EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A COPIILOR Angela BEJAN, asistent universitar, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălți,

Republica Moldova Nadejda PLEȘCA, director, grad didactic I, Instituția de Educație Timpurie nr. 12, Bălți, Republica
Moldova Abstract: Ecological education of children should begin at the earliest age when they become familiar with the
environment. Which are the most eficient methods? How should we find the optimal way of designing the didactic
approach for achieving the obiectives concerning the ecological education? We will try to answer these questions in the
present study. „Natura și educația sunt asemănătoare, căci educația transformă omul și prin această transformare
creează natura.” DEMOCRIT Starea actuală a mediului înconjurător necesită promovarea intensă a unei educații
ecologice a societății, cu rezultate concrete și imediate. Comportamentul ecologic trebuie dezvoltat nu doar la copii, dar
și la adulți. Chiar din primii ani de viață copiii trebuie obișnuiți să păstreze mediul prin acțiuni simple: aruncarea la coșul
de gunoi a hârtiuțelor, a ambalajelor de la bomboane sau biscuiți etc. Ca fenomen uman, esenţa educației ecologice nu
și-a diminuat importanța și nici nu se declară a fi epuizată. În titlurile literaturii de specialitate întâlnim ghiduri, antologii,
brevete, monografii ce țin de realizarea educației ecologice cu copiii. Care metode sunt mai eficiente? Cum să găsim
modalitatea optimă de proiectare a demersul didactic pentru realizarea obiectivelor ce țin de educația ecologică? La
aceste întrebări vom încerca să răspundem în acest studiu. Educația ecologică sau educația relativă la mediu presupune
relația dintre om și natură și vizează diferite laturi ale dezvoltării personalității individului [4, p. 5]. Ea are ca scop
formarea premiselor de înțelegere a efectelor unui comportament necorespunzător asupra mediului și, deci, a atitudinii
de protejare a mediului [5, p. 9]. În literatura de specialitate este uzuală noțiunea de conștiință ecologică, care
reprezintă, după V. Vernadski, atitudinea creativă a omului față de lume, inclusiv față de sine; descoperirea unicității și
irepetabilității a tot ce există pe Terra, aceasta e conștientizarea propriei persoane drept parte integrantă a lumii
înconjurătoare, recunoașterea raporturilor dintre om și natură [Apud 2, p. 27]. Atitudinea ecologică se bazează pe
cunoștințele transformate în convingeri și sentimente, pe relevarea și clădirea responsabilității moral-civice și juridice a
individului și a colectivului față de natură [3, p. 6]. Copilul de vârstă preșcolară este foarte curios în raport cu lumea ce-l
înconjoară – așa-numita vârstă a ,,decelușilor”. Adulților le revine misiunea de a-i familiariza cu:  Obiectele; 
Fenomenele;  Ființele;  Mediul.

Fiind un proces cu subiect și obiect, educația ecologică trece prin mai multe etape [3, p. 5]: Instruirea ecologică. Această
etapă presupune transmiterea de cunoștințe referitoare la comportamentele umane acceptabile în relația cu mediul
înconjurător. În momentul când îi familiarizăm pe copii cu obiectele lumii nerte și cu ființele vii, atunci și este cazul să le
vorbim despre îngrijirea și protecția lor. Astfel le formăm o viziune integră despre relația om – mediu. ,,Analfabetismul
ecologic” duce la ignorarea problemelor de protecție a naturii și chiar la manifestarea unui comportament iresponsabil
față de mediu. Formarea convingerilor ecologice. Cu cât cunoștințele sunt mai bogate și mai temeinic însușite, cu atât
ele se pot transforma mai repede în convingeri ecologice. Convingerile ecologice au o structură complexa, în care se
îmbină elemente ale educației intelectuale, moral-civice, estetice. Acestea se întemeiază pe [3, p. 6]: - cunoașterea
drepturilor naturii, așa cum se vorbește de drepturile omului; înțelegerea necesității conservării și ameliorării mediului
ambiant; - înțelegerea faptului că sursele naturale sunt limitate și că trebuie utilizate astfel încât să asigure tuturor
indivizilor o viață mai bună; conștientizarea efectului pe care îl poate avea deteriorarea mediului înconjurător asupra
calității vieții. Formarea comportamentului ecologic presupune: intervențiile pentru stoparea poluării mediului;
desfășurarea unor acțiuni de păstrare, îmbunătățire și înfrumusețare a mediului. Ca finalitate, educația ecologică la
vârsta preșcolară constă în antrenarea grijii față de mediu, promovarea unor acțiuni pentru a preveni poluarea și
deteriorarea lui precum și realizarea de activități de îmbunătățire și înfrumusețare a tot ce ne înconjoară. La vârsta
preșcolară obiectivele educației ecologice se realizează pe tot parcursul zilei: în cadrul jocurilor și activităților alese
(jocurile de rol, jocurile de masă, experiențe elementare etc.), în cadrul activităților comune (observarea, jocul didactic,
lectura după imagini, convorbirea, povestirile, memorizările, desenul, activitățile muzicale etc.). Metodele folosite în
educația ecologică a preșcolarilor sunt foarte diverse. În tabelul ce urmează propunem o sintetizare a metodelor
descrise în surse de specialitate [2; 3; 4; 5, p. 21-27]. Tabelul 1. Metodele utilizate în educația ecologică 1. orală a.
expozitive povestirea descrierea explicația demonstrația dezbaterea instructajul b. interogative conversația euristică
discuțiile în grup dialogul dialogul dirijat consultarea în grup c. problematice problematizare

I. De comunicare 2. scrisă munca cu cartea

informarea-documentarea
3. oral-vizuală

prin filme

cu ajutorul transmisiilor televizate

tehnici video

înregistrări audio

prezentare de mulaje, machete

lecturare de tablouri

II. Metode de

explorare organizată

a realității

1. observație sistematică și independent

2. experimentul a. cu caracter demonstrativ

b. cu caracter de cercetare

c. cu caracter aplicativ

3. studiu de caz

III. Metode bazate

pe acțiune

1. Metode de acțiune

reală

exercițiul

lucrările practice/în natură

lucrul cu fișele

2. Metode de acțiune

simulată sau fictivă

modelarea

joc de rol

joc didactic

jocul De-a …

dramatizarea

IV. Metode moderne

centrate pe copil

Știu/vreau să știu/am învățat, metoda „Ciorchinelui”, metoda „Mozaicului”,

metoda „Jocului de rol”, metoda „Bula dublă”, metoda „Teatrul de umbre”,

metoda „Explozia stelară”, metoda „Cubului”, metoda „Piramida”, metoda

„Diamantul”

Prezentăm câteva exemple de realizare a unor metode moderne centrate pe copil la realizarea

obiectivelor educației ecologice în grupa mare-pregătitoare.

1. Metoda PIRAMIDA

Grupa: mare-pregătitoare

Aria curriculară: Educația pentru mediu ambiant și cultura ecologică

Tema: Legume timpurii

Tipul activității: verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor despre legumele timpurii

Materiale: schema piramidei; jetoane cu cifre de la 1 la 4, care au scrise pe verso câte o

întrebare/sarcină; imagini ce reprezentă diferite legume.

Desfășurarea:

Descoperirea temei activității are loc cu ajutorul unei ghicitori. Se explică copiilor sarcinile de

lucru, selectând materialele necesare împreună cu ei. Se formează patru grupuri a câte 5 copii. Fiecare

grup primește câte 4 fișe pe care au fost scrise sarcinile de lucru. Copiii sunt ajutați la citirea sarcinilor ca

mai apoi să poată realiza sarcina propusă. După ce au completat piramida, copiii au explicat alegerea

făcută și au descris fiecare legumă după formă, culoare și gust.

Sarcini pentru copii:

Pe fișe sunt scrise următoarele sarcini:

Fișa 1: Alegeți legume ce cresc pe un picior.

Fișa 2: Alegeți 2 legume de culoare roșie.

Fișa 3: Alege 3 legume cățărătoare.

Fișa 4: Alegeți 4 legume ce cresc în pământ.

2. Metoda DIAMANTUL

Grupa: mare – pregătitoare

Aria curriculară: Educația pentru mediu ambiant și cultura ecologică

Tema: Primăvara

Tipul activității: fixare/verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor despre anotimpul

primăvara

Materiale: schema diamantului; jetoane cu cifre de la 1 la 5, care au scrise pe verso o ghicitoare

sau o sarcină; plic cu imagini ce semnifică răspunsurile ghicitorilor propuse și fișe cu cuvinte.
Desfășurarea:

Se anunță tema Primăvara. Se explică copiilor că vom selecta imaginile specifice anotimpului

primăvara, dacă vom dezlega ghicitorile. Acel copil care dă răspunsul corect selectează imaginea.

Pe fișe sunt scrise următoarele sarcini:

Fișa 1:

- Zăpada s-a topit

Iarba a-nverzit

Cine a venit? (Primăvara)

Fișa 2:

- Din flori, picuri de dulceață

Strânge de cu dimineață! (Albina)

- Din floare-n floare,

A-nvățat să zboare. (Fluture)

Fișa 3:

- Cine se naște-n primăvară

Sub o dalbă plăpumioară?

Flori de primăvară (ChioceluL, Lalea, Narcisul)

Fișa 4:

- O săgeată de cărbune

Zboară iute peste lume! (Rîndunica)

- E o varză pe catalige

Ce – ntr- un morcov broaște frige (Barza)

Fișa 5:

- Un flăcău bogat în spice

Cu flori albe în ciorchine (Copacul înflorit primăvara)

3. Metoda CUBUL

Grupa: mare – pregătitoare

Aria curriculară: Educația pentru mediu ambiant și cultura ecologică

Tema: Bucuriile Toamnei

Tipul activității: Însușire de cunoștințe

Utilizarea: recunoașterea anumitor și transformări în mediu înconjurător

Materiale: un cub, jetoane/imagini cu fenomene specifice anotimpului toamna (soare, flori,

fructe și legume, frunze), carioca, coli de hârtie A4.

Desfășurarea:

Se prezintă cubul copiilor. Copiilor se repartizează câte o floare de diferite culori și nuanțe

(conform fațetelor cubului). Se formează șase grupe de lucru cu copiii. Fiecare grup extrage câte un bilet

a cărui culoare corespunde cu una din fațetele cubului, stabilindu-se sarcina pentru acel grup (descrie,

compară, asociază, analizează, aplică, argumentează). În urma extrageri bilețelelor, pedagogul citește

sarcina propusă.

Fișa 1:

Descrie timpul, activitatea oamenilor și a vietăților în anotimpul toamna.

Răspunsurile așteptate: vremea se răcește, păsările pleacă în țările calde, se coc fructele și

legumele, îngălbenesc frunzele.

Fișa 2:

Compară anotimpul toamna și anotimpul primăvara.

Răspunsurile așteptate: toamna timpul se răcește, primăvara timpul se încălzește; toamna se coc

fructele și legumele; primăvara înfloresc mai multe flori, toamna înfloresc mai puține flori, toamna

păsările pleacă în țările calde însă primăvara revin din țările calde; vestimentația copiilor e aceeași atât

toamna cât și primăvara; primăvara se sădește în pământ, iar toamna se culeg roadele etc.

Fișa 3:

Asociază – să recite versuri și să spună ghicitori care se potrivesc anotimpului toamna.

Fișa 4:

Analizează părțile componente ale fructelor și legumelor de toamnă.

Răspunsurile așteptate: merele sunt acoperite cu o coajă dură, au un miros specific, miezul fiind

gustos și având la mijloc o membrană tare, la fel ca perele și gutuile.

Fișa 5:

Aplică – să deseneze/picteze cât mai multe elemente specifice anotimpului toamna.

Fișa 6:

Argumentează de ce anotimpului toamna i se mai spune Toamna de aur.

4. Metoda EXPLOZIA STELARĂ

Grupa: mare – pregătitoare

Aria curriculară: Educația pentru mediu ambiant și cultura ecologică; dezvoltarea limbajului și a

comunicării orale.

Tema: Insectele
Tipul activității: consolidarea de cunoștințe

Utilizarea: verificarea și consolidarea cunoștințelor copiilor despre insecte prin familiarizarea

copiilor cu strategia elaborării întrebărilor pentru noi descoperiri, în vederea decodificării tabloului.

Materiale: o stea mare, cinci steluțe mici, tabloul pe care este reprezentată o poieniță cu insecte,

jetoane/imagini cu insecte.

Desfășurarea:

Copiii sunt așezați în semicerc, se anunță că vor lua parte la un joc cu steluțe, deoarece sunt

vizitați de o stea, care a adus cu ea o surpriză. Se prezentă surpriza adusă de stea – tabloul În poieniță . Se

anunță problema: Tabloul este trist. De ce ? ( pentru că din poieniță lipsesc insectele). Se află de ce

tabloul este trist cu ajutorul steluțelor mici.

Întrebări pentru steluța cu întrebarea CINE? Cine adună nectarul de pe flori? Cine poartă rochie

roșie cu buline negre? Cine zboară din floare în floare? Cine e harnică și strângătoare?

În timp ce copiii răspund la întrebări, se aplică imaginile cu insecte pe tabloul adus de către

steluța mare. Cu celelalte steluțe se procedează la fel adresând întrebări ce începeau cu CE? – Ce

mănâncă buburuza? Ce insecte mai sânt în poieniță? Ce face greierașul?; UNDE? – unde trăiesc albinele?

Unde s-a urcat omida? Unde s-a așezat fluturașul?; CÂND? – Când cântă greierașul? Când se întorc

albinele în stup? Când se bucură insectele?; DE CE? De ce este supărat greierașul? De ce a apărut

soarele? De ce poienița este mai veselă?

EDUCATIA ECOLOGICA LA VARSTA

PRESCOLARA

Pamantul n-a fost vazut in toate timpurile si nici de toti oamenii asa cum il vedem noi
astazi. mai ales legaturile dintre Om si Pamant n-au fost vazute la fel. Au castigat
oamenii de astazi, oamenii moderni, in atitudinea lor fata de Pamantul pe care traim.
Sunt ei mai buni cu tarana din care rasar plantele, sunt ei mai intelegatori cu apele, cu
fosnetul vantului, cu pasarile si animalele, cu frumusetea si bogatia padurilor, a muntilor
si a marilor? Sunt ei , oamenii de astazi, mai buni unii cu altii? Va las pe voi sa va
ganditi! Eu consider ca gradul de cu 858e423i ltura mai inalt ori mai scazut, al oamenilor
se poate judeca si dupa atitudinea pe care noi o avem fata de Pamantul pe care traim.
Sau, poate, in primul rand dupa asta! Natura are nevoie de prieteni. Nu mila de
vietuitoare cu respectul este necesar unei adevarate prietenii cu natura. De aceea este
nevoie de o practizare cu intreaga natura apoi este necesara integrarea armonioasa a
noastra, a oamenilor in natura, fara a provoca daune care de mute ori, sunt ireversibile.
Natura trebuie ocrotita ca un tot intreg.

Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu conditia sa respecte natura. Aceasta
inseamna azi, mai mult ca oricand sa o priveasca in calitate de adevart ecolog-cetatean,
cu gandul refacerii ei. Uneori cuvintele, expresiile copiilor ni se par "trasnite", dar
dincolo de partea hazlie, educatorul descopera modul de gandire original alimentat de o
curiozitate si o imaginatie iesite din comun. Avalansa de intrebari cum ar fi: "Ce-I
luna?", "Ce-i soarele?" , " Cum apar plantele, oamenii?", "Dec e nu se simte cand
Pamantul se invarte in jurul Soarelui?" , "De ce sunt razboaiele?", "De ce sunt rai
omenii?", "De ce se cearta mama cu tata?", "De ce, de ce, de ce .". Din lipsa de timp
sau alte motive, adultii se multumesc sa raspunda in gluma sau sa amane raspunsurile
pana cand vor creste mai mari, ignorandu faptul ca acum e terenul fertil pentru a
semana samanta cunoasterii pentru ca acum gandirea e mai creativ, memoria mai
plastica, mintea mai iscoditoare.

In munca cu prescolarii pentru a te face inteles trebuie sa faci efort, sa vezi ce si cat stiu
sau pot intelege copiii.

"Daca vreau sa resusesc in a aduce pe cineva la un anumit punct, in primul rand trebuie
sa vad cum pot sa ajung in lumea lui si sa incep de acolo" , spunea, in acest sens
filozoful deanez S.Kierkegaard. Explicatiile formulate trebuie sa fie cat mai accesibile cu
putinta. In marea lor majoritate parintii, bunicii, nu pot, nu au pregatirea necesara si
nici timpul pentru a face acest efort. Sperantele lor se indreapta spre gradinita si scoala
unde trebuie sa gasim si imp si rabdare si intelegere pentru o astfel de initiere,
dezbatere si comunicare. Prescolarii trebuie sa inteleaga ca oriunde se afla atat omul cat
si celelalte vietati au nevoie de conditii esentiale mediului de viata: sol, aer, apa, hrana.
La aceasta varsta copiii pot intelege foarte bine ca aceste conditii pot fi benefice
sanatatii numai daca sunt respectate norme de igiena.

Educatia ecologica se bazeaza pe cea mai importanta latura "igiena" si este angajata pe
drumul transformarii constiintelor pentru a le determina sa stabileasca noi relatii chiar
din cele mai bune intre om si natura, pentru a opri asaltul dezeechilibrelor, consecinta
poluarii, artficializarii, al suprapopulatiei sau al exploatarilor sociale si economice.

Educatia ecologica trebuie sa ofere perspective reale in restabilirea acelor relatii intre
om si natura care sa aiba la baza intelegerea, cunostarea si respectarea normelor si
legilor sanogenetice.

Lumea care ne inconjoara a fost si mai este o taina. Existenta umana s-a schimbat in
cursul timpului ca rezultat a curiozitatii si gandirii omului precum si ca o consecinta a
nevoii de a-si face din natura un prieten.
Pentru a intelege, a explica si a formula niste concluzii cu privire la tainele naturii
trebuie mai intai sa observi (privind, auzind, mirosind, pipaind, gustand), fie folosind
anumite instrumente (lupa, microscop) fie facand anumite experimemte.

Dupa cum spune un vechi proverb "omul sfinteste locul si omul il darama", noi oamenii
suntem considerati factorul principal de stabilire a relatiilor om - natura. De felul cum
vom sti sa intervenim si sa protejam natura, la randul ei va fi darnica sau nu cu noi cu
exceptia calamitatilor naturale.

Educatia ecologica are o componenta de baza si anume "igiena". Domeniul de

cunoastere al educatiei ecologice este vast. O importanta deosebita pentru educatia
prescolarului o au urmatoarele domenii de cunoastere:

igiena mediului - atmosfera

igiena mediului - apa

igiena mediului - solul

igiena habitatului - locuinta, institutiile publice

igiena alimentatie - alimente

Pentru a intelege mai bine ce inseamna educatie ecologica voi da cateva definitii.

IGIENA studiaza raporturile necesare si intamplatoare dintre om si multitudinea de

factori din mediu pentru definirea capacitatii de adaptare a mediului populational la
mediul ambiant in continua schimare.

MEDIUL AMBIANT reprezinta ansamblul factorilor geografici, biologici, sociali, in care se

desfasoara viata, munca indivizilor, a colectivitatii umane.

FACTORUL ECOLOGIC delimiteaza acei agenti de mediu care sunt modificati influientati
de activitatea umana si care vor actiona diferit in functie de modul in care au fost
modificati.

Dupa cum stim, varsta prescolara este varsta intrebarilor. Adesea copii ne intreaba ce
este pamantul, soarele, apa, aerul?". Putem concretiza raspunsul intr-un singur cuvant-
"viata". Cele mai multe taine despre natura le putem incepe a dezlega de la varsta
prescolara. Pornind de la curiozitatea si interesul pe care il manifesta copilul, consider ca
educatia ecolgica alaturi de celelalte laturi ale educatiei il pot forma pe copil sa fie un
bun protector al vietii proprii, a celor din jurul lui dar si al mediului inconjurator. Pentru
aceasta am luat in calcul domeniile de cunoastere cele mai apropiate si mai importante
pentru viata copilului.

IGIENA MEDIULUI - atmosfera este un domeniu vast, dar aici m-am axat pe
cunoasterea componentelor mediului inconjurator apropiat, ca rezultat al observarii si
investigarii elementelor si fenomenelor din natura (temperatura, umiditate, curenti de
aer) si intelegerea importantei unor fenomene inportante in viata planetei si a omului.
La aceste domeniu de cunoastere am organizat activitati ca:

exercitii simple de percepere si intelegere a importantei unor fenomene naturale in viata

omului;

exercitii de observare directa si dirijata a unor fenomene naturale;

experiente practice pentru determinarea importantei unor fenomene naturale in viata

omului;

inregistratrea privitoare la producerea si efectele unor fenomene naturale sub forma de

colaje cu ilustratii;

exercitii de formare a unor comportamente si atitudini adecvate in raport cu natura,

avand la baza sfaturi si imperative de tipul "convinge-te";

joc cu rol "Ce pot face copiii pentru mentinerea aerului curat"

exercitii de tipul "Gandeste-te si raspunde!"- fise de munca individuala;

jocuri: "Baloane de sapun", "Calendarul naturii" - pentru sesizarea proprietatii aerului;

joc cu rol "Ce fac cand sunt singur acasa" - adoptarea unor atitudini si compartamente
in cazul unor pericole provocate de fenomene naturale;

convorbiri pe baza de ilustratii pe tema "Cum cresc mare si voinic?";

observarea dirijata a unor ilustratii referitoare la atmosfera, precum si vizionarea unor

diapozitive, filme, emisiuni TV, reprezentantive in acest sens;

intalnire cu un specialist in meteorologie, iar daca este posibil efectuarea unei vizite la
un observator meteorologic;

Un alt domeniu de cunoastere foarte apropiat de viata copilului este igiena apei. Copilul
trebuie sa stie ca apa reprezinta un mediu vital datorita multiplelor roluri pe care le
indeplineste: biologic - 60% din greutatera adultului, socio-economic - la dezvoltarea
sociala. Ei trebuie sa mai stie ca apa pe care o folosim nu vine asa in starea in care este
direct de la sursa, ci ea trece printr-un complex process de purificare.

De aceea pentru a mentine calitatea apei trebuie sa cunoastem si sa respectam norme

de prevenire si combatere a poluarii apelor. Trebuie sa-i facem pe copii sa inteleaga ca
poluarea apei inseamna alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice. In acest sens
trebuie organizate o serie de activitati in care copilul sa fie implicat in mod direct :

observarea unor imagini, planse, afise, pliante referitoare la importantei apei in viata
omului;
colectionarea unor ilustratii si confectionarea de albume cu titlul "Apa o parte din viata
mea"

jocuri cu rol;

lecturi, imagini, diapozitive. filme , emisiuni TV, despre fenomene naturale (ploaia,
furtuna, inundatii, incendii naturale etc)

intalniri cu specialisti, prezentare de diapozitive, diafilme, casete video cu fenomene

naturale surprinse;

Igiena solului este un alt domeniu al educatiei ecologice unde prescolarii trebuie sa stie
ca solul reprezinta un factor de mediu esential in existenta si dezvoltarea colectivitatii
umane.

Poluarea solului inseamna toate actiunile ce produc dereglarea functiei normale a solului
ca suport si mediu de viata manifestat prin interventia rationala a omului in exploatarea
unor elemente sau fenomene din lumea inconjuratoare.

La acest domeniu de cunoastere o importanta deosebita pentru prescolari o are

cunoasterea si respectarea regulilor de prevenire a efectelor nedorite, cauzate de unele
fenomene naturale asupra unor segmente ale lumii vii si nevii. Exemple in acest sens
sunt:

lecturarea unor povesti si legende privitoarea la producerea unor fenomene naturale si a

ffectelor asupra omului;

selectarea si invatarea unor proverbe, zicatori, texte si poezii referitoare la fenomene

naturale (ploaia, ceata, bruma, ninsoarea, etc);

exercitii si activitati practice de justificare a afectiunii si respectului fata de natura,

pornind de la situatii concrete: "Arde padurea", "Sa ingrijim parcul de joaca", "Sa
ingrijim pasarelele".

Pentru a intelege mai bine importanta educatiei ecologice in stabilirea relatiilor dintre om
si natura, relevante sunt urmatoarele intelepciuni ale padurii:

Oricat ar fi de mare crangul, tot are nevoie de o privighetoare care sa-i dea stralucire;

Un nebun face dintr-un stejar intreg o lingura de lemn, un intelept ii seamana ghinda si
face o padure;

Copacii nu-si dau sfaturi, unii altora, ci se apara de viscole impreuna;

Nu astepta roade de la pomul pe care nu l-ai sadit!

Parul face singur perele doar omul tamp. le asteapta cu gura cascata;

Daca vrei sa fii om, sapa o fantana ori sadeste un pom;

Coada toporului tot din lemnul padurii se face;

La bine si la rau padurea este cerul pe care-l atingi cu mana;

La umbra copacilor uriasi, multi lenesi se odihnesc;

Pomul creste intr-o suta de ani, nebunul il doboara cu securea intr-un ceas;

Nu plange codrul cand rupi o ramurea, dar suspina copacul;

Cu cat sunt mai adanci radacinile copacului, cu atat mai jalnice par vijeliile ce izbesc in
el.

Un alt domeniu de cunoastere al educatiei ecologice este cel al habitatului.

HABITATUL este mediul in care omul isi petrece cea mai mare parte a existentei sale.
Malraux spune: "Un om nu este altceva decat suma actelor sale, a ceea ce a facut si a
ceea ce poate sa mai faca".

Habitatul, fiind considerat mediul in care isi petrece majoritatea timpului sau, este axat
pe locuinta si institutiile publice unde omul isi desfasoara activitatile zilnice.

Pentru a contribui la dezvoltarea si mentinerea sanatatii omului si colectivitatii, atat

locuinta cat si institutiile publice trebuie sa indeplineasca niste norme igieno-sanitare.
Nerespectarea lor duce la imbolnavirea individului si a colectivitatii. In aceste sens se
pot organiza o serie de activitati cum ar fi:

convorbiri cu tema "Casa mea, familia mea";

joc cu rol "Ce fac cand sunt singur acasa?"

selectarea si invatarea unor proverbe , zicatori, texte si poezii referitoare la igiena

locuintei "Omul sfinteste locul si omul darama!";

convorbiri cu tema "Camera mea";

oc cu rol "De-a familia";

exercitii de formare a unor comportamente si atitudini adecvate spiritului gospodaresc

de pastrare a bunurilor.

Ultimul domeniu de cunoastere este cel al igienei alimentatiei.

Copilul trebuie sa stie ca tot ce foloseste pentru alimentatia omului trebuie sa respecte
niste norme igieno-sanitare:

igiena produsului respectiv;

termenul de valabilitate al produsului;

locul de comercializare.

Toate aceste norme trebuie respectate pentru evitarea imbolnavirilor individuale si in

colectivitate. In aceste sens copiii trebuie educati a nu cumpara din locuri neautorizate,
fara termen de valabilitate, fara ambalaje etc.

Pentru aceasta se pot organiza o serie de activitati de unde copilul invata ca igiena
alimentelor este o conditie importanta in mentinerea sanatii cum ar fi:

convorbire cu tema "Sanatate cu fructe si legume spalate";

joc cu rol: "La magazinul de alimente";

concurs intre gradinite cu tema "Ce stim despre sanatatea noastra?", "Cum ne ferim de
microb?";

joc cu rol: "De unde faci cumparaturile?";

vizionarea de diafilme, diapozitive, casete video cu aspecte din viata oamenilor si

sublinierea efectelor negative ale alimentelor pastrate necorespunzator;

intalnire cu specialisti de la Directia sanitar - veterinara, vizita la un centru de directie

sanitar - veterinara din piete.

Ce vizează educația ecologică în grădinită

Educația ecologică la preșcolari are multiple obiective și beneficii importante:

1. Conștientizarea și respectul față de mediul înconjurător: Prin activități specifice, copiii învață să aprecieze natura, să
conștientizeze importanța conservării resurselor și să dezvolte un comportament responsabil față de mediul
înconjurător.

2. Dezvoltarea unor atitudini pozitive: Prin intermediul educației ecologice, copiii învață să aibă grijă de plante și
animale, să economisească apă și energie și să recicleze, dezvoltând astfel atitudini pozitive și responsabile față de
mediul înconjurător.

3. Stimularea creativității și a imaginației: Activitățile ecologice pot implica jocuri, experimente și activități practice care
să stimuleze creativitatea și imaginația copiilor în legătură cu modul în care pot proteja mediul înconjurător.
4. Încurajarea comunicării și a colaborării: Educația ecologică implică de multe ori activități de grup sau proiecte
comune, ceea ce îi ajută pe copii să comunice mai bine, să învețe să lucreze în echipă și să colaboreze pentru a găsi
soluții la problemele legate de mediu.

5. Formarea unor obiceiuri sănătoase: Prin educația ecologică, copiii învață să adopte obiceiuri sănătoase precum
consumul responsabil, evitarea risipei și protejarea biodiversității, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra sănătății
lor și a mediului în general.

Aceste aspecte contribuie la formarea unor cetățeni responsabili și conștienți de impactul lor asupra mediului,
pregătindu-i pentru a fi parte activă în protejarea și conservarea acestuia.

Scopul educației ecologice în grădiniță este de a dezvolta în copii o conștientizare profundă și responsabilă față de
mediul înconjurător, încurajându-i să devină cetățeni responsabili și să adopte comportamente și practici ecologice.
Principalele obiective ale educației ecologice în grădiniță includ:

1. Conștientizarea importanței mediului înconjurător: Copiii învață să aprecieze natura, să înțeleagă legăturile complexe
dintre diferitele elemente ale ecosistemelor și să înțeleagă impactul pe care îl au acțiunile umane asupra mediului.

2. Dezvoltarea atitudinilor și valorilor ecologice: Educația ecologică în grădiniță încurajează dezvoltarea unor atitudini
pozitive și valorile precum respectul față de natură, grija pentru animale și plante, responsabilitatea în utilizarea
resurselor și preocuparea pentru protejarea biodiversității.

3. Încurajarea comportamentului responsabil: Prin activități practice și experiențe de învățare, copiii învață să adopte
comportamente responsabile cum ar fi reciclarea, economisirea de energie și apă, reducerea producției de deșeuri și
utilizarea sustenabilă a resurselor.

4. Stimularea gândirii critice și a spiritului investigativ: Educația ecologică în grădiniță încurajează copiii să pună întrebări,
să exploreze și să descopere lumea înconjurătoare, să identifice problemele ecologice și să găsească soluții creative și
sustenabile.

5. Promovarea colaborării și a implicării active: Prin activități de grup și proiecte ecologice, copiii învață să lucreze
împreună, să își împărtășească ideile și să colaboreze pentru a identifica și implementa acțiuni care să contribuie la
protejarea și conservarea mediului înconjurător.

Prin atingerea acestor obiective, educația ecologică în grădiniță contribuie la formarea unor adulți responsabili,
conștienți de impactul lor asupra mediului și pregătiți să contribuie la construirea unui viitor sustenabil pentru toți.