METODE MODERNE DE PREDARE A CHIMIEI

Masterand Vaida Aniko Didactica Chimiei, An II Coordonator Conf. Dr. Zoiţa Berinde

1

Cuprins 1. 2. 3. Generalităţi Clasificarea metodelor de predare-învăţare Metode moderne 3.1 Experimentul 3.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul 3.3 Diagrama K-W-L 3.4 Ciorchinele. 3.5 Turul galeriei 3.6 Cubul 3.7 Bulgărele de zăpadă 3.8 Mozaicul 3.9 Organizatorul grafic 3.10 Metoda problematizării- Problemsolving 3.11 Sinectica 3.12 Proiectul 3.13 Jurnalul cu dublă intrare Bibliografia 3 6 7 7 9 10 10 12 12 13 13 14 15 18 18 23 24

2

METODE MODERNE ÎN PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE 1. Galperin. In acest caz sunt avantajaţi doar cei a căror învăţare se bazează în primul rînd pe canalul auditiv. în vederea dezvoltării inteligenţei şi însuşirii unei conduite adecvate. atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut. 1991). participă la propria sa formare. (Johnson. drum şi metha=spre). organiza. L. I. Generalităţi Comenius considera că didactica este arta de a învăţa pe alţii bine. P. elevul. după Cerghit. instruirea şi formarea personalităţii. Orientările moderne în psihologie. 3 . în condiţii variate. care.Janet. profesorului revenindu-i rolul de a proiecta. Didactica modernă aşează în centrul procesului de învăţământ. pe parcursul unei prelegeri. însemnă calea de urmat în scopul atingerii unui obiectiv sau modalitatea de căutare (şi descoperire) a adevărului. învăţătura este îmbinată cu activitatea aplicativă şi de investigaţie. Un proces instructiv-educativ eficient presupune un demers adecvat realizat printr-o bună organizarea activităţii şi o decizie corectă în ceea ce priveşte alegerea şi aplicarea metodelor de instruire. percepţia fiind un moment al acţiunii. consideră acţiunea externă şi mintală drept sursă a cunoştinţelor. Smith. ei sunt atenţi numai 40% din timpul afectat prelegerii. de a conduce. doar atunci când poate utiliza diferite metode. J Piaget. obiectuală şi acţiune mintală. pun la baza însuşirii cunoştinţelor. informaţia cucerită prin efort propriu. Metoda. de a corecta activitatea propriu-zisă. în procesul de predare-învăţare? Conform unor studii mai recente. noţiuni. S. De ce este nevoie de aplicarea unor metode moderne. Elevul recepţionează în primul rând. (Pollio. şi de a face şi pe altul să înveţe repede. doar dacă reuţeţte să le aplice. Elevul stăpâneşte cu adevărat nişte cunoştinţe. în limba greacă metodos (odos=cale. Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor. Metodele reprezintă forme specifice de organizare a relaţiei profesor-elev şi elev-cunoştinţe şi cuprind o suită de procedee care vizează cunoaşterea. P. şi reuşesc să reţină 70% din conţinuturile prezentate în primele 10minute şi numai 20% din cele prezentate în ultimele 10 minute ale prelegerii. pe cultivarea creativităţii. Se pune accent pe latura formativă şi educativă a învăţării. Vigotski. Didactica modernă. acţiunea în dubla ei ipostază de acţiune externă. temeinic şi plăcut acel ceva. 1984). adică de a şti ceva. tehnicilor şi procedeelor didactice.

le aplică în situaţii diverse. tactil-kinestezic. Elevul acceptă provocarea şi porneşte în călătorie alături de profesor. Informaţiile. este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare FACILITATOR Profesorul nu oferă cunoaştere ci face posibil accesul copilului la cunoaştere CONSILIER de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. preluate de mai mulţi analizatori: vizual. întărite şi deci fixate mult mai puternic. În învăţarea activă. profesorul îndeplineşte următoarele sarcini: . stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. elevii. ajung la anumite concluzii. etc. profesorul trebuie să fie: ∗ ∗ ∗ MODEL oferind elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie. auditiv. organizează activităţile clasei. seturile axiologice sub forma mesajelor. ascultă şi ajută elevul CĂLĂUZĂ profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. etc. fixează programul muncii instructiv-educative.În cazul învăţării active. ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ MAGICIAN Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă aceastuia postura prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele şi instrumentele pentru învăţare MAESTRU oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune. PRIETEN la care elevul poate apela atunci când are nevoie. se implică activ în procesul de cunoaştere şi îşi construiesc noile concepte. SUSŢINĂTOR alături de elevii săi. competenţe. planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ. determină sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri. apelându-se la stiluri diferite de învăţare: vizual. Dialogul elev-profesor necesită un climat educaţional stabil. sunt înţelese. abilităţi. deschis şi constructiv. Relaţia se bazează pe respect reciproc. Profesorul sprijină. structurile şi formele de organizare. Dascălul nu dictează răspunsuri. îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei. ∗ comunică informaţiile ştiinţifice. 4 Adică. Activitatea educativă implică de altfel şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor. auditiv. pe baza cunoştinţelor deja asimilate. în procesul de predare-învătţare. îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic.

prin ajutorare. 2. ∗ coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei. problematizarea. urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale cu cele comune ale clasei. prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor. prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. Durkheim defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor comune. algoritmizarea. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară ∗ controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor precum şi nivelul de performanţă ale acestora.∗ ∗ conduce activitatea desfăşurată în clasă direcţionând procesul asimilării dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. prin sfaturi. instruirea programată. orientează valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele negative identificate în conduitele elevilor. prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. ♦ Metode algoritmice : exerciţiul. evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului. utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive. se folosesc metode moderne verificate în practica procesului de învăţare şi care trebuie să-şi găsească tot mai mult loc în practica şcolară. descoperirea. ∗ ∗ îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective. Clasificarea metodelor de predare-invăţare Metodele pot fi clasificate astfel: ♦ Metode euristice : explicaţia. ∗ consiliază elevii în activităţile şcolare dar şi în cele extraşcolare. experimentul de laborator. conversaţia. motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative. modelarea. Pentru dezvoltarea gândirii şi a spiritului de investigaţie independentă la elevi. încurajează şi manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor ∗ evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă. 5 .

A 3: Metode de comunicare la nivelul limbajului intern: autoobservaţia. dirijată). fie individual. prelegerea dezbatere. demonstraţia.Metodele didactice le mai putem clasifica după următoarele criterii: A) Metode de transmitere şi insusire a cunoştinţelor A 1: Metode de comunicare orală: A 1. învăţarea prin descoperire. etc. cum ar fi: explicaţia. problemele. lucrările practice . referatele. metoda compunerii. pentru că elevii se implică mai mult în învăţare.: Metode de comunicare orală expozitivă: expunerea cu oponent .: Metoda problematizării A 2: Metode de comunicare scrisă: lectura (explicativă . povestirea. problematizarea. în timp ce altele sunt specifice predării şi învăţării chimiei şi altor domenii ale ştiinţei: experimentul de laborator. abordarea euristică. modelarea. studiul de caz. cursul magistral A 1. explicaţia. jocurile didactice D) Invăţarea multimedia (care include instruirea şi autoinstruirea asistate de computer) La chimie. asaltul de idei. odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează. ca şi la alte discipline de studiu. învăţarea prin descoperire. discuţia. A 4: Metode de comunicare interpersonală: învăţarea prin cooperare. Unele dintre metode sunt comune tuturor obiectelor de studiu din planul de învăţământ.2. dezbaterea. munca în grup. algoritmizarea.3. prelegerea şcolară. Elevii pot să îşi îndeplinească sarcinile de lucru. B) Metode de cecrcetare a realităţii B 1: Metode de cercetare directă a realităţii: observaţia sistematică şi independenţa.1. experimentul. jocurile de simulare. informarea. activitatea / munca cu manualul şi alte cărţi. profesorii recurg la o combinaţie de metode şi procedee didactice. colocviul A 1. B 2: Metode de cercetare indirectă a realităţii: abordarea euristică. C) Metode bazate pe acţiunea practică C 1: Metode de acţiune reală: exerciţiile. proiectele. lucrările experimentale. reflecţia personală. modelarea. demonstraţia. introspecţia. fie în perechi sau grupuri. C 2: Metode de acţiune simulată: învăţarea pe simulatoare didactice. : Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia. descrierea. conferinţa dezbatere. proiectele. jocurile didactice. aceasta duce la 6 . Lucrul în grupuri este considerat a fi mai eficient. prelegerea.

Metode moderne În continuare vor fi prezentate câteva dintre metodele moderne utilizate în procesul de predare învăţare: 3. pentru a observa raporturile de cauzalitate. psihomotorii se ating şi obiective afectiv emoţionale. aniversarea. provoacă un fenomen în mod conştient. de conţinutul acestora. prin intermediul activităţilor practice. sau se poate face aleatoriu.creativ. etc. Pe lângă obiectivele cognitive.1 Experimentul ocupă un loc central în procesul de predare – învăţare a chimiei. precum şi încurajarea acestora pentru a dovedi spirit critic referitor la metodele pe care le vor utiliza. tip de inteligenţă etc. să permită elevilor iniţiativă. 7 (abilităţilor) practice/ .formarea de noi conexiuni. pentru a verifica ipotezele formulate. "serii" specifice.). În funcţie de nevoile elevilor şi de obiectivele avute în vedere. cartonaşe cu diferite simboluri. Astfel elevul parcurge o strategie de investigaţie ce trebuie să fie flexibilă. Rolul experimentelor ştiinţifice este major în direcţia familiarizării elevilor cu diferitele elemente componente ale demersurilor investigaţiei ştiinţifice. de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor şi de condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea didactică. Este esenţial să se lase elevilor anumite grade de libertate în a conduce experienţele. prin mai multe modalităţi: cartoane cu numere. Elevul intervine activ . 3. intenţionat. şi la modul de valorificare a lor. creaţie. gruparea se poate face după diferite criterii de diferenţiere (stil de învăţare. spontaneitate. Experimentele utilizate în procesul de predare – învăţare la chimie pot fi clasificate funcţie de obiectivul didactic urmărit în: 1) experimente cu caracter de cercetare 2) experimente demonstrative 3) experimente aplicative (cu funcţie de evaluare) 4) experimente destinate formării priceperilor şi deprinderilor operaţionale specifice chimiei Experimentul cu caracter de cercetare ( de descoperire) Are un pronunţat caracter euristic. Profesorul va identifica modalităţile adecvate de activizare a elevilor şi de intensificare a activităţii personale a acestora. puzzle. productiv. elevii descoperind noile cunoştinţe. iar impactul informaţiilor aflate de la colegi este mai mare comparativ cu cele aflat de la profesor. Alegerea şi folosirea unei strategii se face în funcţie de obiectivele stabilite.

evidenţiind relaţii de tip cauză. După rezultatele lor. a unei relaţii între anumite mărimi fizico-chimice. etc. Osborne. astfel că elevul îşi va însuşi algoritmul de efectuare corectă a acestora. Experimentul cu caracter de cercetare se poate realiza fie în cadrul unei lecţii de dobândire de noi cunoştinţe. Priceperile sunt capacităţi care permit efectuarea conştientă. deci îşi formează priceperi şi deprinderi (abilităţi practice). Priceperile se întrepătrund cu deprinderile. ci solicită gândirea elevului. Experimentele demonstrative calitative reliefează existenţa unor propritetăţi chimice / fizice ale substanţelor sau elemnetelor chimice . experimenţele demonstrative utilizate în studiul chimiei pot fi calitative sau cantitative. Experienţele demonstrative pozitive evidenţiază existenţa unor proprietăţi fizice sau chimice a unor substanţe sau elemente chimice.Învăţarea experimentală nu se reduce la mânuirea unor instrumente . experimenţele demonstrative pot fi pozitive sau negative. Experimentul demonstrativ (ilustrativ) Experimentul demonstrativ presupune efectuarea de către profesor. Experienţele demonstrative negative evidenţiază absenţa anumitor proprietăţi fizice sau chimice ale elementelor/ substanţelor chimice şi se realizează cu un scop didactic bine definit. rapidă şi eficientă a unor operaţii. de un elev sau de o grupă de elevi a unor experienţe. în scopul verificării. demonstrării unor adevăruri. fenomene. având funcţia de a găsi soluţia optimă a unei probleme care trebuie rezolvată. 8 .efect. componente automatizate ale activităţii. fie în cadrul unei lucrări de laborator cu caracter de cercetare. Această metodă stimulează şi cultivă creativitatea de grup. Experimentul destinat formării priceperilor şi deprinderilor (abilităţilor) practice / operaţionale specifice chimiei Acest tip de experiment constă în executarea conştientă şi repetată a unor operaţii şi acţiuni inter-relaţionate. prin mobilizarea masivă a ideilor tuturor participanţilor la discuţie. explicării. Dupa natura lor.2 Metoda asaltului de idei sau Brainstormingul Este o metodă a discuţiei în grup. stimulează participanţii să elaboreze cât mai multe soluţii la o problemă dată. trasare de grafice. Experienţele demonstrative cantitative vizează deducerea unor legi cantitative. şi presupun calcule matematice. descoperind noile cunoştinţe. concepte. iniţiată de A. realizarea unor conexiuni între observaţiile înregistrate din experiment şi cunoştinţele anterioare. 3. folosind fişele de activitate experimentală.

argumentarea. colaje. riscurile şi contradicţiile care apar. imagini care reprezintă diferite criterii etc. se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie. Analiza critică. spontan. propoziţii. a tuturor ideilor – chiar fanteziste. imagini.Avantajele metodei sunt multiple:    Stimulează gândirea divergentă Antrenează toţi participanţii la discuţie Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii. cuvinte cheie. cântece. în consecinţă. dar. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte. prin valorizarea ideilor fiecăruia (şi. joc de rol etc. evaluarea. legate de rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. Pentru a folosi această metodă se parcurg următoarele etape : Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape: 9 . de a le analiza. în fraze scurte şi concrete. contraargumentarea ideilor emise anterior. sub nici un motiv. In această etapă se discută liber. de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime   Stimularea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul grupului Dezvoltarea relaţiilor interpersonale. la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema supusă atenţiei. simboluri. 3. desene.3 Diagrama K-W-L Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă. nu se vor admite referiri critice. flipchart) Anunţarea unei pauze pentru sedimentarea ideilor (de la 15 minute până la o zi) Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii. Nimeni nu are voie să facă observaţii negative. completa sau transforma ideile din grup. Se pot face asociaţii în legătură cu afirmaţiile celorlalţi. Inregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă. se pot prelua. prin înţelegerea calităţilor celor din jur)  Realizarea unei ambianţe pline de prospeţime şi de emulaţie Alegerea temei şi a sarcinii de lucru Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid.

se revine asupra întrebărilor pe care le-au formulat înainte de a citi textul şi pe care le-au trecut în coloana „Vreau să ştiu“. ce alte informaţii au găsit în text. sintagmele sau cunoştinţele în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia. Unele dintre întrebările lor s-ar putea să rămână fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează la tablă 10 .vreau să ştiu Learn. 4. Se scrie un cuvânt / temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie. În acest fel se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp. Se notează toate ideile. În acest caz întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigaţii ulterioare. se trag linii între toate ideile care par a fi conectate. în legătură cu care nu au pus întrebări la început şi acestea se trec în ∗ ∗ Discuţii cu elevii pe marginea întrebărilor rămase fără răspuns şi unde ar putea căuta ei aceste informaţii. 2. informaţiile pot fi grupate pe categorii.am învăţat ∗ ∗ ∗ ∗ Câteva perechi vor fi solicitate så spunå celorlalţi ce au scris pe liste şi să noteze lucrurile cu care toatå lumea este de acord în coloana din stânga. În continuare elevii vor fi încurajaţi să formuleze întrebări despre lucrurile de care nu sunt siguri. Elevii vor citi apoi textul După lectura textului. trăgându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial. În încheierea lecţiei elevii revin la schema KWL şi decid ce au învăţat din lecţie.ştiu Wonder. elevii vot fi întrebaţi ultima coloană. Ciorchinele Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei şi care presupune următoarele etape: 1.∗ ∗ Elevii trebuie să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce urmează a fi discutata Cunoştinţele vor fi trecute în următorul tabel: Know. Intrebările la care s-au găsit răspunsuri în text sunt trecute în coloana „Am învăţat“. Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În continuare. Pe măsură ce se scriu cuvinte. 3. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc. idei noi.

În grupuri de trei sau patru. 1. În etapa finală a lecţiei. pe cât posibil pretându-se la abordări variate.M. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei. elevii lucrează întâi la o problemă care se poate materializa într-un produs (o diagramă.pe un strat : Nr max=2*n 2 Sunt 7 straturi: K.P.Q creşte energia lor Temă de reflecţie: Calculează numărul maxim de electroni pentru primele patru straturi electronice. 11 . de exemplu).L. Turul galeriei Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi.O. APLICAŢIE: Învelişul electronic numărul lor este egal cu cel al protonilor se notează: −1 0 e sau e - au sarcina negativă se rotesc în jurul nucleului au masa neglijabilă electronii Invelişul electronic Totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului Este alcătuit din straturi electronice Numărul maxim de e. 2.într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca.N. ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevi sau de profesor.

APLICAŢIE: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului metalic următoarele elemente: franciul. După turul galeriei. La semnalul profesorului. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: culorile. subiectului pus în discuţie 3. Sunt recomandate următoarele etape : 1. Anunţarea temei. fiecare dintre ele examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele cubului o Descrie: 2 tipuri de atomi o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau nemetale 12 . analizează. 2. din ce se compune o Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti? o Aplică: ce poţi face cu aceasta? La ce poate fi folosită? o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale 4. grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte şi citesc comentariile făcute pe produsul lor. aluminiul. 4. mărimile ( numărul de atomi diferiţi) etc. asociază. Afişarea formei finale pe tablă sau pe pereţii clasei APLICAŢIE: Definirea oxizilor Se notează pe tablă câteva formule chimice: Al2O3 SO3 CaO CO2 CuO CO Se împarte clasa în 6 grupe.6 Cubul Metoda presupune explorarea unui subiect. a unei situaţii din mai multe perspective. permiţând abordarea complexă şi integratoare a unei teme. Impărţirea clasei în 6 grupe. Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic) următorii acizi (baze). argumentează. o Compară: ce este asemănător? Ce este diferit? o Analizează: spune din ce este făcut. 3. aplică. compară. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie. grupurile se rotesc prin clasă. sodiul.3. formele. pentru a examina şi a discuta fiecare produs. Îşi iau notiţe şi pot face comentarii pe hârtiile expuse. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe 5.

Strategiile de predare şi materialele folosite rămân la 13 . Este enunţată tema 3. în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe care tot grupul le consideră relevante. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. aspecte. discută.a.d.m. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. • Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. Se împarte grupul în echipe de 7-8 persoane 2. Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează (1-8). critice şi independente dezvoltarea răspunderii individuale şi de grup optimizarea învăţării prin predarea achiziţiilor altcuiva Mozaicul presupune următoarele etape: • Impărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi. 3. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe centrul mesei 4. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Profesorul poate alege ca jumătate din clasă să participe la activitatea MOZAIC. Se recomandă următoarele etape: 1. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se repetă algoritmul. celorlalţi elevi revenindu-le o altă sarcină de lucru. faţete ale unei probleme/situaţii pentru focalizarea asupra celor esenţiale. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. • Prezentarea succintă a subiectului tratat • Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere • Regruparea elevilor. în funcţie de numărul fişei primite. 5. In cazul în care se lucrează cu toată clasa se vor forma două grupuri pentru fiecare număr.8 Mozaicul Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. încearcă să înţeleagă cât mai bine. Se vor reţine primele 2-3.o Argumentează: -pro sau contra şi enumeră motivele care vin în sprijinul afirmaţiei tale Bulgărele de zăpadă Metoda presupune reducerea numărului de elemente. Ca toate celelalte metode de învăţare prin cooperare şi aceasta presupune următoarele avantaje: • • • • • stimularea încrederii în sine a elevilor dezvoltarea abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în cadrul grupului dezvoltarea gândirii logice.

Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experţi să înţeleagă că el este responsabil de predarea secţiunii respective celorlalţi membri ai grupului iniţial.  Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. hotărăsc modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul lor originar. respectiv fişa va conţine o activitate experimentală ( o reacţie chimică).a. atunci problema trebuie cercetată în continuare. • Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. • Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii. Dacă sunt neclarităţi. Dacă sunt neclarităţi.latitudinea grupului de experţi. se obţin: • • • eliminarea redundanţei din informaţie structurarea informaţiei reprezentarea vizuală a unor noţiuni. încearcă să înţeleagă cât mai bine. cei cu numărul 2 vor forma alt grup s. structurarea pe secvenţe 4. APLICAŢIE: Proprietăţi chimice  Clasa se va împărţii în grupe de elevi (4 elevi). în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup. Dacă persistă dubiile. prin schematizarea.  Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri. în funcţie de numărul fişei primite. se adresează întrebări expertului. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere. Organizatorul grafic Organizatorul presupune esenţializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris.m. sistematizarea şi vizualizarea ideilor. descrierea 3.d. comparaţia 2. Dacă neclarităţile persistă se pot adresa întrebări şi celorlalţi membri din grupul expert pentru secţiunea respectivă. relaţia cauză-efect 14 .  Invăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc. se adresează întrebări expertului. fenomene. fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. concepte Organizatorul grafic poate fi structurat pe cinci domenii: 1.  Regruparea elevilor. discută. Prin intermediul organizatorului.

detectarea problemei şi găsirea soluţiei APLICAŢIE: Proprietăţi chimice generale ale acizilor 3. de întărire sau de verificare a unor reguli învăţate mai înainte. Avantaje:  Incurajează activitatea mintală a elevilor  Dezvoltă invenţia şi creativitatea  Stimulează facultatea de asociere a unor noţiuni Problema şi rezolvarea de probleme este privită ca o chestiune de aplicare. în combinaţie cu alte metode: lucrări experimentale. 15 . care urmează a fi soluţionate prin gândire comună şi căutare. analiza de caz. Se poate aplica în toate etapele procesului didactic.( Gagne). Instruirea problematizată este una dintre cele mai active şi valorose metode ale didacticii moderne. prin găsirea unor noi soluţii. etc.(Cerghit. expunerea. învăţate anterior. prin cercetare şi descoperire. elaborăndu-se o nouă soluţie adecvată problemelor analizate. Problematizarea înseamnă un efort de gândire consacrat descoperirii unor noi combinaţii de reguli. o variantă euristică de explorare a alternativelor.9 Metoda problematizării. cu ajutorul cărora se poate ajunge la un salt calitativ. Problematizarea se poate utiliza acolo unde se pot crea situaţii problemă.Problem-solving Această metodă este o modalitate mai complexă de aplicare a teoriei învăţării prin descoperire.5.). I.

un element diferit. şi constă în reunirea unor elemente diverse şi aparent fără vreo legătură între ele. este asemănătoare brainstormingului însă . Iniţiată de Gordon. dar în funcţie de experienţa de cunoaştere a elevilor.. 3. de presiune sau temperatură. Să se detemine cantitatea de . ştiind că soluţia de Ştiind că s-a folosit soluţie de soluţiei la sfârşitul reacţiei. să se determine concentraţia 16 . se recomandă folosirea tuturor celor trei variante. iar ei trebuie să propună metode de rezolvare. pentru că: o Situaţia problemă necesită cunoştinţe teoretice solide o Profesorul trebuie să aibă clar în minte obiectivul urmărit o Rezolvarea situaţiei problemă trebuie să solicite operaţii minimale însuşite deja o Elevii trebuie să aibă libertate de acţiune şi de investigaţie personală o Profesorul să îndrume activitatea elevilor cu multă grijă Gottfried Bruhardel propune trei variante de introducere a elevilor în mecanismul rezolvării de probleme:  Elevii primesc un material conflictual şi li se cere să sesizeze şi să enunţe problema care rezultă de aici  Profesorul enunţă problema iar elevii trebuie să găsească materialele necesare rezolvării ei  Elevii trebuie să recunoască existenţa unei probleme într-un material lipsit aparent de o formulare problematică. sau. Cea mai eficientă. aplicând formula respectivă să nu se poata obţine ceea ce au presupus. APLICAŢIE: pentru a doua variantă Li se cere elevilor să rezolve problema următoare: O plăcuţă de fier de 2 gr. că este a doua variantă. care poate modifica condiţiile şi deci şi rezultatele experimentului. deoarece a apărut o condiţie specifică. Construirea unei situaţii-problemă nu este uşor de realizat. se introduce într-o soluţie de Cu depusă. se poate întâmpla ca elevii să cunoască o reacţie care se desfăşoară după o anumită formulă şi totuşi.Se poate indica elevilor rezultatul la care trebuie să se ajungă. La chimie. având concentraţia de 30%.11 Sinectica Este o metodă de exersare şi educare a creativităţii. este cea stoechiometrică necesară. li se indică metodele şi li se cere aflarea rezultatului. se pare.

prin trimitere la cunoştinţe din alte domenii. şi abordarea lor într-un mod nou. Metode de evaluare diferite care asigura calitatea activităţilor de învăţare . dar mai ales în afara şcolii. 3. ajumgându-se la noi soluţii 4. Unităţile de învăţare. 2.12 Proiectul Proiectul este o metodă complexă. ∗ Proiectele se concentrează pe obiective operaţionale aliniate standardelor de performanţă . înţelegerea deplină a problemei 3. Distanţarea de aspectele obişnuite ale problemei. etc. care însoţesc procesul de creaţie. Se enunţă tema şi sarcina de lucru. Această metodă a apărut datorită nevoii de flexibilitate şi de relevanţă socială a curriculum-ului. Dezbaterea soluţiilor noi. 17 . profesorul propunând rezolvarea unei probleme neobişnuite.mult mai eficace prin faptul că reprezintă o încercare mai disciplinată şi mai preocupată de valorificare a cunoştinţelor. Dezvoltă cunoştinţe şi capacităţi într-un domeniu . CARACTERISTICILE PROIECTELOR: ∗ Elevii se află în centrul procesului de învăţare . precum şi ca modalitate de egalizare a şanselor. care solicită elevului să realizeze planul unor activităţi desfăşurate în şcoală. Tehnologia este utilizată tot pentru a sprijini învăţarea . Se poate utiliza în anumite segmente ale parcurgerii curriculumului şi se ating mai multe etape: 1. personale prin identificare cu problema. Avantajele utilizarii acestei metode: ° ° ° ° ° ° ° Este un model de instruire centrat pe elev . pornind de la identificarea unei probleme. strategii de instruire variate . Educaţia este orientată de întrebări cheie ale curriculumului care fac legătura între standardele de performanţă capacităţi cognitive de nivel superior ale elevilor şi contexte din viaţa reală. Elevii colaborează cu experţi din exterior sau cu membri ai comunităţii pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a conţinutului. sub coordonarea profesorului. Transformarea problemei neobişnuite în ceva familiar. care necesită exprimarea liberă şi utilizarea analogiei: directe.

De ce vrem să facem proiectul cu această temă Ce vrem să învăţăm Ce problemă vrem să soluţionăm Ce vrem să schimbăm Planificarea: realizarea de module pentru elaborarea de programe concrete. se poate stabili un rezultat care trebuie realizat. se pot elabora mai Formularea obiectivelor: dacă s-a constatat că există un interes comun pentru tema proiectului. În caz de nereuşită. este nevoie să se formuleze obiectivele şi să se planifice activitatea grupului. 18 . Formularea în comun a obiectivelor duce la identificarea diferitelor interese. Întrebările unităţii . se vor construi module inferioare sau complementare. sunt: ∗ ∗ ∗ ∗ Este verificabil Este descris concret Este formulat pozitiv Este realizabil prin forte proprii. ∗ Proiectul are conexiuni cu lumea reală. Paşii pentru realizarea unui proiect curricular comun sunt : 1. pot fi de folos următoarele întrebări: 3. ∗ Strategiile de instruire sunt variate şi sprijină diverse stiluri de învăţare . ∗ Elevii îşi demonstrează cunoştinţele şi competenţele prin produsele şi performanţele realizate . identificarea unei probleme Premisa esenţială pentru reuşita unui proiect este activitatea individuală a elevilor. în raport cu interesele şi aptitudinile lor. Trăsăturile unui obiectiv multe module într-un lanţ modular prezentate elevilor în funcţie de obiectivele instructiv-educative. Stabilirea temei. ∗ Tehnologia sprijină şi îmbunătăţeşte procesul de învăţare . In acest sens. ∗ Capacităţile cognitive sunt vizate prin activităţile din cadrul proiectului. Întrebările de conţinut ∗ Proiectele implică metode de evaluare multiple şi continue. stabilirea criteriilor de evaluare la final folosirea indicatorilor pentru a evalua progresul subiecţilor în procesul de învăţare şi instruire. oferirea unor puncte de sprijin.∗ Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului : Întrebările esenţiale . Alegerea temei va avea în vedere interesele elevilor şi punerea de acord a elevilor cu privire la tema proiectului. iar în caz de nereuşită. 2.

6. În timp ce lucrează la proiecte. module de învăţare. mijloace audio-video. corespunzătoare secolului XXI –multe din acestea fiind solicitate de angajatorii din zilele noastre: capacitatea de a lucra bine cu ceilalţi.e un factor de bază în asigurarea coerenţei acţiunii didactice dintr-o unitate curriculară (cărţi pentru documentare. a avea iniţiativă.- definirea premiselor metodologice generale. activitate pe grupe. sub atenta supraveghere a profesorului. . moderator. a rezolva probleme complexe. Rolul profesorului este acela de designer al instruirii el facilitează procesul de învăţare. Evaluarea.este un mijloc de control. Evaluarea se face continuu şi sumativ ţinându-se cont de finalităţile urmărite. supraveghere a activităţilor necesare în vederea atingerii obiectivelor proiectului.. definirea criteriilor de organizare spaţio-temporale (spaţiu propice desfăşurării şi timpul de instruire. evaluează şi proiectează lecţiile. programe informatice. Metode şi procedee: proiectul. jocuri didactice) 4. capacitatea de a lua decizii bine gândite şi rapide.Grăsimi. se poate realiza proiectul . autonomie. profesorul având rol de coordonator. având rol de verificare a rezultatelor obţinute. implementează. a comunica eficient. lucrările vor fi realizate individual sau în grup de elevi. Acestea vor fi cunoscute de către echipa de profesori şi împărtăşite colegilor. de învăţare şi de nevoile elevilor : laboratorul/cabinetul /natura) stabilirea principalelor materiale didactice care vor fi utilizate . Fiecare grup se va documenta pe internet şi în literatura de specialitate Vor fi elaborate obiectivele. elevii îşi dezvoltă competenţe pentru lumea reală. 5. folosindu-şi competenţele de specialitate în folosul proiectului. Prezentarea rezultatelor muncii. experimentul de laborator. La sfârşit se vor prezenta rezultatele activităţii. 19 media etc. Se va planifica activitatea Se va trece apoi la activitatea propriu-zisă. din viaţa reală pentru contextualizarea activităţilor de învăţare. manuale. Implementarea: în această etapă. APLICAŢIE: La clasa a X-a.reacţia de saponificare” Elevii vor fi împărţiţi pe grupe de lucru. în cadrul clasei. decizii în legătură cu domeniile opţionale. şcolii sau chiar în cadrul comunităţii/ mass Proiectele oferă situaţii autentice. cărţi pentru lectură.

” Elevii şi profesorii formulează împreună obiectivele.derulează lucrările planificate (în grupuri mici). îşi propune să abordeze o anumită temă. ziar. îşi stabileşte un obiectiv. Legătura cu realitatea din interiorul şi exteriorul şcolii. ele vor constitui baza pentru realizarea următorilor paşi Şcoala se deschide iar realitatea extraşcolară este integrată în proiect Se verifica progresele proiectului si starea de spirit a participantilor E de dorit să se facă o prezentare a rezultatelor (altor clase. planificarea va fi realizată de profesori sau de elevi. respectând autonomiagrup. Fiecare proiect se încheie cu o fază de evaluare şi de reflecţie comună 20 .dezvoltă în comun domeniul de lucru. să fie activi în societate Rezultatul proiectului poate fi un „produs” comun: obiect. respectarea intereselor Se stabilesc exact sarcinile şi responsabilităţile Elevii învaţă lucruri noi. îşi armonizează interesele. definesc probleme.Un grup de elevi.se pune de acord asupra temelor şi sarcinilor. elevii învaţă să acţioneze. expoziţie. mai multe clase Elevi. găsesc soluţii „Un grup de persoane care învaţă. informare reciprocă în cadrul unei clase. lucrează în grupe. oclasă. profesori Elevii şi profesorii planifică paşii de lucru. opiniei publice). îşi finalizează proiectul în beneficiul grupului şi a mediului social.

cerându-le elevilor să spună ce comentarii au făcut în legătură cu pasaje diverse. Pentru a face un asemenea jurnal. jurnalul poate fi util în faza de reflecţie. în funcţie de dimensiunile textului.13 Jurnalul cu dublă intrare „Jurnalul cu dublă intrare“ este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă. sau pentru că o consideră relevantă pentru stilul sau tehnica autorului. In materie de metodologie. trăgând pe mijloc o linie verticală. Unii profesori cer un număr minim de fragmente comentate. Rolul profesorului este acela de a alege metoda cea mai adecvată în concordanţă cu specificul vârstei şi al clasei.Prezentarea schematica a realizarii unui proiect 3. pentru că i-a surprins. ci al unei elaborări specifice care aparţine creaţiei didactice. În partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj: de ce l-au notat? La ce i-a făcut să se gândească? Ce întrebare au în legătură cu acel fragment? Ce i-a făcut să-l noteze? La ce i-a făcut să se gândească? De ce i-a intrigat? Pe măsura ce citesc. pentru că nu sunt de acord cu autorul. 21 . Metoda de instruire este rezultatul nu doar al unui transfer de cunoştinţe. După ce elevii au realizat lectura textului. În partea stângă li se va cere să noteze un pasaj sau o imagine din text care i-a impresionat în mod deosebit pentru că le-a amintit de o experienţă personală. elevii trebuie să împartă o pagină în două. libertatea profesorului este nelimitată. înseamnă creaţie. pentru a atrage atenţia asupra unor părţi din text pe care ţine neapărat să le discute cu elevii. Aici este un teren pe care se poate afirma cel mai bine spiritul creativ didactic. elevii se opresc din lectură şi notează în jurnal. chiar şi actul de a opta între alternativele propuse. Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi. în afara clasei. Şi profesorul ar trebui să fi făcut comentarii. dacă profesorul revine la text.

Dacia.didactic. Radu I.scribd. 2001 Cristea I. 2008 http://www.com/doc/39044409/11/Ce-inseamn%C4%83-predarea-prinmetoda-proiect 22 ..com/doc/48477921/TEHNICI-MODERNE-DE-EVALUARE http://www.Bibliografia: Cerghit I. Edit. 2006 Ionescu M. Polirom. Didactica Moderna. Metode de invatamant.. Metode interactive folosite in predarea chimiei... Edit.scribd.ro/materiale/127909_metode-moderne-de-evaluare http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful