ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

NATALIA ODOLEANU

DEZVOLTAREA COMPETENŢEI
DE SOLUŢIONARE A PROBLEMELOR DE MEDIU

SUPORT DIDACTIC PENTRU PROFESORI

Chişinău, 2015
CZU 37.016.046:502
O-24
Aprobată pentru editare
de Consiliul Ştiinţifico-Didactic al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei

Lucrarea a fost elaborată în cadrul proiectului: „Principii şi metode de integrare

naţional-europeană a valorilor educaţiei umaniste în gimnaziu şi liceu”.

Coordonator: TAMARA CAZACU, doctor în pedagogie

Autor: NATALIA ODOLEANU

Au mai colaborat:
V. ŞCHIOPU, avocat, BAA „AMI & partenerii”
R. ŞCHIOPU, Cabinetul Avocaţilor „A. Celenghir”
R. CALMÂŞ, profesor, grad didactic superior, LT „M. Eminescu”, mun. Chişinău
L. ŞVEŢ, profesor, grad didactic I, Gimnaziul „Alcedar”, or. Şoldăneşti
L. UNGUREAN, profesor, grad didactic superior, LT „C. Stere”, or. Soroca
A. GLADIUC, profesor, grad didactic superior, LT „C. Stamati”, r. Ocniţa
V. MORARU, profesor, grad didactic superior, LT „B.P. Hasdeu”, or. Bălţi
G. BALAN, profesor, LT s. Lăpuşna, r. Hânceşti

Recenzenţi:
 Ştefania Isac – dr., conf. univ., IŞE
 Maria Hadîrcă – dr., conf. cercet., IŞE
 Nina Mihalachi – profesoară, grad didactic superior, LT Mihai Eminescu,
mun. Bălţi

Redactor: STELA LUCA

Redactor tehnic: MARINA DARII
Corector: NICOLETA OMBUN

Toate drepturile rezervate. Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă, memorată într-un sistem de calcul sau
transmisă, în orice formă şi prin orice mijloace electronice, mecanice, fotocopiere, înregistrare sau altele, fără acordul în scris
al Institutului de Ştiiinţe ale Educaţiei.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Odoleanu, Natalia.
Bune practici: Dezvoltarea competenţei de soluţionare a problemelor de mediu. Suport didactic pentru profesori
/ Natalia Odoleanu; au colab.: V. Şchiopu [et al.]; Acad. de Ştiinţe a Rep. Moldova, Inst. de Ştiinţe ale Educaţiei. –
Chişinău: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015 (Tipogr. „Cavaioli”). – 38 p. , fig., tab.
Bibliogr.: p. 37-38 (36 tit.). – 50 ex.
ISBN 978-9975-48-078-9.

© Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015

2
 Stimaţi profesori!

Educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului este un aspect-

model de integrare a diferitor conţinuturi studiate în învăţământul
preuniversitar, care are ca scop formarea mai multor competenţe, inclusiv
şi a celei de soluţionare a problemelor de mediu. În prezent, când lumea
întreagă se orientează spre protecţia mediului, deci şi spre cunoaşterea lui
şi formarea unui comportament adecvat în asigurarea viitorului foarte
apropiat, dar şi îndepărtat, rolul educaţiei ecologice şi pentru protecţia
mediului devine unul predominant.
Or, mediul în care noi, oamenii, existăm, este o Valoare pentru
fiecare persoană. Odată ce beneficiem de mediu, de toate bunurile naturii,
aici ne trece viaţa, creăm alte valori – şi atitudinea pentru mediu trebuie
să fie una cu adevărat responsabilă. În acest context, devine destul de
acut de a-i învăţa pe elevi să înveţe a soluţiona diferite probleme de
mediu.
În această lucrare sunt incluse un şir de tehnici aplicate de către
profesori (inclusiv şi de autori) la lecţiile de geografie, biologie, la orele de
dirigenţie, în activitatea extracurriculară.
În activitatea didactică aplicăm tehnici foarte variate. Propunem
spre aplicare doar o parte dintre ele – acelea, care au fost experimentate
de către autori şi s-au adeverit eficiente. În baza lor, pot fi elaborate şi
alte modele – la diferite unităţi de conţinut şi discipline şcolare.

Vă dorim succes!

Autorii

3
 ARGUMENT

Este bine cunoscut că educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului (EE-PM)

începe în familie, continuă în perioada preşcolară, se desăvârşeşte în învăţământul
preuniversitar, apoi continuă pe tot parcursul vieţii. În prezent, dezechilibrul ecologic
la scară globală generează îngrijorarea omenirii şi motivează necesitatea educaţiei şi
conştientizării ecologice în mod deosebit, absolut la toate nivelele.
Învăţământul preuniversitar poate oferi elemente ale educaţiei ecologice şi
pentru protecţia mediului prin diferite aspecte, atât la disciplinele obligatorii, cât şi la
cele opţionale. Rolul educaţiei ecologice este enorm, pentru că ea contribuie la
formarea convingerilor, conştiinţei şi a comportamentului ecologic, ca rezultat – la
formarea unor competenţe cu caracter ecologic, şi în primul rând – soluţionarea
problemelor de mediu de către elevi în viaţa lor cotidiană.
Tehnicile centrate pe activitatea profesorului şi ale elevului, cele participative,
ale lucrului în grup – toate pot facilita formarea competenţelor în mod eficient,
sensibilizând elevii faţă de problemele mediului. Ele pot marca pozitiv personalitatea
acestuia pentru viitor. Elevul format în acest sens este mult mai pregătit în
dezvoltarea competenţelor pentru mediu [1].
Procesul educaţional are drept scop dezvoltarea atitudinii pozitive a elevilor
faţă de problemele medului. Educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului include
informaţii privind starea mediului, dezvoltarea responsabilităţii personale şi civile a
elevilor, cunoaşterea interdependenţei tuturor formelor de viaţă pe Terra, dezvoltarea
unei gândiri pozitive ecologice şi formarea unui comportament ecologic adecvat [30].
Principalele obiective ale dimensiunilor menţionate o constituie:
 menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
 prevenirea apariţiei şi soluţionarea problemelor de mediu;
 conştientizarea diversităţii problemelor ecologice;
 dezvoltarea respectului faţă de mediu;
 analiza critică a problemelor de mediu la scară locală, globală;
 dezvoltarea competenţei de a lua decizii care să influenţeze pozitiv raporturile
cu mediul [29].
În opinia academicianului Constantin Mihăilescu, elementele educaţiei
ecologice pot fi sistematizate în două grupuri – înţelegere şi aprofundare. Primul grup
include relaţia dintre om şi mediul natural şi este determinată de forţe naturale
(factorii endogeni şi cei exogeni, inclusiv cosmici) şi cele sociale (credinţele religioase,
valorile etice şi morale, politica, economia, nivelul de dezvoltare a ştiinţei şi
tehnologiei etc.). Grupul al doilea include capacitatea de a folosi deprinderi raţionale,
de a construi argumente bazate pe numeroase exemple şi de a participa la discuţii şi
dezbateri publice. Practic, toate problemele ecologice apar ca rezultat al interacţiunii
nereuşite a acestor două grupe mari de forţe. Pentru soluţionarea corectă a
problemelor de protecţie a mediului se impune o cooperare complexă şi variată a
tuturor factorilor [20].

4
 Procesul educaţional, din perspectiva educaţiei pentru mediu, include
următoarele aspecte:
 conştientizarea „să ajuţi oamenii să devină conştienţi de faptul că sunt alegeri
pe care ei le pot face în calitate de consumatori, dar aceste alegeri pot avea
multiple implicaţii asupra mediului înconjurător”;
 cunoştinţele „ajută la înţelegerea interrelaţiilor din lumea vie, astfel încât
oamenii să înţeleagă cum interacţionează cu mediul, ce probleme pot apărea,
precum şi cum pot fi acestea rezolvate”;
 atitudinile – „tendinţe consistente de selectare preferenţială a unor alternative
de răspuns în situaţii specifice, pornind de la valori sau caracteristici
personale stabile”;
 aptitudinile – abilităţi, talente şi aptitudini – cu caracter individual „eficienţă şi
competenţe în efectuarea sau rezolvarea cu succes a unor sarcini sau activităţi
specifice”;
 implicarea încurajează elevii să-şi aplice cunoştinţele dobândite, să participe
activ la luarea deciziilor, să-şi susţină propria opinie. Acest proces poate duce
la schimbarea comportamentului individual şi creşterea încrederii de sine [20].
Elevul, competent ecologic, urmează să posede un comportament şi o cultură
ecologică, să poată să soluţioneze şi problemele mediului natural.1 Robert Dottrens
afirma că scopul educaţiei ecologice, ca componentă a educaţiei morale, trebuie să fie
pregătirea tinerilor pentru viaţa de mâine în spiritul respectului absolut pentru
valorile naturii, ale culturii naţionale şi universale şi nu numai de a transmite
cunoştinţe [34]. În acest context, relevante sunt cercetările realizate de către
J. Desinger, M. Monroe, W. Bluhm, T. Walk, G. Culen, G.T. Gardner, P.C. Stern.
Astfel, J. Designer, caracterizează comportamentul ecologic ca „un comportament
ferm, dar optimist, a unei gândiri pozitive, evitând accentuarea aspectelor
dezastruoase şi o abordare lipsită de speranţă în ceea ce priveşte efectele negative ale
activităţii omului asupra mediului.” [apud 36]. G.T. Gardner şi P.C. Stern (2002)
analizează comportamentul ecologic ca produs al manifestării capacităţii de
autocontrol asupra conduitelor emoţional-expresive în planul trăirilor interioare.
Comportamentul ecologic reprezintă modul în care conştiinţa ecologică,
formată prin educaţie, determină acţiuni şi atitudini etice fiecărui individ educat.
Conduita ecologică pleacă de la ideea transpunerii omului în situaţia părţii vătămate.
„Privită din punct de vedere ecologic, lumea apare într-un ansamblu independent,
planeta fiind, de fapt, un simplu vehicul spaţial în care pasagerii trebuie să
împărtăşească în egală măsură bunurile, fără a atribui naturii o valenţă pozitivă,
implementată în interiorul minţii” [24].
În educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului (EE-PM), în permanenţă
accentul trebuie pus pe metodele avansate ale pedagogiei moderne, care urmăresc
mai puţin însuşirea de cunoştinţe, ci interpretarea şi utilizarea lor în situaţii

1 Ştiaţi că… Ideea ocrotirii naturii este sesizată încă din antichitate. În anul 242 î.e.n., în Asia, împăratul indian
Aşoka a dispus pe bază de lege, protecţia peştilor, animalelor terestre şi a pădurilor. El a înfiinţat „Abhaya-rana",
teritorii omologate cu actualele rezervaţii [19].
Ştiaţi că… Pliniu cel Bătrân menţionează în lucrarea sa „Naturalis historia" o lege care prevedea pedeapsa
capitală pentru acela care ar fi omorât o barză – pasăre ocrotită pentru că distrugerea şerpii veninoşi [19].

5
concrete, pentru ca omul să fie pregătit să facă faţă oricăror evenimente cu care
poate fi confruntat [16].
Subiectul enunţat are un scop formativ de pregătire a elevilor pentru a lua
decizii comportamentale adecvate privind protecţia mediului, pentru a decide – în
cunoştinţă de cauză şi din proprie iniţiativă – soluţionarea multitudinii de probleme
ecologice cu care se poate confrunta zilnic. Uneori, pot apărea conflicte între modelul
comportamental ecologic, teoretic, pe de o parte şi cel real, concret, practicat [16].
Formarea unui comportament ecologic adecvat este şi scopul şcolii, când
profesorii dirijează activitatea educaţională în scopul formării unui comportament
ecologic adecvat, în cadrul lecţiilor şi a activităţilor extracurriculare.
V. Tufescu a menţionat necesitatea ca fiecare tânăr cetăţean să cunoască
realitatea ecologică şi să ţină seama de aceasta în activitatea sa, „întrucât natura
ţării este o mare bogăţie a întregului popor, nu numai a generaţiei actuale, ci şi a
celor viitoare” [31].
Cultura ecologică se bazează pe tabloul obiectiv al lumii, pe cel natural,
biosferic, cosmic, şi pe cel subiectiv al lumii, pe tabloul lumii interne, spirituale a
omului [29].
În condiţiile crizei ecologice mondiale, un rol important îi revine şi conştiinţei
ecologice, care trebuie să contribuie la formarea unei culturi ecologice a
personalităţii umane. Cultura ecologică presupune cunoaşterea profundă a legităţilor
dezvoltării naturii şi societăţii, a interdependenţei omului cu mediul înconjurător,
conştientizarea necesităţii de a ocroti natura, a prognoza fenomenele ce au loc în
natură, a folosi cât mai raţional resursele naturale.
Între conştiinţa ecologică şi cultura ecologică există o relaţie indisolubilă de
interdependenţă. Cultura ecologică reprezintă baza conştiinţei ecologice a elevului.
Formarea şi dezvoltarea culturii ecologice se poate realiza cu succes numai într-o
societate ecologică, care are ca obiectiv optimizarea şi armonizarea interacţiunilor
dintre societate, om şi natură. Cultura ecologică presupune spiritualitatea şi
activitatea creatoare, responsabilă atât faţă de destinele societăţii, cât şi ale naturii,
ale mediului. Formarea culturii ecologice a elevului ar fi imposibilă fără o reflecţie
filosofică şi o înţelegere a esenţei şi importanţei ştiinţelor ecologice.2
Necesitatea unei educaţii ecologice şi pentru protecţia mediului a luat
amploare la începutul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, ca rezultat al conştientizării
pericolelor ce ameninţă umanitatea şi patrimoniul său natural. Conferinţa Naţiunilor
Unite privind mediul înconjurător, organizată la Stockholm, în anul 1972, atrage
atenţia asupra caracterului prioritar al problemelor ecologice. Scopul educaţiei
ecologice este de a preveni deteriorarea mediului. Astfel, omul trebuie să acţioneze
conştient pentru menţinerea şi îmbunătăţirea permanentă a calităţii acestuia şi a fi
competent în soluţionarea problemelor de mediu. Actualmente societatea umană se
confruntă cu o serie de probleme: limitarea rezervelor şi resurselor naturale,
degradarea continuă a mediului, efectele încălzirii globale etc. Acestea, pe parcurs,
au devenit probleme grave pentru umanitate. De aceea vital este să dezvoltăm
educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului în învăţământul actual [11].

2 Ştiaţi că… În secolul al XIV-lea a fost emisă în Anglia prima lege împotriva poluării de către regele Eduard al
II-lea, care interzicea folosirea cărbunelui la încălzitul locuinţelor din Londra. … În secolul al XVI-lea, Sigismund
al III-lea, a declarat teritoriile de pe cuprinsul Poloniei în care mai trăia bourul, zone protejate [19].

6
 EE-PM, în practica internaţională, se realizează în mod diferit. Doar printr-un
parteneriat global pentru o dezvoltare durabilă vom percepe cum este particularizată
educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului în diverse ţări, cu un nivel diferit de
dezvoltare, cum putem forma la elevi un comportament adecvat ecologic.
După anul 1970, în Europa au început să se introducă, în programele şcolare,
informaţii cu caracter ecologic. De exemplu, în Marea Britanie – „noua geografie” şi
elemente ale mediului; în Germania – educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului
se face la toate treptele de învăţământ; în Federaţia Rusă – se promovează educaţia
ecologică şi pentru protecţia mediului pentru menţinerea unui comportament adecvat
al tuturor locuitorilor ţării; în România – educaţia de mediu este o materie opţională;
în Statele Unite ale Americii s-a adoptat Legea Educaţiei Ecologice, prin care se
încurajează programele privind educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului prin
mai multe discipline de studiu privind mediul şi echilibrul ecologic; în Franţa, educaţia
se realizează prin geografie, istorie, educaţie cetăţenească; în Japonia educaţia
ecologică a devenit o politică naţională, fiind introdusă la toate treptele de învăţământ;
în Venezuela, educaţia ecologică este integrată în dezvoltarea şcolii; în Columbia, EE-
PM constituie un tot întreg cu aspectele economice şi social-politice; în Vietnam şi
China, un accent deosebit se pune pe cunoaştere şi protejarea mediului [2].3
În Republica Moldova, în scopul formării unui comportament ecologic adecvat,
prin curriculum se aplică aceste intenţii, la disciplinele şcolare obligatorii, la
dirigenţie şi la orele opţionale: Educaţia ecologică, Surse de energie regenerabilă,
Omul şi mediul ambiant, Protecţia mediului înconjurător. Astfel, EE-PM, fiind şi o
orientare a Noilor Educaţii, trebuie să fie realizată la toate treptele educaţiei, în toate
sistemele educaţionale. Odată cu constituirea educaţiei ecologice şi pentru protecţia
mediului, se conturează un şir numeros de concepte pedagogice noi, precum: cultură
ecologică, conştiinţă ecologică, atitudini ecologice, conduită şi comportament ecologic.
Competenţa formării unui comportament ecologic adecvat şi a soluţionării de
către elev a problemelor de mediu este una integratoare şi specifică disciplinei
Geografie, dar şi altor discipline şcolare. Dezvoltarea competenţei de soluţionare a
problemelor de mediu în învăţământul preuniversitar se poate realiza printr-o varietate
de activităţi educaţionale. Elevii, sub îndrumarea profesorului, însuşesc cunoştinţe, îşi
formează priceperi, deprinderi, îşi dezvoltă aptitudini şi atitudini, devin deci
competenţi din punct de vedere ecologic. Realizarea acestor acţiuni este asigurată de
diferite strategii privind organizarea predării–învăţării, folosind materiale didactice,
aplicaţii de teren, mijloace audio-vizuale. Metodele şi tehnicile ce pot fi folosite în
educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului trebuie să fie adaptate în funcţie de
particularităţile de vârstă ale elevilor. În scopul EE-PP pot fi aplicate tehnici variate,
atât tradiţionale, cât şi complementare. Important este ca ele să fie aplicate corect şi
la momentul potrivit.

3
Ştiaţi că… Emil Racoviţă înfiinţează în 1920, la Cluj, primul Institut de speologie din lume, întemeiază asociaţia de
turism „Frăţia munteană", care avea printre scopuri „să apere munţii şi pădurile de devastări", prevăzând în statut
şi o secţiune a parcurilor şi rezervaţiilor naturale [19].
Ştiaţi că… Orânduiala de pădure”, pentru Bucovina, primul Cod silvic românesc, tipărit în anul 1786, în limbile
română şi germană includea norme de întreţinere şi tăiere a pădurii; nu era voie să se taie, „decât atâţia arbori cât
puteau să se refacă…”; se interzicea arderea focurilor, doborârea frunzei pentru animale, ruperea cojii sau greblatul
muşchiului de pe copaci, păşunatul oilor şi caprelor [19].

7
 METODOLOGII EFICIENTE
Tehnica Conversaţia euristică, în care predomină comunicarea orală iniţiată
de profesor, e orientată special pentru activitatea operaţiilor logice ale gândirii elevului,
necesare în procesul de descoperire şi de valorificare a cunoştinţelor şi a capacităţilor
proiectate conform obiectivelor instituţionalizate la nivelul curriculumului şcolar [5].
Întrebări aplicate în timpul conversaţiei euristice pe parcursul studierii unităţilor
de conţinut privind protecţia mediului în diferite clase (Tabelul nr. 1).

Tabelul nr. 1. Modele de întrebări pentru conversaţia euristică [21]

Tipuri Exemple
Frontale Profesorul: De ce se produc ploile acide?
Profesorul: Elena, ce te face să susţii că degradarea solurilor în
Directe
Republica Moldova influenţează puternic economia ţării?
Elevul: Ce efecte negative pentru natură are construcţia lacului de
Inversate acumulare Costeşti-Stânca?
Profesorul: Dar tu ce părere ai referitor la această problemă?
Traian: Nu credeţi că construcţia unei centrale hidroelectrice
De releu/ distruge mediul?
de completare Profesorul: Traian a pus o problemă extrem de actuală. Ce părere
aveţi voi despre aceasta?
Profesorul: Bogdan şi-a exprimat anterior opinia că şi activitatea
omului influenţează asupra peisajelor naturale. Voi cum
De revenire
consideraţi, peisajele naturale pot fi influenţate de activitatea
economică?
Profesorul: Vă rog, rezumaţi părerea voastră despre importanţa
mediului în Republica Moldova.
Profesorul: Analizaţi următorul caz: de pe un versant plantat cu
nucari, s-au tăiat copacii pe mari suprafeţe. Rezumaţi ce schimbări
se pot produce pe acest versant. Care este rolul terasării acestui
versant? De ce este nevoie de drenarea versantului?
Imperative
Profesorul: Vă rog, rezumaţi opinia voastră referitoare la
necesitatea soluţionării problemei influenţei transporturilor asupra
sănătăţii oamenilor. Analizaţi următorul caz: poluarea acustică
influenţează negativ asupra sistemului nervos şi a celui cardio-
vascular al omului. Explicaţi, cum poate fi prevenită agravarea
poluării acustice într-un oraş mare.
Profesorul: Şi totuşi, este adevărat sau nu că valorificarea
raţională a resurselor naturale ar fi o măsură de păstrare şi
De controversă
ameliorare a calităţii mediului în ţara noastră? Doar ştim că orice
implicare a omului în natură duce la modificarea mediului natural!

Tehnica REQUIEST [30] constă în lectura unui text ştiinţific, ce se poate

combina cu alte tehnici de muncă intelectuală. RQ este oportun pentru realizarea
sensului. Participă un număr par de elevi, în funcţie de volumul textului, timp de 15-30
de minute. Pentru realizare, profesorul pregăteşte un text ştiinţific, clar delimitat în
alineate aproximativ egale ca volum. Se formează perechi, elevii vor lucra împreună pe
parcursul activităţii.

8
 Se explică tehnica RQ: grupaţi câte doi, elevii citesc textul şi se opresc după fiecare
alineat, pentru ca unul dintre parteneri să răspundă la întrebările celuilalt. Procedura se
repetă după fiecare alineat, inversându-se rolurile. La sfârşitul activităţii, profesorul
poate să analizeze demersul, rugându-i pe elevi să enunţe cele mai interesante sau cele
mai dificile întrebări. Se poate proceda la fel şi cu răspunsurile, fapt ce va spori gradul de
responsabilitate în realizarea sarcinii şi va reclama depăşirea stereotipurilor, renunţarea
la clişee. Există o varietate mare de texte în acest scop.
De exemplu, primul alineat:
„Pădurea reprezintă „plămânii planetei”. Astfel, 1 km² de pădure ecuatorială
„produce” zilnic 11 tone de oxigen – de 10 ori mai mult decât aceeaşi întindere de preerie şi
de 20 de ori mai mult decât o suprafaţă similară de ocean. Pădurea consumă dioxid de
carbon. 2/3 din oxigenul planetei, consumat de lumea vie, de industrie sau autovehicule,
este furnizat atmosferei de către arbori şi arbuşti. Un fag matur produce 1,7 kg oxigen în
fiecare oră şi prelucrează 2,35 kg de CO2 emanat din ţevile de eşapament ale maşinilor.
Astfel se purifică 4 800 m³ de aer/oră, asigurându-se nevoile zilnice de oxigen a 64 de
oameni. Cantitatea de oxigen produsă de un stejar în timpul vieţii este suficientă pentru un
om timp de 20 de ani.”
 Model de întrebare pentru primul alineat: De ce pădurile ecuatoriale pot fi
numite „fabrici de oxigen”?
Alineatul al doilea:
„Pădurea este un factor de menţinere a echilibrului ecologic: stabilizează clima
locală şi conservează calitatea solului. Distrugând pădurile, omul a deschis calea aridităţii
şi secetei, favorizând răspândirea deşerturilor pe vaste întinderi din Africa, Orientul
Apropiat şi alte părţi ale globului. Defrişările excesive au dus la eroziunea solului. Ciclonii,
incendiile forestiere, bolile plantelor, alunecările de teren şi alţi factori naturali au, în
prezent, o influenţă minimă în comparaţie cu defrişările.”
 Model de întrebare pentru al doilea alineat: În ce constă rolul pădurii ca factor
de menţinere a echilibrului ecologic?
Dacă tehnica se aplică pentru prima dată sau textul este de un grad sporit de
dificultate, e posibil ca elevii să citească individual alineatul şi apoi, cu cărţile închise, să
adreseze întrebări profesorului. În acest caz, după lectura alineatului al doilea,
profesorul adresează întrebări elevilor. În situaţia, când elevul interogat nu va putea da
un răspuns suficient de clar, profesorul poate propune una dintre soluţii: se vor discuta
la sfârşit toate întrebările neelucidate; urmează să răspundă chiar cel care întreabă; se
revine la text şi partenerii găsesc împreună soluţia.

Tehnica Cubul [30]. În cazul aplicării acestei tehnici subiectul este studiat şi
prezentat din mai multe perspective. Se realizează prin următoarele etape de lucru: se
anunţă tema pusă în discuţie, elevii împărţindu-se în şase grupuri; se prezintă un cub
din carton cu faţete diferit colorate şi cu inscripţiile: Descrie, Compară, Asociază,
Analizează, Aplică, Argumentează. Se atribuie rolurile membrilor fiecărui grup:
cititorul – rostogoleşte cubul şi anunţă grupului cerinţa înscrisă pe faţa de deasupra;
ascultătorul activ/ cercetaşul – repetă sarcina, o reformulează pentru a fi înţeleasă de
fiecare membru, adresează întrebări profesorului; interogatorul – solicită idei legate de
modul de rezolvare a sarcinii de la membrii grupului; rezumatorul va fi raportorul
grupului – va trage concluziile, le va nota şi le va comunica întregii clase. Elevii lucrează
în grupuri (unii la tablă, alţii – în caiete, alţii – pe foi). Fiecare „raportor” prezintă modul

9
în care grupurile concrete au rezolvat cerinţa. În continuare se fac explicaţii, completări
de către profesor, căruia îi aparţine rolul de ”consultant”, ”participant”, ”observator”.
De exemplu, în clasa a 8-a, la studierea unităţii de conţinut „Problemele de
mediu”, pot fi abordate următoarele situaţii de învăţare (Tabelul nr. 2).4

Tabelul nr. 2. Model de aplicare a Tehnicii „Cubul”

Latura cubului Acţiunea elevului

Descrieţi principalele cauze care au provocat problemele de mediu
DESCRIEŢI în Republica Moldova, studiind fragmentul respectiv de text (se
indică alineatul şi pagina).
Comparaţi diferite modalităţi de valorificare a mediului în ţara
COMPARAŢI noastră, studiind fragmentul respectiv de text (se indică alineatul şi
pagina).
Asociaţi problemele de mediu cu vulnerabilitatea/valorificarea
ASOCIAŢI
componentelor naturii din localitatea voastră.
Analizaţi relaţiile dintre componentele naturii în cazul valorificării
ANALIZAŢI raţionale/ iraţionale a acestora, studiind imaginile alăturate (se
prezintă imagini pentru fiecare caz).
Aplicaţi modalităţi de soluţionare a unei probleme a mediului
APLICAŢI
natural din localitatea voastră.
Argumentaţi necesitatea soluţionării problemelor mediului natural
ARGUMENTAŢI
din Republica Moldova, analizând fragmentul respectiv de text.

Tehnica Pălăriile „gânditoare” [23]. Aceasta este o tehnică interactivă de

stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în
funcţie de culoarea pălăriei alese. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare:
alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg câte o pălărie de o
anumită culoare şi interpretează rolul, conform caracteristicilor fiecărei culori.
Elevii primesc cele 6 pălării „gânditoare” şi un fragment de text, pe marginea
căruia se va desfăşura discuţia. Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul
respectiv îşi îndeplineşte rolul – sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie. În
acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării „gânditoare” cooperează în
asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi
culoare, fiind conştienţi de faptul ce semnifică fiecare culoare. Această tehnică este
deosebit de eficientă la studierea unităţii de conţinut „Protecţia mediului” (Tabelul nr. 3).

Tabelul nr. 3. Model de aplicare a tehnicii Pălăriile „gânditoare”

Semnificaţia pălăriei Acţiunea elevului
Albă – informaţii, fapte. Identificaţi principalele probleme de
poluare a mediului din Republica Moldova,
analizând fragmentul de text.
Roşie – emoţii, sentimente, intuiţie. Precizaţi ce simţiţi în legătură cu situaţia
ecologică a apei în localitatea noastră: ce
vă place, ce vă displace?

4
Ştiaţi că… În Europa, prima rezervaţie naturală a fost creată în Franţa, unde Napoleon al III-lea, la insistenţele
pictorilor de la Şcoala de la Barbizon declară, la 14 august 1861, printr-un edict, pădurea Fontaneibleu rezervaţie
naturală [19].

10
Neagră – evidenţierea greşelilor, a Identificaţi punctele slabe ale problemelor
punctelor slabe, a pericolelor şi riscurilor. de poluare a mediului. De ce ar trebui să
acceptăm aceste situaţii?
Galbenă – o abordare constructivă, Stabiliţi punctele forte ale ideilor propuse,
pozitivă, evidenţierea avantajelor, a precizaţi avantajele utilizării acestui mod
opiniilor şi a posibilităţilor de concretizare de soluţionare.
a ideilor.
Verde – generarea de idei noi, identificarea Proiectaţi cât mai multe căi alternative de
de alternative, flexibilitate şi mobilitate. soluţionare a problemelor identificate.
Albastră – monitorizarea, definirea clară a Planificaţi etapele care trebuie parcurse în
problemei, realizarea privirii de ansamblu, soluţionarea problemelor. Formulaţi câteva
deducerea concluziei. concluzii.

Un exemplu de aplicare a tehnicii Pălăriile „gânditoare” pentru studierea unităţii

de conţinut „Tipurile de medii” e prezentat în tabelul ce urmează.

Tabelul nr. 4. Model de aplicare a tehnicii Pălăriile „gânditoare”

Pălăria Sarcina de învăţare

Identificaţi trei cauze ale dispariţiei unor specii de animale din
Albă
pădurile ecuatoriale, studiind fragmentul de text.
Precizaţi, ce simţiţi în legătură cu dispariţia diferitor specii de plante
Roşie cu lemn preţios din pădurile ecuatoriale. Relataţi, ce vă place şi ce vă
displace.
Neagră Explicaţi principalele cauze ale răspândirii braconajului în Africa.
Explicaţi, de ce este nevoie ca populaţia băştinaşă africană să ştie
Galbenă
despre dispariţia speciilor de plante şi animale.
Proiectaţi, cum poate fi utilizată materia primă alternativă
Verde
neanimalieră pentru necesităţile umane.
Propuneţi cel puţin două măsuri de soluţionare a problemei
Albastră
distrugerii lumii organice, studiind fragmentul de text/ imaginile.

Tehnica Proiectul [5] are un caracter interdisciplinar, prin care elevii au

posibilitatea să-şi dezvolte creativitatea şi personalitatea. În realizarea unui proiect
tematic se parcurg trei etape. La prima etapă se alege subiectul investigat şi se planifică
demersul didactic necesar pentru realizarea proiectului; se stabilesc obiectivele, se
analizează resursele materiale, umane, se aleg strategiile didactice în vederea derulării cu
succes a proiectului. În etapa a doua se realizează activitatea practică, documentarea şi
investigarea: elevii fac cercetări, înregistrează fapte şi date, explorează, filmează, discută
şi chiar dramatizează aspecte legate de noile achiziţii. Etapa a treia: se prezintă
informaţiile acumulate de către elevi.
De exemplu, informaţiile privind protecţia aerului. Astfel, în cadrul proiectului
„Protecţia aerului în Republica Moldova” s-au studiat următoarele aspecte: sursele de
poluare a aerului în Republica Moldova (au fost realizate scheme, colectate date
statistice); determinarea cantităţii de praf în aer în toate sectoarele oraşului Chişinău
(elevii au efectuat observări directe, au analizat, sintetizat şi evaluat datele obţinute).
S-au formulat concluzii despre starea aerului în oraşul Chişinău (au creat două filme:
Prima problemă ecologică a capitalei noastre, Măsurile de ameliorare a calităţii aerului în
oraşul Chişinău etc).

11
 Menţionăm necesitatea elaborării unor criterii de evaluare a proiectelor
ecologice, cu care elevii se familiarizează înainte de începerea lucrului. Astfel, vor fi
luate în considerare următoarele aspecte:
nivelul teoretic al dezvoltării subiectului;
importanţa subiectului pentru soluţionarea problemelor de mediu;
tratarea subiectului din diferite puncte de vedere;
căile propuse pentru soluţionarea problemei de mediu;
calitatea materialelor acumulate şi designul acestora etc.

Tehnica Brainstorming (asaltul de idei) [5] este o tehnică interactivă de

dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuţiile purtate dintre mai mulţi participanţi,
discuţii în cadrul cărora fiecare vine cu numeroase sugestii. În rezultat, se alege cea mai
bună soluţie. Calea de obţinere a acestei soluţii este de a stimula creativitatea în cadrul
grupului, într-o atmosferă lipsită de critică. Această tehnică surprinde două momente:
producerea ideilor şi evaluarea acestora. Brainstormingul reprezintă generarea ideilor
într-un interval scurt de timp.
Tehnica se realizează în câteva etape.
 Prima etapă: constituirea grupului, amenajarea spaţiului, echipamentelor.
Brainstormingul poate fi realizat şi frontal – cu toţi elevii odată.
 A doua etapă: enunţarea problemei, reformularea ei („Cum să facem să...”),
luându-se în considerare şi opinia moderatorului; alegerea unei formule esenţiale;
„încălzirea” – exersarea (în găsirea utilizărilor unui obiect, de exemplu);
brainstormingul propriu-zis; expunerea noilor idei după finalizarea tehnicii.
 Etapa a treia: stabilirea listei definitive a soluţiilor; analiza listei de către patru-
cinci „specialişti” (sau chiar de către membrii grupului); organizarea şi altor
evaluări ale soluţiilor propuse; posibilitatea organizării brainstormingului invers:
Se pune întrebarea: „În câte moduri poate eşua această soluţie?”.
De exemplu, la studierea unităţii de conţinut „Degradarea mediului aerian”, în
clasa a 12-a, s-a aplicat asaltul de idei în scris: elevii urmau să propună idei cum ar
putea fi protejat aerul în municipiul Chişinău. Timpul rezervat: 10 minute pentru scris,
7 minute pentru analiză şi comentarii. Elevii s-au aşezat în jurul mesei, având în faţă
câte o foaie. Pe masă era o foaie în plus. Participanţii au scris pe foaia personală câte o
idee privind problema discutată. Elevul care a terminat primul de scris, a pus foaia sa pe
masă, a luat foaia curată pe care a notat o altă idee. Al doilea elev, care a terminat de
scris, a luat foaia primului elev şi a dezvoltat ideea deja notată ş.a.m.d..5
Aplicarea continuă până când expiră timpul. Această tehnică se poate realiza şi
fără circulaţia foilor: în acest caz, fiecare elev îşi dezvoltă ideea proprie, examinând-o
multilateral, după care o prezintă colegilor. După expirarea timpului, s-au analizat toate
ideile: elevii şi-au luat foile, foaia rămasă a fost analizată de profesor. Fiecare participant
şi-a exprimat opinia cu referire la sugestiile ce au urmat. Elevii au realizat prezentările,
ideile aprobate în urma discuţiei fiind scrise pe tablă.

Ştiaţi că… Colectarea sau nimicirea plantelor, capturarea sau nimicirea animalelor incluse în Cartea Roşie a
5

Republicii Moldova şi în anexele la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe
cale de dispariţie, precum şi comiterea altor acţiuni sau inacţiuni ce pot cauza reducerea numărului acestor plante şi
animale sau dispariţia lor se sancţionează cu amendă de la 50 până la 100 de unităţi convenţionale [34].

12
 Tehnica Hârtia de un minut (o variantă a asaltului de idei [4] determină
elevii să-şi concentreze atenţia pentru a răspunde la o întrebare sau pentru a evoca
cunoştinţe învăţate anterior.
De exemplu, unitatea de conţinut „Hidrosfera. Circuitul apei în natură”. La etapa
de evocare profesorul comunică sarcina de lucru: „Prezentaţi cât mai multe exemple, care
reflectă rolul circuitului apei în natură”. Timp de un minut, amintindu-şi din cele
studiate, elevii înscriu răspunsurile în caiete. Menţionăm doar câteva dintre răspunsurile
elevilor: îmbogăţirea atmosferei cu vapori de apă, asigurarea formării norilor şi a căderii
precipitaţiilor atmosferice, transportarea energiei dintre uscat şi ocean, completarea
rezervelor de apă dulce în râuri, lacuri şi ape subterane, menţinerea vieţii pe Pământ etc.
Astfel, elevii caută un răspuns succint la o întrebare, conţinutul căreia se
regăseşte în materialul studiat anterior şi care este important, deoarece ţine de problema
abordată în continuare. Elevii sunt motivaţi prin faptul că ideile proprii vor fi comparate
cu cele ale colegilor.

Tehnica Eseul de cinci minute [26] este o modalitate eficientă la etapa de

reflecţie, pentru a-i ajuta pe elevi să-şi adune ideile ce ţin de subiectul studiat şi pentru
a-i oferi profesorului o imagine mai amplă despre ceea ce s-a întâmplat, în plan
intelectual, la lecţie. Elevilor li se cer două aspecte: să scrie un lucru pe care l-au învăţat
la lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe care o mai au în legătură cu aceasta.
De exemplu, la studierea unităţii de conţinut „Energetica Republicii Moldova”. La
prima etapă profesorul comunică sarcina de lucru: „Scrieţi, în cinci minute, un text,
în care să indicaţi:
a) impactul centralelor electrice asupra mediului;
b) o întrebare pe care o mai aveţi, legată de acest subiect şi la care doriţi un răspuns;
c) o sugestie cu privire la activitatea de astăzi”.
Urmează activitatea individuală de elaborare a textului propriu-zis. Profesorul poate
folosi eseurile ca punct de plecare în proiectarea următoarei activităţi didactice sau ca
modalitate de identificare a dificultăţilor întâmpinate de elevi în studierea subiectului.

Controversa academică [30] este o tehnică de acumulare a argumentelor şi

dezbatere, este o activitate de învăţare prin cooperare. Ea dezvoltă abilităţile de
comunicare orală şi scrisă, de structurare a unui discurs, de prezentare a propriei
poziţii. 6
Poate fi aplicată la etapa de realizare a eseului la lecţia „Despăduririle” în clasa
12-a (şi la alte subiecte şi clase). Tehnica se realizează în câteva etape. La prima etapă,
elevii lucrează în grupuri a câte patru, doi elevi, în mod obligatoriu, sunt pro şi doi –
contra, răspunzând la întrebarea: Cum consideraţi, este corect să se defrişeze pădurile?
La etapa a doua, perechile se despart şi unul dintre elevi, cel cu pro, discută cu cel
contra (timp de 3 minute). Perechile se reiau, compară noile argumente şi întocmesc o
listă completă. La a treia etapă, fiecare grup îşi prezintă opinia, apoi dezbat argumentele
fiecărui grup. În final, fiecare parte face declaraţii asupra propriei opinii.

Ştiaţi că… În Republica Moldova poluarea mediului (aerului atmosferic, a bazinelor acvatice de suprafaţă şi
6

subterane, a terenurilor) cu deşeuri industriale, de construcţie sau menajere, cu ape menajere, cu emisii de poluanţi
ce au cauzat prejudicii se sancţionează cu amendă de la 40 la 60 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice,
cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu sau fără privarea, în ambele
cazuri, de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an [34].

13
 Tehnica RAFT (Rol-Auditoriu-Formă-Temă) are ca punct de plecare o
întâmplare reală, povestită de profesor sau citită. După familiarizarea cu conţinutul
textului elevii se identifică cu un anumit personaj şi îndeplinesc următoarele etape [27]:
- ROL: elevii interpretează personajul cu care s-au identificat.
- AUDITORIU: elevii, care s-au identificat cu acelaşi personaj, îşi aleg un auditoriu,
format din elevii, care şi-au ales un alt personaj, căruia îi vor adresa un mesaj
scris prin care solicită ceva.
- FORMĂ: mesajul adresat auditoriului trebuie să aibă o anumită formă: cerere,
scrisoare, notă etc.
- TEMĂ: mesajul adresat auditoriului trebuie să aibă o anumită temă şi un conţinut
adecvat temei alese. După realizarea activităţii elevii îşi pot schimba rolurile,
realizând din nou activitatea, dar cu alte sarcini de rezolvat.
Tehnica este utilă pentru că învaţă elevii să solicite ceva în scris sau să informeze
pe cineva despre un fapt real. Pentru reuşita activităţii, personajele şi problemele pot fi
reale, fiind identificate de către elevi în mediul în care locuiesc. Elevii învaţă să observe şi
să analizeze ceea ce se întâmplă în jurul lor, să facă judecăţi de valoare, să caute soluţii
şi să ia atitudine într-un mod politicos şi formal. Această tehnică se realizează în câteva
etape.
De exemplu, la studierea unităţii de conţinut „Vegetaţia de pădure a Republicii
Moldova”, clasa a 8-a. La prima etapă, se comunică sarcina de lucru. Profesorul prezintă
oral elevilor un eveniment /o întâmplare sau se oferă un text pe care să-l citească:
„În prezent pădurile din Republica Moldova sunt puternic afectate de aridizarea
climei, dar şi de activitatea umană. În localitatea natală suprafaţa pădurilor se micşorează
în fiecare an, având şi consecinţe evidente. De aceea, se impun măsuri adecvate privind
extinderea terenurilor împădurite, valorificarea cât mai raţională şi protecţia judicioasă a
acestora. La implementarea lor e necesar să se încadreze întreaga comunitate”.
La etapa a doua se realizează o activitate frontală. Se identifică momentele-cheie:
problema vizată;
cauzele apariţiei problemei;
consecinţele;
personajele implicate în prezentare;
rolul elevilor în soluţionarea problemei.
La a treia etapă, se efectuează activitatea individuală/în perechi/în grupuri: elevii
îşi asumă un anumit rol (profesor, jurnalist, student etc.). Timp de şapte-zece minute,
elevii alcătuiesc o scrisoare deschisă adresată unor persoane concrete:
primarului/comunităţii locale/colegilor etc. Prin această scrisoare elevii sugerează
diferite căi de soluţionare a problemei abordate, argumentând cu exemple concrete
impactul defrişărilor asupra naturii şi activităţii umane din localitate. La etapa a patra se
face activitatea frontală. Fiecare elev /pereche /grup citeşte scrisoarea în faţa elevilor. La
realizarea temelor pentru acasă, elevii îşi pot asuma alte roluri şi vor efectua, respectiv,
alte sarcini. În funcţie de auditoriul căruia îi este adresat mesajul, acesta va avea o
anumită formă (scrisoare deschisă, articol publicitar etc.). Mesajul scris se referă la o
anumită problemă de mediu şi are un conţinut adecvat.
Un alt exemplu: la biologie, în clasa a 9-a, la studierea unităţii de conţinut
„Problema deşeurilor menajere”: La prima etapă profesorul le prezintă elevilor un text pe
care să-l citească:
„În localitatea noastră trăiesc peste 1000 de locuitori. În sat se produc mari cantităţi
de deşeuri menajere care, deseori nu ajung la groapa de gunoi din apropierea satului, dar
sunt aruncate la întâmplare. Există un proiect pentru construirea unor platforme de

14
colectare separată a gunoiului menajer. Aceasta ar putea soluţiona problema gunoaielor,
dar pentru a se realiza, comunitatea trebuie informată, argumentând cu exemple concrete
(în Germania, de exemplu, deşeurile menajere se colectează în containere în funcţie de
sortimente etc.)”.
La etapa a doua se identifică personajele şi momentele principale: Care este
numele personajelor implicate? Care este problema abordată? Care este impactul
gunoiului asupra mediului şi a comunităţii? Care ar putea fi soluţia? Care este rolul
nostru şi a fiecăruia în parte? La etapa a treia, în cadrul activităţii individuale/în
perechi/în grupuri, fiecare îşi asumă un anumit rol (profesor, medic, primar, consilier,
elev etc.) şi, timp de 7-10 minute, alcătuieşte o adresare către locuitorii satului, prin care
le sugerează cum anume să fie colectate deşeurile menajere pe sortimente, argumentând
pentru ce este mai economică şi ecologică această soluţie. La etapa a patra fiecare elev/
pereche/ grup citeşte scrisoarea în faţa auditoriului.

Tehnica Schimbă perechea [23]. Elevii sunt împărţiţi în două grupe egale,
aranjate în două cercuri concentrice, faţă în faţă, perechi. Profesorul adresează o
întrebare sau indică o sarcină de lucru în perechi. Fiecare pereche discută şi apoi îşi
comunică ideile. După realizarea sarcinii, elevii din cercul exterior se mişcă, cu câte un
loc, în sensul acelor de ceasornic. Se produce schimbarea locului şi se trece la realizarea
sarcinii următoare, creându-se o nouă pereche. Lucrul continuă până când se ajunge la
partenerii iniţiali sau se termină toate sarcinile.
Această tehnică este eficientă la studierea multor unităţi de conţinut, îndeosebi la
subiectele ce ţin de interacţiunea componentelor naturii, măsurile de protecţie a
mediului, influenţa poluării mediului asupra sănătăţii omului, problemele globale ale
omenirii etc. De exemplu, elevii vor lucra asupra sarcinilor didactice de tipul:

Sub protecţia zăpezii plantele se odihnesc şi aşteaptă

venirea primăverii… Descrieţi, ce importanţă are stratul
de zăpadă pentru plante (dar şi animalele care pot să
trăiască aici). Cum consideraţi, cu ce aţi putea voi să
ajutaţi aceste vietăţi?

Analizând imaginea alăturată, gândiţi-vă, în ce condiţii

climatice, în opinia voastră, trăieşte această broscuţă.
Oare cum ar fi viaţa ei dacă activitatea omului ar
continua în direcţia încălzirii extreme a climei? Ce aţi
face voi, dacă aţi putea, pentru ca viaţa acestei broscuţe
să fie mai uşoară (dacă vreţi să faceţi, desigur)?

Analizaţi particularităţile fizice ale reprezentanţilor din

Africa şi din America de Sud din imaginile alăturate.
Gândiţi-vă, cum este viaţa lor? Ce aţi vrea să le povestiţi
despre voi?

Analizând imaginile, gândiţi-vă şi exprimaţi-vă opinia:

cum supravieţuiesc aceste organisme în mediul său? Ce
aţi putea învăţa voi de la aceste organisme? De ce este
bine să studiem sistematic natura care ne înconjoară?

15
 Tehnica Frisco [23] are la bază interpretarea din partea participanţilor a unui
rol specific, abordând o problemă din mai multe perspective. Membrii grupului vor trebui
să joace, fiecare, pe rând, un rol: Conservatoristul, Exuberantul, Pesimistul şi
Optimistul. Această tehnică se realizează în câteva etape: sesizarea unei situaţii-
problemă pentru analiză.
De exemplu, căile de soluţionare a problemei energetice în Republica Moldova sau
consecinţele construcţiei unei hidroelectrocentrale asupra mediului. Urmează dezbaterea
colectivă a subiectului: Conservatoristul apreciază avantajele soluţiilor vechi pentru
asigurarea cu energie, pronunţându-se pentru menţinerea lor, fără a exclude însă
posibilitatea unor eventuale îmbunătăţiri. Exuberantul priveşte către viitor şi emite idei
aparent imposibil de aplicat în practică, stimulându-i şi pe ceilalţi participanţi să
privească lucrurile pozitiv, propunând căi îndrăzneţe de soluţionare a problemei.
Optimistul susţine participanţii să privească lucrurile dintr-o perspectivă reală, concretă
şi realizabilă. El susţine exuberantul, stimulând participanţii să gândească pozitiv. În
final, se trag concluzii şi se sistematizează ideile discutate. Pesimistul, însă, nu are o
părere bună despre ce se discută, cenzurând ideile şi soluţiile iniţiale propuse. El relevă
aspectele negative ale oricăror îmbunătăţiri, precum influenţa asupra mediului natural,
a sănătăţii omului etc. În cazul discuţiei asupra consecinţelor construcţiei unei
hidroelectrocentrale asupra mediului natural, Pesimistul, de exemplu, va menţiona
următoarele aspecte:
modificarea regimului precipitaţiilor atmosferice, care provoacă dereglări ale
climei, florei şi faunei din zonă (dispariţia unor specii de plante şi de animale);
nivelurile ridicate de carbon (modificări climatice); dezechilibrarea peisajului
natural (datorită instalării liniilor de curent electric, construirii drumurilor spre
baraj);
creşterea în zonele limitrofe a nivelului apelor freatice; dereglarea proprietăţilor
fizice şi chimice naturale ale apei (dăunătoare pentru flora şi fauna acvatică), din
cauza temperaturilor, unor substanţe ce depăşesc norma admisibilă mai ridicată
în preajma hidrocentralei, decât în celelalte regiuni;
afectarea peştilor (dependenţa de nivelul apei, de viteza de curgere a ei, de
vegetaţia subacvatică protectoare);
reducerea sau dispariţia unor specii de peşti din cauza barajului artificial care
serveşte ca obstacol în migrare pentru depunerea icrelor şi revenirea la arealul de
răspândire;
scăderea fertilităţii solului (barajul serveşte ca obstacol în transportarea
materialului aluvial de către apa râurilor, astfel solul fertil se depozitează la fundul
bazinului acvatic până la baraj, provocând înnămolirea, iar terenurile cândva
inundate şi bogate în substanţe minerale naturale degradează etc.
Tehnica Frisco se încheie cu totalizarea ideilor discutate.

Tehnica Turul galeriei [30] se bazează pe o activitate în grupuri a câte trei-

patru elevi. Fiecare grup lucrează la un anumit subiect: la unul comun pentru toţi ori cu
subconţinuturi diferite dintr-un conţinut principal. Elevii discută asupra sarcinii sale în
grup. Un secretar notează rezultatele pe o coală de hârtie cu markere de diferite culori.
Şeful grupului prezintă în faţa clasei afişul şi răspunde la întrebările colegilor. Afişele se
expun pe pereţi, iar pe fiecare afiş (ori lângă el) se lipeşte câte o foaie curată. Grupurile,
pe rând, fac un tur, studiind fiecare afiş. Pe foile curate elevii din fiecare grup, îşi notează
comentariile, sugestiile, neclarităţile şi întrebările. În continuare, fiecare grup citeşte

16
comentariile făcute de colegii din celelalte grupuri şi răspunde la întrebările de pe foi. În
final, fiecare grup reexaminează propriile afişe în comparaţie cu celelalte. Important este
ca sarcina/ sarcinile de rezolvat să nu fie voluminoase şi foarte dificile. Mult mai eficient
este când, în cazul aplicării diferitor tehnici de lucru în grup, sarcinile de lucru să fie
simple şi clare. Astfel, se reuşeşte de realizat toate etapele de lucru, iar subiectul analizat
este însuşit mai complet.
Turul galeriei poate fi aplicată la studierea unui şir de sarcini didactice foarte
variate. Este eficient în cazul celor care cer dezbaterea unui subiect, luând în considerare
experienţele şi cunoştinţele elevului însuşite anterior. La fel se procedează şi la studierea
unui fragment de text, la analiza unei imagini, hărţi, scheme, diagrame etc. De exemplu:
Clasa a 6-a: Studiind fragmentul de text (se indică concret – care şi de unde –
poate fi din manual sau din alte surse), deduceţi, ce probleme de mediu apar în
Africa, dacă oamenii vor continua defrişarea pădurilor ecuatoriale.
Clasa a 7-a: Demonstraţi, prin câte un exemplu concret, influenţa condiţiilor
climatice asupra vieţii şi activităţii omului într-o zonă climatică din Eurasia (ori
America de Nord), analizând harta climatică/ climograma/ imagini etc.
Clasa a 8-a: Stabiliţi, ce modificări se pot produce, în viitorul apropiat, cu apele
subterane (ori alt component concret al naturii, în cazul studierii concomitente în
grupuri a diferitor sarcini) pe versantul acum împădurit din localitatea noastră,
dacă acolo va continua amenajarea construcţiilor în ritmul pe care noi îl observăm
în prezent. (Elevii vor primi date statistice concrete – pe care le pot lua din primării
sau fotografii, alte imagini care demonstrează situaţia pusă în discuţie).
Clasa a 12-a: Discutaţi, care ar fi pericolele influenţei substanţelor poluante din
aerul poluat asupra sănătăţii omului, studiind Tabelul nr. 5.

Tabelul nr. 5. Influenţa unor substanţe toxice din aer

asupra plantelor şi a sănătăţii omului [21]
Substanţa
Ce afectează
poluantă
Hidrogenul La om – organele respiratorii.
sulfurat La plante – formează pete galbene.
Monoxidul de Interacţionează cu eritrocitele, micşorând capacitatea de
carbon transportare a oxigenului prin celule.
Sistemul nervos (omul devine neechilibrat, scade capacitatea
Plumbul
intelectuală), are anemie, poate cădea în comă, este afectat ficatul.
Dioxidul de sulf Distruge plantele (coniferele, lucerna, alunul, bumbacul, tutunul).
Distruge viţa de vie, citruşii, tutunul; expunerea îndelungată la
Ozonul
ozonul din mediu poate determina apariţia astmului.
Creşte concentraţia lui în ceapă, în flori (plantele devin indicatori
Fluorul
ai poluării); fluorul din apă provoacă îngălbenirea dinţilor.

Tehnica Gândeşte – Perechi – Prezintă (GPP) [30] este o tehnică de

participare la discuţii şi de formulare în perechi a unei atitudini. Ea se îmbină cu alte
tehnici de învăţare şi de prezentare a soluţiilor, cu brainstorming-ul în perechi.
La studierea unităţii de conţinut „Protecţia apelor” în clasa a 8-a, tehnica se aplică
în modul următor: profesorul propune elevilor împărţiţi în perechi să mediteze timp de
3-5 minute asupra întrebării: „Care sunt sursele de poluare a apelor?”. Elevii, în perechi,
elaborează o listă cu surse de poluare a apelor, apoi, pe rând, fiecare pereche enumeră

17
câte o sursă de poluare a apelor. Ceilalţi completează lista proprie cu ideile colegilor, iar
profesorul notează ideile perechilor pe tablă. După ce se enunţă toate ideile, profesorul
propune o altă întrebare: „Care sunt consecinţele poluării apelor pentru componentele
naturii, viaţa şi activitatea omului?”. Elevii procedează ca şi la etapa precedentă. În final
se enunţă sarcina: „Ce măsuri de prevenire a poluării apelor propuneţi?”. Elevii, mai
întâi individual, formulează câte o măsură de protecţie a apelor, apoi îşi prezintă reciproc
ideile, formulează o alocuţiune comună, prezentată întregii clase. Pentru acasă, în baza
ideilor formulate la lecţie, elevii elaborează un proiect de amenajare a unei surse de apă
potabilă din localitate.

Tehnica Termenii-cheie în avans [15] are ca scop actualizarea unor concepte

esenţiale cunoscute sau învăţate deja de către elevi, stabilirea unor relaţii dintre aceşti
termeni, explicarea unui proces ştiinţific care va fi prezentat în textul pe care urmează
să-l citească, focalizarea atenţiei asupra termenilor esenţiali utilizaţi pentru înţelegerea
conţinutului lecţiei şi motivarea elevilor pentru activitate. Relaţia dintre termeni poate fi
cronologică, de succesiune logică sau de cauzalitate. Profesorul alege patru-cinci
concepte-cheie din textul care va fi studiat şi le înscrie pe tablă.
Pentru studierea subiectului „Surse de energie regenerabilă”, tehnica se realizează
astfel. La prima etapă se anunţă sarcina de lucru. De exemplu: „Scrieţi, în caiete,
termeni de pe tablă: ardere, încălzire globală, poluare, efect de seră, dioxid de carbon.
Timp de patru-cinci minute stabiliţi, în perechi, ce relaţie există între aceşti termeni.
Reprezentaţi grafic această relaţie, precizând caracteristica ei esenţială”. La etapa a doua
se realizează o activitate în perechi. Elevii discută semnificaţia termenilor şi stabilesc ce
relaţie există între aceştia, elaborând o schemă logică.
De exemplu: Ardere – dioxid de carbon – poluare – efect de seră – încălzire globală.
La a treia etapă (timp de trei minute) se citeşte textul sau se discută în grup şi se
compară cu relaţia identificată anterior. De exemplu: „Citiţi textul. Identificaţi conceptele
scrise pe tablă şi relaţia existentă dintre ele. Comparaţi relaţia descoperită în text cu
relaţia presupusă de către voi anterior citirii textului. Corectaţi sau completaţi relaţia pe
care aţi stabilit-o la început”. Această tehnică este eficientă şi la multe alte unităţi de
conţinut, îndeosebi la cele ce ţin de protecţia mediului.7

Tehnica Predare – Învăţare Reciprocă [23] este o tehnică eficientă, aplicată

la studierea unui text. Elevii lucrează în grupuri a câte patru, fiecare citeşte acelaşi
fragment de text, dar ţinând cont de rolul său.
De exemplu, în clasa a 12-a, la studierea unităţii de conţinut „Valorificarea
savanelor şi pădurile-galerii”, elevii vor lucra conform rolurilor fiecăruia. Rezumatorul va
face rezumatul textului, va scrie în câteva propoziţii ceea ce a citit, va formula propoziţii
referitoare numai la ceea ce i s-a părut important şi apoi va povesti colegilor.
Clarificatorul va întocmi o listă de cuvinte şi expresii necunoscute, va folosi rubricile
„Termeni-cheie” din manual sau Dicţionar, apoi va explica aceste cuvinte colegilor din
grupul său. Întrebătorul va alcătui câteva întrebări, pe care apoi le va adresa colegilor din
grupul său, va nota şi răspunsurile. Prezicătorul va prezice cum ar evolua fenomenul/

Ştiaţi că… În Republica Moldova, tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere se pedepseşte cu amendă în mărime de
7

500-1.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu
închisoare de până la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a
exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în
mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate [34].

18
procesul studiat, îşi va imagina ce se poate întâmpla mai departe. La sfârşitul studierii
textului elevii îşi comunică concluziile, fiecare în grupul său.
Această tehnică stimulează şi motivează elevii, dezvoltă capacitatea de exprimare,
atenţia, gândirea cu operaţiile ei şi capacitatea de ascultare activă, stimulează
capacitatea de concentrare asupra textului şi priceperea de a identifica esenţialul.

Tehnica Mozaicul [5] este o tehnică de învăţare prin colaborare a subiectelor

de natură teoretică şi practică. Obiectivele atitudinale urmărite prin aplicarea acestei
tehnici sunt educarea responsabilităţii şi dezvoltarea abilităţilor de prezentare.
De exemplu, clasa a 5-a, studierea unităţii de conţinut „Ocrotirea Terrei. Factorii
degradării mediului înconjurător”. Deoarece se studiază impactul a patru factori
antropici, profesorul poate organiza clasa în patru grupuri, a câte patru elevi. În fiecare
grup, elevii îşi aleg un număr de la 1 la 4. La prima etapă elevii, activând în grupurile
iniţiale, studiază câte un subiect: dezvoltarea economiei (elevii cu nr. 1), creşterea
numărului populaţiei Terrei (elevii cu nr. 2), urbanizarea (elevii cu nr. 3), declanşarea
războaielor (elevii cu nr. 4). La etapa a doua elevii cu numărul 1 din toate grupurile
formează un grup nou. La fel procedează şi cei cu numerele 2, 3 şi 4. Se formează patru
grupuri noi: elevii veniţi din diferite grupuri, explică colegilor influenţa factorului studiat
iniţial, corectează greşelile dacă există, completează răspunsurile. Astfel ei devin experţi
în cunoaşterea subiectului său. În continuare, toţi elevii revin în grupurile iniţiale, unde
se realizează instruirea reciprocă între membrii grupului. În final, toţi elevii cunosc
influenţa a patru factori antropici asupra mediului. Este important de menţionat că
tehnica este foarte eficientă şi uşor de realizat în timp, dacă sarcinile sunt concrete, cu
acelaşi grad de complexitate şi să nu existe interdependenţe între sarcini. De exemplu,
dacă găsirea răspunsului la ultima sarcină cere cunoaşterea celor precedente, tehnica
este ineficientă.

Ca model de aplicare a demonstraţiei cu

ajutorul mijloacelor de substituţie, este exemplul
aplicat la studierea unităţii de conţinut „Protecţia
solului”. Profesorul compară Pământul cu un măr. În
continuare, mărul este tăiat în patru bucăţi. Dintre
acestea, trei vor fi date la o parte: ele reprezintă toată
apa de pe Pământ. Sfertul de măr, care a rămas,
reprezintă uscatul, dar şi din el jumătate este lipsit de
sol: aceste regiuni sunt ocupate de munţi înalţi,
deşerturi, întinsuri arctice permanent îngheţate.
Sfertul ce reprezintă uscatul, se taie şi el în
jumătate: una se dă la o parte, doar partea care a
rămas este acoperită de sol. Însă aici se înalţă oraşe,
sate, se întind şosele, căi ferate. Ceea ce a rămas din
măr, iarăşi se taie în patru părţi: trei dintre ele iar se
dau la o parte. Doar partea rămasă este acoperită cu
sol fertil! Astfel, solul, fiind un strat foarte subţire al
scoarţei terestre, se poate compara cu coaja subţire a
acestei bucăţele. Elevii, în final, discutând asupra celor
observate, ajung la concluzia despre vulnerabilitatea
stratului de sol şi necesitatea protecţiei acestuia.

19
 Dintre metodele centrate pe acţiunea elevului, în scopul educaţiei ecologice şi
pentru protecţia mediului, poate fi aplicată şi demonstraţia. Aceasta se realizează cu
ajutorul mijloacelor didactice naturale, a mijloacelor de substituţie, a experienţelor
didactice. Pentru o demonstraţie eficientă, se vor realiza următoarele etape: pregătirea
demonstraţiei de către profesor, demonstraţia propriu-zisă, participarea elevilor la
demonstraţie [10].8

Tehnica Reportajul [8] este realizată în temeiul unei informaţii de la faţa

locului sau în urma unei investigaţii. Reportajul îi ajută pe elevi să obţină şi să difuzeze
informaţii; să ia unele notiţe vizavi de un fapt, o întâmplare; să prezinte principalele
aspecte în relatarea unui eveniment, anumite idei, opinii; să se orienteze mai bine şi să
aprecieze calitatea unei opinii. Tehnica dată este un eficient mijloc prin intermediul
căruia elevii învaţă să facă un reportaj, să formuleze întrebări laconice, adecvate temei,
pe care să le poată ordona conform unui chestionar sau în cadrul unui interviu.
Reportajul se desfăşoară în câteva etape: identificarea evenimentului; elaborarea unui
plan; adunarea informaţiilor; selectarea informaţiilor culese; redactarea textului final;
prezentarea reportajului (comunicare orală, poster, film, prezentare electronică etc.).
De exemplu, la studierea unităţii de conţinut „Ocrotirea Terrei. Factorii degradării
mediului”. După studierea temei, elevii primesc o sarcină pentru acasă: Aflaţi, de la
părinţii şi bunicii voştri, cum s-a modificat mediul natural în localitatea natală. Pentru
aceasta: a) elaboraţi o listă de întrebări pentru un posibil interviu cu o persoană
concretă; b) colectaţi informaţia necesară; c) dacă aveţi nevoie, vizitaţi locurile despre
care aţi discutat în timpul interviului; d) redactaţi un text, în care să expuneţi ideile
principale, pe care le-aţi studiat.
Tehnica Reportajul are posibilităţi largi de realizare: la studierea componentelor
naturii, a populaţiei şi a activităţii umane din localitate, raion, ţară, lume, în activitatea
ecologică extracurriculară, în activitatea de cercetare a ţinutului natal etc. Sunt foarte
interesante reportajele realizate de către elevi. De exemplu: „Voi ştiţi unde se găseşte
oraşul Cahul?”, „Locuitorii oraşului meu sunt cei mai frumoşi şi harnici oameni”, „Colegii
mei sunt cei mai buni ecologi” etc.

Tehnica Viselor [23] îl ajută pe elev să-şi lase imaginaţia să zboare, să-şi
exprime ceea ce gândeşte că poate face el în viitor.
De exemplu, să-şi imagineze cum va arăta ţara, localitatea, casa lui, familia,
colegii, şcoala, parcul în viitor etc. Apoi, el compară visul cu realitatea în vederea
obţinerii unor situaţii viabile pentru viitor.9 Tehnica se realizează în câteva etape:
organizarea pe grupuri a câte patru elevi, fiecare grup având un rol (lingviştii, arhitecţii,
naturaliştii etc.); prezentarea sarcinii didactice (de exemplu, elevul îşi imaginează cum va
arăta localitatea în care trăieşte acum, atunci când va fi mare; sau că are posibilitatea să
deschidă o întreprindere în localitate. Trebuie să decidă, ce este rentabil să facă. Pentru
aceasta el trebuie să întocmească un plan de acţiuni pentru a obţine ca întreprinderea să
fie rentabilă, fără a dăuna mediului înconjurător). Activitatea se realizează în grupuri; se

Ştiaţi că… Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul au cu alte exploatări ale apelor în Republica Moldova se
8

pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu
amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate [34].
9 Ştiaţi că… Prima lege cu caracter ştiinţific, vizând organizarea teritorială a protecţiei mediului, aparţine lui
Napoleon I care, în anul 1810, prin decret imperial, reglementa implantarea industriilor după gradul lor de
toxicitate [18].

20
prezentă rezultatele (textul, macheta, posterul, teatrul de păpuşi etc.); au loc discuţii în
grupuri noi la tema: „Ce poate fi realizat cu adevărat?”, apoi prezentarea rezultatelor
finale.
Tehnica se aplică la studierea componentelor naturii, a populaţiei şi a activităţii
umane din localitate, raion şi din ţară atât la lecţii, cât şi în activitatea extracurriculară
(la TVC-uri ca temă pentru acasă, alte concursuri).

Tehnica Cercul [30] asigură participarea la discuţie a fiecărui membru al

grupului în condiţii echitabile. Tehnica poate fi aplicată la oricare etapă a lecţiei. De
exemplu, la studierea unităţii de conţinut „Resursele minerale utile”, clasa a 9-a. La
etapa de evocare se formează grupuri a câte trei elevi. Fiecare grup se aşează la o masă.
Profesorul anunţă sarcina de lucru.
Aceasta poate fi: Apreciaţi gradul de asigurare a ţării noastre cu resurse minerale,
analizând harta respectivă din atlasul şcolar.
Urmează activitatea în grupuri. Fiecare membru al grupului spune câte o idee
referitor la sarcina propusă. Ideile nu se comentează, unul dintre colegi înscrie toate
ideile emise în grup. De exemplu: materialele de construcţie – principala categorie de
substanţe minerale utile; se întâlnesc resurse de substanţe minerale utile – materie
primă pentru alte ramuri ale economiei; au fost descoperite rezerve foarte mici de
combustibili, dar valoarea lor economică este foarte mică; resursele minerale acoperă
doar o parte din necesităţile economiei. La următoarea etapă – activitate frontală – elevii
cu numărul trei din fiecare grup prezintă răspunsul grupului. Ideile se notează, se
corectează, dacă este nevoie. În continuare, dacă nu a fost realizat obiectivul propus,
grupurile pot continua lucrul prin citirea fragmentului respectiv din manual. Profesorul
poate interveni atunci când este solicitat pentru a clarifica unele situaţii.

Tehnica PRES [23] este o tehnică pentru formarea abilităţilor de argumentare

a opiniei cu privire la o anumită problemă. Ajută elevul să-şi înţeleagă gândurile, să-şi
formuleze şi să prezinte clar opiniile.
Se realizează prin câteva etape: afişarea unui enunţ controversat, de exemplu: „De
ce, totuşi, clima Antarctidei este foarte rece? Doar este demonstrat, că acest teritoriu
primeşte anual aproximativ aceeaşi cantitate de radiaţie solară ca şi teritoriile din
latitudinile ecuatoriale!”. Sau un alt exemplu: „De ce totuşi fluviul Nil are multă apă pe
tot parcursul anului? Doar străbate cel mai mare deşert de pe Terra!”; explicarea a patru
paşi de activitate şi fixarea paşilor pe poster: P – expunerea punctului de vedere; R –
formularea unui raţionament referitor la punctul său de vedere; E – indicarea unui
exemplu pentru clarificarea raţionamentului; S – alcătuirea unui rezumat sumar privind
punctul său de vedere. În continuare, elevii încearcă să folosească formula pentru a-şi
argumenta poziţia. Restul elevilor ascultă argumentele colegilor şi discută împreună.
Metoda Jocul didactic necesită mai mult efort pentru a-l pregăti şi desfăşura,
atât din partea profesorului, cât şi a elevului. Pentru formarea unui comportament
ecologic adecvat se folosesc diferite jocuri geografice. Menţionăm câteva dintre ele [5].

Tehnica Jocul cu jetoane. De exemplu, la studierea unităţii de conţinut „Arii

naturale protejate”. Elevii confecţionează jetoane, care pot fi fixate cu magneţi pe harta
ariilor protejate din Republica Moldova. Se confecţionează jetoane cu simboluri ale
diferitor categorii de rezervaţii naturale, ale unor plante periclitate, ale unor specii de
animale periclitate din Republica Moldova etc.

21
 a) Jocul Răspunde – Aruncă – Interoghează este un mijloc de fixare, de evaluare
şi de sistematizare a cunoştinţelor însuşite, competenţelor formate. Prin acest joc
se urmăreşte utilizarea feed-back-ului, aruncând o minge uşoară. De exemplu, la
studierea unităţii de conţinut „Procesele de modelare a reliefului. Procese
exogene”. Elevul, care aruncă mingea, formulează o întrebare: „Care sunt formele
de relief de pe teritoriul Moldovei create de procesele erozionale?”. Elevul, care
prinde mingea, răspunde la întrebare, apoi aruncă mingea altui coleg, adresându-i
o altă întrebare. De exemplu: „Enumeră tipurile de văi create de procesele
fluviale?” sau: „Care sunt metodele de prevenire a alunecărilor de teren?”. Elevul
care nu ştie răspunsul iese din joc, la fel şi cel care nu ştie răspunsul la propria
întrebare. Jocul continuă până când rămâne doar un copil (şi acela este
câştigătorul) sau până s-au epuizat toate întrebările posibile la tema studiată (la
indicaţiile profesorului).
b) Jocul Încarcă desaga [4] De exemplu, la studierea unităţii de conţinut:
„Problemele poluării şi protecţia mediului natural”, elevii află termenii solicitaţi din
timp, participă toată clasa. Profesorul stabileşte condiţiile cărora trebuie să le
corespundă cuvintele ce vor intra în desagă. De exemplu: mediu natural,
fenomene naturale de risc, degradare a solului, modificare a peisajelor naturale,
degradare a lumii organice, poluare a mediului natural, protecţie a mediului
natural, reducere a cantităţilor de poluanţi, conservare a mediului natural,
prevenire şi combatere, reconstrucţie ecologică a unor terenuri degradate. În
timpul jocului, elevii stau în picioare, elevul care a numit un obiect din cele
indicate „intră în desagă” – adică iese din joc şi se aşează. Cei rămaşi în picioare
continuă jocul. Dacă jocul intră în impas, profesorul poate interveni cu sugestii.
c) Jocul de rol [9] – în care elevii îndeplinesc diferite roluri, într-o anumită scenă. De
exemplu, conferinţe de presă, scenete ecologice, călătorii misterioase, Noi şi
mass-media etc.

Tehnica Conferinţa de presă. Este o tehnică aplicată atunci când avem ceva
de comunicat mai mult decât poate fi transmis într-o simplă informaţie. E binevenită în
special în clasele de liceu.
Una dintre multiplele variante de organizare a conferinţei de presă:
se formulează mesajul principal, genericul conferinţei. Elevii îşi aleg după dorinţă
întrebările care le prezintă interes (întrebările sunt pregătite din timp de către
profesor);
se pregătesc materialele (tabele, postere, pliante);
se amenajează sala, se pregătesc MAV;
se stabileşte agenda zilei, ordinea vorbitorilor şi durata;10
se desfăşoară conferinţa propriu-zisă: moderatorul va face o scurtă introducere, va
prezenta toţi vorbitorii, le va oferi cuvântul;
se identifică întrebări şi răspunsuri la subiectul expus (orice elev participant la
conferinţă îşi are rolul său).11

Ştiaţi că… În Federaţia Rusă se prevede, prin lege, privaţiune de libertate, pentru încălcarea regulilor de lucru cu
10

substanţe ecologic periculoase şi deşeuri (3-8 ani); pentru poluarea apelor (până la 5 ani), a atmosferei (până la 3
ani), pentru distrugerea pădurilor (până la 8 ani); pentru distrugerea în masă a lumii organice, poluarea aerului şi
a apelor şi a altor acţiuni, care provoacă catastrofe ecologice (12-20 ani) etc. [35].
11
Ştiaţi că… În Federaţia Rusă se prevede, prin lege, privaţiune de libertate, pentru încălcarea regulilor de lucru cu
substanţe ecologic periculoase şi deşeuri (3-8 ani); pentru poluarea apelor (până la 5 ani), a atmosferei (până la 3
ani), pentru distrugerea pădurilor (până la 8 ani); pentru distrugerea în masă a lumii organice, poluarea aerului şi
a apelor şi a altor acţiuni, care provoacă catastrofe ecologice (12-20 ani) etc. [35].

22
 Conferinţa de presă, cu toate că necesită o pregătire minuţioasă, este foarte
eficientă la diferite subiecte. De exemplu, Cartea Roşie a Republicii Moldova; Importanţa
resurselor energetice în economia mondială; Criza energetică pe Terra etc.

Tehnica Jocul Noi şi mass-media. Clasa se împarte în patru grupuri. Se

selectează o problemă a mediului înconjurător pe care elevii au abordat-o la lecţiile
anterioare, pe care o tratează mass-media. Fiecare grup primeşte un rol (Televiziune,
Ziare, Reviste, Posturi de Radio, Internet) şi câte o fişă cu sarcina ce o realizează. La final,
fiecare grup prezintă produsul realizat.
Sarcinile de pe fişe au, bunăoară, următorul conţinut:
Grupul Televiziune: Aţi fost invitaţi la televiziune pentru a oferi un interviu în
problema cauzelor degradării solului din localitate. Aveţi la dispoziţie cinci minute
pentru a vă expune mesajul. Pregătiţi-vă.
Grupul Corespondenţii: Aţi fost invitaţi la şedinţa colegiului de redacţie, care
trebuie să decidă includerea în ziar a unei rubrici în care vor fi publicate opinii
referitor la problema protecţiei solului din localitate. Aveţi la dispoziţie cinci
minute ca să vă expuneţi mesajul şi să explicaţi importanţa acestuia. Pregătiţi
prezentarea.
Grupul Reviste: Sunteţi rugaţi să faceţi desenul/designul copertei pentru una
dintre cele mai importante reviste din ţară. Folosiţi un poster şi schiţaţi coperta
revistei astfel, ca aceasta să reflecte mesajul vostru în modul cel mai eficient,
referitor la valorificarea solului din localitatea voastră; puteţi utiliza şi textul, şi
imaginile.
Grupul Radio: Postul de radio vă permite să puneţi pe post un spot audio.
Pregătiţi anunţul. Acesta trebuie să conţină mesajul vostru privind aportul
comunităţii la protecţia solurilor şi să nu dureze mai mult de cinci minute.

Tehnica Sceneta ecologică. În cadrul decadei ecologice (sau lunarului

ecologic) se prezintă o scenetă la tema: „Economisind energie, salvezi clima”. Eroii
principali sunt Deceluş, Ecoman, participanţi la o masă rotundă internaţională, Gaze cu
efect de seră, experţi din diferite ţări. Astfel, Deceluş şi Ecoman iniţiază o discuţie despre
influenţa activităţii umane asupra naturii şi a climei planetei. Pe parcurs, ei asistă la o
masă rotundă a reprezentanţilor diferitor ţări (alţi participanţi la scenetă), unde se
discută despre cauzele sporirii emisiilor de gaze cu efect de seră. Fac apoi cunoştinţă cu
înseşi „gazele cu efect de seră”, care îşi argumentează apariţia, discută cu experţii şi
reprezentanţii diferitor ţări despre consecinţele schimbărilor climatice şi elaborează nişte
reguli de economisire a energiei pentru a micşora emisiile. În încheiere, se fac concluzii
despre utilizarea energiei regenerabile pentru a salva planeta.

Tehnica Călătoria misterioasă [10]. Acest joc are ca obiectiv exersarea

orientării în spaţiu pe baza reprezentărilor spaţiale prin indicaţii scurte şi precise. Este
un joc de imaginaţie, prin care copiii sunt direcţionaţi să se orienteze în funcţie de
poziţiile spaţiale. „Călătoria” se realizează în următoarele etape: elevii sunt împărţiţi în
grupuri a câte patru (câte un grup, pe rând devine ghidul călătoriei); prezentarea temei, a

Ştiaţi că… Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului şi poluarea apelor şi a aerului în Republica Moldova se
pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, iar
persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale cu privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate (Codul Penal al Republicii Moldova art. 228, 229).

23
obiectivelor şi a sarcinii didactice; activitatea în grupuri mici; călătoria şi sosirea la locul
de destinaţie; evaluarea activităţii.
De exemplu: călătorie în rezervaţia naturală „Prutul de Jos”. Primul grup va studia
itinerarul călătoriei de la punctul de pornire până la locul de destinaţie. Considerăm
acest moment foarte important, pentru că, indiferent de numărul obiectelor geografice
prin care se trece, e bine să cunoaştem ce a fost cândva pe aceste locuri, cum arătau ele,
de unde provine denumirea lor etc. Al doilea grup va studia istoria creării rezervaţiei
„Prutul de Jos”, scopul formării rezervaţiei. Grupurile trei, patru şi cinci – vor studia
elementele luate sub protecţie pe teritoriul rezervaţiei (de exemplu, flora şi fauna,
peisajul natural). Tehnica poate fi îmbinată cu prezentarea digitală, lucrul pe harta fizică,
lucrul pe harta-contur, ghicitori (sau Ghici, ce este descris), Puzzle etc.

Tehnica Investigaţia. De regulă, investigaţia, este organizată de către

profesori pe parcursul unei lecţii. Prin propriile investigaţii, însă, elevii pot efectua
cercetări ecologice în mediul în care ei locuiesc, pot face investigaţii sociologice etc. Prin
investigaţii elevii studiază problemele de mediu din localitate, pot cerceta influenţa ploilor
acide asupra plantelor, pot observa şi analiza influenţa reliefului asupra răspândirii
poluanţilor etc.
Astfel, elevul îşi formează competenţa de a formula o ipoteză, de a analiza indicii
statistici, de a deduce concluzii. Un exemplu de aplicare a investigaţiei este observarea
folosirii energiei electrice în familia elevului. La prima etapă, elevii vor completa (posibil –
şi în clasă, dar şi individual, acasă) un chestionar (Tabelul nr. 6).

Tabelul nr. 6. Chestionar privind economisirea energiei electrice [36]

În casa/ apartamentul nostru... Da Nu

1. de regulă, zilnic ducem evidenţa energiei utilizate.
2. deconectăm lumina din cameră când ieşim.
3. întotdeauna, când spălăm, maşina de spălat e plină.
4. frigiderul se află într-o cameră răcoroasă.
5. mobila n-o instalăm în faţa caloriferelor.
6. am început să utilizăm lămpi care economisesc lumina.
7. utilizăm iluminare locală (lampă de masă, bra, torşer).
8. aerisim camera repede şi eficient.
9. în perioada de iarnă izolăm geamurile.
10. noaptea tragem storurile.
11. când fierbe ceva în cratiţă, punem capacul.
12. frigiderul îl dezgheţăm des.
13. pentru spălarea veselei utilizăm lavoarul.
14. mai des facem duş, decât ne spălăm în baie.
15. spre şcoală, sau la serviciu, mergem pe jos sau cu bicicleta.
16. micşorăm temperatura în cameră atunci când ieşim pentru o perioadă
17. noaptea
anumită.coborâm temperatura în încăperi.
18. utilizăm sticla, hârtia, metalul a doua oară.
19. nu procurăm mărfuri de o singură folosinţă.
20. nu procurăm mărfuri în învelitori mari.
21. de regulă, reparăm obiectele, dar nu le înlocuim cu altele.

24
 În final, se vor aduna toate răspunsurile „Da”, se vor face aprecierile conform
scalei următoare: 1-5 răspunsuri „Da” – urmează încă multe de învăţat, chiar acuma se
poate de început; 6-10 – sunt multe obişnuinţe bune, ele pot servi ca imbold pentru
perfecţionarea de mai departe; 11-15 – un bun exemplu pentru ceilalţi; 16-21 – cineva
din familie trebuie neapărat să fie Ministrul Ecologiei şi Resurselor Naturale. În
continuare, acasă, pe parcursul unei săptămâni, elevii zilnic vor finaliza observările;
elevii vor stabili: costul unui kilowat, economisirea posibilă zilnică în lei şi bani,
economisirea posibilă anuală în lei şi bani, costul unei pâini şi a unui pahar cu apă etc.
Elevii vor discuta cu părinţii şi cu alţi membri ai familiei concluzia la care au ajuns în
rezultatul cercetării (a fost o singură concluzie în cazurile tuturor elevilor: este necesar
să economisim!). Investigaţii similare elevii pot realiza, analizând cazuri de folosire
raţională sau iraţională a energiei electrice în instituţia sa de învăţământ, a apei – în
casă, în grădină, în clasă, în şcoală, în localitate etc.
Sunt eficiente diferite tehnici ale metodei Organizatorul grafic: Pânza de
păianjen, Ciorchinele, Harta conceptuală ierarhică, Harta conceptuală lineară, Scheletul de
peşte, Explozia stelară, Tabelul „Cauză-Condiţie-Efecte”, Tabelul „Cauze şi Consecinţe”,
Graficul (tabelul) T, Floare de nufăr, Bula dublă, Presupunerea prin termeni etc. Tehnicile
organizatorului grafic se pot utiliza pe larg în procesul de predare–învăţare–evaluare, la
toate nivelurile şi la toate disciplinele. Într-un organizator grafic, conceptele studiate
sunt redate în cercuri, dreptunghiuri etc., iar relaţiile dintre ele sunt indicate prin linii
ori săgeţi de legătură.

Tehnica Pânza de păianjen [23] are un concept central, de la care pleacă

legăturile, sub formă de raze, către celelalte concepte secundare.
De exemplu: studierea unităţii de conţinut „Caracterizarea generală a lumii
animale”.

F
8. Activitatea 1. Clima
umană A
C
7. Poziţia T 2. Apele
geografică
O

6. Lumea R 3. Relieful
animală
I
I
5. Rocile 4. Solul

Fig. 1. Model de aplicare a Tehnicii Pânza de păianjen

Sunt foarte interesante schemele de tip „păianjen”, dar însoţite de imagini
reprezentative, de exemplu, la studierea unităţii de conţinut „Solul”.

25
 TIMPUL ROCILE
ACTIVITATEA UMANĂ

R
F E
A L
U I
N E
A F
U
L

VEGETAŢIA APELE CLIMA

Fig. 2. Schemă de tip „păianjen”

Tehnica Ciorchinele (claster) se aplică la toate etapele lecţiei. Elevii sunt

încurajaţi să gândească liber şi să stimuleze conexiunile de idei. Ciorchinele se realizează
în câteva etape: scrierea unui cuvânt sau propoziţii pe mijlocul foii; scrierea cuvintelor
sau sintagmelor care le vin în minte elevilor în legătură cu tema; cuvintele sau ideile vor
fi legate prin linii de noţiunea centrală (de la cuvântul central vor porni raze în părţi)
[31].

26
 efectul de seră

Fig. 3. Model de aplicare a tehnicii „Ciorchinele”

Fig. 4. Model de aplicare a tehnicii „Ciorchinele”

Această tehnică dă posibilitatea fiecărui elev să participe în activitate individual, în

perechi sau în grup. Fiecare grup de elevi prezintă propria „ciorchină”. În continuare, se
analizează fiecare „ciorchină” şi se efectuează una comună – activitate dirijată de
profesor. După realizarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile şi legăturile create
pentru a dezvolta idei despre conceptul propus. De exemplu, la studierea unităţii de
conţinut „Cauzele poluării aerului”, se vor completa mai multe modele de ciorchine
(figurile 3, 4). Menţionăm că în acest model se conţine doar o parte de informaţii, elevii le
pot completa şi cu alte idei.

27
 Tehnica Harta conceptuală ierarhică se aplică la reprezentarea diferitor
clasificări, ierarhizări a informaţiei studiate (ori evaluate). Informaţia iniţială, cea mai
importantă, se află în vârf. În cazul aranjării informaţiei, începând de la ceea ce este mai
important şi terminând cu elementele secundare, organizatorul grafic se mai numeşte
hartă conceptuală sub formă de copac.

POLUAREA
SOLULUI
Naturală Artificială

erupţiile eroziunea reziduurile fizică chimică biologică

vulcanice solului

Fig. 5. Model de aplicare a tehnicii „Harta conceptuală ierarhică”

Un alt exemplu de hartă conceptuală ierarhică este clasificarea complexelor

faunistice de pe teritoriul Republicii Moldova.

Complexe faunistice

Zonale Azonale

De pădure De stepă De luncă Agricole

De pădure şi de stepă Acvatice Petrofite Cavernicole

Fig. 6. Model de aplicare a tehnicii „Harta conceptuală ierarhică”

Tehnica Harta conceptuală lineară [4] organizează informaţiile linear. De

exemplu, la studierea unităţii de conţinut „Degradarea şi protecţia mediului”, pot fi
construite diferite hărţi conceptuale lineare (Figura 7).

PĂŞUNI

VEGETAŢIA

SOLURILE

DEGRADAREA

PROTECŢIA

Fig. 7. Model de aplicare a tehnicii „Harta conceptuală lineară”

28
 Ori, prezentăm o altă variantă de organizare grafică lineară pentru unitatea de
conţinut „Deşerturile fierbinţi”.

Deşertul
1

Ameliorarea
Evaporaţia

Salinizarea Fertilitatea

Fig. 8. Model de aplicare a tehnicii „Harta conceptuală lineară”

Tehnica Scheletul de peşte [4] se aplică pentru explorarea a mai multor

aspecte sau efecte ale unui subiect mai complex, evidenţierea cauzelor şi efectelor
producerii unor procese, evenimente, fenomene, probleme etc. Această tehnică se
organizează prin următoarele etape: împărţirea clasei în grupuri; stabilirea problemei de
discutat (de exemplu, schimbarea climei); analiza de către fiecare grup a unui efect;
dezbaterea în fiecare grup pentru a descoperi cauzele care au condus la efectul discutat
şi înregistrarea cauzelor pe hârtie sau pe tablă; construirea diagramei cauzelor şi a
efectului, precum urmează: pe axa principală a diagramei se trece efectul; pe ramurile
axei principale se trec cauzele majore ale efectului, corespunzând celor şase întrebări:
CÂND?, UNDE?, CINE?, DE CE?, CE?, CUM? (s-a întâmplat); cauzele minore
(secundare), ce decurg din cele principale se trec pe câte o ramură mai mică ce se deduce
din cea a cauzei majore.

Fig. 9. Model de aplicare a tehnicii „Scheletul de peşte”

29
 Tehnica Explozia stelară [23] este o tehnică de acumulare a întrebărilor
dintr-o problemă. Explozia stelară este o tehnică de cercetare a problemei, soluţiile
acumulându-se doar după ce au fost adresate întrebările pentru înţelegerea problemei
respective. Este o tehnică de dezvoltare a creativităţii asemănătoare cu brainstorming-ul,
dar solicită nu idei, ci întrebări care le generează problema pusă. Obiectivul este nu
acumularea de răspunsuri, ci cercetarea problemei în profunzime, relevarea elementelor
din care se constituie.
Profesorul formulează un subiect, însoţindu-l cu întrebări auxiliare. În centrul
tablei se desenează o stea cu cinci (şapte-nouă) colţuri. La apariţia unei întrebări noi i se
mai desenează un colţ. În centrul stelei se scrie cuvântul-cheie, privit ca o problemă, de
la care va porni explozia de întrebări. Elevii trec pe rând şi scriu în fiecare colţ al stelei
câte o întrebare, după ce se trece la prezentarea răspunsurilor.
Bunăoară, pentru unitatea de conţinut „Despăduririle”, tehnica se aplică la etapa
de Evocare.

Ce înseamnă ea?
De ce este o
Cine o poate problemă?
face?
Cu ce scop se
DESPĂDURIREA
efectuează?

Cum se poate Care sunt

soluţiona? consecinţele ei?

Pe cine îl afectează?

Fig. 10. Model de aplicare a tehnicii „Explozia stelară”

Elevii au scris întrebările, ceilalţi elevi şi-au ales câte o întrebare de pe tablă,
formulând răspunsul. Tehnica Explozia stelară este foarte eficientă pentru diferite unităţi
de conţinut, îndeosebi pentru acelea privind degradarea mediului.

Tehnica Tabelul „Cauză-Condiţie-Efecte” [13] este interesantă prin faptul

că îi pune pe elevi într-o situaţie de învăţare, în care ei trebuie să stabilească, să
analizeze nişte relaţii care există între diferite fenomene şi procese din natură. Astfel,
cauza, provoacă apariţia fenomenului, condiţiile sunt împrejurările care determină
apariţia fenomenului, dar efectele constituie consecinţele, rezultatul. Elevul trebuie să
stabilească corelarea dintre aceste trei componente.
De exemplu, elevii citesc un text despre condiţiile de formare a grindinei şi
pagubele provocate de aceasta activităţii umane.

Tabelul nr. 7. Model de aplicare a tehnicii „Cauză-Condiţie-Efecte”

Cauză Condiţie Efecte
Deplasarea vaporilor de apă orizontal şi Temperaturi pozitive Grindina
vertical în nori Temperaturi negative

30
Sau, elevii citesc un text despre defrişarea pădurilor ecuatoriale ale Americii de Sud şi
trebuie să deducă două efecte ale defrişării pădurilor ecuatoriale de pe continent pentru
natură. În acest caz, elevii pot completa un astfel de organizator grafic. Menţionăm că în
organizatorul grafic vor fi indicate mai multe efecte.

Defrişarea pădurilor ecuatoriale ale Americii de Sud

1. Intensificarea inundaţiilor. 2. Modificarea climei.

Fig. 11. Model de aplicare a tehnicii Cauze-Efecte

Un alt model de organizare grafică a răspunsului este „Cauze şi Consecinţe”.

Tabelul nr. 8. Model de aplicare a tehnicii „Cauze şi Consecinţe”

Ipoteza Prin ce argumente se susţine ipoteza
Ce s-a întâmplat
Date statistice / Text
Odată Pământul era acoperit în majoritate de Modificări climatice
pădure, dar, cu creşterea populaţiei umane, acestea Scăderea nivelului
au trebuit să fie tăiate. Acest lucru este foarte apelor subterane
adevărat în special în Marea Britanie, unde Inundaţii
agricultura a avut un rol foarte important şi a redus …
Defrişarea
pădurile la câteva pâlcuri împrăştiate. Pădurea …
pădurilor
tropicală a avut de suferit mai ales în secolul trecut. …
Astfel la începutul secolului al XX-lea, erau 1,5
miliarde de hectare, faţă de cele 700 de milioane
rămase. Rata de despădurire în Africa este foarte
îngrijorătoare: 4 milioane de hectare pe an, iar 45%
din pădurea originală a dispărut.

Tehnica Graficul (tabelul) T [31] este un organizator grafic al relaţiilor

Da / Nu, Pro / Contra, Argumente / Contraargumente, Avantaje / Dezavantaje,
Pozitiv / Negativ etc. Poate fi realizat individual sau în perechi. Produsele elevilor pot fi
afişate şi apoi se poartă discuţii pe marginea lor. Împreună cu elevii, profesorul
analizează lista de argumente (şi contraargumente) şi concluzionează. Poate fi realizat un
„tabel al clasei”. Pentru completarea tabelului elevii vor primi materiale ajutătoare.
Această tehnică contribuie la dezvoltarea capacităţii de argumentare, analizarea
informaţiilor, la formarea unor valori şi atitudini democratice. De exemplu, la studierea
unităţii de conţinut „Resursele energetice mondiale”, elevii vor citi fragmentul din textul
respectiv şi vor stabili avantajele şi dezavantajele resurselor energetice irenovabile,
completând un tabel.

31
 Tabelul nr. 9. Model de aplicare a Tehnicii „Graficul T”
Surse
Avantaje Dezavantaje
de energie
Stabilitate, accesibilitate. Irenovare, poluare a mediului,
Cărbunele
problema conservării deşeurilor.
Capacitate tehnologică ridicată, Grad mic de accesibilitate,
Petrolul simplitate în utilizare. irenovare, poluare a mediului,
pericol (incendii).
Relativ nu-s periculoase pentru Grad mic de accesibilitate,
Gazele
mediu, simplitate în utilizare. irenovare, explozibile, eliminări de
naturale
CO2
Accesibilitate, preţ mic, cantităţi Poluare a mediului, irenovare,
mari. problema conservării deşeurilor,
Energia
riscul răspândirii armamentului
nucleară
nuclear, consecinţe grave ale
catastrofelor.

Tehnica Floare de nufăr [23] presupune deducerea de conexiuni dintre idei,

concepte, pornind de la o temă centrală. Aceasta determină cele opt idei secundare care
se construiesc în jurul celei principale (asemeni petalelor florii de nufăr). Cele opt idei
secundare sunt trecute în jurul temei de bază, urmând ca apoi ele să devină, la rândul
lor, teme principale, pentru alte opt flori de nufăr. Pentru fiecare dintre aceste noi teme
centrale se vor construi câte alte noi opt idei secundare. Astfel, sunt generate noi teme de
studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte.
Tehnica se realizează în câteva etape: construirea diagramei; scrierea temei
centrale în centrul diagramei; determinarea ideilor principale de către elevi, trecerea
ideilor în cele opt „petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul
acelor de ceasornic (A-B-C-D-E-F-G-H); folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme
centrale pentru celelalte opt „flori de nufăr”; construirea de noi conexiuni pentru cele opt
noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă; evaluarea ideilor (analiza diagramelor,
aprecierea calitativă şi cantitativă a rezultatelor).
De exemplu, studierea unităţii de conţinut „Degradarea apelor”, clasa a 12-a, tema
centrală: „Care sunt cauzele degradării apelor?”. Cele opt idei secundare pot fi: creşterea
demografică, explozia urbană şi concentrările de tip urban, ridicarea nivelului de trai,
progresul ştiinţifico-tehnic, modernizarea agriculturii, extinderea suprafeţelor irigate,
industrializarea, cerinţele igienice. În continuare, din fiecare temă secundară, care devine
deja centrală, se creează altele. Tehnica Floare de nufăr, de regulă, se realizează în grup.
Poate să se realizeze şi individual, ca un exerciţiu de stimulare a creativităţii şi de
autoevaluare.

Tehnica Bula dublă [13] se aplică în scopul sistematizării similitudinilor şi

deosebirilor dintre două concepte, componente, procese şi fenomene geografice. Grafic,
reprezintă două cercuri mari în care se plasează imaginea (ori cuvântul) care reflectă
subiectul. De la aceste două cercuri mari pornesc linii spre alte cercuri mai mici. În
cercurile mici, din mijloc, se indică asemănările, iar în cele exterioare – particularităţile
specifice.

32
 Elevii primesc o sarcină didactică:

Stabiliţi asemănările şi deosebirile dintre combustibilii tradiţionali şi cei obţinuţi

din biomasă.

Substanţe Solizi Se obţin din materie

minerale fosile biologică proaspătă

Irenovabile Tradiţionali Lichizi Obţinuţi din Sunt renovabili

biomasă

Poluează Gazoşi La ardere nu creşte

mediul cantitatea de CO2 proaspătă

Fig. 12. Model de aplicare a tehnicii „Bula dublă”

Menţionăm că elevii plasează în schemă mai multe deosebiri, în schema de mai

sus fiind indicate doar câteva, ca model.

Tehnica Presupunerea prin termeni [13] se aplică la studierea unui text.

Astfel, profesorul, propune câţiva termeni relevanţi pentru textul studiat. De exemplu, la
studierea unităţii de conţinut „Apele Africii”: Nil, climă, debit, poluare, civilizaţie. Elevul
trebuie să combine aceşti termeni, construind o idee concretă despre subiect. Tehnica se
realizează prin câteva etape: profesorul selectează un text necunoscut elevilor, pe care îl
fragmentează în două-trei părţi, selectează din text termenii, în baza cărora se face
presupunerea, prezintă elevilor termenii (prin cuvinte ori imagini), explică sarcina; elevii
discută în perechi ideile, pe care le au în legătură cu termenii propuşi; profesorul oferă
cuvântul câtorva elevi, pentru a-şi expune versiunile sale. Înainte de a începe lectura
primului fragment al textului, elevii schiţează un tabel al presupunerii.

Tabelul nr. 10. Model de aplicare a tehnicii „Presupunerea prin termeni2

Presupunerea I
Ce consideraţi Ce s-a întâmplat
Ce argumente aveţi?
că s-a întâmplat? realmente?
Debitul apelor din râul Nil Gradul înalt de evaporare
s-a redus considerabil. cauzat de clima aridă.

Presupunerea II
Ce consideraţi Ce s-a întâmplat
Ce argumente aveţi?
că s-a întâmplat? realmente?
Apa râului Nil, leagănul Apa este poluată de către
civilizaţiei umane, în cursul întreprinderile industriale
inferior, a devenit din preajmă.
nepotabilă.

33
 Tehnica Inteligenţele multiple este una foarte eficientă în formarea
competenţei de soluţionare a problemelor de mediu. Se realizează în grup. Poate fi
aplicată atât la lecţii, cât şi în activitatea extracurriculară. În dependenţă de aceasta,
elevii pot studia textele stabilite, la lecţie (ori în prealabil). Elevii pot lucra în două
moduri: un grup va fi alcătuit din copii cu diferite tipuri de inteligenţă sau din copii cu
acelaşi tip. În final, fiecare grup prezintă rezultatele activităţi sale. Profesorul formulează,
pentru fiecare tip de inteligenţă, sarcini foarte concrete şi clare, în corespundere cu
algoritmul stabilit, pentru a evita repetările de conţinut.
De exemplu, pentru diferite tipuri de inteligenţă, elevii vor primi sarcini de tipul:
a) pentru inteligenţa verbal-lingvistică:
Descrieţi vegetaţia de pădure, elaborând mici texte, poezii, ghicitori.

Clima întotdeauna a influenţat viaţa omului. De aceea,

toate modificările din atmosferă, ce schimbă clima, se
reflectă asupra activităţii şi sănătăţii omului. Descrie, în
trei exemple, în ce constă rolul climei pentru familia ta
(ori pentru tine personal).

Alcătuiţi o comunicare despre caracteristicile deosebite

ale struţului, studiind surse suplimentare. Explicaţi, de
ce este important pentru noi, oamenii, ca să-i cunoaştem.

Efectuaţi, cu colegul, o excursie imaginară în silvostepa

Republicii Moldova, studiind imaginea. Descrieţi
impresiile voastre din timpul acestei călătorii. Redaţi-le
unul altuia. Gândiţi-vă, de ce este important să protejăm
natura silvostepei?

Alcătuiţi o scrisoare adresată ţării noastre cu tema: „Eu ştiu, scumpa mea Moldovă,
cum să te păstrez pentru urmaşii mei!”.
b) pentru inteligenţa logico-matematică:
Caracterizaţi vegetaţia de pădure prin prisma cifrelor: dinamica suprafeţei,
frecvenţa specifică de arbori raportată la suprafaţa totală, la cel mai bătrân arbore
sau la cel mai înalt arbore etc.
Calculaţi, câte fluvii ca Nistrul ar încape în Amazon.
Calculaţi, cu câţi centimetri poate creşte un strat de sol pe parcursul a circa 75 de
ani, dacă în 100 de ani se formează doar 1 cm de sol.
c) pentru inteligenţa vizual-spaţială:

Dă-i colegului tău un sfat: cum să stabilească părţile

orizontului, analizând imaginea alăturată. Argumentează
fiecare caz în parte.

34
 Imaginaţi-vă, cum s-ar schimba clima Peninsulei Italia, dacă în nordul ei nu ar fi
relief muntos, ci de câmpie.
Reprezentaţi, pe un poster, consecinţele ploilor acide pentru componentele naturii
şi sănătatea omului, studiind fragmentul propus (se indică concret unde se găseşte
textul).
d) pentru inteligenţa corporal-chinestezică:
Improvizaţi schimbarea direcţiei fluviului Amazon până şi după apariţia Munţilor
Anzi; locul izvorului fluviului Dunărea, afluenţii săi şi locul gurii de vărsare.
Reprezentaţi, printr-o schemă, dependenţa activităţii umane de condiţiile din
diferite zone naturale, studiind imaginile respective.
e) pentru inteligenţa muzical-ritmică:
Interpretaţi un cântec despre pădure (sau râu).
Improvizaţi diferite sunete ale naturii.
f) pentru inteligenţa interpersonală:
Alcătuiţi un Cod ecologic al bunelor maniere pentru comunitatea voastră.
Propagaţi-l. Respectaţi-l.
Reprezentaţi, pe un poster, problemele de mediu din localitatea voastră. Indicaţi,
câte cel puţin o cale, cum aţi putea să le soluţionaţi.
Enumeraţi două măsuri concrete, care le-a realizat familia voastră (sau voi
personal) în scopul protecţiei naturii în localitate.
g) pentru inteligenţa intrapersonală:
Descrieţi trei specii de plante ierboase din pădurile Republicii Moldova, incluse în
Cartea Roşie, studiind diferite surse. Argumentaţi, de ce este important să
cunoaştem aceste plante.
Imaginaţi-vă, că voi sunteţi Solul din ţara noastră. Ce le-aţi „spune” oamenilor care
îl prelucrează sau construiesc edificii şi case de locuit, privind atitudinea omului
faţă de starea ecologică a acestui component al naturii.
e) pentru inteligenţa naturalistă:
Analizaţi situaţia ecologică a apelor din localitate, efectuând observări în natură.
Alcătuiţi o listă de animale sălbatice, care s-au mai păstrat în localitatea voastră.
Proiectaţi trei măsuri de protecţie.
Observaţi, pe parcursul vacanţei, dacă doriţi: ce fenomene interesante se produc în
localitatea voastră ori în alte locuri pe care le vizitaţi; ce facem noi, oamenii, zilnic,
pentru a păstra frumuseţea mediului în care existăm. Proiectaţi doar câteva acţiuni
în scopul studierii şi protecţiei naturii din localitatea voastră pentru perioada
vacanţei de vară. Succes! Nu uitaţi: cuibuşorul în care existăm mereu ne şopteşte:
„Preţuieşte-mă şi iubeşte-mă, omule, căci toate frumuseţile mele, pădurile cu poienile,
văile şi izvoarele, cărările şi crestele, piscurile cu toate vieţuitoarele şi florile, ţie ţi le
dăruiesc, să te bucuri de ele, să devii mai puternic, mai bun, mai înţelept.”

35
 În concluzie, menţionăm că tehnicile aplicate pentru formarea unui comportament
ecologic adecvat şi posibilitatea de a soluţiona problemele de mediu sunt foarte variate.
Nu am urmărit să le reflectăm pe toate, lucru imposibil. Important este să pregătim elevii
să existe într-o lume ecologizată, în care normele ecologice să se bucure de aceeaşi
preţuire, recunoaştere, respect ca şi normele juridice şi morale. Ele trebuie să
pregătească tineretul pentru viaţă, în spiritul respectului pentru valorile naturii.
Educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului este procesul prin care sunt
recunoscute valorile, sunt dezvoltate competenţele de a aprecia relaţiile dintre om şi
natură. Formarea competenţei de soluţionare a problemelor de mediu trebuie să devină o
normă pentru toţi profesorii. Elevii pot aplica adecvat cunoştinţele acumulate în viaţa
cotidiană, pot să compare diverse procese şi fenomene din mediul înconjurător, să facă
pronosticuri şi să propună măsuri de soluţionare a problemelor de mediu. Educaţia
ecologică şi pentru protecţia mediului îi face pe elevi să devină mai critici, să fie mai
responsabili şi îi ajută să recunoască importanţa problemelor de mediu pentru o
dezvoltare durabilă.

36
 BIBLIOGRAFIE

1. Albulescu A., Albulescu I. Aspecte formative: structura şi dezvoltarea competenţelor.

Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2002.
2. Arhip A. Educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului şi supravieţuirea omului.
Chişinău: Editura Arc, 1996.
3. Belotcaci A. O lecţie de ecologie pentru un viitor ecologic. În: Didactica Pro, 2003,
nr. 6(22), p. 55-57.
4. Cartăleanu T., Cosovan O. Formarea de competenţe prin strategii didactice
interactive. Chişinău: Pro Didactica, 2008.
5. Cernova N., Bilova A. Ecologie. Chişinău: Editura Lumina, 1994.
6. Codreanu I., Roşcovan S. Geografia mediului. Manual, cl. a XII-a. Chişinău: Casa
editorial-poligrafică Bons Offices, 2010.
7. Codreanu I. (coord.) et al. Curriculum pentru învăţământul gimnazial şi cel liceal.
Geografie. Chişinău: Editura Lyceum, 2010.
8. Coman M. Manual de Jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare. Iaşi: Polirom,
2000.
9. Cristea S. Teorii ale învăţării: modele de instruire. Bucureşti: EDP, 2005.
10. Cucoş C. Pedagogie. Iaşi: Editura Polirom, 2002.
11. Dediu I. Introducere în ecologie. Chişinău: Editura Phoenix, 2006.
12. Donea V. et al. Ecologia şi protecţia mediului. Chişinău: Centrul editorial al UASM,
2002.
13. Dulamă M.E., Roşcovan S. Didactica geografică. Chişinău: Editura Bons Offices,
2007.
14. Dulamă M.E., Bucilă F., Ilovan O. Tendinţe actuale în predarea şi învăţarea
geografiei, vol. 4. Cluj: Clusium, 2007.
15. Dumitru I. Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă. Editura de Vest,
Timişoara, 2000.
16. Fonari E. Cultura ecologică a tineretului studios, vol. Ecologie, etică şi morală,
Chişinău, 2002.
17. Ghibu O. Despre educaţie. Bucureşti: Editura Inspectoratului pentru Cultură al
Municipiului Bucureşti, 1995.
18. Ghinea L. Apărarea naturii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
19. Marinescu D. Dreptul mediului înconjurător. Ediţia a III-a, Casa de Editură şi Presă
Şansa SRL, Bucureşti, 1996.
20. Mihăilescu C. Spicuiri succinte despre educaţie ecologică. Revista ştiinţifică de
informaţie şi cultură ecologică, Chişinău: 2008.
21. Odoleanu N., Cara A. Ghid de implementare a curriculumului de liceu. Chişinău:
Editura Ştiinţa, 2007.
22. Odoleanu N., Ungurean L. Geografia fizică a Republicii Moldova. Caietul elevului.
Clasa a 8-a. Chişinău; Editura Arc, 2013.
23. Oprea C.-L. Pedagogie. Alternative metodologice interactive. Bucureşti: Editura
Universităţii din Bucureşti, 2003.
24. Popa I. Profesorul eficient. Necesitatea şi posibilitatea formării lui. Iaşi: Editura
Al.I. Cuza, 2002.
25. Roşcovan D., Andon C. Bazele instruirii ecologie şi protecţiei mediului ambiant.
Chişinău: Editura Ştiinţa, 2004.
26. Sarivan L. et al. Predarea interactivă centrată pe elev. Bucureşti, 2009.

37
27. Scheau I. (coord.) Gândirea critică – metode active de predare-învăţare. Cluj
Napoca: Editura Dacia, 2004.
28. Stancu R. et al. Aspecte ale dezvoltării legislaţiei de ocrotire a naturii în România. În:
Ocrotirea naturii şi a mediului înconjurător, t. 2, 1979, nr. 2.
29. Teleman A. Educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului: retrospectivă, actualitate
şi perspectivă. În: Univers Pedagogic, 2010, Nr.1, p. XX.
30. Temple Ch., Steele J.-L., Meredith K.-S. Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gândirii
critice. Ghidul IV. Chişinău, 2003.
31. Tufescu I., Tufescu M. Ecologia şi activitatea umană. Bucureşti: Editura Albatros,
1981.
32. Văideanu, G. Educaţia la frontiera dintre milenii. Bucureşti: Editura Politica, 1988.
33. Murgu Z., Marinescu, C. Educaţia ecologică şi pentru protecţia mediului-imperativ al
lumii contemporane. Disponibil: http://www.dacoromania-alba.ro
34. Codul Penal al Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial, 13.09.2002, nr. 128-129,
art. Nr: 1012.
35. Уголовный кодекс Российской Федерации.
36. Энергосбережение. Санкт-Петербург, 2002.

38