METODE MODERNE DE PREDARE A CHIMIEI

Masterand Vaida Aniko Didactica Chimiei, An II Coordonator Conf. Dr. Zoiţa Berinde

1

Cuprins 1. 2. 3. Generalităţi Clasificarea metodelor de predare-învăţare Metode moderne 3.1 Experimentul 3.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul 3.3 Diagrama K-W-L 3.4 Ciorchinele. 3.5 Turul galeriei 3.6 Cubul 3.7 Bulgărele de zăpadă 3.8 Mozaicul 3.9 Organizatorul grafic 3.10 Metoda problematizării- Problemsolving 3.11 Sinectica 3.12 Proiectul 3.13 Jurnalul cu dublă intrare Bibliografia 3 6 7 7 9 10 10 12 12 13 13 14 15 18 18 23 24

2

informaţia cucerită prin efort propriu. Metoda. (Johnson. Orientările moderne în psihologie. doar atunci când poate utiliza diferite metode. pe cultivarea creativităţii. tehnicilor şi procedeelor didactice. ei sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii. instruirea şi formarea personalităţii. de a corecta activitatea propriu-zisă. 1991). I. pe parcursul unei prelegeri. în limba greacă metodos (odos=cale. P. temeinic şi plăcut acel ceva. atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut. J Piaget. Elevul stăpâneşte cu adevărat nişte cunoştinţe. în vederea dezvoltării inteligenţei şi însuşirii unei conduite adecvate. P. în procesul de predare-învăţare? Conform unor studii mai recente. In acest caz sunt avantajaţi doar cei a căror învăţare se bazează în primul rînd pe canalul auditiv. în condiţii variate. Se pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării. Galperin. Elevul recepţionează în primul rând. De ce este nevoie de aplicarea unor metode moderne. Metodele reprezintă forme specifice de organizare a relaţiei profesor-elev şi elev-cunoştinţe şi cuprind o suită de procedee care vizează cunoaşterea. consideră acţiunea externă şi mintală drept sursă a cunoştinţelor. obiectuală şi acţiune mintală. profesorului revenindu-i rolul de a proiecta. elevul. 3 . doar dacă reuţeţte să le aplice. Un proces instructiv-educativ eficient presupune un demers adecvat realizat printr-o bună organizarea activităţii şi o decizie corectă în ceea ce priveşte alegerea şi aplicarea metodelor de instruire. Vigotski. organiza. care. L. Didactica modernă. drum şi metha=spre).Janet. pun la baza însuşirii cunoştinţelor. însemnă calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de căutare (şi descoperire) a adevărului. participă la propria sa formare. Didactica modernă aşează în centrul procesului de învăţământ. Smith. adică de a şti ceva. şi de a face şi pe altul să înveţe repede. de a conduce. 1984). noţiuni. percepţia fiind un moment al acţiunii. învăţătura este îmbinată cu activitatea aplicativă şi de investigaţie. S. (Pollio.METODE MODERNE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE 1. acţiunea în dubla ei ipostază de acţiune externă. Generalităţi Comenius considera că didactica este arta de a învăţa pe alţii bine. după Cerghit. şi reuşesc să reţină 70% din conţinuturile prezentate în primele 10minute şi numai 20% din cele prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor.

pe baza cunoştinţelor deja asimilate. competenţe. 4 Adică. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic. organizează activităţile clasei. deschis şi constructiv. PRIETEN la care elevul poate apela atunci când are nevoie. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil. auditiv. este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare FACILITATOR Profesorul nu oferă cunoaştere ci face posibil accesul copilului la cunoaştere CONSILIER de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. în procesul de predare-învătţare. tactil-kinestezic. determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri. abilităţi. sunt înţelese. profesorul trebuie să fie: ∗ ∗ ∗ MODEL oferind elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. Profesorul sprijină. ajung la anumite concluzii. auditiv. elevii. ascultă şi ajută elevul CĂLĂUZĂ profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte.În cazul învăţării active. SUSŢINĂTOR alături de elevii săi. apelându-se la stiluri diferite de învăţare: vizual. Dascălul nu dictează răspunsuri. planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ. structurile şi formele de organizare. profesorul îndeplineşte următoarele sarcini: . Informaţiile. ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ MAGICIAN Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă aceastuia postura prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele şi instrumentele pentru învăţare MAESTRU oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune. fixează programul muncii instructiv-educative. etc. preluate de mai mulţi analizatori: vizual. se implică activ în procesul de cunoaştere şi îşi construiesc noile concepte. seturile axiologice sub forma mesajelor. întărite şi deci fixate mult mai puternic. Relaţia se bazează pe respect reciproc. le aplică în situaţii diverse. îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe. Elevul acceptă provocarea şi porneşte în călătorie alături de profesor. ∗ comunică informaţiile ştiinţifice. îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei. etc. În învăţarea activă. ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie. stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. Activitatea educativă implică de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor.

∗ ∗ conduce activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor. conversaţia. experimentul de laborator. prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. ∗ coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei. încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei. prin ajutorare. urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale cu cele comune ale clasei. motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative. prin sfaturi. 5 . prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară ∗ controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelul de performanţă ale acestora. descoperirea. instruirea programată. utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive. ♦ Metode algoritmice : exerciţiul. se folosesc metode moderne verificate în practica procesului de învăţare şi care trebuie să-şi găsească tot mai mult loc în practica şcolară. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor ∗ evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă. algoritmizarea. ∗ consiliază elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare. prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor. Clasificarea metodelor de predare-invăţare Metodele pot fi clasificate astfel: ♦ Metode euristice : explicaţia. Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor comune. problematizarea. ∗ ∗ îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective. modelarea. Pentru dezvoltarea gândirii şi a spiritului de investigaţie independentă la elevi. 2. evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului.

prelegerea dezbatere. problemele. informarea. povestirea. modelarea. cursul magistral A 1. Lucrul în grupuri este considerat a fi mai eficient. jocurile de simulare. B) Metode de cecrcetare a realităţii B 1: Metode de cercetare directă a realităţii: observaţia sistematică şi independenţa. metoda compunerii. activitatea / munca cu manualul şi alte cărţi. în timp ce altele sunt specifice predării şi învăţării chimiei şi altor domenii ale ştiinţei: experimentul de laborator. dirijată). demonstraţia. jocurile didactice. prelegerea. algoritmizarea. problematizarea. discuţia. conferinţa dezbatere. A 3: Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: autoobservaţia. introspecţia. descrierea. A 4: Metode de comunicare interpersonală: învăţarea prin cooperare. jocurile didactice D) Invăţarea multimedia (care include instruirea şi autoinstruirea asistate de computer) La chimie. modelarea. prelegerea şcolară. învăţarea prin descoperire. pentru că elevii se implică mai mult în învăţare. : Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia. învăţarea prin descoperire. asaltul de idei. odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează. fie în perechi sau grupuri. proiectele. explicaţia. lucrările practice . aceasta duce la 6 . profesorii recurg la o combinaţie de metode şi procedee didactice. C) Metode bazate pe acţiunea practică C 1: Metode de acţiune reală: exerciţiile. ca şi la alte discipline de studiu.Metodele didactice le mai putem clasifica după următoarele criterii: A) Metode de transmitere şi insusire a cunoştinţelor A 1: Metode de comunicare orală: A 1. reflecţia personală. demonstraţia. fie individual. cum ar fi: explicaţia. abordarea euristică. studiul de caz. colocviul A 1. B 2: Metode de cercetare indirectă a realităţii: abordarea euristică.3. etc. lucrările experimentale. referatele. Elevii pot să îşi îndeplinească sarcinile de lucru. experimentul. munca în grup.: Metode de comunicare orală expozitivă: expunerea cu oponent .2. dezbaterea.1. C 2: Metode de acţiune simulată: învăţarea pe simulatoare didactice. Unele dintre metode sunt comune tuturor obiectelor de studiu din planul de învăţământ.: Metoda problematizării A 2: Metode de comunicare scrisă: lectura (explicativă . proiectele.

). Profesorul va identifica modalităţile adecvate de activizare a elevilor şi de intensificare a activităţii personale a acestora. Rolul experimentelor ştiinţifice este major în direcţia familiarizării elevilor cu diferitele elemente componente ale demersurilor investigaţiei ştiinţifice. provoacă un fenomen în mod conştient. Este esenţial să se lase elevilor anumite grade de libertate în a conduce experienţele. tip de inteligenţă etc. iar impactul informaţiilor aflate de la colegi este mai mare comparativ cu cele aflat de la profesor. Elevul intervine activ . Alegerea şi folosirea unei strategii se face în funcţie de obiectivele stabilite. precum şi încurajarea acestora pentru a dovedi spirit critic referitor la metodele pe care le vor utiliza. psihomotorii se ating şi obiective afectiv emoţionale. elevii descoperind noile cunoştinţe.1 Experimentul ocupă un loc central în procesul de predare – învăţare a chimiei. gruparea se poate face după diferite criterii de diferenţiere (stil de învăţare. În funcţie de nevoile elevilor şi de obiectivele avute în vedere. prin mai multe modalităţi: cartoane cu numere. de conţinutul acestora. de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor şi de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică. etc. productiv.creativ. Metode moderne În continuare vor fi prezentate câteva dintre metodele moderne utilizate în procesul de predare învăţare: 3. cartonaşe cu diferite simboluri.formarea de noi conexiuni. "serii" specifice. aniversarea. să permită elevilor iniţiativă. pentru a observa raporturile de cauzalitate. puzzle. şi la modul de valorificare a lor. 7 (abilităţilor) practice/ . 3. intenţionat. Experimentele utilizate în procesul de predare – învăţare la chimie pot fi clasificate funcţie de obiectivul didactic urmărit în: 1) experimente cu caracter de cercetare 2) experimente demonstrative 3) experimente aplicative (cu funcţie de evaluare) 4) experimente destinate formării priceperilor şi deprinderilor operaţionale specifice chimiei Experimentul cu caracter de cercetare ( de descoperire) Are un pronunţat caracter euristic. prin intermediul activităţilor practice. sau se poate face aleatoriu. spontaneitate. Astfel elevul parcurge o strategie de investigaţie ce trebuie să fie flexibilă. Pe lângă obiectivele cognitive. creaţie. pentru a verifica ipotezele formulate.

fie în cadrul unei lucrări de laborator cu caracter de cercetare. experimenţele demonstrative utilizate în studiul chimiei pot fi calitative sau cantitative. în scopul verificării. 8 . astfel că elevul îşi va însuşi algoritmul de efectuare corectă a acestora. Experienţele demonstrative negative evidenţiază absenţa anumitor proprietăţi fizice sau chimice ale elementelor/ substanţelor chimice şi se realizează cu un scop didactic bine definit. Priceperile se întrepătrund cu deprinderile. Priceperile sunt capacităţi care permit efectuarea conştientă.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul Este o metodă a discuţiei în grup. fenomene. realizarea unor conexiuni între observaţiile înregistrate din experiment şi cunoştinţele anterioare. rapidă şi eficientă a unor operaţii. demonstrării unor adevăruri. experimenţele demonstrative pot fi pozitive sau negative. prin mobilizarea masivă a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. de un elev sau de o grupă de elevi a unor experienţe. Această metodă stimulează şi cultivă creativitatea de grup. Experimentul demonstrativ (ilustrativ) Experimentul demonstrativ presupune efectuarea de către profesor. având funcţia de a găsi soluţia optimă a unei probleme care trebuie rezolvată. etc. concepte. După rezultatele lor. iniţiată de A. a unei relaţii între anumite mărimi fizico-chimice. componente automatizate ale activităţii. Experimentele demonstrative calitative reliefează existenţa unor propritetăţi chimice / fizice ale substanţelor sau elemnetelor chimice . Experimentul destinat formării priceperilor şi deprinderilor (abilităţilor) practice / operaţionale specifice chimiei Acest tip de experiment constă în executarea conştientă şi repetată a unor operaţii şi acţiuni inter-relaţionate. trasare de grafice. explicării. şi presupun calcule matematice. Experienţele demonstrative pozitive evidenţiază existenţa unor proprietăţi fizice sau chimice a unor substanţe sau elemente chimice. Experimentul cu caracter de cercetare se poate realiza fie în cadrul unei lecţii de dobândire de noi cunoştinţe.efect. folosind fişele de activitate experimentală. Dupa natura lor. Experienţele demonstrative cantitative vizează deducerea unor legi cantitative. descoperind noile cunoştinţe. stimulează participanţii să elaboreze cât mai multe soluţii la o problemă dată. deci îşi formează priceperi şi deprinderi (abilităţi practice). Osborne.Învăţarea experimentală nu se reduce la mânuirea unor instrumente . ci solicită gândirea elevului. evidenţiind relaţii de tip cauză. 3.

dar. simboluri. completa sau transforma ideile din grup. 3. contraargumentarea ideilor emise anterior. sub nici un motiv. imagini care reprezintă diferite criterii etc. la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă atenţiei. imagini. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi. prin înţelegerea calităţilor celor din jur)  Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie Alegerea temei şi a sarcinii de lucru Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid. a tuturor ideilor – chiar fanteziste. nu se vor admite referiri critice. desene. cântece. Pentru a folosi această metodă se parcurg următoarele etape : Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape: 9 . în consecinţă. în fraze scurte şi concrete. In această etapă se discută liber. riscurile şi contradicţiile care apar. argumentarea.3 Diagrama K-W-L Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă. se pot prelua. joc de rol etc. legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. flipchart) Anunţarea unei pauze pentru sedimentarea ideilor (de la 15 minute până la o zi) Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii. Inregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte.Avantajele metodei sunt multiple:    Stimulează gândirea divergentă Antrenează toţi participanţii la discuţie Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii. cuvinte cheie. se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie. spontan. de a le analiza. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. Analiza critică. de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime   Stimularea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului Dezvoltarea relaţiilor interpersonale. colaje. evaluarea. propoziţii. prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi.

În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Ciorchinele Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape: 1. Se notează toate ideile.vreau să ştiu Learn. Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial. În acest caz întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. 3. idei noi. Intrebările la care s-au găsit răspunsuri în text sunt trecute în coloana „Am învăţat“. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp. În continuare elevii vor fi încurajaţi să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri. 4. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc. în legătură cu care nu au pus întrebări la început şi acestea se trec în ∗ ∗ Discuţii cu elevii pe marginea întrebărilor rămase fără răspuns şi unde ar putea căuta ei aceste informaţii. informaţiile pot fi grupate pe categorii. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă 10 . În continuare. În încheierea lecţiei elevii revin la schema KWL şi decid ce au învăţat din lecţie. elevii vot fi întrebaţi ultima coloană. sintagmele sau cunoştinţele în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia. Elevii vor citi apoi textul După lectura textului. Pe măsură ce se scriu cuvinte. 2.ştiu Wonder. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie.am învăţat ∗ ∗ ∗ ∗ Câteva perechi vor fi solicitate så spunå celorlalţi ce au scris pe liste şi să noteze lucrurile cu care toatå lumea este de acord în coloana din stânga. se revine asupra întrebărilor pe care le-au formulat înainte de a citi textul şi pe care le-au trecut în coloana „Vreau să ştiu“. se trag linii între toate ideile care par a fi conectate. ce alte informaţii au găsit în text.∗ ∗ Elevii trebuie să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce urmează a fi discutata Cunoştinţele vor fi trecute în următorul tabel: Know.

P. În etapa finală a lecţiei. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.N. Turul galeriei Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă. pe cât posibil pretându-se la abordări variate.pe un strat : Nr max=2*n 2 Sunt 7 straturi: K. ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor.M.într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.Q creşte energia lor Temă de reflecţie: Calculează numărul maxim de electroni pentru primele patru straturi electronice. APLICAŢIE: Învelişul electronic numărul lor este egal cu cel al protonilor se notează: −1 0 e sau e - au sarcina negativă se rotesc în jurul nucleului au masa neglijabilă electronii Invelişul electronic Totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului Este alcătuit din straturi electronice Numărul maxim de e. 2. de exemplu). 1.O.L. În grupuri de trei sau patru. 11 .

Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie. permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: culorile. a unei situaţii din mai multe perspective. o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit? o Analizează: spune din ce este făcut. mărimile ( numărul de atomi diferiţi) etc. compară. Impărţirea clasei în 6 grupe. grupurile se rotesc prin clasă. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei APLICAŢIE: Definirea oxizilor Se notează pe tablă câteva formule chimice: Al2O3 SO3 CaO CO2 CuO CO Se împarte clasa în 6 grupe. subiectului pus în discuţie 3. La semnalul profesorului. Sunt recomandate următoarele etape : 1. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor. După turul galeriei. asociază. din ce se compune o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită? o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale 4. aluminiul. 2. aplică.3. 4. APLICAŢIE: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului metalic următoarele elemente: franciul. Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic) următorii acizi (baze). Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse. formele. 3. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: 2 tipuri de atomi o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau nemetale 12 . Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe 5. analizează. sodiul. argumentează.6 Cubul Metoda presupune explorarea unui subiect. Anunţarea temei.

• Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. Este enunţată tema 3. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. în funcţie de numărul fişei primite. Se împarte grupul în echipe de 7-8 persoane 2. astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante.o Argumentează: -pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale Bulgărele de zăpadă Metoda presupune reducerea numărului de elemente. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la 13 . • Prezentarea succintă a subiectului tratat • Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere • Regruparea elevilor. aspecte. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8). Se recomandă următoarele etape: 1. critice şi independente dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva Mozaicul presupune următoarele etape: • Impărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi.m.d.8 Mozaicul Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale. discută. Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje: • • • • • stimularea încrederii în sine a elevilor dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului dezvoltarea gândirii logice. In cazul în care se lucrează cu toată clasa se vor forma două grupuri pentru fiecare număr. Se vor reţine primele 2-3. încearcă să înţeleagă cât mai bine. Profesorul poate alege ca jumătate din clasă să participe la activitatea MOZAIC. celorlalţi elevi revenindu-le o altă sarcină de lucru. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. 5.a. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. 3.

în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. atunci problema trebuie cercetată în continuare. prin schematizarea. APLICAŢIE: Proprietăţi chimice  Clasa se va împărţii în grupe de elevi (4 elevi). • Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. relaţia cauză-efect 14 . în funcţie de numărul fişei primite.latitudinea grupului de experţi. se adresează întrebări expertului. concepte Organizatorul grafic poate fi structurat pe cinci domenii: 1. Organizatorul grafic Organizatorul presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris. respectiv fişa va conţine o activitate experimentală ( o reacţie chimică).  Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial. sistematizarea şi vizualizarea ideilor. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s.d. încearcă să înţeleagă cât mai bine. descrierea 3.  Regruparea elevilor. structurarea pe secvenţe 4. comparaţia 2. Dacă persistă dubiile.m. Dacă sunt neclarităţi. Dacă sunt neclarităţi. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. • Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. se obţin: • • • eliminarea redundanţei din informaţie structurarea informaţiei reprezentarea vizuală a unor noţiuni. Prin intermediul organizatorului. discută. se adresează întrebări expertului.  Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc.a. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. fenomene.  Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii.

cu ajutorul cărora se poate ajunge la un salt calitativ. detectarea problemei şi găsirea soluţiei APLICAŢIE: Proprietăţi chimice generale ale acizilor 3. în combinaţie cu alte metode: lucrări experimentale. elaborăndu-se o nouă soluţie adecvată problemelor analizate. învăţate anterior. Avantaje:  Incurajează activitatea mintală a elevilor  Dezvoltă invenţia şi creativitatea  Stimulează facultatea de asociere a unor noţiuni Problema şi rezolvarea de probleme este privită ca o chestiune de aplicare. I. care urmează a fi soluţionate prin gândire comună şi căutare. Problematizarea înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinaţii de reguli. Se poate aplica în toate etapele procesului didactic. expunerea.( Gagne).Problem-solving Această metodă este o modalitate mai complexă de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire. prin găsirea unor noi soluţii.5. prin cercetare şi descoperire. Instruirea problematizată este una dintre cele mai active şi valorose metode ale didacticii moderne.(Cerghit. 15 . de întărire sau de verificare a unor reguli învăţate mai înainte. etc. o variantă euristică de explorare a alternativelor.9 Metoda problematizării. analiza de caz.). Problematizarea se poate utiliza acolo unde se pot crea situaţii problemă.

11 Sinectica Este o metodă de exersare şi educare a creativităţii. având concentraţia de 30%. sau. li se indică metodele şi li se cere aflarea rezultatului. aplicând formula respectivă să nu se poata obţine ceea ce au presupus. se pare. şi constă în reunirea unor elemente diverse şi aparent fără vreo legătură între ele.. se introduce într-o soluţie de Cu depusă. să se determine concentraţia 16 . APLICAŢIE: pentru a doua variantă Li se cere elevilor să rezolve problema următoare: O plăcuţă de fier de 2 gr. deoarece a apărut o condiţie specifică. dar în funcţie de experienţa de cunoaştere a elevilor. că este a doua variantă. care poate modifica condiţiile şi deci şi rezultatele experimentului. ştiind că soluţia de Ştiind că s-a folosit soluţie de soluţiei la sfârşitul reacţiei. iar ei trebuie să propună metode de rezolvare. se recomandă folosirea tuturor celor trei variante. Să se detemine cantitatea de . este cea stoechiometrică necesară. La chimie. este asemănătoare brainstormingului însă . se poate întâmpla ca elevii să cunoască o reacţie care se desfăşoară după o anumită formulă şi totuşi. 3. un element diferit.Se poate indica elevilor rezultatul la care trebuie să se ajungă. Iniţiată de Gordon. pentru că: o Situaţia problemă necesită cunoştinţe teoretice solide o Profesorul trebuie să aibă clar în minte obiectivul urmărit o Rezolvarea situaţiei problemă trebuie să solicite operaţii minimale însuşite deja o Elevii trebuie să aibă libertate de acţiune şi de investigaţie personală o Profesorul să îndrume activitatea elevilor cu multă grijă Gottfried Bruhardel propune trei variante de introducere a elevilor în mecanismul rezolvării de probleme:  Elevii primesc un material conflictual şi li se cere să sesizeze şi să enunţe problema care rezultă de aici  Profesorul enunţă problema iar elevii trebuie să găsească materialele necesare rezolvării ei  Elevii trebuie să recunoască existenţa unei probleme într-un material lipsit aparent de o formulare problematică. Cea mai eficientă. de presiune sau temperatură. Construirea unei situaţii-problemă nu este uşor de realizat.

personale prin identificare cu problema. profesorul propunând rezolvarea unei probleme neobişnuite. Transformarea problemei neobişnuite în ceva familiar. Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învăţarea . care solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală. Avantajele utilizarii acestei metode: ° ° ° ° ° ° ° Este un model de instruire centrat pe elev . pornind de la identificarea unei probleme. strategii de instruire variate . Metode de evaluare diferite care asigura calitatea activităţilor de învăţare . Se enunţă tema şi sarcina de lucru. care însoţesc procesul de creaţie. dar mai ales în afara şcolii. 17 . şi abordarea lor într-un mod nou. Educaţia este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă capacităţi cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală. sub coordonarea profesorului.mult mai eficace prin faptul că reprezintă o încercare mai disciplinată şi mai preocupată de valorificare a cunoştinţelor. 3. prin trimitere la cunoştinţe din alte domenii. Unităţile de învăţare. CARACTERISTICILE PROIECTELOR: ∗ Elevii se află în centrul procesului de învăţare . etc. Distanţarea de aspectele obişnuite ale problemei.12 Proiectul Proiectul este o metodă complexă. înţelegerea deplină a problemei 3. Dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu . ∗ Proiectele se concentrează pe obiective operaţionale aliniate standardelor de performanţă . precum şi ca modalitate de egalizare a şanselor. Elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului. care necesită exprimarea liberă şi utilizarea analogiei: directe. Dezbaterea soluţiilor noi. Această metodă a apărut datorită nevoii de flexibilitate şi de relevanţă socială a curriculum-ului. 2. ajumgându-se la noi soluţii 4. Se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului şi se ating mai multe etape: 1.

∗ Proiectul are conexiuni cu lumea reală. oferirea unor puncte de sprijin. 18 . De ce vrem să facem proiectul cu această temă Ce vrem să învăţăm Ce problemă vrem să soluţionăm Ce vrem să schimbăm Planificarea: realizarea de module pentru elaborarea de programe concrete. Întrebările unităţii . stabilirea criteriilor de evaluare la final folosirea indicatorilor pentru a evalua progresul subiecţilor în procesul de învăţare şi instruire. In acest sens. Formularea în comun a obiectivelor duce la identificarea diferitelor interese. pot fi de folos următoarele întrebări: 3. ∗ Strategiile de instruire sunt variate şi sprijină diverse stiluri de învăţare . Alegerea temei va avea în vedere interesele elevilor şi punerea de acord a elevilor cu privire la tema proiectului. Trăsăturile unui obiectiv multe module într-un lanţ modular prezentate elevilor în funcţie de obiectivele instructiv-educative. ∗ Tehnologia sprijină şi îmbunătăţeşte procesul de învăţare . ∗ Capacităţile cognitive sunt vizate prin activităţile din cadrul proiectului. ∗ Elevii îşi demonstrează cunoştinţele şi competenţele prin produsele şi performanţele realizate . 2. identificarea unei probleme Premisa esenţială pentru reuşita unui proiect este activitatea individuală a elevilor. În caz de nereuşită.∗ Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului : Întrebările esenţiale . în raport cu interesele şi aptitudinile lor. se pot elabora mai Formularea obiectivelor: dacă s-a constatat că există un interes comun pentru tema proiectului. se poate stabili un rezultat care trebuie realizat. iar în caz de nereuşită. se vor construi module inferioare sau complementare. este nevoie să se formuleze obiectivele şi să se planifice activitatea grupului. Întrebările de conţinut ∗ Proiectele implică metode de evaluare multiple şi continue. Stabilirea temei. Paşii pentru realizarea unui proiect curricular comun sunt : 1. sunt: ∗ ∗ ∗ ∗ Este verificabil Este descris concret Este formulat pozitiv Este realizabil prin forte proprii.

implementează. definirea criteriilor de organizare spaţio-temporale (spaţiu propice desfăşurării şi timpul de instruire. se poate realiza proiectul . de învăţare şi de nevoile elevilor : laboratorul/cabinetul /natura) stabilirea principalelor materiale didactice care vor fi utilizate . autonomie. având rol de verificare a rezultatelor obţinute. jocuri didactice) 4. mijloace audio-video. sub atenta supraveghere a profesorului. cărţi pentru lectură. 5. în cadrul clasei. şcolii sau chiar în cadrul comunităţii/ mass Proiectele oferă situaţii autentice. supraveghere a activităţilor necesare în vederea atingerii obiectivelor proiectului. APLICAŢIE: La clasa a X-a. La sfârşit se vor prezenta rezultatele activităţii. experimentul de laborator. programe informatice. module de învăţare.- definirea premiselor metodologice generale.. folosindu-şi competenţele de specialitate în folosul proiectului. Prezentarea rezultatelor muncii. evaluează şi proiectează lecţiile.reacţia de saponificare” Elevii vor fi împărţiţi pe grupe de lucru. a avea iniţiativă. . Rolul profesorului este acela de designer al instruirii el facilitează procesul de învăţare. Fiecare grup se va documenta pe internet şi în literatura de specialitate Vor fi elaborate obiectivele.este un mijloc de control. manuale. lucrările vor fi realizate individual sau în grup de elevi. activitate pe grupe. a comunica eficient. Evaluarea se face continuu şi sumativ ţinându-se cont de finalităţile urmărite. a rezolva probleme complexe. moderator. capacitatea de a lua decizii bine gândite şi rapide. decizii în legătură cu domeniile opţionale. Se va planifica activitatea Se va trece apoi la activitatea propriu-zisă. În timp ce lucrează la proiecte. Metode şi procedee: proiectul. corespunzătoare secolului XXI –multe din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre: capacitatea de a lucra bine cu ceilalţi. 19 media etc.e un factor de bază în asigurarea coerenţei acţiunii didactice dintr-o unitate curriculară (cărţi pentru documentare. elevii îşi dezvoltă competenţe pentru lumea reală.Grăsimi. din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de învăţare. Acestea vor fi cunoscute de către echipa de profesori şi împărtăşite colegilor. Implementarea: în această etapă. Evaluarea. 6. profesorul având rol de coordonator.

îşi stabileşte un obiectiv.derulează lucrările planificate (în grupuri mici). opiniei publice). respectarea intereselor Se stabilesc exact sarcinile şi responsabilităţile Elevii învaţă lucruri noi.se pune de acord asupra temelor şi sarcinilor. îşi armonizează interesele. Legătura cu realitatea din interiorul şi exteriorul şcolii.dezvoltă în comun domeniul de lucru. găsesc soluţii „Un grup de persoane care învaţă. respectând autonomiagrup. profesori Elevii şi profesorii planifică paşii de lucru. Fiecare proiect se încheie cu o fază de evaluare şi de reflecţie comună 20 . planificarea va fi realizată de profesori sau de elevi. ele vor constitui baza pentru realizarea următorilor paşi Şcoala se deschide iar realitatea extraşcolară este integrată în proiect Se verifica progresele proiectului si starea de spirit a participantilor E de dorit să se facă o prezentare a rezultatelor (altor clase. expoziţie. îşi finalizează proiectul în beneficiul grupului şi a mediului social.Un grup de elevi. lucrează în grupe. să fie activi în societate Rezultatul proiectului poate fi un „produs” comun: obiect. ziar. îşi propune să abordeze o anumită temă. definesc probleme.” Elevii şi profesorii formulează împreună obiectivele. oclasă. informare reciprocă în cadrul unei clase. mai multe clase Elevi. elevii învaţă să acţioneze.

Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi. dacă profesorul revine la text. chiar şi actul de a opta între alternativele propuse. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate. pentru că nu sunt de acord cu autorul. Metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui transfer de cunoştinţe. pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii. După ce elevii au realizat lectura textului. Rolul profesorului este acela de a alege metoda cea mai adecvată în concordanţă cu specificul vârstei şi al clasei. în funcţie de dimensiunile textului. Aici este un teren pe care se poate afirma cel mai bine spiritul creativ didactic. In materie de metodologie. elevii trebuie să împartă o pagină în două. elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal. cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse.13 Jurnalul cu dublă intrare „Jurnalul cu dublă intrare“ este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii. în afara clasei.Prezentarea schematica a realizarii unui proiect 3. ci al unei elaborări specifice care aparţine creaţiei didactice. sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. înseamnă creaţie. Pentru a face un asemenea jurnal. 21 . libertatea profesorului este nelimitată. trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală. pentru că i-a surprins. jurnalul poate fi util în faza de reflecţie. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsura ce citesc.

Dacia..scribd. Didactica Moderna. 2001 Cristea I.com/doc/39044409/11/Ce-inseamn%C4%83-predarea-prinmetoda-proiect 22 .. 2008 http://www. 2006 Ionescu M.scribd. Edit.ro/materiale/127909_metode-moderne-de-evaluare http://www.com/doc/48477921/TEHNICI-MODERNE-DE-EVALUARE http://www. Metode interactive folosite in predarea chimiei.didactic. Radu I...Bibliografia: Cerghit I. Metode de invatamant. Edit. Polirom.