PEDAGOGIA

EXPERIMENTALĂ
Binet– Meumann – Lay
 În a doua jumatate a secolului al
XIX-lea, orientarea pedagogica
cunoscuta sub acest nume a
reprezentat o reactie fata de
caracterul speculativ al vechii
pedagogii, care, lipsita de rigoare
stiintifica, nu facea decat sa deduca,
din diverse teze filosofice, opinii
despre educatie neconfirmate prin
metodele stiintifice
 Pasii de inceput i-a facut
psihologia care, prin W. Wundt si Th.
Ribot, care au creat primele
laboratoare de psihologie
experimentala, la Leipzig si Sorbona,
deschizand drumul acestui tip de
cercetari care, foarte curand, si-au
aratat roadele in progresul inregistrat
de psihologia genetica si psihologia
copilului.
 Pedagogia experimentală, la începuturi,
s-a orientat spre cercetarea personalității
copilului, deoarece ”nu este posibilă
efectuarea unor ample experimente asupra
fenomenului educației fără o cunoaștere
adecvată a elevului”.

Această orientare a condus spre dezvoltarea

psihologiei copilului și nașterea pedagogiei.
 Ideea fundamentala a noii orientari
era aceea ca pedagogia va deveni
stiintifica in momentul in care toate
tezele ei vor fi formulate sau
confirmate cu ajutorul
experimentului si in afara oricaror
influente filosofice.
 In ciuda limitelor sale evidente,
pedagogia experimentala a avut un mare
merit in dezvoltarea pe termen lung a
stiintelor educatiei, in masura in care a
introdus in corpul stiintei un pachet de idei
confirmate experimental.
Cu prilejul acestor studii s-a
imbunatatit arsenalul de metode de
cercetare pedagogica specific domeniului,
la experiment adaugandu-se metoda
statistica, a anchetelor precum si o folosire
mai riguroasa a metodei observatiei.
 Personalitatile marcante
ale orientarii sunt:
Alfred Binet Wilhelm August Lay

Ernst Meumann
Alfred Binet

Născut: 8 iulie
1857, Nisa, Franța
Decedat: 18
octombrie 1911, Paris,
Franța
Profesie: Psiholog
Printre cărțile scrise
se numără:Psihologia
raționamentului
 In Franta, Alfred Binet a fost unul dintre
cei mai de seama reprezentanti ai pedagogiei
experimentale.
In domeniul inteligentei, domeniu de
care Binet s-a preocupat in mod deosebit,
sustine ca se pot si trebuie realizate exercitii
de ortopedie mintala, in sens de indreptare
a capacitatilor intelectuale, de crestere a
capacitatii de operare pe plan intelectual,
ceea ce echivaleaza cu recunoasterea rolului
educatiei in dezvoltarea inteligentei
copilului. Acceptand ideile scolii americane
de pedagogie despre rolul actiunii practice,
nemijlocite pe care trebuie sa o realizeze
elevii pentru a invata cu succes.
 Interesat de relatia dintre educatie
si viata cotidiana a copilului, Binet va
sustine ca educatia trebuie sa asigure
adaptarea individului la realitatea
inconjuratoare. Ca atare, valoarea
pregatirii poate si trebuie sa fie
masurata, ocazie cu care introduce
notiunea de eficienta a
invatamantului (notiune careia i se
acorda importanta meritata mult mai
tarziu, pe masura ce docimologia se
constituie si evolueaza ca domeniu de
sine statator in perimetrul stiintelor
educatiei).
 Aceasta se poate determina
cu ajutorul unor probe standard
pentru o clasa de elevi, prin
intermediul carora se identifica
progresul elevilor, se depisteaza
copiii cu nevoi intelectuale
speciale, de altfel, el este un
adevarat promotor al
invatamantului special, un
optimist in raport cu problema
perfectibilitatii copiilor anormali,
in capacitatile acestora de
integrare in viata sociala
cotidiana.
Ernst Meumann

Născut: 29 august
1862, Uerdingen, Krefeld,
Germania
Decedat: 26 aprilie
1915, Hamburg, Germania
• Ernst Meumann (1862-1915)- reprezentantul cel mai
apreciat al pedagogiei experimentale de la inceputul
secolului XX, se impune ca un autentic fondator al
acesteia, promovand aceeasi critica aspra la adresa
pedagogiei clasice, pe care o dorea inlocuita cu alta
„de teren”, puternic sustinuta de fapte, observatii si
experimente stiintifice.
• In principala sa lucrare „Prelegeri introductive in
pedagogia experimentala si bazele ei psihologice”
evidentiaza ca specificul pedagogiei experimentale
este investigarea fenomenului educatiei prin
intermediul experimentului, pentru a pune in
valoare relatiile cauzale si a contribui la desprinderea
legilor educatiei
• Chiar in contextul in care pedagogia
experimentala cucerea teren teoretic, E.
Meumann nu cade in greseala de a exagera rolul
acesteia, ci doar o propune ca o componenta a
stiintelor pedagogice, recunoscand ca exista
domenii ale acestora care nu tin de domeniul
cercetarii faptelor (de ex., stabilirea finalitatilor
educatiei, care ramane de competenta filosofiei
educatiei). E adevarat, ca o parte ce se constituie
„ ca baza a intregii pedagogii, ca stiinta sintetica
despre copil, educatie si profesor”
Dintre principalele paliere ale activitatii
elevilor carora li se acorda importanta le retinem
pe urmatoarele:
• analiza muncii fizice si psihice a elevilor, analiza
pe baza careia se constituie o tehnica si o
economie a muncii intelectuale a elevilor;
• determinarea conditilor oboselii in urma
consumului de energie fizica si psihica, prevenirea
oboselii si realizarea odihnei active si pasive la
elev si profesor;
• stabilirea raportului dintre activitatea scolara in
colectivul clasei si cea de acasa;
• examinarea activitatii elevilor la diferite
discipline.
 Wilhelm August Lay

Pedagog
Nascut: 30 iulie 1862, Bötzingen, Germania
Decedat: 9 mai 1926, Karlsruhe, Germania
Printre cartile scrise se numără: “Prelegeri introductive în pedagogia
experimentală şi bazele ei psihologice”
 Pledează pentru necesitatea unei pedagogii experimentale și stabilirea
principalelor sale direcții de acțiune ;
 Utilizează metode ca: experimentul, observația sistematică și statistică;
 Are reverve față de metoda testelor;
 ”Educația înseamnă efort conștient, coordonare a dezvoltării spiritului
și corpului, în concordanță cu științele normative; ea este o conducere
normativă a ființei umane”
• Pentru surprinderea factorilor educației (individuali, naturali, sociali ) ;
• Pentru cunoașterea rezultatelor (proprietăți și aptitudini corporale,
deprinderi de observare, de creație ).

Un șir de influențe provenite din exterior;

• Acțiunea de prelucrare a impresiilor dobândite pe cale senzorială de
către conștiință;
• Reacțiile elevilor, exprimarea a ceea ce a fost prelucrat de conștiință
• În școală să se extindă activitățile practice ale elevilor, utilizându-se
forme cât mai variate: modelaj, desen, muncă manuală, dramatizări ,
muzică, dans;
• Educația să-l pregătească pe copil pentru reacții adecvate față de
mediu;
• Scopurile educației să fie stabilite numai după o bună cunoaștere a
copiilor și realizate pe diferite trepte sau perioade de viață;
- Inspirându-se dintr-o teorie biologizantă cu privire la relația
organism și mediu, a neglijat procesul asimilării conținuturilor tocmai
pentru că acesta nu se putea măsura și observa în mod nemijlocit.
Cu toate că, la început, pedagogia
experimentală a oferit doar
rezultate fragmentare, și-a
adus contribuția la dezvoltarea
pedagogiei și a deschis calea
utilizării experimentului și a
altor tehnici de cercetare.
• Prin operele lor, dar mai ales
prin unele din ideile pe care le-au
sustinut, cei trei repezentanti sunt
adevarati deschizatori de drumuri noi
pentru stiinta educatiei. Adeptii lor au
aprofundat teoria si practica
fundamentata de ei pana la nivelul la
care discutam astazi despre pedagogia
experimentala ca ramura distincta a
stiintelor educatiei.
 Adevărat sau fals?
Alfred Binet s-a născut în Franța?

În domeniul inteligenței, Binet consideră că nu este necesar

nici un fel de exercițiu pentru creșterea capacităților
intelectuale?

Probele standard pentru o clasă de elevi identifică un

eventual progres al elevilor și depistează copiii cu nevoi
speciale.
Ernst Meuman s-a născut în Germania?

Acesta investiga fenomenul educației prin

intermediul experimentului?

Ernst nu acorda importanță examinării activităților

elevilor la diferite discipline.
 Este adevărat sau fals ca Wilhelm Lay a propus ca in şcoală să
se extindă activităţile practice ale elevilor utilizându-se forme cât
mai variate: modelaj, desen, munca manuală, dramatizări ,
muzică , dans?

 Este aceasta o afirmaţie susţinutăde către Wilhelm Lay?

“Educaţia înseamnă efort conştient, coordonare a dezvoltării
spiritului şi corpului, în concordanţă cu ştiinţele normative; ea
este o conducere normativă a fiinţei umane .“

 Principala lucrare a lui Wilhelm Lay a fost “Prelegeri

introductive în pedagogia experimentală şi bazele ei
psihologice”?