PROTEJĂM MEDIUL, PROTEJĂM VIAȚA!

Prof. Ghencea Elena – Luminița, G.P.N. NR.2

Măneciu, Prahova

Din ce în ce mai mulţi specialişti, din lumea întreagă, în ultima perioadă de timp au început
să regândească anumite aspecte ale educaţiei, deoarece noua generaţie este educată ca şi când nu ar
exista nici o urgenţă planetară, putând să se rezolve toate problemele lumii contemporane prin
tehnologie. Apar astfel noi concepte în educație cum ar fi : educaţia în perspectiva ecologică,
educaţia pentru protecția și conservarea naturii.
Aceste concepte încearcă să rezolve o serie de probleme şi să reconsidere scopul şi
procesul educaţiei şi faptul că omul nu poate domina la nesfârşit întreaga planetă.
Educaţia pentru protecţia mediului este o ramură a educaţiei ecologice aplicate și constă
în educarea elevilor şi tinerilor pentru a întreprinde acţiuni asupra ecosferei în vederea menţinerii
echilibrului ecologic și a perenităţii ecosistemelor, asigurând astfel condiţii de viață tot mai bune
generaţiilor actuale şi viitoare.
De la tendinţa dominatoare a speciei umane la proiectarea ecologică este un pas uriaş, dar
nu imposibil de realizat. Generaţiile viitoare vor trebui educate astfel încât să fie capabile să-şi
proiecteze propria casă, afacere, fermă, comunitate, să folosească în mod rațional resursele
naturale şi energetice ale Terrei, să refolosească materialele şi deşeurile utilizând principiile Eco-
designului. Aceste principii sunt în armonie cu modelele ecologice, Eco-designul fiind simplu,
eficace, viabil, necesar.
Ca urmare, noile curriculumul-uri trebuiesc organizate astfel încât să dezvolte abilităţile
analitice, judecăţile ecologice şi tendinţele care sunt în concordanţă cu lumea plantelor, animalelor
şi a microorganismelor.
Eco-designul cere “inteligenţă ecologică” putând rezolva probleme ca: utilizarea eficientă a
resurselor naturale, problemele sociale, economia regiunilor. Resursa umană joacă un rol foarte
important în Eco-design, oamenii care gândesc pozitiv şi care trăiesc în armonie în anumite
comunităţi fiind persoanele indicate pentru realizarea educaţiei din perspectivă ecologică.
Educaţia pentru conservarea naturii oferă soluţii pentru managementul resurselor
naturale şi pentru conservarea naturii. Acest tip de educaţie recunoaşte rolul central al omului în
toate eforturile de conservare, ţinta conservării mediului fiind focalizată pe problemele biologice şi
strategiile conservative. Ţintele educaţiei pentru conservarea naturii sunt :
 Îmbogăţirea cunoştinţelor membrilor unei comunităţi şi sprijinul lor permanent și
consecvent pentru dezvoltarea unor politici de exploatare rațională a resurselor şi a unui
management al mediului adecvat ;
 Urmărirea aplicării eticii conservative ce permite administrarea rațională a
resurselor naturale ;
 Dezvoltarea permanentă a abilităţilor tehnice ale managerilor care administrează
resursele naturale ;
 Administrarea resurselor naturale să se facă în concordanță cu procesul de luare a
deciziilor de mediu care se adresează atât sectorului privat, cât şi societății civile.
Dezbaterile la care au participat profesorii specializaţi în educaţia pentru conservarea
naturii au evidenţiat legătura care există între cunoştinţele oamenilor şi atitudinea, comportamentul
lor, aceştia sugerând că în procesul de învăţământ este necesară activitatea de trecere de la
necunoaștere la apreciere, cunoaștere, participare, acţiune.
”Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă
a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative.”
Noul curriculum naţional a fost elaborat pe baza unor principii care privesc atât procesul
de învățare al elevilor, cât şi pe cel de predare al profesorilor, dar şi evaluarea cunoştinţelor.
Profesorii trebuie să înţeleagă că predarea nu înseamnă numai transmiterea de cunoștințe.
Predarea înseamnă formarea de comportamente şi de atitudini.
Prin procesul de predare profesorii trebuie să descopere şi să stimuleze aptitudinile elevilor,
să creeze oportunităţi de învăţare cât mai diverse. Activitatea de predare trebuie să genereze şi să
susţină motivaţia elevilor pentru învăţarea continuă.
Cunoscând aceste aspecte ale reformei educaţiei din România precum şi principiile
educaţiei pentru protecţia mediului ne putem da uşor seama că această componentă a educaţiei este
destul de importantă pentru viitorul copiilor noştri şi pentru viitorul nostru ca naţiune.
Pentru a defini conceptul de educaţie pentru protecţia mediului trebuie să explicăm două
noţiuni: mediul şi deteriorarea mediului.
Mediul - este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: apa, aerul, solul şi
subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice şi fiinţele vii, sisteme
naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi
spirituale.
 Deteriorarea mediului - o constituie alterarea caracteristicilor dinamice, fizico-chimice şi
structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii
biologice a ecosistemelor naturale şi artificiale, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii,
cauzate în principal de poluarea apei, atmosferei şi solului, exploatarea irațională a resurselor,
gospodărirea şi valorificarea lor deficitară ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.
Dar, ce este educaţia pentru protecţia mediului? Acest tip de educaţie este ceva mai mult
decât a învăţa despre mediu. Educaţia pentru protecţia mediului presupune abordarea realistă a
mediului şi are legătură în principal cu oamenii. În acest tip de educaţie se pune accentul pe
explorarea atitudinilor, a valorilor, dezvoltarea ştiinţei şi a talentelor astfel încât toţi membrii
societăţii să înveţe că ei pot lua parte activ la luarea deciziilor în comunitatea în care trăiesc.
Ţintele educaţiei pentru protecţia mediului sunt:
 să prevină acţiunile de deteriorare a mediului;
 să menţină şi să îmbunătăţească calitatea mediului înconjurător.
În multe școli şi universităţi, educaţia pentru mediu se realizează în cadrul activităţilor
curriculare şi a acţiunilor din teren. Se foloseşte sistemul “ learning by doing” adică învaţă
practicând, proces ce presupune participarea activă a elevilor şi studenţilor la procesul de învăţare,
la acţiuni legate de mediu indiferent dacă au loc în cadrul instituţiei sau în afara acesteia.