METODE DE PREDARE

1. Conversatia

Este o metoda de comunicare orala dialogata -conversativa.

- favorizeaza descoperirea noului, exersarea proceselor psihice, clarificarea ,

sintetizarea, consolidarea si sistematizarea cunostintelor, verificarea si
evaluarea performantelor.

Se foloseste in scopul:

1. insusirii de catre subiect a unor noi cunostinte

2. reactualizarea cunostintelor si introducerea in lectia noua ( debutul lectiei)

3. fixarea si sistematizarea cunostintelor ( pe parcursul predarii)

4. evaluarea / verificarea orala a cunostintelor

Trebuie sa :

1. predomine intrebarile de judecata : Cum? De ce ? Ce insemnatate are? Si

nu intrebarile de memorie: Cine? Unde? Ce este?

2. intrebarile sa fie formulate clar, simplu, corect.

3. intrebarile sa solicite raspunsuri corecte, precise.

2. Demonstratia

Metoda prin explorare si descoperire

-se utilizeaza mai ales in activitatea de invatare cu caracter practic;

-subiectii sunt antrenati sa observe ceea ce demonstreaza profesorul si apoi sa
repete activitatea demonstrata de profesor folosind materiale didactice.

-trebuie insotita de explicatie verbala, pe secvente

-stimuleaza atentia , incita interesul pentru obiectele observate.

Demonstratia este o metoda de predare-invatare ,in cadrul careia mesajul de

transmis catre elev se cuprinde intr-un obiect concret, o actiune concreta sau
substitutele lor.

3. Observarea

Observarea poate fi independenta sau dirijata partial de profesori, se desfasoara

dupa un plan stabilit de acesta, precizand obiectivele observarii, notarea datelor
esentiale si prelucrarea lor. Pe cat este posibil profesorul ii va laasa pe elevi sa
observe independent , sugerandu-le doar directii mai importante, pentru a-i pregati
in vederea cercetarii.

Consta din urmarirea sistematica de catre elev a obiectelor si fenomenelor ce

constituie continutul invatarii, in scopul surprinderii insusirilor semnificative ale
acestora.

Observarea - metoda de explorare dirijata/nemijlocita

-ca metoda se observa mai ales la activitati cu caracter practic;

-insoteste explicatia ;

- dezvolta spiritul de observatie, curiozitatea.

-se intocmeste planul de observat , apoi are loc urmarirea fenomenului de observat
in etapele prestabilite

-obseravrea reprezinta una dintre metodele de invatare prin cercetare si descoperire

4. Lucrul cu manualul

Metoda didactica in cadrul careia invatarea are ca sursa esentiala si ca

instrument de formare a elevului cartea scolara sau alte surse similare.
 Manualul scolar si explicatiile profesorului , cartile , revistele, emisiunile radio
si televiziune sunt principalele instrumente de acces ale elevilor spre valorile
culturii umane. Inca din clasele mici , ei trebuie obisnuiti cu tehnicile de munca
intelectuala, ca mijloc de pregatire pentru invatarea permanenta. In urma unor
cercetari s-a constatat ca aproximativ 80 % din elevi nu folosesc manualul si nici
nu stiu cum sa-l foloseasca eficient , intrucat nu cunosc tehnicile muncii
intelectuale.

Inca din clasele gimnaziale, elevii trebuie familiarizati cu tehinicile lecturii

eficiente.

4. Exercitiul

Executarea repetata si constienta a unei activitati urmarind formarea

deprinderilor, consolidarea cunostintelor si dezvoltarea capacitatilor intelectuale.

Exercitiul nu se limiteaza doar la formarea deprinderilor , ci vizeaza in acelasi

timp consolidarea unor cunostinte , care reprezinta aspectul teoretic al actiounilor
implicate in exercitiu.

Tehnici moderne de predare-invatare

1. Tehnica cubului este strategia de învăţare care facilitează examinarea unei teme din
diferite indicaţii-cheie pe fiecare latură a cubului. De exemplu: descrie, compară, asociază,
analizează, aplică, găseşte argumente pro şi contra. Cubul are 6 feţe, pe care sunt scrise, verbele
ce numesc operaţiile de gîndire:
1. Descrie/ defineşte (se descrie subiectul operei)
2. Compară (specificul obiectului în raport cu altele, deja examinate)
3. Asociază (fiecare subiect poate declanşa diverse asociaţii)
4. Analizează (interpretarea legăturii ca element al întregului)
5. Aplică (aplicarea în viaţa cotidiană)
6. Apreciază (pro sau contra).
2. Învăţarea prin cooperare presupune o muncă dinamică, ale cărei etape, care se
intercondiţionează şi, într-o anumită măsură, se întrepătrund, ar putea fi cele de mai jos:

- realizarea de destructurări cognitive, etapă în care membrii grupului se confruntă cu

sarcinile cooperative, acceptă formularea diferitelor idei, disecarea lor, dezbaterea, pentru a face
posibilă circulaţia şi confruntarea valorilor

- reflecţia şi tatonarea, etapă care constă în luarea iniţiativei de către membrii grupului,
care se angajează într-un proces de reflecţie, căutare, tatonare, cercetare şi învăţare, cu toate
cunoştinţele de care dispun

- realizarea de interacţiuni şi schimburi verbale între membrii grupului, între aceştia şi

învăţător pentru sedimentarea ideilor, în cadrul unei dezbateri colective. În această etapă de
interacţiuni, ideile elevilor sunt exprimate pentru a fi punctate insuficienţele lor.

3. Cadranele – reprezintă o tehnică ce presupune extragerea esenţialului dintr-un text

analizat, de rezumare şi sintetizare a unui conţinut informaţional solicitând implicarea elevilor în
înţelegerea acestuia. Această metodă presupune parcurgerea următorilor paşi:
- Împărţirea tablei în 4 părţi egale.
- Se propune un criteriu pentru fiecare cadran obţinut.
- Se citeşte textul.
- Se formulează răspunsuri scurte pentru fiecare cadran.
- Se evaluează rezultatele.
Avantajele folosirii acestei metode:
- stimulează atenţia şi gândirea;
- scoate în evidenţă modul propriu de înţelegere;
- conduce spre esenţializare, sintetizare.

 Gaston Berger, Omul modern şi educaţia sa, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică,1973;

 Elena Joiţa, Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, 2002;

  Ion Ovidiu Pânişoară, Comunicarea eficientă; Iaşi, Editura Polirom, 2002;

 Cerghit, Ioan Lazar., (coord.), (1988), Curs de pedagogie., Vlăsceanu, ,

T.U.B.,Bucureşti.

 Cerghit, Ioan., (1997), Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.

 Cristea, Sorin., (1996), Managementul organizaţiei şcolare, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti.

 Cristea, Sorin., (2000), Dicţionar de pedagogie, Editura Litera. Litera

Internaţional, Chişinău, Bucureşti.

 Cucoş, Constantin ., (1998), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.

*Autorii pe care i-am « boldat » sunt cei mai important care pot fi mentionati ca sursa
bibliografica.