DIVERSITATEA LA DISCIPLINA ȘTIINȚE ALE NATURII

profesor învățământ primar NEAGU MARIETA

Școala Gimnazială „Ion Ionescu”, Valea Călugărească,
Școala Gimnazială Rachieri – structură
Doctorandă, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău

Tot ce ne înconjoară este un experiment sau poate deveni unul. Pentru asta este nevoie
doar de curiozitate și puțină îndrumare, mult tact pedagogic și creativitate.
Cunoștințele sunt derivate în mod continuu și testate în experiențele elevului. Învățarea
este un proces continuu bazat pe experiență, un proces intern, personal care necesită mediul
limitat de carte, profesorul și clasa. Mediul mai larg „din lumea reală” este în mod frecvent
respins în mod activ de sistemele educaționale de la toate nivelurile. În teoria învățării
experiențiale, relația tranzacțională dintre persoană și mediul înconjurător este simbolizată în
sensul dual al termenului de experiență drept unul subiectiv și personal, referindu-se la starea
internă a persoanei, la fel ca în „experiența bucuriei și a fericirii” și altul obiectiv și mediu.
D. Sălăvăstru [3, p. 81] amintește nume precum J. Dewey (1938), K. Lewin (1947), C.
Rogers (1969), J. Piaget (1970), D. Kolb (1984), P. Jarvis (1987), invocate ca teoreticieni ai
procesului învățării experiențiale pe care l-au definit astfel: procesul prin care cunoașterea se
crează prin transformarea experienței (Kolb, 1984, 38); experiența se transformă în cunoștințe,
aptitudini și atitudini, învățarea este un proces continuu care are obiectivul de a da sens
experienței, învățarea fiind inerentă experienței cotidiene (Jarvis, 1987, 32); formă de învățare
care are loc în afara sălii de clasă, în timp ce asimilarea informațiilor este specifică școlii
(Coleman, 1976); prin ea cel care învață este în contact direct cu realitatea pe care o studiază
(Keeton și Tate, 1978).
Carl Rogers apud D. Sălăvăstru (2016, p. 82) susține că învățarea experiențială constă în
achiziționarea și aplicarea cunoașterii în contexte relevante, individul implicându-se afectiv și
cognitiv în experiența de învățare, ducând la o schimbare profundă și durabilă a personalității
sale.
D.A. Kolb (1984) apud C.M. Mecu [2, p. 9] menționează faptul că învățarea prin
experiență este de fapt o învățare- dezvoltare, considerând învățarea drept „un proces holistic de
adaptare la lume”, presupunând o funcționare integrată a organismului, ceea ce înseamnă că cel
care învață simte, percepe, gândește și acționează.
Competența investigațională este o competență integratoare specifică disciplinei Științe
ale naturii în clasele primare care se dezvoltă prin: învățarea experimentală, învățarea prin
investigare/cercetare, învățarea – aventură.
Avem învățarea outdoor, ore desfășurate în curtea școlii sau împrejurimile acesteia prin
care elevul conștientizează relevanța studiilor teoretice din clasă asupra problemelor complexe
de mediu cu care se confruntă planeta, dobândește abilitățile care îl pot transforma în creator de
soluții al generației următoare oferă elevilor oportunități de implicare în probleme reale care
depășesc limitele clasei, rolul mediului înconjurător în viața și activitatea societății - punct de
plecare în derularea altor investigații care vor ilustra elevilor felul în care comportamentele
personale afectează planeta.
Animalele vii pot fi considerate „deschizătoare de inimi” și, prin urmare, pot crește
motivația și interesul elevilor pentru procesul de învățare, în timp ce metodele de învățare
experimentală contribuie la dezvoltarea de noi competențe pentru o viitoare carieră, așa cum
putem observa prin proiecte care s-au derulat în școli.
Scopul major al Studiului Internațional privind Educația Biodiversității prin utilizarea
animalelor vii în școli este de a promova respectul și empatia din partea copiilor și a tinerilor
pentru natură și mediul înconjurător. Ei pot experimenta fascinaţia naturii prin atingerea
animalelor vii și, fiind inspiraţi de ele, ajung să cunoască și să aprecieze aceste creaturi.
Construirea unui pod emoțional între lumea naturală și copii este foarte importantă pentru
modelarea atitudinii. În acest fel copiii învață dragostea și responsabilitatea, și dobândesc mai
multe abilităţi. Practic, ei nu vor mai putea să rămână nepăsători în fața naturii odată ce au atins
lumea naturală şi aceasta i-a atins pe ei, elevii își vor dezvolta abilitățile necesare pentru a
dobândi atitudini responsabile faţa de mediu. [4]
Subiectul asupra lumii animalelor vii propus prin proiectul „Elena” propune colaborarea
într-un cadrul instituționalizat a două componente: educația și mediul. [5] Dezvoltarea unor
astfel de lecții la care contribuție o au specialiștii în studiul animalelor, cu respectarea condițiilor
de bunăstare a acestora, dar și siguranța elevilor, aduce noi provocări procesului de
implementare. Autoarele unuia dintre capitole prezintă drept obiectiv analizarea mediului de
capacitate a introducerii lecțiilor de biologie sau de științe ale naturii care utilizează animale vii
în actele educaționale din România. [1]
În învățământul primar, la orele de curs, copiii sunt tot mai curioși și dornici de a se
împrieteni cu știința, sunt iubitori de activități în care învață lucruri cât mai interesante legate de
animale și plante, procesele din lumea înconjurătoare și univers. Elevii pot realiza experimente,
dar și activități în care aceștia lucrează practic în echipă cu cineva sau ceva de la care pot
dobândi cunoștințe prin schimb de experiențe și nu numai. De aceea, este benefică deschiderea
școlii și către alt personal specializat care, împreună cu cadrele didactice, ar putea informa elevii
într-un mod accesibil pentru capacitatea lor de înțelegere, desfășurând anumite activități de
învățare cu elevii în diferite locații, atât în școală cât și în afara acesteia.
Activitățile de învățare experiențială pe care cadrele didactice le-ar putea realiza cu elevii
pot consta în vizitarea unei grădini zoologice prin care copiii să cunoască animalele, să le
identifice pe cele cunoscute deja, să învețe câteva caracteristici ale acestora, modul cum trebuie
să se comporte cu acele animale, dar și regulile de igienă ce trebuie respectate atunci când avem
contact cu ele. Cadrele didactice le pot explica și demonstra copiilor că aceștia pot învăța
împreună cu ele desfășurând anumite activități, spre exemplu, jucându-se cu un cățel copiii vor
descoperi două caracteristici importante într-o relație de comunicare și anumite prietenia și
respectul. De asemenea, se pot desfășura activități într-un cabinet veterinar, în care medicii
veterinari le pot arăta copiilor instrumentele folosite pentru vindecarea animăluțelor, cum se
folosesc și chiar să simuleze aceste etape importante. De exemplu, copiii pot învăța cum să
panseze cu animăluț rănit, dar și cum să evite un animal turbat sau bolnav de pe stradă care le
poate transmite boală și acestora dacă nu respectă anumite reguli.
Problema bolilor transmise de animale poate fi adusă la cunoștință copiilor într-un mod
accesibil se poate particulariza în activități opționale de educație pentru sănătate, prin care
cadrele didactice să discute despre anumite boli pe care animalele bolnave le pot transmite
oamenilor dacă nu respectă anumite reguli de igienă dar și cum pot preveni transmiterea
acestora.
Școala trebuie să trezească elevilor spiritul investigativ pentru a forma adulți care să
asigure soluții pentru dezvoltarea societății.
Eu nu vreau ca elevul să ajungă numai să ştie;
 aş vrea ca acesta să ştie să facă ce a învăţat.
(Spiru C. Haret)

Bibliografie

1. ANTOFIE Maria-Mihaela, SAND SAVA Camelia, Noi abilități în educația pentru

biodiversitate conservare în Romania: În Materialele conferinței a Regiunii Balcanice pe tema
„Rolul ingineriei/tehnologiei și afacerilor educație într-un viitor incert”, 2015, pp.351 – 356,
ISBN: 978-0-646-94781-5
https://www.researchgate.net/publication/283485844_New_Skills_in_Education_for_Biodiversit
y_Conservation_in_Romania

2. MECU Carmen Maria. Învățarea experiențială în educație și consiliere. O pepinieră de

idei. Editura Sper. București , 2010, 191 p., ISBN: 978-973-8383-58-6
3. Sălăvăstru Dorina. Învățarea experiențială. Volumul Educație timpurie. Probleme și
soluții în volumul coordonat de Stan Liliana. Editura Polirom. Iași, 376 p., 2016, ISBN: 978-973-
46-5978-4
4. STURM Peter, ADELMANN Wolfram, BERTHOLD Tania. Studiu de referință privind
educația pentru biodiversitate folosind animale vii în școli din Germania, pe exemplul statului
Bavaria, 2014,
https://www.researchgate.net/publication/280740358_Baseline_Study_on_Biodiversity_Educatio
n_using_Living_Animals_in_Schools_in_Germany_on_the_example_of_the_State_of_Bavaria
5. http://elena-project.eu/index.php/ro/