METODE MODERNE DE PREDARE A CHIMIEI

Masterand Vaida Aniko Didactica Chimiei, An II Coordonator Conf. Dr. Zoiţa Berinde

1

Cuprins 1. 2. 3. Generalităţi Clasificarea metodelor de predare-învăţare Metode moderne 3.1 Experimentul 3.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul 3.3 Diagrama K-W-L 3.4 Ciorchinele. 3.5 Turul galeriei 3.6 Cubul 3.7 Bulgărele de zăpadă 3.8 Mozaicul 3.9 Organizatorul grafic 3.10 Metoda problematizării- Problemsolving 3.11 Sinectica 3.12 Proiectul 3.13 Jurnalul cu dublă intrare Bibliografia 3 6 7 7 9 10 10 12 12 13 13 14 15 18 18 23 24

2

percepţia fiind un moment al acţiunii. Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor. informaţia cucerită prin efort propriu. pe cultivarea creativităţii. (Johnson. 1984). de a conduce. învăţătura este îmbinată cu activitatea aplicativă şi de investigaţie. elevul. temeinic şi plăcut acel ceva. (Pollio. P. Se pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării.METODE MODERNE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE 1. Orientările moderne în psihologie. după Cerghit. Galperin. şi reuşesc să reţină 70% din conţinuturile prezentate în primele 10minute şi numai 20% din cele prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. şi de a face şi pe altul să înveţe repede. profesorului revenindu-i rolul de a proiecta. Elevul stăpâneşte cu adevărat nişte cunoştinţe. adică de a şti ceva. P. Smith. drum şi metha=spre). 3 . pe parcursul unei prelegeri. J Piaget. în condiţii variate. de a corecta activitatea propriu-zisă. în vederea dezvoltării inteligenţei şi însuşirii unei conduite adecvate. Didactica modernă aşează în centrul procesului de învăţământ. care. Elevul recepţionează în primul rând. Un proces instructiv-educativ eficient presupune un demers adecvat realizat printr-o bună organizarea activităţii şi o decizie corectă în ceea ce priveşte alegerea şi aplicarea metodelor de instruire. instruirea şi formarea personalităţii. participă la propria sa formare. Generalităţi Comenius considera că didactica este arta de a învăţa pe alţii bine. atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut. noţiuni. doar atunci când poate utiliza diferite metode. acţiunea în dubla ei ipostază de acţiune externă. doar dacă reuţeţte să le aplice. S. organiza.Janet. In acest caz sunt avantajaţi doar cei a căror învăţare se bazează în primul rînd pe canalul auditiv. tehnicilor şi procedeelor didactice. Metodele reprezintă forme specifice de organizare a relaţiei profesor-elev şi elev-cunoştinţe şi cuprind o suită de procedee care vizează cunoaşterea. I. Didactica modernă. Metoda. obiectuală şi acţiune mintală. pun la baza însuşirii cunoştinţelor. ei sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii. în limba greacă metodos (odos=cale. L. Vigotski. 1991). însemnă calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de căutare (şi descoperire) a adevărului. De ce este nevoie de aplicarea unor metode moderne. consideră acţiunea externă şi mintală drept sursă a cunoştinţelor. în procesul de predare-învăţare? Conform unor studii mai recente.

Profesorul sprijină. întărite şi deci fixate mult mai puternic. profesorul îndeplineşte următoarele sarcini: . Activitatea educativă implică de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor. determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri. este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare FACILITATOR Profesorul nu oferă cunoaştere ci face posibil accesul copilului la cunoaştere CONSILIER de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. 4 Adică. Relaţia se bazează pe respect reciproc. tactil-kinestezic. stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. sunt înţelese. ajung la anumite concluzii. profesorul trebuie să fie: ∗ ∗ ∗ MODEL oferind elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. deschis şi constructiv. abilităţi. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil. organizează activităţile clasei. pe baza cunoştinţelor deja asimilate. etc. structurile şi formele de organizare. preluate de mai mulţi analizatori: vizual. ∗ comunică informaţiile ştiinţifice. ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ MAGICIAN Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă aceastuia postura prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele şi instrumentele pentru învăţare MAESTRU oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune. SUSŢINĂTOR alături de elevii săi. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic. apelându-se la stiluri diferite de învăţare: vizual. îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe. le aplică în situaţii diverse. În învăţarea activă. în procesul de predare-învătţare. ascultă şi ajută elevul CĂLĂUZĂ profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie. elevii. auditiv. se implică activ în procesul de cunoaştere şi îşi construiesc noile concepte. fixează programul muncii instructiv-educative. îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei. Elevul acceptă provocarea şi porneşte în călătorie alături de profesor. Dascălul nu dictează răspunsuri. planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ.În cazul învăţării active. competenţe. PRIETEN la care elevul poate apela atunci când are nevoie. seturile axiologice sub forma mesajelor. etc. Informaţiile. auditiv.

2. ∗ consiliază elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare. descoperirea. evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului.∗ ∗ conduce activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. ♦ Metode algoritmice : exerciţiul. Pentru dezvoltarea gândirii şi a spiritului de investigaţie independentă la elevi. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor ∗ evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă. prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale cu cele comune ale clasei. experimentul de laborator. ∗ coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei. Clasificarea metodelor de predare-invăţare Metodele pot fi clasificate astfel: ♦ Metode euristice : explicaţia. orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor. problematizarea. instruirea programată. modelarea. ∗ ∗ îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective. prin sfaturi. motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative. prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor. conversaţia. utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive. încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară ∗ controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelul de performanţă ale acestora. algoritmizarea. se folosesc metode moderne verificate în practica procesului de învăţare şi care trebuie să-şi găsească tot mai mult loc în practica şcolară. prin ajutorare. 5 . Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor comune. prin orientarea culturală şi axiologică a acestora.

pentru că elevii se implică mai mult în învăţare. dezbaterea. jocurile didactice D) Invăţarea multimedia (care include instruirea şi autoinstruirea asistate de computer) La chimie. lucrările practice . odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează. activitatea / munca cu manualul şi alte cărţi. C 2: Metode de acţiune simulată: învăţarea pe simulatoare didactice. Unele dintre metode sunt comune tuturor obiectelor de studiu din planul de învăţământ. experimentul. profesorii recurg la o combinaţie de metode şi procedee didactice. demonstraţia. : Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia.3. descrierea. introspecţia. Lucrul în grupuri este considerat a fi mai eficient. B) Metode de cecrcetare a realităţii B 1: Metode de cercetare directă a realităţii: observaţia sistematică şi independenţa. lucrările experimentale. conferinţa dezbatere. discuţia.: Metode de comunicare orală expozitivă: expunerea cu oponent . învăţarea prin descoperire. proiectele. B 2: Metode de cercetare indirectă a realităţii: abordarea euristică. problemele. ca şi la alte discipline de studiu. prelegerea dezbatere. povestirea.1. colocviul A 1. cursul magistral A 1. modelarea. jocurile didactice. referatele. jocurile de simulare. C) Metode bazate pe acţiunea practică C 1: Metode de acţiune reală: exerciţiile. dirijată).2. fie în perechi sau grupuri. reflecţia personală. problematizarea.Metodele didactice le mai putem clasifica după următoarele criterii: A) Metode de transmitere şi insusire a cunoştinţelor A 1: Metode de comunicare orală: A 1. prelegerea. A 3: Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: autoobservaţia. etc. demonstraţia. A 4: Metode de comunicare interpersonală: învăţarea prin cooperare. în timp ce altele sunt specifice predării şi învăţării chimiei şi altor domenii ale ştiinţei: experimentul de laborator. explicaţia. metoda compunerii. cum ar fi: explicaţia. aceasta duce la 6 . prelegerea şcolară. algoritmizarea. fie individual. modelarea. învăţarea prin descoperire. abordarea euristică. studiul de caz. asaltul de idei. informarea. proiectele. Elevii pot să îşi îndeplinească sarcinile de lucru.: Metoda problematizării A 2: Metode de comunicare scrisă: lectura (explicativă . munca în grup.

etc. cartonaşe cu diferite simboluri. creaţie. precum şi încurajarea acestora pentru a dovedi spirit critic referitor la metodele pe care le vor utiliza. aniversarea.1 Experimentul ocupă un loc central în procesul de predare – învăţare a chimiei. psihomotorii se ating şi obiective afectiv emoţionale.creativ. Profesorul va identifica modalităţile adecvate de activizare a elevilor şi de intensificare a activităţii personale a acestora. Astfel elevul parcurge o strategie de investigaţie ce trebuie să fie flexibilă. Este esenţial să se lase elevilor anumite grade de libertate în a conduce experienţele. prin intermediul activităţilor practice. Metode moderne În continuare vor fi prezentate câteva dintre metodele moderne utilizate în procesul de predare învăţare: 3. sau se poate face aleatoriu. Alegerea şi folosirea unei strategii se face în funcţie de obiectivele stabilite. spontaneitate. puzzle. prin mai multe modalităţi: cartoane cu numere.). Experimentele utilizate în procesul de predare – învăţare la chimie pot fi clasificate funcţie de obiectivul didactic urmărit în: 1) experimente cu caracter de cercetare 2) experimente demonstrative 3) experimente aplicative (cu funcţie de evaluare) 4) experimente destinate formării priceperilor şi deprinderilor operaţionale specifice chimiei Experimentul cu caracter de cercetare ( de descoperire) Are un pronunţat caracter euristic. "serii" specifice. provoacă un fenomen în mod conştient. pentru a verifica ipotezele formulate. de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor şi de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică. iar impactul informaţiilor aflate de la colegi este mai mare comparativ cu cele aflat de la profesor. să permită elevilor iniţiativă.formarea de noi conexiuni. şi la modul de valorificare a lor. elevii descoperind noile cunoştinţe. Pe lângă obiectivele cognitive. În funcţie de nevoile elevilor şi de obiectivele avute în vedere. Elevul intervine activ . de conţinutul acestora. intenţionat. tip de inteligenţă etc. gruparea se poate face după diferite criterii de diferenţiere (stil de învăţare. 3. 7 (abilităţilor) practice/ . pentru a observa raporturile de cauzalitate. productiv. Rolul experimentelor ştiinţifice este major în direcţia familiarizării elevilor cu diferitele elemente componente ale demersurilor investigaţiei ştiinţifice.

fenomene.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul Este o metodă a discuţiei în grup. concepte. descoperind noile cunoştinţe. După rezultatele lor. Experimentul demonstrativ (ilustrativ) Experimentul demonstrativ presupune efectuarea de către profesor. trasare de grafice. Experimentul cu caracter de cercetare se poate realiza fie în cadrul unei lecţii de dobândire de noi cunoştinţe. Experimentele demonstrative calitative reliefează existenţa unor propritetăţi chimice / fizice ale substanţelor sau elemnetelor chimice . deci îşi formează priceperi şi deprinderi (abilităţi practice). realizarea unor conexiuni între observaţiile înregistrate din experiment şi cunoştinţele anterioare. Experienţele demonstrative negative evidenţiază absenţa anumitor proprietăţi fizice sau chimice ale elementelor/ substanţelor chimice şi se realizează cu un scop didactic bine definit. Experienţele demonstrative cantitative vizează deducerea unor legi cantitative. având funcţia de a găsi soluţia optimă a unei probleme care trebuie rezolvată. şi presupun calcule matematice. explicării. stimulează participanţii să elaboreze cât mai multe soluţii la o problemă dată. Priceperile sunt capacităţi care permit efectuarea conştientă. de un elev sau de o grupă de elevi a unor experienţe. Experimentul destinat formării priceperilor şi deprinderilor (abilităţilor) practice / operaţionale specifice chimiei Acest tip de experiment constă în executarea conştientă şi repetată a unor operaţii şi acţiuni inter-relaţionate. a unei relaţii între anumite mărimi fizico-chimice. ci solicită gândirea elevului. 8 . Această metodă stimulează şi cultivă creativitatea de grup. rapidă şi eficientă a unor operaţii. 3. Priceperile se întrepătrund cu deprinderile. Osborne. etc. experimenţele demonstrative pot fi pozitive sau negative. experimenţele demonstrative utilizate în studiul chimiei pot fi calitative sau cantitative. fie în cadrul unei lucrări de laborator cu caracter de cercetare. în scopul verificării. iniţiată de A. prin mobilizarea masivă a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. astfel că elevul îşi va însuşi algoritmul de efectuare corectă a acestora. Dupa natura lor. componente automatizate ale activităţii.Învăţarea experimentală nu se reduce la mânuirea unor instrumente . demonstrării unor adevăruri. evidenţiind relaţii de tip cauză.efect. Experienţele demonstrative pozitive evidenţiază existenţa unor proprietăţi fizice sau chimice a unor substanţe sau elemente chimice. folosind fişele de activitate experimentală.

colaje. Analiza critică. argumentarea. Pentru a folosi această metodă se parcurg următoarele etape : Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape: 9 . prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi. imagini. se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie. legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. imagini care reprezintă diferite criterii etc. spontan. de a le analiza. flipchart) Anunţarea unei pauze pentru sedimentarea ideilor (de la 15 minute până la o zi) Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii. prin înţelegerea calităţilor celor din jur)  Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie Alegerea temei şi a sarcinii de lucru Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid. propoziţii. Inregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă. la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă atenţiei. cuvinte cheie. simboluri. completa sau transforma ideile din grup. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. riscurile şi contradicţiile care apar.3 Diagrama K-W-L Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă. evaluarea. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi. în fraze scurte şi concrete.Avantajele metodei sunt multiple:    Stimulează gândirea divergentă Antrenează toţi participanţii la discuţie Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii. contraargumentarea ideilor emise anterior. joc de rol etc. se pot prelua. de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime   Stimularea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului Dezvoltarea relaţiilor interpersonale. sub nici un motiv. nu se vor admite referiri critice. cântece. In această etapă se discută liber. a tuturor ideilor – chiar fanteziste. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte. dar. în consecinţă. desene. 3.

informaţiile pot fi grupate pe categorii. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp. Ciorchinele Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape: 1. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. în legătură cu care nu au pus întrebări la început şi acestea se trec în ∗ ∗ Discuţii cu elevii pe marginea întrebărilor rămase fără răspuns şi unde ar putea căuta ei aceste informaţii. Se notează toate ideile. În acest caz întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. 2. Elevii vor citi apoi textul După lectura textului.vreau să ştiu Learn. Pe măsură ce se scriu cuvinte. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie.ştiu Wonder. Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. ce alte informaţii au găsit în text. 4. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă 10 . trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial. În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. idei noi. Intrebările la care s-au găsit răspunsuri în text sunt trecute în coloana „Am învăţat“. În încheierea lecţiei elevii revin la schema KWL şi decid ce au învăţat din lecţie. se trag linii între toate ideile care par a fi conectate. se revine asupra întrebărilor pe care le-au formulat înainte de a citi textul şi pe care le-au trecut în coloana „Vreau să ştiu“. sintagmele sau cunoştinţele în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc. În continuare elevii vor fi încurajaţi să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri. elevii vot fi întrebaţi ultima coloană. În continuare.am învăţat ∗ ∗ ∗ ∗ Câteva perechi vor fi solicitate så spunå celorlalţi ce au scris pe liste şi să noteze lucrurile cu care toatå lumea este de acord în coloana din stânga.∗ ∗ Elevii trebuie să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce urmează a fi discutata Cunoştinţele vor fi trecute în următorul tabel: Know. 3.

pe cât posibil pretându-se la abordări variate. 1. APLICAŢIE: Învelişul electronic numărul lor este egal cu cel al protonilor se notează: −1 0 e sau e - au sarcina negativă se rotesc în jurul nucleului au masa neglijabilă electronii Invelişul electronic Totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului Este alcătuit din straturi electronice Numărul maxim de e. În grupuri de trei sau patru.O.L. Turul galeriei Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.M. 11 .P. de exemplu).Q creşte energia lor Temă de reflecţie: Calculează numărul maxim de electroni pentru primele patru straturi electronice. ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor.pe un strat : Nr max=2*n 2 Sunt 7 straturi: K. În etapa finală a lecţiei. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. 2. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă.N.

4. analizează. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: culorile. sodiul. asociază. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei APLICAŢIE: Definirea oxizilor Se notează pe tablă câteva formule chimice: Al2O3 SO3 CaO CO2 CuO CO Se împarte clasa în 6 grupe. compară. argumentează. APLICAŢIE: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului metalic următoarele elemente: franciul.3. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse. permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. aplică. din ce se compune o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită? o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale 4. 2. După turul galeriei. Impărţirea clasei în 6 grupe. mărimile ( numărul de atomi diferiţi) etc. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. grupurile se rotesc prin clasă. subiectului pus în discuţie 3. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe 5. La semnalul profesorului. Anunţarea temei. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: 2 tipuri de atomi o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau nemetale 12 . formele. 3. o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit? o Analizează: spune din ce este făcut. Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic) următorii acizi (baze). Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie. a unei situaţii din mai multe perspective. aluminiul. Sunt recomandate următoarele etape : 1.6 Cubul Metoda presupune explorarea unui subiect.

5. critice şi independente dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva Mozaicul presupune următoarele etape: • Impărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi. Se vor reţine primele 2-3. discută. Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje: • • • • • stimularea încrederii în sine a elevilor dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului dezvoltarea gândirii logice. celorlalţi elevi revenindu-le o altă sarcină de lucru.8 Mozaicul Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar.o Argumentează: -pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale Bulgărele de zăpadă Metoda presupune reducerea numărului de elemente. 3. faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale. Profesorul poate alege ca jumătate din clasă să participe la activitatea MOZAIC. în funcţie de numărul fişei primite.m. Se împarte grupul în echipe de 7-8 persoane 2. In cazul în care se lucrează cu toată clasa se vor forma două grupuri pentru fiecare număr. • Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. încearcă să înţeleagă cât mai bine. Se recomandă următoarele etape: 1. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8). aspecte. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. • Prezentarea succintă a subiectului tratat • Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere • Regruparea elevilor. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei 4. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la 13 .d. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul. astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante.a. Este enunţată tema 3.

 Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii.latitudinea grupului de experţi. Organizatorul grafic Organizatorul presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris. structurarea pe secvenţe 4.  Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. Dacă sunt neclarităţi. Dacă sunt neclarităţi. comparaţia 2. se adresează întrebări expertului. relaţia cauză-efect 14 . sistematizarea şi vizualizarea ideilor. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. fenomene. discută.  Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. se adresează întrebări expertului. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Prin intermediul organizatorului. APLICAŢIE: Proprietăţi chimice  Clasa se va împărţii în grupe de elevi (4 elevi). • Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. Dacă persistă dubiile.m. se obţin: • • • eliminarea redundanţei din informaţie structurarea informaţiei reprezentarea vizuală a unor noţiuni.d.a. concepte Organizatorul grafic poate fi structurat pe cinci domenii: 1. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s.  Regruparea elevilor. respectiv fişa va conţine o activitate experimentală ( o reacţie chimică). în funcţie de numărul fişei primite. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial. descrierea 3. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. prin schematizarea. atunci problema trebuie cercetată în continuare. • Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. încearcă să înţeleagă cât mai bine. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.

(Cerghit. elaborăndu-se o nouă soluţie adecvată problemelor analizate. Avantaje:  Incurajează activitatea mintală a elevilor  Dezvoltă invenţia şi creativitatea  Stimulează facultatea de asociere a unor noţiuni Problema şi rezolvarea de probleme este privită ca o chestiune de aplicare. prin găsirea unor noi soluţii. care urmează a fi soluţionate prin gândire comună şi căutare. cu ajutorul cărora se poate ajunge la un salt calitativ.5. 15 . detectarea problemei şi găsirea soluţiei APLICAŢIE: Proprietăţi chimice generale ale acizilor 3. în combinaţie cu alte metode: lucrări experimentale. etc. Se poate aplica în toate etapele procesului didactic. Problematizarea înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinaţii de reguli. Problematizarea se poate utiliza acolo unde se pot crea situaţii problemă. expunerea.( Gagne). învăţate anterior.9 Metoda problematizării.). prin cercetare şi descoperire. I. o variantă euristică de explorare a alternativelor. de întărire sau de verificare a unor reguli învăţate mai înainte. analiza de caz. Instruirea problematizată este una dintre cele mai active şi valorose metode ale didacticii moderne.Problem-solving Această metodă este o modalitate mai complexă de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire.

că este a doua variantă. 3. Cea mai eficientă. ştiind că soluţia de Ştiind că s-a folosit soluţie de soluţiei la sfârşitul reacţiei. şi constă în reunirea unor elemente diverse şi aparent fără vreo legătură între ele. Să se detemine cantitatea de . iar ei trebuie să propună metode de rezolvare.Se poate indica elevilor rezultatul la care trebuie să se ajungă. este asemănătoare brainstormingului însă . dar în funcţie de experienţa de cunoaştere a elevilor.. aplicând formula respectivă să nu se poata obţine ceea ce au presupus. care poate modifica condiţiile şi deci şi rezultatele experimentului. li se indică metodele şi li se cere aflarea rezultatului. se recomandă folosirea tuturor celor trei variante. La chimie. se poate întâmpla ca elevii să cunoască o reacţie care se desfăşoară după o anumită formulă şi totuşi. APLICAŢIE: pentru a doua variantă Li se cere elevilor să rezolve problema următoare: O plăcuţă de fier de 2 gr. de presiune sau temperatură. să se determine concentraţia 16 . se introduce într-o soluţie de Cu depusă. se pare.11 Sinectica Este o metodă de exersare şi educare a creativităţii. deoarece a apărut o condiţie specifică. sau. având concentraţia de 30%. este cea stoechiometrică necesară. Construirea unei situaţii-problemă nu este uşor de realizat. pentru că: o Situaţia problemă necesită cunoştinţe teoretice solide o Profesorul trebuie să aibă clar în minte obiectivul urmărit o Rezolvarea situaţiei problemă trebuie să solicite operaţii minimale însuşite deja o Elevii trebuie să aibă libertate de acţiune şi de investigaţie personală o Profesorul să îndrume activitatea elevilor cu multă grijă Gottfried Bruhardel propune trei variante de introducere a elevilor în mecanismul rezolvării de probleme:  Elevii primesc un material conflictual şi li se cere să sesizeze şi să enunţe problema care rezultă de aici  Profesorul enunţă problema iar elevii trebuie să găsească materialele necesare rezolvării ei  Elevii trebuie să recunoască existenţa unei probleme într-un material lipsit aparent de o formulare problematică. Iniţiată de Gordon. un element diferit.

Educaţia este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă capacităţi cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală. Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învăţarea . personale prin identificare cu problema. Se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului şi se ating mai multe etape: 1. Se enunţă tema şi sarcina de lucru. care solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală. pornind de la identificarea unei probleme. profesorul propunând rezolvarea unei probleme neobişnuite. şi abordarea lor într-un mod nou. Unităţile de învăţare. prin trimitere la cunoştinţe din alte domenii. Metode de evaluare diferite care asigura calitatea activităţilor de învăţare . care necesită exprimarea liberă şi utilizarea analogiei: directe. 17 . precum şi ca modalitate de egalizare a şanselor. Distanţarea de aspectele obişnuite ale problemei. 2. sub coordonarea profesorului. înţelegerea deplină a problemei 3. CARACTERISTICILE PROIECTELOR: ∗ Elevii se află în centrul procesului de învăţare . Dezbaterea soluţiilor noi. Această metodă a apărut datorită nevoii de flexibilitate şi de relevanţă socială a curriculum-ului. ajumgându-se la noi soluţii 4. etc. ∗ Proiectele se concentrează pe obiective operaţionale aliniate standardelor de performanţă . care însoţesc procesul de creaţie.mult mai eficace prin faptul că reprezintă o încercare mai disciplinată şi mai preocupată de valorificare a cunoştinţelor. Dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu .12 Proiectul Proiectul este o metodă complexă. Elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului. strategii de instruire variate . Avantajele utilizarii acestei metode: ° ° ° ° ° ° ° Este un model de instruire centrat pe elev . dar mai ales în afara şcolii. 3. Transformarea problemei neobişnuite în ceva familiar.

sunt: ∗ ∗ ∗ ∗ Este verificabil Este descris concret Este formulat pozitiv Este realizabil prin forte proprii. 2. Întrebările unităţii . se poate stabili un rezultat care trebuie realizat. se pot elabora mai Formularea obiectivelor: dacă s-a constatat că există un interes comun pentru tema proiectului. ∗ Elevii îşi demonstrează cunoştinţele şi competenţele prin produsele şi performanţele realizate . 18 . identificarea unei probleme Premisa esenţială pentru reuşita unui proiect este activitatea individuală a elevilor. se vor construi module inferioare sau complementare. Paşii pentru realizarea unui proiect curricular comun sunt : 1. în raport cu interesele şi aptitudinile lor. Formularea în comun a obiectivelor duce la identificarea diferitelor interese.∗ Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului : Întrebările esenţiale . Alegerea temei va avea în vedere interesele elevilor şi punerea de acord a elevilor cu privire la tema proiectului. Întrebările de conţinut ∗ Proiectele implică metode de evaluare multiple şi continue. In acest sens. De ce vrem să facem proiectul cu această temă Ce vrem să învăţăm Ce problemă vrem să soluţionăm Ce vrem să schimbăm Planificarea: realizarea de module pentru elaborarea de programe concrete. pot fi de folos următoarele întrebări: 3. stabilirea criteriilor de evaluare la final folosirea indicatorilor pentru a evalua progresul subiecţilor în procesul de învăţare şi instruire. ∗ Capacităţile cognitive sunt vizate prin activităţile din cadrul proiectului. Trăsăturile unui obiectiv multe module într-un lanţ modular prezentate elevilor în funcţie de obiectivele instructiv-educative. Stabilirea temei. În caz de nereuşită. iar în caz de nereuşită. ∗ Strategiile de instruire sunt variate şi sprijină diverse stiluri de învăţare . ∗ Proiectul are conexiuni cu lumea reală. oferirea unor puncte de sprijin. este nevoie să se formuleze obiectivele şi să se planifice activitatea grupului. ∗ Tehnologia sprijină şi îmbunătăţeşte procesul de învăţare .

activitate pe grupe. module de învăţare. având rol de verificare a rezultatelor obţinute. 5.e un factor de bază în asigurarea coerenţei acţiunii didactice dintr-o unitate curriculară (cărţi pentru documentare. Implementarea: în această etapă.. lucrările vor fi realizate individual sau în grup de elevi. a rezolva probleme complexe. programe informatice. Fiecare grup se va documenta pe internet şi în literatura de specialitate Vor fi elaborate obiectivele. Se va planifica activitatea Se va trece apoi la activitatea propriu-zisă. moderator. 19 media etc. definirea criteriilor de organizare spaţio-temporale (spaţiu propice desfăşurării şi timpul de instruire. a comunica eficient. Rolul profesorului este acela de designer al instruirii el facilitează procesul de învăţare. mijloace audio-video.este un mijloc de control.reacţia de saponificare” Elevii vor fi împărţiţi pe grupe de lucru. Evaluarea.Grăsimi. APLICAŢIE: La clasa a X-a. din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de învăţare. . se poate realiza proiectul . decizii în legătură cu domeniile opţionale. implementează.- definirea premiselor metodologice generale. supraveghere a activităţilor necesare în vederea atingerii obiectivelor proiectului. La sfârşit se vor prezenta rezultatele activităţii. manuale. capacitatea de a lua decizii bine gândite şi rapide. jocuri didactice) 4. experimentul de laborator. Prezentarea rezultatelor muncii. în cadrul clasei. sub atenta supraveghere a profesorului. autonomie. evaluează şi proiectează lecţiile. a avea iniţiativă. 6. În timp ce lucrează la proiecte. Evaluarea se face continuu şi sumativ ţinându-se cont de finalităţile urmărite. Acestea vor fi cunoscute de către echipa de profesori şi împărtăşite colegilor. de învăţare şi de nevoile elevilor : laboratorul/cabinetul /natura) stabilirea principalelor materiale didactice care vor fi utilizate . profesorul având rol de coordonator. folosindu-şi competenţele de specialitate în folosul proiectului. cărţi pentru lectură. corespunzătoare secolului XXI –multe din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre: capacitatea de a lucra bine cu ceilalţi. elevii îşi dezvoltă competenţe pentru lumea reală. Metode şi procedee: proiectul. şcolii sau chiar în cadrul comunităţii/ mass Proiectele oferă situaţii autentice.

Un grup de elevi. definesc probleme. îşi armonizează interesele. expoziţie. ele vor constitui baza pentru realizarea următorilor paşi Şcoala se deschide iar realitatea extraşcolară este integrată în proiect Se verifica progresele proiectului si starea de spirit a participantilor E de dorit să se facă o prezentare a rezultatelor (altor clase. informare reciprocă în cadrul unei clase. îşi propune să abordeze o anumită temă. planificarea va fi realizată de profesori sau de elevi. profesori Elevii şi profesorii planifică paşii de lucru. mai multe clase Elevi. respectarea intereselor Se stabilesc exact sarcinile şi responsabilităţile Elevii învaţă lucruri noi.” Elevii şi profesorii formulează împreună obiectivele. respectând autonomiagrup. lucrează în grupe. îşi finalizează proiectul în beneficiul grupului şi a mediului social. Fiecare proiect se încheie cu o fază de evaluare şi de reflecţie comună 20 . Legătura cu realitatea din interiorul şi exteriorul şcolii.dezvoltă în comun domeniul de lucru. găsesc soluţii „Un grup de persoane care învaţă. opiniei publice). îşi stabileşte un obiectiv. elevii învaţă să acţioneze. să fie activi în societate Rezultatul proiectului poate fi un „produs” comun: obiect. oclasă.derulează lucrările planificate (în grupuri mici).se pune de acord asupra temelor şi sarcinilor. ziar.

Metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui transfer de cunoştinţe. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi. jurnalul poate fi util în faza de reflecţie. în funcţie de dimensiunile textului. Pentru a face un asemenea jurnal. 21 . Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate. In materie de metodologie. dacă profesorul revine la text. libertatea profesorului este nelimitată. Aici este un teren pe care se poate afirma cel mai bine spiritul creativ didactic.13 Jurnalul cu dublă intrare „Jurnalul cu dublă intrare“ este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. După ce elevii au realizat lectura textului. pentru că i-a surprins. ci al unei elaborări specifice care aparţine creaţiei didactice. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsura ce citesc. elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal. elevii trebuie să împartă o pagină în două. înseamnă creaţie.Prezentarea schematica a realizarii unui proiect 3. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii. cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse. chiar şi actul de a opta între alternativele propuse. pentru că nu sunt de acord cu autorul. Rolul profesorului este acela de a alege metoda cea mai adecvată în concordanţă cu specificul vârstei şi al clasei. trăgând pe mijloc o linie verticală. sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii. în afara clasei. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală.

Polirom. Metode de invatamant.ro/materiale/127909_metode-moderne-de-evaluare http://www..com/doc/48477921/TEHNICI-MODERNE-DE-EVALUARE http://www. Dacia. Didactica Moderna. Edit. 2006 Ionescu M..scribd. 2001 Cristea I.scribd. Radu I.Bibliografia: Cerghit I.com/doc/39044409/11/Ce-inseamn%C4%83-predarea-prinmetoda-proiect 22 .didactic. Edit.. Metode interactive folosite in predarea chimiei.. 2008 http://www.