Alianța Consultanților Educaționali Inovatori A.C.E.I.

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ,
PREMISĂ A VIITORULUI

Suport de curs
Elaborat de:
ILIE ATENA
 1. CRITERII CURRICULARE
• Denumirea programului:
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ, PREMISĂ A VIITORULUI

• Public ţintă vizat:Cadre didactice din învăţământul preşcolar.

Justificare (necesitate):
Pentru ca omul să înţeleagă fenomenele din natură şi din societate şi să ştie
cum să acţioneze asupra lor, este necesar să le cunoască. S-a spus, pe bună
dreptate, că ştiinţa este putere, că ea îl ajută pe om să utilizeze natura conform
scopurilor şi intereselor sale. Şcoala stimulează dezvoltarea intereselor de
cunoaştere şi sprijină continua îmbogăţire a cunoştinţelor, dar se ocupă şi de
formarea şi dezvoltarea unor deprinderi sociale. O sarcină foarte importantă a
şcolii se referă la formarea unei viziuni corecte asupra mediului înconjurător şi
asupra protejării lui, la dezvoltarea interesului copiilor şi la formarea unei
conduite adecvate.
Educaţia ecologică se realizează prin cultivarea trăirilor pozitive privind
mediul înconjurător. Ele intră ca un element component în structura convingerilor
privind protejarea mediului. O idee, o normă de comportare, o cerinţă socială care
este asociată cu o atitudine emoţională pozitivă, mobilizează şi dinamizează pe
om în acţiune .Trăirea emoţională susţine un interes viu pentru activitatea urmărită
şi concentrează întreaga energie a omului atingerea scopurilor sale.
Principala sursă a emoţiilor este contactul cu realitatea. In contactul său cu
obiectele şi fenomenele, oamenii încearcă emoţii, care sunt în consonanţă sau în
disonanţă cu trebuinţele, interesele, aspiraţiile şi idealurile omului. Experienţa
afectivă trăită de om devine un stimulent, dacă este pozitivă, de aceea este esenţial
să se realizeze sensibilizarea asupra problemelor cu care se confruntă mediul.
 Este necesară implicarea educatorilor în efectuarea acţiunilor menite să
sprijine copilul pentru manifestarea interesului şi curiozităţii pentru cunoştinţele
din domeniul ecologiei , să-l stimuleze în desfăşurarea activităţilor cu caracter
experimental şi demonstrativ, prin care să contribuie la păstrarea sănătăţii
mediului în care trăieşte, în îmbogăţirea vocabularului activ cu termeni din
domeniul ecologic. Sunt necesare şi acţiuni privind însuşirea unor norme de
comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea
individului, a societăţii şi mediului şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă
de cei care încalcă aceste norme, stimularea imaginaţiei şi a creativităţii şi
încurajarea copilului pentru a exprima independent opinii şi stări sufleteşti proprii
şi pentru motivarea lor.
Obiectivele educaţiei ecologice sunt posibil de înfăptuit prin utilizarea
strategiilor specifice ale educaţiei formale şi nonformale, centrate pe acţiuni
independente şi în grup, pe plasarea în situaţii de viaţă reale, pe organizarea
activităţii în cadrul unor proiecte, pe soluţionarea unor probleme practice
concrete. Cunoştinţele teoretice pot servi la elaborarea şi implementarea
proiectelor de cercetare, aspectul teoretic şi cel practic-aplicativ manifestându-se
ca un tot unitar, fiecare fiind prioritar într-o situaţie ori alta.

• Durată:
24 ORE

• Curriculum-ul programului
- Competenţe vizate:
Popularizarea documentelor curriculare adaptate pentru educarea membrilor
societăţii în vederea protecţiei mediului prin cunoaşterea factorilor care creează
dezechilibrul ecologic şi prin oprirea acţiunii acestor factori pentru a se evita
distrugerea ecosistemelor şi apariţia dezastrelor ecologice

Informarea, sensibilizarea, constientizarea si educarea privind folosirea

corecta a resurselor naturale.
 Promovarea unor metode de bune practici în vederea protecţiei mediului, a
evitării distrugerii ecosistemelor şi a dezastrelor ecologice pe plan local şi
mondial.

Planificarea modulelor tematice

MODULUL I
MODALITATI DE ABORDARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN
CADRUL ACTIVITĂŢILOR LIBER ALESE DIN GRADINITA.(ALA)

Teme abordate:
a) Importanta educatiei ecologice in cadrul activitatilor liber alese in gradinita
b)Identificarea modalitatilor de desfasurare a activitatilor cu caracter ecologic

MODULUL II
MODALITATI DE ABORDARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN
CADRUL ACTIVITĂŢILOR EXPERIENTIALE DIN
GRADINITA.(ADE)
Teme abordate:
a) Importanta educatiei ecologice in cadrul activitatilor esperientiale in gradinita
b)Identificarea modalitatilor de desfasurare a activitatilor cu caracter ecologic

MODULUL III
OPŢIONAL PENTRU EDUCAŢIA ECOLOGICĂ
ÎN GRĂDINIŢĂ
Teme abordate:
a) II.1 Activităţile opţionale
b) II.2 Auxiliar pentru activitatea opţională

● Calendarul programului:
6 zile (în cursul săptămânii) X 4 ore/zi

Modalităţi de evaluare a cursanţilor:

Pentru evaluarea de parcurs, se vor utiliza următoarele modalităţi:

- activităţi practice, cu sarcini de lucru ce vor viza realizarea obiectivelor fiecărui
modul tematic.
- chestionare
- feed-back permanent de la formator şi de la ceilalţi cursanţi.

Pentru evaluarea finală, se vor utiliza următoarele modalităţi

- proiect de activitate integrat, în care să se utilizeze metode/ tehnici învăţate în
cadrul acestui program de formare, exemple de activităţi cu temă de ecologie, care
pot fi desfăşurate în grădiniţă; sau un Proiect programă de opţional de ecologie

DESCRIEREA PROGRAMULUI DE FORMARE:

Prin programul „„EDUCAŢIA ECOLOGICĂ, PREMISĂ A VIITORULUI”,

cadrele didactice din învăţământul preşcolar vor conştientiza nu numai pericolul
intervenţiilor abuzive ale omului în natură şi transmiterea unor informaţii legate
de educaţia ecologică, ci, mai ales, sensibilizarea faţă de natură, formarea şi
exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire în vederea educării unei atitudini
pozitive faţă de mediu..
.
MODULUL I
• MODALITATI DE ABORDARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN
CADRUL ACTIVITĂŢILOR LIBER ALESE DIN
GRADINITA.(ALA)

a) Importanta educatiei ecologice in gradinita

Educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării personalităţii individului.
Scopul esenţial al educaţiei ecologice este îndeosebi acela de a forma bazele unei
gândiri şi atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a
dezvolta spiritul de responsabilitate faţă de ecosistem. Prin participarea tuturor
factorilor educativi: şcoală, familie, comunitate, mass-media etc, la realizarea
acestor intenţii, se înţeleg mai bine efectele pe care le are un comportament
necorespunzător asupra mediului. Educaţia ecologică urmăreşte impulsionarea
unei cunoaşteri şi conştientizări a necesităţii căilor, mijloacelor şi obiectivelor în
ocrotirea şi ameliorarea mediului., conştientizarea pericolului intervenţiilor
abuzive ale omului în natură şi orientarea spre formarea unor atitudini şi
deprinderi pozitive în domeniul protecţiei mediului.
În prezent ,oamenii trăiesc departe de natură şi au puţine prilejuri de a intra în
contact cu ea sau de a avea experienţe directe în mediul natural. De fapt, ei,au
nevoie să trăiască într-un spatiu natural, nepoluat, ferit de noxele lumii civilizate,
au nevoie să cunoască natura în frumuseţea şi acurateţea ei. Prin educaţia
ecologică, li se dezvolta disponibilităţi pentru ocrotirea naturii şi sunt sensibilizaţi
prin trăiri empatice în spiritul protejării şi ocrotirii plantelor şi animalelor, a
mediului natural.
Prin activităţile de educaţie ecologică se urmăreşte familiarizarea cu mediul
natural în care trăiim şi adaptarea la condiţiile de viaţa impuse de realitatea lumii
înconjurătoare.,doar asa , mâine vom avea o TERRA mai curată, mai verde, mai
veselă şi mai proaspătă. Educaţia ecologică începută în grădiniţă are
semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi
mediul de viaţă care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi al animalelor, a tot
ce există pe Pământ, iar copiii trebuie să conştientizeze şi să exprime respectul
pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni
generaţiile viitoare. Copilul de azi care cunoaşte valoarea mediului înconjurator
va fi cetăţeanul de mâine care va lupta contra poluarii apei şi a distrugerii
pădurilor, a construirii unor locuinţe care să nu afecteze starea sănătăţii lui şi a
tuturor celor din jurul său.
Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor,
instinctive. În plus, comportamentele şi convingerile formate la o vârstă cât
mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa.

MODALITATI DE ABORDARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN

CADRUL ACTIVITĂŢILOR LIBER ALESE DIN GRADINITA

Educaţia ecologică poate fi realizată în grădiniţă, în conformitate cu

particularităţile de vârstă, prin activităţi de observare asupra mediului
înconjurător, jocuri distractive, povestiri, diafilme, diapozitive, prezentări power
point, activităţi practice, plimbări, excursii, discuţii libere, convorbiri, etc.
Toate aceste activităţi au ca scopuri fundamentale: educarea în sensul păstrării
sănătăţii mediului natural în care trăiesc, educarea capacităţii de a proteja şi
respecta natura şi planeta Pământ, conştientizarea necesităţii de a economisi toate
resursele naturale ( apa, lemnul, energia electrică ), antrenarea în activităţile
menite să contribuie la îngrijirea unor arbori, flori, a spaţiului verde şi nu în
ultimul rând, formarea unui comportament civic, şi a deprinderilor de protejare a
naturii.
A antrena în explorarea mediului înseamnă a dezvolta echipamentul senzorio-
perceptiv şi a stimula curiozitatea naturală şi spiritul explorativ.
Abordarea integrată a activităţii instructiv-educative se poate concepe începând
chiar cu ariile de stimulare. Organizarea activităţii pe arii de stimulare creează
condiţii pentru investigaţii, experimente, descoperiri ale proprietăţilor unor
obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, asimilarea regulilor şi normelor de
comportare, în vederea protejării lui.
Jocurile de rol trebuie privite în interdependenţă cu experienţa de viaţă şi cu
deprinderile formate până în momentul desfăşurării acestora.
Este o metodă derivată din psihodramă, metodă terapeutică creată de J. L. Moreno
în 1921, prin care se urmăreşte, în principal, formarea modului de a gândi, simţi
şi acţiona, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităţilor empatice, a
capacităţii de a rezolva situaţii problematice, verificarea corectitudinii şi eficienţei
comportamentelor formate la elevi şi înlăturarea comportamentelor inadecvate,
neeficiente. În pregătirea şi derularea jocului de rol, din punct de vedere
metodologic, principalele etape care trebuie parcurse sunt:
- identificarea şi definirea situaţiei care va fi simulată, în concordanţă cu
obiectivele educaţionale şi cu specificul cunoştinţelor (deprinderilor,
comportamentelor) ce urmează a fi învăţate;
- modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului, constând în selectarea
statusurilor şi rolurilor celor mai importante din situaţia reală şi a
interacţiunilor esenţiale, elaborându-se un scenariu;
- alegerea participanţilor şi instruirea lor în legătură cu specificul fiecărui
rol pe care urmează să-l interpreteze (în funcţie de vârsta copiilor, se
pot folosi în acest scop fişe cu descrierea fiecărui rol, sau ilustrarea prin
desene, în cazul preşcolarilor);
- învăţarea individuală a rolului (constând în studierea fişei, la elevi; în
cazul preşcolarilor am folosit alte modalităţi de lucru, ilustrate mai jos);
- interiorizarea (internalizarea) rolului şi conceperea modului de
interpretare, durata acestui moment fiind mai extinsă sau mai restrânsă,
în funcţie de timpul total avut la dispoziţie;
- interpretarea rolurilor;
- dezbaterea cu toţi participanţii la joc a modului de interpretare (prin
intervievarea actorilor, analiza conţinutului şi analiza
comportamentului de rol).
Din punct de vedere metodic, se impun câteva exigenţe, legate mai ales de
distribuirea şi interpretarea rolurilor:
- nu este adecvată modalitatea impunerii rolurilor, ci alegerea lor, oferind
copiilor posibilitatea de a opta voluntar în a interpreta anumite roluri,
altfel poate să apară pericolul unor blocaje emoţionale;
- jocul de rol va fi precedat de prezentarea unor situaţii relativ
asemănătoare cu aceea ce va fi simulată şi a modurilor de rezolvare a
lor;
- atmosfera de joc trebuie să fie relaxată, lipsită de exagerări care să
îngreuneze interpretarea rolurilor şi concentrarea asupra situaţiei;
- interpretarea rolurilor va putea fi reluată cu aceiaşi copii sau cu copii
diferiţi, pentru însuşirea comportamentelor de rol;
 - analiza jocului de rol trebuie să fie condusă cu tact şi pricepere de către
conducătorul jocului, evidenţiindu-se aspectele adecvate/inadecvate,
deciziile corecte/incorecte, atitudinile mai mult sau mai puţin adecvate
ale personajelor aflate în anumite situaţii
Contribuţia rolului naturii în viaţa omului, dar şi contribuţia omului la dezvoltarea
mediului se realizează prin următoarele jocuri: De-a grădinarii, De-a florăresele,
De-a veterinarul,De-a tabăra, De-a greierele şi furnica,De-a pădurarii, Prietenul
meu este anotimpul..., Anul şi cele patru fiice ale sale, Ce s-ar întâmpla daca ar
fi tot timpul vară ?, Caută-ţi un prieten în lumea plantelor/animalelor etc, Tu eşti
apa,eu sunt aerul, Cum ai trăi pe o planetă pustie?; jocuri care permit aplicarea
unor norme specifice de comportament sau adoptarea unei atitudini de protejare a
mediului şi de combatere a acţiunilor distrugătoare ale omuluii Copiii pot fi
prietenii naturii, Micii ecologişti, Luptătorii împotriva poluării.

Aplicatii practice

Albina şi florile’’ , muzica şi versurile Corneliu Graur. Textul literar al

acestui cântec preamăreşte hărnicia albinelor ce culeg de zor nectarul din flori ,
precum şi frumuseţea florilor dătătoare de parfum, frumuseţe şi culoare. Melodia
sugerează dragostea de viaţă, de muncă şi de frumosul adus în viaţa oamenilor de
flori - lacrimile de bucurie ale soarelui.
Acţiunea jocului este următoarea:
<< Cursantii formează un cerc mare care închipuie conturul unei grădini
înflorite. În interiorul cercului se aşază 5 -6 cursanti la distanţe egale. Aceştia
reprezintă diferite flori – poartă la gât medalioane ecologice confecţionate din
diferite flori uscate şi presate, lipite pe carton. În afara grădinii stau tot 5- 6
cursanti ce vor interpreta roluri de albine. Aceştia poartă în piept ecusoane cu
desene reprezentând albine. Toate albinele cântă:
Albiniţa a zburat /Să culeagă miere/ Pe-o floare s-a aşezat/ Şi nectar îi cere.
În acest timp, un cursant – albină, desemnat de către formator, intră în cerc
şi se aşază în faţa unei flori. Pentru a nu şti albina ce floare să aleagă, ,,florile’’ îşi
ţin medalioanele cu reversul la vedere. Apoi, floarea aleasă îşi arată chipul şi
,,florile’’ încep să cânte:
De ghiceşti cum m-o chema/ Albiniţă dragă/Cu tine mă vei lua/ Albiniţă dragă.
 Dacă spune corect numele florii, floarea trece în spatele cursantului şi,
împreună, ies în afara cercului. Jocul continuă până când toate albinele au ales
câte o floare al cărei nume l-au ghicit . Albina care nu a ghicit şi nu a luat cu ea o
floare, primeşte o ,,pedeapsă’’ (să cânte, să sară, să spună o poezie, o ghicitoare
dar şi să ude florile, să le curăţe de frunzele uscate, etc. ).Apoi, jocul se reia cu alţi
cursanti în rolurile de flori şi de albine.>>

În cadrul ativităţilor la aria de stimulare Ştiinţă se poate concepe ca un laborator

multifuncţional , astfel încât experienţele desfăşurate aici să incite curiozitatea şi
să fie un prilej de asimilare și consolidare a cunoştinţelor.

Aplicatii practice

Mini oceanul- experiment

Umple o sticla de plastic de 1 litru cu apa, aproximativ trei sferturi. Adauga

colorant alimentar albastru si putin ulei pentru gatit, apoi insurubeaza bine capacul
sticlei si arata-i curiosului tau cum uleiul nu se dizolva niciodata in apa,
dispersandu-se in mici bule cu aspect diferit fata de cel al lichidului albastru.

Aria Bibliotecă favorizează îmbogăţirea sferei cognitive, conturarea intereselor

pentru ocrotirea şi protejarea lumii înconjurătoare. Dotarea se va face în funcţie
de tematică: cărţi de colorat, cărţi de citit, siluiete de carton pentru dramatizări,
jocuri de masă,seturi de imagini, calendare cu aspecte din natură, ghicitori
ilustrate, pliante, fotografii, etc.
Aplicatii practice

Cartea uriaşă’’.
Este o carte ilustrată de dimensiuni mari, în format A 1, cu suport imagistic pe
măsură, cu text redus focalizat pe idei principale, tehnoredactat în corp de literă
mare. Pentru a confecţiona o asemenea carte sunt necesare câteva coli de carton
A 1, un capsator sau perforator şi sfoară pentru legarea cărţilor, lipici, imagini
decupate şi / sau acuarele , şablon de litere.
În confecţionarea cărţii cu ajutorul cursantilor, formatorul are rolul esenţial
pe următoarele etape: alegerea subiectului, a suportului ilustrativ, monitorizarea
redactării textelor, asamblarea text – imagine, realizarea copertelor cu numele
autorilor trecut pe prima copertă şi asamblarea cărţii.
Pentru a scrie cartea uriaşă, cursantii au fost împărţiţi pe grupe constituindu-
se într-o editură şi au primit diferite funcţii cu responsabilităţile lor:
• Directorii de editură – coordonează întreaga activitate;
• Redactorii – adună materiale şi creează texte;
• Corectorii – corectează textele redactorilor şi le dau o formă
adecvată;
• Ilustratorii – decupează imagini şi / sau pictează tablouri;
• Tehnoredactorii – scriu textele cu ajutorul şablonului de litere;
• Legătorii dau forma finală cărţii.

Lucrările realizate la sectorul Artă vor reflecta modul în care se vede lumea
înconjurătoare. Cu ajutorul materialelor puse la dispoziţie, se vor planifica diverse
teme care să redea ceea ce a impresionat din activităţilor anterioare: Flori de
primăvară, Copacul inmugurit, Plouă, Fluturi, Albine, Copiii îngrijesc pădurea,
Vin păsările călătoare, Soarele luminează pământul, lucrări realizate cu materiale
din natura si cu materiale refolosibile,deşeuri netoxice, etc.

Aplicatii practice

Casuta pasarelelor

Materiale necesare:

-o cutie goala de lapte

-hartie igienica

-o crenguta

-o pensula ppatrata cu par tare

-un pastel/creta colorata/un creion cerat de culoare orange

-acuarele

-scobitoare

-foarfece/cutter
Pasul 1. Se trasează conturul pentru ușa căsuței și se decupează folosind
foarfecele sau cutterul. Apoi, se introduce bețișorul/ crenguța sub orificiul ce
reprezintă scorbura, prin înțeparea hârtiei. Pentru o mai bună fixare, se poate
folosi lipici instant.

Pasul 2. Cu pensula înmuiată în aracet diluat cu puțină apă, se lipesc bucățele de

hârtie igienică pe întreaga suprafață a cutiei de lapte. Se obține un strat alb.

Pasul 3. După ce întreaga cutie este acoperită cu hârtie igienică, așteptați să se

usuce. Pentru grăbirea uscării, se așază cutia lângă o sursă de căldură sau se
folosește uscătorul de păr.

Pasul 4. Folosind pastelul/ bucata de cretă/ creionul cerat de culoare oranj, se

colorează toată suprafața cutiei, inclusiv baza cutiei.

Pasul 5. Continuați prin aplicarea acuarelei de culoarea dorită, pe fiecare parte a

cutiei..

Pasul 6. După ce se usucă puțin (nu foarte mult), creați efectul de scoarță de copac
cu ajutorul unei scobitori. Pentru a obține linii mai groase, puteți folosi codița
unei pensule.

Pasul 7. După ce ați trasat linii pe fiecare latură a cutiei, puteți reveni pentru
retușuri. În jurul intrării în căsuță, crăpăturile se realizează circular.

La aria Construcţii se pot realiza construcţii din combinaţii de materiale adunate

din natură şi cele existente în dotare având teme propuse sau la alegere..

Aplicatii practice
Ronduri pentru copaci
Materiale : pietre, bucati din trunchiuri de copac (cuburi din lemn)
Cursantii vor construi prin alăturare şi suprapunere ronduri pentru copaci folosind
pietre si bucăți din trunchiuri de copac.

O noua arie de stimulare propusă de noul curriculum este Nisip şi apă unde se
vor putea experimenta diverse acţiuni, construire cu forme, desen cu degetele pe
nisip, experimente cu plante care cresc în nisip etc.

Aplicaţie practică

•Identificaţi, pe baza unei situaţii educaţionale din mediul Dvs., aspectele

deontologice ale educaţiei preşcolare.
MODULUL II
MODALITATI DE ABORDARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN
CADRUL ACTIVITĂŢILOR EXPERIENTIALE DIN
GRADINITA.(ADE)

Primele forme organizate de cunoaştere a mediului înconjurător sunt activităţile

desfăşurate în grădiniţă. În cadrul lor, sub îndrumarea educatoarei, copiii se
dezvoltă atât în plan cognitiv, cât şi formativ, în sensul unei educaţii adecvate de
protejare a mediului.
Nu bogăţia cunoştinţelor de botanică sau de zoologie interesează în primul rând
învăţământul preşcolar, ci accentul permanent pe dorinţa de a cunoaşte universul
lumii vii, dar şi de a ocroti formele de viaţă. De aceea, în prim planul activităţilor
de cunoaştere trebuie introduse şi problemele de ecologie.
Categoriile de activităţi de învăţare prezente în noul plan de învăţământ sunt:
Activităţi pe domenii de învăţare (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline,
Jocuri şi activităţi alese şi Activităţi de dezvoltare personală.
Domeniul estetic şi creativ - acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi
intelectual la experienţe perceptive, sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de
manifestare a calităţii, aprecierea frumosului şi a adecvării la scop sau utilizare.
Muzica, arta clădită armonie şi ritm, este principalul mijloc de sensibilizare faţă
de natura înconjurătoare şi totodată o modalitate de dezvoltare a gustului pentru
valorile autentice. Muzica constituie suportul afectiv prin care se însuşesc noţiuni
de orice fel şi principalul mijloc de sensibilizare a copiilor faţă de natura
înconjurătoare.
Un cântecel vesel despre un animal, o plantă, un fenomen al naturii poate fi intonat
în orice moment al zilei, de asemenea se pot utiliza instrumentele din cutii sau din
sticle de plastic pe post de maracaşe, confecţionate .
Prin conţinutul lor, cântecele pentru preşcolari sunt mijloace importante de
adaptare şi de transferare a noţiunii de prietenie, în lumea plantelor şi a
animalelor.Exemple de cântece pentru preşcolari prin care se cultivă dragoste de
natură: Înfloresc gră dinilei T .Popovici; Glasul florilor Ţ.Vasilache; Stă la geam
o păsărică din folclorul copiilor; Copăcelul C.Mereş; Căţeluşul şchiopi
L.Petrescu, E.Farago; Imn soarelui J.Lupu, V.Tulbure; Dragă vrăbiuţăi
G.Teodorescu etc.
Desenul, pictura, modelajul (activităţi artistico-plastice) oferă prilejul de a
retrăi plăcerea unor evenimente sau impresii şi dau posibilitatea adulţilor să
observe felul în care copiii văd şi înţeleg lumea, ce i-a impresionat din
multitudinea aspectelor văzute. Tematica activităţilor artisticoiplastică poate varia
în funcţie de tematica abordata în cadrul activităţilor de cunoaştere a mediului
înconjurător, dar poate fi şi la alegerea copiilor; tehnica de lucru poate fi impusă
de educatoare. Exempe de teme pentru activităţile artistico-plastice: În vacanţă,
Grădina de legume, Grădina de flori, Pădurea şi animalele ei, Animale şi flori
ocrotite, Pic -picătura de ploaie, Ghiocelul, Aşa da, aşa nu, Doctorul pădurii,
Apa izvorul vieţii, etc.
Sub influenţa activităţilor artistico-plastice se menţine interesul pentru
frumuseţile oferite de natură, se exersează deprinderea şi apoi aptitudinea de a
privi şi a observa cu atenţie natura, sursă de bucurii estetice atunci când ştii să-i
descifrezi mesajul.
Domeniul om şi societate include omul, modul lui de viaţă, relaţiile cu alţi
oameni, relaţiile cu mediul social, ca şi modalităţile în care acţiunile umane
influenţează evenimentele. Domeniul are o extindere şi către contexte curriculare
care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităţilor umane de a controla
evenimentele şi de a ordona mediul. Domeniul om şi societate cuprinde
activităţile de educaţie pentru societate.
Activităţile practice apropie de mediul înconjurător, dezvoltă dragostea pentru
natură. Îngrijira şi ocrotirea plantelor sunt un mod concret de formare a
deprinderilor de gospodărire, care determină să înţeleagă nemijlocit rolul în
protejarea naturii. În special primăvara putem antrena în acţiuni practice de
îngrijire a plantelor sau în sădirea altora în jardiniere amplasate pe terase şi
balcoane. Este foarte important ca în dreptul rondurilor cu flori să plasăm tăbliţe
cu diverse îndemnuri( Nu rupeţi florile, Nu călcaţi iarba etc.) astfel se vor învăţa
mai repede semnificaţia îndemnurilor şi le vor respecta. Pot fi identificate
categorii de deşeuri din care se pot realiza diferire obiecte, iar explicând de ce
trebuie să le triem putem face să se înţeleagă sensul acţiunii: unele se pot refolosi,
altele nu.
Colectarea diverselor materiale din natură pote fi utilă în cadrul activităţilor
practice deoarece cu ajutorul lor se pot realiza lucrări originale în acord cu tema
propusa sau aleasă, astfel încât materiale aparent neînsemnate dau lucrărilor
aspecte deosebite şi foarte apreciate de ceilalţi.
Domeniul limbă şi comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca
şi abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă.
. Se urmăreşte să se vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând modalităţi de
exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Activităţile cele mai
potrivite pentru această învăţare sunt:memorarea de cuvinte/ propoziţii,ghicitori,
poezii; o povestirea/ povestirea; jocul didactic; lectura pe bază de imagini;
convorbirea; jocuri de limbă.
Conduita verbală şi afirmarea personalităţii fac progrese prin dezvoltarea
capacităţii de exprimare verbală: creşte volumul vocabularului activ, se manifestă
intens limbajul situaţional, se exersează însuşirea structurii gramaticale a limbii.
Activităţile de educare a limbajului desfăşurate în grădiniţa de copii formează
abilităţi de comunicare ce facilitează învăţarea citit-scrisului în clasa I. La
preşcolari, limbajul are rolul unui instrument activ şi deosebit de complex al
relaţiilor copilului cu cei din jurul său, cu mediul înconjurător şi, în acelaşi timp,
un instrument de organizare a activităţii psihice.
Contactul nemijlocit cu aspectele mediului înconjurător oferă multiple noi
posibilităţi de cunoaştere a legăturilor dintre om şi natură, dintre plante şi animale.
De aceea trebuie conştientizată necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în
cele mai variate forme ale sale.
Domeniul ştiinţe - include atât abordarea domeniului matematic prin
intermediul experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii, ca fiind modificabilă
de fiinţele umane cu care se află în interacţiune.
Astfel, se consideră necesar ca preşcolarul să fie pus în contact cu domeniul
matematic prin jocuri dirijate cu materiale, cum ar fi nisipul sau apa, sau prin
simularea de cumpărături în magazine. În această manieră vor putea fi dezvoltate
reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr
şi, de asemenea, ei vor putea fi implicaţi în activităţi de discriminare, clasificare
sau descriere cantitativă. Dezvoltarea capacităţilor de raţionament, inclusiv de
raţionament abstract, va fi încurajată în conexiune cu obiecte şi activităţi familiare
în sala de grupă sau la domiciliul copiilor. Este considerată deosebit de
semnificativă concretizarea ideilor matematice în experimente, utilizarea lor
împreună cu alte concepte şi elemente de cunoaştere pentru rezolvarea de
probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, pentru creşterea clarităţii sau
relevanţei unor mesaje.
De asemenea, este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la contextul
disciplinelor matematice, ci săli ofere posibilitatea de a explora şi contexte ale
unor alte componente curriculare, oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor
desene geometrice, scheme, estimarea unor costuri, planificarea unor activităţi,
cuantificarea unor rezultate, analiza proporţiilor unei clădiri etc.
Abilităţi şi competenţe asociate demersurilor de investigaţie ştiinţifică, cum ar fi
observarea, selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante,
generarea de ipoteze, generarea de alternative, conceperea şi realizarea de
experimente, organizarea datelor rezultate din observaţii pot fi dobândite de copiii
preşcolari atunci când sunt puşi în contact cu domeniul cunoaşterii naturii, prin
activităţi simple cum ar fi: observarea unor fiinţe/plante/animale/obiecte din
mediul imediat apropiat, modelarea plastilinei (putând face constatări privind
efectul temperaturii asupra materialului), confecţionarea sau jocul cu instrumente
muzicale simple, aplicarea unor principii ştiinţifice în economia domestică (ex.
Producerea iaurtului) sau prin compararea proprietăţilor diferitelor materiale.
Totodată, preşcolarii pot fi încurajaţi să efectueze experimente, să utilizeze în
condiţii de securitate diferite instrumente sau echipamente, să înregistreze şi să
comunice rezultatele observaţiilor ştiinţifice, să utilizeze diferite surse de
informare, să rezolve problem, să caute soluţii, să sintetizeze concluzii valide.
Domeniul psihomotric acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale,
mobilitatea generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de
fineţe, ca şi elemente de cunoaştere, legate mai ales de anatomia şi fiziologia
omului.
Activităţile de educaţie psihoimotrică contribuie la dezvoltrea sănătosă, atât fizică
cât şi psihică, a preşcolarilor iar educatoarea poate să insereze în cadrul acestor
activităţi şi conţinuturi ecologice prin diverse jocuri, comenzi, ştafete, simulări
etc.
Plimbări, excursii, vizite - pe de o parte, obişnuinţa de a face plimbări şi excursii
în aer liber oferă avantaje pentru menţinerea sănătăţii fizice şi psihice. Pe de altă
parte, contactul cu natura sporeşte eficienţa demersului specific al educaţiei
ecologice.
Plimbările sunt adevărate experienţe comportamentale atât în relaţia cu mediul,
cât şi cu ceilalţi si se invaţă în mod direct reguli pe care trebuie respectate tot
timpul: păstrarea curăţeniei la locul de popas, interzicerea focului în pădure,
interzicerea scrijelirii trunchiurilor copacilor.
Cu prilejul organizării taberelor la munte se poate observa fenomenul de defrişare
a arborilor, acţiune care aduce oamenilor pagube imense. se poate vorbi despre
multitudinea speciilor de plante dintro pădure. Dar, în momentul în care vor
observa direct toate aceste lucruri, vor sesiza şi paleta de culori şi forme dintro
pădure. Dacă în desenele lor de dinainte toţi copacii erau la fel, după aceste
discuţii în mijlocul naturii se vor schimba cu siguranţă. Este şi acesta un pas în a
vedea cât de generoasă este natura şi pentru a înţelege sensul cuvântului
„biodiversitate”.
În concluzie, educaţia ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în
acţiunile organizate de educatoare se urmăresc obiective accesibile şi posibil de
realizat, cu conţinuturi, strategii didactice şi tematici corespunzătoare.
„ Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se comporte în familie, în şcoală
şi în societate, să respecte normele de igienă, aşa trebuie săli învăţăm să se poarte
în mediul înconjurător.
Treptat, printr-o activitate permanentă, intensă şi complexă, trebuie acţionat ca
acestea să devină convingeri, deprinderi de păstrare, de ocrotire a mediului
înconjurător. Dar simpla instruire la orele de curs nu asigură deplina realizare a
obiectivelor urmărite. Este necesar să fac extinsă activitatea şi în afara procesului
de învăţământ, prin apropierea copilului tot mai mult de natură.”
Prin metodele folosite (conversaţia, explicaţia, observaţia, experimentul,
problematizarea, studiul de caz , învăţarea prin descoperire, jocul de rol, copiii au
înţeles modul de funcţionare a mediului, problemele cu care se confruntă datorită
varietăţii factorilor de poluare precum şi necesitatea implicării de la cea mai
fragedă vârstă în rezolvarea problemelor de mediu.
Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului ; plantele se
nasc trăiesc si mor lăsând seminţe pentru urmatoarea generaţie de plante. Pentru
a-l apropia pe preşcolar de realitatea vie, acest dar minunat care este ,,Natura’’, se
pot planifica unele teme si subteme cât mai adecvate ca : ,,Natura’’ (fenomene
specifice celor patru anotimpuri) ,,Fructe şi legume’’’, ,,Flori’’ , ,,Pădurea’’, altă
temă ,,Universul’’ cu subtemele ,, Pământul planeta oamenilor’’, ,,Ocrotirea vieţii
pe Pământ’’.
De aceea, la observarea plantelor, ca de exemplu : „Laleaua’’, ,,Ghiocelul’’,
,,Zambila’’, ,,Crizantema’’, ,,Trandafirul’’, ,,Bujorul’’, se atrage atentia copiilor
că nu este bine sa le dezmembrăm, să nu rupem decât floarea pe care o pune in
casă, să miroasă frumos, dar nu s-o rupem, s-o scotem din pământ. Deci cel mai
indicat ca aceste observări să se facă în mediul lor natural, în preajma plantelor,
şi mai cu seama a plantelor cu flori, copiii dobândesc pentru lumea lor interioară,
gingăsie, admiraţie, sentimentul de ocrotire şi frumuseţea întregului, armonia
formelor si culorilor, grija faţa de frumuseţe şi fragilitate.
Folosind observaţia spontană sau dirijată se urmăreşte formarea unei gândiri
intuitive în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea şi respectul faţă de
aceasta, dorinţa de a o ocroti. Prin intermediul observărilor, copiii dobândesc
cunoştinţe elementare despre unele fenomene din natură legate de succesiunea
anotimpurilor ( căderea frunzelor, ploaia, ceaţa, îngheţarea apei, topirea zăpezilor,
etc). Preşcolarii îşi lărgesc şi îşi conturează cunoştinţele despre animalele
domestice, cunosc unele animale sălbatice cu modul lor specific. Ei învaţă să
deosebească animalele domestice de cele sălbatice, păsările migratoare de cele
nemigratoare, animalele care aduc foloase omului de cele care pricinuiesc daune.
Pentru realizarea acestui scop, copiii trebuie puşi în situaţia de a le observa.
Toate întrebările pe care le pun copiii dovedesc interesul de cunoaştere al acestora
manifestat în toate ocaziile cu multă insistenţă şi prin întrebări variate. În practică,
în desfăşurarea activităţilor din grădiniţă se aplicaă variate procedee şi modalităţi.
Una dintre modalităţile cu rezultate deosebite este observarea plantelor puse la
germinat. Acest procedeu este pentru copii un mijloc palpabil, concret. Observând
plantele în dezvoltarea lor, ei îşi însuşesc anumite cunoştinţe care apoi le
stimulează curiozitatea şi de aici dorinţa de cunoaştere, care la ei se transformă
prin întrebări, ceea ce dovedeşte că vor să înţeleagă mecanismul, legătura dintre
om - plante - apă - lumină, iar ceea ce n-au înţeles devine curiozitate.
Ocupându-se de creşterea animalelor sau de cultura plantelor, reconstituind
condiţiile de viaţă şi de dezvoltare ale animalelor şi plantelor, copilul poate să le
observe continuu, zi de zi, ceea ce-l duce la generalizări, care încep cu conceptele.
Dar conceptul de evoluţie trebuie urmărit de copii şi la animale. Pentru aceasta
copiii se preocupă de creşterea unor animale care pot fi crescute în grădiniţă:
păsări (canari, papagali, peşti ( varietăţi de peşti roşii de acvariu), broască ţestoasă
de uscat sau de apă, mamifere (pisică, câine, iepure, hamsteri).
Observând pisica, câinele, etc. , copiii dovedesc interes deosebit pentru a cunoaşte
părţile corpului, aspectul blănii, modul de hrănire.
Întrebările ipotetice la vârsta preşcolară sunt întrebările problematice de tipul:,,
Ce s-ar întâmpla dacă n-ar avea aripi?” , ,,Ce s-ar întâmpla dacă animalele n-ar
avea nas?”, care solicită copiii să propună soluţii, apoi să aleagă pe cele mai
potrivite.
De asemenea, se foloseşte observarea spontană în curtea grădiniţei: omida,
melcul, buburuza,etc. , dar şi observarea în timp îndelungat a plantelor: stadiile
prin care trece toporaşul până la înflorire, păpădia, pomii fructiferi din curtea
grădiniţei. Copiii pot observat căderea frunzelor toamna, copacul fără frunze
iarna, înmugurirea, înflorirea şi formarea fructelor primăvara, coacerea fructelor
vara şi culegerea lor toamna. După aceste observări copiii pot realizat colaje şi pot
reprezentat grafic ,, pomul” în cele patru anotimpuri.
În activităţile de convorbire cu temele: ,, Pădurea prietena mea”, ,,În excursie la
munte sau la mare”, ,,Iarna în pădure”, se subliniază, grija permanentă a oamenilor
pentru asigurarea celui mai benefic element pentru viaţă-aerul, precum şi grija lor
pentru animale, asigurându-le hrana pentru a ieşi din iarnă. Jocurile de rol ,,de-a
grădinarii” , ,, florăresele” organizate la groapa de nisip le dau copiilor
posibilitatea să amenajeze ronduri cu flori, straturi de legume şi zarzavaturi, pe
care le sapă, le udă.
Abilităţi practice
Tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât
membrii comunităţii să işi poată procura produse mai multe, mai ieftine şi de mai
bună calitate. De aceea, se apreciază că se poate pune în contact cu acest domeniu
prin manipularea unor materiale şi executarea unor lucrări care ţin de domeniul
abilităţilor practice, prin constatarea proprietăţilor materialelor, prin selecţia unor
materiale în funcţie de caracteristicile lor, prin constatarea că materialele pot avea
şi calităţi estetice, cum ar fi textura, culoarea sau forma etc.
De asemenea, în cadrul domeniului socio-uman se doreşte ca să se înţeleagă
fiinţele umane angrenate în construirea propriului viitor şi propriei lumi, trăind
viaţa de zi cu zi. Totodată, este important ca să se înţeleagă faptul că situaţiile
prezente îşi au originile în situaţii din trecut, să observe similarităţi sau diferenţe
între oameni sau evenimente, să îşi imagineze viaţa în alte perioade istorice.
Se consideră necesar ca introducerea unor concepte sau dezvoltarea unor abilităţi
de ordin general să utilizeze ca puncte de plecare experienţele personale Din acest
punct de vedere, vor fi încurajaţi să se angajeze în explorarea activă, din punct de
vedere uman şi social, a zonei sau cartierului în care locuiesc.
Familiile , mediul fizic, uman şi social pot fi utilizate ca resurse de învăţare. Pe
de altă parte, textul literar, imaginile şi alte materialele audioivizuale pot fi
utilizate ca surse de informare.
În abordarea acestui domeniu se pleacă şi de la premisa că instituţia preşcolară
reprezintă un context utilizabil pentru coordonarea principiilor şi acţiunilor
morale. Astfel, copiii vor înţelege mult mai uşor concepte precum dreptatea,
echitatea, bunătatea, adevărul etc. atunci când le vor putea observa concretizate în
acţiunile adulţilor cu care vin în contact. De asemenea, dezvoltarea unor conduite
consistente cu principii morale va fi favorizată de observarea şi discutarea de unor
probleme morale, de exersarea lor în jocuri libere sau dirijate şi de studierea şi
dezbaterea unor opere literare specifice vârstei.

Aplicaţie practică
.
Teme de reflecţie:

• Structuraţi minimum trei principii de aplicare a codului deontologic al educaţiei

ecologice preşcolare.

• Care sunt, în opinia Dvs., cele mai frecvente dificultăţi întâmpinate în

dezvoltarea principalelor competenţe, abilităţi şi atitudini esenţiale în procesul
educaţiei ecologice la preşcolari?
• Există un stil recomandat şi necesar în educația ecologică preșcolară?

MODULUL III
III. OPŢIONAL PENTRU EDUCAŢIA ECOLOGICĂ
ÎN GRĂDINIŢĂ

III.1 Activităţile opţionale

Prin caracterul ei interdisciplinar, educaţia ecologică reprezintă un domeniu ce se
întinde pe toate disciplinele de învăţământ. La activitatea opţională, în funcţie de
tema săptămânii putem planifica povestiri, lecturi după imagini, convorbiri,
memorizări, jocuri didactice, pictură, lucrări practice, activităţi muzicale,
experimente, concursuri. Orice temă planificată şi studiată în grădiniţă poate fi
adusă în zona educaţiei ecologice prin activitatea opţională.
În literatura de specialitate (Revista învăţământului preşcolar , nr 3/4, 2005;3/4,
2006) sunt prezentate tipurile de opţional: de aprofundare, extindere , opţional ca
disciplină nouă şi opţional integrat. Am optat pentru opţionalul integrat pe unul
sau doi ani de preşcolaritate deoarece această alegere facilitează organizarea
integrată a cunoştinţelor şi asigură coerenţă educaţiei. În proiectare se porneşte
de la definirea clară a obiectivelor şi conţinuturilor, iar strategiile didactice
se centrează pe nevoile, interesele, deprinderile şi abilităţilor copiilor. În
acest mod, se construiesc noi conţinutri de către educatoare şi chiar de către
copii.
Complexitatea vieţii sociale şi şcolare în care copilul este integrat impune
abordarea unei teme care să pregătească copii pentru cooperare, negociere, lucru
în echipă. Posibilităţile lor pot fi valorificate în funcţie de inteligenţele multiple
ale grupului iar exersarea libertăţii individuale este obiectivul fiecărei activităţi
proiectate. Performanţele sunt înscrise ca indicatori în procesul de evaluare.
Ecologia are conţinut practic-acţional. Atât în interior cât şi în exterior se va
stabili spaţiul, colţul micului ecologist. Amenajarea mediului educaţional este o
cerinţă de bază Trebuie creată o ambianţă care să stimuleze interesul şi
creativitatea copilului, trebuie să fie altceva, un loc nou, plăcut, preferat de copii.
Obligatoriu, spaţiul prietenului naturii trebuie să deţină ghivece cu flori de
dimensiuni diferite şi mod de îngrijire diferit (cactuşi, muşcate, sporul casei);
acvariu sau un oricare animal viu a cărui îngrijire devine responsabilitatea
grupei:diferite colecţii estetizate în vase de forme, mărimi şi culori variate ;
(muzeul seminţelor, muzeul curiozităţilor cu panoplii); diagrame cu ecosisteme,
machete, trusa cu obiecte de grădinărit (trusa micului ecologist). Tot ce descoperă
copii din exterior, prin lecţii, plimbări, drumeţii, excursii aplică, experimentează
şi cercetează în aceste laboratoare în miniatură cu o dotare adecvată: halate,
salopete, eprubete, coloranţi, lupă, magneţi,etc.
Ambientul extern a fost modificat plantând în curte zece pomişori şi trei sălcii.
Copiii împreună cu părinţii au plantat puietul adus de ei şi de care vor avea grijă
şi după ce vor pleca la şcoală. Alţii au plantat flori pe care le vor îngriji. Tot afară
am montat Restaurantul pasarelelor şi câteva căsuţe unde copiii vor aşeza
firmiturile adunate de la masă şi cu care vor hrăni vrăbiuţele, rândunelele.

Aplicatii practice
OPTIONAL : ,,Prietena noastră, natura!”

ARGUMENT:
Cunoaşterea naturii şi înţelegerea legilor care o guvernează trebuie să
înceapă din perioada preşcolară, deoarece este şi necesară, dar şi posibilă,
formarea unei atitudini ecologice la această vârstă.
Formarea unei gândiri şi conştiinţe ecologice este scopul suprem pentru
supravieţuirea omului, iar cunoştinţele căpătate în primii ani de viaţă cu privire la
natură vor fi mult mai bine aplicate mai târziu.
Educaţia ecologică începută în grădiniţă are semnificaţia deprinderii unui
anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă care nu este numai
al său, ci şi al plantelor şi al animalelor, a tot ce există pe Pământ, iar copiii trebuie
să conştientizeze şi să exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem
cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare.
Toate acestea ne conduc la ideea că avem datoria şi obligaţia de a sprijini
în continuare copiii în cunoaşterea unor elemente din tainele universului, de a-i
învăţa să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze,să pună întrebări şi să
exprime opinii, încurajându-i în toate acţiunile pe care le întreprind.
Eugen Pora spunea : ’’A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, iar a face
ceva pentru salvarea naturii, atât de ameninţată astăzi înseamnă să contribuim la
fericirea naturii’’

NIVEL II (5-7 ani) – grupa mare/pregătitoare

TIPUL OPŢIONALULUI: la nivelul mai multor arii curriculare
DURATA OPŢIONALULUI : 2 ani
NR. ACTIVITĂŢI/SĂPTĂMÂNĂ: 1
OBIECTIVE CADRU:
- Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului, precum şi
stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia.
- Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului, în
vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.
- Formarea unui set de valori şi sentimente specifice unei conduite civice cu
valenţe ecologiste.
- Cultivarea dorinţei de a se implica activ, colaborând cu alţii pentru rezolvarea
problemelor de mediu.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
- Să perceapă mediul în toată complexitatea sa.
- Să poziţioneze elementul uman ca parte integrantă a mediului, nu superior
acestuia.
- Să identifice efecte ale intervenţiei omului asupra mediului.
- Să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi protejare a
mediului, aplicând cunoştinţele dobândite.
- Să dovedească responsabilitate pentru acţiunile sale zilnice.
- Să se integreze în echipe de lucru ce rezolvă probleme de mediu specifice
nivelului său de vârstă.
- Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţiei omului
şi naturii.

CONŢINUTURI
Mediul încojurător şi componentele sale:
- apa, aerul, solul (alcătuire, caracteristici, rol);
- plantele şi animalelei(factori importanţi care condiţionează răspândirea

Educaţia ecologică începută în grădiniţă are semnificaţia deprinderii unui

anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă care nu este numai
al său, ci şi al plantelor şi al animalelor, a tot ce există pe Pământ, iar copiii trebuie
să conştientizeze şi să exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem
cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare.
Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În
plus, comportamentele şi convingerile formate la o vârstă cât mai fragedă sunt
cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa.

PLANIFICARE ANUALĂ

SEMESTRUL I

NR. TEMA MODALITĂŢI DE OBIECTIVE

CRT. REALIZARE OPERAŢIONALE
1. „Paşi spre un Activitate practică
Să identifice soluţii la
mediu mai de ecologizare a problemele de mediu ivite;
curat!” curţii grădiniţei Să participe activ la acţiunea de
curăţenie a curţii grădiniţei;
2. „Semnele Observare – Să observe parcul în anotimpul
toamnei” plimbare în parc toamna;
Să cunoască factorii de mediu
care influenţează aspectul
copacilor, florilor din parc;
3. „Alergând Activitate practică Să colecţioneze frunze uscate;
după o frunză” de Să clasifice frunzele în funcţie
studiere,colecţionare de formă, culoare, mărime.
şi clasificare
4. „Culorile Pictură să obţină efecte plastice prin
toamnei combinarea culorilor sau alte
tehnici (fuzionare,
presare,suprapunere);
să denumească culorile
obţinute;
5. „Copăcelul” Povestirea copiilor Să cunoască aspecte din viaţa
după un şir de copacilor pe parcursul celor
ilustraţii patru anotimpuri;
Să sesizeze hărnicia copiilor
care plantează copaci în curtea
grădiniţei;
6. „Salvăm Activitate de Să manifeste respect faţă de
copacii!” colectare a natură;
deşeurilor de hârtie Să conştientizeze necesitatea de
a recicla hârtia;
7. „Copacul Joc de mişcare în aer Să arate prin mişcări ceea ce
însufleţit!” liber simt faţă de natură, faţă de
copacul „adoptat”, prin
pantonimă.
8. „Copiii – Lectură după Să enumere animalele
prietenii imagini domestice şi sălbatice;
animalelor!” Să facă distincţia între
caracteristicile animalelor
redate în poveşti şi realitate;
9. „Acvariul din Activitate practică Să participe la amenajarea
sala de grupă” de amenajarea unui acvariului din sala de grupă;
acvariu Să denumească peştii care sunt
în acvariu;
10. „Restaurantul Învăţarea unui Să interpreteze cântecul în
păsărelelor cântec colectiv;
Să înţeleagă de ce trebuie să
dăm mâncare păsărelelor o dată
cu venirea iernii;
11. „Fapte bune” Memorizare Să enumere faptele bune redate
de Victor în textul poeziei;
Tulbure Să manifeste grijă pentru
păsările care rămân la noi,
presărând firimituri pe pervazul
ferestrei, realizând o faptă bună;
12. „Legenda Lectura educatoarei Să înţeleagă de ce bradul este
bradului” înfrunzit tot timpul anului;
 Să precizeze importanţa
copacilor în menţinerea
echilibrului ecologic;
13. „Bradul Activitate practică Să confecţioneze clopoţei,
împodobit!” globuri şi ghirlande pentru brad
din materiale reciclabile (hârtie,
deşeuri din plastic);
Să manifeste creativitate în
realizarea lucrărilor;
14. „Pic-Pic şi Povestire Să sesizeze efectul picăturilor
Pica-Pica” de de ploaie asupra plantelor,
Liliana vieţuitoarelor;
Trăsnea Să argumenteze rolul apei în
menţinerea sănătăţii;
15. „Circuitul apei Joc - exerciţiu Să enumere stările apei în
în natură” natură;
Să cunoască factorii care
poluează apa;
16. „Apa Memorizare Să cunoască formele în care se
călătoare” - găseşte apa pe pământ( râuri,
anonim fluvii, mări, oceane);
Să înţeleagă care este
importanţa apei pentru viaţa
oamenilor, plantelor şi a
animalelor;
17. „Tot ce e pe Audiţie - cântec Să înţeleagă importanţa fiecărui
lume” lucru existent pe pământ;
Să exprime starea sufletească
creată de muzica audiată;

SEMESTRUL II

NR. TEMA MIJLOC DE OBIECTIVE

CRT. REALIZARE OPERAŢIONALE
1. „Vreau să ştiu!” Convorbire – Să cunoască reguli de minimă
întâlnire cu un protecţie a naturii;
reprezentant al Să înţeleagă efectele
Agenţiei pentru secundare, negative ale
protecţia mediului activităţii omului asupra
mediului;
2. „Nu faceţi ca ei!” Lectură după Să identifice manifestările
imagini neadecvate faţă de mediu ;
Să adopte un comportament
care să nu provoace apariţia
unor probleme de mediu;
3. „Suntem mici, Activitate de Să participe alături de adulţi la
dar harnici!” colectare selectivă acţiuni de colectare selectivă a
a deşeurilor de deşeurilor;
hârtie şi pet-uri Să înţeleagă importanţa
colectării selective;
4. „Eco- Activitate practică Să confecţioneze mărţişoare
mărţişoare!” de confecţionare de din materiale reciclabile;
mărţişoare Să găsească o utilitate
obiectului realizat;
5. „Primăvara – o Spectacol festiv Să recite poezii cu conţinut
rază de soare în dedicat sosirii adecvat temei;
sufletul copiilor!” primăverii Să interpreteze cântece în
colectiv;
Să exprime prin jocuri
sentimentele de bucurie
pentru venirea primăverii;
6. „Apa este viaţă! Concurs organizat Să înţeleagă importanţa apei
Nu o risipiţi!” cu prilejul Zilei pentru continuitatea vieţii pe
Mondiale a Apei pământ;
Să înţeleagă necesitatea
economisirii apei;
7. „Pădurea şi Desen din Să aplice în situaţii noi
prietenii ei!” imaginaţie tehnicile de lucru învăţate
pentru realizarea unor
compoziţii originale;
Să valorifice lucrările în
amenajarea unei expoziţii;
8. „Se întorc Convorbire cu Să descrie fenomenul de
păsările suport ilustrativ migrare al păsărilor călătoare;
călătoare!” Să precizeze necesitatea
protejării şi ocrotirii mediului
specific de viaţă al păsărilor;
9. „Carnaval în Activitate practică Să confecţioneze măşti din
lumea păsărilor!” materialele puse la dispoziţie;
Să utilizeze măştile la
carnavalul păsărilor;
10. „Micul ecologist” Memorizare Să înţeleagă mesajul poeziei;
Să manifeste sensibilitate faţă
de natură;
11. „Pământul e ca Joc didactic de Să enumere elementele
un copil, ce verificare a necesare vieţii pe Pământ;
trebuie îngrijit!” cunoştinţelor Să enumere cauzele care
determină dezechilibre în
natură;
Să găsească soluţii pentru
salvarea planetei şi implicit, a
animalelor şi a plantelor;
12. „S.O.S.- Activitate practică Să participe, alături de adulţi,
deşeurile sufocă de ecologizare în la acţiunea de ecologizare a
Pământul!” parcul din parcului;
apropierea Să distribuie „fluturaşi” cu
grădiniţei mesaje ecologice, trecătorilor
din parc;
.13. „Cei trei R” Memorizare Să numească tipurile de
materiale care pot fi reciclate,
refolosite, recondiţionate.
Să cunoască modalităţi de
reducere a cantităţilor mari de
gunoi, materiale considerate
deşeuri.
14. „Ce este Convorbire Să înţeleagă care sunt factorii
poluarea? Cauze ce poluează oraşul;
şi efecte.” Să exprime modalităţi
concrete de combatere a
poluării;
15. „Parcul visat de Desen din Să exprime în desen aspecte
copii!” imaginaţie din parcul „visat”;
Să ilustreze modalităţi de
protecţie a mediului;
16. „Secretul Activitate practică Să observe condiţii optime de
florilor” în grădina de flori dezvoltare a plantelor;
Să găsească măsuri de
protecţie a plantelor pentru o
bună dezvoltare ;
17. Aşa da! Aşa nu! Joc didactic Să precizeze norme şi reguli
de comportare atentă faţă de
natură;
Să compună mesaje de
protecţie a naturii şi respectare
a formelor ei de manifestare;

MODALITĂŢI DE EVALUARE
- Realizarea sub îndrumarea educatoarei şi a părinţilor a unor colecţii de plante,
seminţe, frunze sau alte materiale din natură,mape,albume de fotografii.
- Portofolii pe teme date care să cuprindă imagini şi informaţii culese din diverse
surse.
- Activităţi de ecologizare a unor mici zone din localitatea fiecăruia.
- Activităţi de ecologizare în parcuri din apropiere.

Realizarea unor desene având ca teme natura cu tot ce are ea mai frumos ,dar şi
poluarea şi efectele ei devastatoare ,finaalizate intr-o expoziţie în care se vor
înmâna diplome pentru cele mai reuşite lucrări.

Aplicaţie practică:
• Proiectaţi un opţional specific domeniului educaţiei ecologice pentru o temă şi
un nivel de grupă la alegere.

III.2 AUXILIAR PENTRU ACTIVITATEA OPŢIONALĂ

Obiectivele educaţiei ecologice în toată lumea sunt asemănătoare: să

menţinem şi să îmbunătăţim calitatea mediului, să prevenim problemele mediului
în viitor. Pe de o parte, educaţia de mediu înseamnă informarea şi sporirea
cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Copiii învaţă despre încălzirea
globală, deşeuri solide şi alte probleme ale mediului, despre ecologie şi cum
„funcţionează” pământul, despre urmările degradării mediului şi învaţă care este
rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor mediului.
Pe de altă parte, educaţia ecologică sporeşte conştientizarea problemelor şi
înţelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii şi înţelegerii,
ajutându-i pe copii să-şi evalueze şi să-şi clarifice sentimentele în ceea ce priveşte
mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Ajută fiecare persoană să
înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie
abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu.
Educaţia ecologică este şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi
plantarea unui copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând
un impact negativ cât mai mic asupra mediului. Şi, în final, educaţia mediului
accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean – de la scrierea efectivă a unei
scrisori până la influenţarea consiliilor locale sau a oamenilor politici de stat şi a
instituţiilor internaţionale.
În mod specific, educaţia de mediu accentuează aceste cinci obiective:
Conştientizarea: ajută copiii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg
mediul şi problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi
stimulentele, de a procesa, rafina şi extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea
acestor abilităţi noi în mai multe contexte.
Cunoaşterea: ajută copiii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea
mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi
rezolvate problemele legate de mediu.
Atitudinea: ajută copiii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru
mediu, motivaţia şi devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului.
Deprinderi: ajută copiii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării
problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.
Participarea: ajută copiii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi
abilităţilor dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor
conduce la rezolvarea problemelor mediului.
Mulţi oameni susţin că,copiii de pretutindeni – în special din zonele urbane
– pierd legătura cu lumea naturală. În multe locuri, experienţele în aer liber nu
sunt o parte obişnuită a instrucţiei; experienţele în aer liber se reduc adesea la
câteva ieşiri în gradiniţă şi clasele primare în loc ca ele să fi fost folosite de-a
lungul întregii perioade de şcolarizare a elevului. Aducerea copiii în mediul
înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui program conştient de
educaţie a mediului. Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe
copiii să-şi înţeleagă propria comunitate, sistemele naturale şi problemele
mediului.
Folosirea mediului ca sală de clasă este de asemenea un mod de a aduce
copiii mai aproape de natură. De exemplu, mulţi profesori de limbă maternă (în
Statele Unite, Danemarca) îşi duc elevii în natură la orele de lectură şi pentru a le
stimula creativitatea în exprimarea scrisă. Mulţi profesori de ştiinţe şi matematică
folosesc mediul ca un laborator în care elevii îşi efectuează investigaţiile şi
experimentele.
Este de asemenea important să fii sensibil la realităţile problemelor de mediu cu
care se confruntă comunitatea. Mulţi dintre copiii şi familiile lor pot fi direct sau
indirect responsabili pentru problemele de mediu pe care copiii le investighează.
De exemplu, în oraşe mari, mulţi dintre părinţii copiilor, probabil, lucrează în
fabrici care poluează aerul şi apa. Şi lângă păduri, poate unii dintre copiii şi
familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema braconajului şi a
tăierii excesive de copaci. Unul din scopurile programului de educaţie ecologica
este să ajuţi copiii să-şi dezvolte capacitatea de a gândi – atât critic cât şi creativ.
Un copil care ar putea face parte într-o zi din consiliul local va fi cel mai eficient
dacă el sau ea va putea să cântărească bine opţiunile, să identifice alternativele, să
comunice, să pună întrebările corecte, să analizeze sugestiile cetăţenilor, şi să ia
decizii. La fel poate fi pentru un copiii care ar putea fi într-o zi proprietar de
pământ care încearcă să decidă cum să-şi administreze pământul sau pentru un
cetăţean căruia i se cere să se implice intr-o problemă care afectează mediul şi
comunitatea.
Educaţia ecologică cultivă şi un sistem de valori. Deoarece copiii se
maturizează, sistemul de valori pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi
deciziile pe care ei le iau referitor la toate aspectele vieţilor lor, inclusiv
problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă vieţii unei persoane,
ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Există o legătură
strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului
înconjurător.
Un program educaţional al mediului poate face mult pentru a da putere copiilor
să-şi îmbunătăţească calitatea vieţilor lor şi a celorlalţi. Iar această putere poate
duce la amplificarea sentimentelor de mândrie şi auto-respect. Când copiii iau
parte la un proiect al comunităţii pentru a ajuta la îmbunătăţirea calităţii mediului
sau la rezolvarea unei probleme a comunităţii, ei se ajută pe sine şi îi ajută şi pe
ceilalţi în acelaşi timp. Ei îşi afirmă propriile valori şi văd că acţiunile lor
contează.
Mediul – ce reprezintă pentru noi, ce defineşte acest termen?
Mediul poate fi definit ca tot ce se află în jurul nostru, vieţuitoarele şi obiectele.
Este esenţial pentru noi toţi, reprezentând hrana, adăpostul, apa şi spaţiul, fără de
care nu am putea trăi. Este aerul pe care îl respirăm, soarele care ne dă căldura,
apa şi hrana care ne întreţin organismul, reprezintă acoperişul deasupra capetelor
noastre, plantele, animalele, pietrele şi pârâurile, oceanele şi munţii, insulele
îndepărtate, tot ce se poate vedea, simţi, mirosi, auzi sau gusta. Reprezintă viaţa
pentru noi, fără el nu am putea supravieţui.Această activitate este o introducere în
educaţia ecologică, copiii vor începe să se gândească la definiţia “mediului” şi la
importanţa lui
Materiale necesare: Materiale pentru desen, markeri, creioane colorate, hârtie,
coli mari de desen, cretă şi tablă
Modul de desfăşurare:
Formaţi grupe de câte 4-5 copii. În cadrul grupelor, copiii definesc “mediul” pe
baza informaţiilor discutate cu colectivul clasei. Acordaţi-le cinci minute pentru
această activitate. După definirea termenului, copiii continuă munca în grup,
jucând un joc. Fiecare grupă reprezintă o echipă, căreia copiii încearcă să-i
găsească un nume. Având în vedere că găsirea unui nume adecvat durează mult
timp, profesorul poate numerota echipele. Fiecare grupă întocmeşte o listă
desenată cu lucruri din mediu, activitate pentru care au 10 minute. După expirarea
timpului, câte un reprezentant al fiecărui grup lipeşte pe flipchart lista întocmită.
Profesorul adună listele şi subliniază sau taie lucrurile comune care apar şi pe alte
liste ale echipelor. Câştigă acea echipă pe a cărei liste apar cele mai multe cuvinte
ce nu figurează şi pe alte liste. Fiecare cuvânt reprezintă un punct, profesorul
adună punctele şi anunţă câştigătorul. .
Culegere de cuvinte
Copiii vor strânge cuvinte şi expresii utilizând termenul “mediu” şi vor crea o
culegere de cuvinte cu scopul lărgirii vocabularului lor pe tema cuvântului
“mediu”.
Materiale necesare: bloc de desen, creioane, jetoane, imagini decupate
Modul de desfăşurare:
1. La începutul anului le explicăm elevilor că vor învăţa multe lucruri noi despre
mediu.
2. Le explicăm că întreaga clasă va lucra împreună şi vor învăţa noi cuvinte legate
de conceptul“mediu”. Le vom arăta blocul de desen pe care întreaga clasă îl va
folosi pentru a nota noile cuvinte învăţate. Caietul va fi pus în faţa clasei pentru a
putea fi văzută de toţi copiii.
3. Ori de câte ori copiii vor avea o activitate legată de mediu le vom aminti să se
gândească la cuvintele noi învăţate care trebuie trecute pe coala de hîrtie. Pe
aceasta vor fi trecute şi cuvintele auzite, dar neînţelese de către elevi.
Mulţumire mediului
Toate lucrurile care ne înconjoară provin din “resursele” mediului. Nu am fi în
stare să înregistrăm sau să ascultăm muzică fără materiale din mediu din care să
se obţină CD-urile şi instrumentele; nu am putea folosi internetul, n-am putea sta
de vorbă cu prietenii prin telefon, n-amavea case, n-am conduce maşini, n-am
purta îmbrăcăminte, n-am avea nici un fel de obiect sau instrument fără a utiliza
resursele provenite din mediul care ne înconjoară.
Prin această lecţie copii vor învăţa mai multe despre felul cum se transformă
resursele mediului în obiectele lor favorite. Vor juca un joc pentru a descoperi
care sunt obiectele preferate ale colegilor.
Materiale necesare: materiale de desen, hârtie şi spaţiu suficient pentru
desfăşurarea activităţii
Modul de desfăşurare:
Fiecare copil se gândeşte în sine la obiectul lui preferat, acesta neputând fi o fiinţă
(plantă, animal, om). Nimeni nu îşi spune secretul până la începerea jocului. Copii
se împrăştie prin sala de clasă şi fără a se uita pe coala vecinului, fiecare îşi
deseneză obiectul preferat. Pentru a fi bine delimitaţi unul de celălalt, copii pot să
clădească “bariere” din cărţi. Activitatea de desen are loc timp de 15 minute, timp
în care trebuie să precizeze şi materialul din care e creat obiectul.
Împerecheaţi copii, încercând să creaţi perechi din copii care s-au situat departe
unul de celălalt la începutul jocului. Scopul jocului este ghicirea obiectului
preferat de persoana din pereche.
Punând întrebări referitoare la resursele utilizate pentru fabricarea obiectului,
copii vor ghici care este obiectul preferat al colegilor lor. Vor descoperi astfel
materialele, părţile obiectului şi în sfârşit obiectul. Fiecare copil trebuie să joace
ambele roluri: cel al interogatorului (ghicitorului) şi a celui care răspunde la
întrebări. (15 minute)
Deşeurile: o problemă actuală, pe care deseori n-o luăm în considerare
Copiii să cunoască cele mai importante surse de poluare, de producere a deşeurilor
şi să înţeleagă că acestea trebuie reduse; să încurajeze şi alţi copii să producă cât
mai puţine deşeuri.
Mediul înconjurător este afectat de foarte mulţi factori, unul dintre cei mai
dăunători fiind deşeurile, în special cele necolectate şi depozitate corespunzător.
Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă fiecare dintre noi şi-ar arunca gunoiul pe
stradă. Ar fi peste tot murdărie, nu ne-am putea mişca pe străzi.
Materiale necesare: Un cântar, deşeuri acumulate într-o zi, un sac menajer.
Modul de realizare:
1. Profesorul va aduna deşeurile produse într-o zi de colectivul clasei, punând
deoparte conţinutul coşului de gunoi. Va colecta separat deşeurile reciclabile şi
cele nereciclabile.
2. La începutul orei întrebaţi copiii dacă ei produc multe deşeuri.
3. După începerea discuţiei, surprindeţi copii prin a le arăta sacul cu deşeurile
produse în ziua precedentă de colectivul clasei.
4. Arătaţi-le conţinutul sacului/sacilor; dacă conţin şi materiale murdare, e
convenabil să purtaţi o mănuşă.
6. Întrebaţi oare ce se întâmplă cu deşeurile?
7. Discutaţi cu copiii despre materialele reciclabile : materialele plastice, metale,
sticlă, hârtie şi daţi şi exemple din fiecare; exemplele să nu coincidă cu cele aflate
în faţa clasei. Oare ce se poate produce din materialele reciclabile ? Există vreun
loc unde se efectuează reciclarea ?
8. Căutaţi acum care sunt materialele reciclabile şi cele ne–reciclabile din sacul
vostru şi în timp ce profesorul explică diferenţa dintre ele, dând şi exemple,
puneţi-le în saci diferiţi.
Primejdiile (riscurile) mediului
Copiii îşi vor exprima cunoştinţele despre mediu sub forma unui joc .
Materiale necesare: flipchart, jetoane
Modul de realizare:
1. Întreaga clasă va juca un joc.
2. Împărţiţi clasa în trei grupe, unul dintre copii va fi arbitrul jocului şi el îl va
ajuta pe profesor să urmărească care dintre copii şi-a ridicat primul mâna.
3. Fiecare echipă să îşi aleagă un nume, pentru ca arbitrului să îi fie mai uşor să
recunoască participanţii.
4. Explicaţi regulile jocului:

Clasa va juca un joc despre diferitele categorii de mediu

În fiecare rundă sunt cinci categorii cu câte cinci întrebări care au valori între
1bulina şi 5 buline.
Întrebarea de 1bulina este cea mai uşoară, cea 5 buline de e cea mai grea.
Fiecare grup îşi alege un reprezentant, care va răspunde la întrebări.
Când reprezentantul ştie răspunsul, ridică mâna, iar profesorul ascultă răspunsul
dat de grupa care a ridicat prima mâna. Dacă echipa spune răspunsul corect,
primeşte puncte, dacă răspunsul e greşit, i se iau puncte. Oricine răspunde, deşi
nu e din grupa celor care au ridicat primii mâna, pierde puncte. Aceste puncte îi
fac pe copii să răspundă numai în cazul în care sunt solicitaţi. Echipa care a
răspuns corect, poate pune următoarea întrebare. Există o limită de timp de 10
secunde dacă o echipă a ridicat mâna şi până să dea răspunsul După fiecare rundă,
anunţaţi scorul şi câştigătorul jocului