Metode Moderne in Predare

METODE MODERNE DE PREDARE A CHIMIEI

Masterand Vaida Aniko Didactica Chimiei, An II Coordonator Conf. Dr. Zoiţa Berinde

1

Cuprins 1. 2. 3. Generalităţi Clasificarea metodelor de predare-învăţare Metode moderne 3.1 Experimentul 3.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul 3.3 Diagrama K-W-L 3.4 Ciorchinele. 3.5 Turul galeriei 3.6 Cubul 3.7 Bulgărele de zăpadă 3.8 Mozaicul 3.9 Organizatorul grafic 3.10 Metoda problematizării- Problemsolving 3.11 Sinectica 3.12 Proiectul 3.13 Jurnalul cu dublă intrare Bibliografia 3 6 7 7 9 10 10 12 12 13 13 14 15 18 18 23 24

2

Se pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării. Elevul stăpâneşte cu adevărat nişte cunoştinţe. în condiţii variate. J Piaget. pe parcursul unei prelegeri. 3 . L. In acest caz sunt avantajaţi doar cei a căror învăţare se bazează în primul rînd pe canalul auditiv. Vigotski. doar atunci când poate utiliza diferite metode. consideră acţiunea externă şi mintală drept sursă a cunoştinţelor. ei sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii. obiectuală şi acţiune mintală. Generalităţi Comenius considera că didactica este arta de a învăţa pe alţii bine. drum şi metha=spre). I. Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor. atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut. noţiuni. (Pollio. adică de a şti ceva. Un proces instructiv-educativ eficient presupune un demers adecvat realizat printr-o bună organizarea activităţii şi o decizie corectă în ceea ce priveşte alegerea şi aplicarea metodelor de instruire. temeinic şi plăcut acel ceva. profesorului revenindu-i rolul de a proiecta. care. percepţia fiind un moment al acţiunii. S. de a conduce. Orientările moderne în psihologie. Metoda. doar dacă reuţeţte să le aplice. instruirea şi formarea personalităţii. învăţătura este îmbinată cu activitatea aplicativă şi de investigaţie. organiza. participă la propria sa formare.METODE MODERNE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE 1. Galperin. 1991). 1984).Janet. însemnă calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de căutare (şi descoperire) a adevărului. acţiunea în dubla ei ipostază de acţiune externă. informaţia cucerită prin efort propriu. pe cultivarea creativităţii. Elevul recepţionează în primul rând. şi reuşesc să reţină 70% din conţinuturile prezentate în primele 10minute şi numai 20% din cele prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. Metodele reprezintă forme specifice de organizare a relaţiei profesor-elev şi elev-cunoştinţe şi cuprind o suită de procedee care vizează cunoaşterea. în vederea dezvoltării inteligenţei şi însuşirii unei conduite adecvate. de a corecta activitatea propriu-zisă. (Johnson. P. pun la baza însuşirii cunoştinţelor. Didactica modernă aşează în centrul procesului de învăţământ. după Cerghit. în limba greacă metodos (odos=cale. P. Didactica modernă. elevul. tehnicilor şi procedeelor didactice. De ce este nevoie de aplicarea unor metode moderne. Smith. şi de a face şi pe altul să înveţe repede. în procesul de predare-învăţare? Conform unor studii mai recente.

se implică activ în procesul de cunoaştere şi îşi construiesc noile concepte. preluate de mai mulţi analizatori: vizual. ∗ comunică informaţiile ştiinţifice. structurile şi formele de organizare. este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare FACILITATOR Profesorul nu oferă cunoaştere ci face posibil accesul copilului la cunoaştere CONSILIER de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei. În învăţarea activă. Relaţia se bazează pe respect reciproc. Elevul acceptă provocarea şi porneşte în călătorie alături de profesor. seturile axiologice sub forma mesajelor. 4 Adică. apelându-se la stiluri diferite de învăţare: vizual. stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. profesorul îndeplineşte următoarele sarcini: . auditiv. PRIETEN la care elevul poate apela atunci când are nevoie. profesorul trebuie să fie: ∗ ∗ ∗ MODEL oferind elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. etc. auditiv. SUSŢINĂTOR alături de elevii săi. ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ MAGICIAN Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă aceastuia postura prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele şi instrumentele pentru învăţare MAESTRU oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil. ascultă şi ajută elevul CĂLĂUZĂ profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri. ajung la anumite concluzii. abilităţi. Informaţiile. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic. Activitatea educativă implică de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor. le aplică în situaţii diverse. etc. elevii. competenţe. planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ. întărite şi deci fixate mult mai puternic. îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe. Profesorul sprijină. organizează activităţile clasei. sunt înţelese. pe baza cunoştinţelor deja asimilate. fixează programul muncii instructiv-educative. în procesul de predare-învătţare. tactil-kinestezic. deschis şi constructiv. ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie.În cazul învăţării active. Dascălul nu dictează răspunsuri.

motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative. ∗ coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei. algoritmizarea. încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei. prin ajutorare. prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. problematizarea. modelarea. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor ∗ evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă. Clasificarea metodelor de predare-invăţare Metodele pot fi clasificate astfel: ♦ Metode euristice : explicaţia. prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor. instruirea programată. Pentru dezvoltarea gândirii şi a spiritului de investigaţie independentă la elevi. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară ∗ controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelul de performanţă ale acestora. 5 . ♦ Metode algoritmice : exerciţiul. utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive. evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului.∗ ∗ conduce activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. 2. se folosesc metode moderne verificate în practica procesului de învăţare şi care trebuie să-şi găsească tot mai mult loc în practica şcolară. experimentul de laborator. prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. ∗ consiliază elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare. orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor. urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale cu cele comune ale clasei. conversaţia. ∗ ∗ îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective. prin sfaturi. Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor comune. descoperirea.

munca în grup. aceasta duce la 6 . asaltul de idei. modelarea. modelarea. problemele. : Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia. jocurile didactice D) Invăţarea multimedia (care include instruirea şi autoinstruirea asistate de computer) La chimie. C) Metode bazate pe acţiunea practică C 1: Metode de acţiune reală: exerciţiile. C 2: Metode de acţiune simulată: învăţarea pe simulatoare didactice. proiectele. jocurile didactice. lucrările practice . ca şi la alte discipline de studiu. metoda compunerii. Lucrul în grupuri este considerat a fi mai eficient. algoritmizarea. dezbaterea.: Metoda problematizării A 2: Metode de comunicare scrisă: lectura (explicativă . discuţia. abordarea euristică. odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează. A 3: Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: autoobservaţia. informarea.Metodele didactice le mai putem clasifica după următoarele criterii: A) Metode de transmitere şi insusire a cunoştinţelor A 1: Metode de comunicare orală: A 1. fie în perechi sau grupuri. jocurile de simulare. povestirea. colocviul A 1. cursul magistral A 1.3. B) Metode de cecrcetare a realităţii B 1: Metode de cercetare directă a realităţii: observaţia sistematică şi independenţa. prelegerea şcolară. fie individual. prelegerea dezbatere.2. prelegerea. demonstraţia. referatele.1. descrierea. proiectele. B 2: Metode de cercetare indirectă a realităţii: abordarea euristică. etc. explicaţia. demonstraţia. conferinţa dezbatere. în timp ce altele sunt specifice predării şi învăţării chimiei şi altor domenii ale ştiinţei: experimentul de laborator. învăţarea prin descoperire. cum ar fi: explicaţia. problematizarea. dirijată).: Metode de comunicare orală expozitivă: expunerea cu oponent . profesorii recurg la o combinaţie de metode şi procedee didactice. reflecţia personală. învăţarea prin descoperire. studiul de caz. Elevii pot să îşi îndeplinească sarcinile de lucru. Unele dintre metode sunt comune tuturor obiectelor de studiu din planul de învăţământ. A 4: Metode de comunicare interpersonală: învăţarea prin cooperare. pentru că elevii se implică mai mult în învăţare. experimentul. lucrările experimentale. activitatea / munca cu manualul şi alte cărţi. introspecţia.

Alegerea şi folosirea unei strategii se face în funcţie de obiectivele stabilite. creaţie. de conţinutul acestora. puzzle. precum şi încurajarea acestora pentru a dovedi spirit critic referitor la metodele pe care le vor utiliza. provoacă un fenomen în mod conştient. Elevul intervine activ . Rolul experimentelor ştiinţifice este major în direcţia familiarizării elevilor cu diferitele elemente componente ale demersurilor investigaţiei ştiinţifice. Pe lângă obiectivele cognitive. tip de inteligenţă etc. Metode moderne În continuare vor fi prezentate câteva dintre metodele moderne utilizate în procesul de predare învăţare: 3. Experimentele utilizate în procesul de predare – învăţare la chimie pot fi clasificate funcţie de obiectivul didactic urmărit în: 1) experimente cu caracter de cercetare 2) experimente demonstrative 3) experimente aplicative (cu funcţie de evaluare) 4) experimente destinate formării priceperilor şi deprinderilor operaţionale specifice chimiei Experimentul cu caracter de cercetare ( de descoperire) Are un pronunţat caracter euristic. aniversarea. Astfel elevul parcurge o strategie de investigaţie ce trebuie să fie flexibilă. elevii descoperind noile cunoştinţe. "serii" specifice. 3. sau se poate face aleatoriu.creativ. pentru a verifica ipotezele formulate. iar impactul informaţiilor aflate de la colegi este mai mare comparativ cu cele aflat de la profesor. şi la modul de valorificare a lor. spontaneitate. cartonaşe cu diferite simboluri. de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor şi de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică. În funcţie de nevoile elevilor şi de obiectivele avute în vedere.).1 Experimentul ocupă un loc central în procesul de predare – învăţare a chimiei. productiv. gruparea se poate face după diferite criterii de diferenţiere (stil de învăţare. etc. intenţionat. să permită elevilor iniţiativă. Profesorul va identifica modalităţile adecvate de activizare a elevilor şi de intensificare a activităţii personale a acestora. prin intermediul activităţilor practice.formarea de noi conexiuni. prin mai multe modalităţi: cartoane cu numere. pentru a observa raporturile de cauzalitate. psihomotorii se ating şi obiective afectiv emoţionale. Este esenţial să se lase elevilor anumite grade de libertate în a conduce experienţele. 7 (abilităţilor) practice/ .

3. evidenţiind relaţii de tip cauză. astfel că elevul îşi va însuşi algoritmul de efectuare corectă a acestora. Experimentul cu caracter de cercetare se poate realiza fie în cadrul unei lecţii de dobândire de noi cunoştinţe. explicării. experimenţele demonstrative utilizate în studiul chimiei pot fi calitative sau cantitative. Osborne. Experimentul destinat formării priceperilor şi deprinderilor (abilităţilor) practice / operaţionale specifice chimiei Acest tip de experiment constă în executarea conştientă şi repetată a unor operaţii şi acţiuni inter-relaţionate. demonstrării unor adevăruri. Această metodă stimulează şi cultivă creativitatea de grup. a unei relaţii între anumite mărimi fizico-chimice. Experimentele demonstrative calitative reliefează existenţa unor propritetăţi chimice / fizice ale substanţelor sau elemnetelor chimice . Experienţele demonstrative negative evidenţiază absenţa anumitor proprietăţi fizice sau chimice ale elementelor/ substanţelor chimice şi se realizează cu un scop didactic bine definit. ci solicită gândirea elevului. etc. fie în cadrul unei lucrări de laborator cu caracter de cercetare. Experimentul demonstrativ (ilustrativ) Experimentul demonstrativ presupune efectuarea de către profesor. folosind fişele de activitate experimentală. componente automatizate ale activităţii. de un elev sau de o grupă de elevi a unor experienţe. rapidă şi eficientă a unor operaţii. stimulează participanţii să elaboreze cât mai multe soluţii la o problemă dată. 8 . Experienţele demonstrative pozitive evidenţiază existenţa unor proprietăţi fizice sau chimice a unor substanţe sau elemente chimice. în scopul verificării. descoperind noile cunoştinţe.efect. fenomene. După rezultatele lor. experimenţele demonstrative pot fi pozitive sau negative. Dupa natura lor. şi presupun calcule matematice.Învăţarea experimentală nu se reduce la mânuirea unor instrumente . realizarea unor conexiuni între observaţiile înregistrate din experiment şi cunoştinţele anterioare.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul Este o metodă a discuţiei în grup. prin mobilizarea masivă a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. deci îşi formează priceperi şi deprinderi (abilităţi practice). Priceperile se întrepătrund cu deprinderile. trasare de grafice. Experienţele demonstrative cantitative vizează deducerea unor legi cantitative. concepte. iniţiată de A. Priceperile sunt capacităţi care permit efectuarea conştientă. având funcţia de a găsi soluţia optimă a unei probleme care trebuie rezolvată.

evaluarea. prin înţelegerea calităţilor celor din jur)  Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie Alegerea temei şi a sarcinii de lucru Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi. prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi. In această etapă se discută liber.3 Diagrama K-W-L Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă. la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă atenţiei. colaje. în consecinţă. de a le analiza. se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie. Pentru a folosi această metodă se parcurg următoarele etape : Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape: 9 . spontan. simboluri. imagini care reprezintă diferite criterii etc. contraargumentarea ideilor emise anterior. dar. cuvinte cheie. desene. argumentarea. se pot prelua. 3. Inregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă. de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime   Stimularea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului Dezvoltarea relaţiilor interpersonale. imagini. Analiza critică. legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. riscurile şi contradicţiile care apar. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte. flipchart) Anunţarea unei pauze pentru sedimentarea ideilor (de la 15 minute până la o zi) Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii.Avantajele metodei sunt multiple:    Stimulează gândirea divergentă Antrenează toţi participanţii la discuţie Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii. joc de rol etc. nu se vor admite referiri critice. completa sau transforma ideile din grup. în fraze scurte şi concrete. sub nici un motiv. propoziţii. a tuturor ideilor – chiar fanteziste. cântece. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative.

Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. se revine asupra întrebărilor pe care le-au formulat înainte de a citi textul şi pe care le-au trecut în coloana „Vreau să ştiu“. În continuare elevii vor fi încurajaţi să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă 10 . 2.∗ ∗ Elevii trebuie să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce urmează a fi discutata Cunoştinţele vor fi trecute în următorul tabel: Know. idei noi. În continuare. Intrebările la care s-au găsit răspunsuri în text sunt trecute în coloana „Am învăţat“. 4. Ciorchinele Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape: 1. elevii vot fi întrebaţi ultima coloană. în legătură cu care nu au pus întrebări la început şi acestea se trec în ∗ ∗ Discuţii cu elevii pe marginea întrebărilor rămase fără răspuns şi unde ar putea căuta ei aceste informaţii. se trag linii între toate ideile care par a fi conectate. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp. Se notează toate ideile. sintagmele sau cunoştinţele în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia. Elevii vor citi apoi textul După lectura textului.ştiu Wonder. În încheierea lecţiei elevii revin la schema KWL şi decid ce au învăţat din lecţie. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc.am învăţat ∗ ∗ ∗ ∗ Câteva perechi vor fi solicitate så spunå celorlalţi ce au scris pe liste şi să noteze lucrurile cu care toatå lumea este de acord în coloana din stânga.vreau să ştiu Learn. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie. ce alte informaţii au găsit în text. În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. În acest caz întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. 3. Pe măsură ce se scriu cuvinte. informaţiile pot fi grupate pe categorii. trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial.

N.O. de exemplu). 11 . elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă.Q creşte energia lor Temă de reflecţie: Calculează numărul maxim de electroni pentru primele patru straturi electronice. 1. În etapa finală a lecţiei. Turul galeriei Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. În grupuri de trei sau patru.L. 2. APLICAŢIE: Învelişul electronic numărul lor este egal cu cel al protonilor se notează: −1 0 e sau e - au sarcina negativă se rotesc în jurul nucleului au masa neglijabilă electronii Invelişul electronic Totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului Este alcătuit din straturi electronice Numărul maxim de e. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.pe un strat : Nr max=2*n 2 Sunt 7 straturi: K.într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.M.P. ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor. pe cât posibil pretându-se la abordări variate.

sodiul. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie. permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Anunţarea temei. din ce se compune o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită? o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale 4. grupurile se rotesc prin clasă.3. 4. aplică. Sunt recomandate următoarele etape : 1. aluminiul. După turul galeriei. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. analizează. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe 5. o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit? o Analizează: spune din ce este făcut. asociază. Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic) următorii acizi (baze). 3.6 Cubul Metoda presupune explorarea unui subiect. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse. formele. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: 2 tipuri de atomi o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau nemetale 12 . Impărţirea clasei în 6 grupe. a unei situaţii din mai multe perspective. argumentează. APLICAŢIE: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului metalic următoarele elemente: franciul. La semnalul profesorului. 2. mărimile ( numărul de atomi diferiţi) etc. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei APLICAŢIE: Definirea oxizilor Se notează pe tablă câteva formule chimice: Al2O3 SO3 CaO CO2 CuO CO Se împarte clasa în 6 grupe. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: culorile. compară. subiectului pus în discuţie 3.

în funcţie de numărul fişei primite. • Prezentarea succintă a subiectului tratat • Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere • Regruparea elevilor. critice şi independente dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva Mozaicul presupune următoarele etape: • Impărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi. Se vor reţine primele 2-3.m. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. celorlalţi elevi revenindu-le o altă sarcină de lucru. 3.a. • Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. încearcă să înţeleagă cât mai bine. 5.d. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. Profesorul poate alege ca jumătate din clasă să participe la activitatea MOZAIC. Se recomandă următoarele etape: 1. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8). Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje: • • • • • stimularea încrederii în sine a elevilor dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului dezvoltarea gândirii logice. discută. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. In cazul în care se lucrează cu toată clasa se vor forma două grupuri pentru fiecare număr. aspecte.8 Mozaicul Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale. Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la 13 .o Argumentează: -pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale Bulgărele de zăpadă Metoda presupune reducerea numărului de elemente. astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei 4. Se împarte grupul în echipe de 7-8 persoane 2. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Este enunţată tema 3.

hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar.  Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. Dacă persistă dubiile. Organizatorul grafic Organizatorul presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris. atunci problema trebuie cercetată în continuare.m.  Regruparea elevilor. fenomene. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial. • Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. relaţia cauză-efect 14 . Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. concepte Organizatorul grafic poate fi structurat pe cinci domenii: 1.  Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. respectiv fişa va conţine o activitate experimentală ( o reacţie chimică).latitudinea grupului de experţi. • Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. prin schematizarea. Prin intermediul organizatorului.d. APLICAŢIE: Proprietăţi chimice  Clasa se va împărţii în grupe de elevi (4 elevi). structurarea pe secvenţe 4. se obţin: • • • eliminarea redundanţei din informaţie structurarea informaţiei reprezentarea vizuală a unor noţiuni. comparaţia 2. discută.a. se adresează întrebări expertului. sistematizarea şi vizualizarea ideilor. descrierea 3.  Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. Dacă sunt neclarităţi. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. Dacă sunt neclarităţi. în funcţie de numărul fişei primite. se adresează întrebări expertului. încearcă să înţeleagă cât mai bine.

elaborăndu-se o nouă soluţie adecvată problemelor analizate.(Cerghit.Problem-solving Această metodă este o modalitate mai complexă de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire. expunerea. de întărire sau de verificare a unor reguli învăţate mai înainte. o variantă euristică de explorare a alternativelor. Problematizarea se poate utiliza acolo unde se pot crea situaţii problemă.9 Metoda problematizării. învăţate anterior. care urmează a fi soluţionate prin gândire comună şi căutare. în combinaţie cu alte metode: lucrări experimentale. prin cercetare şi descoperire. cu ajutorul cărora se poate ajunge la un salt calitativ. Instruirea problematizată este una dintre cele mai active şi valorose metode ale didacticii moderne.( Gagne). etc. I.5. Problematizarea înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinaţii de reguli. analiza de caz.). Se poate aplica în toate etapele procesului didactic. Avantaje:  Incurajează activitatea mintală a elevilor  Dezvoltă invenţia şi creativitatea  Stimulează facultatea de asociere a unor noţiuni Problema şi rezolvarea de probleme este privită ca o chestiune de aplicare. 15 . prin găsirea unor noi soluţii. detectarea problemei şi găsirea soluţiei APLICAŢIE: Proprietăţi chimice generale ale acizilor 3.

este asemănătoare brainstormingului însă . un element diferit. APLICAŢIE: pentru a doua variantă Li se cere elevilor să rezolve problema următoare: O plăcuţă de fier de 2 gr. care poate modifica condiţiile şi deci şi rezultatele experimentului. Construirea unei situaţii-problemă nu este uşor de realizat. Cea mai eficientă.. se poate întâmpla ca elevii să cunoască o reacţie care se desfăşoară după o anumită formulă şi totuşi.11 Sinectica Este o metodă de exersare şi educare a creativităţii. de presiune sau temperatură. pentru că: o Situaţia problemă necesită cunoştinţe teoretice solide o Profesorul trebuie să aibă clar în minte obiectivul urmărit o Rezolvarea situaţiei problemă trebuie să solicite operaţii minimale însuşite deja o Elevii trebuie să aibă libertate de acţiune şi de investigaţie personală o Profesorul să îndrume activitatea elevilor cu multă grijă Gottfried Bruhardel propune trei variante de introducere a elevilor în mecanismul rezolvării de probleme:  Elevii primesc un material conflictual şi li se cere să sesizeze şi să enunţe problema care rezultă de aici  Profesorul enunţă problema iar elevii trebuie să găsească materialele necesare rezolvării ei  Elevii trebuie să recunoască existenţa unei probleme într-un material lipsit aparent de o formulare problematică. aplicând formula respectivă să nu se poata obţine ceea ce au presupus. se pare. Să se detemine cantitatea de . se introduce într-o soluţie de Cu depusă. La chimie. deoarece a apărut o condiţie specifică. având concentraţia de 30%. 3. să se determine concentraţia 16 . dar în funcţie de experienţa de cunoaştere a elevilor. că este a doua variantă. Iniţiată de Gordon. şi constă în reunirea unor elemente diverse şi aparent fără vreo legătură între ele. sau. iar ei trebuie să propună metode de rezolvare.Se poate indica elevilor rezultatul la care trebuie să se ajungă. ştiind că soluţia de Ştiind că s-a folosit soluţie de soluţiei la sfârşitul reacţiei. este cea stoechiometrică necesară. se recomandă folosirea tuturor celor trei variante. li se indică metodele şi li se cere aflarea rezultatului.

etc. ∗ Proiectele se concentrează pe obiective operaţionale aliniate standardelor de performanţă . dar mai ales în afara şcolii. Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învăţarea . Această metodă a apărut datorită nevoii de flexibilitate şi de relevanţă socială a curriculum-ului. prin trimitere la cunoştinţe din alte domenii. Dezbaterea soluţiilor noi. Se enunţă tema şi sarcina de lucru. strategii de instruire variate . care însoţesc procesul de creaţie. profesorul propunând rezolvarea unei probleme neobişnuite. şi abordarea lor într-un mod nou. Se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului şi se ating mai multe etape: 1. personale prin identificare cu problema. precum şi ca modalitate de egalizare a şanselor. CARACTERISTICILE PROIECTELOR: ∗ Elevii se află în centrul procesului de învăţare .12 Proiectul Proiectul este o metodă complexă. Metode de evaluare diferite care asigura calitatea activităţilor de învăţare . 17 . 2. Unităţile de învăţare. 3. Elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului. ajumgându-se la noi soluţii 4. Distanţarea de aspectele obişnuite ale problemei. care solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală. Avantajele utilizarii acestei metode: ° ° ° ° ° ° ° Este un model de instruire centrat pe elev . pornind de la identificarea unei probleme. Educaţia este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă capacităţi cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală. Transformarea problemei neobişnuite în ceva familiar.mult mai eficace prin faptul că reprezintă o încercare mai disciplinată şi mai preocupată de valorificare a cunoştinţelor. înţelegerea deplină a problemei 3. Dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu . care necesită exprimarea liberă şi utilizarea analogiei: directe. sub coordonarea profesorului.

∗ Tehnologia sprijină şi îmbunătăţeşte procesul de învăţare . ∗ Proiectul are conexiuni cu lumea reală. se poate stabili un rezultat care trebuie realizat. se pot elabora mai Formularea obiectivelor: dacă s-a constatat că există un interes comun pentru tema proiectului. De ce vrem să facem proiectul cu această temă Ce vrem să învăţăm Ce problemă vrem să soluţionăm Ce vrem să schimbăm Planificarea: realizarea de module pentru elaborarea de programe concrete. ∗ Elevii îşi demonstrează cunoştinţele şi competenţele prin produsele şi performanţele realizate . În caz de nereuşită. ∗ Strategiile de instruire sunt variate şi sprijină diverse stiluri de învăţare . identificarea unei probleme Premisa esenţială pentru reuşita unui proiect este activitatea individuală a elevilor. se vor construi module inferioare sau complementare. sunt: ∗ ∗ ∗ ∗ Este verificabil Este descris concret Este formulat pozitiv Este realizabil prin forte proprii. iar în caz de nereuşită. 2. Trăsăturile unui obiectiv multe module într-un lanţ modular prezentate elevilor în funcţie de obiectivele instructiv-educative. Paşii pentru realizarea unui proiect curricular comun sunt : 1. Alegerea temei va avea în vedere interesele elevilor şi punerea de acord a elevilor cu privire la tema proiectului.∗ Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului : Întrebările esenţiale . ∗ Capacităţile cognitive sunt vizate prin activităţile din cadrul proiectului. Întrebările unităţii . In acest sens. oferirea unor puncte de sprijin. Formularea în comun a obiectivelor duce la identificarea diferitelor interese. Întrebările de conţinut ∗ Proiectele implică metode de evaluare multiple şi continue. pot fi de folos următoarele întrebări: 3. este nevoie să se formuleze obiectivele şi să se planifice activitatea grupului. stabilirea criteriilor de evaluare la final folosirea indicatorilor pentru a evalua progresul subiecţilor în procesul de învăţare şi instruire. Stabilirea temei. 18 . în raport cu interesele şi aptitudinile lor.

Acestea vor fi cunoscute de către echipa de profesori şi împărtăşite colegilor.- definirea premiselor metodologice generale. mijloace audio-video. Rolul profesorului este acela de designer al instruirii el facilitează procesul de învăţare. 19 media etc. activitate pe grupe. capacitatea de a lua decizii bine gândite şi rapide. a rezolva probleme complexe. folosindu-şi competenţele de specialitate în folosul proiectului. jocuri didactice) 4.reacţia de saponificare” Elevii vor fi împărţiţi pe grupe de lucru. APLICAŢIE: La clasa a X-a. Prezentarea rezultatelor muncii. evaluează şi proiectează lecţiile. supraveghere a activităţilor necesare în vederea atingerii obiectivelor proiectului. Evaluarea.Grăsimi. autonomie. Metode şi procedee: proiectul. 6. implementează. experimentul de laborator. Fiecare grup se va documenta pe internet şi în literatura de specialitate Vor fi elaborate obiectivele. a comunica eficient. de învăţare şi de nevoile elevilor : laboratorul/cabinetul /natura) stabilirea principalelor materiale didactice care vor fi utilizate . având rol de verificare a rezultatelor obţinute. cărţi pentru lectură.e un factor de bază în asigurarea coerenţei acţiunii didactice dintr-o unitate curriculară (cărţi pentru documentare. lucrările vor fi realizate individual sau în grup de elevi. din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de învăţare. La sfârşit se vor prezenta rezultatele activităţii. se poate realiza proiectul . moderator. Evaluarea se face continuu şi sumativ ţinându-se cont de finalităţile urmărite. corespunzătoare secolului XXI –multe din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre: capacitatea de a lucra bine cu ceilalţi. .. sub atenta supraveghere a profesorului. programe informatice. Se va planifica activitatea Se va trece apoi la activitatea propriu-zisă. în cadrul clasei. profesorul având rol de coordonator. definirea criteriilor de organizare spaţio-temporale (spaţiu propice desfăşurării şi timpul de instruire. Implementarea: în această etapă. În timp ce lucrează la proiecte. a avea iniţiativă. şcolii sau chiar în cadrul comunităţii/ mass Proiectele oferă situaţii autentice. elevii îşi dezvoltă competenţe pentru lumea reală. decizii în legătură cu domeniile opţionale. 5. module de învăţare.este un mijloc de control. manuale.

îşi propune să abordeze o anumită temă. îşi stabileşte un obiectiv. ziar. respectarea intereselor Se stabilesc exact sarcinile şi responsabilităţile Elevii învaţă lucruri noi. respectând autonomiagrup. oclasă. găsesc soluţii „Un grup de persoane care învaţă. mai multe clase Elevi. planificarea va fi realizată de profesori sau de elevi.derulează lucrările planificate (în grupuri mici).Un grup de elevi. Legătura cu realitatea din interiorul şi exteriorul şcolii. expoziţie. definesc probleme.se pune de acord asupra temelor şi sarcinilor. elevii învaţă să acţioneze. opiniei publice).dezvoltă în comun domeniul de lucru. lucrează în grupe. ele vor constitui baza pentru realizarea următorilor paşi Şcoala se deschide iar realitatea extraşcolară este integrată în proiect Se verifica progresele proiectului si starea de spirit a participantilor E de dorit să se facă o prezentare a rezultatelor (altor clase. îşi armonizează interesele. să fie activi în societate Rezultatul proiectului poate fi un „produs” comun: obiect. Fiecare proiect se încheie cu o fază de evaluare şi de reflecţie comună 20 .” Elevii şi profesorii formulează împreună obiectivele. informare reciprocă în cadrul unei clase. îşi finalizează proiectul în beneficiul grupului şi a mediului social. profesori Elevii şi profesorii planifică paşii de lucru.

21 . Aici este un teren pe care se poate afirma cel mai bine spiritul creativ didactic.Prezentarea schematica a realizarii unui proiect 3. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală. înseamnă creaţie. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate. Pentru a face un asemenea jurnal. sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. ci al unei elaborări specifice care aparţine creaţiei didactice. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi. Rolul profesorului este acela de a alege metoda cea mai adecvată în concordanţă cu specificul vârstei şi al clasei. După ce elevii au realizat lectura textului. chiar şi actul de a opta între alternativele propuse. In materie de metodologie. pentru că i-a surprins. libertatea profesorului este nelimitată. jurnalul poate fi util în faza de reflecţie. în afara clasei. pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii. Metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui transfer de cunoştinţe. pentru că nu sunt de acord cu autorul. elevii trebuie să împartă o pagină în două. cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse. în funcţie de dimensiunile textului. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsura ce citesc.13 Jurnalul cu dublă intrare „Jurnalul cu dublă intrare“ este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal. trăgând pe mijloc o linie verticală. dacă profesorul revine la text.

Didactica Moderna.scribd.. Metode de invatamant..ro/materiale/127909_metode-moderne-de-evaluare http://www. 2008 http://www. Metode interactive folosite in predarea chimiei. Radu I. Dacia.scribd.. Edit.Bibliografia: Cerghit I. Polirom. 2001 Cristea I..com/doc/39044409/11/Ce-inseamn%C4%83-predarea-prinmetoda-proiect 22 . 2006 Ionescu M.didactic.com/doc/48477921/TEHNICI-MODERNE-DE-EVALUARE http://www. Edit.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful