Educaţia ecologică reprezintă o modalitate prin care preşcolarul poate ajunge la cunoaşterea , înţelegerea şi

respectarea naturii, a mediului înconjurător. Cunoaşterea naturii trezeşte gândirea copilului, contribuie la dezvoltarea
capacităţii creatoare a preşcolarului, la dezvoltarea vorbirii corecte şi coerente, făcându-l astfel pe copil să mediteze
asupra fenomenelor şi corpurilor ce-l inconjoară.

Odată cu venirea în grădiniţa, copilul face primii paşi în formarea unor conduite ecologice, adecvate ocrotirii şi îngrijirii
naturii. Pentru realizarea acestora, se pune accent tot mai mult pe organizarea de activităţi, care să-i pună pe copii în
contact direct cu natura, spre a-i cunoaşte tainele şi frumuseţile.

Un prim pas de realizare a educaţiei ecologice îl constituie desfăşurarea unor activităţi în mijlocul naturii precum:
observări spontane sau dirijate, plimbări şi drumeţii, excursii, în cadrul cărora copilul se bucură de frumuseţea şi
bogăţia naturii.

Convorbirile libere: „De ce trebuie să îngrijim natura?”, „Cum avem grijă de mediul înconjurător?”, „De ce îngălbenesc
frunzele copacilor?”, rezolvă multe dintre semnele de întrebare pe care le au copiii la această vârstă referitoare la
mediul înconjurător.

Lecturile după imagini „Ce stim despre primăvară?”, „Animalele domestice si puii lor”, „La munte”, aduc aproape de
copil o anumită idee sau secvenţă din realitatea înconjurătoare, ajutându-l să exploreze, să analizeze, sa-şi pună
întrebări în legătură cu aspectele întâlnite, să-şi exprime stări sufleteşti şi să iniţieze acţiuni.

O altă modalitate de realizare a educaţiei ecologice o reprezintă povestirile create de copii care urmăresc atât
verificarea cunoştinţelor cât şi dezvoltarea imaginaţiei preşcolarului.

Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de mediul înconjurător şi problemele cu
care acesta se confruntă; contribuie, prin emoţiile puternice generate de exemple oferite, la formarea în sufletele
copiiilor a unor sentimente de ocrotire şi protecţie a mediului.
Educația ecologică — include și dezvoltarea calităților morale și spirituale ale copilului. Legătura dintre om și natură a
fost studiată de mințile proeminente ale omenirii din toate vremurile, dar, probabil, niciodată problema ecologiei nu a
fost atât de acută precum este în zilele noastre – atunci când criza ecologică amenință omenirea și problema
conservării și respectării naturii devine o necesitate vitală, una din condițiile salvării vieții pe planeta noastră. Și
președintele R. Moldova, Igor Dodon, participând pentru prima dată la Adunărea generală ONU, a numit a patra
direcție a strategiei de dezvoltare a țării în cadrul programului național de asigurare a dreptului fundamental la
sănătate și mediu ambiant sigur pentru cetățenii R. Moldovei. Vorbind despre Adunarea generală ONU, nu putem
menționa discursul Gretei Thunberg, care fiind încă copil, este deja o activistă renumită în domeniul ecologiei. După
cum vedem, copiii tot mai mult se integrează în agenda modernă a ecologiei, și noi, în calitate de pedagogi, nu putem
rămâne departe de acest proces.

Bazele atitudinii grijulii față de natură, formarea cunoștințelor despre lumea înconjurătoare și abilitatea de a observa
frumusețea naturii — trebuie să fie insuflate copilului încă de la o vârstă fragedă, iar la cinci ani e posibil de a oferi
copiilor o imagine mai complexă despre mediul ambiant, deaorece anume la această vârstă copiii asimilează
informațiile mai productiv, inclusiv la nivel emoțional, ceea ce este important pentru formarea afecțiunii, umanității și
sentimentelor estetice față de natura țării natale.
Putem afirma că educația ecologică a copiior de vârstă preșcolară, necesită abordare complexă, dat fiind faptul că
reprezintă o componentă în educația unei persoane integre, incluzând următoarele aspecte: educația morală a
atitudinii umane față de natură; educarea abilității de a vedea și simți frumusețea naturii.

Copiii de vârstă preșcolară, de regulă, ascultă foarte atent și cu bunul simț al observației ceea ce spune pedagogul,
sunt capabili să facă diferență între bine și rău, și sunt deschiși spre noi informații. Cu toate acestea, rolul pedagogului
în această situație va consta nu doar în a le povesti copiilor, dar și de a le arăta cum trebuie să aibă grijă de natură și
cum să învețe să trăiască în armonie cu aceasta.

În acest fel, una dintre condițiile fundamentale – crearea unui mediu în care pedagogii prin intermediul exemplului
propriu demonstrează copiilor atitudinea corectă față de natură și participă împreună cu copiii la activități de protecție
a naturii.

Dacă e să vorbim la general despre formele educației preșcolarilor, pe care eu le utilizez în activitatea mea, atunci
acestea pot fi împărțite în următoareloe compartimente:

Activități cu copiii;
Activități cu părinții.
Primul compartiment. Activități cu copiii.
Cărare ecologică.
Pe teritoriul grădiniței noastre există o cărărușă ecologică cu descrierea plantelor și cu informații despre acestea.
Creând această cărare, am încercat să utilizăm nu doar copaci, arbuști, flori, dar și alte obiecte din natură, care, de
obicei, trezesc la copii interes sporit. Acum în calitate de obiect de observație avem copaci de vârste diferite, câțiva
arbuști, flori. De asememea, avem un butuc vechi și cărări de furnici. Primăvara trecută, am plantat o parcelă de
ierburi terapeutice, precum: gălbenele, mușețel, iar vara am avut posibilitatea să urmărim împreună cu copiii
viețuitoarele de pe această pajiște — fluturi și gărgărițe.

Florile sunt selectate în așa fel, încât în anotimpuri diferite unele să le înlocuiască pe celelalte. Copii ajută la îngrijirea
acestora: le afânează și le udă.

Datorită acestei cărări ecologice, efectuăm plimbările obișnuite mult mai productiv, deoarece eu pot desfășura cu
copiii concomitent și o activitate ecologică, și plimbări la aer liber.

Aici, de regulă, desfășurăm jocuri, diferite activități, discutăm despre cunoștințele noi asimilate de pici. Este foarte
important ca lecția să fie structurată în așa mod, încât copiii să aibă posibilitatea de a-și expune impresiile și
cunoștințele.

Colțișor viu al naturii.

În cadrul grădiniței noastre, acordăm atenție sporită acestei metode de educație ecologică. Amenajând și decorând
colțișorul viu, trebuie să includem fantezia și creativitatea. Comunicarea cu natura reprezintă pentru copii niște lecții
primare ale bunătății, deoarece animalele și plantele din acest colțișor depind de om: au nevoie de grijă și atenție
permanentă. În grădinița noastră, în perioada diferite de timp, au trăit peștișori, papagali și canari, broască țestoasă,
hamsteri. Putem spune cu certitudine că copiii, având grijă de plante, animale, păsări și peștișori, învață să fie
responsabili pentru o viață străină, să fie grijulii și buni față de cei care sunt mai mici și mai slabi decât ei. Anume așa în
conștiința copilului se stabilește ideea umanității.
Plimbări.
În timpul plimbărilor la aer, familiarizăm copiii cu schimbările care se produc în natură în funcție de anotimp, analizăm
copacii, zăpada, nisipul. Pe lângă aceasta, atunci când ne plimbăm eu organizez diferite jocuri, de exemplu — "De pe ce
ramură sunt copiii", scopul căruia este de a consolida cunoștințele copiilor despre frunze și roadele copacilor și
arbuștilor, de a-i învăța să le aleagă în funcție de planta căreia îi aparține. Eu utilizez următoarele materiale: frunze și
roade ale copacilor și arbuștilor. Condițiile jocului: copiii analizează frunzele, le numesc. La propunerea educatorului:
"Copii, găsiți crenguțele potrivite.", — picii aleg pentru fiecare frunză roada potrivită.

Un alt joc — "Recunoaște și numește". Scopul jocului: de a consolida cunoștințele despre plante. Educatorul ia din coș
plante și le arată copiilor, determină regulile jocului: iată sunt plante terapeutice. Educatorul arată copiilor o plantă, iar
picii trebuie să povestească tot ce cunosc despre aceasta. Să numească locul, unde crește (baltă, luncă, râpă). De
exemplu, romanițele (flori) se strâng vara, patlagina (se cultivă doar frunzele) primăvara și la începutul verii, urzica –
primăvara, atunci când abia începe să crească (2-3 povestiri ale copiilor).

Următorul joc se numește "Protejează natura". Obiectiv: a consolida cunoștințele despre protecția obiectelor naturii.
Jocul: pe masă sau pe un tablou, avem imagini cu plante, păsări, animale, om, soare etc. Educatorul sustrage o
imagine, și copiii trebuie să povestească ce se va întâmpla cu obiectele naturii rămase, dacă pe Pământ nu ar fi fost
obiectul ascuns. De exemplu, educatorul ia imaginea păsării, copiii trebuie să răspundă la întrebarea — ce se va
întâmpla cu celelalte viețuitoare, cu omul, cu plantele etc.

Concursuri și victorine la tema: natura.

Copiilor din grupa pregătitoare le este interesant să participe la diferite concursuri și jocuri intelectuale, de exemplu:
"Numește pasărea", "Cine și unde locuiește", "Ghici ce plantă e". Îmi place acest format , pentru că conține și
elemente de joc, și contribuie la asimilarea unor cunoștințe noi. Noi încercăm să desfășurăm concursuri cât mai
frecvent, mai ales pentru copiii din grupele pregătitoare.

Sărbători.
La grădinița noastră, noi organizăm sărbători conform anotimpului. De exemplu, toamna de regulă organizăm
sărbătoarea dedicată roadelor. Pe parcursul anului, sărbătorim sosirea următorului anotimp. Îmi place acest format,
prin faptul că implicăm însuși copiii în procesul de pregătire pentru sărbătoare și participarea în cadrul acesteia.
Programul sărbătorii conține cântece, poezii, proverbe și zicători la tema naturii.

Literatură artistică.
În cadrul activităților cu copiii din grupele pregătitoare, noi organizăm lecturi de literatură artistică, care permite
lărgirea orizonturilor, a educa atitudinea corectă față de natură și simțul frumosului. După studierea unei anumite
opere, eu, de regulă, organizez discuții cu copiii, le adresez întrebări asupra textului, ceea ce ajută la consolidarea
materiei, dar și reprezintă o formă utilă și interesantă de a petrece timpul.

Compartimentul 2. Activități cu părinții

Părinții trebuie să fie un exemplu pentru copii, inclusiv atunci când este vorba despre educația ecologică a copiilor.

Mulți părinți practic nu dispun de timp liber, cu toate acestea ei sunt receptivi la rugămintea pedagogilor de a participa
la activități ecologice împreună cu picii. De exemplu, am organizat un subotnic. Activități suplimentare ar putea fi —
confecționarea căsuțelor pentru păsări, colectarea gunoiului pentru reciclare, a bateriilor și lămpilor. Propunem
părinților să confecționeze lucrări pentru sărbătoarea "Toamna de aur". La fel, organizăm concursul desenului la tema
protecția naturii, în cadrul căruia copiii participă împreună cu părinții.
Astfel, formarea complectă de către pedagog a unei atitudini corecte a copiilor din grupele pregătitoare față de natură,
trebuie să se efectueze în comun cu părinții, deoarece anume familia oferă copilului prima experiență de interacțiune
cu lumea înconjurătoare și elaborează principiile unui comportament decent.

Cu ecologia, ca știință, copiii se vor familiariza la școală, însă acum, atâta timp cât sunt în grupa pregătitoare, la vârsta
la care sunt mult mai deschiși spre noi descoperiri, este important să ajutăm copiii să-și formeze o atitudine și față de
sine însuși, și față de lumea înconjurătoare, și să stabilim coordonatele valorilor morale, care îi vor ajuta să devină
umani, educați din punct de vedere ecologic, oameni cu inimă.