METODE MODERNE URILIZATE ÎN ACTIVITĂȚILE CU

PREȘCOLARII

Cara Alina
Școala Gimnazială Leotești, Bobicești, Olt

,,Trebuie să îi pregătim pe elevi pentru viitorul LOR, nu pentru trecutul NOSTRU.” Ian
Jukes
Ce presupune educația secolului XXI? Să învățăm să conviețuim, să adunăm cunoștințe ,
să acționăm , să învățăm pentru întreaga viață. Şcoala trebuie să formeze elevul, să-i deschidă noi
orizonturi, să-l pregătească pentru viaţă. Copilul nu este altceva decât un adult în miniatură – el
are caracteristici specifice, individualitate, ritm propriu, interese şi nevoi de luat în seamă şi,
dincolo de orice, reprezintă viitorul societăţii. Școala trebuie să fie locul în care copilul se simte
bine, este implicat permanent într-o activitate de învăţare prin comunicare, prin colaborare, care
produce o confruntare de idei, opinii şi argumente. Cadrul didactic este cel care creează
situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe
implicarea lor directă şi active. Un profesor, oricât de strălucit orator ar fi, nu se poate substitui
creierelor elevilor şi deci nu poate face activitatea care se desfăşoară individual în mintea
fiecăruia. Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de
semnificaţii. Utilizarea unor metode active-participative centrate pe elev vor oferi ocazia discuţiei,
a investigaţiei, a acţiunii .
La baza învăţării eficiente centrate pe elev accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe
persoana care învaţă şi nu pe profesor; acesta trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea
activă a elevilor în procesul de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare
atât în sala de clasă, cât şi în afara ei; luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri
foarte diferite.
Activitatea pleacă de la experienţele elevilor şi trebuie să cuprindă întrebări sau activităţi
care să îi implice pe elevi; aceștia sunt lăsaţi să aleagă singuri modul în care vor lucra astfel
aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată, se lucrează în echipă; se
fac evaluări care permit elevilor să aplice ceea ce au învățat în anumite situaţii din viaţa reală, se
abordează stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual, auditiv, practic / kinetic).
Învăţarea pe bază de proiect (Plantele din grădina mea- dezvoltarea dintr-o sămânță)
dincolo de trezirea interesului elevilor încurajează investigaţia activă şi dezvoltarea capacităţilor
cognitive de nivel superior, dezvoltă abilităţile elevilor de a înţelege lucruri noi iar elevii sunt
ajutaţi să înţeleagă de ce, când şi cum se dezvoltă o plantă. Cultivarea plantelor și respectarea lor
este un proces foarte interesant și informativ. Dezvoltarea unei plante de la germinarea unei
semințe la apariția primelor flori sau fructe este magia naturii. Este nevoie de mult timp și răbdare
înainte de a crește o plantă plină de acțiune. Copiii au făcut cunoștință cu condițiile necesare
dezvoltării normale a plantelor, au aflat informații despre influența diverșilor factori asupra
creșterii acestora. Am început cu un stimul vizual (plăntuțe , semințe diverse, legume), am
antrenat copiii în discuție pe marginea materialelor prezentate , le-am cerut să completeze
propoziția : Văd…Cred că…..Mă întreb. Cu ajutorul filmului realizat cu aplicația ChatterKid le-
am trezit interesul față de plante, care trebuiesc privite cu empatie fiind și ele mici ființe.
Metoda ciorchinelui a funcționat și ea foarte bine, respectând următoarele etape;
1. Se scrie un cuvânt / temă , LEGUMELE, în mijlocul tablei sau a unei foi de hârtie.
2. Elevii vor fi solicitaţi să aleagă imagini pe care le au pe mese în legătură cu tema respectivă,
elevii vor trage linii între toate ideile care par a fi conectate.
3. Activitatea se opreşte când se epuizează toate imaginile sau când s-a atins limita de timp
acordată. Utilizarea acestor metode antrenează elevii într-o continuă participare şi colaborare,
creşte motivarea intrinsecă deoarece li se solicită să descopere fapte, să aducă argumente pro şi
contra. Lucrul în echipă dezvoltă atitudinea de toleranţă faţă de ceilalţi şi sunt eliminate motivele
de stres iar emoţiile se atenuează.Ce aud-uit; Ce aud şi văd - îmi amintesc puţin; Ce aud, văd şi
întreb - încep să înţeleg; Ce aud, văd, întreb şi exersez - îmi însuşesc şi deprind; Ceea ce pun în
practică învăţ cu adevărat.
CUBUL este o metodă folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei
situaţii din mai multe perspective. Se oferă astfel elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta
competenţele necesare unor abordări complexe şi integratoare. Etapele metodei:
Am realizat un cub pe ale cărui feţe se notează cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază,
aplică, argumentează. Am anunţat tema/subiectul pus în discuţie;
 • Descrie ( legume - culorile, formele, mărimile )
• Compară - ,,Ce este asemănător? Ce este diferit?”
• Analizează –,, Care sunt părțile unei plante ?”
• Asociază - ,,La ce te îndeamnă să te gândeşti?”
• Aplică - ,,Ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosit? ( ardeiul)”
• Argumentează - Pro sau contra -,,De ce trebuie să mâncăm legume proaspete?”
Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre
minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate
evidente. Acest tip de interactivitate determină ,,identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în
care acesta este antrenat“ ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei formări.

Bibliografie:

1. Constantin, R., Dumitrescu, L., Gavrilă, R.M., Sarivan, L., Stoicescu, D. (2009) - Predarea–
învăţarea interacivă centrată pe elev, ediția a doua revizuită, București

2. Bocoş Muşata, Avram Iftinia, Catalano Horaţiu, Someşan Eugenia, “Pedagogia

învăţământului preşcolar. Instrumente didactice”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, 2009
3. Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, “ Metode şi tehnici
interactive de grup” , sursa www. scribd.com
4. Oprea, C.L.. (2006) - Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti.
5. Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, I. O. (2005) - Știința învățării. De la teorie la practică,
Editura Polirom, Iași