Pedagogia ca stiinta a cunoscut 2 mari perioade: 1) Pedagogia filosofica care cuprinde o perioada de evolutie pna la sfrsitul secolului XIX,

iar apoi, dupa anul 1900 o pedagogie efectiv stiintifica pentru ca acest domeniu si-a structurat n linii mari o serie de notiuni, principii si legi care i confera statutul de disciplina de sine statatoare. Pedagogia este stiinta despre educatie. Educatia reprezinta totalitatea influentelor exercitate asupra tinerelor generatii cu scopul de a li se inocula o serie de valori culturale si cu scopul de a li se forma o cultura instrumentala cu ajutorul carora elevii sa poata fi profesionalizati n diverse domenii si implicit sa se poata integra n diversele sectoare ale economiei. Acestei pedagogii cu caracter filosofic de dinainte de 1900 reprezentata de o serie de pedagogi foarte cunoscuti, multi dintre ei fiind si filosofi ( Herbal, Descartes, Kant, Pestalozzi) si a altor autori, sunt ncadrabili n acest curent al pedagogiei filosofice. Aceasta orientare a fost criticata spre sfrsitul sec.XIX pentru unele limite, neajunsuri care i erau specifice si care au fost scoase la iveala de catre unii autori care aveau o nclinatie mai mare spre partea experimentala a educatiei. Alfred Binet reproseaza pedagogiei filosofice faptul ca aceasta abordare s-a facut idealist, adica facndu-se apel la argumente de natura filosofica si literara atunci cnd se dorea explicitarea unor aspecte de natura strict pedagogica. Alt repros este acela ca pedagogia filosofica si-a focalizat aproape exclusiv demersurile pe problematica idealului educational sau petipul de personalitate pe care scoala dorea sa-l edifice ntr-un anumit moment el evolutiei societatii, ignornd aspectele legate de caracteristicile si particularitatile psiho-fizice ale elevilor care nu sunt deloc neglijabile pentru ca ele conditioneaza realizarea accelui tip de ideal care a facut obiectul unor reflectii anterioare nceperii procesului intructiv-educativ. 2) Reprezentantul curentului pedagogic de dupa 1900 este pedagogia experimentala n care sunt ncadrabili A.Binet, Th.Simon, W.A.Lay, E.Neuman, M.Montessori, etc, care si-au adus contributii n sustinerea acestui curent pedagogic. Reprezentantii pedagogiei experimentale au identificat lacunele pedagogiei traditionale si au ncercat sa-I elimine o parte din aceste neajunsuri si sa orienteze pedagogia pe coordonate actuale. n consecinta, pachetul de teme luate n considerare se referea la gasirea unor metode prin intermediul carora sa se cunoasca mai bine caracteristicile copiilor care se gasesc pe diversele stadii de dezvoltare. De aceea, majoritatea autorilor au ncercat sa elaboreze o serie de instrumente care sa poata aborda cu succes toate activitatile psihice. Ca urmare a acestor contributii au nceput sa apara lucrari de psihopedagogie care sa prezinte caracteristicile elevilor integrabili n anumite perioade de dezvoltare. Alta perioada a pedagogiei experimentale a vizat metodologia de instruire care sa fie mai adaptabila caracteristicilor continuturilor care urmeaza sa fie transmise. Ca urmare a acestor demersuri au si fost identificate o serie de metode care sunt grupabile n categoria metodelor active. Dupa 1900 apare n cadrul pedagogiei experimentale o orientare curentul scolii active reprezentata de pedagogi care au adus cteva inovatii esentiale n teoria si practica educationala. (A.Feriere, E.Claparide). Unele dintre aceste contributii ale scolii active pot fi aplicabile si azi n toate sistemele de nvatamnt, cum este cazul folosirii nvatarii prin descoperire, studiului de caz, metode care se folosesc oriunde. Chiar daca unele dintre ele nu au o importanta la fel de mare, totusi se folosesc n anumite circumstnte de instruire, cum este cazul metodei centrelor de interes, metoda lansata de O.Decorly n ideea ca elevii sa fie orientati spre anumite continuturi de nvatare care sunt compatibile cu nevoile lor. Aceasta metoda se regaseste n cercurile organizate pe specialitati. Pedagogia ca stiinta a progresat n sensul ca acopera ntreaga problematica a educatiei. Se poate afirma ca s-a progresat referitor la mai buna functionare a elementelor integrate n procesul de instruire. Pedagogia a facut progrese n legatura cu cercetarea naturii obiectivelor educationale tocmai n ideea caacestea sa

se constituie n repere pe care trebuie sa le aiba n vedere cadrele, elevii si studentii pentru a-si regla comportamentele pentru a atinge obiective care au fost dinainte stabilite.Aceste obiective educationale sunt clasificate n functie de diverse criterii si sunt valabile pentru diferite instante ale nvatamntului, astfel nct unele sunt valabile pentru ntregul sistem de nvatamnt, altele sunt valabile pentru anumite cicluri de nvatamnt. Progrese s-au facut si n legatura cu selectia continuturilor ce urmeaza sa fie transmise. Aceste criterii fac posibila o selectie mai buna a continuturilor si o adecvare mai fidela la caracteristicile subiectilor. Progrese s-au facut si pe fondul mprumutarii unor procedee cognitiviste, n legatura cu analiza structurii de continut si cu organizarea semantica a continuturilor n cadrul unor scheme, retele, scenarii, etc. Pedagogia a progresat si n metodologia didactica n sensul ca s-au activizat metodele traditionale care erau utilizate. S-au depus eforturi pentru identificarea unor metode de educatie. Brainstorming-ul este o metoda de stimulare a creativitatii de grup adaptata la specificul activitatii n scoala. Evaluarea este subiectul celei mai mari inovatii, n sensul ca aceasta a cunoscut o extindere n privinta elementelor care fac obiectul unor masurari si aprecieri si a progresat n instantele sau organismele care pot realiza unele dintre modalitatile de evaluare. RELATII NTRE PEDAGOGIE SI ALTE STIINTE Pedagogiei i sunt specifice o serie de legaturi pe care le are cu alte discipline, legaturi care i permite sa primeasca si sa utilizeze anumite date specifice domeniului respectiv si relatii n cadrul carora, pedagogia este n situatia de a oferi un suport altor stiinte care nu se pot dezvolta daca nu respecta unele exigente pedagogice. Corelatiile pe care le manifesta pedagogia sunt: A) pedagogie-filosofie B) pedagogie-psihologiea)psihologie generala; b)psihologia copilului; c)psihologie sociala; d)psihologie cognitiva; e)psihologie diferentiala. C) pedagogie- stiintele naturii D) pedagogie-sociologie A) Este o iterdependenta traditionala pentru ca la nceputurile ei, aedagogia a fost predominant filosofica. Pedagogia pastreaza o serie de legaturi cu filosofia, legaturi reclamate de necesitatile survenite cnd trebuie sa se stabileasca idealul educational care nu poate fi configuratdcaa nu se au n vedere o serie de consideratii filosofice. Din punctul de vedere al tipologiei valorilor, cnd se pune problema inocularii acestora la elevii care sevor instrui. Aceste valori sunt clasificate n mai multe categorii: valori care apartin culturii, stiintei, aticii, etc. Aceste valori trebuiesc echilibrate astfel nct sa nu apara diferente ntre ele, pentru ca ar fi conseconte negative n dezvoltarea personalitatii elevilor. La ora actuala, una din ramurile pedagogiei o reprezinta filosofia educatiei care circumscrie toate aspectele de mai sus. n categoria acestor probleme, intra si cele care obiectiveaza problemele de deontologie didactica. Unele practici sunt interzise n educatie cu elevii sau adolescentii. B) Este cea mai semnificativa corelatie pentru ca poate fi demonstrata la nivelul mai multor ramuri ale psihologiei. Primul exemplu care vizeaza psihologia generala se xemplifica prin faptul ca instruirea nu se poate realiza n conditii bune daca nu se cunoaste foarte bine de catre educator cum este structurat sistemul psihic uman n globalitatea lui, pe de altapartenu se poate realiza daca nu sunt cunoscute detaliat structurile fiecarui proces psihic, iar pe de alta parte daca nu se stie cum functioneaza procesul psihic. Nu se dezvolta gndirea ca proces cognitiv central daca nu este cunoscut din perspectiva componentelor structurale si a operativitatii generale si specifice.

RELATIA PEDAGOGLeg tura pedagogie biologie: tiin ele biologice ofer o serie de date privitoare la obiectuleduca ional ca organism biologic: structura morfologic , fiziologiadiferitelor organe, schimb rile ce se produc n corpul omenesc ndiferite faze ale evolu iei sale, mecanismele de transmitere ereditar i rolul eredit ii etc. Leg tura pedagogie psihologie: Din acest areal epistemic, pedagogia prime te informa iireferitoare la particularit ile de vrst i individuale ale educabilului(copil, tn r sau adult), evolu ia i modificarea lor de la un stagiu laaltul, problemele psihologice pe care le ridic procesul nv rii, particularit ile microclimatului n care se desf oar procesulinstructiv educativ etc. Leg

 tura pedagogie sociologie: Sociologia ofer pedagogiei date privitoare la societateauman , ca sistem macrosocial, la grupuri i subgrupuri ale acesteia, ladiferite fapte, fenomene i manifest ri sociale concrete, privite nmod sincronic sau diacronic. Via sub toate aspectele ei,genereaz o infinitate de manifest ri a c ror cunoa tere devineindispensabil pentru organizarea ct mai ra ional a procesuluieduca ional.Asemenea informa ii, oferite de tiin ele de mai sus sau dealtele, care au tangen cu obiectul educa iei sau cu aceasta n sine,trebuie valorificate n cadrul pedagogiei n vederea elabor rii unor strategii educa ionale adecvate. Informa iile oferite de diverse tiin e pot fi folosite de pedagogie doar n m sura n care sunt sensibile lasurprinderea unor aspecte care intereseaz

 tiin a paideutic .Trebuie subliniat faptul c aceste tiin e nu ofer solu ii privitoare la fenomenul educa ional, ci doar informa ii pe baza c rora pedagogia poate oferi solu ii la probleme de natur educa ional .n concluzie, putem afirma c grani ele dintre diverselediscipline existente sunt ast zi mult mai elastice dect n trecutul nu prea ndep rtat. Acest fenomen se manifest pentru c diverseledomenii de cunoa tere (de pild educa ia, dar nu numai ea), a sociaI