METODE MODERNE DE PREDARE A CHIMIEI

Masterand Vaida Aniko Didactica Chimiei, An II Coordonator Conf. Dr. Zoiţa Berinde

1

Cuprins 1. 2. 3. Generalităţi Clasificarea metodelor de predare-învăţare Metode moderne 3.1 Experimentul 3.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul 3.3 Diagrama K-W-L 3.4 Ciorchinele. 3.5 Turul galeriei 3.6 Cubul 3.7 Bulgărele de zăpadă 3.8 Mozaicul 3.9 Organizatorul grafic 3.10 Metoda problematizării- Problemsolving 3.11 Sinectica 3.12 Proiectul 3.13 Jurnalul cu dublă intrare Bibliografia 3 6 7 7 9 10 10 12 12 13 13 14 15 18 18 23 24

2

ei sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii. P. doar atunci când poate utiliza diferite metode. (Johnson. doar dacă reuţeţte să le aplice. în vederea dezvoltării inteligenţei şi însuşirii unei conduite adecvate. acţiunea în dubla ei ipostază de acţiune externă. Orientările moderne în psihologie.METODE MODERNE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE 1. şi de a face şi pe altul să înveţe repede. şi reuşesc să reţină 70% din conţinuturile prezentate în primele 10minute şi numai 20% din cele prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. elevul. (Pollio. L. în limba greacă metodos (odos=cale. consideră acţiunea externă şi mintală drept sursă a cunoştinţelor. Smith. tehnicilor şi procedeelor didactice. în procesul de predare-învăţare? Conform unor studii mai recente. pun la baza însuşirii cunoştinţelor. J Piaget. obiectuală şi acţiune mintală. P. In acest caz sunt avantajaţi doar cei a căror învăţare se bazează în primul rînd pe canalul auditiv. Generalităţi Comenius considera că didactica este arta de a învăţa pe alţii bine. de a corecta activitatea propriu-zisă. I. pe cultivarea creativităţii.Janet. Didactica modernă. Un proces instructiv-educativ eficient presupune un demers adecvat realizat printr-o bună organizarea activităţii şi o decizie corectă în ceea ce priveşte alegerea şi aplicarea metodelor de instruire. S. De ce este nevoie de aplicarea unor metode moderne. Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor. Metodele reprezintă forme specifice de organizare a relaţiei profesor-elev şi elev-cunoştinţe şi cuprind o suită de procedee care vizează cunoaşterea. participă la propria sa formare. Galperin. Elevul stăpâneşte cu adevărat nişte cunoştinţe. în condiţii variate. profesorului revenindu-i rolul de a proiecta. 3 . adică de a şti ceva. de a conduce. Elevul recepţionează în primul rând. Vigotski. informaţia cucerită prin efort propriu. Se pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării. învăţătura este îmbinată cu activitatea aplicativă şi de investigaţie. Metoda. care. atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut. percepţia fiind un moment al acţiunii. Didactica modernă aşează în centrul procesului de învăţământ. noţiuni. drum şi metha=spre). 1991). pe parcursul unei prelegeri. organiza. după Cerghit. temeinic şi plăcut acel ceva. însemnă calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de căutare (şi descoperire) a adevărului. 1984). instruirea şi formarea personalităţii.

PRIETEN la care elevul poate apela atunci când are nevoie. În învăţarea activă. seturile axiologice sub forma mesajelor. Informaţiile. Profesorul sprijină. întărite şi deci fixate mult mai puternic. profesorul trebuie să fie: ∗ ∗ ∗ MODEL oferind elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie. auditiv. Dascălul nu dictează răspunsuri. 4 Adică. pe baza cunoştinţelor deja asimilate. auditiv. sunt înţelese. ∗ comunică informaţiile ştiinţifice. apelându-se la stiluri diferite de învăţare: vizual. planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil. Activitatea educativă implică de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor. este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare FACILITATOR Profesorul nu oferă cunoaştere ci face posibil accesul copilului la cunoaştere CONSILIER de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ MAGICIAN Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă aceastuia postura prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele şi instrumentele pentru învăţare MAESTRU oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic. îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei. profesorul îndeplineşte următoarele sarcini: . îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe. elevii. stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. etc. fixează programul muncii instructiv-educative. deschis şi constructiv. tactil-kinestezic. competenţe. organizează activităţile clasei. în procesul de predare-învătţare. determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri. etc. ascultă şi ajută elevul CĂLĂUZĂ profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. le aplică în situaţii diverse. abilităţi. ajung la anumite concluzii. Relaţia se bazează pe respect reciproc. structurile şi formele de organizare. se implică activ în procesul de cunoaştere şi îşi construiesc noile concepte.În cazul învăţării active. Elevul acceptă provocarea şi porneşte în călătorie alături de profesor. preluate de mai mulţi analizatori: vizual. SUSŢINĂTOR alături de elevii săi.

descoperirea. 2. evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului. se folosesc metode moderne verificate în practica procesului de învăţare şi care trebuie să-şi găsească tot mai mult loc în practica şcolară.∗ ∗ conduce activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară ∗ controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelul de performanţă ale acestora. Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor comune. încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei. ♦ Metode algoritmice : exerciţiul. prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. modelarea. Pentru dezvoltarea gândirii şi a spiritului de investigaţie independentă la elevi. orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor. ∗ consiliază elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare. experimentul de laborator. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor ∗ evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă. prin ajutorare. instruirea programată. problematizarea. ∗ ∗ îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective. 5 . prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor. urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale cu cele comune ale clasei. prin sfaturi. utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive. conversaţia. algoritmizarea. prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. ∗ coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei. motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative. Clasificarea metodelor de predare-invăţare Metodele pot fi clasificate astfel: ♦ Metode euristice : explicaţia.

: Metode de comunicare orală expozitivă: expunerea cu oponent . C) Metode bazate pe acţiunea practică C 1: Metode de acţiune reală: exerciţiile.2. lucrările experimentale. fie în perechi sau grupuri. proiectele. conferinţa dezbatere. fie individual. Unele dintre metode sunt comune tuturor obiectelor de studiu din planul de învăţământ. algoritmizarea. în timp ce altele sunt specifice predării şi învăţării chimiei şi altor domenii ale ştiinţei: experimentul de laborator. asaltul de idei. jocurile didactice D) Invăţarea multimedia (care include instruirea şi autoinstruirea asistate de computer) La chimie. demonstraţia. jocurile didactice. demonstraţia. B 2: Metode de cercetare indirectă a realităţii: abordarea euristică. Lucrul în grupuri este considerat a fi mai eficient. informarea. metoda compunerii. A 4: Metode de comunicare interpersonală: învăţarea prin cooperare.1. cum ar fi: explicaţia. modelarea. experimentul. discuţia. etc. odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează.3. : Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia. profesorii recurg la o combinaţie de metode şi procedee didactice. aceasta duce la 6 . dezbaterea. modelarea. studiul de caz. abordarea euristică. Elevii pot să îşi îndeplinească sarcinile de lucru. referatele. problemele.: Metoda problematizării A 2: Metode de comunicare scrisă: lectura (explicativă . A 3: Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: autoobservaţia. reflecţia personală. prelegerea dezbatere. prelegerea şcolară. pentru că elevii se implică mai mult în învăţare.Metodele didactice le mai putem clasifica după următoarele criterii: A) Metode de transmitere şi insusire a cunoştinţelor A 1: Metode de comunicare orală: A 1. colocviul A 1. activitatea / munca cu manualul şi alte cărţi. munca în grup. introspecţia. povestirea. jocurile de simulare. ca şi la alte discipline de studiu. B) Metode de cecrcetare a realităţii B 1: Metode de cercetare directă a realităţii: observaţia sistematică şi independenţa. cursul magistral A 1. C 2: Metode de acţiune simulată: învăţarea pe simulatoare didactice. lucrările practice . învăţarea prin descoperire. proiectele. descrierea. prelegerea. explicaţia. dirijată). problematizarea. învăţarea prin descoperire.

Experimentele utilizate în procesul de predare – învăţare la chimie pot fi clasificate funcţie de obiectivul didactic urmărit în: 1) experimente cu caracter de cercetare 2) experimente demonstrative 3) experimente aplicative (cu funcţie de evaluare) 4) experimente destinate formării priceperilor şi deprinderilor operaţionale specifice chimiei Experimentul cu caracter de cercetare ( de descoperire) Are un pronunţat caracter euristic. Pe lângă obiectivele cognitive. Metode moderne În continuare vor fi prezentate câteva dintre metodele moderne utilizate în procesul de predare învăţare: 3. gruparea se poate face după diferite criterii de diferenţiere (stil de învăţare.1 Experimentul ocupă un loc central în procesul de predare – învăţare a chimiei. elevii descoperind noile cunoştinţe. provoacă un fenomen în mod conştient. 3. spontaneitate. iar impactul informaţiilor aflate de la colegi este mai mare comparativ cu cele aflat de la profesor.). Rolul experimentelor ştiinţifice este major în direcţia familiarizării elevilor cu diferitele elemente componente ale demersurilor investigaţiei ştiinţifice. 7 (abilităţilor) practice/ . psihomotorii se ating şi obiective afectiv emoţionale. Elevul intervine activ . Profesorul va identifica modalităţile adecvate de activizare a elevilor şi de intensificare a activităţii personale a acestora. tip de inteligenţă etc. "serii" specifice. şi la modul de valorificare a lor. pentru a observa raporturile de cauzalitate.formarea de noi conexiuni. pentru a verifica ipotezele formulate. intenţionat. aniversarea. productiv. de conţinutul acestora. În funcţie de nevoile elevilor şi de obiectivele avute în vedere. cartonaşe cu diferite simboluri. puzzle.creativ. să permită elevilor iniţiativă. creaţie. prin intermediul activităţilor practice. Este esenţial să se lase elevilor anumite grade de libertate în a conduce experienţele. Alegerea şi folosirea unei strategii se face în funcţie de obiectivele stabilite. etc. prin mai multe modalităţi: cartoane cu numere. Astfel elevul parcurge o strategie de investigaţie ce trebuie să fie flexibilă. precum şi încurajarea acestora pentru a dovedi spirit critic referitor la metodele pe care le vor utiliza. sau se poate face aleatoriu. de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor şi de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică.

de un elev sau de o grupă de elevi a unor experienţe. Osborne. şi presupun calcule matematice. etc.Învăţarea experimentală nu se reduce la mânuirea unor instrumente . După rezultatele lor. demonstrării unor adevăruri. Experimentul cu caracter de cercetare se poate realiza fie în cadrul unei lecţii de dobândire de noi cunoştinţe. Experimentul demonstrativ (ilustrativ) Experimentul demonstrativ presupune efectuarea de către profesor. fie în cadrul unei lucrări de laborator cu caracter de cercetare. Dupa natura lor. explicării. Priceperile sunt capacităţi care permit efectuarea conştientă. realizarea unor conexiuni între observaţiile înregistrate din experiment şi cunoştinţele anterioare. astfel că elevul îşi va însuşi algoritmul de efectuare corectă a acestora.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul Este o metodă a discuţiei în grup. prin mobilizarea masivă a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. fenomene. 3. iniţiată de A. Experienţele demonstrative negative evidenţiază absenţa anumitor proprietăţi fizice sau chimice ale elementelor/ substanţelor chimice şi se realizează cu un scop didactic bine definit. experimenţele demonstrative pot fi pozitive sau negative. a unei relaţii între anumite mărimi fizico-chimice. Priceperile se întrepătrund cu deprinderile. Experienţele demonstrative cantitative vizează deducerea unor legi cantitative. experimenţele demonstrative utilizate în studiul chimiei pot fi calitative sau cantitative.efect. deci îşi formează priceperi şi deprinderi (abilităţi practice). Experimentele demonstrative calitative reliefează existenţa unor propritetăţi chimice / fizice ale substanţelor sau elemnetelor chimice . Această metodă stimulează şi cultivă creativitatea de grup. concepte. stimulează participanţii să elaboreze cât mai multe soluţii la o problemă dată. trasare de grafice. ci solicită gândirea elevului. Experienţele demonstrative pozitive evidenţiază existenţa unor proprietăţi fizice sau chimice a unor substanţe sau elemente chimice. în scopul verificării. componente automatizate ale activităţii. folosind fişele de activitate experimentală. Experimentul destinat formării priceperilor şi deprinderilor (abilităţilor) practice / operaţionale specifice chimiei Acest tip de experiment constă în executarea conştientă şi repetată a unor operaţii şi acţiuni inter-relaţionate. având funcţia de a găsi soluţia optimă a unei probleme care trebuie rezolvată. rapidă şi eficientă a unor operaţii. descoperind noile cunoştinţe. evidenţiind relaţii de tip cauză. 8 .

de a le analiza. legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. In această etapă se discută liber. propoziţii. cuvinte cheie. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte. dar. colaje. a tuturor ideilor – chiar fanteziste. Pentru a folosi această metodă se parcurg următoarele etape : Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape: 9 . Analiza critică. contraargumentarea ideilor emise anterior.3 Diagrama K-W-L Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă. flipchart) Anunţarea unei pauze pentru sedimentarea ideilor (de la 15 minute până la o zi) Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii. imagini care reprezintă diferite criterii etc. se pot prelua. prin înţelegerea calităţilor celor din jur)  Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie Alegerea temei şi a sarcinii de lucru Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid. Inregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă. desene. în consecinţă.Avantajele metodei sunt multiple:    Stimulează gândirea divergentă Antrenează toţi participanţii la discuţie Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii. nu se vor admite referiri critice. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi. în fraze scurte şi concrete. imagini. la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă atenţiei. se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie. completa sau transforma ideile din grup. joc de rol etc. prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi. riscurile şi contradicţiile care apar. evaluarea. 3. cântece. de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime   Stimularea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului Dezvoltarea relaţiilor interpersonale. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. spontan. sub nici un motiv. argumentarea. simboluri.

În încheierea lecţiei elevii revin la schema KWL şi decid ce au învăţat din lecţie. se revine asupra întrebărilor pe care le-au formulat înainte de a citi textul şi pe care le-au trecut în coloana „Vreau să ştiu“. se trag linii între toate ideile care par a fi conectate.ştiu Wonder. Pe măsură ce se scriu cuvinte. elevii vot fi întrebaţi ultima coloană. În continuare elevii vor fi încurajaţi să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri. Se notează toate ideile. 2. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc. În continuare. informaţiile pot fi grupate pe categorii. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie. trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial. sintagmele sau cunoştinţele în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia. în legătură cu care nu au pus întrebări la început şi acestea se trec în ∗ ∗ Discuţii cu elevii pe marginea întrebărilor rămase fără răspuns şi unde ar putea căuta ei aceste informaţii. Ciorchinele Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape: 1. În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Intrebările la care s-au găsit răspunsuri în text sunt trecute în coloana „Am învăţat“. Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. 3. Elevii vor citi apoi textul După lectura textului. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. ce alte informaţii au găsit în text. idei noi.vreau să ştiu Learn.am învăţat ∗ ∗ ∗ ∗ Câteva perechi vor fi solicitate så spunå celorlalţi ce au scris pe liste şi să noteze lucrurile cu care toatå lumea este de acord în coloana din stânga. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă 10 . Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp. În acest caz întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. 4.∗ ∗ Elevii trebuie să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce urmează a fi discutata Cunoştinţele vor fi trecute în următorul tabel: Know.

pe cât posibil pretându-se la abordări variate. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. de exemplu).O. Turul galeriei Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. În grupuri de trei sau patru. În etapa finală a lecţiei. 2.pe un strat : Nr max=2*n 2 Sunt 7 straturi: K.Q creşte energia lor Temă de reflecţie: Calculează numărul maxim de electroni pentru primele patru straturi electronice. 1.P. 11 . elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă.într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.M. APLICAŢIE: Învelişul electronic numărul lor este egal cu cel al protonilor se notează: −1 0 e sau e - au sarcina negativă se rotesc în jurul nucleului au masa neglijabilă electronii Invelişul electronic Totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului Este alcătuit din straturi electronice Numărul maxim de e.N. ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor.L.

Impărţirea clasei în 6 grupe. argumentează. compară. formele. 2. Anunţarea temei. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei APLICAŢIE: Definirea oxizilor Se notează pe tablă câteva formule chimice: Al2O3 SO3 CaO CO2 CuO CO Se împarte clasa în 6 grupe. aluminiul. După turul galeriei. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: 2 tipuri de atomi o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau nemetale 12 . a unei situaţii din mai multe perspective. grupurile se rotesc prin clasă. APLICAŢIE: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului metalic următoarele elemente: franciul. sodiul.6 Cubul Metoda presupune explorarea unui subiect. mărimile ( numărul de atomi diferiţi) etc. Sunt recomandate următoarele etape : 1. 4. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. din ce se compune o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită? o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale 4. permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit? o Analizează: spune din ce este făcut. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: culorile. 3. analizează. Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic) următorii acizi (baze). Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe 5.3. subiectului pus în discuţie 3. asociază. La semnalul profesorului. aplică.

• Prezentarea succintă a subiectului tratat • Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere • Regruparea elevilor. în funcţie de numărul fişei primite. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. 3. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei 4.m. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la 13 . Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8). Se împarte grupul în echipe de 7-8 persoane 2.8 Mozaicul Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. • Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. Se vor reţine primele 2-3. astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante. 5. celorlalţi elevi revenindu-le o altă sarcină de lucru. încearcă să înţeleagă cât mai bine. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. Profesorul poate alege ca jumătate din clasă să participe la activitatea MOZAIC. aspecte. faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale.o Argumentează: -pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale Bulgărele de zăpadă Metoda presupune reducerea numărului de elemente. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul. Este enunţată tema 3. Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje: • • • • • stimularea încrederii în sine a elevilor dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului dezvoltarea gândirii logice. Se recomandă următoarele etape: 1.d. In cazul în care se lucrează cu toată clasa se vor forma două grupuri pentru fiecare număr. critice şi independente dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva Mozaicul presupune următoarele etape: • Impărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi.a. discută.

în funcţie de numărul fişei primite. încearcă să înţeleagă cât mai bine. Dacă sunt neclarităţi.d.  Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. relaţia cauză-efect 14 . Organizatorul grafic Organizatorul presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris.  Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. se adresează întrebări expertului. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar.m.  Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. discută. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. descrierea 3. se adresează întrebări expertului.a. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. prin schematizarea.  Regruparea elevilor. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. structurarea pe secvenţe 4. respectiv fişa va conţine o activitate experimentală ( o reacţie chimică). Dacă sunt neclarităţi. se obţin: • • • eliminarea redundanţei din informaţie structurarea informaţiei reprezentarea vizuală a unor noţiuni. Prin intermediul organizatorului. • Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. APLICAŢIE: Proprietăţi chimice  Clasa se va împărţii în grupe de elevi (4 elevi). Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial. fenomene. sistematizarea şi vizualizarea ideilor. • Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. concepte Organizatorul grafic poate fi structurat pe cinci domenii: 1. comparaţia 2.latitudinea grupului de experţi. atunci problema trebuie cercetată în continuare. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. Dacă persistă dubiile.

prin găsirea unor noi soluţii. expunerea. învăţate anterior. 15 . prin cercetare şi descoperire. analiza de caz. cu ajutorul cărora se poate ajunge la un salt calitativ.Problem-solving Această metodă este o modalitate mai complexă de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire. Se poate aplica în toate etapele procesului didactic.). Instruirea problematizată este una dintre cele mai active şi valorose metode ale didacticii moderne. o variantă euristică de explorare a alternativelor. Problematizarea înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinaţii de reguli. elaborăndu-se o nouă soluţie adecvată problemelor analizate. în combinaţie cu alte metode: lucrări experimentale.(Cerghit. Avantaje:  Incurajează activitatea mintală a elevilor  Dezvoltă invenţia şi creativitatea  Stimulează facultatea de asociere a unor noţiuni Problema şi rezolvarea de probleme este privită ca o chestiune de aplicare.9 Metoda problematizării. etc.( Gagne). Problematizarea se poate utiliza acolo unde se pot crea situaţii problemă. I. detectarea problemei şi găsirea soluţiei APLICAŢIE: Proprietăţi chimice generale ale acizilor 3. care urmează a fi soluţionate prin gândire comună şi căutare. de întărire sau de verificare a unor reguli învăţate mai înainte.5.

de presiune sau temperatură. Cea mai eficientă.. că este a doua variantă. ştiind că soluţia de Ştiind că s-a folosit soluţie de soluţiei la sfârşitul reacţiei. dar în funcţie de experienţa de cunoaştere a elevilor. APLICAŢIE: pentru a doua variantă Li se cere elevilor să rezolve problema următoare: O plăcuţă de fier de 2 gr. se poate întâmpla ca elevii să cunoască o reacţie care se desfăşoară după o anumită formulă şi totuşi. se pare. li se indică metodele şi li se cere aflarea rezultatului. deoarece a apărut o condiţie specifică. se introduce într-o soluţie de Cu depusă. şi constă în reunirea unor elemente diverse şi aparent fără vreo legătură între ele. La chimie. Să se detemine cantitatea de . un element diferit. este asemănătoare brainstormingului însă . pentru că: o Situaţia problemă necesită cunoştinţe teoretice solide o Profesorul trebuie să aibă clar în minte obiectivul urmărit o Rezolvarea situaţiei problemă trebuie să solicite operaţii minimale însuşite deja o Elevii trebuie să aibă libertate de acţiune şi de investigaţie personală o Profesorul să îndrume activitatea elevilor cu multă grijă Gottfried Bruhardel propune trei variante de introducere a elevilor în mecanismul rezolvării de probleme:  Elevii primesc un material conflictual şi li se cere să sesizeze şi să enunţe problema care rezultă de aici  Profesorul enunţă problema iar elevii trebuie să găsească materialele necesare rezolvării ei  Elevii trebuie să recunoască existenţa unei probleme într-un material lipsit aparent de o formulare problematică. Iniţiată de Gordon. care poate modifica condiţiile şi deci şi rezultatele experimentului.11 Sinectica Este o metodă de exersare şi educare a creativităţii. aplicând formula respectivă să nu se poata obţine ceea ce au presupus. se recomandă folosirea tuturor celor trei variante. Construirea unei situaţii-problemă nu este uşor de realizat. 3. este cea stoechiometrică necesară. sau. să se determine concentraţia 16 .Se poate indica elevilor rezultatul la care trebuie să se ajungă. având concentraţia de 30%. iar ei trebuie să propună metode de rezolvare.

2. Distanţarea de aspectele obişnuite ale problemei. care necesită exprimarea liberă şi utilizarea analogiei: directe. pornind de la identificarea unei probleme. personale prin identificare cu problema. sub coordonarea profesorului. înţelegerea deplină a problemei 3. Se enunţă tema şi sarcina de lucru. şi abordarea lor într-un mod nou. Elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului. Metode de evaluare diferite care asigura calitatea activităţilor de învăţare . Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învăţarea . dar mai ales în afara şcolii. ajumgându-se la noi soluţii 4. care însoţesc procesul de creaţie. Se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului şi se ating mai multe etape: 1. 17 . etc.12 Proiectul Proiectul este o metodă complexă. precum şi ca modalitate de egalizare a şanselor. profesorul propunând rezolvarea unei probleme neobişnuite.mult mai eficace prin faptul că reprezintă o încercare mai disciplinată şi mai preocupată de valorificare a cunoştinţelor. Educaţia este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă capacităţi cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală. strategii de instruire variate . prin trimitere la cunoştinţe din alte domenii. Unităţile de învăţare. 3. Dezbaterea soluţiilor noi. CARACTERISTICILE PROIECTELOR: ∗ Elevii se află în centrul procesului de învăţare . ∗ Proiectele se concentrează pe obiective operaţionale aliniate standardelor de performanţă . Transformarea problemei neobişnuite în ceva familiar. care solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală. Această metodă a apărut datorită nevoii de flexibilitate şi de relevanţă socială a curriculum-ului. Avantajele utilizarii acestei metode: ° ° ° ° ° ° ° Este un model de instruire centrat pe elev . Dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu .

stabilirea criteriilor de evaluare la final folosirea indicatorilor pentru a evalua progresul subiecţilor în procesul de învăţare şi instruire. În caz de nereuşită. Întrebările de conţinut ∗ Proiectele implică metode de evaluare multiple şi continue. se poate stabili un rezultat care trebuie realizat. pot fi de folos următoarele întrebări: 3. iar în caz de nereuşită. ∗ Strategiile de instruire sunt variate şi sprijină diverse stiluri de învăţare . în raport cu interesele şi aptitudinile lor. sunt: ∗ ∗ ∗ ∗ Este verificabil Este descris concret Este formulat pozitiv Este realizabil prin forte proprii. 18 . Trăsăturile unui obiectiv multe module într-un lanţ modular prezentate elevilor în funcţie de obiectivele instructiv-educative. se pot elabora mai Formularea obiectivelor: dacă s-a constatat că există un interes comun pentru tema proiectului. ∗ Elevii îşi demonstrează cunoştinţele şi competenţele prin produsele şi performanţele realizate . ∗ Tehnologia sprijină şi îmbunătăţeşte procesul de învăţare . Formularea în comun a obiectivelor duce la identificarea diferitelor interese.∗ Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului : Întrebările esenţiale . Paşii pentru realizarea unui proiect curricular comun sunt : 1. 2. se vor construi module inferioare sau complementare. Întrebările unităţii . ∗ Capacităţile cognitive sunt vizate prin activităţile din cadrul proiectului. ∗ Proiectul are conexiuni cu lumea reală. De ce vrem să facem proiectul cu această temă Ce vrem să învăţăm Ce problemă vrem să soluţionăm Ce vrem să schimbăm Planificarea: realizarea de module pentru elaborarea de programe concrete. identificarea unei probleme Premisa esenţială pentru reuşita unui proiect este activitatea individuală a elevilor. este nevoie să se formuleze obiectivele şi să se planifice activitatea grupului. oferirea unor puncte de sprijin. Alegerea temei va avea în vedere interesele elevilor şi punerea de acord a elevilor cu privire la tema proiectului. In acest sens. Stabilirea temei.

şcolii sau chiar în cadrul comunităţii/ mass Proiectele oferă situaţii autentice. decizii în legătură cu domeniile opţionale. APLICAŢIE: La clasa a X-a. Prezentarea rezultatelor muncii. Metode şi procedee: proiectul. a avea iniţiativă. a comunica eficient.Grăsimi. În timp ce lucrează la proiecte. a rezolva probleme complexe.e un factor de bază în asigurarea coerenţei acţiunii didactice dintr-o unitate curriculară (cărţi pentru documentare. autonomie. Evaluarea. La sfârşit se vor prezenta rezultatele activităţii.reacţia de saponificare” Elevii vor fi împărţiţi pe grupe de lucru. Evaluarea se face continuu şi sumativ ţinându-se cont de finalităţile urmărite. folosindu-şi competenţele de specialitate în folosul proiectului. Implementarea: în această etapă. de învăţare şi de nevoile elevilor : laboratorul/cabinetul /natura) stabilirea principalelor materiale didactice care vor fi utilizate . Fiecare grup se va documenta pe internet şi în literatura de specialitate Vor fi elaborate obiectivele. profesorul având rol de coordonator. moderator. din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de învăţare.este un mijloc de control. jocuri didactice) 4. 19 media etc. lucrările vor fi realizate individual sau în grup de elevi. sub atenta supraveghere a profesorului. .- definirea premiselor metodologice generale. 5. Rolul profesorului este acela de designer al instruirii el facilitează procesul de învăţare. evaluează şi proiectează lecţiile. definirea criteriilor de organizare spaţio-temporale (spaţiu propice desfăşurării şi timpul de instruire. module de învăţare. se poate realiza proiectul . elevii îşi dezvoltă competenţe pentru lumea reală. supraveghere a activităţilor necesare în vederea atingerii obiectivelor proiectului. corespunzătoare secolului XXI –multe din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre: capacitatea de a lucra bine cu ceilalţi. având rol de verificare a rezultatelor obţinute. Acestea vor fi cunoscute de către echipa de profesori şi împărtăşite colegilor. experimentul de laborator. activitate pe grupe. manuale. cărţi pentru lectură. implementează. capacitatea de a lua decizii bine gândite şi rapide. Se va planifica activitatea Se va trece apoi la activitatea propriu-zisă. mijloace audio-video. în cadrul clasei. 6.. programe informatice.

Fiecare proiect se încheie cu o fază de evaluare şi de reflecţie comună 20 . oclasă. definesc probleme. îşi stabileşte un obiectiv. informare reciprocă în cadrul unei clase. găsesc soluţii „Un grup de persoane care învaţă.” Elevii şi profesorii formulează împreună obiectivele. să fie activi în societate Rezultatul proiectului poate fi un „produs” comun: obiect. respectând autonomiagrup. ele vor constitui baza pentru realizarea următorilor paşi Şcoala se deschide iar realitatea extraşcolară este integrată în proiect Se verifica progresele proiectului si starea de spirit a participantilor E de dorit să se facă o prezentare a rezultatelor (altor clase. respectarea intereselor Se stabilesc exact sarcinile şi responsabilităţile Elevii învaţă lucruri noi. elevii învaţă să acţioneze. lucrează în grupe. profesori Elevii şi profesorii planifică paşii de lucru. îşi finalizează proiectul în beneficiul grupului şi a mediului social.se pune de acord asupra temelor şi sarcinilor.Un grup de elevi. planificarea va fi realizată de profesori sau de elevi. îşi propune să abordeze o anumită temă.dezvoltă în comun domeniul de lucru. opiniei publice). Legătura cu realitatea din interiorul şi exteriorul şcolii. îşi armonizează interesele. mai multe clase Elevi. ziar. expoziţie.derulează lucrările planificate (în grupuri mici).

13 Jurnalul cu dublă intrare „Jurnalul cu dublă intrare“ este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală. cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsura ce citesc. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii. în funcţie de dimensiunile textului.Prezentarea schematica a realizarii unui proiect 3. Aici este un teren pe care se poate afirma cel mai bine spiritul creativ didactic. După ce elevii au realizat lectura textului. sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. trăgând pe mijloc o linie verticală. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate. pentru că i-a surprins. 21 . elevii trebuie să împartă o pagină în două. dacă profesorul revine la text. chiar şi actul de a opta între alternativele propuse. Pentru a face un asemenea jurnal. In materie de metodologie. în afara clasei. pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii. libertatea profesorului este nelimitată. Metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui transfer de cunoştinţe. ci al unei elaborări specifice care aparţine creaţiei didactice. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi. înseamnă creaţie. Rolul profesorului este acela de a alege metoda cea mai adecvată în concordanţă cu specificul vârstei şi al clasei. jurnalul poate fi util în faza de reflecţie. pentru că nu sunt de acord cu autorul. elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal.

Metode de invatamant.scribd. 2008 http://www.. Edit... Didactica Moderna. Metode interactive folosite in predarea chimiei. 2001 Cristea I..Bibliografia: Cerghit I.com/doc/48477921/TEHNICI-MODERNE-DE-EVALUARE http://www. Radu I. 2006 Ionescu M. Polirom.ro/materiale/127909_metode-moderne-de-evaluare http://www.scribd. Dacia.com/doc/39044409/11/Ce-inseamn%C4%83-predarea-prinmetoda-proiect 22 . Edit.didactic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful