ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PROIECT PENTRU EVALUAREA FINALĂ

METODE ACTIV - PARTICIPATIVE

Profesor coordonator:
Conf. univ. dr. Maria Lăcătuș

Student: Dumitrache ( Negoiță ) Mariana

Facultatea de Management Agroturistic

Bucureşti
2017

I
 I. Introducere

Transformarea mecanismelor economice, ca şi restructurările profunde ale întregii

vieţi economico-sociale, impun noi exigenţe în abordarea metodicii disciplinelor economice si
sociale. Disciplinele cu caracter economic din învăţământul preuniversitar sunt predate de
persoane care au urmat un învăţământ superior specializat în acest domeniu. Ca atare,
abordarea acestor discipline, atât în învăţământul liceal cât şi în cel universitar trebuie să aibă
în vedere mai multe „coordonate esenţiale”
- să ţină seama de necesităţile ştiinţifice şi practice ale economiei şi societăţii româneşti;
- să prezinte în mod corect conceptele, mecanismele, legile şi teoriile economice,
precum şi metodele de evaluare a corectitudinii gândirii economice;
- să înfăţişeze varietatea ideilor şi problematicii economice, mecanismele acestora, cu
laturile lor bune şi aspectele lor negative, fără nici un fel de concepţii preconcepute;
- să reprezinte cu cele mai reprezentative şcoli economice contemporane, reliefând ceea
ce este ştiinţific şi ceea ce nu este, în conţinutul intereselor lor.
Ca și profesor când predam aceste discipline trebuie să-ne formăm capacitatea de a
explica într-un limbaj adecvat noţiunile şi conceptele economice şi să folosim în expunere un
instrumentar analitic cât mai adecvat şi sugestiv. Reuşita în această direcţie va fi determinată
atât de calităţile pedagogice cât şi de gradul de documentare şi pregătire profesională.
Utilizarea metodelor active, antrenante, va contribui la realizarea unui învăţământ formativ,
depăşindu-se astfel faza învăţământului informativ. Numai astfel fiecare clasă sau sală de curs
va deveni locul de formare a unor adevăraţi cetăţeni.
În timp ce principiile didactice reprezintă idei de orientare a profesorilor în desfăşurarea
acţiunii de predare-învăţare, cerinţe care trebuie respectate pentru obţinerea unor rezultate
pozitive, metodele de învăţământ ţin de latura executivă a activităţii.
Metoda de învăţământ este „o cale eficientă de organizare şi conducere a învăţării, un mod
comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar eforturile profesorului şi ale elevilor săi”
Ansamblul de metode utilizate constituie metodologia activităţii didactice.
Există o mare varietate de clasificări ale metodelor de învăţământ, ceea ce atestă
diversitatea de concepţii, puncte de vedere şi criterii adoptate de autori.
O clasificare a metodelor de învăţământ care şi-a dovedit valoarea operaţională îi aparţine lui
loan Cerghit, care le ordonează astfel:
A. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor:
• Metode de comunicare orală, dintre care unele pot fi: o expozitive: povestirea, descrierea,
explicarea. instructajul ele.; o conversative (dialogale): conversaţia, conversaţia euristică,
discuţia colectivă, problematizarea);
• Metode de comunicare bazată pe lectura textului scris (munca cu manualul, lectura
explicativă, lectura independenţă etc.);
B. Metode de explorare a realităţii:
• Metode de explorare directă (nemijlocită} a obiectelor şi fenomenelor, observarea
sistematică şi independentă, efectuarea de experienţe şi experimente, studiul de caz ele.;
• Metode de explorare prin intermediul substitutelor realităţii: demonstraţia cu ajutorul
imaginilor, graficelor, proiecţiilor fixe şi dinamice, înregistrărilor magnetice, modelelor,
machetelor etc.
C. Metode bazate pe acţiune pot fi: reale (exerciţiul, studiul de caz, metoda proiectelor) şi
simulative în care se includ: jocurile didactice şi jocurile simulative (ex.: jocul de rol, jocul de
arbitraj, jocul de competiţie, jocul de decizie, învăţarea dramatizată), iar în categoria
metodelor de comunicare se includ şi metode noi, de stimulare a creativităţii: Brainstorming,
Phillips 66.
Obiectivul metodelor active este acela de a forma obişnuinţe pentru acţiune.

II
Aceasta ar putea însemna construcţia cunoştinţelor de către subiectul cunoaşterii însuşi,
libertatea de a experimenta, de a greşi, de a acţiona sunt garantate. Rolul elevilor este de a-şi
îmbunătăţi cunoştinţele, iar al formatorului de a-i ajuta să se transforme. Elevul are întâietate
asupra cunoştinţelor, activitatea auto-educativă fiind fundamentul acestor metode.
Metodele active au cunoscut şi cunosc un succes deosebit în pedagogie, dând naştere la
numeroase aplicaţii cu un potenţial deosebit. Primii pedagogi care au susţinut introducerea
acestora în educaţie au fost: Maria Montessori, medic italian (1870-1952), ale cărei lucrări
asupra Auto-educaţiei în şcoală au avut ecou intrenaţional; Ovide Delcroly medic belgian
(1871-1932), căruia i se datorează numeroase jocuri educative; Eduard Claparede, biolog şi
psiholog elveţian (1873-1940), fondatorul Institutului J.J.Rouseau din Geneva; Roger
Cousinet institutor francez (1881-1973), fondatorul Şcolii noi franceze, directorul revistei
Noua educaţie. Tuturor acestora, dar şi multora care le-au
urmat, li se datorează accentul pe activitatea şi interesele elevilor, libertatea lor de a participa
la procesul educativ, activitatea liberă pe grupuri, rolul formatorului de mediator, de a susţine
educarea pentru viaţă prin viaţă, adică prin acţiune, imitaţie, descoperire, experimentare
Prin metodele active înţelegem orice situaţie în care elevii sunt puşi în situaţia de subiecţi
activi al formării, co-participanţi la acţiunile educative. A activiza înseamnă deci a mobiliza, a
angaja intens forţele psihice ale cunoaşterii elevilor pentru a obţine în procesul didactic
performanţe maxime însoţite constant de efecte instructiv-educative optimale în toate
componentele personalităţii
În cadrul metodelor active obiectivul principal îl constituie valorificarea potenţialului
intelectual al elevilor, capacitatea lor de a vibra în faţa lumii şi a valorilor ei. De aceea
stimularea gândirii critice este scopul primar al acestor procedee didactice .
Gândirea critică are următoarele caracteristici:
- formularea de către fiecare elev a unor păreri proprii, personale, originale, referitor la
problema în discuţie;
- dezbaterea problemelor , ideilor şi soluţiilor de către fiecare elev sau grup;
- alegerea raţională a soluţiei optime din mai multe posibile;
- rezolvare a de probleme în timp optim şi eficient.
Ea este asociată cu gândirea de tip superior şi reprezintă o modalitate de învăţare
eficientă, cu rol esenţial în dezvoltarea personalităţii elevilor. Dezvoltarea sa presupune
îndeplinirea unor condiţii favorabile. Acestea sunt:
- crearea unor situaţii de învăţare pentru a se exersa procesul gândirii critice;
- încurajarea capacităţii de reflectare, a independenţei în gândire;
- acceptarea diversităţii de opinii;
- învăţarea prin colaborare şi cooperare;
- încurajarea exprimării ideilor proprii, fără riscul de a fi ridiculizaţi;
- încrederea în capacitatea fiecărui elev de a gândi critic;
- aprecierea pozitivă a gândirii critice.
Stimularea gândirii critice presupune aşadar instituirea unui dialog autentic între
actorii participanţi la actul educaţional, elev-profesor sau elev-elev. Dialogul va avea drept
scop descoperirea adevărului de către elevii înşişi, fie prin strategii conversaţionale euristice,
fie prin studiu şi experimentare individuală fie prin dezbatere colectivă. În cadrul metodelor
active nu există limite ale imaginaţiei şi creativităţii educatorului în descoperirea celor mai
eficiente procedee de activizare a elevilor, cu efecte pozitive atât asupra elevilor cât şi asupra
educatorului însuşi.

III
 II. Metode de comunicare orală
II.1. Metodele expozitive

Metodele expozitive (de comunicare orală) se enumera printre metodele de învăţământ

cu cea mai îndelungată utilizare. Expunerea sistematică se foloseşte sub următoarele forme:
Povestirea - constă în nararea unor fapte, prin relatarea sau descrierea lor fără
explicarea cauzelor. Spre exemplu, se poate recurge la această metodă, relatând aspecte
concrete care s-au derulat în cadrul economiei centralizat-planificate existente în România
până în decembrie 1989. Povestirile trebuie sa trezească trăiri emotive şi atitudini de
respingere din partea elevilor care pot fi implicaţi prin relatarea unor aspecte negative trăite în
acele vremuri în familie sau societate. Profesorul poate fi ajutat în expunerea sa de materiale
vizuale, care pot stimula receptarea şi perceperea fenomenelor relatate.
Descrierea - este o formă de expunere, care prin prezentarea de trăsături şi detalii poate
evidenţia aspectele fizice ale unui obiect sau, proces. Spre exemplu la tema „Poluarea"
aparţinând de unitatea de conţinut ..Problemele globale ale economiei mondiale" din cadrul
disciplinei „Economie", se poate face o descriere a detaliilor ce caracterizează efectul de seră
şi consecinţele acestuia asupra mediului. Se pot folosi în acest sens scheme explicative.
Procedeul poate fi folosit şi în descrierea caracteristicilor mărfurilor.
Explicaţia - constă în clarificarea; justificarea unui fenomen prin cauzele şi legităţile
care l-au determinat. Este o formă de expunere care se aplică în toate strategiile de predare.
în funcţie de raţionamentul utilizat se disting nenumărate tipuri de explicaţii: deductibilă,
analogică, inductivă, explicația prin mecanism, explicația normativă, procedurală și
teleologică.

IV
 II.2. Metodele conversative

2.1.Conversaţia euristică
Scop: Profesorul ajută elevii să-şi folosească cunoştinţele anterioare (experienţa
anterioară, preconceptele din limbajul comun, intuiţia, cunoştinţele generale, bunul simţ
comun), pentru a descoperi noi cunoştinţe pe baza unor reconstrucţii mentale. Aceasta este
metoda dialogului socratic, sau maieutica socratică, prin care printr-o conducere minuţioasă a
conversaţiei de către profesor elevii ajung la formularea ideilor care ar fi putut fi expuse direct
de către profesor. Socrate denumea acest tip de dialog arta moşirii spiritelor.
Condiţiile dialogului socratic:
- de a oferi elevilor mai multă libertate de expresie, iniţiativă, căutare şi descoperire;
- de a oferi elevilor posibilitatea de a-şi manifesta inteligenţa productivă, spontaneitatea
şi curiozitatea;
- de a solicita schimbul de informaţii şi spiritul critic;
- de a asigura participarea efectivă a elevilor la toate fazele elaborării cunoştinţelor;
- de a solicita manifestarea operaţiilor fundamentale ale gândirii (analiza, sinteza,
comparaţia, abstractizarea, generalizarea);
- de a lăsa spaţiu elevilor pentru reflectare şi elaborare de raţionamente;
- de a permite elevilor de a pune la rândul lor întrebări colegilor sau profesorului;
- de a antrena toţi elevii în soluţionarea problemei expuse, în ordonarea ideilor în
alegerea diferitelor răspunsuri posibile.
Limitele metodei:
- comportamentul dominant al profesorului poate inhiba comportamentul activ,
iniţiativa şi spiritul de colaborare al elevilor;
- dacă profesorul cere elevilor la modul autoritar să execute anumite directive nu ne mai
aflăm în cadrul dialogului socratic, ci al unui pseudodialog, iar producrea
cunoştinţelor prin acţiune liber conştientă a elevilor nu mai are loc.
Tipuri de întrebări:
- întrebări limitate sau închise - sunt acelea care nu permit decât un singur răspuns
valabil, o singură judecată, comparaţie sau decizie; acestea permit profesorului să
dirijeze strâns iniţiativa cercetării, să constrângă elevii să caute răspunsul aşteptat,
restrâng opţiunile elevilor, diversitatea căutărilor, alegerilor, scopul este trasat de
profesor, iar elevii nu au nici iniţiative nici responsabilităţi;
- întrebări cuprinzătoare sau deschise – sunt acelea la care se poate răspunde printr-o
alegere din multiple idei, variante sau interese; acestea încurajează iniţiativa elevului,
clarificarea şi ordonarea propriilor cunoştinţe şi sentimente, profesorul aşteaptă
răspunsuri personale, provoacă gândirea critică şi elaborarea personală a judecăţilor,
ansamblului de cunoştinţe, criticarea şi evaluarea propriei activităţi şi a colegilor,
alegerea dintr-o multitudine de variante, soluţii, tehnici posibile, dezvoltarea
discernământului şi a gândirii active;
- întrebări stimulative – sunt acelea care stimulează căutarea răspunsului de către elevi,
exprimarea amplă şi clară a gândirii lor;, fără o delimitare a gândirii pe o anumită
direcţie.
Tipurile de conversaţii în funcţie de tipul de întrebări :
- conversaţia prin întrebări închise;
- conversaţia prin întrebări deschise;
- conversaţia prin întrebări stimulatorii şi exploratorii.
Tipuri de conversaţie după scopul didactic dominant:
- conversaţie de comunicare;
- conversaţie de repetare şi sistematizare;
- conversaţie de verificare şi apreciere;
- conversaţie de fixare şi consolidare;
V
 - conversaţie introductivă;
- conversaţie finală.
Cum poate fi îmbunătăţită metoda:
- printr-o mai mare libertate şi iniţiativă lăsată elevilor;
- prin preponderenţa întrebărilor deschise şi stimulatorii;
- prin stimularea colaborării între elevi;
- prin favorizarea spiritului critic al elevilor;
- prin favorizarea exprimării unei diversităţi de opinii;
- prin acordarea timpului necesar gândirii şi alegerii răspunsurilor sau soluţiilor;
- prin acordarea libertăţii elevilor de a-şi completa sau reformula propriul răspuns.
Model operaţional: predarea unităţii de învăţare Costul pe termen lung, prin metoda
conversaţiei. Secvenţa de instruire se va desfăşura în felul următor:

Întrebarea profesorului Răspunsul elevilor

- Care este diferenţa dintre perioada scurtă şi
cea lungă de producţie?
- Pe termen scurt volumul producţiei
poate varia prin variaţia unui singur
factor de producţie, de regula munca, în timp
ce pe termen lung variază toţi
factorii de producţie, munca şi capitalul.

- Puteţi clasifica factorii de producţie având - Factorii de producţie vor fi pe termen

în vedere această caracteristică? scurt ficşi şi variabili, iar pe termen
lung vor fi toţi variabili.

- Pornind de la această idee cum va fi costul - Costul pe termen scurt va fi

în cele două perioade? CT=CV+CF, iar cel pe termen lung va
fi CT=CV.

- Cum sau în funcţie de ce variază costul - În funcţie de volumul producţiei, deci

variabil? CV=f(Q); în aceste condiţii
CTts=f(Q)+CF, iar CTtl=f(Q).

- Puteţi aprecia dacă există vreo deosebire
între cele două funcţii ale costului?
- Care este scopul producătorului raţional?
- Pe termen lung costul este mai mare.
(răspuns incorect)
- Pe termen lung variaţia producţiei are
loc prin variaţia ambilor factori de
producţie.
- de a-şi maximiza producţia pornind de la
resursele disponibile;
-de a-şi minimiza costurile pentru a
obţine un volum de producţie dat;
-să obţină producţia optimă.

- Deci pe termen lung cum va proceda - Va urmări ajustarea factorilor de

producătorul în ceea ce priveşte variaţia
factorilor de producţie?
- Deci ce puteţi spune despre volumul
producţiei de pe termen lung?
VI
producţie în aşa fel încât să obţină
producţia optimă.
- Va atinge echilibrul prin combinarea
optimală a factorilor de producţie.
- este volumul optim deoarece se obţine prin
combinaţia optimală a factorilor de producţie;
- se obţine prin îndeplinirea condiţiei de
optim a producătorului PmL/PL=PmK/Pk.
- În aceste condiţii ce consideraţi că este
costul acestei combinaţii factoriale, sau al
acestui volum al producţiei?
- Costul pe termen lung va fi costul
minim al unui volum dat al producţiei,
deoarece reprezintă cheltuielile cu
achiziţionarea perechii factoriale
optimale.

- Deci care va fi diferenţa dintre costul pe -Pe termen scurt producătorul utilizează
termen scurt şi cele pe termen lung? factorii de producţie aşa cum poate, în timp
ce pe termen lung urmăreşte optimul adică
minimizarea costurilor.

-Dacă costul total este costul minim al unui - Costul minim pe unitate de produs.
volum dat al producţiei, atunci costul mediu CTMetl=f(Q)/Q
pe termen lung ce este?

În continuare profesorul apreciază laudativ Se creează posibilitatea de a aplica noile

răspunsurile elevilor şi dă definiţia costului cunoştinţe prin aplicaţii. Elevii ies la tablă
mediu pe termen lung, reprezintă grafic curba pentru a rezolva o problemă cu determinarea
şi prezintă conceptul nou de economii de unui cost pe termen lung.
scară
şi de randamente de scară, făcând legătura
dintre costul mediu şi cel marginal pe termen
lung.

După cum se poate observa profesorul se bazează pe cunoştinţe anterior dobândite ale
elevilor, referitoare la costul pe termen lung şi la echilibrul producătorului. Însă nu totdeauna
acest lucru este posibil, deoarece anumite unităţi de învăţare sunt cu totul noi şi nu se bazează
pe unităţile predate anterior. Însă în cadrul unor unităţi de învăţare mai lungi, când materia
este structurată logic, şi ideile se înlănţuie una din alta, profesorul va avea posibilitatea să
poarte astfel de dialoguri cu elevii pentru a-i determina să formuleze singuri anumite
cunoştinţe.

2.2.Problematizarea
Scop: Are în vedere crearea unei situaţii problemă (situaţie conflictuală, contradictorie, ce
rezultă din punerea faţă în faţă a două realităţi incompatibile între ele) cu scopul de a pune
elevii în situaţia de a alege soluţii pentru rezolvarea ei.
Problema didactică se caracterizează prin:
- reprezintă pentru elevi o dificultate cognitivă care necesită efort de gândire pentru a fi
depăşită;
- trezeşte interesul, mobilizează la efort, declanşează dorinţa de a cunoaşte;
- golul din cunoştinţele elevilor va fi umplut prin rezolvarea ei;
- efortul elevilor va viza depăşirea zonei de necunoscut prin descoperirea de cunoştinţe
şi procedee de acţiune;
- soluţionarea problemei se bazează pe cunoştinţe şi deprinderi dobândite anterior.
Etapele metodei:
- profesorul organizează situaţia problemă, prezintă datele problemei, dă sugestii
metodologice, acordă ajutor în rezolvarea ei;
- elevii recurg la cunoştinţele anterioare (concepte, legi, principii, termeni de legătură,
de comparaţie) pentru rezolvarea problemei;
- se pun întrebări, se caută soluţii cu privire la necunoscută;
- se propun soluţii; se compară rezultatele;
VII
 - profesorul asigură ajutor în evaluarea soluţiei, consolidează procesul de sistematizare
şi fixare a cunoştinţelor.
Avantajele metodei:
- elevii sunt puşi în faţa unei provocări, au parte de noutate şi surpriză, sunt confruntaţi
cu necesitatea de a rezolva independent o problemă;
- pune elevii într-o situaţie reală de căutare, de cercetare, de implicare în rezolvare;
- captează cu uşurinţă atenţia, curiozitatea elevilor;
- dezvoltă schemele gândirii active, consolidează structurile cognitive ale elevilor;
- antrenează aptitudinile creatoare ale elevilor;
- contribuie la formarea unui stil activ de învăţare şi independent de gândire;
- stimulează memorarea facilă, deoarece cunoştinţele dobândite independent sunt
reţinute mai uşor;
- asigură creşterea operativităţii cunoştinţelor;
- cultivă autonomia în exprimarea opiniilor şi sentimentelor;
- educaţia contemporană pune în centrul activităţilor didactice rezolvarea problemelor;
din acest motiv problematizarea este considerată un model optim de predare învăţare.
Tipuri de situaţii problemă la disciplina Economie:
- Când este posibil de atins echilibrul producătorului, în ce perioadă de producţie şi de
ce?
- Când sunt egale costurile pe perioada scurtă şi lungă?
- Cât de plauzibil este modelul concurenţei perfecte?
- Cât de necesare sunt monopolurile în viaţa economică?
- Este necesară intervenţia statului în materie de preţuri? Dar în cazul monopolului
privat?
- Cum afectează rata dobânzii decizia de a investi a producătorului? Este ea variabila
dominantă?
- Cum afectează înclinaţia mare pentru importuri venitul şi consumul viitor?
Ca şi în cazul metodei anterioare, nu toate conţinuturile se pretează la asemenea abordare,
după cum există şi situaţii în care elevii nu dispun de abilităţile sau cunoştinţele necesare
rezolvării situaţiilor problemă. De aceea metoda se aplică în combinaţie cu celelalte modalităţi
didactice, cum ar fi dezbaterea, studiul de caz, analiza de text, expunerea, conversaţia etc.

2.3.Descoperirea
Scop: Este tot o metodă de factură euristică, ca şi cele anterioare, în care elevii sunt puşi în
situaţia de a descoperi noi cunoştinţe, prin efort propriu. Descoperirea este strâns legată de
problematizare ele fiind două demersuri complementare: problematizarea pune accentul pe
crearea unei situaţii problemă, în timp ce descoperirea pune accentul pe căutarea şi aflarea
răspunsului.
Descoperirea poate fi:
- independentă – atunci când întreaga responsabilitate aparţine elevilor, profesorul doar
controlează şi supraveghează;
- dirijată – atunci când profesorul coordonează îndeaproape efortul elevilor, oferind
îndrumări, sugestii, puncte de sprijin, soluţii parţiale, adresând întrebări.
Etapele metodei:
- profesorul anunţă subiectul unităţii de învăţare;
- elevii au posibilitatea de a citi, individual, textul;
- elevii sunt invitaţi să identifice ideile principale din text şi să le consemneze într-o fişă
de lectură;
- elevii sunt rugaţi să schematizeze ceea ce au citit despre subiectul în discuţie, să
identifice faptele, legăturile logice, factorii de influenţă;
- elevii sunt rugaţi să formuleze concluziile.
Resurse: manual, alte materiale bibliografice, internet.
VIII
Avantajele metodei:
- are un rol formativ deoarece dezvoltă forţele psihice şi calităţile acestora (percepţia,
reprezentarea, memoria, limbajul, voinţa, concentrarea, interesele, aptitudinile);
- stimularea capacităţii de selectare atentă şi critică a argumentelor, informaţiilor şi
datelor; consemnarea sintetică a noilor informaţii;
- stimulează curiozitatea capacitatea de a pune întrebări cu privire la cauzele diferitelor
fapte şi fenomene;
- asigură însuşirea unei modalităţi de studiu individual, prin documentare şi investigare
proprie a unor documente bibliografice;
- stimulează elevii să nu accepte necondiţionat părerile altora, ci să le aprecieze critic şi
să le confrunte propria experienţă şi cunoştinţe;
- formarea şi exprimarea liberă a opiniilor personale.
Cel mai frecvent în disciplinele umane, învăţarea prin descoperire se realizează
prin lectură individuală, ca modalitate de documentare, investigare, cercetare, cu scopul de
îmbogăţirea cunoştinţelor de formare şi dezvoltare a capacităţilor intelectuale. Lectura
independentă trebuie însoţită de elaborarea unor rezumate, conspecte, referate, fişe de lectură,
recenzii etc. Secretul reuşitei lecturii independente constă în reflecţia personală, meditaţia
necesară înţelegerii conţinuturilor noi, a legăturilor dintre concepte, gândirea critică asupra
subiectului, aducerea de completări, observaţii sau aprecieri, argumente
personale.

2.4.Documentarea cu scop precis

Scop: de a-i deprinde pe elevi să citească cu scop precis atunci când folosesc materialul
bibliografic.
Etapele metodei:
- profesorul le dă elevilor un articol scurt sau un text (cu cât mai scurt cu atât mai bine)
privitor la un subiect despre care urmează să discute;
- elevii au posibilitatea de a citi, individual, în grup sau cu voce tare textul;
- elevii sunt invitaţi să identifice factorii, ideea, sau argumentul în favoarea chestiunii
discutate;
- elevii sunt rugaţi să schematizeze ceea ce au citit despre conceptul în discuţie, să
identifice faptele, legăturile, factorii care îl influenţează;
- elevii sunt rugaţi să formuleze concluzia.
Avantajele metodei:
- elevii sunt puşi în situaţia de a căuta corelaţii, argumente, factori în sprijinul problemei
în discuţie;
- elevii sunt familiarizaţi cu documentarea pe un subiect dat, căutarea independentă a
informaţiilor legate de subiectul de interes;
- stimulează elevii să identifice noi variabile sau corelaţii privind subiectul;
- stimulează dorinţa de cunoaştere şi aprofundare a unui subiect.
Exemple de probleme asupra cărora se pot documenta elevii:
- efectele monopolurilor în viaţa economică;
- căile reducerii costurilor de producţie;
- efectele concurenţei;
- consecinţele economice sociale şi politice ale inflaţiei;
- teoria distribuirii şi redistribuirii veniturilor;
- efectele politicii economice asupra comportamentului agenţilor economici.

II 3 .Metode active prin exprimarea personalităţii elevului

IX
3.1.Eseul
Scop: de a-i deprinde pe elevi să-şi exprime liber opiniile cu privire la tema aleasă, fără
pretenţia de a epuiza subiectul; după cum sugerează şi titlul, eseul reprezintă o încercare, prin
care elevii ordonează idei logic, exprimă, explică, anumite opinii, interpretează datele unei
probleme, aduc argumente personale în favoarea unui punct de vedere.
Etapele metodei:
- profesorul le dă elevilor un subiect asupra cărora elevii trebuie să reflecteze;
- elevii au posibilitatea de a integra cunoştinţele dobândite anterior printr-o reflecţie
liberă, personală cu privire la temă;
- elevii sunt invitaţi să organizeze datele în jurul temei şi apoi să formuleze puncte de
vedere originale;
- elevii sunt rugaţi să schematizeze argumentele şi să le exprime în scris, stabilind
planul, eseul fiind intermediar între o simplă expunere de idei şi un studiu riguros în
care sunt aduse pertinent toate ideile;
- elevii sunt rugaţi să redacteze eseul prin respectarea planului şi a ordinii logice de
desfăşurare a subiectului prin introducere, dezvoltare şi concluzii.
Avantajele metodei:
- elevii sunt puşi în situaţia de a căuta corelaţii, argumente, idei legate de subiect;
- elevii se familiarizează cu rigoarea şi coerenţa abordării unei teme, prin evitarea
divagării de la subiect;
- stimulează elevii să identifice puncte de vedere proprii, să le întemeieze prin
argumente, să le lege de subiect, să releve caracterul fecund al noului punct de vedere
în legătură cu faptele sau cu subiectul;
- stimulează creativitatea, originalitatea, dezvoltarea cunoştinţelor şi capacităţilor
intelectuale.

3.2.Dezbaterea
Scop: aprofundarea unei teme prin dezbaterea aspectelor implicate de aceasta. Stimularea
capacităţii de comunicare şi argumentare pe marginea unui subiect dat.
Etapele metodei:
- profesorul anunţă tema pusă în discuţie, dă elevilor materialul de documentare, care
poate fi un articol de ziar, citate dintr-un autor cunoscut, fragment din lecţia din
manual sau dintr-o carte din bibliografia suplimentară;
- dă elevilor timpul necesar pentru a lectura textul;
- invită elevii să alcătuiască o listă cu argumentele pro şi contra subiectului; acest lucru
se poate face frontal, sau pe perechi de elevi, care vor aduce fiecare câte un argument;
- se împarte clasa în două grupe, în funcţie de argumentele care cred că îi avantajează, o
grupă contra şi una pro;
- dacă sunt elevi nedecişi ei pot forma un grup aparte, neutră, care va juca rol de arbitru;
- începe dezbaterea, grupa pro aducând un argument, grupa contra aducând un
contraargument;
- elevii sunt rugaţi să respecte regulile dezbaterii: fiecare are dreptul să ia cuvântul
pentru a-şi exprima opiniile, argumentele oponenţilor sunt ascultate cu atenţie,
membrii fiecărui grup notează argumentele care li s-au părut interesante, membrii
celor două grupuri se pot schimba între ei dacă opiniile oponenţilor li se par mai
corecte;
- profesorul ajută elevii să alcătuiască o lista de argumente pro şi contra şi să facă
sinteza problemei pusă în discuţie.
Avantajele metodei:
- elevii identifică argumentele pro şi contra pe marginea unui subiect;

X
 - învaţă să discute liber, în limbajul disciplinei respective, să aducă argumentele
potrivite pentru o anumită idee;
- participă activ şi atractiv la consolidarea cunoştinţelor;
- cooperează cu grupul din care fac parte;
- metoda stimulează atât gândirea logică dar şi spontaneitatea, originalitatea, gândirea
critică.
Rolul profesorului: de moderator al discuţiei, de supraveghere a respectării regulilor
dezbaterii, de formulare a concluziilor finale, de evaluare a elevilor celor mai activi.
Exemple de probleme asupra cărora se poate dezbate în clasă:
- monopolul, are un rol pozitiv sau negativ în viaţa economică?
- concurenţa are efectele pozitive sau negative?
- inflaţia este un fenomen pozitiv sau negativ în viaţa economică?
- protecţia socială este un rău necesar?
- este necesară intervenţia statului în economie?

3.3.Brainstorming-ul
Scop: una din cele mai răspândite metode de educare a adulţilor, de stimulare a
creativităţii mai ales în domeniul publicitar şi al afacerilor.
Etimologic, termenul provine din engleză (din cuvintele brain = creier şi storm = furtună),
având semnificaţia de furtună în creier, efervescenţă, aflux de idei, stare intensă de
creativitate, asalt de idei.
Etapele metodei:
- se alege tema, se anunţă sarcina de lucru, se împarte clasa pe grupuri de maxim 10
elevi;
- se solicită exprimarea tuturor ideilor, chiar şi a celor mai trăsnite, fără cenzură, prin
fraze scurte, concrete, pentru rezolvarea situaţiei problemă anunţate; producerea de
idei funcţionează după principiul cantitatea generează calitatea;
- nimeni nu are voie să critice, să râdă , să ironizeze ideile celorlalţi; în schimb se pot
prelua, completa, reformula ideile exprimate de ceilalţi, se pot face analogii şi asociaţii
de idei;
- toate ideile sunt notate pe tablă;
- se lasă o pauză de limpezire a gândurilor, de la 15 minute până la data viitoare pentru
ordonarea ideilor până la emiterea ideii finale şi rezolvarea problemei;
- se reiau pe rând toate ideile emise şi se găsesc criterii de grupare a lor, pe categorii,
simboluri, cuvinte cheie;
- grupurile se împart în subgrupuri cu scopul de a evalua ideile emise;
- se selectează ideile originale, sau cele mai aproape de soluţionarea problemei expuse,
se evidenţiază argumentele şi contraargumentele, riscurile legate de alegerea unei
soluţii sau alta;
- se afişează ideile rezultate de la fiecare grup într-o formă cât mai variată şi originală:
cuvinte, propoziţii, colaje, imagini, desene, joc de rol, versuri, pentru a le face
cunoscute celorlalţi;
- se alege soluţia finală pentru problema anunţată.
Rolul profesorului: de catalizator al întregii activităţi, de stimulare a producerii de idei, de
supraveghere a desfăşurării activităţii şi de eliminare a oricăror situaţii inhibante, de
propunere a unui subiect cu adevărat incitant, de finalizare a momentului prin evaluarea
soluţiilor propuse.
Avantajele metodei:
- elevii/studenţii sunt provocaţi să participe activ la producerea de idei;
- se dezvoltă capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai
originale;
- se dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată exprimarea personalităţii;
XI
 - este stimulată participarea tuturor elevilor la activitatea de producere a ideilor, chiar şi
a celor mai timizi;
- este stimulată căutarea soluţiei optime prin alegerea dinmai multe variante posibile.

3.4. Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat

Scop: de reactualizare a cunoştinţelor deprinse anterior, care le vor permite elevilor să
acceadă mai uşor la noile cunoştinţe.
Etapele metodei:
- împărţirea clasei pe perechi şi anunţarea temei;
- elevii sunt rugaţi să facă o listă cu tot ceea ce ştiu despre tema aleasă;
- în timp ce elevii alcătuiesc lista, profesorul face la tablă un tabel cu următoarele
coloane: ştim/credem că ştim, ceea ce vrem să ştim, ceea ce am învăţat;
- elevii spun ceea ce au notat, iar profesorul completează prima coloană;
- folosind aceeaşi metodă elevii vor alcătui o listă de întrebări pe marginea subiectului
abordat, iar profesorul completează coloana a doua a tabelului;
- se citeşte lecţia din manual sau un text legat de subiect prin lectură individuală sau
frontală;
- se revine asupra listei de întrebări şi se răspunde la fiecare din acestea;
- se completează coloana a treia din tabel; unele întrebări ar putea rămâne fără răspuns
sau să apară unele noi, care trebuie consemnate;
- elevii compară ceea ce ştiau despre subiect cu ceea ce au învăţat din noua lecţie
(coloanele 1 şi 3 din tabel);
- se precizează alte surse de informare pentru răspunsul la toate întrebările expuse în
coloana a doua; întrebările din coloana a doua pot fi folosite pentru investigaţii
suplimentare prin muncă individuală şi realizarea unui eseu sau studiu de caz.
Avantajele metodei:
- valorificarea cunoştinţelor deja deprinse ca bază în acumularea celor noi;
- consolidarea cunoştinţelor şi extinderea lor prin formularea de întrebări sau
exprimarea de nelămuriri cu privire la subiect,
- stimularea gândirii critice şi sintetice;
- stimularea sincerităţii, colaborării şi comunicării.
-
3.5 Metoda Phillips 6 6 poate fi considerată o variantă a brainstorming-ului, în care numărul
participanţilor este fixat la 6, iar durata discuţiilor este limitată la 6 minute. Etapele metodei
sunt:
 informarea grupurilor (formate din câte cinci participanţi şi un lider de grup) asupra
problemei ce aşteaptă soluţii de rezolvare;
 discutarea problemei se face în cadru) fiecărui grup, care se retrage şi discută separat,
soluţiile fiind reţinute de liderii grupurilor;
 dezbaterea în plen, este etapa în cadrul căreia fiecare lider de grup îşi prezintă soluţiile
şi punctele de vedere ale echipei respective. Pentru prezentarea şi susţinerea acestora
în plen se recomandă ca liderii grupurilor de discuţie să folosească materiale
ajutătoare: planşe, cărţi, reviste de specialitate etc.
Soluţiile unui grup ajung acum să se confrunte cu soluţiile celorlalte grupuri. Profesorul va
căuta să armonizeze punctele de vedere prezentate, stabilind soluţia optimă şi argumentând
respingerea celorlalte variante.
Exemplu: Tema reuniunii anunţată de profesor este „Căile de rezolvare a problemelor
poluării”.
- Se constituie echipele şi se prezintă modul şi condiţiile de desfăşurare a şedinţei.
- La revenirea celor 3 grupuri, liderii acestora au expus următoarele soluţii:
Grupul 1, axat pe rezolvarea problemelor de poluare a atmosferei:

XII
 - reducerea emisiunilor de noxe (dioxid de sulf. azotaţi, sulfaţi) de către obiectivele
industriale;
- introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la sursă;
- dotarea instalaţiilor tehnologice cu sisteme de măsurare a emisiilor de noxe;
- încetarea activităţii generatoare de poluare;
- îmbunătăţirea performanţelor tehnologice, în scopul
- reducerii emisiilor de noxe.
Grupul 2, axat pe rezolvarea problemelor de poluare a solului, subsolului şi ecosistemelor
terestre:
- monitorizarea calităţii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a tendinţelor de
evoluţie a acesteia;
- elaborarea de reglementări privind sistemele din agricultură şi zootehnie pentru
protejarea calităţii ecosistemelor terestre şi acvatice;
- exercitarea unui permanent control de specialitate pentru lucrările solului;
- respectarea regimului silvic pentru conservarea pădurilor;
- exploatarea raţională a resurselor pădurii;
- refacerea terenurilor afectate şi aducerea lor la parametri naturali:
- interzicerea depozitării în spaţii subterane a pesticidelor şi
- deşeurilor periculoase.
Grupul 3. axat pe rezolvarea problemelor de poluare a aşezărilor umane:
- optimizarea densităţii de locuire, concomitent cu menţinerea si dezvoltarea spaţiilor
verzi;
- interzicerea temporară a accesului anumitor tipuri de autovehicule;
- adoptarea de măsuri obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice cu privire la
întreţinerea mediului ambiant;
- obligativitatea păstrării salubrităţii mediului ambiant;
- aplicarea de programe şi elaborarea de materiale educative privind importanţa
protecţiei mediului;
- din sumele încasate din amenzi contravenţionale să se realizeze programe de protejare
a monumentelor;
- autorităţile teritoriale împreună cu instituţiile de învăţământ să susţină acţiuni de
informare şi publicitate ecologică.
În urma prezentării de către liderii de grup a acestor soluţii, profesorul conchide prin
dezbatere colectivă, soluţiile ce privesc căile de rezolvare a problemelor poluării: creşterea
rolului ştiinţei şi cercetării în elaborarea de tehnologii nepoluante, corelarea progresului
economic cu cel ecologic, oprirea cursei înarmărilor şi realizarea dezarmării nucleare şi
generale, voinţa statelor de a colabora împotriva poluării şi conştiinţa responsabilităţii faţă de
viitorul vieţii pe pământ.

II.4 Metode de explorare mijlocită (indirectă) a realităţii

Sursa cunoaşterii în cadrul disciplinelor economice o constituie lumea reală, în care Se

desfăşoară procesele şi fenomenele economice, învăţarea nu poate beneficia întotdeauna de
explorarea directă a realităţii şi de aceea se recurge la substitute ale acesteia. Astfel au luat
naştere metodele de explorare mijlocită (indirecta) a realităţii, din care fac parte demonstraţia
şi metoda modelării.
Metoda demonstraţiei constă în folosirea unui şir de raţionamente logice, însoţite de
utilizarea concomitentă a unor mijloace intuitive (scheme, planşe etc.), pentru a proba un
proces sau o legitate economică, pentru a confirma consistenţa unor adevăruri.
În cadrul disciplinelor economice, demonstraţia se asociază, de cele mai multe ori, cu
problematizarea. Există mai multe forme de demonstraţie:

XIII
 • demonstraţia logică (ex.: demonstrarea faptului că preţul produselor şi volumul
producţiei influenţează direct proporţional profitul);
• demonstrarea ca ajutorul proceselor aflate în stare naturală ( ex.: cotaţii bursiere,
cotaţii valutare etc,);
• demonstrarea cu ajutorul mijloacelor vizuale;
• demonstrarea prin exemple (extrase din presă);
• demonstraţia prin imitarea unor procese economice (imitarea structurii
organizatorice şi a relaţiilor dintre departamentele unei societăţi etc.);
• demonstrarea cu ajutorul modelelor (ex.: modelele de produse, în studiul mărfurilor,
modele de analiză a preţului unui produs, model de ambalaj etc.).
Permanent, demonstraţia este îmbinată cu explicaţia.
Metoda modelării - poate fi considerată atât ca metodă de predare-învăţare, cât şi ca o
modalitate de investigaţie ştiinţifică.
Pentru disciplinele economice, modelarea poate ajuta la rezolvarea de probleme teoretice
şi practice. Modelele pot fi:
• materiale (ex.: modele de produse pentru studiul mărfurilor);
• iconice sub formă de imagini: (grafice, tabele, diagrame etc.);
• ideale (logico-matematice) - exprimate prin raţionamente, teorii, formule (ex.:
modelul echilibrului economic Y = D, unde Y - oferta globală; D - cererea globală);
• cibernetice - sunt specifice sistemelor dinamice perfective, în cadrul cărora se
manifestă feed-back-ul.

III. CHESTIONAR PENTRU ELEVI

de analiză a procesului de predare-învăţare

1) Cum sunteţi notaţi la oră?

a) după cunoştinţele dovedite;
b) în functie de notele de la alte materii;
c) după părerea deja formată a profesorului despre tine.
2) La oră eşti?
a) active;
b) pasiv;
c) indifferent.
3)Anumiţi profesori vă dau o stare de:
a) linişte;
b) frică/teamă;
c) altă stare. Exemplificaţi.
4) Numărul de ore este prea mare?
a) da;
b) nu.
5) Vă influenţează atitudinea profesorilor în decizia şi modul de a învăţa?
a) da;
b) nu.
6) Ce modalităţi ar trebui să abordeze profesorul de a vă apropia mai mult de materia
pe care o predă?
7) În cazul în care majoritatea elevilor sunt nemulţumiţi de felul în care se desfăşoară
anumite ore, consideraţi că profesorul ar trebui să aplice alte metode de predare şi
evaluare?
XIV
a) da;
b) nu.
8) Ce metodă de evaluare vi se pare mai potrivită?
a) ascultatul;
b) lucrări;
c) referate;
d) portofoliul;
e) activitatea la clasă;
f) aducerea de argumente la o lecţie nouă;
9) Care metode de predare vi se par mai potrivite?
a) dictatul;
b) conspectul;
c) jocurile didactice;
d) AEL;
e) audiţii;
f) fişe de documentare;
g) lucrările practice.
10) În ce mod înţelegi mai uşor o lecţie nouă?
a) la clasă, cu profesorul;
b) acasă, citind lecţia predată;
c) în grup, cu alţi colegi.
11) Pentru a obţine rezultate cât mai bune, este nevoie de:
a) o pregătire în plus cu un alt profesor;
b) învăţarea la timp a fiecărei lecţii, singur, acasă;
c) înţelegerea lecţiilor din clasă.
12) Care dintre următoarele variante crezi că ar îmbunătăţi modul de predare-învăţare:
a) relaţia profesor-elev;
b) aducerea unor materiale didactice;
c) disciplina la oră.
13) Consideraţi că profesorii sunt bine pregătiţi?
a) da;
b) nu.
14) Credeţi că profesorii voştri sunt buni pedagogi?
a) da;
b) nu.
15) Profesorii voştri sunt:
a) corecţi;
b) severi;
c) influenţabili;
d) indulgenţi.
16) Credeţi că profesorii se străduiesc să se facă înţeleşi?
a) da;
b) nu.
17) Există materie pe care o înveţi de dragul profesorului?
a) da;
b) nu.
18) Apreciaţi profesorii severi, dar care explică bine?
a) da;
b) nu.
19) Ti-ar plăcea să fii profesor pentru o zi?
a) da;
b) nu.
XV
20) Vă simţiţi privilegiaţi că învăţaţi în acest liceu, sau credeţi că aţi fi putut beneficia de
condiţii mai bune în alte licee?
a) da;
b) nu;
c) îmi este indiferent.
21) Credeţi că materiile de specialitate predate în acest liceu va vor fi de folos în viitor?
a) da;
b) nu;
c) nu ştiu.
22) Atunci când spuneţi că nu aţi înţeles lecţia predată, profesorul vă explică a doua
oară?
a) anumiţi profesori;
b) toţi profesorii;
c) nici un profesor.
23) Când nu întelegeţi lecţia predată îţi este teamă să îi spui profesorului?
a) da;
b) nu.
24) Care sunt motivele pentru care, atunci când nu ai înţeles lecţia, nu îi ceri
profesorului să ţi-o explice?
a) de teamă;
b) nepăsare;
c) de ruşine.
25) Consideraţi că profesorii au metode de predare învechite?
a) toţi;
b) majoritatea;
c) câţiva.
26) Cât timp acordaţi studiului individual?
a) 1 oră;
b) mai mult;
c) deloc.
27) Credeţi că programa şcolară este mult prea încărcată?
a) da;
b) nu.
28) Credeţi că statutul social al unui elev, influenţează modul de notare al profesorului?
a) da;
b) nu.
c) uneori.
29) Exprimaţi-vă orice alte păreri, idei, cu privire la activitatea voastră şi a profesorului
din timpul orelor.

XVI
 ANEXA 1.
Material distributiv
1. Interdependenta elementelor din mixul de marketing.
Mixul de marketing. Sintagma “mix de marketing” este foarte utilizata, si este bine sa
stim in ce consta acest mix. El are, in acceptiunea cea mai raspandita, patru componente:
- produs
- pret
- distributie
- promovare
Acestor patru elemente le corespund patru strategii sinergice, adica strategii care
trebuie sa se sustina reciproc. Unii autori includ in mixul de marketing si “piata”,
transformand “cei patru P” - product, price, placement, promotion – in “cei cinci P”: product,
place, price,placement, promotion.
De fapt, termenul de “mix de marketing” a devenit cunoscut dupa publicarea, in 1964,
a articolului lui Neil H. Borden, The Concept of the Marketing Mix, in care marketing
manager-ul este vazut ca un “amestecator de ingrediente” (mixer of ingredients). In varianta
initiala a lui Borden, mixul de marketing includea product planning (planificarea si
dezvoltarea produsului), pricing (politica de pret), branding (publicitate), gestiunea canalelor
de distributie, vanzarea directa, advertisingul, promotiile, packaging (ambalajul), display
(expunerea la punctul de vanzare), servicing, transportul si manuirea efectiva, culegerea de
informatii cu privire la toate acestea si analiza lor. Mai tarziu, un alt autor, E. Jerome
McCarthy, a grupat aceste ingrediente in cele patru categorii cunoscute azi drept “cei patru P
ai marketingului”.
Produsul
In legatura cu produsul, managerul de marketing are de luat decizii privind, de exemplu:
numele, functionalitatea, desingnul, calitatea, siguranta, ambalajul, service-ul, garantia,
accesoriile si serviciile.
Pretul
Care este cel mai potrivit pret pentru un produs? In ultimul timp a devenit absolut necesara
cercetarea de piata pentru a putea estima corect cat sunt dispusi consumatorii sa
plateasca.Strategii de preț: strategia de smîntînire a pieții(prețuri înalte) sau strategia de
penetrare a pieții (prețuri joase).
Distributia
Distributia inseamna aducerea produsului de la locul fabricarii sale la locul unde
consumatorul il cumpara. strategii de distributie: strategie selectiva(produsul este disponibil
intr-un numar limitat de locatii), o strategie intensiva (produsul este disponibil peste tot),
strategie de distributie directa(produsul merge direct de la producator la consumator ) o
strategie de distributie indirecta(exista intermediari intre producator) .
Promovare
In elaborarea unui program de publicitate, managerii de marketing trebuie sa inceapa
intotdeauna cu identificarea pietei tinta si a motivelor de cumparare ale consumatorului.

SARCINI DE LUCRU
1. Studiați informația propusă;
2. Elaborați un proiect cu tematica dată, în mărime de o coală A 1care să conțină: o
schemă care să corespundă următoarelor cerințe: veridicitate, claritate, simplitate,
elemente de originalitate;
3. Creați o maximă cu referire la tema "Comunicarea cu consumatorii (clienții)"!

2. Benefici pentru consumator

XVII
 Este o experienta pe care reclama o promite drept recompensa consumatorului pentru
cumpararea sau utilizareaprodusului. Beneficiul este o concluzie formulata de consumator in
urma campaniei
publicitare.
Atunci cand ne gandim la un beneficiu este foarte important sa luam in considerare toate
avantajele pe care produsul le poate oferi consumatorului. Produsul poate furniza diverse tipuri
de beneficii: practice (economie de bani, sanatate),senzoriale (gust delicios), sociale (acordul
familiei, recunoastere sociala) sau egocentrice (mandrie, multumire de sine).
Toate aceste beneficii pot fi obtinute in timpul utilizarii produsului/serviciului, dupa
utilizare sau pot fi beneficii secundare care nu se refera la scopul pentru care produsul a fost
creat. Beneficiul se afla doar in mintea consumatorului.
Termenul „suport” se refera la toate acele elemente folosite intr-o reclama pentru a da
credibilitate beneficiului. Beneficiul poate fi sustinut prin caracteristici ale produsului sau prin
demonstratii reale sau dramatizate. Acestea pot fi considerate „suportul intern”. Beneficiul pe
care il promitem consumatorului poate fi insa sustinut si prin alte metode, cum a fi promovarea
vanzarilor sau relatiile publice. Ele constituie „suportul extern”. Acest gen de activitati trebuie
inclus in strategie si trebuie corelat cu
toate celelalte elemente ale ei.
Tipurile de publicitate corespunzatoare ciclului de viata al produsului si gradului de
maturitate al pietei (dupa Philip Kotler, Managementul Marketingului, Teora,2002).
Obiectivele trebuie sa rezulte din deciziile anterioare legate de piata tinta, pozitionarea pe
piata si mixul de marketing. Obiectivele publicitatii pot fi impartite in functie de intentia ei, care
poate fi de a
informa, de a convinge sau de a reaminti.
Publicitatea informativa este folosita intens in perioada de pionierat pe piata a unei
categorii de produse, atunci cand obiectivul este de a genera o cerere primara, sa informeze la
inceput consumatorii cu privire la avantajele oferite si alternativele existente. De asemenea,
publictatea
informativa este folosita la lansarea unui produs original/ serviviu original, intr-o categorie
deja existenta .
Publicitatea persuasiva devine importanta in etapa concurentei, atunci cand obiectivul unei
firme este de atrage o cerere selectiva pentru o anumita marca.Majoritatea reclamelor apartin
acestei categorii.
Publicitatea de reamintire este foarte importanta in cazul produselor aflate in fazade maturitate –
de exemplu reclamele Coca Cola, care nu vor sa convinga oamenii sa cumpere, ci sa le
reaminteasca sa o faca. O forma inrudita cu publicitatea de reamintireeste publicitatea de
asigurare, care cauta sa-i convinga pe clientii deja fideli ca au facut o alegere buna.
Principalele produse ale creatiei publicitare
• Panoul
• Print ad-ul
• Spotul radio ,Spotul TV, Publicitatea pe Internet
• Instrumentele de promotie (mostre, cupoane, concursuri etc.)
• Catalogul si Direct Mailing-ul

SARCINI DE LUCRU
1. Repartizați rolurile între membrii grupei prezentate pe partea opusă a foii;
2. Studiați informația propusă în grup ;
3. Elaborați un proiect cu tematica dată, în mărime de o coală A 1care să conțină: o
schemă care să corespundă următoarelor cerințe: veridicitate, claritate, simplitate,
elemente de originalitate;
4. Creați o maximă cu referire la tema "Comunicarea cu consumatorii (clienții)"!

XVIII
 3. Panoul
Panourile Typography
Sunt panouri in care lipseste vizualul, elementul central fiind un mesaj foarte puternic,
eventual scris cu font de diferite marimi. De exemplu, panourile Orange care au mesaje
simple, scrise cu oranj, pe backround negru: “alege”, “descopera”, sau un panou pentru
compania British Airlines cu mesajul “Pentru tine mergem pana la capatul lumii” si un
subtitlul cu diverse destinatii din cele mai indepartate parti ale lumii.
Panouri in care produsul este elementul central, iar celelalte elemente nu fac altceva decat
sa puna in evidenta produsul sau sa-i dea o alta semnificatie. De exemplu, panourile Nescafe
in care plicului de cafea ii este schitat un maner, astfel incat acesta pare un geamantan,
mesajul pe care reclama vrea sa-l comunice fiind acela ca poti lua oricand cu tine, chiar daca
pleci in vacanta si pliculetele de Nescafe.
Panouri cu personaje, mise en scene, mini-naratiuni.
Panouri cu metafore vizuale, in care nu apare produsul ci este exprimat printr-un
simbol, un beneficiu al acestuia. Acestea pot fi: imagini cu obiecte reale sau simboluri vizuale
imaginare, create de catre echipele de creatie.
Asa cum spuneam mai sus, deosebirea fata de print ad este ca panoul trebuie sa fie
foarte simplu, cu elemente clare, mari, putine, deoarece atentia consumatorului, in cazul
acestui mediu, este mult mai redusa si mesajul trebuie descifrat dintr-o privire.
Astfel in categoria outdoor se incadreaza: PVC-urile (panouri obisnuite), mesh-urile
(panourile amplasate de obicei pe fatadele cladirilor, si care au dimensiuni foarte mari),
tranzitul (mijloacele de transport in comun branduite), city light (casetele luminoase
amplasate in statiile de autobuze), panourile din
statiile de metrou, cuburile (panouri mari in forma de cub care se aplaseaza de obicei in
intersectii mari), bannere, backlit-uri (panourile pe care se succed la anumite intervale diferite
reclame).
Mesajul. USP, UEP,
Termenul de „USP (unique selling proposition)”este foarte greu de tradus in limba
romana, el inseamna in linii mari un beneficiu pe care trebuie sa-l comunici consumatoului
despre podus. Acest beneficiu trebuie sa fie unic, motivant si trebuie sa pozitioneze distinct
produsul in mintea consumatorului.
Exemplul 1 – Mercedes-Benz
USP = pentru cei care cauta perfectiunea
ESP (Emotional Selling Proposition), “Nu trebuie sa ne fie rusine de acest lucru si nici
nu trebuie sa-l consideram un lucru rau. Ceea ce simte un om fata de un anumit produs este un
lucru foarte important. De ce poarta un om o camasa rosie si nu una alba? Este o simpla
diferenta de culoare, dar aceasta diferenta il face sa se simta diferit.” Semnatura “Niciodata sa
nu subestimezi puterea PlayStation” spune totul.

SARCINA DE LUCRU
1. Repartizați rolurile între membrii grupei prezentate pe partea opusă a foii;
2. Studiați informația propusă;
3. Elaborați un proiect cu tematica dată, în mărime de o coală A 1care să conțină: o
schemă care să corespundă următoarelor cerințe: veridicitate, claritate, simplitate,
elemente de originalitate;
4. Creați o maximă cu referire la tema "Comunicarea cu consumatorii (clienții)"!

4. Print ad-ul
Print ad-ul este macheta publicitara, reclama, care apare in ziare si reviste. In limba
romana termenul poate fi tradus prin macheta de presa, dar in limbajul de specialitate s-a
asimilat si se foloseste denumirea in limba engleza “print ad” sau prescurtat “print”.

XIX
 Structura clasica a unui print ad este: headline (titlu), vizual, bodycopy (partea de
text), logo + slogan. Cei mai multi oameni de publicitate folosesc acesti termeni din limba
engleza. Machetei propriu zise, chiar daca este realizata pentru presa, sau pentru alte medii i
se spune layout. Intr-un layout de presa, ordinea elementelor este urmatoarea: head-ul, asa
cum ii spune si numele, se aseaza, in general, in partea de sus, urmeaza vizualul, apoi
bodycopy-ul si in partea dreapta jos logo-ul + sloganul. Ogilvy considera insa ca aceasta
ordine contrazice modalitatea fireasca de citire a unei reclame de catre consumator: “Cititorii
se uita mai inati la ilustratie, apoi la titlu si pe urma la text.
Asa ca e bine sa puneti aceste elemente in ordine: ilustratia sus, titlul sub ilustratie si
textul sub titlu.
Aceasta este ordinea fireasca de scanare, de sus in jos. Daca puneti titlul deasupra
ilustratiei, le cereti oamenilor sa scaneze intr-o ordine care nu le este la indemana.”
Headline(titlu)
In realizarea unui headline, trebuie sa tina seama de toate aspectele legate de
marketing, psihologie si retorica. In stransa legatura cu ele mentionam cateva elemente pe
care le consideram necesare: sa fie scurt, sa spuna ceva referitor la un produs sau serviciu, sa
atraga consumatorul prin ceva (un beneficiu, o noutate, o informație utilă, să-l intrige, să-l
încînte...), Evitati sensurile duble si alte caricaturi lingvistice (enervează consumatorii).
Vizual(imaginea)
Atunci cand vorbim de vizual trebuie sa precizam insa un aspect foarte important:
barbatii tind sa se uite la reclame in care apar barbati, iar femeile la cele in care apar femei,
deoarece cred ca acestea se refera la produse care li se adreseaza, sunt atractive imagini cu:
mirese, copii, animale, oameni celebri, în situații ciudate, de sezon (crăciun)....
Bodycopy(textul)
Iata cateva idei despre cum se poate scrie: “Nu te adresa cititorilor ca si cum ar fi cu
totii adunati pe un stadion.Oamenii sunt singuri cand iti citesc textul.”
• “Merita sa scrii propozitii si paragrafe scurte si sa eviti cuvintele dificile.”
• “Textul trebuie scris intr-un limbaj pe care oamenii il folosesc in conversatia de zi cu zi.”
• “ Evitati comparatiile.”
• “Evita superlative ca: «Produsul nostru este cel mai bun din lume».”
• “Cei mai multi cred ca reducerile de pret si ofertele speciale sunt plictisitoare, dar
consumatorii nu sunt de aceeasi parere. Incearca intotdeauna sa incluzi pretul produselor in
text.”
Print ad-urile se pot insera in ziarele nationale, in presa locala sau in reviste

SARCINA DE LUCRU
1. Repartizați rolurile între membrii grupei prezentate pe partea opusă a foii;
2. Studiați informația propusă;
3. Elaborați un proiect cu tematica dată, în mărime de o coală A 1care să conțină: o
schemă care să corespundă următoarelor cerințe: veridicitate, claritate, simplitate,
elemente de originalitate;
4. Creați o maximă cu referire la tema "Comunicarea cu consumatorii (clienții)"!

5. Instrumentele de promotie
Promotiile sunt considerate cel mai bun mijloc de crestere a vanzarilor intr-un timp
foarte scurt. Multi oameni din industria publicitatii considera insa ca, desi promotiile
incurajeaza cresterea vanzarilor pe termen scurt, ele aduc prejudicii de imagine brand-ului pe
termen lung. Peste tot in lume locomotiva publicitatii o constituie promotiile, deoarece din
mixul de marketing pretul este singurul element care se poate adapta la o dinamica rapida a
pietei. O promotie buna poate aduce aceleasi beneficii brand-ului ca si o campanie de
imagine, sporind in plus si vanzarile pe termen scurt. De exemplu, premiile oferite in cadrul
promotiilor reflecta foarte bine personalitatea si valorile brand-ului. Este adevarat ca multe
XX
dintre promotii strica imaginea brand-ului, dar acelasi lucru putem spune si despre multe
campanii de advertising. Exista publicitate buna si publicitate proasta.
In functie de publicul carora li se adreseaza, exista doua categorii mari de promotii: promotii
orientate catre consumatorul final si promotii create pentru a stimula forta de vanzare.
5.1 Promotiile pentru consumatori
Promotiile de acest tip au ca obiective:
• Determinarea consumatorului sa incerce produsul si stimularea recumpararii lui;
• Cresterea vanzarilor pe un anumit brand (marcă);
• Mentinerea consumatorilor existenti;
• Targetarea unui anumit segment de piata;
• Largirea brand equity.
Pricipalele tipuri de promotii orientate catre consumator sunt: mostrele, cupoanele,
concursurile si tombolele cu premiile, reducerile de pret, gratuitatile, pachetul de oferte,
programele de fidelitate, demonstratiile de produs, garantia produselor, crosspromotion
(promovarea incrucisata).
5.2. Promotii pentru forta de vanzare
Pentru multe produse decizia de cumparare se ia la punctul de vanzare. De aceea,
companiile incearca prin diverse metode sa stimuleze vanzatorii sa le promoveze mai bine
produsele. Un vanzator bine motivat nu numai ca iti expune mai bine produsul pe raft, dar ii si
sugereaza consumatorului sa-l incerce.
Exista mai multe tipuri de promotii orientate catre forta de vanzare: reduceri (la o
anumita cantitate de produse vandute, vanzatorul beneficiaza de o reducere de x%),
concursuri, programe de pregatire etc.
Pentru promovarea produselor la punctele de vanzare se realizeaza o serie de materiale
publicitare: poster (afis), wobbler (material de dimensiuni mici care se pune pe raft), ceilling
hanger (materiale publicitare care se prind de tavan), stickere de usa si stickere de podea,
display, people stoper (panou care se aseaza pe trotoaur, in fata magazinului, pentru a
detemina trecatorii sa intre) etc.
In limbajul de specialitate denumirea consacrata pentru aceste materiale este POSM
(point of sale materials).
Daca magazinele vand mai multe brand-uri si toate acestea isi realizeaza POSM-uri
exista riscul ca mesajul tau sa se piearda printre cele ale concurentei. De aceea companiile,
incearca sa realizeze forme inedite ale acestor materiale.

SARCINA DE LUCRU
1. Repartizați rolurile între membrii grupei prezentate pe partea opusă a foii;
2. Studiați informația propusă;
3. Elaborați un proiect cu tematica dată, în mărime de o coală A 1care să conțină: o schemă
care să corespundă următoarelor cerințe: veridicitate, claritate, simplitate, elemente de
originalitate;
4. Creați o maximă cu referire la tema "Comunicarea cu consumatorii (clienții)"!

6. Catalogul si Direct Mailing-ul

Supermarket-urile mari (Billa, Metro, XXL), hypermarket-uri (Carrefour, Cora) si
marile magazine specilizate (Praktiker si Bricostore) isi promoveaza produsele prin acest
instrument de publicitate.
Distributia lor se face mai ales pentru consumatorii din power zone (zona aflata in
imediata apropiere a magazinului) dar, in functie de obiectivele de marketing, se pot distribui
si altor categorii de public. In perioada sarbatorilor, cand vanzarile cresc, se realizeaza un
numar mai mare de cataloage care se distribuie in mai multe zone ale orasului. De distributia
propriu-zisa se ocupa firme specializate in direct-mailing. In ceea ce priveste design-ul lor
trebuie luate in calcul cateva aspecte:
XXI
 Cel mai important lucru este ca imaginile si hartia sa fie de calitate foarte buna.
 Dimensiunea catalogului este, de asemenea, foarte importanta. Un catalog de dimensiuni
mari, este mai greu de parcurs, dar un catalog de dimensiuni mici, poate sugera ca oferta
de produse este mica si poate parea neatractiv pentru consumator.
 Produsele trebuie sa arate foarte bine si sa fie foarte atragatoare pentru consumator, altfel
catalogul nu isi va atinge scopul: nu va determina consumatorul sa vina sa cumpere.
 asezarea produselor in pagina ca si gruparea lor pe categorii trebuie facuta astfel incat
catalogul sa fie parcurs foarte usor.
 Alegerea culorilor trebuie sa se faca in functie de categoriile de produse. De exemplu, la
produsele alimentare nu se va alege culoarea albastru pentru background deoarece aceasta
nu este o culoare alimentara.
 Proportiile dintre dimensiunile produselor trebuie, in linii mari, pastrate.
 Preturile trebuie pozitionate astfel incat cititorul sa stie exact carui produs apartine un
anumit pret. De asemenea, in cazul produselor grupate trebuie specificat daca pretul se
refera la bucata sau la pachet.
 Ofertele si reducerile de pret trebuie comunicate cat mai vizibil. Cea mai buna oferta poate
fi comunicata chiar pe coperta catalogului.
In afara cataloagelor de prezentare a produselor si serviciilor exista si cataloage care se
realizeaza cu ocazia unor evenimente (cataloage realizate cu ocazia deschiderii unui nou
magazin) sau cataloage specializate (de exemplu, catalogul de jucarii Cora). Cataloagele sunt
mijloace de promovare foarte eficiente mai ales in cazul detailistilor mari care au o gama
variata de produse.
Direct mailing-ul se foloseste pentru a informa consumatorii cu privire la un anumit
produs. Unele companii insereaza in plic, pe langa o scrisoare adresata direct consumatorului,
si pliante sau mostre. El se foloseste, de asemenea, de catre companii pentru a informa clientii
fideli despre aparitia unuor noi produse sau servicii, despre reduceri de pret sau pentru a le
multumi cu diverse ocazii.

SARCINA DE LUCRU
1. Repartizați rolurile între membrii grupei prezentate pe partea opusă a foii;
2. Studiați informația propusă ;
3. Elaborați un proiect cu tematica dată, în mărime de o coală A 1care să conțină: o
schemă care să corespundă următoarelor cerințe: veridicitate, claritate, simplitate,
elemente de originalitate;
4. Creați o maximă cu referire la tema "Comunicarea cu consumatorii (clienții)"!

XXII
 ANEXA 2.

Rolurile:
 Șef de echipă,
 Responsabil de text;
 Responsabil de partea grafică;
 Prezentator;
Obligațiile fiecărui rol
Șeful de echipă este figura centrală, care va avea următoarele responsabilități:
– Asigurarea îndeplinirii sarcinilor de pe fisă;
– Stimularea cooperării între membrii echipei;
– Stimularea creativității membrilor din echipă;
– Luarea deciziilor referitor activitatea grupei;
– Comunicarea cu membrii grupului și cu profesorul în caz de necesitate;
– Responsabilul de partea grafică – după studierea materialului va propune forma
proiectului din punct de vedere grafic, va schița schema, apelînd la ajutorul colegilor de
grup la necesitate;
– Responsabilul de text: va avea sarcina centrală de a selecta și propune ce text va apărea în
proiect , va apela la ajutorul colegilor de grup la necesitate;
– Prezentatorul : prezintă proiectul , expune tematica, scopul, esența , îșă valorifică la
maxim capacitatea de a comunica cu clasa
Criterii de apreciere a rezultatelor activității grupelor de creație:
1. Respectarea îndeplinirii sarcinilor de pe fișă de către grupul de creație.
2. Aprecierea vizuală (proiectul este artactiv, original sau nu);
3. Veridicitatea informației prezentate în proiect ;
4. Structura logică a proiectului (cît de uor este de memorat);
5. Prezentarea : expunere explicită, pe înțelesul tuturor),contactul cu clasa ;

Metoda scalelor

Criterii de apreciere Note

1. Aprecierea vizuală(atractivitate,
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
originalitate)
2. Veridicitatea informației 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3. Structura logică a proiectului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4. Prezentarea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5. Respectarea îndeplinirii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
sarcinilor.

Evaluatorii încercuiesc o notă de la 1 la 10 pentru fiecare criteriu în parte. La criteriul

5, nota este încercuită de profesor. Dacă nu există o echipă de experți, atunci profesorul va
efectua notarea. La final se calculează nota medie pe grup pentru toată activitatea, se adună 5
note și se împart la 5. Nota medie pe grup și va fi nota pentru fiecare membru al grupului dat;
Notarea se va face în favoarea elevilor.

XXIII
 Evaluarea inițială
ANEXA 3.
Fișă de evaluare (Metoda scalelor)
Grupul de creație 1.
Criterii de apreciere Note
1. Aprecierea vizuală(atractivitate,
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
originalitate)
2. Veridicitatea informației 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3. Structura logică a proiectului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4. Prezentarea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5. Respectarea îndeplinirii sarcinilor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Grupul de creație 2.
Criterii de apreciere Note
1. Aprecierea vizuală(atractivitate,
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
originalitate)
2. Veridicitatea informației 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3. Structura logică a proiectului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4. Prezentarea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5. Respectarea îndeplinirii sarcinilor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Grupul de creație 3.
Criterii de apreciere Note
1. Aprecierea vizuală(atractivitate,
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
originalitate)
2. Veridicitatea informației 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3. Structura logică a proiectului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4. Prezentarea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5. Respectarea îndeplinirii sarcinilor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Grupul de creație 4.
Criterii de apreciere Note
1. Aprecierea vizuală(atractivitate,
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
originalitate)
2. Veridicitatea informației 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3. Structura logică a proiectului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4. Prezentarea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5. Respectarea îndeplinirii sarcinilor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Grupul de creație 5.
Criterii de apreciere Note
1. Aprecierea vizuală(atractivitate,
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
originalitate)
2. Veridicitatea informației 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3. Structura logică a proiectului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4. Prezentarea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5. Respectarea îndeplinirii sarcinilor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Grupul de creație 6.
Criterii de apreciere Note
1. Aprecierea vizuală(atractivitate, 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
XXIV
 originalitate)
2. Veridicitatea informației 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3. Structura logică a proiectului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4. Prezentarea. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
5. Respectarea îndeplinirii sarcinilor. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Evaluarea finală
Grupuri Note Nota medie
Grupul de creație 1.
Grupul de creație 2.
Grupul de creație 3.
Grupul de creație 4.
Grupul de creație 5.
Grupul de creație 6.

Elevul se notează cu nota medie a grupului în care a activat.

IV. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Metodele activ –participative stimulează participarea conştientă şi activă a elevilor

în procesul instructiv-educativ, îi ajută să caute, să cerceteze, să găsească singuri noile
cunoştinţe, să afle singuri soluţii la probleme, să prelucreze cunoştinţele, să le sistematizeze,
punând accent pe învăţarea prin acţiune, pe manipularea în plan manual şi mental a obiectelor,
acţiunilor; sunt metode de interacţiune colectivă, facilitând colaborarea dintre copii;
intensifică schimbul de idei şi informaţii; aduc copiii în contactul direct cu realitatea
înconjurătoare, cu situaţii concrete de viaţă reală, care dau prilej de participare la rezolvarea
problemelor practice din realitate şi îi atrag în crearea de bunuri materiale; solicită cu
eficacitate gândirea, imaginaţia, memoria şi voinţa copiilor; imprimă actului de instruire un
pronunţat caracter formativ – educativ.
Aceste metode se bazează pe cooperare şi activitate comună în rezolvarea unor sarcini
de învăţare. Astfel, munca în grup este orientată mai ales spre aspectul social al învăţării,
urmărind dezvoltarea comportamentului social al elevului.
Consider că multe dintre acestea pot fi folosite cu succes şi în învăţământul primar,
deoarece prin modul lor de aplicare pot trezi curiozitatea/ interesul elevilor. Am aplicat şi eu
câteva din metodele activ – participative pentru a oferi elevilor mei un demers didactic
plăcut, modern şi cu valenţe formative ce stimulează gândirea lor. Am constatat că timpul
necesar familiarizării elevilor cu aceste metode este pe deplin compensat de eficienţa lor în
planul dezvoltării psihice. Aceste metode sunt agreate de elevi, sporindu-le motivaţia.

XXV
Bibliografie:

1. Ccrghit, L. Neacşu. 1., ş.a. - Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iaşi, 2001;
2. Ion Albulescu, Mirela Albulescu, Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-
umane, Polirom, Iaşi, 2000;
3. M.E. Druţă, C. Grunberg, Didactica disciplinelor economice, ASE, Bucureşti,
2003;
4. Conachi, I, lordache, S.. Creţoiu; G,, Moraru, L., - Economie - manual pentru
învăţământul liceal, Ed. Antet, Bucureşti. 2001;
5. Al.Dumitru, Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Timişoara, Ed. De
Vest, 2000;
6. Breben,S.,Gongea,E., Metode interactive de grup,Ed Arves, Craiova, 2002;
7. Lăcătuș Maria , Economie. Ghid metodologic pentru profesorii de liceu, Ed.
ASAB, 2009 ;
8. Lăcătuș Maria, Invatamantul preuniversitar si educatia economica, Ed. ASE,
2009.

XXVI