Friedrich Wilhelm

August Fröbel
( 1782-1852)
Idei pedagogice :
 Fröbel s-a format ca educator și teoretician sub influența operelor lui Comenius, J.J.Rousseau
și Pestalozzi

 elaboreaza o teorie a educației copiilor în vârstă de 3-6 ani creînd o instituție adecvată acestei
vârste pe care a denumit-o “Kindergarden”- “gradina de copii”

 Lucrari pedagogice:
 „Autobiografia lui Fr. Fröbel”
 „Educatiunea omului”
 Prima parte→teoria educatiei si instruirii
„Omul în prima sa etapă de dezvoltare se numește sugar;
a suge este unica sa activitate; plânsul și râsul sunt niște efecte directe
asupra activității sale”.
 A doua parte→instruirea practica

 „Pedagogia gradinei de copii”

o Fröbel clasifică cele 3 vârste astfel:

 pruncie -predomină îngrijirea,
 copilărie- predomina educarea,
 tinerețe -predomina instruirea.
„ Omul nu este o ființă care numai privește (intuiește) și învață, ci o ființă care produce și creează, copilul dar
trebuie îndată după naștere, privit ca o ființă creatoare și așa trebuie tratat”.
 Fr. Fröbel susține în teoriile sale ideea unei
educații în aer liber , în natură. Copiii au
posibilitatea astfel să cunoască plantele,
animalele, produsele activității umane în
mediul lor și în locurile în care acestea se
obțin. Creșterea copiilor este comparată cu
îngrijirea unei grădini cu flori idee care a fost
pusă în practică prin crearea unei instituții
pentru educația copiilor mici pe care a
denumit-o Kindergarden-„grădină de
copii”.
 Ocupatiuni:
 Cusătura;
 desenul;
 încrucişarea cu bande de hîrtie;
 ţesătura;
 lucruri de paie împletite;
 îndoituri;
 tăieturi;
 lipitul,lucruri din materii cleioase;
 decupajul;
 modelajul;
o Principii ale educaţiei:
 Copilul repetă istoria rasei şi recapitulează etapele mersului înainte a omenirii;
 Sensibilitatea,simţul şi instinctul sunt germenii inteligenţei şi a voinţei;
 Trebuie să se respecte spontaneitatea şi activitatea personală a copilului (“self-activity”) care trebuie să fie un producator,un creator
şi care,prin jocurile sale manifestă o iniţiativă Dumnezeiască;
 Prin origini,natura omenească este bună :”Omul,zice Frőebel,iubeşte instinctiv binele şi îl preferă răului îndată ce a ajuns a cunoaşte
şi pe unul şi pe altul.Adeseori o educaţiune rău condusă face pe copil răutăcios şi vicios,atribuindu-i intenţii rele,în greşelile pe care
nu le-a făcut decat din ignoranţă,din necugetare,din lipsă de judecată;
 Copilul trebuie tratat ca un copil.Trebuie puse în mişcare organele rudimentare ale spiritului său şi a nu-l supune prea de timpuriu
unor reguli care convin numai adultului;
 Trebuie să trăim cu copiii şi pentru copii.Educarea copiilor este aceea de care trebuie să se îngrijească mai mult statul,căminul
părintesc,Biserica şi într-un cuvant,societatea;
 Trebuie să avem încredere nu într-o metodologie savant elaborată care analizează fară încetare şi caută întotdeauna o explicaţie,ci în
resursele spontane ale intuiţiei naturale;
 Sănătatea trebuie să o punem pe primul plan al preocupărilor noastre.Sănătatea este condiţia,baza întregului rest;

 Cum privește Fröbel lumea și viața?

 Lumea, atât vizibilă cât și invizibilă s-a născut din Divinitate, din Dumnezeu. Dumnezeu este unicul început al tuturor lucrurilor
 Așadar, din perspectiva sa există 3 mari sfere ale vieții: natura, omul, Dumnezeu cu toate celelalte sfere subordnate.
 din momentul nașterii copilul trebuie deja privit ca un copil al naturii, al omului, al lui Dumnezeu. Prin urmare, orice influență a
celor 3 mari sfere de viață, în armonie între ele, în armonie cu legile dezvoltării și culturii, trebuie să lucreze asupra copilului încă de
la naștere și nici una nu trebuie considerată ca secundară sau de prisos.
 In ceea ce priveste instinctele sociale, Fr. Fröbel consideră că acestea se deșteaptă și se dezvoltă de timpuriu în copil
 Insă atunci când un copil începe să-și dezvolte instinctele de sociabilitate, precum și cele de activitate (aceasta cam după ce au
împlinit 3 ani), atunci educația trebuie să se realizeze într-o societate mai mare, cu copii diferiți, dar de vârste apropiate.Această
educație trebuie comunicată oricărui copil și realizată de către femei care s-au devotat educației. Acest institut numit Kindergarden
- „grădină de copii”, precizează Fr. Fröbel, nu trebuie să înlocuiască educația primită în familie; din contra, cele doua trebuie să
meargă(funcționeze) paralel. Ambele instituții (casa părintească și grădina de copii) să nu piardă din vedere punctele pe care le au în
comun.
 Fr. Fröbel menționează în lucrările sale că asemenea legilor naturii, se vor ține cont și de legile moralei cu cea mai mare severitate
în privința copilului. Aceasta este însăși natura sa, căci un tratament contrariu ar fi ceva nenatural.
  Creșterea copiilor era comparată de Fr. Fröbel cu îngrijirea
unei grădini de flori considerând ca aceștia au gingășia florilor.

 Important este faptul că în instituția de educație pe care o

promovează „grădina de copii” trebuia să existe și o grădină în
care copii să poată lucra și să aibă fiecare locul sau bine stabilit.

 Această idee are la bază tendința spre activitate înăscută a

copilului și manifestată mai ales prin intermediul jocului. Fr.
Fröbel susține ideea unei educații in aer liber, în natură,
oferindu-se astfel posibilitatea copiilor să cunoască plantele și
animalele în mediul lor natural și a produselor activității umane
în locurile în care acestea se obțin.

 Conform principiilor fundamentale ale lui Fröbel toți copii

trebuie să fie primiți în una și aceeași grădină de copii.

 In ceea ce privește organizarea unei „grădini de copii” aceasta

trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
 O sală pentru mișcări sau gimnastică
 O sală de lucru
 O grădină unde fiecare copil va avea propiul loc

 O „grădină de copii” trebuie să aibă 2 conducătoare

 o „grădinăreasă de copii” pentru întâia și
 alta pentru a doua diviziune.

 Plantele grădinei de copii sunt copii și grădinarul ei este „grădinăreasa

de copii”.
 „Grădina de copii” educă corpul și spiritul copiilor mici, ea dezvolta
corpul, instrumentul sufletului, punând raționamentul și instinctul într-
o activitate armonică.
 Ideea „grădinilor de copii” a prins tot mai mult, sistemul de educație
fröbeliană a fost introdus în întreaga Europă ajungând chiar în
America.
 In țara noastră, după statistica alcătuită de „Ministerul Cultelor și al
Instrucțiunii publice” în anul 1898 existau 27 „grădini de copii” cu
861 elevi în orașele mari printre care amintim că și in Focșani exista
o asemenea instituție cu 30 de copii.
 Satisfacerea nevoii de joc si activitate a
copiilor- Darurile lui Fr. Fröbel
o O altă idee importantă pe care o susține teoreticianul german are la
bază sadisfacerea nevoii de joc și activitate în rândul copiilor mici
o Friedrich Wilhelm August Fröbel a elaborat un set de “daruri”, (gifts)
menite să ajute copilul în joaca sa: o serie de obiecte aranjate în
ordine crescatoare a complexității, care încurajează descoperirea
formelor, simbolurilor
o Sfera relevă copilului ideea de mișcare, de infinit, de unitate în
diversitate.
o Acesteia i se adaugă cubul, cilindrul, bețisoarele, cercurile,
triunghiurile și pătratele.
o In spatele acestor daruri pedagogul german consideră că se află
anumite simboluri evidențiind faptul că cei mici vor ajunge pe cale
intuitiva să le descifreze.
o El a introdus aceste figuri și corpuri geometrice în niste cutii cărora
le-a dat denumirea de daruri și care constituiau materialul didactic
fundamental în instituția pe care o promovează.
 Structura darurilor lui Fröbel este una extraordinară. Dorind să le
prezinte copiilor tot ce i-ar putea ajuta sa înteleaga natura și
principiile după care se stabilesc legăturile, realizeaza o serie de
obiecte cit mai simple pe care copiii le pot asocia ușor lucrurilor
cunoscute.
 Descompune apoi aceste elemente până copiii înteleg totul despre
natura acestora. Odata cele mai simple lucruri înțelese, elementele
originare sunt iar construite și de-abia dupa aceasta, copilul poate
trece la studiul unor lucruri noi.
 In sfera jocurilor cu daruri el propune organizarea unor lucrări
practice, în grădini, în atelierul de lucru manual unde copiii desenau,
coseau, impleteau, decupau hârtie, modelau dezvoltându-se astfel
funcțiile psihice și formându-se deprinderi de mânuire a unor obiecte
simple copiii obișnuindu-se să lucreze împreună cu colegii lor.
Jocurile și lucrările practice erau suplimentate cu exerciții fizice și
insoțite de cântece.
 Multe au fost scrise despre Cadouri de la moartea lui Froebel în 1852,
dar traducerea neadecvată a unor materiale a dus din ce în ce mai mult
la o neînțelegere a sensului și scopului acestor material didactice.
 Primul dar este initial o sfera, fiind
caracterizat de usurința mișcării și
reprezintă pentru Fröbel un simbol al
unitații; fiind forma cea mai simplă
aflată la originea tuturor formelor. Este
considerate prima forma activă,
simbolizînd o serie de elemente
naturale: soarele, luna, bulele de
sapun, etc.Acest dar a fost modificat
ulterior, în forma sa finală fiind compus
din 6 bile în culorile curcubeului,
cărora le-a fost atașat și un mecanism
de susținere pentru a facilita
observarea pendulării.
 Cel de-al doilea dar a fost conceput sub forma unui cub
care, deși, ca și sfera, este un volum echilibrat, atrage
atenția asupra colțurilor, muchiilor si fețelor, copilul
observînd acum diferențele între primul și al doilea dar. Și
acest dar a fost modificat conținînd în forma sa finală, un
cub, o sferă și un cilindru, toate din lemn, fiind modulate
dupa dimensiunea de doi inchi și prezentate copilului intr-
o cutie de lemn.
 Darul al treilea este initial un cub mai mare, care se diviza în alte patru cuburi mai mici, egale. Scopul său era
sa elaboreze un set de relații parte – întreg, interior – exterior, egal – inegal, multi-strat – uni-strat. Sunt
exemplificate direcții în spațiu prin muchii și colturi ce ajuta logica în ordonare și numărare.
Darul al patrulea este un cub masiv, tot de doi inchi, divizat o data pe verticala și de trei ori pe orizontală,
obținîndu-se opt paralelipipede de dimensiuni egale. Acest dar subliniază diferențele de poporții și dimensiuni,
copiii trebuie sa observe diferentele de echilibru, de rezistenta, fiind invitati sa faca aranjamente cu toate
obiectele primite.
 Darul al cincilea este tot un cub din lemn, de 3x3x3 inci, împărțit și el, în 27 de cuburi cu latura de un inchi,
împarțite la rândul lor ajungînd la 39 de paralelipipede cu proporții diferite fata de cele din darurile
anterioare
Cel de-al saselea dar contine, intr-o prima varianta 27 de paralelipipede cu proportiile 6:9:12, iar in a doua
varianta 36 de paralelipipede cu proportiile 6:12:18. Acesta este ultimul din darurile tridimensionale. Celelate
daruri, desi bidimensionale, creează o imagine 3D, tranziția fiind considerată echivalentul spre concepte mai
abstracte.
Darul al saptelea introduce suprafețe care constau în tăblițe pătrate și rectangulare realizate din lemn lustruit, în
diverse forme. Hîrtie colorată de diverse forme și dimensiuni este pusă la dispoziția copiilor pentru a fi suprapusă
peste tăblițe.
Celelalte daruri introduc elemente liniare ce ajută copilul, prin alcătuirea unei serii de tipare vizuale dimensionale,
în familiarizarea cu noțiunea de lungime. Darurile conțin o serie de bețisoare de lemn, cercuri sau inele si sferturi
de cerc. Profesorii au fost instruiți să nu încerce construirea de blocuri 3D prin suprapunerea bețișoarelor decât
după un număr de lecții, dupa ce copii și-au însușit proprietățile pentru care a fost creat darul. Desi unele daruri
necesită multa îndeminare si sunt , de multe ori, provocatoare și pentru adulți, manevrarea lui îi oferă copilului
dexteritate și permite ca o singura “linie” să se transforme în mod continuu. Solid, plan, linear, punctual, linear,
plan si acum, din nou, tridimensional Froebel foloseste betigase si conectori, initial boabe de mazare inmuiate in
apa si ulterior bilute de ceara pentru a le da copiilor posibilitatea sa creeze structuri tridimensionale, pe baza
tuturor lucrurilor invatate din jocul cu darurile
Concluzii:
 Friedrich Wilhelm August Fröbel, s-a format ca
educator și teoretician sub influența operelor lui
Comenius, Rousseau si Pestalozzi,
 a sustinut ideea unei educații în aer liber, în natură
folosindu-se de excursii pentru a le oferi copiilor
posibilitatea cunoașterii plantelor și animalelor în
mediul lor natural si a produselor activității umane în
locurile în care acestea se obțin. Acesta nu-si închipuia
viața copilului fără legături strânse cu natura
considerându-l un mijloc de educație multilaterală a
copiilor.
 in opinia sa studierea formelor naturii vii le dezvoltă
copiilor spiritul de observație, le perfecționează
percepția senzorială a lumii, îi învață să cugete. „Scopul
educației și instrucției este de a scoate din ce în ce mai
multe informații din individ decât de a introduce mai
multe informații în mintea acestora”.
 pedagogul german rămâne în istorie ca primul care
crează un institut pentru educarea copiilor mici (3-7 ani)
căruia îi dă denumirea de Kindergarden “grădină de
copii”
 prin ideile sale inovatoare care dainuie și în ziua de
astăzi menționând faptul că o importanță deosebită o are
caracterul ludic al activităților
 importanța relației educator-copil în timpul jocului și
simbolistica deosebită pe care o dă darurilor făcând
jocul să devină antrenant.