P. 1
Metode Moderne in Predare

Metode Moderne in Predare

|Views: 6,405|Likes:
Published by Caroline Jacob

More info:

Published by: Caroline Jacob on May 13, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/07/2013

pdf

text

original

METODE MODERNE DE PREDARE A CHIMIEI

Masterand Vaida Aniko Didactica Chimiei, An II Coordonator Conf. Dr. Zoiţa Berinde

1

Cuprins 1. 2. 3. Generalităţi Clasificarea metodelor de predare-învăţare Metode moderne 3.1 Experimentul 3.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul 3.3 Diagrama K-W-L 3.4 Ciorchinele. 3.5 Turul galeriei 3.6 Cubul 3.7 Bulgărele de zăpadă 3.8 Mozaicul 3.9 Organizatorul grafic 3.10 Metoda problematizării- Problemsolving 3.11 Sinectica 3.12 Proiectul 3.13 Jurnalul cu dublă intrare Bibliografia 3 6 7 7 9 10 10 12 12 13 13 14 15 18 18 23 24

2

L. Un proces instructiv-educativ eficient presupune un demers adecvat realizat printr-o bună organizarea activităţii şi o decizie corectă în ceea ce priveşte alegerea şi aplicarea metodelor de instruire. Orientările moderne în psihologie. Metodele reprezintă forme specifice de organizare a relaţiei profesor-elev şi elev-cunoştinţe şi cuprind o suită de procedee care vizează cunoaşterea. şi reuşesc să reţină 70% din conţinuturile prezentate în primele 10minute şi numai 20% din cele prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. De ce este nevoie de aplicarea unor metode moderne. Didactica modernă. Smith. 1984). care. (Pollio. instruirea şi formarea personalităţii. profesorului revenindu-i rolul de a proiecta. (Johnson. consideră acţiunea externă şi mintală drept sursă a cunoştinţelor. atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut. temeinic şi plăcut acel ceva. J Piaget. 3 . doar dacă reuţeţte să le aplice. de a corecta activitatea propriu-zisă. Didactica modernă aşează în centrul procesului de învăţământ. adică de a şti ceva. doar atunci când poate utiliza diferite metode. Vigotski. Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor. Se pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării.METODE MODERNE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE 1. învăţătura este îmbinată cu activitatea aplicativă şi de investigaţie. şi de a face şi pe altul să înveţe repede. drum şi metha=spre). însemnă calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de căutare (şi descoperire) a adevărului. Galperin. Elevul recepţionează în primul rând. 1991). elevul. organiza. pun la baza însuşirii cunoştinţelor. participă la propria sa formare. Generalităţi Comenius considera că didactica este arta de a învăţa pe alţii bine. în condiţii variate. Elevul stăpâneşte cu adevărat nişte cunoştinţe. In acest caz sunt avantajaţi doar cei a căror învăţare se bazează în primul rînd pe canalul auditiv. de a conduce. P. Metoda. I.Janet. ei sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii. obiectuală şi acţiune mintală. P. în procesul de predare-învăţare? Conform unor studii mai recente. în limba greacă metodos (odos=cale. informaţia cucerită prin efort propriu. după Cerghit. S. în vederea dezvoltării inteligenţei şi însuşirii unei conduite adecvate. pe cultivarea creativităţii. pe parcursul unei prelegeri. noţiuni. acţiunea în dubla ei ipostază de acţiune externă. tehnicilor şi procedeelor didactice. percepţia fiind un moment al acţiunii.

deschis şi constructiv. organizează activităţile clasei. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic. PRIETEN la care elevul poate apela atunci când are nevoie. Relaţia se bazează pe respect reciproc. Informaţiile. competenţe. îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei. În învăţarea activă. ajung la anumite concluzii. etc. Profesorul sprijină. auditiv. preluate de mai mulţi analizatori: vizual. ascultă şi ajută elevul CĂLĂUZĂ profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. SUSŢINĂTOR alături de elevii săi. fixează programul muncii instructiv-educative. structurile şi formele de organizare. stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. 4 Adică. elevii. Elevul acceptă provocarea şi porneşte în călătorie alături de profesor. se implică activ în procesul de cunoaştere şi îşi construiesc noile concepte. abilităţi. planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ. etc. pe baza cunoştinţelor deja asimilate. apelându-se la stiluri diferite de învăţare: vizual. auditiv. îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe. seturile axiologice sub forma mesajelor. Dascălul nu dictează răspunsuri. întărite şi deci fixate mult mai puternic. profesorul îndeplineşte următoarele sarcini: . este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare FACILITATOR Profesorul nu oferă cunoaştere ci face posibil accesul copilului la cunoaştere CONSILIER de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri. profesorul trebuie să fie: ∗ ∗ ∗ MODEL oferind elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil. le aplică în situaţii diverse. sunt înţelese. ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ MAGICIAN Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă aceastuia postura prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele şi instrumentele pentru învăţare MAESTRU oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune.În cazul învăţării active. Activitatea educativă implică de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor. ∗ comunică informaţiile ştiinţifice. în procesul de predare-învătţare. ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie. tactil-kinestezic.

motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative. Clasificarea metodelor de predare-invăţare Metodele pot fi clasificate astfel: ♦ Metode euristice : explicaţia. modelarea. evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului.∗ ∗ conduce activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei. prin ajutorare. prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. conversaţia. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară ∗ controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelul de performanţă ale acestora. descoperirea. Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor comune. orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor. 2. ∗ ∗ îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective. urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale cu cele comune ale clasei. problematizarea. prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor. se folosesc metode moderne verificate în practica procesului de învăţare şi care trebuie să-şi găsească tot mai mult loc în practica şcolară. ∗ consiliază elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare. utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive. algoritmizarea. experimentul de laborator. ♦ Metode algoritmice : exerciţiul. instruirea programată. Pentru dezvoltarea gândirii şi a spiritului de investigaţie independentă la elevi. prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. ∗ coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor ∗ evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă. prin sfaturi. 5 .

activitatea / munca cu manualul şi alte cărţi. etc. C) Metode bazate pe acţiunea practică C 1: Metode de acţiune reală: exerciţiile. asaltul de idei.Metodele didactice le mai putem clasifica după următoarele criterii: A) Metode de transmitere şi insusire a cunoştinţelor A 1: Metode de comunicare orală: A 1. introspecţia. colocviul A 1. proiectele. demonstraţia.2. cursul magistral A 1. metoda compunerii. lucrările experimentale. demonstraţia. Unele dintre metode sunt comune tuturor obiectelor de studiu din planul de învăţământ. în timp ce altele sunt specifice predării şi învăţării chimiei şi altor domenii ale ştiinţei: experimentul de laborator. Lucrul în grupuri este considerat a fi mai eficient. munca în grup. profesorii recurg la o combinaţie de metode şi procedee didactice. C 2: Metode de acţiune simulată: învăţarea pe simulatoare didactice. discuţia. învăţarea prin descoperire.: Metode de comunicare orală expozitivă: expunerea cu oponent .1. B 2: Metode de cercetare indirectă a realităţii: abordarea euristică. B) Metode de cecrcetare a realităţii B 1: Metode de cercetare directă a realităţii: observaţia sistematică şi independenţa. conferinţa dezbatere. învăţarea prin descoperire.3. proiectele. lucrările practice . dezbaterea. studiul de caz. jocurile didactice D) Invăţarea multimedia (care include instruirea şi autoinstruirea asistate de computer) La chimie. jocurile didactice. referatele. odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează. cum ar fi: explicaţia. abordarea euristică. aceasta duce la 6 . prelegerea şcolară. prelegerea. problemele. A 3: Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: autoobservaţia. algoritmizarea. modelarea. fie în perechi sau grupuri. descrierea. : Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia.: Metoda problematizării A 2: Metode de comunicare scrisă: lectura (explicativă . modelarea. reflecţia personală. A 4: Metode de comunicare interpersonală: învăţarea prin cooperare. ca şi la alte discipline de studiu. fie individual. prelegerea dezbatere. pentru că elevii se implică mai mult în învăţare. problematizarea. dirijată). experimentul. Elevii pot să îşi îndeplinească sarcinile de lucru. informarea. explicaţia. povestirea. jocurile de simulare.

Alegerea şi folosirea unei strategii se face în funcţie de obiectivele stabilite. iar impactul informaţiilor aflate de la colegi este mai mare comparativ cu cele aflat de la profesor. cartonaşe cu diferite simboluri. creaţie. Este esenţial să se lase elevilor anumite grade de libertate în a conduce experienţele. psihomotorii se ating şi obiective afectiv emoţionale. etc. pentru a observa raporturile de cauzalitate.creativ.formarea de noi conexiuni. puzzle. Astfel elevul parcurge o strategie de investigaţie ce trebuie să fie flexibilă. aniversarea. prin intermediul activităţilor practice. Rolul experimentelor ştiinţifice este major în direcţia familiarizării elevilor cu diferitele elemente componente ale demersurilor investigaţiei ştiinţifice. elevii descoperind noile cunoştinţe. provoacă un fenomen în mod conştient. sau se poate face aleatoriu. spontaneitate. gruparea se poate face după diferite criterii de diferenţiere (stil de învăţare. Experimentele utilizate în procesul de predare – învăţare la chimie pot fi clasificate funcţie de obiectivul didactic urmărit în: 1) experimente cu caracter de cercetare 2) experimente demonstrative 3) experimente aplicative (cu funcţie de evaluare) 4) experimente destinate formării priceperilor şi deprinderilor operaţionale specifice chimiei Experimentul cu caracter de cercetare ( de descoperire) Are un pronunţat caracter euristic. prin mai multe modalităţi: cartoane cu numere. şi la modul de valorificare a lor. productiv. pentru a verifica ipotezele formulate. "serii" specifice. 3. Profesorul va identifica modalităţile adecvate de activizare a elevilor şi de intensificare a activităţii personale a acestora. Pe lângă obiectivele cognitive. precum şi încurajarea acestora pentru a dovedi spirit critic referitor la metodele pe care le vor utiliza. 7 (abilităţilor) practice/ . să permită elevilor iniţiativă. de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor şi de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică. intenţionat. Metode moderne În continuare vor fi prezentate câteva dintre metodele moderne utilizate în procesul de predare învăţare: 3. În funcţie de nevoile elevilor şi de obiectivele avute în vedere. de conţinutul acestora.1 Experimentul ocupă un loc central în procesul de predare – învăţare a chimiei. tip de inteligenţă etc. Elevul intervine activ .).

prin mobilizarea masivă a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. experimenţele demonstrative pot fi pozitive sau negative.Învăţarea experimentală nu se reduce la mânuirea unor instrumente . experimenţele demonstrative utilizate în studiul chimiei pot fi calitative sau cantitative. Experimentul cu caracter de cercetare se poate realiza fie în cadrul unei lecţii de dobândire de noi cunoştinţe. de un elev sau de o grupă de elevi a unor experienţe. Osborne. astfel că elevul îşi va însuşi algoritmul de efectuare corectă a acestora. Această metodă stimulează şi cultivă creativitatea de grup. După rezultatele lor. Experimentul destinat formării priceperilor şi deprinderilor (abilităţilor) practice / operaţionale specifice chimiei Acest tip de experiment constă în executarea conştientă şi repetată a unor operaţii şi acţiuni inter-relaţionate. ci solicită gândirea elevului. etc. descoperind noile cunoştinţe. rapidă şi eficientă a unor operaţii. 8 . stimulează participanţii să elaboreze cât mai multe soluţii la o problemă dată. fie în cadrul unei lucrări de laborator cu caracter de cercetare. trasare de grafice. componente automatizate ale activităţii.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul Este o metodă a discuţiei în grup.efect. Experienţele demonstrative pozitive evidenţiază existenţa unor proprietăţi fizice sau chimice a unor substanţe sau elemente chimice. realizarea unor conexiuni între observaţiile înregistrate din experiment şi cunoştinţele anterioare. deci îşi formează priceperi şi deprinderi (abilităţi practice). fenomene. Experimentul demonstrativ (ilustrativ) Experimentul demonstrativ presupune efectuarea de către profesor. având funcţia de a găsi soluţia optimă a unei probleme care trebuie rezolvată. a unei relaţii între anumite mărimi fizico-chimice. Priceperile sunt capacităţi care permit efectuarea conştientă. Priceperile se întrepătrund cu deprinderile. şi presupun calcule matematice. evidenţiind relaţii de tip cauză. în scopul verificării. iniţiată de A. folosind fişele de activitate experimentală. Experienţele demonstrative negative evidenţiază absenţa anumitor proprietăţi fizice sau chimice ale elementelor/ substanţelor chimice şi se realizează cu un scop didactic bine definit. 3. Experienţele demonstrative cantitative vizează deducerea unor legi cantitative. demonstrării unor adevăruri. Experimentele demonstrative calitative reliefează existenţa unor propritetăţi chimice / fizice ale substanţelor sau elemnetelor chimice . concepte. Dupa natura lor. explicării.

colaje. cuvinte cheie. In această etapă se discută liber. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte. joc de rol etc. prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi. imagini care reprezintă diferite criterii etc. se pot prelua. cântece.Avantajele metodei sunt multiple:    Stimulează gândirea divergentă Antrenează toţi participanţii la discuţie Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii. desene. a tuturor ideilor – chiar fanteziste. prin înţelegerea calităţilor celor din jur)  Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie Alegerea temei şi a sarcinii de lucru Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid. 3. riscurile şi contradicţiile care apar. se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie. evaluarea. în fraze scurte şi concrete. în consecinţă. legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. simboluri. imagini. Analiza critică. la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă atenţiei. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. propoziţii. nu se vor admite referiri critice. Inregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă. dar.3 Diagrama K-W-L Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă. spontan. de a le analiza. de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime   Stimularea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului Dezvoltarea relaţiilor interpersonale. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi. flipchart) Anunţarea unei pauze pentru sedimentarea ideilor (de la 15 minute până la o zi) Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii. completa sau transforma ideile din grup. contraargumentarea ideilor emise anterior. sub nici un motiv. Pentru a folosi această metodă se parcurg următoarele etape : Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape: 9 . argumentarea.

2. idei noi. informaţiile pot fi grupate pe categorii.∗ ∗ Elevii trebuie să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce urmează a fi discutata Cunoştinţele vor fi trecute în următorul tabel: Know. În continuare. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. se revine asupra întrebărilor pe care le-au formulat înainte de a citi textul şi pe care le-au trecut în coloana „Vreau să ştiu“. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc. în legătură cu care nu au pus întrebări la început şi acestea se trec în ∗ ∗ Discuţii cu elevii pe marginea întrebărilor rămase fără răspuns şi unde ar putea căuta ei aceste informaţii. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă 10 .ştiu Wonder. elevii vot fi întrebaţi ultima coloană. 4. În încheierea lecţiei elevii revin la schema KWL şi decid ce au învăţat din lecţie. ce alte informaţii au găsit în text. Se notează toate ideile. 3. În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp.am învăţat ∗ ∗ ∗ ∗ Câteva perechi vor fi solicitate så spunå celorlalţi ce au scris pe liste şi să noteze lucrurile cu care toatå lumea este de acord în coloana din stânga. Elevii vor citi apoi textul După lectura textului. Pe măsură ce se scriu cuvinte. În acest caz întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. Intrebările la care s-au găsit răspunsuri în text sunt trecute în coloana „Am învăţat“. sintagmele sau cunoştinţele în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie. se trag linii între toate ideile care par a fi conectate. În continuare elevii vor fi încurajaţi să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri.vreau să ştiu Learn. trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial. Ciorchinele Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape: 1.

pe cât posibil pretându-se la abordări variate.L. APLICAŢIE: Învelişul electronic numărul lor este egal cu cel al protonilor se notează: −1 0 e sau e - au sarcina negativă se rotesc în jurul nucleului au masa neglijabilă electronii Invelişul electronic Totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului Este alcătuit din straturi electronice Numărul maxim de e.O.N. În etapa finală a lecţiei. 2.Q creşte energia lor Temă de reflecţie: Calculează numărul maxim de electroni pentru primele patru straturi electronice.P. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.pe un strat : Nr max=2*n 2 Sunt 7 straturi: K.M. Turul galeriei Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă. de exemplu). În grupuri de trei sau patru. ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor. 11 . 1.

subiectului pus în discuţie 3. Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic) următorii acizi (baze). 3. 2. APLICAŢIE: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului metalic următoarele elemente: franciul. compară. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. aplică. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe 5. sodiul. La semnalul profesorului. argumentează. permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit? o Analizează: spune din ce este făcut. După turul galeriei. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse. Impărţirea clasei în 6 grupe. grupurile se rotesc prin clasă. Sunt recomandate următoarele etape : 1. din ce se compune o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită? o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale 4.3. a unei situaţii din mai multe perspective. analizează. 4.6 Cubul Metoda presupune explorarea unui subiect. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: culorile. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei APLICAŢIE: Definirea oxizilor Se notează pe tablă câteva formule chimice: Al2O3 SO3 CaO CO2 CuO CO Se împarte clasa în 6 grupe. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie. formele. mărimile ( numărul de atomi diferiţi) etc. asociază. Anunţarea temei. aluminiul. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: 2 tipuri de atomi o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau nemetale 12 . grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor.

discută. Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje: • • • • • stimularea încrederii în sine a elevilor dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului dezvoltarea gândirii logice. Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8). 5.m. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul.d. • Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. în funcţie de numărul fişei primite.8 Mozaicul Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Este enunţată tema 3. critice şi independente dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva Mozaicul presupune următoarele etape: • Impărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi. celorlalţi elevi revenindu-le o altă sarcină de lucru. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei 4. Profesorul poate alege ca jumătate din clasă să participe la activitatea MOZAIC. In cazul în care se lucrează cu toată clasa se vor forma două grupuri pentru fiecare număr. Se împarte grupul în echipe de 7-8 persoane 2. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar.o Argumentează: -pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale Bulgărele de zăpadă Metoda presupune reducerea numărului de elemente. 3. aspecte. astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante. încearcă să înţeleagă cât mai bine. Se vor reţine primele 2-3.a. Se recomandă următoarele etape: 1. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la 13 . • Prezentarea succintă a subiectului tratat • Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere • Regruparea elevilor.

atunci problema trebuie cercetată în continuare. discută. sistematizarea şi vizualizarea ideilor. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. respectiv fişa va conţine o activitate experimentală ( o reacţie chimică). concepte Organizatorul grafic poate fi structurat pe cinci domenii: 1.  Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. în funcţie de numărul fişei primite.d. • Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. fenomene. se obţin: • • • eliminarea redundanţei din informaţie structurarea informaţiei reprezentarea vizuală a unor noţiuni. Dacă sunt neclarităţi. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. încearcă să înţeleagă cât mai bine. APLICAŢIE: Proprietăţi chimice  Clasa se va împărţii în grupe de elevi (4 elevi).a. Organizatorul grafic Organizatorul presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris. • Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri.latitudinea grupului de experţi. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.m. prin schematizarea. Dacă persistă dubiile. Prin intermediul organizatorului. descrierea 3. structurarea pe secvenţe 4. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar.  Regruparea elevilor. relaţia cauză-efect 14 . se adresează întrebări expertului. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. comparaţia 2. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial. se adresează întrebări expertului.  Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. Dacă sunt neclarităţi. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4.  Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri.

Problem-solving Această metodă este o modalitate mai complexă de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire. învăţate anterior. de întărire sau de verificare a unor reguli învăţate mai înainte. Avantaje:  Incurajează activitatea mintală a elevilor  Dezvoltă invenţia şi creativitatea  Stimulează facultatea de asociere a unor noţiuni Problema şi rezolvarea de probleme este privită ca o chestiune de aplicare. o variantă euristică de explorare a alternativelor. prin găsirea unor noi soluţii.( Gagne). etc. detectarea problemei şi găsirea soluţiei APLICAŢIE: Proprietăţi chimice generale ale acizilor 3. prin cercetare şi descoperire.5. elaborăndu-se o nouă soluţie adecvată problemelor analizate. care urmează a fi soluţionate prin gândire comună şi căutare.9 Metoda problematizării.(Cerghit. Se poate aplica în toate etapele procesului didactic. Problematizarea înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinaţii de reguli. 15 . analiza de caz. în combinaţie cu alte metode: lucrări experimentale. expunerea. cu ajutorul cărora se poate ajunge la un salt calitativ. Problematizarea se poate utiliza acolo unde se pot crea situaţii problemă.). Instruirea problematizată este una dintre cele mai active şi valorose metode ale didacticii moderne. I.

Se poate indica elevilor rezultatul la care trebuie să se ajungă. Construirea unei situaţii-problemă nu este uşor de realizat. se recomandă folosirea tuturor celor trei variante. Iniţiată de Gordon. este cea stoechiometrică necesară. şi constă în reunirea unor elemente diverse şi aparent fără vreo legătură între ele. aplicând formula respectivă să nu se poata obţine ceea ce au presupus. se pare. este asemănătoare brainstormingului însă . 3. APLICAŢIE: pentru a doua variantă Li se cere elevilor să rezolve problema următoare: O plăcuţă de fier de 2 gr. Să se detemine cantitatea de . ştiind că soluţia de Ştiind că s-a folosit soluţie de soluţiei la sfârşitul reacţiei.11 Sinectica Este o metodă de exersare şi educare a creativităţii.. de presiune sau temperatură. iar ei trebuie să propună metode de rezolvare. li se indică metodele şi li se cere aflarea rezultatului. deoarece a apărut o condiţie specifică. având concentraţia de 30%. Cea mai eficientă. dar în funcţie de experienţa de cunoaştere a elevilor. un element diferit. La chimie. se poate întâmpla ca elevii să cunoască o reacţie care se desfăşoară după o anumită formulă şi totuşi. că este a doua variantă. pentru că: o Situaţia problemă necesită cunoştinţe teoretice solide o Profesorul trebuie să aibă clar în minte obiectivul urmărit o Rezolvarea situaţiei problemă trebuie să solicite operaţii minimale însuşite deja o Elevii trebuie să aibă libertate de acţiune şi de investigaţie personală o Profesorul să îndrume activitatea elevilor cu multă grijă Gottfried Bruhardel propune trei variante de introducere a elevilor în mecanismul rezolvării de probleme:  Elevii primesc un material conflictual şi li se cere să sesizeze şi să enunţe problema care rezultă de aici  Profesorul enunţă problema iar elevii trebuie să găsească materialele necesare rezolvării ei  Elevii trebuie să recunoască existenţa unei probleme într-un material lipsit aparent de o formulare problematică. care poate modifica condiţiile şi deci şi rezultatele experimentului. sau. să se determine concentraţia 16 . se introduce într-o soluţie de Cu depusă.

dar mai ales în afara şcolii. Se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului şi se ating mai multe etape: 1. Dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu . 2. Această metodă a apărut datorită nevoii de flexibilitate şi de relevanţă socială a curriculum-ului.mult mai eficace prin faptul că reprezintă o încercare mai disciplinată şi mai preocupată de valorificare a cunoştinţelor. Transformarea problemei neobişnuite în ceva familiar. CARACTERISTICILE PROIECTELOR: ∗ Elevii se află în centrul procesului de învăţare . ∗ Proiectele se concentrează pe obiective operaţionale aliniate standardelor de performanţă . Se enunţă tema şi sarcina de lucru. Metode de evaluare diferite care asigura calitatea activităţilor de învăţare .12 Proiectul Proiectul este o metodă complexă. ajumgându-se la noi soluţii 4. Distanţarea de aspectele obişnuite ale problemei. 17 . 3. personale prin identificare cu problema. strategii de instruire variate . prin trimitere la cunoştinţe din alte domenii. care însoţesc procesul de creaţie. profesorul propunând rezolvarea unei probleme neobişnuite. Dezbaterea soluţiilor noi. Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învăţarea . etc. precum şi ca modalitate de egalizare a şanselor. sub coordonarea profesorului. care solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală. înţelegerea deplină a problemei 3. Elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului. Unităţile de învăţare. Educaţia este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă capacităţi cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală. pornind de la identificarea unei probleme. şi abordarea lor într-un mod nou. Avantajele utilizarii acestei metode: ° ° ° ° ° ° ° Este un model de instruire centrat pe elev . care necesită exprimarea liberă şi utilizarea analogiei: directe.

Formularea în comun a obiectivelor duce la identificarea diferitelor interese. Stabilirea temei. se poate stabili un rezultat care trebuie realizat. se pot elabora mai Formularea obiectivelor: dacă s-a constatat că există un interes comun pentru tema proiectului. se vor construi module inferioare sau complementare.∗ Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului : Întrebările esenţiale . Întrebările unităţii . Alegerea temei va avea în vedere interesele elevilor şi punerea de acord a elevilor cu privire la tema proiectului. pot fi de folos următoarele întrebări: 3. In acest sens. De ce vrem să facem proiectul cu această temă Ce vrem să învăţăm Ce problemă vrem să soluţionăm Ce vrem să schimbăm Planificarea: realizarea de module pentru elaborarea de programe concrete. ∗ Strategiile de instruire sunt variate şi sprijină diverse stiluri de învăţare . iar în caz de nereuşită. 2. identificarea unei probleme Premisa esenţială pentru reuşita unui proiect este activitatea individuală a elevilor. ∗ Proiectul are conexiuni cu lumea reală. Paşii pentru realizarea unui proiect curricular comun sunt : 1. sunt: ∗ ∗ ∗ ∗ Este verificabil Este descris concret Este formulat pozitiv Este realizabil prin forte proprii. stabilirea criteriilor de evaluare la final folosirea indicatorilor pentru a evalua progresul subiecţilor în procesul de învăţare şi instruire. ∗ Tehnologia sprijină şi îmbunătăţeşte procesul de învăţare . în raport cu interesele şi aptitudinile lor. Trăsăturile unui obiectiv multe module într-un lanţ modular prezentate elevilor în funcţie de obiectivele instructiv-educative. ∗ Capacităţile cognitive sunt vizate prin activităţile din cadrul proiectului. 18 . Întrebările de conţinut ∗ Proiectele implică metode de evaluare multiple şi continue. ∗ Elevii îşi demonstrează cunoştinţele şi competenţele prin produsele şi performanţele realizate . În caz de nereuşită. oferirea unor puncte de sprijin. este nevoie să se formuleze obiectivele şi să se planifice activitatea grupului.

Implementarea: în această etapă. lucrările vor fi realizate individual sau în grup de elevi. moderator.este un mijloc de control.. Se va planifica activitatea Se va trece apoi la activitatea propriu-zisă. definirea criteriilor de organizare spaţio-temporale (spaţiu propice desfăşurării şi timpul de instruire. . 6. APLICAŢIE: La clasa a X-a. a comunica eficient. având rol de verificare a rezultatelor obţinute. Prezentarea rezultatelor muncii. Evaluarea. se poate realiza proiectul . Acestea vor fi cunoscute de către echipa de profesori şi împărtăşite colegilor. a rezolva probleme complexe. în cadrul clasei. şcolii sau chiar în cadrul comunităţii/ mass Proiectele oferă situaţii autentice. Evaluarea se face continuu şi sumativ ţinându-se cont de finalităţile urmărite. experimentul de laborator. evaluează şi proiectează lecţiile.reacţia de saponificare” Elevii vor fi împărţiţi pe grupe de lucru. La sfârşit se vor prezenta rezultatele activităţii. corespunzătoare secolului XXI –multe din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre: capacitatea de a lucra bine cu ceilalţi. programe informatice. capacitatea de a lua decizii bine gândite şi rapide. decizii în legătură cu domeniile opţionale. Metode şi procedee: proiectul. supraveghere a activităţilor necesare în vederea atingerii obiectivelor proiectului. a avea iniţiativă. module de învăţare. autonomie. manuale. activitate pe grupe. mijloace audio-video.Grăsimi.e un factor de bază în asigurarea coerenţei acţiunii didactice dintr-o unitate curriculară (cărţi pentru documentare. de învăţare şi de nevoile elevilor : laboratorul/cabinetul /natura) stabilirea principalelor materiale didactice care vor fi utilizate . Rolul profesorului este acela de designer al instruirii el facilitează procesul de învăţare. implementează. 19 media etc. sub atenta supraveghere a profesorului. jocuri didactice) 4. 5.- definirea premiselor metodologice generale. elevii îşi dezvoltă competenţe pentru lumea reală. cărţi pentru lectură. folosindu-şi competenţele de specialitate în folosul proiectului. din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de învăţare. În timp ce lucrează la proiecte. Fiecare grup se va documenta pe internet şi în literatura de specialitate Vor fi elaborate obiectivele. profesorul având rol de coordonator.

îşi propune să abordeze o anumită temă. găsesc soluţii „Un grup de persoane care învaţă. respectând autonomiagrup. îşi finalizează proiectul în beneficiul grupului şi a mediului social.se pune de acord asupra temelor şi sarcinilor. informare reciprocă în cadrul unei clase. să fie activi în societate Rezultatul proiectului poate fi un „produs” comun: obiect. definesc probleme. oclasă. lucrează în grupe.Un grup de elevi. profesori Elevii şi profesorii planifică paşii de lucru. opiniei publice).” Elevii şi profesorii formulează împreună obiectivele. elevii învaţă să acţioneze. planificarea va fi realizată de profesori sau de elevi. ele vor constitui baza pentru realizarea următorilor paşi Şcoala se deschide iar realitatea extraşcolară este integrată în proiect Se verifica progresele proiectului si starea de spirit a participantilor E de dorit să se facă o prezentare a rezultatelor (altor clase. ziar. îşi armonizează interesele. expoziţie.dezvoltă în comun domeniul de lucru. mai multe clase Elevi. Fiecare proiect se încheie cu o fază de evaluare şi de reflecţie comună 20 . Legătura cu realitatea din interiorul şi exteriorul şcolii. îşi stabileşte un obiectiv.derulează lucrările planificate (în grupuri mici). respectarea intereselor Se stabilesc exact sarcinile şi responsabilităţile Elevii învaţă lucruri noi.

trăgând pe mijloc o linie verticală. sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. libertatea profesorului este nelimitată. Pentru a face un asemenea jurnal. Rolul profesorului este acela de a alege metoda cea mai adecvată în concordanţă cu specificul vârstei şi al clasei. pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi.13 Jurnalul cu dublă intrare „Jurnalul cu dublă intrare“ este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. Aici este un teren pe care se poate afirma cel mai bine spiritul creativ didactic. Metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui transfer de cunoştinţe.Prezentarea schematica a realizarii unui proiect 3. în funcţie de dimensiunile textului. elevii trebuie să împartă o pagină în două. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii. înseamnă creaţie. dacă profesorul revine la text. jurnalul poate fi util în faza de reflecţie. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală. După ce elevii au realizat lectura textului. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsura ce citesc. cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse. chiar şi actul de a opta între alternativele propuse. ci al unei elaborări specifice care aparţine creaţiei didactice. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate. în afara clasei. elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal. pentru că i-a surprins. In materie de metodologie. 21 . pentru că nu sunt de acord cu autorul.

Radu I..Bibliografia: Cerghit I. Polirom. Dacia.com/doc/48477921/TEHNICI-MODERNE-DE-EVALUARE http://www. Metode de invatamant... Edit.. 2006 Ionescu M.com/doc/39044409/11/Ce-inseamn%C4%83-predarea-prinmetoda-proiect 22 . Metode interactive folosite in predarea chimiei. Didactica Moderna.didactic.ro/materiale/127909_metode-moderne-de-evaluare http://www. 2008 http://www. Edit. 2001 Cristea I.scribd.scribd.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->