METODE ALE GÂNDIRII CRITICE

PREMISE ÎN DEZVOLTAREA PROCESULUI

INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIŢĂ ŞI ȘCOALĂ
Motto „Gândeşte liber!”

Când vorbim despre gândirea critică, vorbim despre arta de a găsi soluţii neaşteptate la problemele
pe care toţi ceilalţi le consideră imposibil de rezolvat, vorbim despre abilitatea de a gândi liber
atunci când ceilalţi rămân ancoraţi în pasivitate.În cele ce urmează, vom trata metode didactice
aplicate în contextul gândirii critice. Termenul „gândire critică” trimite către anumite abilităţi
precum înţelegerea clară a raţionamentelor, constructivitatea, gândirea flexibilă, schimbarea.
Gândirea critică se reflectă într-un mod de abordare şi rezolvare a problemelor bazate pe argumente
convingătoare, logice şi raţionale ce presupun verificarea, evaluarea şi alegerea răspunsului potrivit
pentru o sarcină dată şi respingerea argumentată a celorlalte variante de soluţii. În acelaşi timp,
gândirea critică se manifestă prin deprinderea de a interacţiona cu informaţia în mod activ, este un
produs de profunzime al antrenamentului gândirii şi are la bază reactualizarea cunoştinţelor,
observarea relaţiilor cauză-efect, extragarea ideilor din exemple, susţinerea ideilor cu exemple şi
evaluarea informaţiilor în funcţie de valoarea de adevăr, de utilitate de efecte pozitive sau negative.
Eficienţa unei metode depinde de modul în care declanşează la copilul preşcolar şi şcolar mic actele
de învăţare şi gândire prin acţiune, specifice unei etape de formare.
Astfel, se impune reconsiderarea metodelor la nivelul activităţilor din învăţământul preşcolar şi
primar şi folosirea acelora ce pun accentul pe formarea de deprinderi şi dobândire de abilităţi prin
acţiuni. În cadrul gândirii critice, metoda nu are valoare în sine, ci o dobândeşte prin eficienţa
activităţii în care este angrenată, prin modul cum ea este aplicată atât de către educatoare cât şi de
către învăţătoare. Ea este inclusă într-o strategie didactică, adică într-un ansamblu de metode care se
completează, se compensează şi devin un demers coerent în educare si instruire.
Munca la grupă şi la clasă trebuie proiectată şi desfăşurată astfel încât să genereze un climat de
încredere care să determine în rândul elevilor rezolvarea eficientă a problemelor în urma
investigaţiei temeinice a dezbaterilor autentice şi a găsirii răspunsului adecvat. Consecutiv cu
obişnuirea elevilor de a lucra în acest mod, aceştia vor dobândi deprinderi valoroase de gândire
critică şi de învăţare eficientă şi autentică.
Progresul realizat de preşcolarii şi şcolarii mici prin formarea capacităţii de a gândi creativ,
constructiv, eficient şi critic priveşte anumiţi paşi. Se reactualizează trecerea de la reacţii personale
la idei susţinute public, argumentate convingător, de la respectul pentru ideile altora la încrederea în
sine, de la intuitiv la logic şi de la o singură perspectivă în abordarea unei probleme , la mai multe.
Dezvoltarea într-un cadru adecvat a gândirii critice presupune trei etape.
Evocarea
Prima fază se numeşte faza evocării, în care deseori li se cere elevilor să facă brainstorming şi să
alcătuiască liste cu ceea ce ştiu sau cred că ştiu, ca punct de plecare.
În această primă fază se realizează mai multe activităţi cognitive importante. Întâi, elevii sunt
implicaţi activ în încercarea de a-şi aminti ce ştiu despre un subiect. Aceasta îi obligă să-şi
examineze propriile cunoştinţe şi să înceapă să se gândescă la subiectul pe care îl vor examina în
detaliu. Importanţa acestei implicări iniţiale va deveni mai clară odată cu descrierea celorlalte două
faze.
Al doilea scop al fazei de evocare este de a-l activa pe cel care învaţă. Învaţarea este un proces
activ si nu unul pasiv. Pentru ca înţelegerea critică, de durată, să aibă loc, elevii trebuie implicaţi
activ în procesul de învăţare. Prin implicare activă se înţelege că elevii devin conştienţi de propria
lor gândire şi îşi folosesc limbajul propriu. Ei trebuie să-şi exprime cunoştinţele scriind şi/sau
vorbind. În felul acesta, cunoştinţele fiecăruia sunt conştientizate şi este scoasă la
suprafaţă‚ ’’schema’’preexistentă în gândirea fiecăruia în legătură cu un anumit subiect sau idee.
Formulând acestă schemă în mod conştient, elevul poate să coreleze mai bine informaţiile noi cu
ceea ce ştia deja deoarece contextul necesar pentru înţelegere a devenit evident.
Realizarea sensului
A doua fază a cadrului pentru gândire şi învăţare este realizarea sensului. Aceasta este faza în
care cel care învaţă vine în contact cu noile informaţii sau idei. Acest contact poate lua forma
lecturii unui text, ca în exemplul nostru, a vizionării unui film, sau a efectuării unui experiment.
Aceasta este şi faza de învăţare în care profesorul are influenţa cea mai redusă asupra elevului care
trebuie să-şi menţină implicarea activă în învăţare în mod independent.
Reflecţia
A treia fază a cadrului este faza reflecţiei. Adesea, uitată în predare, ea este la fel de importantă
ca şi celelalte. În această etapă elevii îşi consolidează cunoştinţele noi şi îşi restructureză activ
schema pentru a include în ea noi concepte. Aceasta este faza în care elevii îşi însuşesc cu adevărat
cunoştinţele noi. Tot aici se urmaresc căteva lucruri esenţiale. Întâi, se aşteaptă ca elevii să înceapă
să exprime în propriile lor cuvinte ideile şi informaţiile întâlnite. Acest lucru este necesar pentru
construirea unor scheme noi
Al doilea scop al acestei faze este de a genera un schimb de idei sănătos între elevi, prin care să
le dezvoltăm vocabularul şi capaciatatea de exprimare, precum şi să le expunem diverse scheme pe
care ei să le analizeze în timp ce şi le construiesc pe ale lor. Permiţând discuţiile în etapa de
reflecţie, elevii se confruntă cu o varietate de modele de gândire. Expunerea la multiple moduri de
integrare a informaţiilor noi în acest moment are ca efect construirea unor scheme mai flexibile,
care pot fi aplicate mai bine în practică. Presupunând relaţionarea între copii, metodele pentru
dezvoltarea gândirii critice pot facilita: îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare; creşterea
capacităţilor de înţelegere; transferul de informaţii. Pentru a pune în practică aceste metode, am ales
sa facem o punte de legătură între grădiniţă şi şcoală, între activităţile desfăşurate la grupă şi
respectiv la clasă. Am ales o temă comună şi accesibilă copiilor, care pune accentul şi pe
sensibilitate şi anume: „Iarna”.
În cadrul activităţilor de Educare a limbajului la grădiniţă, grupa pregătitoare,s-au abordat
următoarele metode specifice gândirii critice, având ca suport poezia: „ La săniuş”de Virgil
Carianopol: în etapa de evocare s-a folosit metoda „Termeni cheie” care constă într-un număr de
trei cuvinte (imagini). Aceste cuvinte sau imagini (săniuţă, copii, fulgi ) trebuie să fie relevante
pentru copii, stârnind interesul pentru poezia care urmează să fie studiată. Pe baza acestor imagini ei
vor alcătui texte scurte care vor fi evaluate din perspectiva prezenţei termenilor cheie şi a relaţiilor
în care aceştia au fost puşi. Această metodă vizează următoarea etapă a lecţiei: „realizarea
sensului” fază în care cel care învaţă vine în contact cu noile informaţii. În realizarea acestei etape
s-a folosit metoda „Predicţiei” care constă în anunţarea titlului :„La săniuş”,- autorul poeziei ,
Virgil Carianopol,- familiarizarea cu scopul urmărit, -lectura model a poeziei pe baza imaginii
prezentate pe calculator, - explicarea conţinutului de idei şi a expresiilor noi din poezie, -recitarea
poeziei model. Memorarea poeziei se va face pe unităţi logice: -se repetă prima strofă cu doi-trei
copii, trecem la următoarea strofă care va fi repetată împreună cu prima strofă (acest procedeu este
pentru fixarea în memorie a fragmentelor, logic, în succesiunea lor ).A treia etapă „Reflecţia ”-
elevii îşi expun ideile cu propriile lor cuvinte. Specific acestei etape, una dintre metode ar fi
„Scheletul de recenzie” care constă într-o modalitate de esenţializare gradată a conţinutului
informaţional: - spuneţi într-o propoziţie conţinutul esenţial al textului: „Iarna ninge frumos”;
sugeraţi textul poeziei printr-o expresie relevantă: „bucuriile iernii”; exprimaţi esenţa acestui
conţinut prinr-un cuvânt:„ Iarna”; redaţi printr-un desen conţinutul textului ; asociaţi conţinutului o
culoare „ alb”. Pentru ca însuşirea cunoştinţelor să fie eficientă aceste metode îşi au continuitate în
ciclul primar. În cadrul orei de Limba romană, clasa a III-a, pentru predarea textului: „Iarna”-
N.Labiş, în etapa de evocare, anunţarea titlului nou şi a obiectivelor urmărite, a pornit de la o
ghicitoare:”-Cine vine de la munte/ Cu steluţe albe-n frunte?” ( Iarna) , atenţia copiilor fiind
îndreptată apoi spre realizarea a cât mai multor asociaţii pornind de la acest cuvânt ( metoda
brainstorming). Iarna – zăpadă, frig, fulgi, săniuţă, promoroacă, gheaţă, sărbători, Moş Crăciun,
etc.Se citeşte textul model şi se face analiza sumară a acestuia pe bază de întrebări:”- De ce este
intitulată poezia astfel ?”/ -„Câte strofe are poezia?” -„Cum sunt satele?”etc.Trecerea spre etapa
realizarea sensului se va face utilizând metoda cubului; în acest sens, copiii vor fi împărţiţi pe
grupe, fiecare având cate o cerinţă.Descrie în două trei enunţuri anotimpul iarna folosind trei
adjective : „ În anotimpul iarna cade zăpadă deasă. Pomii încarcă podoabe moi, iar satele parcă
sunt adormite. Doamna iarnă trece în caleşti de vijelii.Compară –anotimpul iarna cu un alt anotimp
(primăvara).Asociază substantivelor : podoabe, fum, sate, calesti, trei adjective potrivite;podoabe-
aurii, moi, strălucitoare; fum-cald, amărui, înecăcios; sate-adormite, întinse, frumoase; caleşti-
poleite, mari,vijelioase.Analizează gramatical substantivele: podoabe, câine,zăpezi ; podoabe-
substantiv comun, numărul plural; câine- substantiv comun, numărul singular,zăpezi -substantiv
comun, numărul singular;Aplică următoarelor propoziţii semnele de punctuaţie potrivite :
(-)Bună ziua (,)Crăiasa Zăpezii(!)
(-)Bună ziua (,) copil frumos(!)
(-)Pot să te însoţesc (?)
(-) Mi-e frică că vei muri de frig (.)
Argumentează de ce îţi place anotimpul iarna! Mie îmi place iarna deoarece este anotimpul
fulgilor de nea, ies cu sania, fac oameni de zăpadă....
A treia etapă care presupune reflecţia se va realiza prin metoda cvintetului, metodă prin care se
solicită capacitatea elevului de a rezuma şi sintetiza informaţii, idei şi convingeri în exprimări
concise, care arată reflecţiile personale asupra subiectului.
Iarna /albă,friguroasă- ningând, îngheţând, viscolind / Doamna iarnă trece în goană./ Crăiasă
În concluzie, avem nevoie de metode care să ne ajute să gândim liber, care să ne scoată la iveală
creativitatea, ingeniozitatea si curajul de a ne pune în aplicare ideile şi de a le permite să se
dezvolte, dorinţa de a schimba ceva.Tocmai de aceea, trebuie să aplicăm de timpuriu aceste metode
care dezvoltă capacităţi cognitive superioare, să deprindem copilul de mic să devină constructiv în
elaborarea de soluţii, să fie mereu în căutarea de idei şi perspective noi, să amâne atitudinea critică,
adică să fie deschis noului, să se implice activ în procesul instructiv-educativ şi în dezvoltarea lui
viitoare.

Bibliografie
Dumitru,I.Al.-Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă,Timişoara, 2000;
Bout, Odarca, -Ghid de practică pedagogică pentru elevi şi studenţi,Sighetul Marmaţiei, 2006;
Meyer,G.-De ce şi cum evoluăm, Iaşi, 2000