Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

 FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI

„Care dintre abordările psihologiei poate ajuta cel

mai mult procesul educațional?”

Student:Vrabie Bianca-Valentina PIPP, An I, Grupa 2

Care dintre abordările psihologiei poate ajuta cel mai mult procesul educațional?
 Cunoaștem mai multe teorii ale învățării, apărute ca urmare a schimbărilor sociale și a
creșterii nivelului educației în general. Aceste teorii mai degrabă se completează reciproc
pentru a ne ajuta să percepem complexitatea fenomenului învățării, decât se contrazic. Toate
au o valoare importantă în încercarea de a înțelege lucrurile, dar și în stimularea de apariție a
noi aspecte și noi teorii. Teoriile noi apar pe baza celor vechi dar și aduc completări
importante.

Învățarea este procesul prin care asimilăm diverse cunoștințe, schimbăm comportamente,
formând sentimente și atitudini, această reprezentând un important proces psihic, ce are ca
scop dezvoltarea adecvată, achiziționarea unei noi experiențe și formarea unor capacități și
deprinderi noi. Învățarea produce schimbări în cunoaștere și în comportament, astfel facându-
se diferența între teorii ale învățării de comportament și teorii ale învățării cognitive.

Modelul constructivist este o reflectare a cunoștințelor științifice sistematice, cu aplicații la

provocările învățării ce cuprinde câteva teorii: J. Piaget - Teoria psihogenezei cunoștințelor și
operațiilor intelectuale. J. Bruner - Teoria genetic-cognitivă și structurală. L.S. Vagotski –
Constructivismul social - Zona proximei dezvoltări.

Constructivismul reprezintă o teorie care se bazează pe observație și pe studiul științific

referitor la modul în care oamenii învață. Cel mai probabil această abordare constructivistă se
folosește deja într-o anumită măsură. Profesorii care adoptă această teorie încurajează elevii
să evalueze în mod constant modul în care activitatea îi ajută să câștige înțelegere și
cunoaștere. Aceștia cer elevilor să formuleze propriile întrebări, să adopte expresii și
interpretări multiple ale învățării și să încurajeze activitatea de grup și utilizarea colegilor ca
resurse. Profesorii le oferă elevilor instrumentarul necesar cu care sa își poată exprima și testa
ideile, iar după să formuleze concluziile. Elevii controlează propriul lor proces de învățare
prin intermediul analizei asupra experiențelor avute, acesta devenind dintr-un colector pasiv
de informații intr-un participant activ. Îndrumați de către profesor, elevii își clădesc
cunoștințele în mod dinamic, diferențiindu-se de acumularea de cunoștințe în stil mecanic.
Constructivismul declașează curiozitatea înnăscută a elevului cu privire la lume și cum
funcționează natura înconjurătoare.

Sala de clasă constructivistă se bazează foarte mult pe colaborarea între elevi. Motivul
principal pentru care colaborarea contribuie la învățare este faptul că elevii învață despre
cunoștințe, nu numai de la ei, dar și de la colegii lor. Atunci când elevii revizuiesc și
reflectează asupra proceselor de învățare colaborativă, ei pot acumula strategii și metode unii
de la alții.

Constructivismul încurajează metodele alternative de evaluare. Evaluarea tradițională se

bazează pe teste susținute în scris, prin care elevii demonstrează sau reproduc cunoștințe sub
forma unor răspunsuri scurte sau selectând din mai multe variante, care aduc aduc adesea prea
puțină implicare personală. Evaluarea constructivită angajează inițiativa personală a elevilor
prin intermediul revistelor, rapoartelor de cercetare, modelelor fizice și reprezentărilor
artistice. Folosirea instinctelor creative crește capacitatea elevului de a-și exprima cunoștințele
printr-o multitudine de moduri. Elevii adaptează învățarea la lumea reală, câștigând astfel
abilități de rezolvare a problemelor și capacitatea de a face o analiză critică a unei colecții de
date. Aceste aptitudini permit elevului să se adapteze la un mediu real, la o lume în continuă
schimbare.

Educația funcționează cel mai corect atunci când se axează pe gândire și înțelegere, mai mult
decât pe memorare pe de rost. Constructivismul se concentrează asupra învățării modului cum
trebuie să fie gândite și înțelese experiențele de educație. Introducând activitățile de învățare
într-un context autentic, al lumii reale, constructivismul stimulează și realizează implicarea
elevilor. Subiecții educației din clasele constructiviste trebuie să învețe să analizeze lucrurile
și să aplice curiozitatea lor înnăscută în explorarea lumii. Prin recunoașterea și validarea
punctului de vedere al elevului, îl ajută pe acesta să își reevalueze, reajusteze cunoașterea și
înțelegerea proprie. Un astfel de accent generează încrederea și stima de sine, care, la rândul
lor, motivează elevul să abordeze probleme și teme din ce in ce mai complexe.

În final, constructivismul promovează abilitățile sociale și de comunicare prin realizaea unui

mediu al clasei care pune accentul pe colaborare și schimbul de idei. Elevii trebuie să învețe
cum să își articuleze ideile lor în mod clar și cum să colaboreze la sarcini în mod eficient prin
partajarea lor în proiecte de grup. Prin urmare, elevii trebuie să facă schimb de idei și trebuie
să învețe să „negocieze” cu alții și să evalueze contribuțiile lor într-un mod acceptabil din
punct de vedere social. Acest lucru este esențial pentru succesul în lumea reală, pentru că
aceștia vor fi întotdeauna expuși la o varietate de experiențe în care vor trebui să exploreze
ideile altora și să coopereze la realizarea proiectelor.
Referințe Bibliografice

1. Nina PETROVSCHI, TEORIILE COGNITIVISTE ÎN ABORDAREA DIDACTICII

MODERNE, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.
2. Ionuț Constantin MANOLE, CONSTRUCTIVISMUL – TEORIE A CUNOAȘTERII,
Colegiul Național „Kemal Ataturk”, Medgidia, România.
3. Joiţă, E. Instruirea constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii. Bucureşti:
Editura Aramis, 2006.
4. Ionuț Constantin MANOLE, DEZVOLTAREA GÂNDIRII ELEVILOR CU
AJUTORUL MODELULUI CONSTRUCTIVIST, Colegiul Național „Kemal Ataturk”,
Medgidia, România.
5. Bocoş, M., Didactica disciplinelor pedagogice. Un cadru constructivist, Piteşti:
Editura Paralela 45, 2008.