METODELE ACTIV-PARTICIPATIVE , FOLOSITE DE CĂTRE

CADRELE DIDACTICE - METODE ȘI TEHINICI

INTERACTIVE
Metodele activ – participative sunt metode care pornesc de la ideea că
învățarea este o activitate personală, care nu poate fi înlocuită cu nimic, iar cel
care învață este considerat managerul propriei învățări, al întregului proces de
învățare. Ele presupun activism, curiozitate lăuntrică, dorința de a observa, a
explica, a explora, a descoperi. Sunt considerate activ – participative acele
metode care mobilizează energiile elevului, care îl ajută să își concentreze
atenția, să-i stârnească curiozitatea.
Metodele activ – participative pun accent pe cunoașterea operațională, pe
învățarea prin acțiune, aduc elevii în contact nemijlocit cu situațiile de viață
reală. Aceste metode au caracter educativ, exemplu: lectura independentă,
dialogul euristic, învățarea prin descoperire.
Metodele constituie elementul esențial al strategiei didactice. Opțiunea
pentru o metodă sau alta este în strânsă relație cu personalitatea profesorului și
gradul de pregătire, predispoziție și stilurile de învățare ale grupului cu care
lucrează.
Între noile orientări din domeniul educațional, se situează și cea privind
dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin folosirea metodelor și tehnicilor activ
– participative noi: brainstorming, tehnica ciorchinelui, metoda mozaic, cubul,
cvintetul, pălăriile gânditoare, etc. ,,A gândi critic” înseamnă a emite judecăți
proprii, a accepta părerile altora, a fi în stare să privești cu simțul răspunderii
greșelile tale și să le poți corecta, a primi ajutorul altora și a-l oferi celor care au
nevoie de el. Gândirea critică îi învață pe elevi să emită și să-și susțină propriile
idei. Satisfacția profesorilor nu constă în a vedea că elevul a reprodus lecția
citită, compunerea sau comentariul dictat ,,cuvânt cu cuvânt”, ci în a-i pune în
evidență ,,talentul” de a își realiza propriul rezumat, propria compunere. Este
necesar să se înțeleagă că în cadrul dezbaterilor, al schimbului de opinii, nu se
critică omul, ci ideea.
Pentru aceasta este nevoie de un demers didactic adecvat, care constă în
parcurgerea a trei etape, aflate în interdependență: evocarea, realizarea sensului,
reflecția. Evocarea face apel la cunoștințele însușite de către elevi despre o temă
sau un anumit subiect. Astfel, se va putea face legătura între ceea ce se știe și ce
se va preda. Corelarea informațiilor știute cu cele noi asigură trăinicia celor din
urmă. Realizarea sensului asigură înțelegerea sensului noilor informații și a
semnificației acestora. Elevii pot citi un text, pot schimba păreri în grup, pentru
a participa activ la învățare. Este etapa întrebărilor profesor-elev, elev-profesor,
elev-elev. Reflecția integrează noile cunoștințe în sistemul celor vechi,
asigurând legătura între ele și dând posibilitatea expunerii libere a ,,noului”
aflat. Această etapă îi ajută pe elevi să pătrundă în esența faptelor și ne dă o
imagine clară asupra reușitei totale, parțiale sau a eșecului activității desfășurate
la clasă.
Noua modalitate de desfășurare a activității didactice asigură o mai bună
corelare gândire-învățare. Lucrul pe grupe sau perechi ar putea presupune
activizarea nu doar a unor elevi, ci a tuturor competențelor grupului.
Folosirea sistematică a metodelor moderne, presupune desfășurarea unor relații
de comunicare eficientă și constructivă în cadrul cărora, elevii să obțină
beneficii în planurile cognitiv, afectiv-motivațional, atitudinal, social și practic
aplicativ. Folosirea metodelor moderne de predare-învățare-evaluare nu
înseamnă a renunța la metodele tradiționale ci a le actualiza pe acestea cu
mijloace moderne.
Metoda brainstorming înseamnă formularea a cât mai multor idei – oricât de
fantastice ar părea – ca răspuns la o situație enunțată, după principiul cantitatea
generează calitatea. Obiectivul fundamental constă în exprimarea liberă a
opiniilor elevilor așa cum vin ele în mintea lor, indiferent dacă acestea conduc
sau nu la rezolvarea problemei.
Alegerea sarcinii de lucru se face prin solicitarea exprimării într-un mod cât mai
rapid a tuturor ideilor legate de rezolvarea problemei. Înregistrarea pe tablă și
regruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, etc. Selectarea și ordonarea
ideilor care conduc la rezolvarea problemei.
Are o serie de avantaje:
 Participarea activă a tuturor participanților;
 Dezvoltarea capacității de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua
decizii privind alegerea soluției optime;
 Exprimarea personalității;
 Exersarea creativității și a unor atitudini deschise la nivelul grupului;
 Dezvoltarea relațiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor fiecăruia;
 Realizarea unei ambianțe relaxante.
Metoda pălăriilor gânditoare este un joc în sine.
Copiii se împart în șase grupe – pentru șase pălării. Ei pot juca și câte șase
într-o singură grupă. Împărțirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru
succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat,
iar pălăriile să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi. Ca material vor fi
folosite 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben,
verde, albastru și negru și un anumit rol. Bineînțeles, că rolurile se pot inversa,
participanții fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care
îl joacă. Pălăria albastră este liderul, conduce activitatea. Este pălăria
responsabilă de controlul discuțiilor, supraveghează și dirijează bunul mers al
activității. Albastrul este rece, culoarea cerului care e deasupra tuturor,
atotvăzător și atotcunoscător. Pălăria albă este povestitorul, cel care redă pe
scurt conținutul textului, exact cum s-a întâmplat acțiunea, este neutru,
informează. 97 Pălăria roșie își exprimă emoțiile, sentimentele, supărarea, nu se
justifică – spune ce simte. Lasă frâu liber imaginației și sentimentelor; este
impulsivă; poate exprima și supărare sau furie; reprezintă o bogată paletă a
stărilor afective. Pălăria neagră este criticul, reprezintă aspectele negative ale
întâmplărilor, emite doar judecăți negative, identifică greșeli, exprimă prudența,
grija, avertismentul, judecata. Oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră
asupra situației în discuție. Reprezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste.
Pălăria verde este gânditorul, care oferă soluții alternative, idei noi, stimulând
gândirea critică; este simbolul fertilității, al producției de idei inovatoare.
Pălăria galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, pe un
fundament logic, explorează optimist posibilitățile. Oferă o perspectivă pozitivă
și constructivă asupra situației; culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui,
strălucirea, optimismul. Participanții trebuie să cunoască foarte bine
semnificația fiecărei culori și să-și reprezinte fiecare pălărie, gândind din
perspectiva ei. Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: pălăria albă –
pălăria roșie; pălăria neagră – pălăria galbenă; pălăria verde – pălăria albastră.
Folosirea acestor metode de predare-învățare-evaluare pentru dezvoltarea
gândirii critice a elevilor conduce la formarea unei motivații intrinseci, ce
rămâne dezideratul tuturor dascălilor. Folosirea competiției, în acest sens, nu
mai este metoda de selecție, în multe situații generând efectul invers și asigură
un climat afectiv – pozitiv, care induce majorității elevilor rezultate mai bune.
În momentul în care devenim cadre didactice, suntem direct responsabili de
educarea și dezvoltarea elevilor, cărora le vom fi educatori. În acest proces,
avem un rol important deoarece de noi, de comportamentul nostru, dar mai ales
de metodele pe care le aplicăm depinde dezvoltarea și implicarea elevilor în
procesul instructiv – educativ.
CONCLUZII
În opoziție cu metodologia tradițională, pentru care elevul rămâne mai mult un
auditoriu sau un simplu spectator, gata sa recepteze pasiv ceea ce i se transmite
ori i se demonstrează, metodele active au tendința să facă din acesta un actor, un
participant activ în procesul învățării, pregătit să-și însușească cunoștințele pe
calea activității proprii, a unei angajări optime a gândirii, a mobilizării tuturor
funcțiilor intelectuale și energiilor emoțional – motivaționale în raport cu
sarcina de învățare dată.
Bibliografie:
 Cristea, Sorin, „Metodologia instruirii în cadrul procesului de învățământ-
Metode și tehnici didactice” , (2018), DPH, București.
 Oprea, Crenguța ,„ Strategii didactice interactive”(2007), Editura
didactică și pedagogică, București ;