METODE MODERNE DE PREDARE A CHIMIEI

Masterand Vaida Aniko Didactica Chimiei, An II Coordonator Conf. Dr. Zoiţa Berinde

1

Cuprins 1. 2. 3. Generalităţi Clasificarea metodelor de predare-învăţare Metode moderne 3.1 Experimentul 3.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul 3.3 Diagrama K-W-L 3.4 Ciorchinele. 3.5 Turul galeriei 3.6 Cubul 3.7 Bulgărele de zăpadă 3.8 Mozaicul 3.9 Organizatorul grafic 3.10 Metoda problematizării- Problemsolving 3.11 Sinectica 3.12 Proiectul 3.13 Jurnalul cu dublă intrare Bibliografia 3 6 7 7 9 10 10 12 12 13 13 14 15 18 18 23 24

2

atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut. pe cultivarea creativităţii. care. elevul. şi reuşesc să reţină 70% din conţinuturile prezentate în primele 10minute şi numai 20% din cele prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. 1991). Se pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării. S. doar dacă reuţeţte să le aplice. Vigotski. Elevul stăpâneşte cu adevărat nişte cunoştinţe. pun la baza însuşirii cunoştinţelor. în vederea dezvoltării inteligenţei şi însuşirii unei conduite adecvate. Metodele reprezintă forme specifice de organizare a relaţiei profesor-elev şi elev-cunoştinţe şi cuprind o suită de procedee care vizează cunoaşterea. pe parcursul unei prelegeri. în limba greacă metodos (odos=cale. De ce este nevoie de aplicarea unor metode moderne. (Johnson. consideră acţiunea externă şi mintală drept sursă a cunoştinţelor.METODE MODERNE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE 1. învăţătura este îmbinată cu activitatea aplicativă şi de investigaţie. şi de a face şi pe altul să înveţe repede. adică de a şti ceva. Didactica modernă. In acest caz sunt avantajaţi doar cei a căror învăţare se bazează în primul rînd pe canalul auditiv. 1984). drum şi metha=spre).Janet. de a corecta activitatea propriu-zisă. Generalităţi Comenius considera că didactica este arta de a învăţa pe alţii bine. de a conduce. acţiunea în dubla ei ipostază de acţiune externă. în condiţii variate. J Piaget. (Pollio. instruirea şi formarea personalităţii. temeinic şi plăcut acel ceva. doar atunci când poate utiliza diferite metode. I. în procesul de predare-învăţare? Conform unor studii mai recente. după Cerghit. Metoda. organiza. noţiuni. percepţia fiind un moment al acţiunii. Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor. informaţia cucerită prin efort propriu. Orientările moderne în psihologie. însemnă calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de căutare (şi descoperire) a adevărului. P. L. 3 . participă la propria sa formare. P. tehnicilor şi procedeelor didactice. Smith. obiectuală şi acţiune mintală. ei sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii. Elevul recepţionează în primul rând. Un proces instructiv-educativ eficient presupune un demers adecvat realizat printr-o bună organizarea activităţii şi o decizie corectă în ceea ce priveşte alegerea şi aplicarea metodelor de instruire. Didactica modernă aşează în centrul procesului de învăţământ. Galperin. profesorului revenindu-i rolul de a proiecta.

∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ MAGICIAN Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă aceastuia postura prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele şi instrumentele pentru învăţare MAESTRU oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune. stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. seturile axiologice sub forma mesajelor. ∗ comunică informaţiile ştiinţifice. tactil-kinestezic. etc. fixează programul muncii instructiv-educative. structurile şi formele de organizare. Informaţiile. Profesorul sprijină. competenţe. determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri. PRIETEN la care elevul poate apela atunci când are nevoie. elevii. deschis şi constructiv. 4 Adică. le aplică în situaţii diverse. pe baza cunoştinţelor deja asimilate. Elevul acceptă provocarea şi porneşte în călătorie alături de profesor. profesorul îndeplineşte următoarele sarcini: . Dascălul nu dictează răspunsuri. În învăţarea activă. sunt înţelese. profesorul trebuie să fie: ∗ ∗ ∗ MODEL oferind elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil. organizează activităţile clasei.În cazul învăţării active. etc. auditiv. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic. ascultă şi ajută elevul CĂLĂUZĂ profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. se implică activ în procesul de cunoaştere şi îşi construiesc noile concepte. ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie. preluate de mai mulţi analizatori: vizual. întărite şi deci fixate mult mai puternic. este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare FACILITATOR Profesorul nu oferă cunoaştere ci face posibil accesul copilului la cunoaştere CONSILIER de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. abilităţi. în procesul de predare-învătţare. îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei. ajung la anumite concluzii. apelându-se la stiluri diferite de învăţare: vizual. planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ. SUSŢINĂTOR alături de elevii săi. îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe. Relaţia se bazează pe respect reciproc. auditiv. Activitatea educativă implică de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor.

evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului. 2. Pentru dezvoltarea gândirii şi a spiritului de investigaţie independentă la elevi. ∗ ∗ îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective. ∗ consiliază elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare.∗ ∗ conduce activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor. instruirea programată. Clasificarea metodelor de predare-invăţare Metodele pot fi clasificate astfel: ♦ Metode euristice : explicaţia. încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei. prin sfaturi. urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale cu cele comune ale clasei. ♦ Metode algoritmice : exerciţiul. descoperirea. prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor. conversaţia. Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor comune. se folosesc metode moderne verificate în practica procesului de învăţare şi care trebuie să-şi găsească tot mai mult loc în practica şcolară. experimentul de laborator. modelarea. 5 . Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară ∗ controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelul de performanţă ale acestora. ∗ coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei. prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. prin ajutorare. problematizarea. utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive. motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative. algoritmizarea. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor ∗ evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă.

informarea. munca în grup. reflecţia personală. experimentul.2. A 4: Metode de comunicare interpersonală: învăţarea prin cooperare. referatele. : Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia. învăţarea prin descoperire. profesorii recurg la o combinaţie de metode şi procedee didactice. fie individual. modelarea. prelegerea şcolară. problemele. demonstraţia. C 2: Metode de acţiune simulată: învăţarea pe simulatoare didactice. cum ar fi: explicaţia. descrierea. lucrările experimentale. jocurile didactice D) Invăţarea multimedia (care include instruirea şi autoinstruirea asistate de computer) La chimie. dezbaterea. prelegerea dezbatere. Lucrul în grupuri este considerat a fi mai eficient. algoritmizarea. etc. povestirea. discuţia. activitatea / munca cu manualul şi alte cărţi. abordarea euristică. modelarea. C) Metode bazate pe acţiunea practică C 1: Metode de acţiune reală: exerciţiile. metoda compunerii. aceasta duce la 6 . în timp ce altele sunt specifice predării şi învăţării chimiei şi altor domenii ale ştiinţei: experimentul de laborator.: Metoda problematizării A 2: Metode de comunicare scrisă: lectura (explicativă . dirijată). jocurile de simulare. asaltul de idei. studiul de caz. jocurile didactice. explicaţia. Unele dintre metode sunt comune tuturor obiectelor de studiu din planul de învăţământ. lucrările practice . B 2: Metode de cercetare indirectă a realităţii: abordarea euristică. prelegerea. problematizarea. cursul magistral A 1. A 3: Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: autoobservaţia. colocviul A 1. demonstraţia. ca şi la alte discipline de studiu. introspecţia. pentru că elevii se implică mai mult în învăţare. proiectele. învăţarea prin descoperire.Metodele didactice le mai putem clasifica după următoarele criterii: A) Metode de transmitere şi insusire a cunoştinţelor A 1: Metode de comunicare orală: A 1.: Metode de comunicare orală expozitivă: expunerea cu oponent . odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează. B) Metode de cecrcetare a realităţii B 1: Metode de cercetare directă a realităţii: observaţia sistematică şi independenţa. conferinţa dezbatere. fie în perechi sau grupuri. proiectele.3.1. Elevii pot să îşi îndeplinească sarcinile de lucru.

7 (abilităţilor) practice/ . provoacă un fenomen în mod conştient. de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor şi de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică. iar impactul informaţiilor aflate de la colegi este mai mare comparativ cu cele aflat de la profesor. şi la modul de valorificare a lor. Alegerea şi folosirea unei strategii se face în funcţie de obiectivele stabilite. tip de inteligenţă etc. de conţinutul acestora. pentru a verifica ipotezele formulate. pentru a observa raporturile de cauzalitate. elevii descoperind noile cunoştinţe.). productiv. gruparea se poate face după diferite criterii de diferenţiere (stil de învăţare. etc. Elevul intervine activ . precum şi încurajarea acestora pentru a dovedi spirit critic referitor la metodele pe care le vor utiliza. aniversarea. Rolul experimentelor ştiinţifice este major în direcţia familiarizării elevilor cu diferitele elemente componente ale demersurilor investigaţiei ştiinţifice.creativ. cartonaşe cu diferite simboluri. Experimentele utilizate în procesul de predare – învăţare la chimie pot fi clasificate funcţie de obiectivul didactic urmărit în: 1) experimente cu caracter de cercetare 2) experimente demonstrative 3) experimente aplicative (cu funcţie de evaluare) 4) experimente destinate formării priceperilor şi deprinderilor operaţionale specifice chimiei Experimentul cu caracter de cercetare ( de descoperire) Are un pronunţat caracter euristic. Pe lângă obiectivele cognitive. Profesorul va identifica modalităţile adecvate de activizare a elevilor şi de intensificare a activităţii personale a acestora. În funcţie de nevoile elevilor şi de obiectivele avute în vedere. spontaneitate. sau se poate face aleatoriu. 3. prin mai multe modalităţi: cartoane cu numere. să permită elevilor iniţiativă. psihomotorii se ating şi obiective afectiv emoţionale. prin intermediul activităţilor practice. puzzle. creaţie. Metode moderne În continuare vor fi prezentate câteva dintre metodele moderne utilizate în procesul de predare învăţare: 3. intenţionat.formarea de noi conexiuni. Astfel elevul parcurge o strategie de investigaţie ce trebuie să fie flexibilă. Este esenţial să se lase elevilor anumite grade de libertate în a conduce experienţele. "serii" specifice.1 Experimentul ocupă un loc central în procesul de predare – învăţare a chimiei.

de un elev sau de o grupă de elevi a unor experienţe. stimulează participanţii să elaboreze cât mai multe soluţii la o problemă dată. Această metodă stimulează şi cultivă creativitatea de grup. Priceperile sunt capacităţi care permit efectuarea conştientă. Experimentul destinat formării priceperilor şi deprinderilor (abilităţilor) practice / operaţionale specifice chimiei Acest tip de experiment constă în executarea conştientă şi repetată a unor operaţii şi acţiuni inter-relaţionate. ci solicită gândirea elevului. Priceperile se întrepătrund cu deprinderile. realizarea unor conexiuni între observaţiile înregistrate din experiment şi cunoştinţele anterioare. Experienţele demonstrative negative evidenţiază absenţa anumitor proprietăţi fizice sau chimice ale elementelor/ substanţelor chimice şi se realizează cu un scop didactic bine definit. explicării. Dupa natura lor. După rezultatele lor. Experimentul cu caracter de cercetare se poate realiza fie în cadrul unei lecţii de dobândire de noi cunoştinţe.Învăţarea experimentală nu se reduce la mânuirea unor instrumente . Experimentele demonstrative calitative reliefează existenţa unor propritetăţi chimice / fizice ale substanţelor sau elemnetelor chimice . prin mobilizarea masivă a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. deci îşi formează priceperi şi deprinderi (abilităţi practice). fenomene. iniţiată de A. fie în cadrul unei lucrări de laborator cu caracter de cercetare. Experienţele demonstrative cantitative vizează deducerea unor legi cantitative. în scopul verificării. componente automatizate ale activităţii. Osborne. 3. astfel că elevul îşi va însuşi algoritmul de efectuare corectă a acestora. etc. evidenţiind relaţii de tip cauză. a unei relaţii între anumite mărimi fizico-chimice.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul Este o metodă a discuţiei în grup. rapidă şi eficientă a unor operaţii. experimenţele demonstrative pot fi pozitive sau negative. folosind fişele de activitate experimentală. trasare de grafice. descoperind noile cunoştinţe.efect. şi presupun calcule matematice. concepte. având funcţia de a găsi soluţia optimă a unei probleme care trebuie rezolvată. Experimentul demonstrativ (ilustrativ) Experimentul demonstrativ presupune efectuarea de către profesor. 8 . experimenţele demonstrative utilizate în studiul chimiei pot fi calitative sau cantitative. demonstrării unor adevăruri. Experienţele demonstrative pozitive evidenţiază existenţa unor proprietăţi fizice sau chimice a unor substanţe sau elemente chimice.

imagini care reprezintă diferite criterii etc. în fraze scurte şi concrete. legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. colaje. completa sau transforma ideile din grup. simboluri. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte. de a le analiza. Inregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă. desene. prin înţelegerea calităţilor celor din jur)  Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie Alegerea temei şi a sarcinii de lucru Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid.3 Diagrama K-W-L Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă. Analiza critică. a tuturor ideilor – chiar fanteziste. sub nici un motiv. Pentru a folosi această metodă se parcurg următoarele etape : Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape: 9 . In această etapă se discută liber. cântece. joc de rol etc. contraargumentarea ideilor emise anterior. în consecinţă. nu se vor admite referiri critice. prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi.Avantajele metodei sunt multiple:    Stimulează gândirea divergentă Antrenează toţi participanţii la discuţie Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii. evaluarea. riscurile şi contradicţiile care apar. de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime   Stimularea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului Dezvoltarea relaţiilor interpersonale. dar. flipchart) Anunţarea unei pauze pentru sedimentarea ideilor (de la 15 minute până la o zi) Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii. la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă atenţiei. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi. se pot prelua. se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie. argumentarea. 3. spontan. cuvinte cheie. imagini. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. propoziţii.

Se notează toate ideile. În continuare.vreau să ştiu Learn. 3. elevii vot fi întrebaţi ultima coloană. în legătură cu care nu au pus întrebări la început şi acestea se trec în ∗ ∗ Discuţii cu elevii pe marginea întrebărilor rămase fără răspuns şi unde ar putea căuta ei aceste informaţii. informaţiile pot fi grupate pe categorii. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă 10 .∗ ∗ Elevii trebuie să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce urmează a fi discutata Cunoştinţele vor fi trecute în următorul tabel: Know.ştiu Wonder. idei noi.am învăţat ∗ ∗ ∗ ∗ Câteva perechi vor fi solicitate så spunå celorlalţi ce au scris pe liste şi să noteze lucrurile cu care toatå lumea este de acord în coloana din stânga. 4. În continuare elevii vor fi încurajaţi să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie. se trag linii între toate ideile care par a fi conectate. se revine asupra întrebărilor pe care le-au formulat înainte de a citi textul şi pe care le-au trecut în coloana „Vreau să ştiu“. Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. Elevii vor citi apoi textul După lectura textului. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp. trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial. ce alte informaţii au găsit în text. Ciorchinele Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape: 1. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc. 2. Pe măsură ce se scriu cuvinte. În încheierea lecţiei elevii revin la schema KWL şi decid ce au învăţat din lecţie. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. În acest caz întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Intrebările la care s-au găsit răspunsuri în text sunt trecute în coloana „Am învăţat“. sintagmele sau cunoştinţele în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia.

într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca. 1. APLICAŢIE: Învelişul electronic numărul lor este egal cu cel al protonilor se notează: −1 0 e sau e - au sarcina negativă se rotesc în jurul nucleului au masa neglijabilă electronii Invelişul electronic Totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului Este alcătuit din straturi electronice Numărul maxim de e.O.pe un strat : Nr max=2*n 2 Sunt 7 straturi: K. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.M. În etapa finală a lecţiei. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă.Q creşte energia lor Temă de reflecţie: Calculează numărul maxim de electroni pentru primele patru straturi electronice. pe cât posibil pretându-se la abordări variate. În grupuri de trei sau patru. Turul galeriei Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.N. de exemplu). 11 . ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor.P. 2.L.

Sunt recomandate următoarele etape : 1. din ce se compune o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită? o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale 4. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: 2 tipuri de atomi o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau nemetale 12 . Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie. aplică. 3. argumentează. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor. 4. APLICAŢIE: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului metalic următoarele elemente: franciul.6 Cubul Metoda presupune explorarea unui subiect. asociază. subiectului pus în discuţie 3. o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit? o Analizează: spune din ce este făcut. sodiul. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe 5. Anunţarea temei. compară. Impărţirea clasei în 6 grupe. aluminiul. Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic) următorii acizi (baze). permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei APLICAŢIE: Definirea oxizilor Se notează pe tablă câteva formule chimice: Al2O3 SO3 CaO CO2 CuO CO Se împarte clasa în 6 grupe. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. formele. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: culorile. 2. grupurile se rotesc prin clasă.3. După turul galeriei. a unei situaţii din mai multe perspective. La semnalul profesorului. mărimile ( numărul de atomi diferiţi) etc. analizează. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse.

astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante.d. In cazul în care se lucrează cu toată clasa se vor forma două grupuri pentru fiecare număr. Profesorul poate alege ca jumătate din clasă să participe la activitatea MOZAIC. Se recomandă următoarele etape: 1. faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. • Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. Se vor reţine primele 2-3. critice şi independente dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva Mozaicul presupune următoarele etape: • Impărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi. • Prezentarea succintă a subiectului tratat • Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere • Regruparea elevilor. discută. 5. aspecte. Se împarte grupul în echipe de 7-8 persoane 2.8 Mozaicul Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul.m. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei 4. Este enunţată tema 3. Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8). Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la 13 . hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. 3. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. celorlalţi elevi revenindu-le o altă sarcină de lucru. Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje: • • • • • stimularea încrederii în sine a elevilor dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului dezvoltarea gândirii logice. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s.o Argumentează: -pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale Bulgărele de zăpadă Metoda presupune reducerea numărului de elemente.a. în funcţie de numărul fişei primite. încearcă să înţeleagă cât mai bine.

Organizatorul grafic Organizatorul presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris. relaţia cauză-efect 14 . structurarea pe secvenţe 4.a. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. se adresează întrebări expertului.  Regruparea elevilor. Dacă persistă dubiile. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. concepte Organizatorul grafic poate fi structurat pe cinci domenii: 1. în funcţie de numărul fişei primite. • Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. se adresează întrebări expertului. • Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. încearcă să înţeleagă cât mai bine. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.latitudinea grupului de experţi.d.m.  Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. se obţin: • • • eliminarea redundanţei din informaţie structurarea informaţiei reprezentarea vizuală a unor noţiuni. Dacă sunt neclarităţi. comparaţia 2.  Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. sistematizarea şi vizualizarea ideilor. fenomene. Dacă sunt neclarităţi. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. descrierea 3. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial.  Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. prin schematizarea. Prin intermediul organizatorului. respectiv fişa va conţine o activitate experimentală ( o reacţie chimică). atunci problema trebuie cercetată în continuare. discută. APLICAŢIE: Proprietăţi chimice  Clasa se va împărţii în grupe de elevi (4 elevi). Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s.

9 Metoda problematizării. Instruirea problematizată este una dintre cele mai active şi valorose metode ale didacticii moderne. care urmează a fi soluţionate prin gândire comună şi căutare. expunerea. I. etc.( Gagne). prin găsirea unor noi soluţii. cu ajutorul cărora se poate ajunge la un salt calitativ.Problem-solving Această metodă este o modalitate mai complexă de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire. elaborăndu-se o nouă soluţie adecvată problemelor analizate. analiza de caz.(Cerghit. o variantă euristică de explorare a alternativelor.). Problematizarea înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinaţii de reguli.5. Avantaje:  Incurajează activitatea mintală a elevilor  Dezvoltă invenţia şi creativitatea  Stimulează facultatea de asociere a unor noţiuni Problema şi rezolvarea de probleme este privită ca o chestiune de aplicare. Se poate aplica în toate etapele procesului didactic. detectarea problemei şi găsirea soluţiei APLICAŢIE: Proprietăţi chimice generale ale acizilor 3. învăţate anterior. Problematizarea se poate utiliza acolo unde se pot crea situaţii problemă. prin cercetare şi descoperire. 15 . de întărire sau de verificare a unor reguli învăţate mai înainte. în combinaţie cu alte metode: lucrări experimentale.

APLICAŢIE: pentru a doua variantă Li se cere elevilor să rezolve problema următoare: O plăcuţă de fier de 2 gr. aplicând formula respectivă să nu se poata obţine ceea ce au presupus. li se indică metodele şi li se cere aflarea rezultatului. este asemănătoare brainstormingului însă . se poate întâmpla ca elevii să cunoască o reacţie care se desfăşoară după o anumită formulă şi totuşi. Construirea unei situaţii-problemă nu este uşor de realizat. de presiune sau temperatură. 3. se recomandă folosirea tuturor celor trei variante. iar ei trebuie să propună metode de rezolvare. având concentraţia de 30%. Cea mai eficientă. care poate modifica condiţiile şi deci şi rezultatele experimentului. deoarece a apărut o condiţie specifică. dar în funcţie de experienţa de cunoaştere a elevilor. un element diferit. să se determine concentraţia 16 . este cea stoechiometrică necesară. se pare. că este a doua variantă. şi constă în reunirea unor elemente diverse şi aparent fără vreo legătură între ele. Iniţiată de Gordon.. Să se detemine cantitatea de . pentru că: o Situaţia problemă necesită cunoştinţe teoretice solide o Profesorul trebuie să aibă clar în minte obiectivul urmărit o Rezolvarea situaţiei problemă trebuie să solicite operaţii minimale însuşite deja o Elevii trebuie să aibă libertate de acţiune şi de investigaţie personală o Profesorul să îndrume activitatea elevilor cu multă grijă Gottfried Bruhardel propune trei variante de introducere a elevilor în mecanismul rezolvării de probleme:  Elevii primesc un material conflictual şi li se cere să sesizeze şi să enunţe problema care rezultă de aici  Profesorul enunţă problema iar elevii trebuie să găsească materialele necesare rezolvării ei  Elevii trebuie să recunoască existenţa unei probleme într-un material lipsit aparent de o formulare problematică. sau. se introduce într-o soluţie de Cu depusă.11 Sinectica Este o metodă de exersare şi educare a creativităţii.Se poate indica elevilor rezultatul la care trebuie să se ajungă. ştiind că soluţia de Ştiind că s-a folosit soluţie de soluţiei la sfârşitul reacţiei. La chimie.

Această metodă a apărut datorită nevoii de flexibilitate şi de relevanţă socială a curriculum-ului. Dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu . şi abordarea lor într-un mod nou. Unităţile de învăţare. Metode de evaluare diferite care asigura calitatea activităţilor de învăţare . 17 . Transformarea problemei neobişnuite în ceva familiar. 3. care însoţesc procesul de creaţie. pornind de la identificarea unei probleme. CARACTERISTICILE PROIECTELOR: ∗ Elevii se află în centrul procesului de învăţare . Dezbaterea soluţiilor noi.mult mai eficace prin faptul că reprezintă o încercare mai disciplinată şi mai preocupată de valorificare a cunoştinţelor. ajumgându-se la noi soluţii 4. prin trimitere la cunoştinţe din alte domenii. care necesită exprimarea liberă şi utilizarea analogiei: directe. sub coordonarea profesorului. ∗ Proiectele se concentrează pe obiective operaţionale aliniate standardelor de performanţă . strategii de instruire variate . profesorul propunând rezolvarea unei probleme neobişnuite. Se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului şi se ating mai multe etape: 1. Se enunţă tema şi sarcina de lucru. Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învăţarea . Avantajele utilizarii acestei metode: ° ° ° ° ° ° ° Este un model de instruire centrat pe elev .12 Proiectul Proiectul este o metodă complexă. Elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului. Educaţia este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă capacităţi cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală. 2. care solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală. etc. Distanţarea de aspectele obişnuite ale problemei. înţelegerea deplină a problemei 3. precum şi ca modalitate de egalizare a şanselor. personale prin identificare cu problema. dar mai ales în afara şcolii.

∗ Elevii îşi demonstrează cunoştinţele şi competenţele prin produsele şi performanţele realizate . stabilirea criteriilor de evaluare la final folosirea indicatorilor pentru a evalua progresul subiecţilor în procesul de învăţare şi instruire. Paşii pentru realizarea unui proiect curricular comun sunt : 1. Întrebările de conţinut ∗ Proiectele implică metode de evaluare multiple şi continue. Stabilirea temei. ∗ Strategiile de instruire sunt variate şi sprijină diverse stiluri de învăţare . este nevoie să se formuleze obiectivele şi să se planifice activitatea grupului. Alegerea temei va avea în vedere interesele elevilor şi punerea de acord a elevilor cu privire la tema proiectului. Trăsăturile unui obiectiv multe module într-un lanţ modular prezentate elevilor în funcţie de obiectivele instructiv-educative. se poate stabili un rezultat care trebuie realizat. Întrebările unităţii . sunt: ∗ ∗ ∗ ∗ Este verificabil Este descris concret Este formulat pozitiv Este realizabil prin forte proprii. ∗ Proiectul are conexiuni cu lumea reală. Formularea în comun a obiectivelor duce la identificarea diferitelor interese. ∗ Capacităţile cognitive sunt vizate prin activităţile din cadrul proiectului. în raport cu interesele şi aptitudinile lor. iar în caz de nereuşită. ∗ Tehnologia sprijină şi îmbunătăţeşte procesul de învăţare . In acest sens. În caz de nereuşită. se pot elabora mai Formularea obiectivelor: dacă s-a constatat că există un interes comun pentru tema proiectului. identificarea unei probleme Premisa esenţială pentru reuşita unui proiect este activitatea individuală a elevilor. 18 . 2. se vor construi module inferioare sau complementare.∗ Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului : Întrebările esenţiale . oferirea unor puncte de sprijin. De ce vrem să facem proiectul cu această temă Ce vrem să învăţăm Ce problemă vrem să soluţionăm Ce vrem să schimbăm Planificarea: realizarea de module pentru elaborarea de programe concrete. pot fi de folos următoarele întrebări: 3.

Grăsimi. module de învăţare. capacitatea de a lua decizii bine gândite şi rapide.e un factor de bază în asigurarea coerenţei acţiunii didactice dintr-o unitate curriculară (cărţi pentru documentare. activitate pe grupe. Evaluarea se face continuu şi sumativ ţinându-se cont de finalităţile urmărite. Metode şi procedee: proiectul. folosindu-şi competenţele de specialitate în folosul proiectului. Implementarea: în această etapă. Prezentarea rezultatelor muncii. În timp ce lucrează la proiecte. a avea iniţiativă. Fiecare grup se va documenta pe internet şi în literatura de specialitate Vor fi elaborate obiectivele. supraveghere a activităţilor necesare în vederea atingerii obiectivelor proiectului.- definirea premiselor metodologice generale. a rezolva probleme complexe. în cadrul clasei.. autonomie. lucrările vor fi realizate individual sau în grup de elevi. implementează. APLICAŢIE: La clasa a X-a. decizii în legătură cu domeniile opţionale. se poate realiza proiectul .este un mijloc de control. şcolii sau chiar în cadrul comunităţii/ mass Proiectele oferă situaţii autentice. La sfârşit se vor prezenta rezultatele activităţii. Se va planifica activitatea Se va trece apoi la activitatea propriu-zisă. Acestea vor fi cunoscute de către echipa de profesori şi împărtăşite colegilor. moderator. programe informatice. definirea criteriilor de organizare spaţio-temporale (spaţiu propice desfăşurării şi timpul de instruire. din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de învăţare. corespunzătoare secolului XXI –multe din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre: capacitatea de a lucra bine cu ceilalţi. cărţi pentru lectură. evaluează şi proiectează lecţiile. a comunica eficient. sub atenta supraveghere a profesorului. experimentul de laborator. Evaluarea. manuale. 19 media etc. 6. elevii îşi dezvoltă competenţe pentru lumea reală. de învăţare şi de nevoile elevilor : laboratorul/cabinetul /natura) stabilirea principalelor materiale didactice care vor fi utilizate . profesorul având rol de coordonator. având rol de verificare a rezultatelor obţinute. mijloace audio-video. 5. Rolul profesorului este acela de designer al instruirii el facilitează procesul de învăţare. . jocuri didactice) 4.reacţia de saponificare” Elevii vor fi împărţiţi pe grupe de lucru.

Legătura cu realitatea din interiorul şi exteriorul şcolii. îşi propune să abordeze o anumită temă. lucrează în grupe. oclasă. opiniei publice). să fie activi în societate Rezultatul proiectului poate fi un „produs” comun: obiect. găsesc soluţii „Un grup de persoane care învaţă. definesc probleme. îşi armonizează interesele.Un grup de elevi. respectând autonomiagrup. îşi finalizează proiectul în beneficiul grupului şi a mediului social. ziar. Fiecare proiect se încheie cu o fază de evaluare şi de reflecţie comună 20 .dezvoltă în comun domeniul de lucru. planificarea va fi realizată de profesori sau de elevi. respectarea intereselor Se stabilesc exact sarcinile şi responsabilităţile Elevii învaţă lucruri noi. mai multe clase Elevi. expoziţie.” Elevii şi profesorii formulează împreună obiectivele. ele vor constitui baza pentru realizarea următorilor paşi Şcoala se deschide iar realitatea extraşcolară este integrată în proiect Se verifica progresele proiectului si starea de spirit a participantilor E de dorit să se facă o prezentare a rezultatelor (altor clase. îşi stabileşte un obiectiv.se pune de acord asupra temelor şi sarcinilor. elevii învaţă să acţioneze. profesori Elevii şi profesorii planifică paşii de lucru.derulează lucrările planificate (în grupuri mici). informare reciprocă în cadrul unei clase.

trăgând pe mijloc o linie verticală. înseamnă creaţie. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi. elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal. chiar şi actul de a opta între alternativele propuse.Prezentarea schematica a realizarii unui proiect 3. ci al unei elaborări specifice care aparţine creaţiei didactice. Metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui transfer de cunoştinţe. jurnalul poate fi util în faza de reflecţie. Rolul profesorului este acela de a alege metoda cea mai adecvată în concordanţă cu specificul vârstei şi al clasei. în afara clasei. cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse. Aici este un teren pe care se poate afirma cel mai bine spiritul creativ didactic. libertatea profesorului este nelimitată. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsura ce citesc. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate. După ce elevii au realizat lectura textului. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală. elevii trebuie să împartă o pagină în două. pentru că nu sunt de acord cu autorul. dacă profesorul revine la text. 21 . sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. pentru că i-a surprins. în funcţie de dimensiunile textului. pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii. Pentru a face un asemenea jurnal.13 Jurnalul cu dublă intrare „Jurnalul cu dublă intrare“ este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. In materie de metodologie.

Radu I..Bibliografia: Cerghit I. Edit.com/doc/39044409/11/Ce-inseamn%C4%83-predarea-prinmetoda-proiect 22 .didactic. Didactica Moderna. Metode de invatamant.scribd. Dacia. Polirom. 2006 Ionescu M..com/doc/48477921/TEHNICI-MODERNE-DE-EVALUARE http://www. Metode interactive folosite in predarea chimiei.. 2001 Cristea I. 2008 http://www. Edit..ro/materiale/127909_metode-moderne-de-evaluare http://www.scribd.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful