului ]i rolului fiec`ruia în spa\iu ]i timp,
în cadrul social pot fi relevate modalit`\i de implicare individual`, felul în care
putem fi de folos.
D. Asumarea responsabilit`\ii
Aceast` etap` este esen\ial` în formarea unei structuri
comportamentale adecvate. Existând implicare, trebuie s` existe ]i
responsabilitate. Etapele men\ionate, de desf`]urare a educa\iei ecologice
asigur`, potrivit nivelului acestei vârste, adoptarea comportamentului
ecologic. Este implicit faptul c` informa\ia motiveaz`, înso\e]te ]i sus\ine
percep\ia senzorial`, analiza senza\iilor, încadrarea în sistemul natural de
via\`, definirea rolului personal, respectiv, implicarea individual` ]i asumarea
responsabilit`\ii.
E. Alc`tuirea unei strategii de ac\iune
Aceast` etap` reprezint` trecerea spre ac\iunea concret`. Faptul c` în
calitate de cadre didactice, organiz`m ac\iuni diverse împreun` cu copiii, nu
este suficient. Realizarea, într-adev`r important`, ar fi s` for`m copiilor acel
interes ]i acele abilit`\i care s` le permit` s` în\eleag` cum se organizeaz`
astfel de ac\uni ]i s` ac\ioneze din imbold propriu.
Pentru a le forma copiilor o conduit` ecologic` putem porni de la o idee
simpl`, dar destul de eficient` în planul emo\iilor ]i sentimentelor:
transpunerea copilului în locul elementului din natur` care a suferit o
agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat ]i care nu se poate
ap`ra singur, copilul va realiza c` trebuie s` acorde “drept la existen\`”
tuturor elementelor mediului din jurul s`u. Treptat va în\elege c` orice ac\iune
de distrugere sau exterminarea de orice fel este cât se poate de d`un`toare
pentru c` stric` echilibrul naturii.
Tot mai mult se implementeaz` programe na\ionale ]i interna\ionale pe
teme ecologice, o serie de proiecte educa\ionale ecologice, dintre care
”Gr`dina verde de la gr`di”, la acesta participând ]i unitatea noastr`.
Exist` o multitudine de modalit`\i de realizare a educa\iei ecologice la
nivel pre]colar, îns` trebuie s` existe o motiva\ie a cadrelor didactice, o
con]tientizare a acestora c` ocrotirea, protec\ia ]i conservarea mediului sunt
probleme foarte importante care trebuie cunoscute de la o vârst` fraged` , c`
lumea se confrunt` cu grave probleme ecologice , care ar trebui evitate sau

16
înl`turate de c`tre cel care le-a produs- omul. ]i de ce nu, acest om s` fie
chiar copilul pre]colar?
Educa\ia ecologic` se poate desf`]ura fie prin proiecte educa\ionale,
cât ]i prin activit`\i extracurriculare (vizite, plimb`ri, excursii, tabere), prin
activit`\i optionale, activit`\i frontale dirijate (observ`ri, lecturi dup` imagini,
jocuri didactice, povestiri , memoriz`ri convorbiri etc) ]i prin intermediul
jocurilor ]i activit`\ilor alese (jocuri de rol, jocuri de mas`, jocuri de
perspicacitate, jocuri de construc\ii etc), iar în cadrul programei existente a
activit`\ilor din gr`dini\`, la fiecare capitol se pot realiza ]i aspecte ale
educa\iei ecologic.

1.5. Modalitã\i de realizare a educa\iei ecologice la nivel


pre]colar

Educaţia ecologică este la fel de importantă pentru vârsta preşcolară ca şi educaţia


intelectuală, morală, estetică, etc.
În cadrul educaţiei ecologice, copiii preşcolari învaţă de ce şi cum trebuie protejată
natura. Îngrijirea mediului implică din partea omului desfăşurarea unor acţiuni practice care să
contribuie la evoluţia plantelor şi animalelor, apărarea lor de acţiunile dăunătoare, care pun în
pericol viaţa plantelor şi animalelor şi chiar viaţa omului.
Protejarea mediului înconjurător se insuflă de la cele mai fragede vârste.
Mediul în care copiii îşi desfăşoară activitatea îi influenţează permanent şi le oferă
posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru ei, le stimulează curiozitatea şi
dorinţa de cunoaştere.
Interesaţi de transformările care au loc în natură, de fenomenele specifice fiecărui
anotimp, de diferite aspecte din viaţa plantelor şi animalelor preşcolarii pun o serie de întrebări
pentru a cunoaşte natura, a o înţelege şi de a o ocroti mai bine.
Prin răspunsul pe care-l dăm noi, educatoarele, conducem copiii la înţelegerea relaţiilor
dintre unele fenomene şi rezultatul acestora, copiii putând depăşi această etapă printr-o educaţie
ecologică, desigur în conformitate cu particularităţile de vârstă.
Pentru realizarea educaţiei ecologice la vârsta preşcolară, am urmărit realizarea următoarelor
obiective:
 familiarizarea preşcolarilor cu aspecte cât mai variate ale mediului înconjurător;
 dezvoltarea dragostei pentru natură;
17
 formarea deprinderii de a ocroti, proteja şi respecta natura;
 formarea unui comportament civic, etic şi a deprinderilor de păstrare şi ocrotire a
naturii;
 educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului în care trăiesc.
Îngrijirea şi protejarea mediului se insuflă copiilor de la cele mai fragede vârste.
Manifestarea unei atitudini responsabile faţă de mediul înconjurător apare la copilul preşcolar ca
urmare a desfăşurării unei activităţi variate din punct de vedere al tematicii, conţinuturilor şi a
strategiilor utilizate care pun copii în situaţia de a exersa numeroase acţiuni de îngrijire şi
ocrotire a mediului.
Prin participarea la aceste activităţi, copiii înţeleg rolul pe care ei îl au în mediu, ce
acţiuni sunt capabili să efectueze şi care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare faţă de
mediul înconjurător.
Pentru familiarizarea preşcolarilor cu aspecte ale lumii înconjurătoare am folosit cu
eficienţă observările asupra mediului, povestirile, lecturile educatoarei, memorizări, plimbări,
vizite, drumeţii, excursii, diapozitive, etc.
Toate acestea sunt preţioase mijloace de a-i educa pe copii pentru a cunoaşte mediul
înconjurător, prezentându-le relaţia dintre plante, animale şi om. Prin activităţile de observare
”Colţul viu al naturii”, “Aspecte de toamnă, iarnă, primăvară”, “Crizantema şi tufănica”,
“Animale domestice “, Animale sălbatice” etc. , copiii au cunoscut aspecte ale mediului
înconjurător, fenomenele care se produc în natură în fiecare anotimp, plante, animale precum şi
relaţia dintre acestea şi om. Activităţile de observare nu s-au limitat numai la activităţile în clasă
la colţul viu al naturii ci s-au extins şi în afara grădiniţei, mai întăi în împrejurimile unităţii şi
apoi în natură cu prilejul plimbărilor, drumeţiilor şi excursiilor.
Activităţile de memorizare “Gândăcelul”, “Căţeluşul şchiop”, “Îndemn”, ”Nu rupeţi
florile, copii”, etc. au plăcut foarte mult copiilor şi le-au sensibilizat sufletele.
Ei au înţeles din aceste poezii că nu este bine să rupi crengile copacilor că plânge pomul
ca un om), că nu este bine să rupi o floare (floarea este o fiinţă mică şi dacă o rupi ea moare) sau
să omori gâzele.
Prin versuri deosebit de expresive este exprimată suferinţa căţeluşului rănit la picior de
un copil rău, sau a unui pomişor cu crengile rupte care se tânguie cerându-le copiilor să-nu-i mai
rupă crengile, îndemnându-i să-l îngrijească şi să-l apere de copiii răi.
Îndemnurile desprinse din aceste poezii sunt uşor înţelese de copii deoarece sunt
exprimate pe înţelesul lor de cei care se află în suferinţă. Din activităţile de povestiri şi lecturi ale
educatoarei copiii au aflat că natura este minunată, că ea ne dă bucurii, că pomii ne dau umbră şi

18
fructe, că florile dau frumuseţe grădinilor, parcurilor şi ferestrelor locuinţelor dacă sunt îngrijite
şi ocrotite.
Povestirile şi lecturile educatoarei: ”Cireşul”, “Lacrima unui fir de iarbă” , ”Ploaie pentru
floarea cea mică” etc. i-a ajutat pe copii să-şi formeze un comportament adecvat în natură,
evaluându-şi corespunzător urmările faptei lor (dacă ar rupe crengile cireşului, acesta n-ar mai
rodi, dacă calci iarba aceasta se ofileşte, dacă rupi florile parcurile şi grădinile rămân fără
frumuseţe). Formarea şi dezvoltarea unei atitudini ecologice precoce care să permită
manifestarea unei conduite simple în relaţiile cu mediul s-a realizat şi prin activităţile de lectură
după imagini.
Prin lecturarea imaginilor din activităţile: “Aşa da, aşa nu”, ”Copiii harnici”, “Fapte
bune, fapte rele”, ”Munca oamenilor în grădină, în livadă” etc. , copiii s-au familiarizat cu
aspecte ale lumii înconjurătoare, pentru înţelegerea şi aplicarea regulilor de protecţie a mediului
înconjurător.
Prin activităţile de convorbire: “Copiii – prietenii naturii”, ”Cum îngrijim şi ocrotim
natura”, ”Omul prieten sau duşman al naturii”, copiii au dat răspunsuri privind natura,
fenomenele care se produc în natură precum şi acţiunile pe care trebuie să le întreprindă copiii şi
oamenii mari pentru a îngriji şi proteja mediul în care trăim. Educaţia ecologică am realizat-o nu
numai prin activităţile comune ci şi prin jocurile şi activităţile la alegerea copiilor.
Prin activităţile practice-aplicative de efectuare a curăţeniei şi ordinii în sala de grupă, de
îngrijire a florilor de la colţul viu al naturii, de îngrijire a împrejurimilor grădiniţei am urmărit ca
preşcolarii să iubească ordinea şi curăţenia, să iubească natura, şi să le formeze deprinderea de a
o îngriji şi ocroti.
Copiii au semănat grâu, porumb şi fasole, au sădit plante, au udat florile, le-au curăţat
frunzele uscate, le-au şters frunzele de praf, acţiuni efectuate cu plăcere de către ei.
Prin jocul de masă ”Toto si Loto în lumea animalelor”, copiii au cunoscut diferite medii
geografice (pădure, aer, apă, zone geografice îndepărtate) precum şi vieţuitoarele care trăiesc în
acele medii.
În cadrul plimbărilor ocazionale, preşcolarii au putut constata unele comportamente
negative ale oamenilor faţă de natură (gunoaie aruncate la întâmplare, nu în locurile special
amenajate, iarba călcată, crengi rupte din copaci, hârtii şi ambalaje din plastic aruncate pe lângă
blocurile de locuinţe).
Le-am explicat copiilor pe înţelesul lor că pentru a trăi într-un mediu sănătos, fiecare
trebuie să ne îngrijim de curăţenia spaţiilor din jurul nostru, să contribuim la sănătatea noastră şi
a celor din jur. Tot în cadrul plimbărilor, copiii au observat râul ,dumbrava de pe malul stâng al
acestuia precum şi punctele de depozitare a deşeurilor menajere.
19
Apa murdară a apelor, deşeurile aruncate la întâmplare atât în apă cât şi în pădure, i-au
ajutat să-şi formeze atitudini pozitive corecte faţă de mediul degradat, să-şi exprime dorinţa de a
acţiona direct, angajându-se la acţiuni de îngrijire şi păstrare a curăţeniei în grădiniţă, acasă, pe
stradă.
Observând pădurea , preşcolarii au constatat că mulţi copaci sunt tăiaţi, unii sunt pe
jumătate uscaţi iar alţii sunt rupţi.
La întrebările adresate de copii le-am explicat pe înţelesul lor cauzele pentru fiecare
situaţie în parte precum şi efectele poluării asupra mediului, urmările tăierilor abuzive ale
copacilor, urmările poluării apelor şi aerului pe care-l respirăm. De asemenea le-am vorbit
copiilor despre poluarea fonică, despre principalele surse de zgomot: circulaţia rutieră, trenurile,
avioanele, radioul, vocile copiilor şi ale oamenilor.
Am aratat că activităţile de cunoaştere a mediului se pot realiza pe întreg programul zilei
şi aproape prin toate formele de organizare a procesului instructive- eduvcativ, precum şi în
activităţile pe sectoare şi cele complementare.
La sfârşitul acestor activităţi, preşcolarii sunt capabili :
- să cunoască elementele componente ale lumii înconjurătoare- corpul uman,
animale, plante, obiecte-;
- să recunoască anumite schimbări şi transformări din mediul înconjurător;
- să exploreze şi să descrie verbal sau grafic obiecte, fenomene, procese din mediul
înconjurător folosind surse de informare diverse;
- să cunoască elemente ale mediului social şi cultural;
- să cunoască existenţa corpurilşor cereşti ;
- să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate;
- să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a
mediului, aplicând cunoştinţele dobândite.
Valoarea educativă a acţiunilor de cunoaştere a mediului se manifestă nu numai prin
efectele salutare de dezvoltare a intelectului preşcolarului ci şi prin influenţa comportamentului
copiilor, prin efectul de conştientizare a unor cerinţe de conduită civilizată, de socializare a
copiilor prin numeroasele posibilităţi de colaborare.
În concluzie, precizez că atât prin activităţile prezentate în acest material cât şi prin
întreaga activitate desfăşurată în grădiniţă preşcolarii sub îndrumarea permanentă a educatoarei
au posibilitatea să-şi însuşească potrivit particularităţilor de vârstă, anumite noţiuni şi cunoştinţe
despre problematica ecologică.

20
Capitolul II.
PARTICULARIT~|I ALE DEZVOLT~RII COPILULUI PRE}COLAR

2.1. Particularităţi ale dezvoltării psihice la copilul preşcolar

Grija pentru ocrotirea şi educarea copilului, modelarea personalităţii, formarea capacităţii


lui de adaptare pentru a se integra uşor în mediul social, cu condiţia respectării particularităţilor
individuale, ca şi a drepturilor sale este ideea fundamentală de la care porneşte orice alternativă
pedagogică.
Perioada preşcolară este considerată perioada celei mai intensive receptivităţi, mobilităţi
şi posibilităţi psihice, constituie o perioadă de progrese remarcabile în toate planurile. Copilul
preşcolar traversează etapa cunoaşterii prin lărgirea contactului său cu mediul social şi cultural
formându-şi toate conduitele de bază. Acum se constituie structurile intelectuale şi creative mai
importante inclusiv sociabilitatea, caracteristicile comportamentale de bază, reacţiile afective,
acum copilul asimilează modele de viaţă care-i permit şi determină integrarea sa în condiţia
umană.
În succesiunea vârstelor umane, această perioadă se desfăşoară intre 3-6/7 ani şi intră ca
notificaţie în „cei 7 ani de-acasă”. Mulţi psihologi consideră această perioadă ca fiind
dominatoare pentru întreaga viaţă psihică ulterioară, deoarece dezvoltarea inteligenţei şi
conştiinţei copilului, în această perioadă, sunt restrânse şi atunci psihicul este axat pe achiziţii de
experienţă din aria de trăire a copilului.
Începutul vieţii de preşcolar este, în acelaşi timp, începutul activităţii de învăţare, care îi
cere copilului pe lângă o mare rezistenţă fizică şi un efort intelectual considerabil.
Mediul preşcolar în care copilul de 3 ani este primit, este complet diferit de cel familial,
integrarea sa se face cu oarecare dificultate datorită dependenţei mari a copilului de mama sa şi
de ambianţa familială. Dificultatea adaptării este generată şi de faptul că preşcolarul mic prezintă
încă instabilitate motorie şi greutăţi de exprimare şi de înţelegerea clară a celor comunicate de
adult.
Obiectivele educaţiei ecologice vizează în egală măsură cunoştinţele, achiziţia de
atitudini, clarificarea valorilor şi demersurilor practice.
Obiectivele psihomotorii urmăresc întărirea sănătăţii copilului şi creşterea capacităţii sale
de efort, precum şi asigurarea dezvoltării psihice armonioase, cu accent pe creşterea şi
dezvoltarea motricităţii. Astfel, copilul achiziţionează elementele unor jocuri, dovedind că
înţelege regulile acestuia şi ale unei competiţii, să discrimineze forme, mărimi spaţiale; să

21
execute cu deplin control mişcări simple sau complexe; să se orienteze în spaţiul mic al
suprafeţei de lucru ,etc.

2.1.1. Dezvoltarea proceselor senzoriale la vârsta preşcolară.

În perioada preşcolară, planul senzorio-perceptiv cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă.


Astfel, tactul devine un simţ de control şi susţinere a văzului şi auzului. Acum întreg planul
perceptiv se subordonează acţiunilor de decodificare a semnificaţiilor care se conştientizează tot
mai mult. În asemenea condiţii, percepţia devine observaţie perceptivă, care este implicată în
toate formele de învăţare. Practic, copilul pipăie tot ce vede, iar percepţiile tactile permit mari
acumulări ale experienţei personale cu lucrurile.
T. Creţu consideră că, pe ansamblu, percepţiile preşcolarului prezintă câteva caracteristici
definitorii:
a) ele sunt stimulate şi susţinute de curiozitatea foarte mare a copilului;
b) sunt foarte vii, întrucât sunt saturate emoţional;
c) transferurile mai uşoare de la tact şi auz la văz facilitează într-o mare măsură
explorarea perceptivă;
d) percepţia preşcolarului rămâne globală şi îndeosebi percepţia structurilor verbale,
dar pot să apară uneori anumite performanţe discriminative surprinzătoare pentru
cei din jurul său;
e) percepţia preşcolarului poate beneficia de experienţa sa anterioară, dar uneori
transferurile sunt deformate (ex: confundă paharul cu cilindrul, lupul cu etc.);
f) percepţia preşcolarului poate fi dirijată verbal de către adult şi îndeosebi de către
educatoare.
Cât priveşte reprezentările, ele apar ca fapte psihice la ante-preşcolar, iar la preşcolar
reprezentările devin componente de bază ale planului intern, subiectiv.
Un efect pozitiv asupra structurării reprezentărilor îl are şi limbajul, cuvântul acţionând
în mod eficient şi asupra restructurării reprezentărilor.
Aşadar senzaţiile şi percepţiile copilului nu se dezvoltă doar prin simplul proces de
creştere şi maturizare şi nici ca urmare a repetării acţiunii stimulilor externi asupra organelor sale
de simţ. Dezvoltarea acestor procese psihice necesită organizarea şi desfăşurarea unor activităţi
complexe şi diversificate, care se subordonează conceptului de educaţie senzorială.
Ca urmare, prin tot ceea ce face în planul educaţiei senzoriale, educatoarea trebuie să
urmărească realizarea unui echilibru dinamic între educaţia senzaţiilor şi cea a percepţiilor. În
acest scop, copilul trebuie pus să facă exerciţii pentru a percepe şi a simţi, ca să realizeze cele
22
două obiective esenţiale, educatoarea trebuie să pornească întotdeauna de la percepţii sincretice,
de la obiecte concrete, pentru a ajunge treptat la analiza senzorială, fără de care educaţia
perceptivă s-ar reduce la o suită de reţete intuitive, iar educaţia senzaţiilor la exerciţii de
vocabular abstracte.
Ca atare, copilul trebuie plasat în situaţii reale caracteristice activităţilor libere. În
asemenea condiţii, exerciţiul senzorial va constitui o veritabilă experienţă de viaţă.
În general, forma exerciţiilor senzoriale trebuie să varieze în conformitate cu nivelul de
dezvoltare mintală a copiilor. Astfel, la grupa mică educarea simţurilor trebuie să păstreze o
formă cât mai apropiată de forma pe care o iau în mod spontan exerciţiile şi jocurile copiilor
până la 3 ani. De aceea, sala şi celelalte locuri de desfăşurare a activităţilor trebuie amenajate
astfel încât să permită realizarea unor experienţe multiple, în domenii variate. În acelaşi timp,
exerciţiile propuse trebuie să fie cât mai apropiate de trăirile de viaţă zilnică, întrucât copii de
această vârstă nu pot să stabilească raporturi sau nu pot să efectueze comparaţii.
Materialul cel mai indicat este cel ce prezintă o bogată semnificaţie afectivă: jucării,
păpuşi, animale, diverse obiecte şi accesorii de menaj etc.
Copiii din grupa mijlocie (4-5 ani) sunt suficient de dezvoltaţi pentru ca activitatea
perceptivă a lor să devină „o sursă de descentrări, de transformări, de comparaţii, de
transpuneri de anticipări şi, în general, de analiză mai mobilă care tinde
către reversibilitate”)2. La fel ca şi la grupa mică, materialul necesar efectuării
exerciţiilor senzoriale trebuie luat, pe cât posibil, din mediul înconjurător apropiat, iar procesul
concret de exersare a simţurilor nu trebuie desprins de viaţa grupei în ansamblul ei.
La grupa mare, rolul educaţiei senzoriale constă în antrenarea preşcolarilor pentru a
percepe diverse raporturi între mărimi, greutăţi, volume, distanţe, poziţii etc.
Acum, educaţia senzorială este practicată, de regulă, ca ”scop în sine“, în sensul că
observarea lucrurilor din mediul înconjurător constituie un mijloc de revizuire şi de sintetizare a
rezultatelor analizelor făcute cu ajutorul simţurilor.
Materialul utilizat în cadrul exerciţiilor senzoriale poate fi de natură mai abstractă, dar nu
trebuie să fie abundent. De asemenea, cu copiii din grupa mare pot fi organizate cu succes, jocuri
educative de memorie şi atenţie vizuală, jocuri logice, jocuri de alăturări şi de construcţie.
Verificarea cunoştinţelor însuşite pe aceste căi poate fi făcută prin intermediul desenului după
observare şi de asemenea, prin intermediul lucrului manual.
În general, exerciţiile senzoriale organizate în grădiniţă trebuie să aibă un caracter
individual, întrucât experienţa senzorială este întotdeauna personală.

2
Stugren, B, Ecologia generală ,E.D.P.Bucureşti,1965
23
În concluzie, spre sfârşitul vârstei preşcolare, sensibilitatea copilului capătă noi valenţe,
se organizează şi devine mai riguroasă, fapt la care contribuie şi pregătirea pentru şcoală odată cu
antrenarea lui într-o serie de activităţi de solicitare a planului senzorio-perceptiv. De asemenea,
reprezentările devin mai clare şi cu conţinut mai complex, dezvoltându-se şi alte forme ale
reprezentărilor, dintre care mai importante sunt cele ale memoriei şi cele ale imaginaţiei.
Dezvoltarea reprezentărilor este o condiţie de bază a desfăşurării activităţilor copilului preşcolar
şi mai ales a jocului.

2.1.2. Dezvoltarea cognitivã la copilul preşcolar.

Din punctul de vedere al teoriei piagetiene, copiii se află în stadiul preoperator,


caracterizat prin:
Concreteţe - raportare doar la obiecte concrete, prezente fizic.
Copii vor să ştie ce este asta? şi mai târziu de ce?, iar părinţii şi copii din anturaj devin
surse de informaţie puternic exploatate în vederea rezolvării problemelor practice şi angajării
variate a mediului care până acum era cunoscut doar prin acţiune directă asupra lui.
Ireversibilitate - incapacitate de a parcurge pe plan mental acţiunile şi în sens invers.
Egocentrism - convingerea că oricine vede lumea prin ochii săi, şi oricine o
experienţiază în mod similar.
Copilul vede lucrurile din perspective proprie şi are dificultăţi în a adopta sau înţelege
punctual de vedere al altei persone.Copilul considră că lumea aşa cum îi apare lui este aceeaşi şi
pentru ceilalţi.
Exemplu: o fetiţa îşi astupă urechile şi işi întreabă tatăl dacă o aude. Tatăl îi răspunde că
nu o aude…dar ea ridică tonul din nou şi intreabă mai tare dacă acum o aude mai bine.
Comportamentul fetiţei ilustrează două tipurii de limitări de tip egocentric. În primul rand ea
crede că dacă ea îşi astupă urechile, tatăl ei nu o va auzi. Ea nu diferenţiază experienţa proprie de
cea a tatălui. In al doilea rand, când tatăl răspunde la prima întrebare, ea o pune pe a doua cu un
ton crescut, făcând abstracţiedefaptul cp răspunsul tatălui dovedeşte că el auzise de prima dată.
Centrare – atenţie acodată unei singure dimensiuni la un moment dat.
Copilul preşcolar întâmpină dificultăţi în integrarea mai multor tipuri d informaţii în
analiza unei situaţii : atunci când copilul observă situţia în care două maşini merg în aceeaşi
direcţie cu viteze diferite, una fiind în urma celeilalte, dar recuperând cu rapiditate handicapul, la
întrebarea Care maşină are viteză mai mare ?, el o indică pe cea care este in faţa.
Focalizare pe stare, nu pe transformare - concentrare pe felul în care se prezintă
perceptiv lucrurile, şi nu pe transformările care au dus la aceste stări.
24
De exemplu distinctia dificilă între real şi aparent. Un copil de trei ani priveşte un obisct
alb. Atunci când iîntre el şi obict se interpune un ecran de sticlă albastră caredetermină
schimbarea culorii obiectului de după el, copilul va considera ca obiectul şi-a schimbat culoarea.
Gândirea la vârsta preşcolară.
Gândirea are un caracter intuitiv, rămâne tributară caracteristicilor concrete, senzoriale,
este strâns legată de percepţii, de imagine. Însuşirile perceptive sunt considerate ca abstracte, nu
sunt puse în relaţie unele cu altele.
Copilul gândeşte ceea ce vede, raţionamentul lui are încă un curs aderent la sensul unic al
percepţiei şi nu o organizare de ansamblu.
Gândirea pre-conceptuală şi intuitivă este o gândire egocentrică şi magică, nereuşind să
facă distincţie între realitatea obiectivă şi cea personală, generează egocentrismul, preşcolarul
crezându-se centrul universului. Confuzia dintre Eu şi lume duce la caracterul animist al gândirii,
prin atribuirea de calităţi umane, obiectelor.
Copilul operează cu o serie de constructe, care nu sunt nici noţiuni individualizate, dar
nici noţiuni generale, ceea ce înseamnă că are un caracter preconceptual, cvasiconceptual.
Cu ajutorul cuvântului, care este un simbol, preconceptele câştigă în generalitate şi
precizie şi, treptat, se ajunge la construirea claselor logice. Totuşi, gândirea are un caracter
intuitiv, rămâne tributară caracteristicilor concrete, senzoriale, este strâns legată de percepţii, de
imagine. Însuşirile perceptive sunt considerate ca absolute, nu sunt puse în relaţie unele cu altele.
Copilul gândeşte ceea ce vede, raţionamentul lui are încă un curs aderent la sensul unic al
percepţiei şi nu o organizare de ansamblu.
Gândirea preconceptuală şi intuitivă este o gândire egocentrică şi magică, nereuşind să
facă distincţie între realitatea obiectivă şi cea personală, generează egocentrismul, preşcolarul
crezându-se centrul universului. Confuzia dintre Eu şi lume duce la caracterul animist al gândirii,
prin atribuirea de calităţi umane, obiectelor.
Din egocentrism derivă o altă caracteristică şi anume artificialismul, convingerea că totul
este fabricat de om. Treptat, gândirea începe să se desprindă de egocentrism, prin compararea cu
gândirea altuia, trece la analiza mai obiectivă a realitţăii, începe să imită lucrurile reale, să ţină
cont de partenerul de joc. Totuşi, rămâne la o gândire sincretică, bazată pe relaţionarea la
întâmplare a însuşirilor obiectelor, face confuzii între parte şi întreg. Această caracteristică se
explică prin caracterul inconsistent al reprezentărilor şi slaba dezvoltare a capacităţii de a raţiona.
O altă caracteristică, la fel de importantă, este conturarea primelor operaţii şi organizarea
structurilor operative ale gândirii. J. Piaget consideră că este perioada preoperatorie a gândirii,
bază pentru apariţia noţiunilor empririce. Copilului îi este greu să treacă peste aspectele de
formă, culoare, nu surprinde relaţii privind permanenţa, invarianţa. De ce-urile copilului arată
25
existenţa precauzalităţii intermediare între cauza eficientă şi cauza finală; caută o relaţie,
procesele fizice sunt asimilate la acţiunile proprii.
Trepat, precauzalitatea nu se mai asimilează cu acţiunile proprii, ci cu operaţiile, acestea
fiind coordonări generale ale acţiunilor. Preşcolarul întimpină, de asemenea, dificultăţi în ceea ce
priveşte aprecierea ordinii directe şi inverse.
J. Piaget consideră că preşcolaritatea este o perioadă de organizare şi pregătire a
dezvoltării gândirii, abia între 7 şi 8 ani şi apoi între 11 şi 12 ani are loc desăvârşirea operaţiilor
concrete.
O altă caracteristică la fel de importantă, este conturarea primelor operaţii şi organizarea
structurilor operative ale gândirii. J. Piaget consideră că este perioada preoperatorie a gândirii,
bază pentru apariţia noţiunilor empirice. Dacă în perioada ante-preşcolară, pentru identificarea
obiectelor şi însuşirilor acestora, copilul întreba ”Ce este acesta?“, în perioada preşcolară, pe
baza intensificării intereselor de cunoaştere, copilul întreabă ”De ce ?“.
Marea frecvenţă a întrebării ”De ce?” maschează momentul constituirii gândirii cauzale,
atunci când relaţia cauzală începe să devină un raport logic, ca dimensiune substanţială a
gândirii.
„De ce-urile” copilului arată existenţa pre-cauzalităţii intermediare între cauza eficientă şi
cauza finală; caută o relaţie, procesele fizice sunt asimilate la acţiuni proprii.
Treptat, pre-cauzalitatea nu se mai asimilează cu acţiunile proprii, ci cu operaţiile, acestea
fiind coordonări generale ale acţiunilor. Preşcolarul întâmpină, de asemenea dificultăţi în ceea ce
priveşte aprecierea ordinii directe şi inverse.
Toate aceste caracteristici ale comportamentului mental al copilului reprezintă încercări
ale sale de a-şi oferi răspunsuri la nenumăratele întrebări care apar în confruntarea din ce în ce
mai frecventă cu lumea.
Limbajul la vârsta preşcolară.
Limbajul constituie un element semnificativ pentru organizarea funcţionalităţii
psihocomportamentale a copilului preşcolar. Prin intermediul limbajului, el îşi lărgeşte contactul
cu cei din jur, realizează noi achiziţii odată cu îmbogăţirea experienţelor sale de viaţă şi îşi
dezvoltă capacitatea de manifestare a gândurilor şi sentimentelor, iar cu ajutorul cuvântului,
imprimă dinamism şi ordine la nivelul întregii activităţi psihice.
Limbajul preşcolarului se deosebeşte de cel al adultului printr-o pronunţare imperfectă,
mai ales la începutul pre-şcolarităţii şi sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete.
Dar în timp, numărul erorilor scade treptat şi îşi însuşeşte morfologia şi sintaxa în practica
vorbirii.

26
În ceea ce priveşte structura limbajului, încă mai domină limbajul situativ din faza
antepreşcolară care are caracter concret, este legat de situaţiile particulare la care participă cei
implicaţi. Treptat, se face trecerea spre limbajul contextual. Cele două forme coexistă, deşi ca o
tendinţă generală trebuie semnalată diminuarea caracterului situativ odată cu intrarea în
preşcolaritatea mare.
Din limbajul monologat apare treptat, la începutul preşcolarităţii, limbajul interior care
are un rol mare în ordonarea, proiectarea şi reglarea acţiunilor. Sub raport cantitativ, vocabularul
se îmbogăţeşte substanţial. De la 5-10 cuvinte pronunţate de copil la un an, la 300 - 400 de
cuvinte pronunţate la 2 ani, 800 - 1000 de cuvinte pronunţate la 3 ani, 1600-2000 de cuvinte la 4
ani, 3000 la 5 ani, ajunge pânã la 3500 de cuvinte la 6 - 7 ani, deşi semnificaţiile cuvintelor nu
sunt precise.
Copiii preşcolari manifestă o deosebită plăcere să-şi însuşească cuvinte noi şi să se
mândrească pentru că le ştiu. Ei sunt atenţi la vorbirea celor mari şi preiau de la aceştia unele
modalităţi de exprimare, care tind să se stabilizeze în comunicarea lor verbală, aşa-numitele
clişee verbale.
De o mare importanţă pentru organizarea activităţii psihice şi psihocomportamentale a
preşcolarului mic este apariţia limbajului interior. Pe baza acestei forme de limbaj, copilul
preşcolar are posibilitatea „de a-şi urmări mental acţiunile pe care le desfăşoară, de a introduce
ajustări şi de a-şi regla conduitele în funcţie de scopurile propuse şi de situaţiile ivite”)3
Memoria şi imaginaţia la vârsta preşcolară.
Dacă la vârsta ante-preşcolară, memoria are un caracter spontan, în pre-şcolaritate,
datorită dezvoltării gândirii şi, mai ales, a limbajului interior, alături de memoria mecanică se
dezvoltă memoria logică, alături de cea neintenţionată apare cea intenţionată. Aceasta din urmă
se dezvoltă mai ales atunci când informaţiile au semnificaţie pentru copil şi sunt în strânsă
legătură cu sarcinile de joc.
De regulă, memoria preşcolarului este verbală, deoarece el verbalizează tot ceea ce vede
şi ce face. Conţinuturile ei sunt reprezentate de experienţa personală de viaţă, întrucât acum se
pun bazele acestei experienţe şi se constituie primele amintiri. Memoria este strâns legată de
interesele copilului. Conţinutul memoriei este foarte bogat: mişcări, stări afective, imagini,
cuvinte, idei. Este semnificativă creşterea intervalului de timp în care devine posibilă
recunoaşterea unui material după o singură percepţie.
Totuşi memoria copilului rămâne difuză, incoerentă, nesistematizată.
Asemenea memoriei, la vârsta preşcolară şi imaginaţia cunoaşte o mare dezvoltare.
Plăcerea şi bucuria îl fac pe copil să-şi amplifice imaginativ aşteptările.
3
E.Verza,Florin Verza , Psihologia vârstelor, Editura ProHumanitate , 2000, pag. 107
27
Imaginaţia îndeplineşte la copil un rol de echilibrare sufletească, rezolvă contradicţia
dintre dorinţele şi posibilităţile copilului.
Ceea ce ne impresionează este amploarea vieţii imaginative a copilului, uşurinţa cu care
el trece în orice moment din planul realităţii în cel al ficţiunii. Se apreciază că, dacă afectivitatea
este motorul activităţii copilului, imaginaţia este calea, mijlocul, metoda de realizare a ei.
Imaginaţia este prezentă în activitatea creatoare regăsitã în joc, în desen, dar şi când reproduce o
poezie, un cântec.
În interpretarea realităţii copilul manifestă animism şi artificialism, şi una şi alta sunt
opera imaginaţiei infantile.
Confuzia şi nediferenţierea percepţiilor, saturaţia emoţională îl fac pe copil să nu
diferenţieze precis planul realităţii de cel al închipuirii, ceea ce doreşte să aibă de ceea ce are. De
asemenea, imaginaţia copilului este mai activă, mai liberă decât a adultului care este mai
controlată de realitate, mai disciplinată. Imaginaţia îndeplineşte la copil un rol de echilibrare
sufletească; rezolvă contradicţia dintre dorinţele şi posibilităţile copilului.
Pe lângă imaginaţia pasivă, involuntară sub forma visului din timpul somnului, se
manifestă imaginaţia creatoare şi imaginaţia reproductivă implicată în procesul de inţelegere a
ceea ce i se povesteşte.
Imaginaţia creatoare cunoaşte o largă dezvoltare pe linia unui context tot mai larg, logic,
în produsele activităţii. Perioada preşcolară este perioada în care se manifestă, pentru prima dată,
capacitatea de creaţie artistică la copil.
Atenţia la vârsta preşcolară.
Atenţia este capacitatea de orientare, focalizare şi concentrare asupra obiectelor şi
fenomenelor în vederea reflectării lor adecvate. În pre-şcolaritate începe, sub influenţa gândirii şi
a limbajului, constituind una dintre cele mai importante condiţii ale fixării şi păstrării experienţei
personale, ceea ce duce la condiţia de bază pentru activitatea de învăţare, întrucât ea contribuie
la formarea trebuinţei de cunoaştere, a deprinderilor de orientare şi investigaţie, de concentrare şi
percepere.
La vârsta preşcolară predomină atenţia involuntară, fiind permanent susţinută de marea
curiozitate a copilului preşcolar.
Atenţia involuntară este deosebit de activă atât în contactul direct al copilului cu ceea ce
îl înconjoară, cât şi faţă de alte surse care îi satisfac curiozitatea, cum ar fi: diapozitivele, filmele,
cărţile ilustrate, povestirile etc.
Cea mai importantă schimbare produsă în perioada preşcolară o reprezintă însa apariţia
atenţiei voluntare. Acest lucru are loc mai întâi în cadrul jocului, iar apoi în toate celelalte
activităţi.
28
Atenţia voluntară se instalează treptat, pe măsură ce se dezvoltă funcţiile reglatoare ale
limbajului, este alimentată de dorinţele şi intenţiile copilului de a finaliza activitatea. Astfel la
preşcolarul mijlociu şi cel mare, pe lângă faptul că răspund la comenzile exterioare, îşi pot fixa
un scop şi se pot autoregla în vederea atingerii acestuia, adeseori întârziind la alte solicitări până
nu-şi ating scopul respectiv.
Pe ansamblu, în perioada preşcolară se organizează şi se dezvoltă atenţia complexă,
antrenantă în activităţi cu caracter intelectual.
Jocul fiind activitatea de bază a copilului, îi oferă acestuia prilejul unor exerciţii de
concentrare a atenţiei fiind presărat cu momente afective, având un evident rol antrenant, ce face
ca efortul legat de concentrarea şi persistenţa atenţiei să nu pară dificil.
La preşcolarul de vârstă mijlocie şi mare, atenţia se manifestă şi în condiţiile de
combinare spontană între rolul personal şi rolul partenerilor de joc, ceea ce duce la dezvoltarea
mobilităţii atenţiei şi a distributivităţii acesteia. De asemenea, respectarea regulilor jocului îl
obligă pe copilul preşcolar la concentrarea atenţiei.
Educarea atenţiei preşcolarului este necesar să urmărească dezvoltarea unei mobilităţi
diferite de instabilitatea specifică atenţiei copilului mic, precum şi creşterea caracterului voluntar
al atenţiei.

2.1.3. Dezvoltarea afectivităţii la vârsta preşcolară.

Dezvoltarea afectivităţii in perioada preşcolară trebuie raportată la procesul identificării


care în accepţiunea specialiştilor trece prin mai multe faze. Astfel la 3 ani identificarea se
manifestă prin creşterea stărilor afective difuze, in care copilul plânge cu lacrimi şi râde în
hohote, după care manifestă o reţinere vinovată, iar la 4-5 ani identificarea devine mai avansată,
acum identificarea si conştiinţa morală se realizează in relaţie cu modelele umane cele mai
apropiate în patru etape:
a) perceperea unor similitudini de înfăţişare cu modele parentale (părul, ochii);
b) perceperea unor similitudini de caracteristici psihice (este tot aşa de inteligent ca
tata sau tot atât de frumoasă ca mama);
c) adaptarea de conduite, atribute şi gesturi ale modelelor;
d) însuşirea de conduite, gesturi şi atribute din ceea ce spun alţii că seamănă cu
modelul
Din categoria sentimentelor morale cel mai timpuriu este sentimentul de ruşine, apoi
sentimentul de mulţumire, de prietenie, tovărăşie, al colectivităţii. Din categoria sentimentelor
intelectuale se structurează sentimentul de mulţumire ce apare în legătură cu satisfacerea
29
trebuinţei de cunoaştere şi sentimentul de mirare declanşat de contactul cu diferite fenomene noi.
Apar şi sentimentele estetice generate de contactul cu frumosul din obiecte, povestiri, muzica,
mişcări, din natură.
Preşcolarul îşi dezvoltă şi capacitatea de a-şi dirija în mod conştient expresiile
emoţionale, acestea devenind mijloace de comunicare cu celelalte persoane.
Viaţa afectivă la vârsta preşcolară prezintă câteva particularităţi semnificative în raport cu
perioada ante-preşcolară. T. Creţu în lucrarea sa, , Psihologia vârstelor’’ (pag. 173) prezintă
aceste particularităţi astfel:
 Viaţa afectivă a preşcolarului este mult mai bogată şi diversificată. Copilul, care la
începutul vieţii a intrat în relaţie doar cu părinţii, apoi cu ceilalţi membrii din familie, apoi cu
modele, acum el intră în relaţie directă cu aceste persoane fără a mai fi nevoie de medierea lor de
către mamă. Intrarea lui în grădiniţă constituie o nouă sursă de trăiri afective variate şi tot acum
in viaţa lui intră un alt adult semnificativ şi anume educatoarea. Acceptarea reciprocă şi plăcerea
întâlnirii cu educatoarea reprezintă o condiţie esenţială a adaptării copilului la mediul din
grădiniţă.
De asemenea copilul preşcolar face numeroase investiţii afective noi în relaţiile cu ceilalţi
copii şi cu adulţii
 Din grădiniţă. Acest lucru duce la diminuarea egocentrismului moştenit din perioada
anterioară şi care nu mai este încă alimentat de familie.
 Pozitivarea progresivă şi mai amplă a vieţii afective a copilului preşcolar. Acest lucru
este determinat de depăşirea crizei afective şi de creşterea capacităţilor adaptative, care-i permit
preşcolarului să se echilibreze mai bine cu ambianţa. Acum bucuriile şi satisfacţiile sunt mai
frecvente, copilul devenind mai tolerant şi mai stăpân pe reacţiile sale, apare acea notă de
seninătate specifică vârstei preşcolare, care este, în acelaşi timp, o condiţie favorizantă
dezvoltării psihice de ansamblu.
 Viaţa afectivă a preşcolarului este în mare măsură situativă, adică ea este generată de
împrejurări concrete, împrejurări care se derulează aici şi acum, şi care se modelează pe
parcurgerea acestora şi pe gradul de concordanţă cu trebuinţele lui. Viaţa afectivă a preşcolarului
fiind situativă, puţin legată de ceea ce va urma, de obligaţii şi a copilăriei’’.
 Creşterea complexităţii afectivităţii preşcolarului. Complexitatea vieţii afective
rezultă din îmbogăţirea raporturilor sale cu ambianţa, precum şi din interacţiunile afectivităţii cu
celelalte procese şi funcţii psihice. În acelaşi timp, trăirile afective ale copilului încep să fie
influenţate şi de o anumită memorie afectivă prin care se depăşeşte prezentul şi se anticipează
faptele. Astfel la 3 ani apare un fel de trăire a vinovăţiei generată de încălcarea cerinţelor
adultului, la 4 ani, copilul trăieşte mândria prin implicarea, , eu-lui’’ în reuşita unei activităţi sau
30
în obţinerea unei recompense, iar la vârsta de 6 ani apare trăirea crizei de prestigiu, provocată de
mustrarea în public.
 Vibraţia afectivă sau rezonanţa emoţională imediată şi intensă la solicitări şi
evenimente. Această caracteristică a afectivităţii preşcolarului se instalează treptat de-a lungul
pre-şcolarităţii. La vârsta de 3 ani copilul poate fi puţin impresionat de faptul că alt copil plânge
lângă el. La vârsta de 5 ani preşcolarul manifestă compasiune vrând să-i aline durerea, îl
mângâie, îl roagă să nu mai plângă şi este posibil să înceapă şi el să plângă.
La sfârşitul perioadei preşcolare copilul îşi stăpâneşte propria sa reacţie şi amplifică
acţiunile consolatoare.
 Apariţia învăţării afective la copilul preşcolar, prin observarea conduitelor celorlalţi,
prin imitare, prin asimilarea unor cerinţe şi norme. Preşcolarul învaţă mai întâi ce pericole pot să
existe în spaţiul în care se află şi cum să le evite. El învaţă să reacţioneze adecvat în împrejurări
cu semnificaţie pozitivă (Exemplu: sărbătorirea unor evenimente familiale, revederea unei
persoane dragi etc. ).
Prin învăţarea afectivă se îmbogăţeşte şi nuanţează conduita emoţional expresivă a
copilului şi se descoperă efectele ei asupra celor din jur, ceea ce face să le şi intensifice atunci
când copilul va urmări satisfacerea unei dorinţe.
 Structurarea primelor mecanisme de reglare a conduitelor emoţionale. Aceste
achiziţii diferenţiază clar preşcolarul de ante-preşcolar. Preşcolarul mare devine capabil să-şi
stăpânească, în anumite limite, plânsul atunci când s-a lovit, sau poate să-şi intensifice
mângâierile şi drăgălăşeniile când vrea să obţină ceva. Începe să evite mângâierile mamei în
prezenţa copiilor de la grădiniţă şi, uneori nu-i plac nici formele de alintare cu care i se adresează
părinţii.
 Cristalizarea sentimentelor, generată de relaţii de durată şi de generalizarea emoţiilor
trăite la întâlnirea cu obiectul acestora. Majoritatea specialiştilor în psihologia infantilă consideră
că procesul de cristalizare a sentimentelor reprezintă cel mai important eveniment din viaţa
afectivă a preşcolarului. La acest proces contribuie în primul rând relaţiile familiale, constanţa
atitudinilor cu frecvenţa şi calitatea lor. Ataşamentele afective ale copilului mic se transformă în
relaţii afective stabile, consistente şi de durată. Diferenţele dintre sexe, pe care copiii preşcolari
le descoperă, pot fi surse de anxietate, prin interdicţia de a pune întrebări sau prin ameninţări, în
cazul în care ei continuă să acorde atenţie zonelor respective.

2.1.4. Dezvoltarea personalităţii la vârsta preşcolară.

31
Personalitatea este subiectul uman ca unitate dinamică bio-psiho-socio-culturală,
înzestrată cu funcţii cognitive, axiologice, proiectiv-creative, dinamico-energetice, afectiv-
motivaţionale şi volitiv-caracteriale, pragmatice şi operaţionale de autoorganizare şi autoreglare,
manifestate în comportament.
Ca sistem suprastructurat deschis, personalitatea este rezultatul dezvoltării unitare prin
procesul învăţării a însuşirilor înnăscute şi dobândite sub influenţa mediului socio-cultural,
asigurând fiecărei individualităţi o adaptare, originală şi activă, la mediul înconjurător.
Preşcolaritatea este perioada formării iniţiale a personalităţii, a apariţiei primelor relaţii şi
atitudini care constituie un nivel superior de organizare a vieţii psihice.
Organizarea şi relativa stabilizare a comportamentelor sunt posibile datorită modificărilor
esenţiale care se produc în structura activităţii psihice. Cele mai semnificative elemente ale
activităţii care suportă modificări sunt motivele, dar ele încă nu sunt conştientizate şi ierarhizate
în motive esenţiale şi neesenţiale, mai ales la vârsta preşcolarã mică.
Componentele personalităţii interacţionează unele cu altele, se organizeazâ, se
relaţionează reciproc, se ierarhizeazâ dând naştere unei structuri ce dispune de o arhitectonică
specifică. In existenţa concretâ a individului ceea ce conteazâ este nu atât prezenţa sau absenţa
uneia dintre aceste laturi, nu atât gradul lor de dezvoltare, cât modul propriu în care ele se
structurează. Tocmai de aceea psihologia trebuie să se centreze pe evidenţierea structurii
personalitâţii, a relatiilor reciproce existente între laturile şi componentele ei care conduc, în plan
psihocomportamental, la efecte diverse. Personalitatea este privită în trei ipostaze:
- ca subiect pragmatic al acţiunii care transformă lumea şi care tinde să o
stăpânească.
- ca subiect epistemic, al cunoaşterii, care ajunge la conştiinţa de sine şi de lume,
întrucât beneficiază de cunoştinţe şi participă la procesul nelimitat de cunoaştere.
- ca subiect axiologic care poartă cu sine şi care generează valori.
Personalitatea este constituita din temperament, aptitudini si caracter.
Temperamentul constituie latura dinamico-energetică a personatităţii. Dinamică,
deoarece ne furnizează informaţii cu privire la cât de iute sau lentă, mobila sau rigidă,este
conduita individului. Energetică, pentru că ne arată care este cantitatea de energie de care
dispune un individ şi mai ales modul cum este consumată aceasta. Unele persoane dîspun de un
surplus energetic, unele se încarcă energetic, altele se descarcă exploziv, violent; unele îşi
consumă energia intr-o manierâ echilibrată, fac chiar economie, altele dimpotrivă, îşi risipesc
energia. Temperamentul este una dintre laturile personalităţii care se exprimă cel mai pregnant în
conduită şi comportament. O serie de indicatori psihocomportamentali ne pot ajuta pentru a
identitica cu uşurinţă temperamentele. Indicatorii pot fi:
32
- ritmul şi viteza desfăşurarii trăirilor şi stărilor psihice;
- vivacitatea sau intensitatea vieţii psihice;
- durabilitatea, extensia în timp a manifestărilor psihocomportamentale;
- intrarea, persistenţa şi ―ieşirea" din acţiune;
- impresionalitatea şi impulsivitatea;
- tempoul (frecvenţa pe unitaţea de timp a trăirilor psihice);
- egalitatea sau inegalitatea manifestărilor psihice,
- capacitatea de adaptare la situaţii noi
- modul de folosire, de consumare al energiei disponibile.
Galenus şi Hypocrates, observând că există patru temperamente de bază au încercat să le
explice prin modul în care sunt amestecate humorile organice stabilind clasificarea
temperamentelor: coleric, sangvinic, flegmatic şi melancolic, care a rezistat, cu unele
îmbunătăţiri, până în zilele noastre.
Aceste patru tipuri clasice de temperament presupun mai multe caracteristici:
1. Colericul, ca urmare a predominării excitaţiei este neechilibrat, oscilând între
entuziasm exagerat, consumând energie mare, şi abandonarea iniţiativei, urmată, uneori, de stări
depresive, de anxietate şi de neîncredere în forţele proprii.
Colericii sunt agitaţi, impulsivi, nestăpâniţi, iritabili, încăpăţânaţi, agresivi, cu tendinţe de
dominare şi opoziţie, inegali în acţiuni.
Aceste trăsături trebuie temperate prin educaţie.
În lipsa educaţiei pot lua o manifestare negativă, degenerând în obrăznicie, agresivitate,
nestăpânire, acte de indisciplină, neintegrare în colectivul clasei.
Deoarece colericii se plictisesc repede, în activitatea lor este necesară crearea unor
motivaţii puternice pentru învăţătură, care să-i mobilizeze în muncă, să le stimuleze iniţiativa, să
le canalizeze energia şi să le dezvolte capacitatea de organizare.
Dacă un copil coleric este convins de necesitatea disciplinei şi este numit să răspundă de
aceasta, în cadrul clasei, rezultatele vor fi pozitive, reuşind, astfel, să se autoeduce.
Părinţii şi cadrele didactice trebuie să manifeste o grijă deosebită pentru organizarea
activităţii copiilor colerici datorită instabilităţii emoţiilor, a sentimentelor şi a intensităţii cu care
se desfăşoară acestea.
Copiii colerici manifestă trăsături pozitive ca: voiciunea, reactivitate crescută, plăcerea de
a învinge greutăţile, bogăţia afectivă etc.
2. Sangvinicul este un tip puternic, echilibrat, optimist, curajos, deschis, impresionabil,
sensibil, energic şi mobil, bine dispus, rezistent şi stăpânit, rapid în mişcări şi în vorbire.

33
Învaţă uşor, însă tot atât de uşor intervine şi procesul uitării. Se plictiseşte repede şi are
tendinţa spre superficialitate.
Copiii cu acest temperament trec repede de la o activitate la alta, se adaptează uşor, se
angajează în rezolvarea unor sarcini şcolare fără să manifeste entuziasm exagerat, nu le place să
rişte şi nu se descurajează, sunt sociabili, uneori exuberanţi, dar instabili în stări afective,
influenţabili, uşuratici, superficiali, nu se pot concentra, de fiecare dată, cu randament etc.
Deşi s-a spus despre sangvinic că este temperamentul ideal, totuşi este necesară educaţia
pentru a preîntâmpina formarea unor trăsături negative de caracter şi a dezvoltării trăsăturilor
pozitive.
3. Flegmaticul se caracterizează prin predominarea inhibiţiei, el fiind echilibrat, calm,
liniştit, calculat, stabil în acţiuni, ordonat, răbdător, meticulos, perseverent, însă lipsit de
iniţiativă şi entuziasm.
În procesul însuşirii cunoştinţelor depune mai multe eforturi, dar acestea odată asimilate
sunt durabile.
Se adaptează destul de greu la situaţii noi, este un tip închis, rece, puţin sociabil, însă prin
educaţie devine destul de productiv.
4. Melancolicul este un tip slab, nerezistent la eforturi, interiorizat, trist, timid, anxios,
nehotărât, retras, nesigur, cu sentimentul inferiorităţii, neîncrezător în forţele proprii şi visător:
nu rezistă la stări tensionale, dar este serios, conştiincios, exigent cu el însuşi, supus, sârguincios.
Copiii melancolici prin educare încrederii în forţele proprii şi printr-o antrenare
progresivă, în rezolvarea unor sarcini, devin capabili de eforturi intense şi dau rezultate bune la
învăţătură.
În lipsa educaţiei devin pesimişti, nesociabili, cu complexe de inferioritate, consumându-
se datorită eşecurilor.
Totodată s-au încercat să se explice tipurile de temperamnet după: constituţia corporală;
tipuri somatice - respirator, muscular, digestiv şi cerebral; după glandele cu secreţie internă -
hiper şi hipotiroidian; după particularităţi constituţionale - atletic, astenic, picnic, displastic etc.
Temperamentul privit ca un complex de particularităţi psiho-comportamentale, este o
formaţiune complexă dezvăluind o sinteză a energiei, echilibrului şi mobilităţii proceselor de
excitaţie şi inhibiţie, reflectând un aliaj de însuşiri înăscute şi dobândite; constituind fondul
dinamico-energetic al personalităţii pe care o influenţează discret în toate manifestările sale.
Chiar dacă unele persoane au ca dominantă trăsăturile unui tip de temperament nu înseamnă că
există numai tipuri pure, fiecare dintre noi, având şi trăsături ce aparţin unui temperament
învecinat.

34
Cercetările psihologice au demonstrat că trăsăturile de temperament nu sunt date odată
pentru totdeauna şi că ele se pot ameliora prin educaţie calificată şi desfăşurată în mod
sistematic.
Temperamentul poate fi diagnosticat prin diferite metode: observarea modului cum învaţă
şi se comportă elevii, a emotivităţii şi expresivităţii acestora, a capacităţii de muncă şi de
rezistenţă, a modului cum se acomodează la situaţii noi.
Educatorul va supune observaţiei întrega comportare a elevului şi, în funcţie de ceea ce
este tipic şi reprezentativ, îşi va regla ansamblul de metode şi procedee în raport cu aceste
particularităţi.
Un elev timid va fi încurajat şi ajutat să progreseze la învăţătură, ori să se integreze în
grupul clasă, în timp ce altul vioi, va fi angajat în activităţi suplimentare şi interesante, pentru a
nu se plictisi.
În concluzie, putem spune că temperamentul, ca subsistem al personalităţii se referă la o
serie de particularităţi şi trăsături înnăscute care, neimplicând responsabilitatea individului, nu
pot fi valorizate moral, dar sunt premise importante în procesul devenirii socio-morale a fiinţei
umane.
Caracterul - ca latură relaţională a personalităţii, „responsabilă" de felul în care oamenii
interactionează unii cu alţii în cadrul societăţii, a fost definit cel mai adeseori ca o pecete sau
amprentă ce se imprimă în comportament, ca un mod de a fi al omului, ca o structură psihică
complexă, prin intermediul căreia se filtrează cerinţele externe şi in funcţie de care se elaborează
reacţiile de răspuns. Caracterul reprezintă configuraţia sau structura psihică individuală, relativ
stabilă şî definitorie pentru om, cu mare valoare adaptativă, deoarece pune in contact individul
cu realitatea, facilitându-i stabilirea relaţiilor, orientarea şi comportarea potrivit specificului său
individual.
Caracterul este o altă componentă a personalităţii care vizează suprastructura socio-
morală a personalităţii, calitatea de fiinţă socială a omului.
In sens larg, exhaustiv caracterul poate fi definit ca fiind schema de organizare a
profilului psihomoral, general al persoanei, considerată prin prisma unor norme şi criterii etice,
valorice. El determină şi asigură, totodată, din interior, concordanţa şi compatibilitatea conduitei
cu exigenţele şi normele existente, promovate sau chiar impuse la un moment dat de societate. In
interiorul lui, se includ componente psihice distincte ca natura, structură şi funcţionalitate, cum
ar fi: conceptia despre lume şi viaţă, convingeri, mentalităţi, aspiraţii.
In sens îngust, restrictiv caracterul poate fi definit în termeni de atitudini şi trăsături, deci
ca ansamblu închegat de atitudini şi trăsături care determină o modalitate relativ stabilă,

35
constantă de orientare şi raportare a subiectului la cei din jur, la sine însuşi,la activitatea
desfăşurată, la însăşi societate, ca realitate socio-umană globală.
În structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de atitudini: atitudinea
faţă de sine însuşi (modestie, orgoliu, demnitate, egoism, sentimente de inferioritate, culpabilitate
etc.); atitudinea faţă de ceilalţi (altruism, umanism, patriotism, atitudine pozitivă etc.); şi
atitudinea faţă de muncă.
Trăsăturile de personalitate, diagnosticate cu ajutorul chestionarelor şi care intră în
structura caracterului pot fi considerate, într-o anumită măsură, expresia atitudinilor pe care
persoana le are faţă de ea însăşi.
Deoarece adolescenţa este perioada în care încep să se cristalizeze principalele trăsături
de personalitate cu greu pot fi făcute afirmaţii, privind personalitatea unui elev şi mai ales a celui
de vârstă mică. Situaţiile neobişnuite pot provoca reacţii care ne ajută să diferenţiem între
atitudini circumstanţiale, relaţii convenţionale şi cele care exprimă "nucleul" stabil şi autentic al
personalităţii în formare
Având în vedere plasticitatea deosebită a personalităţii viitorului adult, şcoala trebuie să-
şi asume responsabilităţi formative.
Atitudinile şi trasăturile sunt elemente structurale fundamentale ale caracterului
Atitudinile se exprimă cel mai adeseori în comportament, prin intermediul trăsăturilor
caracteriale. De exemplu, atitudinea faţă de sine se exprimă prin trăsături cum ar fi: modestia,
demnitatea, încrederea în forţele proprii. siguranţa de sine etc. Trăsăturite caracteriale pot fi
definite ca seturi de acte comportamentate covariante sau ca particularităţi psihice ce fac parte
integrantă din structura personalitaţii.
Sunt trăsături caracteriale numai cele care satisfac o serie de cerinţe:
1. sunt esenţiale, definitorii pentru om
2. Sunt stabilizate, durabile, determinănd un mod constant de manifestare a
individului şi permiţând anticiparea reacţiilor viitoare ale individului
3. sunt coerente cu toate celelalte
4. sunt asociate cu o valoare morală
Interpretat ca un sistem valoric şi autoreglabil de atitudini şi trăsături, caracterul apare ca
o componentă relativ stabilă, diferenţiatorie pentru om şi cu o mare valoare adaptativă. El
îndeplineşte numeroase funcţii în viaţa psihică a individului şi indeosebi in plan comportamental:
- funcţia relaţională;
- funcţia orientativ-adaptativă;
- functia de mediere şi filtrare;
- funcţia reglatoare.
36
În virtutea îndeplinirii acestor funcţii, caracterul a tost considerat componenta esenţiala a
personalităţii, mai mult, „nucleul personalităţii. El este cel care da valoare personalitaţii pe de o
parte, prin subordonarea, controlarea şi integrarea celorlalte componente ale personalitătii; pe de
alta parte, prin valorizarea şi valorificarea maximală a acestora.
Aptitudinile – sunt expresii ale potentialului adaptativ general al individului uman, pe
baza caruia el reuseste sa raspunda solicitarilor externe, diverselor situatii ale existentei si sa-si
satisfaca starile de necesitate.Aptitudinile nu sunt simple procese psihice particulare( cum ar fi :
perceptia, memoria, gandirea sau imaginatia ), ele exprima personalitatea individului uman ca tot
unitar, sub raport instrumental, performantial.
Definirea aptitudinilor se poate face prin: prin opoziţie cu capacităţile; prin raportarea la
finâlitatea functionârii lor; prin sesizarea conţinutului lor specific.
Aptitudinile reprezintă un complex de procese şi însuşiri psihice individuale, structurale
intr-un mod original, care permite efectuârea cu succes a anumitor activităţi.
Nu orice însuşire psihică este o aptitudine, ci numai cea care diferenţiază pe oameni in
privinţâ posibiltăţii de a atinge performanţe superioare în diverse activităti. Unele însuşiri, cum
ar fi cea de a merge, de a mânca nu pot fi considerate ca fiind aptitudini pentru câ nu-i
diferenţiazâ pe oameni în ceea ce priveste obţinerea succesului în anumite activitâţi, dimpotrivă
ele sunt comune asemănătoare.
Este aptitudine doar însuşirea care contribuie efectiv la realizarea cu succes a
activitâţilor; o serie de însuşiri (lenea, nervozitatea, încetineala reactiilor ) deşi sunt individuale,
nu sunt considerate ca aptitudini, deoarece ele nu numai ca nu faciliteaza activitatea, dar o şi
împiedică.
Numai însuşirea care asigurâ îndeplinirea activităţii la un nivel calitativ superior poate fi
considerată aptitudine.
Forma calitativ superioară de manifestare a aptitudinilor complexe este talentul. El se
deosebeşte de aptitudine prin gradul înalt de dezvoltare a aptitudinilor şi mai ales prin îmbinarea
lor corespunzătoare, ceea ce face posibilâ creaţia de valori noi şi originale, forma cea mai inalta
de dezvoltare a aptitudinilor care se manifesta intr-o activitate de importantă istorică pentru viaţa
societâţii, pentru progresul cunoaşterii umane, ştiinţei, tehnicii, culturii, conducand la o puternică
originalitate o reprezintâ geniul.
Aptitudinile constituie latura instrumental-operationala a personalitatii individului. Ele
desemneaza acel potential instrumental-operational care permite individului uman sa realizeze
performante superioare mediei comune, in unul sau mai multe domenii de activitate recunoscute
social.

37
Abordarea aptitudinilor sub aspect adaptativ-instrumental reflecta ceea ce poate si/sau
ceea ce face un anumit individ in cadrul unei activitati. Practic, cu cat nivelul performantelor este
mai inalt, cu atat aptitudinile sunt mai bine structurate.
Se poate aprecia ca aptitudinile sunt structuri complexe, multidimensionale, in care se
integreaza si se articuleaza diverse entitati psihice, motorii si bio- constitutionale, dupa o formula
si o schema comuna in acelasi timp mai multor indivizi, dar diferita, totusi, emnificativ de la un
om la altul.
In functie de particularitatile proceselor psihice se pot mentiona urmatoarele categorii de
aptitudini:
- Aptitudini ce asigura calitatea gandirii: capacitatea de analiza si sinteza,
flexibilitatea, originalitatea;
- Aptitudini ce asigura calitatea limbajului: capacitatea de a folosi in mod adecvat
acest instrument de comunicare cu referire la: inteligibilitate, claritate, plasticitate,
expresivitate, fluenta;
- Aptitudini ce garanteaza calitatea atentiei: concentrarea, intensitatea,
distributivitatea, comutativitatea ;
- Aptitudini ce determina calitatea memoriei: rapiditatea memoriei, trainicia
pastrarii si promtitudinea recunoasterii si reproducerii.
Varsta preşcolară este asociată cu schimbările majore in aptitudinile sociale ale copiilor,
majoritatea expertilor concluzionand că, la sfarsitul prescolaritătii, copilul si-a format deja o
personalitate stabilă. Căpătand o mai mare independentă fată de părinti, prescolarii pornesc pe
drumul transformării intr-o persoană complet functională in societatea umană. Pe măsură ce
incearcă să se acomodeze la societate, copilul poate trece printr-o serie de stări psihologice mai
putin pozitive - iritabilitate, egoism, negativism, etc, iar personalitatea finală a copilului va fi
determinată si de reactia parintilor si a educatorilor in fata acestor manifestari negative. La fel ca
adultii, prescolarii demonstrează personalităti diferite si trăsături de caracter care ii diferentiază
intre ceilalti copii. Fiecare prescolar se dezvoltă urmand propriul ritm si are propriile preferinte,
puncte forte, dar si slăbiciuni. Cu conditia ca părintii să le ofere reguli si o rutină constante si să
le arate că sunt iubiti si ocrotiti, prescolarii vor evolua sănătos si fericiti.
Preşcolaritatea este perioada formării iniţiale a personalităţii, a apariţiei primelor relaţii şi
atitudini care constituie un nivel superior de organizare a vieţii psihice.
Organizarea şi relativa stabilizare a comportamentelor sunt posibile datorită modificărilor
esenţiale care se produc în structura activităţii psihice. Cele mai semnificative elemente ale
activităţii care suportă modificări sunt motivele, dar ele încă nu sunt conştientizate şi ierarhizate
în motive esenţiale şi neesenţiale, mai ales la vârsta preşcolarã mică.
38
Treptat, se supun unui proces de ierarhizare, astfel el poate efectua chiar o activitate
neinteresantă dacă i se cere, dacă i se oferă jucăria dorită.
Desfãşurarea activităţii pe baza unor motive corelate, care se întăresc reciproc,
ierarhizarea şi stabilizarea lor constituie condiţia esentială a formării personalităţii copilului. Cu
privire la Eu, în preşcolaritate simţul corporal devine mai profund (toate părţile corpului au
importanţă pentru el); începuturile de reciprocitate îl ajută să înţeleagă părerile celorlalţi; creşte
respectul faţă de sine prin dorinţa de a lucra singur.
G. Allport adaugă două aspecte importante care sporesc individualitatea copilului:
existenţa Eu-lui şi imaginea Eu-lui. Primul aspect este legat de apariţia simţului de proprietate,
consideră că îi aparţin foarte multe lucruri, persoane (,,tatăl meu‘‘, ,,mingea mea‘‘); al doilea
aspect se caracterizează printr-un început de conştiinţă a copilului care începe să sesizeze ce cer
adulţii de la el.
O altă dimensiune este conştiinţa morală care include unele elemente (reprezentări,
noţiuni) şi unele ceva mai complexe (sentimente, obişnuinţe). Specific pentru conştiinţa morală
sunt următoarele particularităţi:
- are un caracter situativ;
- conduitele morale pozitive sunt mult mai apreciate decât cele negative;
- conduitele morale ale altora sunt mai apreciate decât cele proprii;
- adeziunea la normele morale este mai mult afectivă decât cea raţională;
aprecierile sunt dihotomice.
J. Piaget consideră că există un paralelism logic între constituirea conştiinţei logice şi cea
a conştiinţei morale. Astfel, dacă în dezvoltarea gândirii există o perioadă de egocentism şi apoi
de realism, la fel şi în dezvoltarea conştiinţei morale există faza comportamentului egocentric şi
faza realismului moral. În constituirea conştiinţei morale, relaţiile de cooperare bazate pe respect
mutual, pe confruntarea punctelor de vedere sunt superioare celor constrângătoare, care
promovează respectul unilateral. Primele generează independenţa, spiritului şi autonomia
morală, celelalte un egoism moral. Se apreciază că la preşcolari întâlnim o conştiinţă morală
primitivă marcată, mai ales, de sentimente şi nu de sisteme de valori.

39
2.2. Metode didactice utilizate în activitatea de educaţie ecologică din
învăţământul preşcolar

Constantin Cucoş cataloghează strategiile didactice ca: “demersuri acţionale şi operaţionale


flexibile (ce se pot modifica, reforma, schimba), coordonate şi racordate la obiective şi situaţii
prin care se creează condiţiile predării şi generării învăţării, ale schimbărilor de atitudini şi de
conduite în contextele didactice diverse, particulare”.)4
În tratatul de pedagogie şcolară, Ioan Nicola defineşte strategia didactică: “un ansamblu
de procedee prin care se realizează conlucrarea dintre profesor şi elevi în vederea predării şi
învăţării unui volum de informaţii, a formării unor priceperi şi deprinderi, a dezvoltării
personalităţii umane” )5.
Cu alte cuvinte strategia didactică este un concept complex care presupune îmbinarea
armonioasă a metodelor, mijloacelor şi formelor de organizare a învăţării.
Metoda: (termenul derivă etimologic din cuvintele greceşti metha (către, spre) şi odos
(cale, drum), este calea parcursă de profesor pentru a le înlesni elevilor descoperirea unor
instrumente de lucru proprii.
Semnifică un mod de cunoaştere şi acţiune utilizat de educator şi educat, un ansamblu de
principii, reguli, tehnici, procedee şi operaţii constituite ca instrument al cunoaşterii, menit să
sporească eficienţa acestora.
În practica preşcolară, metoda se defineşte drept o cale de urmat în vederea atingerii unor
obiective instructiv-educative dinainte stabilite ,o cale de transmitere şi însuşiri a unor cunoştinţe
de formare a unor priceperi şi deprinderi.
Specificul activităţilor de Educaţie ecologică precum şi particularităţile psihice ale
copiilor preşcolari impun utilizarea mai largă a metodelor: observaţia, demonstraţia, exerciţiul,
experimentul, conversaţia, modelarea, jocul didactic etc.
A. Metodele de comunicare
1. Povestirea este folosită în prezentarea conţinutului unor texte literare cu scopul de a
trezi interesul copiilor pentru ceea ce va urma, sau în încheierea activităţilor.
Povestirea trebuie să aibă o formă accesibilă preşcolarilor, să fie expresivă, să emoţioneze
puternic copiii, să fie la obiect şi să nu fie încărcată de amănunte.
2. Explicaţia este o metoda de comunicare orală , o metodă expozitivă întrucât constă în
dezvăluirea , pe baza unei argumentări deductive a unor date noi. În acest sens educatoarea
„enunţă mai întâi cu claritate o definiţie , o expresie, o situaţie şi numai după aceia analizează
4
C. Cucoş,Pedagogie, EdituraPolirom, 1999,pag. 282
5
Nicola, I , Tratat de pedagogie şcolară ,Editura Aramis,Bucureşti,2003,pag.441
40
exemplele sau argumentele , adică premisele , cauzele, relaţiile, interpretările, aplicaţiile
posibile” )6.
Formele pe care le poate îmbrăca explicaţia sunt multiple:descrierea, caracterizarea,
naraţiunea ,etc. Cu toate ca explicaţia este o cale uşoară , rapidă şi eficientă de transmitere a unor
cunoştinţe, nu trebuie să se abuzeze de utilitatea ei , întrucât preşcolarii ajung mai târziu la
stadiul explicării.
„Limitele de performanţă ale explicaţiei sunt restrânse la preşcolar, deoarece gândirea lui
este preconcepută, preoperatorie, sincretică, situativă, concretă, diferenţiată, insuficient(….)la
această vârstă nu se poate folosi raţionamentele instructiv-deductive sau ipotetico-deductive ci
doar un raţionament apropiat de cel analogic, anume raţionamentul transductiv, prin care se trece
de la particular la general, nu pe baza unor proprietăţi esenţiale ci prin asemănări
întâmplătoare”)7
3. Descrierea reprezintă prezentarea caracteristicilor unui individ, obiect, fenomen, prin
trăsături pregnante, pentru particularizare, pe fondul cunoaşterii însuşirilor
generale şi esenţiale.
4. Conversaţia constă în dialogul dintre educatoare şi copii în scopul stimulării şi
dirijării activităţii de învăţare a acestora.
În funcţie de obiectivele instructiv educative urmărite, conversaţia poate fi:
- conversaţia de reactualizare –pentru reactualizarea cunoştinţelor şi
introducerea în tema noua
- conversaţia de predare (euristică)- în scopul însuşirii noilor cunoştinţe
- conversaţia de fixare – în scopul sistematizării şi consolidării cunoştinţelor şi
convingerilor morale sau ştiinţifice însuşite
- conversaţia de verificare (evaluare)- în scopul verificării orale ale
cunoştinţelor şi pentru evaluarea acestora
Cea mai importantă şi întrebuinţată formă este conversaţia euristică , fiind o modalitate
aparte de învăţare prin descoperire. „se porneşte de la o situaţie problematică, insuficient
înţeleasă de copil şi al cărei soluţionare adultul o cunoaşte. Pentru ca rezolvarea nu poate fi
sesizată dintr-o data de copilul, adultul îl conduce prin întrebări, îi atrage atenţia asupra unor
elemente care îl ajută să sesizeze noi relaţii, să contureze probleme mai restrânse a căror
rezolvare simplifică explicaţia integrală.
Daca întrebările adultului sunt prea simple , dirijează strict răspunsurile atunci efortul de
înţelegere este redus, iar contribuţia conversaţiei la descoperirea cunoştinţelor este redusă” )8
6
Didactica-manual pentru clasa a x-a şcolii normale,E.D.P.,Bucureşti,1995,pag.78
7
Pedagogie preşcolară,didactica-manual pentru şcoli normale clasa a XI-a,E.D.P.,Bucureşti,1995,pag.48
8
Ibidem, pag. 53
41
Aşadar succesul conversaţiei depinde de măiestria educatoarei de a adresa întrebările, care
trebuie sa fie clare si accesibile, dar si variate pentru a solicita gândirea copilului şi de a-l pune în
situaţia de a descoperi(de ce?, cum?, pentru ce?)
În funcţie de participanţii la dialog conversaţia se poate desfăşura între educatoare şi un singur
copil , intre copii sau între educatoare şi întreaga grupă de copii.
Conform concluziilor lui Jean Piaget „adultul e mai mult sursa de cunoştinţe, pe când cu ceilalţi
copii preşcolarul poate coopera în activitatea sa obişnuita şi poate dialoga ca parteneri egali,
acesta având drept consecinţă socializarea inteligenţei , găsirea în comun a unor modalităţi de
depăşire a dificultăţilor ,criterii de apreciere comună precum şi socializarea limbajului, deci
înţelegerea utilizării schimbului de idei , eforturi de exprimare într-o maniera comprehensibilă de
către ceilalţi”)9
5. Problematizarea se bazează pe crearea unor stări conflictuale contradictorii ce pot să
rezulte din trăirea simultană a două realităţi de cunoaştere diferite: pe de o parte experienţa
anterioară de care dispune copilul, pe de altă parte, elementul de noutate şi de surpriză, de
necunoscut, în faţa căruia datele vechi se dovedesc cu totul insuficiente pentru a se ajunge la
explicaţie sau realizarea dorită. Copilul resimte o stare de curiozitate, de uimire şi dorinţa de a
ieşi din încurcătură, ceea ce incită la căutări, la investigaţii, la enunţarea unor ipoteze, soluţii sau
răspunderi posibile.
B. Metodele de explorare a realităţii.
Metodele de explorare se divid în metoda de explorare directă (învăţarea prin cercetare,
experimentul, studiul de caz, coparticiparea la evenimentele vieţii cotidiene, observaţia
sistematica) şi indirectă a realităţii pe baza de substitute ale obiectelor si fenomenelor reale.
1Observaţia este urmărire atentă a unor obiecte şi fenomene de către preşcolari , fie sub
îndrumarea cadrului didactic fie în mod autonom, în scopul depistării unor noi aspecte ale
realităţii şi al întregirii unor informaţii. Observaţiile pot fi de scurtă durată sau de lungă durată.
Prin observaţii, se urmăresc explicarea, descrierea şi interpretarea unor fenomene din perspectiva
unor sarcini concrete de învăţare, exprimarea şi explicitarea rezultatelor observaţiilor cu ajutorul
unor suporturi materiale(referate, tabele, desene).
Educatoarea trebuie să-l îndrume pe copil ca să observe şi cum să observe, ce să vadă şi ce să
înţeleagă din variantele manifestării din jurul său pentru ca, ulterior, să facă singur acest lucru în
celelalte momente ale zilei sau chiar acasă.
Îndrumarea sistematică a copiilor duce la formarea spiritului de observaţie, le trezeşte
interesul pentru a cerceta orice noutate care apare în calea lor. Observaţia în natură şi în
activitatea economică a oamenilor, constituie unul dintre principalele izvoare de cunoaştere. A
9
Pedagogie preşcolară, didactica-manual pentru şcoli normale clasa aXI-a,E.D.P.,Bucureşti, 1995, pag.53
42
observa înseamnă a percepe fenomenele şi obiectele în condiţii naturale, în scop de a descoperi
legăturile lor interne.
2. Experimentul se impune încă de la venirea copilului în grădiniţă să fie ajutat să
cunoască formele de viaţă existente în mediul înconjurător şi să înveţe să le ocrotească.
Un mobil important al activităţii conştiente de învăţare este cultivarea intereselor
preşcolarilor pentru mediu, dezvoltarea spiritului de observaţie, înarmarea cu unele deprinderi de
observare corectă şi sistematică a realităţii înconjurătoare.
Principalul mijloc prin care se poate asigura accesibilitatea cunoştinţelor despre natură
este contactul direct, nemijlocit şi organizat cu obiecte şi fenomene din mediul apropiat de viaţă
pentru ca această bază să se realizeze progresiv cunoaşterea mediului mai îndepărtat şi a
fenomenelor generale. Mijlocul principal de a satisface dorinţa de cunoaştere, experimentarea
conduce la căutarea şi explicarea mecanismelor acestor lucruri.
3 Studiul de caz constă în etalarea unor situaţii tipice, reprezentative, semnificative, ale
căror trăsături sunt cercetate profund, din mai multe puncte de vedere un caz poate servi atât
pentru cunoaşterea inductivă în sensul că de la premise particulare se trece la concluzii generale ,
cât şi pentru cunoaşterea deductivă , prin particularizări şi concretizări ale unor aspecte generale.
În cadrul studiului de caz , se urmăreşte identificarea cauzelor ce au determinat declanşarea
fenomenului respectiv, evoluţia acestuia comparativ cu fapte şi evenimente similare. Studiul de
caz are mai multe etape:sesizarea sau descoperirea cazului, examinarea acestuia din mai multe
perspective, selectarea celor mai potrivite metode pentru analiză, prelucrarea cazului respectiv
din punct de vedere pedagogic, stabilirea unor concluzii.
4. Demonstraţia constă în prezentarea unor obiecte , fenomene, substitute ale realităţii în
scopul asigurării unui suport concret-senzorial, care va facilita cunoaşterea unor aspecte ale
realităţii sau reproducerea unor acţiuni ce stau la baza unor comportamente de ordin practic,
etc…în funcţie de materialul intuitiv se pot defini mai multe tipuri de demonstraţii. Astfel Ioan
Cerghit (1980)identifică :demonstraţia pe viu a unor obiecte şi fenomene , demonstraţia
figurativă (cu ajutorul desenului), demonstraţia iconografică (planşe, tablouri, machete) ,
demonstraţia audio-vizuală(discuri, diafilme, casete audio-vizuale)
C. Metode bazate pe acţiune.
Metode de acţiune reală :exerciţiul, lucrări practice, lucrări de laborator, activităţi creative.
Exerciţiul presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor operaţii sau acţiuni mintale
sau motrice, în vederea achiziţionării sau consolidării unor cunoştinţe şi abilităţi.
Acesta contribuie la:
- dezvoltarea operaţiilor intelectuale, deci la clarificarea şi dezvoltarea
noţiunilor, regulilor, legilor dobândite anterior.
43
- asigurarea formării şi dezvoltării aptitudinilor şi abilităţilor creatoare
cultivând în acelaşi timp şi unele calităţi moral-civice.
Prin aplicarea exerciţiului la preşcolari se formează primele priceperi şi deprinderi de
muncă independentă, atât pentru a-şi însuşi sau consolida cunoştinţele cât şi pentru a le aplica în
practică
Metode de acţiune simulată sau fictivă :jocuri didactice, joc de rol, dramatizări.
Dramatizarea este folosită pentru interpretarea unor roluri ce reprezintă animale,
personaje din poveşti, povestiri, fragmente literare. Copiii trăiesc altfel, mai viu şi mai intens
ceea ce învaţă, reţin mai bine unele cunoştinţe.
Jocul didactic conform clasificării propuse de Ioan Cerghit este tot o metodă de acţiune
dar nu o metoda de acţiune reală (autentică) precum exerciţiul , ci o metodă de acţiune fictivă
(bazată pe simulare).
Ivit din trebuinţele interne ale copilului, jocul este spontaneitate „originală”,este o acţiune
urmărită prin ea însăşi fără utilitate imediată, generatoare de distracţie şi recomfortare, de
sentimente, de plăcere şi de bucurie. Sprijinindu-se pe această spontaneitate, jocul reclamă „o
armonie naturală între cerinţele situaţiei de joc şi aptitudinile celor ce se joacă”10
Introduse în activitatea didactica „elementele de joc imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai
atrăgător….ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii” 11.
Jocul didactic este un”tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează şi verifică
cunoştinţele predate copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe” 12. Se clasifica în funcţie de
conţinut şi de materialul folosit. Elementele structurale ale jocului didactic sunt: conţinutul,
sarcina didactică, regulile, procedeele de joc.
II 3.Mijloace folosite în educaţia ecologică a preşcolarilor
La vârsta preşcolară , copiii având o gândire concret-intuitivă e necesar ca educatoarea să
utilizeze în desfăşurarea activităţilor diferite mijloace de învăţământ.
Aceste mijloace pot fi de mai multe tipuri:
Mijloace specifice :
- mijloace informativ-demonstrative, intuitiv-obiectuale şi imagistice: insectare,
colecţii de frunze, albume, fotografii, planşe, siluete, jetoane, machete, măşti,
ecusoane etc.
- mijloace logico-raţionale: planşe cu scheme pentru nivelul lor de înţelegere(circuitul
apei în natură, calendarul naturii, etape de dezvoltare a plantelor)

10
Chiscop,Liviu-Didactica activităţilor de educaţie a limbajului în învăţământul preşcolar-ghid metodic,Editura
Grigore Tăbăcaru,Bacău,2001, pag.21
11
Didactica –manual pentru clasa a X-a şcoli normale, E.D.P.,Bucureşti,1995,pag.64
12
Dicţionar pedagogic, E.D.P.,Bucureşti,1979,pag.241
44
- mijloace de exersare şi formare: materiale de laborator(truse, vase de
laborator)unelte de grădinărit, costume etc.
- mijloace audio- vizuale: mijloace multimedia, cd-uri, dvd-uri, diapozitive, etc.
- mijloace pentru raţionalizarea timpului didactic: şabloane, ştampile, hărţi
ilustrate,etc.
Mijloace asociate
 tehnica informatică şi de calcul:calculatoare, imprimante, scanere,etc.

2.3. Formele de organizare a activitãtilor de educatie ecologicã la vârsta


prescolarã

Activităţi comune în cadrul opţionalului.


Observări. Desfăşurate în cadrul activităţilor de educaţie ecologica , observările vizează
cunoaşterea vieţuitoarelor în mediul lor de viaţă, în ecosistemul din care fac parte , şi nu separate
de acesta. Vizează , în mod special , legăturile indestructibile care se stabilesc între vieţuitoarele
în cadrul unui ecosistem şi urmările pentru ecosistem dacă se rupe lanţul trofic prin dispariţia
unei specii.
Lecturi după imagini. Materialul didactic folosit trebuie să cuprindă imagini care să
respecte realitatea.
Convorbirile sunt dirijate de educatoare în aşa fel încât să-i conducă pe copii la
înţelegerea rolului protector dar şi distructiv pe care îl are omul , punându-se accentul pe
prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive , şi mai ales pe efectele pe care le pot avea în
timp.
Jocurile didactice pun accentul pe consolidarea şi verificarea cunoştinţelor, evidenţiind
rolul vieţuitoarelor în ecosistemul din care provin şi urmările pe care le pot avea dispariţia
speciei respective.
Activităţi practice-gospodăreşti. Copiii sunt antrenaţi în activităţi de protejare şi de
conservare a unor plante şi animale, la economisirea hârtiei, a resurselor de apă, de energie.
Desen /pictură/modelaj - redarea elementelor din natură în mod real respectând adevărul
ştiinţific, fără elemente specifice poveştii sau desenului animat
Memorizări . conţinutul poeziilor trebuie să corespundă cerinţei ecologice de a se privi
elementele naturii în ansamblul lor , de a se înţelege care este rolul fiecărui element din natură
pentru existenţa întregului sistem de a combate atitudinea unor oameni de distrugerea naturii.

45
Trasee aplicative . elementele folosite în construirea traseelor trebuie să fie elemente din
natură , iar prin parcurgerea traseelor , copii vor învăţa indirect cum să protejeze natura.
Jocuri de rol. copii vor interpreta rolul unor ecologişti, al unor animale, dar si al unor
oameni care agresează mediul. Întotdeauna mesajul jocului este unul de protecţie şi de
intervenţie pozitivă, nu distructivă asupra mediului.
Construcţii cu materiale din natură ,refolosibile. În cadrul activităţilor , copii învaţă
cum să folosească darurile naturii, confecţionând diferite jucării, dar şi utilizarea materialelor
refolosibile pentru a proteja mediul.
Vizite, plimbări, excursii - se realizează cu scopul de a observa , analiza elemente ale
mediului înconjurător(parcuri, livezi, gradina botanică, grădina zoologică, pădure, etc.)
Activităţi de îngrijirea plantelor şi animalelor se pot desfăşura la coltul verde al grupei.
Proiecte educaţionale la nivelul grupei, grădiniţei, localităţii sau naţionale /
internaţionale
- amenajarea spaţiilor verzi;plantarea de puieţi, răsaduri;
- expoziţii cu produse confecţionate din materiale reciclabile;
- realizare de „fluturaşi”cu mesaje ecologice
- expoziţii de desene, picturi
- manifestări artistice dedicate unor evenimente internaţionale de mediu
- confecţionare de costume ecologice din materiale recuperabile
- concursuri tematice
- spectacole cu mesaj ecologist

46
PROIECT ECOLOGIC ,,PRIETENII NATURII”
- Proiect ecologic -
Informaţii despre aplicant Persoane de contact Durata proiectului
Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Educatoare Custura Iuliana 8 luni
Prinţ» Brãila Grădiniţa de copii nr.9
Judeţul Braila «Micul Prinţ» - Brãila

OBIECTIVUL GENERAL AL PROIECTULUI:


Formarea la copiii preşcolari a atitudinilor si comportamentelor ecologice în vederea
adoptării unei conduite corespunzătoare în raport cu Natura.
PREZENTAREA PROIECTULUI:
Descrierea obiectivului general:
Obiectivul general al proiectului ,,Prietenii Naturii’’ vizează formarea la copiii preşcolari
a atitudinilor şi comportamentelor ecologice care să ducă, în timp, la adoptarea unei atitudini
corespunzătoare fata de Natură, la cunoaşterea unor soluţii necesare rezolvării problemelor de
mediu, încă de la vârstele mici şi sensibilizarea copiilor cu privire la frumuseţile Naturii. Acest
obiectiv general derivă din necesitatea de a proteja Natura de acţiunea necontrolată a Omului si
de a răspunde la strigătul de alarmă care se face auzit pretutindeni: ,,Salvaţi Natura!
Obiective specifice ale proiectului:
O1: copiii să dobândească un sistem coerent de cunoştinte elementare despre mediul
înconjurător care să le permită adoptarea unei atitudini corespunzatoare faţă de Natură precum şi
o comunicare adecvată cu acesta în plan afectiv, acţional, comportamental;
O2: să perceapă omul (implicit pe sine) ca element în acest spaţiu,să conştientizeze rolul
pe care îl are acţiunea Omului asupra mediului înconjurător, identificând activităţi umane
negative care conduc la degradarea mediului
O3: să desfăşoare activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ, practice, în vederea
însuşirii de cunoştinţe din domeniul ecologiei;
O4: să înţeleagă necesitatea de a economisi resursele naturale(apă, energie, lemn) precum
şi importanţa refolosirii lor;
O5: să identifice activităţi umane negative care conduc la degradarea mediului şi să
adopte o atitudine corespunzătoare în raport cu aceasta, contribuind astfel la protejarea Naturii;
O6: să cunoască şi să scoată în evidenţă schimbările care au loc ca urmare a modificării
conditiilor de viaţă;

47
O7: să cunoască şi să creeze condiţii de mediu necesare vieţii plantelor şi animalelor şi să
transfere noţiunea de ,,prietenie’’ în lumea acestora;
O8: să cunoască frumuseţile Naturii din zona locală şi din alte zone învecinate;
O9: să înţeleagă că Natura are nevoie de prieteni şi că oricare copil poate deveni prieten
al acesteia cu condiţia să o cunoască, să o apere, să o protejeze şi să o respecte.
Grupul ţintă:
35 copii preşcolari de la Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila
Activităţi propuse:
1. ,,Pentru un oraş, o ţară, un mediu mai curat’’- lansarea proiectului.
(întîlnirea coordonatorilor, a partenerilor şi colaboratorilor cu copiii din grupul ţintă si cu părinţii
pentru prezentarea obiectivului general al proiectului şi atribuirea de responsabilităţi).
2. ,,Copiii, prieteni ai Naturii’’
(identificarea acţiunilor negative ale Omului asupra Naturii şi a efectelor acestora).
3. ,,Prietenii Naturii aşteaptă oaspeţi dragi!’’
(amenajarea spaţiului ambiental în sala de grupă, a spaţiului de joc din curtea grădiniţei şi
primirea în vizită a unor copii, prieteni de la alte gradiniţe din oraş sau din alte judeţe cu care
suntem în parteneriat educaţional).
4. ,,Un buchet, o floare, pentru fiecare !’’
(cultivarea unor plante decorative în ghivece, în grădină, confecţionarea de buchete de flori şi
iniţierea în arta ikebana).
5. ,,Flori pentru cei dragi.’’
(confecţionarea unor daruri din materiale refolosibile şi oferirea acestora, împreună cu buchete
de flori, mamelor, bunicelor).Prezentarea spectacolului ,,Un cântec, o floare’’, dedicat Zilei
Internaţionale a Femeii.
6. ,,Să reciclăm P.E.T.-urile si hârtia !’’
(demararea programelor de colectare a materialelor refolosibile conform protocolului încheiat cu
Agenţia de Protecţie a Mediului şi valorificarea acestora la centre de colectare ).
7. ,,Salvaţi Planeta Albastră !’’
(confecţionarea unor afişe, panouri publicitare şi amplasarea acestora în diverse zone cu grad
ridicat de poluare: cartierul grădinitei, Parcul «Monument», Parcul « Grãdina Mare ».
8. ,,Prietenii Naturii in actiune !’’
(curăţarea şi amenajarea spaţiului de joc din curtea grădiniţei, plantarea unor puieţi în curtea
grădiniţei).
9. ,,Legea protejează plantele şi animalele !’’

48
(vizitarea Muzeului de Stiinţele Naturii, a Grădinii zoologice şi a Statiunii Lacu Sãrat, colectarea
de plante şi insecte pentru întocmirea ierbarelor şi a insectarelor, confecţionarea unui album
aspecte din vizitele efectuate).
10. ,,In lumea fanteziei si creaţiei’’
(amenajarea unei expoziţii cu lucrări confecţionate de copii, ajutaţi de partenerii din proiect, din
materiale refolosibile: deşeuri textile, de hârtie, P.E.T.-uri,etc şi a unor expoziţii cu caracter
permanent, reactualizate periodic pe parcursul derulării proiectului).
11.,,Ziua Ozonului’’
(efectuarea unor lucrări de curăţenie în parculetul de joaca din apropierea grădinitei, răsădirea de
flori).
12. ,,Stiati că… ?’’
(cunoaşterea unor curiozităţi din lumea plantelor şi animalelor, colectarea de la copii şi ceilalţi
parteneri si colaboratori a unor informaţii legate de acestea).
13. ,,In vizită la prieteni’’
(excursie pe traseul Brãila - Mărăşeşti - Bacău cu vizitarea Grădiniţei nr.3 Mărăşesti, a Grădiniţei
nr.3 Adjud, a Grădiniţei nr.3 Bacău, a Acvariului si Vivariului Bacău, a Parcului dendrologic şi a
Muzeului de Stiinţele Naturii de la Prăjeşti, Bacău , a altor obiective de interes de pe traseu).
14. ,,Ne prezentăm: Suntem ,,Prietenii Naturii’’
(activităţi artistice , ,, Carnavalul costumelor ciudate’’, confecţionate din materiale refolosibile,
desfaşurate în parteneriat cu Grădiniţa nr. 51 Brãila, Grădiniţa nr.3 Mărăşeşti, Grădiniţa nr.3
Adjud, Scoala nr.7 Focşani).
15. ,,Am învăţat să trăim într-un mediu curat’’
(întocmirea unor portofolii cu materiale realizate în acţiunile desfăşurate, aplicarea de
chestionare, teste, grupului ţintă, partenerilor si colaboratorilor în vederea evaluării finale).
Rezultate aşteptate:
 dobândirea de către copiii preşcolari a unui sistem de cunoştinţe coerent în
vederea formării unui comportament aptitudinal, atitudinal şi acţional care să ducă
la o mai bună protejare a Naturii ;
 întocmirea portofoliilor ;
 confecţionarea ierbarelor si insectarelor;
 întocmirea albumelor cu aspecte din activităţile desfăşurate în cadrul proiectului;
 organizarea unor expozitii, spectacole.
Modalităţi de monitorizare şi evaluare a rezultatelor proiectului:
 întocmirea unor insectare şi ierbare ;

49
 plantarea unor puieţi (arbuşti) şi răsădirea unor flori, activităţi de îngrijire a curţii
grădiniţei, a parcului din apropierea acesteia ;
 colectarea materialelor refolosibile şi valorificarea lor ;
 organizarea unor expoziţii cu lucrări realizate de copii, din materiale refolosibile;
 organizarea şi desfăşurarea unor spectacole (,,Suntem mici ecologişti’’),
concursuri tematice (,,Cel mai bun câştigă’’) si a unui carnaval al costumelor
ciudate (confecţionate din materiale refolosibile) urmând ca primii trei câştigători
să participe la Concursul Naţional,,Parada costumelor ciudate’’, ediţia a IV-a,
Bacău, 31 mai 2014;
 organizarea unor întîlniri tematice, plimbări, vizite şi excursie cu caracter tematic;
 elaborarea unor scrisori de intenţie, pliante, afişe, flututaşi.
Descrierea rezultatelor asteptate ca urmare a implementării proiectului:
 producerea de îmbunătăţiri în comportamentul copiilor, aceştia devenind mai
toleranţi, responsabili faţă de mediul înconjurător, sensibili şi atenţi la ceea ce îi
înconjoară, mai prietenoşi cu Natura şi cu mai multă dorinţă de a
cunoaşte,explora, admira;
 schimbarea opiniei adulţilor cu privire la rolul grădiniţei în formarea copiilor,
astfel încât să înteleagă necesitatea frecventării acesteia şi contribuţia pe care o
are ea în formarea tinerei generaţii de copii;
 o mai puternică implicare a instituţiilor, a comunităţii, în rezolvarea problemelor
legate de educaţia ecologică, dar şi a problemelor care ţin de procurarea unor
bunuri, materiale, accesorii necesare desfaşurării activităţilor din proiect;
 nouă viziune a educatoarelor în ceea ce priveşte lucrul în echipă şi implicarea cu
responsabilitate în derularea unor proiecte.
Prezentarea modalităţii de monitorizare si de evaluare a rezultatelor proiectului:
 întocmirea unor albume, insectare, ierbare;
 organizarea unor acţiuni de colectare şi valorificare a meterialelor refolosibile ;
 plantarea unor puieţi, răsădirea florilor în ghivece şi în straturi de flori;
 confecţionarea unor lucrări cu materiale refolosibile din natură şi prezentarea lor
în cadrul unor expoziţii ;
 organizarea unor spectacole, concursuri tematice, excursii, plimbări şi vizite;
 desfăşurarea unor activităţi practice,de curăţenie şi întreţinere, de igienizare a
unor spaţii şi terenuri, împreună cu părinţii;
 aplicarea periodică de chestionare, teste, în vederea evaluării stadiale a derulării
proiectului;
50
 întocmirea portofoliilor, ierbarelor, insectarelor, albumelor;
 organizarea periodică a întâlnirilor de proiect.
Beneficiarii directi si indirecti ai proiectului:
 copiii din grupul ţintă;
 copii de la gradinitele partenere în proiect;
 educatoarele, părinţii, comunitatea, instituţiile implicate în proiect.
Impactul estimat al implementarii proiectului asupra:
Grupului ţintă:
 conştientizarea locului pe care îl ocupă fiecare individ (copilul implicit) în mediul
înconjurător şi a rolului pe care îl are fiecare în păstrarea unei Naturi curate prin
adoptarea unui comportament ecologic corespunzător ;
 stimularea curiozităţii copiilor, a dorinţei de cunoaştere şi explorare directă şi
indirectă a Naturii ;
 înţelegerea de către copii a faptului că Natura are nevoie de prieteni care să o
apere, să o protejeze, că plantele şi animalele pot deveni prietenii Omului numai
dacă sunt tratate cu dragoste .
Cadrelor didactice:
 să conştientizeze necesitatea şi importanţa realizării educaţiei ecologice de la cea
mai fragedă vârstă;
 să învete să manifeste disponibilitate pentru lucrul în echipă în vederea atingerii
unui scop nobil, exprimând îngăduinţă, cooperare, responsabilitate.
Părinţilor, reprezentanţilor instituţiilor şi ai comunităţii :
 să conştientizeze necesitatea implementării şi derulării unor astfel de proiecte încă
de la vârsta preşcolară;
 să susţină coordonatorii proiectului în activităţile organizate,ajutând la procurarea
unor materiale(atlase, enciclopedii, albume, pliante, accesorii cum ar fi halate,
mănuşi şi saci de plastic, şepci,unelte, rechizite, consumabile, materiale de
curăţenie) şi să ajute la realizarea lucrărilor din proiect prin procurarea, împreună
cu copiii a suportului practic(deşeuri si materiale reciclabile, plante presate, etc.);
 să însoţească copiii la diferitele acţiuni din proiect, în plimbări, vizite, excursii,
să-i ajute să primească musafiri.
Asigurarea continuităţii după încheierea proiectului:
Continuitatea va fi asigurată prin modificarea si completarea grupului ţintă(prin plecarea
la şcoală a copiilor de 6-7 ani), prin atragerea de alţi parteneri, prin diversificarea activităţilor şi
desfaşurarea lor şi în alte locaţii, prin valorificarea rezultatelor obţinute.
51
Portofoliul va constitui suportul informaţional în cadrul opţionalului ,,Micii ecologişti’’.
Activitati de promovare, mediatizare si de diseminare a rezultatelor proiectului:
 promovarea proiectului se va realiza prin elaborarea şi distribuirea de pliante,
fluturaşi, afişe;
 mediatizarea se va face prin intermediul mass- media(presa şi televiziunea
locală);
 confecţionarea şi distribuirea de afişe care să facă publice activităţi cum ar fi :
expoziţii, concursuri, spectacole, excursii, prin publicarea unor aspecte în paginile
revistei,, Vârstele scolii’’;
 întocmirea albumelor cu aspecte din proiect;
 diseminarea proiectului se va realiza în cadrul întâlnirilor cu părinţii copiilor de la
celelalte grupe din grădiniţă, în cadrul comisiilor metodice şi a cercurilor
pedagogice a educatoarelor , prin participarea la dezbateri/ sesiuni nationale
tematice, publicarea de articole tematice în reviste de specialitate şi prin crearea
unui site care să facă publice aspecte din timpul derulării proiectului.
Partenerii implicaţi în proiect (comunitatea locală, alte gradiniţe, firme, ONG-uri)
Educatoare – vor colabora la desfăşurarea activităţilor din proiect;
Profesori (de biologie si geografie), muzeografi, bibliotecari – vor oferi suportul
informaţional;
Părinţi – vor ajuta la procurarea diverselor materiale necesare în diferite activităţi(atlase,
albume, enciclopedii, materiale refolosibile, etc.),vor monitoriza şi coordona investiţiile şi
cheltuielile, vor ajuta la procurarea şi confecţionarea unor costumaţii pentru activităţile
practice(halate, şepci), pentru programele artistice, la procurarea uneltelor necesare unor
activităţi practice(saci şi mănuşi de plastic, mături, coşuri de gunoi, faraşe, etc.), vor însoţi,
alături de educatoare, copiii în plimbări, vizite, excursii, la activităţile practice, gospodăreşti ;
Un părinte – va asigura asistenţa medicală;
Reprezentantul Agenţiei de Protecţie a Mediului Brãila – va asigura suportul
informaţional;
Reprezentantul Ocolului Silvic Brãila – va pune la dispoziţie suport informaţional,
material de propagandă ecologică dar şi puieţi, răsaduri şi seminţe de flori necesare în activităţile
practice;
Reprezentantul Primăriei Municipiului Brãila – sprijină aplicarea proiectului;
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean Brãila – sprijină aplicarea proiectului;
Reprezentanţii mass-media locală (Ziarul Obiectiv, InfoBrãila, TVBrãila) vor populariza
activităţile din proiect.
52
53
DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR

Activitatea nr.1
Titlul activităţii: ,,Pentru un oraş, o ţară, o lume mai curată’’
Tipul de activitate: Activitate de informare.
Locul de desfăşurare: Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila
Participanţi : copiii din grupul ţintă, părinţii, colaboratorii, reprezentanţi ai comunitătii
locale şi mass- media, invitaţi.
Beneficiari: copiii, educatoarele, părinţii, comunitatea locală, mass- media.
Mijloace: mape, pixuri, pliante, fluturaşi, alte materiale informative, calculator,
imprimantă, hartie xerox, tuş color, aparat foto, film.
Modalităţi de evaluare : Teste aplicate copiilor, convorbiri, chestionar aplicat adulţilor
(nr.1)
In cadrul acestei prime activităţi se va prezenta participanţilor proiectul ,, Prietenii
Naturii ’’ (obiective, activităţi propuse, perioada de desfăşurare, ritmicitatea cu care se vor
derula activităţile), se vor cunoaşte participanţii şi colaboratorii proiectului, se vor atribui
responsabilităţi, se vor evalua copiii din grupul ţintă prin aplicarea unui test cu 5 intrebări iar
adulţii, colaboratorii, prin aplicarea unui chestionar cu 10 întrebări referitoare la importanţa
începerii educaţiei ecologice înca de la vârsta preşcolară. Colaboratorii vor primi mape, pixuri,
pliante iar copiii vor primi fluturaşi şi pliante, se vor face fotografii. Activitatea va fi mediatizată
în mass-media (presa şi televiziunea locală).
Activitatea nr. 2
Titlul activităţii : ,,Copiii, prieteni ai Naturii’’
Tipul de activitate : Activitate de informare
Locul de desfăşurare : Cabinetul de biologie de la Scoala « Mihu Dragomir » Brãila, Grădiniţa de
copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila.
Participanti : copiii din grupul ţintă, şcolari, educatoare, colaboratori (profesori de biologie şi
geografie, reprezentanţi de la Agenţia de Protecţie a Mediului Brãila).
Beneficiari : copiii, educatoarele, comunitatea.
Mijloace: planşe, referate, enciclopedii, albume, diapozitive, casete video, video, aparat foto,
film.
Modalităţi de evaluare: discuţii cu copiii referitoare la actiunile Omului asupra Naturii pentru a
vedea în ce masură aceştia conştientizează efectul acţiunilor negative exercitate de Om asupra
Naturii.

54
In cadrul acestei activităţi, copiii vor avea posibilitatea să observe, să cunoască şi să
comenteze aspectele prezentate în imagini, diapozitive, alte materiale care reflectă acţiunile
negative ale Omului asupra Naturii, să cunoasca efectele şi să-şi spună părerea proprie despre
cum ar proceda ei în anumite situaţii. In acest fel, se vor forma la copiii preşcolari din grupul
ţintă comportamente adecvate faţă de mediul în care trăiesc.
Activitatea nr. 3
Titlul activităţii : ,, Prietenii Naturii aşteaptă oaspeţi dragi!’’
Tipul de activitate : Activitate practică.
Locul de desfăşurare : Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila.

Participanti : copiii din grupul ţintă, alţi copii din gradiniţă, educatoare, părinţi,
personalul administrativ al unităţii.
Beneficiari: copiii din grupul ţintă, copiii invitaţi de la Grădiniţa de copii nr.13 Focşani,
parteneri în proiect, părinţii, educatoarele.
Mijloace: materiale, pliante cărţi, lucrări ale copiilor,flori, jucării, materiale de curăţenie,
unelte, aparat foto, film.
Modalităţi de evaluare : schimbarea aspectului sălilor de clasă în vederea primirii
musafirilor : copii şi educatoare de la Grădiniţa nr.13 Focşani.
Copiii vor participa la activităţi practice- gospodăreşti de curăţenie în sălile de grupă şi în
curtea grădiniţei. In acest sens, vor fi efectuate lucrări de curăţenie a curţii şi terenului de joc, de
aranjare si decorare a sălilor de grupă, amenajarea de expoziţii tematice cu materiale din natură
şi/sau refolosibile, de creare a unui ambient propice primirii de oaspeţi. Copiii vor primi oaspeţii
şi îi vor întampina cu atenţii confectionate de ei din materiale refolosibile, cu buchete de flori. Se
va vizita grădiniţa, se vor schimba impresii, se vor lega prietenii.

Activitatea nr. 4
Titlul activităţii : ,,Un buchet, o floare, pentru fiecare !’’
Tipul de activitate : Activitate practică
Locul desfaşurării : Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila.
Participanţi : copiii din grupul ţintă, educatoare, părinţi, reprezentant din cadrul
Primăriei Brãila (care se ocupă de Spaţiile Verzi ale oraşului), o persoană care lucrează la o
Florărie din oraş,un părinte cadru medical, profesorul de biologie. .
Beneficiari: copiii din grupul ţintă, educatoare, părinţi.

55
Mijloace: ghivece, unelte specifice, halate, sorţuri si manuşi de plastic, răsaduri de flori,
seminţe de flori, pămaât de seră, flori specifice perioadei în care se desfasoară activitatea, pentru
confectionarea de buchete, aparat foto.
Modalităţi de evaluare : Fiecare copil să se implice în procurarea de răsaduri, seminţe,
astfel încât, la finalul acţiunii, să avem plantate 5 –6 soiuri de flori de grădină si 5-6 ghivece de
flori.
Fiind o activitate practică, copiii vor fi puşi în situaţia de a colecta materialele necesare
desfăşurării acestei activităţi : răsaduri, seminţe, ghivece, de a-şi procura uneltele necesare
precum şi vestimentaţia corespunzătoare unor astfel de activităţi şi de a participa efectiv alături
de ceilalţi parteneri la răsădirea florilor în ghivece şi în straturile de flori, asumându-şi
responsabilitatea îngrijirii ulterioare a acestora. In toată activitatea lor procurare a uneltelor, de
colectare si răsădire vor fi ajutaţi de ceilalţi colaboratori. Vor învăţa cum se pot face buchete de
flori, iniţiindu-se în arta arănjarii florilor (ikebana). Profesorul de biologie le va vorbi despre
condiţiile pe care trebuie să le ofere mediul pentru ca plantele să poată creşte iar cadrul medical
le va prezenta reguli de igienă personală şi de igiena mediului ambiant. La sfârşitul activităţii se
va organiza o expoziţie florală (cu buchete si ghivece) care va fi apreciată de cei implicaţi în
activitatea propriu- zisă, dar si de ceilalţi copii şi părinţi din grădiniţă.
Activitatea nr. 5
Titlul activităţii : ,,Flori pentru cei dragi !’’
Tipul de activitate : Activitate practică şi de divertisment.
Locul de desfăşurare : Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila.
Participanti : copiii din grupul ţintă, alţi copii invitaţi,părinţii, educatoare, mass-media.
Beneficiari : copiii, părinţii, invitaţi,comunitatea, mass- media.
Mijloace : lucrări (daruri) realizate de copii din materiale refolosibile, program artistic
( cântece, poezii),aparat foto.
Modalităţi de evaluare : confecţionarea şi oferirea de către copii a darurilor realizate,
prezentarea programului artistic intitulat :,,Un cântec, o floare’’, mediatizarea în mass-media
(presa si televiziunea locală).
Această activitate se desfaşoară în două etape, după cum urmează :
In prima etapă copiii vor pregăti daruri si atenţii( din materiale refolosibile) utilizând
tehnici de lucru învăţate în activităţile anterioare si folosind o gamă variată de materiale
refolosibile colecţionate în alte activităţi, pentru a le oferi mamelor, bunicilor, altor invitaţi
.Activitatea are un caracter interactiv, permiţând intervenţia adulţilor pentru a-i ajuta pe copii la
diferite acţiuni, pentru a le da sugestii. In cea de-a doua etapă a activităţii, copiii vor prezenta un

56
program artistic intitulat,,Un cantec, o floare’’ la finele căruia vor oferi darurile si atenţiile
confecţionate de ei participanţilor la activitate.
Si în prima etapă şi în a doua, copiii vor fi ajutaţi şi însotiti de părinţi.
Activitatea nr. 6
Titlul activităţii : ,,Să reciclăm P.E.T.-urile şi hârtia !’’
Tipul de activitate : Activitate practică
Locul desfăşurării : Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila., alte locaţii alese de
educatoare şi părinţi.
Participanti : copiii din grupul ţintă, părinţii, educatoare.
Beneficiari : copiii, comunitatea, părinţii.
Mijloace: saci menajeri şi mănuşi plastic, halate/şorţuri, aparat foto, film.
Modalităţi de evaluare: vor fi apreciaţi copiii şi părinţii care au colectat cantităţile cele
mai mari de materiale refolosibile. Acţiunea se va mediatiza în presa locală.
Activitatea copiilor va consta în colectarea unei cantităţi cât mai mare de materiale
refolosibile(colectate de la domiciliu), care urmează să fie predate la centrele de colectare special
amenajate, conform protocolului încheiat cu Agentia de Protectie a Mediului Brãila. Hârtia se va
valorifica prin predarea acesteia la S.C. Vrancart S.R.L Adjud într-o acţiune viitoare, în schimbul
ei urmând să primim coli hârtie, hârtie igienică. La derularea acestei activităţi, copiii vor fi
ajutaţi de părinţi, care le vor asigura o parte din recuzită şi vor ajuta la transportul materialelor
colectate, precum şi de reprezentanţii Agenţiei de Protecţie a Mediului, care va pune la dispoziţia
copiilor saci plastic, mănuşi plastic, pubele ecologice(containere speciale).
Activitatea nr. 7
Titlul activităţii : ,,Salvaţi Planeta Albastră !’’
Tipul de activitate : Activitate de informare si mediatizare.
Locul de desfăşurare : Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila, diferite locatii din
cartierul grădiniţei şi din oraş.
Participanti : copiii din grupul ţintă, părinti, reprezentanţi ai Agenţiei de Protecţie a
Mediului, mass-media, reprezentanţi ai Primăriei Municipiului Brãila
Beneficiari : copiii, comunitatea, părinţii.
Mijloace: carton colorat, xerox, tuş color pentru confectionarea de pliante, fluturaşi,
afişe, scoci, steguleţe,veste şi şepcuţe verzi pentru copii, aparat fotografic, film color.
Modalitati de evaluare : copiii să conştientizeze:
 că acţiunea lor este apreciată şi înţeleasă de opinia publică ;
 că este mediatizată corespunzător ;

57
 că participând la astfel de activitaţi, contribuie şi ei la schimbarea
comportamentului locuitorilor municipiului, a oamenilor, faţă de mediul în care
trăiesc.
In prima etapă a acestei activităţi, copiii impreună cu parinţii şi educatoarele, vor
confecţiona afişe, pliante, fluturaşi, stegulete. Educatoarele se vor ocupa de contactarea celorlalţi
colaboratori care să asigure materiale informative despre protejarea mediului (Agenţia de
Protecţie a Mediului Brãila, Primăria Municipiului Brãila).
In a doua etapă, copiii costumaţi corespunzător(costumaţiile vor fi confecţionate de catre
părinţi), vor distribui aceste materiale în grădiniţă şi în diferite locaşii din apropierea
grădiniţei( pe stradă, în parcuri, în instituţiile din cartierul Gară).
Activitatea nr. 8
Titlul activităţii : ,,Prietenii Naturii în acţiune !’’
Tipul de activitate : Activitate practică
Locul de desfaşurare : Parcul ,,Monument’’ (terenul de Participanţi : Copiii din grupul
ţintă, educatoarele, mass-media).
Beneficiari : Copiii, comunitatea
Mijloace : materiale de curăţenie(mături, faraşe, saci menajeri, manuşi plastic, halate)
Modalităţi de evaluare : curăţarea locului de joacă şi mediatizarea acţiunii desfaşurate
de copii.
Copiii din grupul ţintă, însoţiţi de educatoare, vor participa la activitatea practică de
curăţare şi amenajare a terenului de joacă din Parcul ,, Monument’’. Materialele necesare acestei
activităţi vor fi procurate cu ajutorul părinţilor şi a celorlalţi colaboratori din proiect(a
sponsorilor).
Activitatea copiilor va fi filmată / fotografiată, în vederea întocmirii albumului de grup.
Activitatea nr. 9
Titlul activităţii : ,, Legea protejează plantele şi animalele !’’
Tipul de activitate : Vizita, plimbare.
Locul de desfaşurare : Agenţia de Protecţie a Mediului Brãila, Muzeul de Stiinţele
Naturii Brãila, Crângul Petreşti.
Participanti : copiii din grupul tinta, educatoare, părinţi.
Beneficiari : Copiii, comunitatea, părinţii.
Mijloace: microbuze închiriate, aparat foto, film, cărţi/caiete pentru a presa plantele
culese, vase cu formol pentru a conserva insecte, ierbare, cutii pentru insectare, pliante şi afişe
care prezintă plante, animale protejate de lege şi care se vor expune în grădiniţă.

58
Modalitati de evaluare: Cunoaşterea frumuseţilor locale, a faunei si florei ocrotite de
lege, întocmirea de ierbare şi insectare.
In cadrul acestei acţiuni, copiii, însoţiţi de părinţi şi educatoare, vor avea posibilitatea să
cunoască plante şi animale, prezentate de către muzeografi, să admire frumusetile locale, să
culeagă plante şi să le puna la presat pentru a întocmi ierbare, să adune insecte şi să le pună în
formol pentru a face insectare, vor afişa pliante cu animale şi plante ocrotite de lege.
Activitatea nr. 10
Titlul activităţii : ,,In lumea fanteziei si a creaţiei’’
Tipul de activitate : Activitate practică
Locul de desfasurare : Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila.
Participanti : copiii din grupul ţintă,educatoare, parinţi, invitaţi.
Beneficiari: copiii, părinţii , colaboratorii din proiect, comunitatea, invitaţii.
Mijloace: materiale refolosibile, plante presate, coli carton albe şi colorate, acuarele,
pensoane, lipici, capsator, perforator, cărţi cu modele, aparat foto echipat, casetofon-casete cu
cântece pentru copii.
Modalităţi de evaluare: Lucrările executate de copii vor fi expuse într-o expoziţie
organizată în grădiniţă şi la Biblioteca Judeţeană,,Duiliu Zamfirfescu’’-secţia pentru copii şi
tineret.
In cadrul acestei activităţi, copiii vor executa din materiale refolosibile, deşeuri de
hârtie, diferite lucrări, felicitări, tablouri care vor fi expuse în cadrul unei expoziţii. Lucrările vor
ramâne expuse cu carecter permanent, fiind periodic reactualizate.Copiii vor fi ajutati de părinţi
pentru procurarea materialelor.
Activitatea nr. 11
Titlul activităţii: ,,Ziua Ozonului’’
Tipul de activitate: Activitate practică
Locul de desfaşurare: Grădiniţa de copii nr.9 «Micul Prinţ» Brãila.
Participanţi :copiii din grupul ţintă, părinţi, educatoare, personalul administrativ al
unitatii.
Beneficiari : copiii, comunitatea, părinţii.
Mijloace: unelte de curăţenie(greble, mături, faraşe, saci şi manuşi plastic, halate,var,
pensule, vopsea).
Modalităţi de evaluare : Efectuarea lucrărilor de curăţenie şi amenajare a curţii
grădiniţei, responsabilizarea copiilor pentru păstrarea unui mediu curat.
Activitatea copiilor va consta în efectuarea curăţeniei în curtea grădiniţei. La această
activitate vor fi ajutaţi de părinţi, care vor repara aparatele de joc, vor vopsi alături de copii.
59
Materialele necesare acestei activităţi vor fi procurate cu ajutorul părinţilor sau prin intermediul
colaboratorilor, sponsorilor, reprezentanţi ai Agenţiei de Protecţie a Mediului.
Activitatea nr. 12
Titlul activităţii : ,,Stiaţi că… ?’’
Tipul de activitate : Activitate de informare si documentare.
Locul de desfasurare : Biblioteca Judeţeană ,,Panait Istrat’’ – secţia pentru copii şi
tineret.
Participanti : copiii din grupul ţintă, profesorul de biologie, profesorul de geografie,
bibliotecari, educatoare, părinţi.
Beneficiari : copiii, părinţii, comunitatea.
Mijloace : cărţi, enciclopedii, atlase, alte materiale informaţionale oferite de bibliotecari
şi de profesori.
Modalitati de evaluare : Copiii să cunoască curiozităţi din lumea plantelor şi a
animalelor, să poată alcătui scurte povestiri despre cele văzute sau auzite, să redea în imagini
impresii şi gânduri despre cele aflate.
Copiii, însoţiţi de părinţi, se vor deplasa la Biblioteca Judeţeană ,,Panait Istrat’’ - secţia
pentru copii şi tineret, unde vor avea ocazia să răsfoiasca atlase, enciclopedii, să afle curiozităţi
din lumea plantelor si animalelor, să cunoască mai multe despre rolul pe care îl are Omul în
protejarea Naturii, să poarte discuţii, să adreseze întrebări.
Activitatea nr. 13
Titlul activităţii : ,,In vizită la prieteni’’
Tipul de activitate : Excursie
Locul de desfăşurare : Locaţii diferite
Participanţi : copiii din grupul ţintă, copiii unităţilor care vor fi vizitate, părinţi,dintre
care unul este cadru medical, educatoare.
Beneficiari : copiii, părinţii, comunitatea.
Mijloace : deplasare la grădiniţe din judeţ şi din afara judeţului cu autocarul, aparat foto
echipat(de preferinta digital) sau cameră video, albume, atenţii pentru copiii grădiniţelor gazdă,
care să ateste trecerea noastră pe la ei: ecusoane, machete, pomi care vor fi plantaţi la fiecare
unitate vizitată.
Modalităţi de evaluare : Cunoaşterea altor unităţi de învăţământ preşcolare similare,cu
program normal, stabilirea de relaţii de prietenie cu alţi copii, schimbarea de atenţii şi impresii,
discuţii pe teme ecologice între copii şi educatoare.
In cadrul acestei activităţi, copiii, însoţiţi de părinţi, vor participa la o excursie de o zi,
prilej cu care vor vizita Grădiniţa de copii nr.3 Mărăşeşti, Grădiniţa de copii nr.3 Adjud,
60
Grădiniţa de copii nr.3,,Spiru Haret’’ Bacău, Muzeul de Stiinţele Naturii Bacău (Acvariul,
Vivariul), Parcul dendrologic şi Muzeul de Stiinţele Naturii de la Prăjeşti- Bacău.. Copiii vor
oferi atenţii şi daruri confecţionate de ei din materiale refolosibile, vor lega prietenii şi vor
schimba impresii pe teme ecologice. Aspectele din această activitate vor fi fotografiate şi se vor
întocmi patru albume, urmând ca fiecare grădiniţă vizitată să primească unul.Grupul de părinţi se
va implica, alături de educatoare, de închirierea mijlocului de transport, de stabilirea amănuntelor
legate de traseu. Părintele cadru medical va acorda asistenţă şi îngrijire medicală copiilor care
vor avea probleme pe parcursul excursiei.
Activitatea nr. 14
Titlul activităţii : ,,Ne prezentăm : Suntem Prietenii Naturii !’’
Tipul activităţii : Divertisment
Locul de desfaşurare : Biblioteca Judeţeană ,,Panait Istrat’’.
Participanti : Copiii din grupul ţintă, copii de la grădiniţele partenere în proiect, părinţi,
colaboratorii proiectului, mass-media, invitaţi (sponsori, donatori).
Beneficiari: Copiii, parintii, comunitatea, instituţiile de învăţământ şi cultură.
Mijloace : costumaţii confecţionate din materiale refolosibile, programe artistice
(cântece, versuri, scenete,etc.), diplome, premii.
Modalitati de evaluare : copiii vor prezenta programe artistice pe teme ecologice, vor
participa la un concurs al costumelor ciudate, confectionate din materiale refolosibile iar cele
mai frumoase costume vor fi premiate. Copiii vor primi diplome de participare la activitate şi
titlul de ,,Prieten al Naturii’.
Copiii participanţi la acest proiect precum şi invitatii lor, copii de la grădiniţele partenere,
vor susţine programe artistice pe teme ecologice, sub genericul ,,Suntem Prietenii Naturii’’.
Programele vor cuprinde cantece, versuri, scenete, dansuri tematice. Tot acum vor participa
la ,,Concursul costumelor ciudate’’(confecţionate din materiale refolosibile, cu ajutorul
părinţilor). In cadrul acestui concurs, un juriu format din 5 membri desemnaţi din rândul
colaboratorilor vor alege şi premia
cele mai frumoase costume. Toţi copiii vor fi stimulati pentru participarea la aceasta
activitate şi vor primi diplome de al participare.
Activitatea nr. 15
Titlul activităţii : ,,Am învăţat să trăim într-un mediu curat’’
Tipul de activitate : Intâlnire de proiect. Activitate de informare.
Locul de desfaşurare : Biblioteca Judeteana «Panait Istrat» Brãila

61
Participanti : copiii, părinţii, toţi colaboratorii proiectului, reprezentanţii Agenţiei de
Protectie a Mediului, reprezentanţii Primariei Municipiului Brãila, ai Inspectoratului Scolar
Judeţean Brãila, reprezentanţii mass-media (presa si televiziunea locală).
Beneficiari : copiii, părinţii, comunitatea, instituţiile implicate în proiect.
Mijloace: hârtie xerox albă, cartoane colorate format A4, calculator, imprimantă, tuş
color, aparat fotografic, albume foto.
Modalităţi de evaluare: chestonare aplicate părinţilor, diplome acordate copiilor, pliante
pentru colaboratori, cu aspecte din activităţile desfăşurate, prezentarea portofoliior: albume
fotografice, ierbare, insectare,expoziţie cu lucrări ale copiilor.
In această ultimă activitate din cadrul proiectului ,,Prietenii Naturii’’ se va face
evaluarea finală a activităţilor desfăşurate, se va aplica un chestionar părinţilor, pentru a vedea
cum au perceput aceasta acţiune, dacă o consideră utilă pentru educarea ecologică a copiilor,
cum vor aplica cunoştinţele însuşite de copii în cadrul proiectului, dacă doresc să facă propuneri
pentru activităti, proiecte viitoare.
Copiii vor primi diplome de participare la proiect şi titlul de ,,Prieten al Naturii’’.
Se vor prezenta , de asemenea, portofoliile realizate în cadrul proiectului,, Prietenii
Naturii’’ :
albumele cu fotografii de la acţiunile desfăşurate în cadrul proiectului, grupate astfel :
activităţi desfăşurate în grădiniţă, activităţi practice- gospodăreşti, excursii (plimbări, vizite) ;
insectarele şi ierbarele realizate. Se vor stabili modalităţi de diseminare şi de continuare a
activităţii de educaţie ecologică a tuturor copiilor din grădiniţă.
Se va mulţumi părinţilor, tuturor colaboratorilor, sponsorilor şi mass-media pentru aportul
adus în derularea proiectului şi pentru mediatizarea acestuia.

62
Bibliografie

1. Breben S. , Gongea E. , Ruiu G. , Fulga M. -„Metode interactive de grup-ghid metodic”,


Ed. Arves, 2002.
2. Cerghit I. - „Metode de învăţământ”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006.
3. Cerghit I. , Vlăsceanu A. -„Curs de pedagogie”, Universitatea Bucureşti, 1988.
4. Ciobotaru, Melania,2005, Educaţia ecologică în grădiniţă, Editura CD Press, Bucureşti.
5. Clipea L. I. -„Poluarea mediului ambiant”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1978.
6. Cucoş, C. -„Pedagogie-ediţia a II-a revăzută şi adăugită”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006.
7. Cucoş, C. - „Psihopedagogie”, Editura Polirom, Iaşi, 1998.
8. Ciubotaru M. -„Educaţia ecologică în grădiniţă”, Ed. CD Press, 2005.
9. Mazilu M. -„Ecologie şi protecţia mediului înconjurător”Ed. Mirtan, Timişoara, 2004.
10. Ionescu M. , Radu I. -„Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
11. Iancu, R. -„Instruirea şcolară-Perspective teoretice şi aplicative, Ed. Polirom, Iaşi, 2008.
12. Joiţa E. -„Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară”, Ed. Arves, Craiova, 2003.
13. Manescu S. -„Poluarea mediului şi sănătatea”, Ed. Ştiinţă pentru toţi, Bucureşti, 1978.
14. Nicola I. -„Tratat de pedagogie şcolară”, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003.
15. Nicola I. , D. Farcaş-„Teoria educaţiei şi noţiuni de cercetare pedagogică, E. D. P,
Bucureşti, 1991.
16. Pârvu C-tin -„Îndrumător pentru cunoaşterea naturii”, E. D. P, Bucureşti, 1981.
17. Pârvu C-tin-„Ecosistemele din România”, Ed. Cereş, Bucureşti, 1980.
18. Popescu-Neveanu P. -„Psihologie-Manual pentru clasa a X-a”, E. D. P. , R. A Bucureşti,
1998.
19. Pora E. -„Omul şi natura”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975.
20. Stugren B. -„Probleme moderne de ecologie”, Editura Ştiinţifică de Ecologie, 1982.
21. Tomşa Gh. -„Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, M. E. C. , Bucureşti, 2005.
22. Văideanu G. -„Unesco-50-educaţie”, E. D. P. , R. A, Bucureşti, 1996.
23. Valeriu Dinu-„Mediul înconjurător în viaţa omenirii contemporane”, Editura Ceres,
Bucureşti, 1979.
24. Zlate M. , Golu P. , Verza E. -„Psihologia copilului, E. D. P, R. A, Bucureşti, 1995.
25. ***Revista Învăţământului Preşcolar nr. 3-4, „Educaţia în anul 2000”, Bucureşti, 2000.

63
ANEXE
ANEXA1
CODUL VERDE

1. “ Ocrotiţi pădurea, dragi copii!

Copacii suflet au – să ştii – şi-s vii

E cu toti prietenă pădurea

Dar urăşte focul şi securea. “

NU UITAŢI :,, Când pădurea-i apărată,

Viaţa nostră e salvată ! «

2. “ De pe-a câmpului rochiţă,

Florile de romaniţă

De cicoare, sunătoare,

De nalbă şi cimbruşoare

Toate – acestea adunate

Sunt izvor de sănătate.”

NU UITAŢI: “Folosiţi fără-ncetare

Plantele medicinale!”

3. “ Curăţă în jurul tău

Ca să poată fiecare,

Să se bucure mereu

De verdeaţă, aer, soare!”

NU UITAŢI: Sticla, hârtia şi plasticul sunt recuperabile!

64
4. “ Dacă azi plantezi un pom

Mâine el va creşte mare,

Îţi dă fructe şi răcoare

Şi te apără de soare.”

NU UITAŢI :

5. “ Fructe şi legume multe

Să mănânci îţi folosesc.

Căci sunt bune, sunt gustoase

Şi hrănesc.”

NU UITAŢI: Să trăim frumos,

Să mâncăm sănătos.!

6. ,, Ca să supravieţuieşti

Apa să n-o risipeşti,

Foloseşte raţional

Acest bun fără egal.”

NU UITAŢI: Apa este miracolul vieţii!

7. “ Orice vietate

Să o protejezi,

Cât ar fi de mică

Să n-o neglijezi.”

NU UITAŢI: Un prieten bun,

va avea întotdeauna grijă de

vietăţile pămîntului.

65
8. “ Zgomotul acesta mare

Sunete, maşini, tractoare,

Radio, televizoare,

Pe noi toţi ne afectează

Şi fonic ne poluează.”

NU UITAŢI:

Zgomotele îţi pot distruge auzul !

9. “ În armonie să trăim

Energia s-o economisim.

Astfel planeta vom ecologiza

Pe Terra o vom salva.”

NU UITAŢI: “ Economisind energia, reduceţi efectul încălzirii

Globale!

10. Apa din râuri , din mare şi bălţi

Este casa atâtor vietăţi....

Nu aruncati reziduri în ea,

Şi astfel viata lor o puteţi salva.

NU UITAŢI: Nu vrem poluare

În râuri şi mare !

SALVAŢI PĂMÂNTUL OAMENI!

- să cunoştem;

- să iubim;

- să ocrotim;

- să economisim
66
ANEXA 2

Multe lucruri sunt aruncate când pot fi refolosite. În fişă ai câteva exemple. În spaţiile libere
desenează sau lipeşte îmagini ale unor obiecte ce pot fi reciclate.

67
68
 Spune ce reprezintă fiecare imagine.
 La ce foloseşte fiecare obiect ?

69